Consultanta Fiscala In Domeniul Impozitului pe Profit

INTRODUCERE. În categoria persoanelor juridice plătitoare de impozit pe profit se cuprind: companiile naționale, societățile naționale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societățile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizațiile cooperatiste, instituțiile financiare și instituțiile de credit, fundațiile, asociațiile, organizațiile, precum și orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislației române. Aceste persoane datorează impozit asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate.

Importanța temei de cercetare. Obiectivele gestiunii fiscale ale întreprinderii au în vedere asigurarea securității și eficacității fiscale, prin intermediul cercetării prescripțiilor de formăși fond; amânari, eșalonări, scutiri, impuse de dreptul fiscal. Se evita astfel sancțiunile și penalitățile fiscale și se procedeaza la o mai bună alocare a resurselor sale financiare. Societățile economice trebuie să optimizeze în plan financiar și economic raporturile sale cu fiscalitatea. Acesta poate fi posibil în condițiile în care sistemul de impozite, taxe și contribuții oferă modalități de antrenare a impozitelor pe linia creșterii profitabilitășii sale. Cercetarea securității fiscale trebuie să ramână în atenția conducerii economice a societății comerciale.

Metodologia cercetăriise bazează pe descriere, clasificare și explicație.Cercetarea în domeniul contabilității se derulează atât pe teoria contabilă, cât și pe alte teorii specifice economiei; metodele de cercetare nu sunt proprii contabilității, unele sunt împrumutate din știintele sociale, instrumentele specifice contabilității sunt și ele unele împrumutate sau adaptate din literatura comportamentului organizational, proprii contabilității sunt balanța și bilanțul.Lucrarea cuprinde: capitolul 1 care descrie contabilizarea impozitului pe profitcu rolul fiscalității în economiile de piață, analiza raportului dintre contabilitate si fiscalitate,reguli privind contabilizarea impozitului pe profit, pierderile fiscale , impozite amânate Capitolul 2 consultantă fiscală descrie, exercitarea controlului fiscal, consultanta fiscala, controlul exercitat de organele în drept, capitolul 3 prezintă cazuri particulare privind impozitarea profitului, calcul impozit profit la o societate comercială, concluzii, propuneri.

CAPITOLUL 1. CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

1.1 Rolul fiscalității în economiile de piață

Principiile fiscalității. Impozitele și taxele reglementate de prezentul Codul fiscal se bazează pe următoarele principii: neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări , termenele, modalitatea și sumele de plată sunt precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

Politica fiscala are următoarele funcții:

1.funcția financiarăeste instrumentul prin care statul procura resursele necesare finantarii activitatilor.

2.funcția economică stimulativă, prin facilități prevazute în sursele legislative și reglementate.

3.funcția socială, manifestată prin aceea că sistemul fiscal trebuie să favorizeze anumite categorii sociale.

4funcția de control dă posibilitatea statului prin intermediul sursei informaționale a contabilității, să valideze volumul corect al vânzarilor, costul de producție, contabilitatea cheltuielilor și veniturilor, a modului corect al bazelor de calcul pentru impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adaugată, accize precum și plata acestora la termenele prevazute de lege.

5.funcția deechitate,toți agenții economici, persoane juridice și fizice care desfașoară activități economice în scopul obținerii de profituri trebuie să fie impozitate.

Prin impunerea diferită a veniturilor,eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte nedorite pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore

Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sănatăîii cum este alcoolul, tutunul și produsele din tutun. Realizarea eficientăa activității fiscale corelată cu un control financiar intern și extern contribuie la îndeplinirea celui mai important obiectiv al politicii fiscale: un buget de venituri suficient de mare care să elimine deficitul bugetar. În acest context politica fiscală trebuie să realizeze folosirea conștientă a întregului ansamblu de instrumente și procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului și structurii prelevărilor obligatorii, operațiile impozabile, regimul exonerarilor și al creditelor fiscale, astfel încât procesul repartiției produsului social să asigure rezervele necesare acoperirii cheltuielilor publice și a celor pentru protecție socială. Întreg sistemul fiscal trebuie să se caracterizeze prin așezarea sarcinilor fiscale potrivit principiului justeței sociale, fară nici un fel de discriminare între contribuabili. Din cele prezentate anterior rezultă că obiectivele fundamentale ale fiscalității sunt: · promovarea politicii financiare, prin încasarea veniturilor fiscale, prin plăți obligatorii și fară contraprestații de catre contribuabili; taxe, contribuții și fonduri speciale. Scopul încasării acestor venituri este acoperirea cheltuielilor publice, necesare oricarei societati pentru a funcționa în limite normale.Promovarea politicii economice, prin dezvoltarea activităților productive, care asigură perenitatea firmei, reduceri de impozite pentru activitățile de export, dezvoltarea unor sectoare de activitate și inhibarea altora; taxe vamale mari, accize pentru acele bunuri din import care se produc și în țara noastra cu scopul de a proteja producția indigenă. Promovarea politicii sociale pentru persoanele dezavantajate, datorită veniturilor mici sau cu capacitate redusă de munca, veterani de razboi, handicapați. Autori ca Ristea M. și Dumitru C.G. în lucrările lordescriu importante aspecte ale libertății și conformității în procesul de aplicare a standardelor și regulilor contabileîn contextul impactului permanent al fiscalității. Ioana Costeatratează detalii ale procesului de optimizare fiscală pe fondurile legislației din România;

1.2 Analiza raportului dintre contabilitate și fiscalitate.

Contabilitatea raspunde în plan informational și decizional la problematica gestiunii valorilor economice separate patrimonial. Entitățile patrimoniale au constituit spațiul de reprezentare și acțiune al contabilității. Unul din interesele informaționale onorate de contabilitate, considerat de unii autori principal, este cel fiscal. Din totdeauna pentru contabilitate a existat problema concilierii sale cu fiscalitatea. Cauza perpetuă a unei asemenea situații a fost generată de faptul ca nu în toate cazurile principiile contabile privind evaluarea și calculul economic sunt convergente cu cele fiscale, care nu se subordonează prezentarii unei imagini fidele a operațiilor ce au loc în întreprindere. Principiile fiscale urmaresc fie stimularea, fie inhibarea unor activități. Fiscalitatea este un rezultat istoric al mediului, dintr-un stat. În același timp, starea de dezvoltare a unui stat este dependentă de istoria propriului sistem fiscal, de modul în care acesta este conceput și funcționează. „Constituirea veniturilor bugetare trebuie să se realizeze în concordanță cu cerințele referitoare la randament, eficacitate” echitate. Pluralitatea acestor obiective și constrângerile politice, economice, administrative s-au concretizat în aplicarea unei reforme graduale în România după trecerea la economia de piață. Aplicarea acesteia nu a avut întotdeauna efectele scontate, modificările legislative repetate ducând la descurajarea investitorilor și aplicarea dificilă a legislației fiscal atât la nivelul agenților economici cât și al aparatului fiscal. În lucrare sunt prezentate aspecte ale aplicării fiscalității directe asupra mediului economic din România precum și comparații cu situația înregistrată în Uniunea Europeană. Aspecte importante legate de evaziune fiscala sunt și în lucrarea lui Nicolae Hoanță, în care Evidențiează elementele definitorii ale evaziunii fiscale, unele modalități practice de prevenire și contracarare, precum și impactul acesteia asupra colectării veniturilor ce se cuvin statului.Dupa anii 90 in Romania contabilitatea era dependentă de fiscalitate, aceasta exercitand o influență importanta asupra contabilității precum și asupra abordarilor reținute în materie de evaluare. Putem spune că prezența unui sistem contabil este bazat pe o contabilitate puternic influențată fiscal . Existența provizioanelor reglementate în cadrul bilanțului, calculul valorii amortizabile a imobilizarilor în funcție de duratele normale de functionare a acestora stabilite la nivel național, sunt exemple care reliefează stransă legatură dintre contabilitate și fiscalitate. În prezent, odata cu armonizarea contabilității românești cu directivele europene și cu IFRS, incepand cu exercitiul contabil 2000, se remarcă, o separare din ceîn ce mai evidentă a contabilității de fiscalitate. În acest sens îl reprezintă amortizarea: regulile contabile pot diferi în mod semnificativ de regulile fiscale, ceea ce are ca efect ținerea a doua evidente a amortizarii: evidenta contabila țn registrele contabile si evidența fiscalăîntr-un registru special,registrul fiscal.

Autori ca Dragoș Pătroi, Gabriel Biriș, explică în viziune proprie aspecte importante legate de baza de impozitare și controversele privind optimizarea fiscală și inspecția fiscală.

Înainte contabilitatea opera în principal, pentru stabilirea impozitelor si taxelor, activitatea de contabilitate si-a amplificat functiile, in sensul ca datele si informatiile furnizate mai trebuie sa deserveascăși alți beneficiari, cum ar fi : investitori; angajați; creditori financiari ; furnizori și alti creditori comerciali; clienți ; guvernul și instituțiile acestuia; publicul.

Relația contabilitate – fiscalitate. Contabilitatea reprezintă o sursa bogată de informații pentru organele fiscale, majoritatea obligațiilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din contabilitate. S-a incercat si se incearca, să se stabilească o relatie de ordine intre fiscalitate si contabilitate, adica sa se precizeze cine influenteaza mai mult pe cine.Vasile Răileanu și Adriana Sofia Răileanu, prezintă importante aspecte teoretice și practice ale mecanismelor de impozitare, legătura dintre contabilitate și fiscalitateprecum și unele controverse pe această temă.Legatura adeseori stransa intre contabilitate si fiscalitate s-a putut caracteriza prin cel putin doua trasaturi principale: regulile fiscale rețineau o bună parte din regulile contabile în legatură cu evaluarea, recunoașterea veniturilor, cheltuielilor, imobilizarilor; prin normele fiscale se introduceau dispozitii a caror respectare era obligatorie in contabilitate si care puteau conduce la o anumita denaturare a informatiei contabile: amortizari fiscale, inregistrarea unor subventii, tratamentul unor cheltuieli si venituri,
Codul fiscal stipuleaza ca pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sint deductibile numai daca sint aferente veniturilor. Astfel, principial, regula fiscală nu diferă de regula contabilă.O diferență neta între regula fiscalăși cea contabila este dată de tratamentul unor cheltuieli cu dobînzile. Din punct de vedere contabil, acestea ramîn în sarcina perioadei, în conformitate cu principiul independenței exercițiilor și cu principiul prudenței. Din punct de vedere fiscal, recunoașterea cheltuielilor cu aceste dobânzi poate fi amanată pîna la îndeplinirea unor condiții.

Rezultatul contabil și rezultatul fiscal.Impozitul pe profit constituie pentru întreprindere o cheltuială reprezentativă. Deoarece normele privind calculul rezultatului fiscal se diferențiază de cele utilizate în contabilitate, contabilizarea acestei obligații fiscale ridică anumite probleme. IAS 12 “Impozitul pe profit” ofera soluția pasajului între rezultatul contabil și rezultatul fiscal. Conform IAS 12:Rezultatul contabil reprezintă rezultatul înainte de impozitare, de scaderea cheltuielilor cu impozitul pe profit.Rezultatul fiscal, profitul impozabil sau pierderea fiscalăeste definit ca rezultatul exercițiului, determinat în concordanță cu reguli stabilite de autoritatea fiscalăși care servește pentru calculul impozitului pe profit exigibil sau recuperabil.Diferențele între rezultatul contabil și rezultatul fiscal se delimiteazăîn diferențe permanente și diferente temporare.

Rezultatul ct = Rezultatul fisc inainte de impozitare ± Dif. permanente ± Dif. temporare

1.3Reguli privind contabilizarea impozitului pe profit

Impozitul pe profit. Contribuabili.Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:persoanele juridice române; persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu sau mai multor sedii permanente în România;persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;persoanele juridice străine care realizează venituri din sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea, cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică;

Scutiri.Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, fundațiile române constituite ca urmare a unui legat; cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, venituri obținute din chirii, venituri din despăgubiri în formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent șim sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrări de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, furnizarea de servicii sociale, pentru acțiuni specifice și alte activități nonprofit ale cultelor religioase. Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele principale tipuri de venituri: cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare; veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate din venituri scutite;resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional.Organizațiile nonprofit, sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

Anul fiscal,este anul calendaristic dar când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat. Contribuabilii care au optat, în conformitate cu legislația contabilă în vigoare, pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal să corespundă exercițiului financiar. Primul an fiscal modificat include și perioada anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie și ziua anterioară primei zi a anului fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea anului fiscal, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de începutul anului fiscal modificat.

 Cotele de impozitare.Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Impozit minim.Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.

Calculul profitului impozabil. Reguli generale. Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

IP=(Venituri din orice sursa – Cheltuieli aferente veniturilor – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile)

La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. În cazul contribuabililor care desfășoară activități de servicii internaționale, în baza convențiilor la care România este parte, veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale.

Registrul de evidență fiscală.Contribuabilii sunt obligați să evidențieze în Registrul de evidență fiscală veniturile impozabile realizate din orice sursă, într-un an fiscal, precum și chelt. Efect. în scopul realizării acestora.

 Deduceri pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare. La calculul profitului impozabil, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare se acordă următoarele stimulente fiscale:deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil, în proporție de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; deducerea suplimentară se calculează trimestrial, anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează; aplicarea metodei de amortizare accelerată și în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare-dezvoltare.Profitul investit potrivit reprezintă soldul contului de profit și pierdere, respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiției. Scutirea de impozit pe profit aferentă investițiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit va fi repartizată cu prioritate pentru constituirea rezervelor până la concurența profitului contabil înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar.

Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu standardele internaționale de raportare financiară. Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară pentru determinarea profitului impozabil vor avea în vedere și următoarele reguli: Pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat din provizioane specifice, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, se aplică următorul tratament fiscal:Sumele înregistrate în soldul creditor al contului «Rezultatul reportat din provizioane specifice», reprezentând diferențele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările și completările ulterioare, și ajustările pentru depreciere, evidențiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaționale de raportare financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, sunt tratate ca rezerve, acestea urmând să fie impozitate potrivit;Sumele înregistrate în soldul debitor al contului «Rezultatul reportat din provizioane specifice», reprezentând diferențele dintre valoarea provizioanelor specifice determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 3/2009, cu modificările și completările ulterioare, și ajustările pentru depreciere, evidențiate la data de 1 ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaționale de raportare financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite respectivele provizioane specifice, reprezintă elemente similare cheltuielilor, în mod eșalonat, în tranșe egale, pe o perioadă de 3 ani;Pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflației, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, se aplică următorul tratament fiscal:sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflației a mijloacelor fixe amortizabile și a terenurilor, sunt tratate ca rezerve și impozitate potrivit. 

Scutirea de impozit a profitului reinvestit în vigoare din 1 iulie 2014. Profitul investit în echipamente tehnologice, mașini, utilaje și instalații de lucru este scutit de impozit, reprezintă soldul contului de profit și pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, în anul punerii în funcțiune a echipamentelor tehnologice respective. Scutirea de impozit pe profit aferentă investițiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă, se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puțin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârșitul exercițiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurența profitului contabil înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar. În cazul în care la sfârșitul exercițiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit.

Venituri neimpozabile.Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:  dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terț, diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare. veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi și sau penalități de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice; veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare, activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară plus altele prevazute în lege.

Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene. După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile și:dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întrunește cumulativ următoarele condiții:plătește impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări; deține minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;la data înregistrării venitului din dividende deține participația minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 1 an;

Cheltuieli.  Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

 Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:

a) cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

c) cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

d) cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

e) cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;

f) contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

g) taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; 

h) cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

j) cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

și altele prevăzute în lege.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată:cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;  cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Intră sub incidența acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități ori unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, pentru școlile pe care le au sub patronaj, precum și alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament; perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice; cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii; cheltuielile cu provizioane și rezerve, cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, amortizarea, în limita prevăzută la; cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%; cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale persoanei juridice.

Cheltuieli nedeductibile.Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară; dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă; cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă; cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii; cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelorși altele în lege.  Contribuabilii care efectuează sponsorizări sau acte de mecenat, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată de:3 la mie din cifra de afaceri; pentru situațiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul «cifra de afaceri» această limită se determină potrivit normelor;20% din impozitul pe profit datorat.

    Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentei litere, se reportează în următorii 7 ani consecutivi.

Cheltuielile reprezentând deprecierea, amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, la momentul transferului din categoria activelor imobilizate deținute în vederea vânzării în categoria activelor imobilizate deținute pentru activitatea proprie; cheltuielile din evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării unei evaluări utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o descreștere a valorii acestora; cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele fixe/imobilizările necorporale stocurile sunt achiziționate în baza unor contracte cu plată amânată. 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și  care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situațiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către școlile de șoferi;

5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.

Cheltuielile care intră sub incidența acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.

Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Cheltuielile din diferențele de curs valutar, care se limitează, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale

 Declararea și plata impozitului pe profitse efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit.

 Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii, pot opta pentru declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial. Opțiunea pentru sistemul anual de declarare și plată a impozitului pe profit se efectuează la începutul anului fiscal. Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual, trimestrial de declarare și plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.

Contribuabilii societăți comerciale bancare – persoane juridice române și sucursalele din România ale băncilor – persoane juridice străine au obligația de a declara și plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit.

Următorii contribuabili au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit, astfel:

1. organizațiile nonprofit au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;

2. contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului, pomicultură și viticultură au obligația de a declara și de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;

3. Contribuabilii au obligația de a declara și plăti impozit pe profit trimestrial care, în anul precedent, se aflau în una dintre următoarele situații:

a) nou-înființați;

b) înregistrează pierdere fiscală la sfârșitul anului fiscal precedent;

c) s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu desfășoară activități la sediul social, sediile secundare, situații înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerțului sau în registrul ținut de instanțele judecătorești competente, după caz;

d) au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, în anul pentru care se datorează impozitul pe profit aplică sistemul de declarare.

 Depunerea declarației de impozit pe profit

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor care depun declarația anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în lege.

1.4 Pierderile fiscale

Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efect al unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înființați ori de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune,divizare.

 Pierderi fiscale externe. Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociației Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile obținute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează și se recuperează în următorii 7 ani fiscali consecutivi. 

1.5 Impozite amânate

Conform OMFP nr. 1286/2012, calculul și înregistrarea impozitului pe profit se efectuează distinct pentru impozitul curent și cel amânat. Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Rezultatul contabil este profitul net sau pierderea netă a unui an financiar înainte de scaderea cheltuielilor cu impozitul pe profit. Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru o perioada. Impozitul amânat reprezintă valoarea impozitului pe profit recuperabilă în perioada viitoare, în ceea ce privește: diferențele temporare deductibile; reportarea pierderilor fiscale nefolosite; reportarea creditelor fiscale nefolosite.

Diferentele temporare sunt acele diferențe dintre valoarea contabila a unui activ sau a unei datorii din bilanțși baza sa de impozitare. Diferențe temporare pot fii:diferențe temporare impozabile; diferențe temporare deductibile. Baza de impozitare a unui activ sau a unei datorii e valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.Diferențe temporare apar atunci când venitul sau cheltuiala este inclusă în profitul contabil într-o perioadă, dar este cuprinsă în profitul impozabil într-o perioadă diferită. Astfel de diferențe temporare sunt deseori descrise ca diferențe de plasare în timp. Diferențe temporare  sunt diferențe temporare impozabile și care, prin urmare, au drept rezultat datorii privind impozitul amânat: venitul din dobânzi este inclus în profitul contabil proporțional cu trecerea timpului, dar în unele jurisdicții poate fi inclus în profitul impozabil atunci când este încasat numerarul. Baza fiscală a oricărei creanțe recunoscute în situația poziției financiare cu privire la astfel de venituri din dobânzi este nulă, deoarece veniturile nu afectează profitul impozabil până în momentul în care este încasat numerarul; amortizarea utilizată la determinarea profitului impozabil poate să se deosebească de cea utilizată la determinarea profitului contabil. Diferența temporară este diferența dintre valoarea contabilă a activului și baza sa fiscală, aceasta fiind reprezentată de costul inițial al activului, minus toate deducerile referitoare la respectivul activ permise de autoritățile fiscale într-o determinare a profitului impozabil pentru perioada curentă și pentru cele anterioare. O diferență temporară impozabilă apare și se concretizează într-o datorie privind impozitul amânat atunci când amortizarea fiscală este accelerată dacă amortizarea fiscală este mai puțin rapidă decât amortizarea contabilă, apare o diferență temporară deductibilă, care se concretizează într-o creanță privind impozitul amânat costurile de dezvoltare pot fi capitalizate și amortizate de-a lungul perioadelor viitoare la determinarea profitului contabil, dar deduse la determinarea profitului impozabil în perioada în care sunt suportate De asemenea, diferențe temporare mai pot apărea atunci când costul unei combinări de întreprinderi este alocat prin recunoașterea activelor dobândite identificabile și a datoriilor asumate la valoarea lor justă, dar nu se face nicio ajustare echivalentă în scopuri fiscale; activele sunt reevaluate și nu se face nicio ajustare echivalentă în scopuri fiscale;  în urma unei combinări de întreprinderi rezultă un fond commercial.

O diferență temporară impozabilă rezultă atunci când:- valoarea contabilă a activului > baza fiscală a activuluisau- valoarea contabilă a datoriei < baza fiscală a datoriei Diferența temporară impozabilă x cota de impozitare = Datorii de impozit amânat

O datorie privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile, cu excepția măsurii în care datoria privind impozitul amânat rezultă din: recunoașterea inițială a fondului comercial; recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care nu reprezintă o combinare de întreprinderi și la momentul realizării tranzacției nu afectează nici profitul contabil, nici profitul impozabil, pierderea fiscală. Impozitul curent al perioadei curente și al perioadelor anterioare trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma deja plătită cu privire la perioada curentă și cele precedente depășește suma datorată pentru perioadele respective, surplusul trebuie recunoscut drept creanță. Beneficiul aferent unei pierderi fiscale care poate fi transferată într-o perioadă anterioară pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut drept creanță. Atunci când o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare, o entitate recunoaște beneficiul drept creanță în acea perioadă în care apare pierderea fiscală, deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat pentru entitate și să poată fi evaluat în mod credibil. Impozitul curent trebuie recunoscut ca datorie și cheltuială în perioada căreia îi este aferent. Prin urmare, la nivel de balanță contabilă avem o datorie pentru impozitele curente neplătite. Beneficiul aferent unei perioade fiscale reportate pentru recuperarea impozitului plătit pentru o perioadă anterioară trebuie recunoscut ca active. Plățile anticipate în contul impozitului pe profit, determinate potrivit legii, se reflectă distinct în contabilitate contul 4411 “Impozitul pe profit curent”. Impozitul pe profit amânat prin prisma reglementărilor contabile aplicabile la nivelul României. OMFP nr. 1286/2012 prevede obligativitatea calculului impozitului pe profit amânat dar face trimitere la aplicarea dispozițiilor IAS 12 “Impozit pe profit”. Astfel, conform punctul 1241 din OMFP nr. 1286/2012, impozitul pe profit care, potrivit IAS 12 “Impozit pe profit”, se recunoaște în alte elemente ale rezultatului global, definite astfel potrivit prevederilor IFRS, se evidențiază în contul 1034 «Impozit pe profit curent și impozit pe profit amânat recunoscute pe seama capitalurilor proprii», urmărindu-se distinct impozitul pe profit curent și impozitul pe profit amânat. În contul 1034 «Impozit pe profit curent și impozit pe profit amânat recunoscute pe seama capitalurilor proprii» nu se evidențiază impozitul pe profit corespunzător rezultatului reportat sau altor componente de capitaluri proprii, acesta recunoscându-se direct în elementul respectiv IAS 12 stabilește tratamentul contabil care se aplică impozitului pe profit. În cadrul prevederilor sale regăsim tratamentul aplicat creanțelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile fiscale sau din creditele fiscale neutilizate, prezentarea impozitelor pe profit în situațiile financiare și prezentarea informațiilor legate de impozitele pe profit.Atunci când valoarea contabilă a activului depășește baza sa fiscală, suma beneficiilor economice impozabile va depăși valoarea care va fi permisă sub forma deducerilor în scopuri fiscale. Această diferență reprezintă o diferență temporară impozabilă, iar obligația de a plăti impozitele pe profitul rezultat în perioadele viitoare reprezintă o datorie privind impozitul amânat.Pe măsură ce entitatea recuperează valoarea contabilă a activului, diferența temporară impozabilă se va relua și entitatea va avea profit impozabil.

CAPITOLUL 2 CONSULTANTĂ FISCALĂ.

2.1 Exercitarea controlului fiscal

Codul etic al inspectorului de control fiscal stabileste norme etice pentru inspectorii de control fiscal care isi desfasoara activitatea in Ministerul Finantelor Publice si unitatile sale subordonate si formuleaza principiile fundamentale care trebuie respectate de catre toti inspectorii de control fiscal in vederea cresterii increderii in autoritatea fiscala si a prestigiului controlului fiscal.Normele etice stabilite in Cod pornesc de la rolul si funcțiile inspectorului de control fiscal în administrația fiscală, precum si de la individualizarea funcției inspectorului de control fiscal prin caracteristici care includ:aptitudini profesional-intelectuale dobândite prin pregatire și instruire profesională;acceptarea unui cod comun de valori etice, promovat de autoritatea fiscală;acceptarea existenței unei îndatoriri față de societate.Inspectorul de control fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice și unitățile sale subordonate acționează conform prevederilor Constituției Romaniei, Statutului funcționarilor publici, Regulamentului de Organizare și Funțtionare al unității din care face parte și a celorlalte dispoziții legale care reglementează activitatea de control fiscal.

Pe întreaga durată a controlului fiscal, inspectorii de control fiscal au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Contribuabilii care sunt supuși controlului trebuie să fie informați că inspectorii antifraudă au noi obligații față de ei, care au fost introduse recent in Codul de procedură fiscală, printr-un act normativ. Inspectorii antifraudă fiscală, care au preluat încădin 2013 atribuțiile comisarilor din Garda financiară, efectuează doua tipuri de control: curent și tematic, se precizeazăîn HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF. Potrivit actului normativ, controlul curent se execută operativ și inopinat, pe baza legitimației de control, a insignei și a ordinului de serviciu permanent. Aceste verificări pot fi facute în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii ori se desfățoară activități comerciale, pentru prevenirea, descoperirea și combaterea oricaror acte și fapte care sunt interzise de legea romană sau cea comunitară. De asemenea controlul tematic se executăîn baza legitimației de control și a insignei, însă mai este nevoie și de un ordin de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat, entitățile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza verificarea, durata și momentul declansarii. Pentru prevenirea actelor si faptelor de evaziune și fraudă fiscală, inspectorii antifraudă efectuează controlul operativ și inopinat, cu privire la urmatoarele aspecte cuprinse in OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF: respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricaror acte și fapte de evaziune fiscalăși fraudă fiscalăâși vamală; respectarea normelor de comerț, urmărind prevenirea, depistarea și înlaturarea evaziunii fiscale și fraudelor fiscale și vamale; modul de producere, depozitare, circulatie și valorificare a bunurilor, în toate locurile și spațiile în care se desfășoară activitatea operatorilor economici; participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și combatere a activităților ilicite care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscalăși vamală.

Noutățile au fost introduse prin OUG nr. 8/2014 care a modificat Codul de procedura fiscală. Conform noilor reglementari, controlul operativ și inopinat se efectuează de catre inspectorii antifraudă, cu excepția celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor. De asemenea, OUG nr. 8/2014 stabilește ca acest control se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmarește constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate. Contribuabilii care sunt supuși unui control operativ și inopinat ă trebuie să stie că, la începerea controlului, inspectorii antifraudă sunt obligați să le prezinte acestora legitimația de control și ordinul de serviciu, se menționeazăîn noile reglementări. Ori de cate ori controlul operativ și inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemneazăîn registrul unic de control. La finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control, acte de control. Documentele pe care inspectorii le întocmesc în cadrul controlului așa cum se menționeazăși în noile reglementări, inspectorii antifraudăîncheie la finalul controlui procese verbale sau alte acte de control, prin care stabilesc situația fiscală a contribuabilului, constatăși sanctionează contravențiile. Conform Ordinului ANAF nr. 3721/2013, în activitatea de control, inspectorii antifraudă utilizează urmatoarele tipuri de documente: procesul verbal – se întocmește cu ocazia controlului curent, operativ și inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea starii de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurari privind savarsirea unor fapte penale; procesul verbal de ridicare, restituire de înscrisuri, procesul verbal de sigilare desigilare, invitația, prin acest act contribuabilul este invitatși îi sunt solicitate lamuriri înscrisuri de catre inspectorii antifraudă, la sediul acestora, în situatiile în care se impune efectuarea, continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social, domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului și nici intr-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Odată cu solicitarea prezenței contribuabilului la sediul Direcției Generale Regionale Antifraudă Fiscală, prin formularul "Invitație" sunt solicitate registre, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, note explicative, prin acest document se solicit explicații scrise reprezentantului contribuabilului, oricarui angajat al acestuia sau oricarei persoane implicate în savarșirea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influența constatarile sau pentru clarificarea unor cauze și sau imprejurari. Pe langă aceste documente, inspectorii antifraudă mai pot intocmi "Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravențiilor" cod ANAF 14.13.22.99/7, aprobat prin Ordinul ANAF nr. 3494/2013. Inspectorii antifraudă pot confisca veniturile din activități nelegale, aceștia pot să verifice respectarea reglementarilor legale privind circulația mărfurilor pe drumurile publice, pe căi ferate și fluviale, în porturi, gări, autogări, aeroporturi, interiorul zonelor libere, în vecinatatea unităîilor vamale, antrepozite, precum și în alte locuri în care se desfașoară activități economice; să verifice legalitatea activităților desfășurate, existența și autenticitatea documentelor justificative în activitățile de producție și prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării și comercializșrii bunurilor și să aplice sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor; să confiste bunurile a caror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicita, precum și veniturile realizate din activități comerciale ori prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau a infracțiunilor; să dispună luarea măsurilor asiguratorii ori de cate ori există pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau săîși ascundă, săîși înstraineze ori să iși risipească patrimoniul, iar dacăîn desfășurarea activității specifice constatăîmprejurări privind savărșirea unor fapte prevazute de legea penalăîn domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmarire penală; să legitimeze și să stabilească identitatea administratorilor entităților controlate, precum și a oricaror persoane implicate în savârșirea faptelor de fraudăși evaziune fiscalăși vamală constatate și să solicite acestora explicații scrise; sa rețină documente, să solicite copii certificate de pe documentele originale, sa preleveze probe, eșantioane, mostre și alte asemenea specimene și să solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizarii actului de control. să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzatoare; să aplice măsurile prevazute de normele legale, să verifice din punct de vedere fiscal, să documenteze, săîntocmească acte de control operativ planificat sau inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevazute de normele legale și să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor; să oprească mijloacele de transport pentru verificarea documentelor de însoțire a bunurilor și persoanelor transportate; să solicite date sau documente, de la orice entitate privatăși sau publică, în scopul instrumentării și fundamentării constatărilor cu privire la savarșirea unor fapte care contravin legislației în vigoare în domeniul financiar fiscal și vamal.În scopul atingerii obiectivului controlului fiscal, persoanele care exercită aceasta funcție trebuie să respecte urmatoarele principii fundamentale:

Integritatea este principiul conform caruia inspectorii de control fiscal își vor exercita functia cu onestitate, buna credințăși responsabilitate, respectand legea și acționand in conformitate cu prevederile legale si cu cerintele functiei; nu vor lua parte, cu buna stiinta, la nici o activitate ilegala și nu se vor angaja în acte care să discrediteze funcția de inspector de control fiscal.

Obiectivitatea este principiul conform caruia inspectorii de control fiscal tratează toate situațiile cu care se confruntăîn activitatea lor conform stării de fapt. Inspectorii de control fiscal sunt obligați: să dovedească onestitate în indeplinirea tuturor atribuțiilor de serviciu;sa fie obiectiv în efectuarea constatărilor și în stabilirea masurilor luate ori propuse;să evite ideile preconcepute șsi partinirea;să nu se lase influențat în luarea deciziilor de oferte din partea contribuabililor incompatibile cu integritatea și obiectivitatea;să respingăși să informeze superiorii despre orice acte de corupție, fapte sau acțiuni ilegale;să nu folosească poziția sa de funcționar public în interese particulare;

Legalitatea reprezinta principiul potrivit caruia orice acțiune de control fiscal poate fi efectuată dacăeste prevazutăîntr-un act normativ aplicabil domeniului de activitate supus procedurii de control.

Confidențialitatea este principiul conform căruia inspectorii de control fiscal sunt obligați să nu dezvaluie informațiile pe care le primesc de la contribuabili fară o autorizare a celor în drept, cu excepția cazurilor prevazute de lege.Inspectorul de control fiscal va fi prudent în folosirea și protejarea informațiilor acumulate în cursul verificării și nu va folosi informațiile și documentele de care ia cunoștință pentru nici un scop contrar legii.

Competența, este principiul conform căreia toate situațiile sunt tratate printr-un raționament profesional.În acest scop, inspectorii de control fiscal trebuie sa fie imparțiali și să aplice cunoștințele, experiența și aptitudinile necesare în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Responsabilitatea. O caracteristică a funcției de inspector de control fiscal o constituie responsabilitatea acestuia față de entitățile supuse controlului fiscal.Entitățile supuse controlului fiscal sunt persoanele fizice romane și străine, societăți comerciale, companii naționale, organizații, asociații sau fundații nonprofit, instituții publice, precum și orice alte entități care desfasoare activități, potrivit legii, pe teritoriul Romaniei, contribuabili care au obligații fiscale fațș de bugetul de stat.

 Conduita. În indeplinirea atribuțiilor de serviciu, inspectorii de control fiscal sunt obligați:să respecte Constituția, legile țării, reglementarile și normele privind controlul fiscal, regulamentul de organizare și funcționare, să respecte orice dispoziție internă cu caracter oficial;să manifeste loialitate față de țara și față de instituția controlului fiscal și să considere aceasta ca cel mai înalt principiu moral; să nu facă discriminari în relațiile cu contribuabilii, să nu acorde privilegii acestora; să nu accepte favoruri sau beneficii pentru sine sau pentru membrii familiei; să se abțină, în activitatea desfățurată, de la orice comportament care ar discredita funcția de inspector de control fiscal;să acționeze pentru combaterea fraudei, corupției, traficului ilicit de mărfuri și bunuri și a altor acțiuni ilicite;

Atitudinea față de contribuabili. În relațiile cu contribuabilii, inspectorii de control fiscal sunt obligati:să dea dovadă de politețe, respect, disponibilitate față de problemele cu care se confruntă contribuabilii și să considere contribuabilul nu doar ca pe un platitor de impozite si taxe ci și ca pe un partener egal.

2.2 Consultanța fiscală.

Camera Consultanților Fiscali, este organizație profesională de utilitate publică, persoană juridică fără scop lucrativ, cu sediul în municipiul București, , din care fac parte consultanții fiscali care au dobândit această calitate în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002. Camera este autoritatea competentă care organizează, coordonează și autorizează activitatea de consultanță fiscală în România, asigură accesul la profesia de consultant fiscal și apără interesele legitime ale membrilor săi, potrivit legii și regulamentului sau. Camera exercită atribuțiile care i-au fost conferite prin ordonanță și prin celelalte acte normative incidente domeniului său de activitate.Pot avea calitatea de membru al Camerei: persoanele fizice care au dobândit prin examen calitatea de consultant fiscal, în condițiile ordonanței și ale Regulamentului pentru organizarea examenului de atribuire a calității de consultant fiscal, și care s-au înregistrat în Registrul consultanților fiscali și al societățile care au obținut autorizația de funcționare și care s-au înregistrat în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală; consultanții fiscali care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, care își exercită profesia pe teritoriul României în condițiile ordonanței și ale prezentului regulament.

Pentru atribuirea calității de consultant fiscal, persoanele fizice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie licențiați ai unei facultăți cu profil economic; să aibă o experiență de minimum 5 ani după obținerea licenței în una dintre următoarele activități: – elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislației fiscale; servicii de administrare a legislației fiscale; elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile; activitate financiar-contabilă; să nu aibă antecedente penale; să aibă capacitate deplină de exercițiu; să promoveze examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal. Examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal se organizează de Cameră în baza Regulamentului pentru organizarea examenului de atribuire a calității de consultant fiscal, aprobat de Consiliul superior al Camerei.

Membrii Camerei au următoarele drepturi: dreptul să exercite activitățile specifice profesiei în conformitate cu prevederile ordonanței și ale prezentului regulament;dreptul de a alege și de a fi aleși în organele de conducere ale Camerei;dreptul de vot asupra tuturor problemelor de interes care se dezbat în cadrul conferințelor;dreptul de a solicita sprijin în litigiile privind etica și practica profesională născute între consultanții fiscali și terțe părți; dreptul de a contesta sancțiunile primite;dreptul să fie informați și consultați asupra activităților desfășurate de Cameră.

Membrii Camerei au următoarele obligații:să participe activ la realizarea scopului și a obiectivelor Camerei; să participe la cursurile de pregătire profesională; să declare cu exactitate veniturile realizate și să respecte termenele de depunere a declarațiilor; să achite la termen cotizațiile

OUG 94/2011 prevede: Avand in vedere conditiile actuale ale economiei, in care intarirea disciplinei economico-financiare si eliminarea tuturor disfunctionalitatilor si blocajelor reprezinta interes national major, statului îi revine obligația principială de a asigura, potrivit prevederilor din Constituția Romaniei, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiarăși valutară, aceste elemente constituind situații de urgențăși extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanată, luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice și necesitatea implementarii unor măsuri unitare la nivelul unor operatori economici, avînd în vedere atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice privind controlul respectarii indicatorilor economico-financiari aprobați prin bugetele de venituri și cheltuieli ale unor operatori economici.Ținând cont de condițiile cuprinse în aranjamentul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internațional, având în vedere obligația Ministerului Finanțelor Publice de a organiza o structură de control cu atribuții privind controlul gestionarii fondurilor europene ori a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și faptul ca Ministerul Finanțelor Publice este singura autoritate competentă să verifice gestionarea fondurilor europene în situația în care există cazuri de incompatibilitate la nivelul structurilor de control organizate în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

Obiectivele inspecției economico-financiare sunt: creșterea responsabilității operatorilor economici în exercitarea activității economico-financiare și intarirea disciplinei bugetare și economico-financiare la operatorii economici. 

2.3 Controlul exercitat de organele în drept

 Inspecția economico-financiara se exercită la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecție economico-financiara, separat sau combinat, sub urmatoarele forme:controlul ex-ante, care constăîn verificarea fundamentarii bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, a fundamentarii sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susținerea unor activități, precum și în verificările cu privire la constituirea și asigurarea surselor de plată a finanțărilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat; 
controlul operativ, care constăîn verificarea unor activități sau operațiuni economico-financiare. Inspecția economico-financiara poate aplica urmatoarele metode de control: 

Inspecție economico-financiara generală, care constăîn activitatea de verificare a tuturor operațiunilor din cadrul obiectivelor stabilite conform legii pentru intreaga perioadă supusă controlului; 

Inspecție economico-financiară parțială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau a mai multor operațiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlată. 
Inspecția economico-financiară poate aplica urmatoarele proceduri de control: 
Studiul general prealabil, care constăîn analiza elementelor esențiale și specifice ale activității ce urmează a se controla, pe baza carora se identifică obiectivele inspecției; 
Analiza financiara, care constăîn studiul modului de realizare a obiectivelor, factorii și influențele acestora asupra activității și rezultatelor financiare; 

Controlul documentar contabil, care constăîn analiză unor operațiuni, procese sau fenomene economice, pe baza documentelor justificative, în scopul stabilirii legalității și realității operațiunilor și activitătilor economico-financiare; 

Controlul prin sondaj, care constăîn activitatea de verificare selectivă a documentelor, operațiunilor semnificative și activităților efectuate, în perioada supusă inspecției; 

Controlul electronic, care constăîn activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate. 

Organul de inspecție economico-financiară efectuează la sediul acestuia control documentar, care constăîn: studiul general prealabil, analiza financiara, controlul electronic, analiza fundamentării bugetelor de venituri și cheltuieli, analiza realizării indicatorilor economico-financiari și influențele acestora asupra rezultatelor financiare ale operatorilor economici.

CAPITOLUL 3 STUDII DE CAZ PRIVIND IMPOZITAREA PROFITULUI

3.1 Cazuri particulare privind impozitarea profitului

IMPOZIT PE PROFIT BARURI DE NOAPTE -METODOLOGIE DE CALCUL BARURI ȘI RESTAURANTE

Exemplu 1 : Barul de noapte și restaurantul societății comerciale LILYMARYN SRL supusă impozitului pe profit realizează în primul semestru al anului 2014 :

venituri totale în sumă de 500.000 lei;

din care 40.000 lei sunt venituri realizate din activitatea unui bar de noapte;

suma totală a cheltuielilor deductibile efectuate de agentul economic este de 350.000 lei;

dintre care 280.000 lei sunt aferenti activități de bar de noapte;

societatea economică a constituit și plătit la sfârșitul primului trimestru al anului 2014 impozit pe profit

Pornind de la datele de mai sus se poate :

Indentifica impozitului pe profit aferent semestrului I.

Calcularea impozitului pe profit de plată aferent trimestrului II 2014.

1.Identificarea veniturilor și cheltuielilor aferente fiecărui tip de activități

Pentru bar de noapte:

Venituri 400.000 lei

Cheltuieli 280.000 lei

Pentru celelalte activități

Venituri 500.000 – 400.000 = 100.000 lei

Cheltuieli 350.000 – 280.000 = 70.000 lei

2.Determinarea impozitului pe profit aferent activității de bar de noapte

Pentru activitatea de bar de noapte impozitul pe profit este suma maximă dintre: 16% *Profitul impozabil din aceasta activitate sau 5% *Total venituri din aceasta activitate .

Se calculează impozitul pe profit în ambele moduri, și se vede care este suma de plată.

Cu cota de 16%: Impozit 16% * (400.000 – 280.000) = 19200 lei

Cu cota de 5%: Impozit 5%* 400.000 = 20.000 lei

IP datorat pentru semestrul I din activitatea barului de noapte 20.000 lei

3. Determinarea impozitului pe profit aferent celorlalte activități

Pentru celelalte activități IP se determină prin aplicarea cotei de 16% la profitul impozabil.

Impozitul pe profit datorat pentru sem.

II pentru alte activități16% (100.000 – 70.000) = 4800 lei

Pas 4. Determinarea impozitului pe profit datorat pentru semestrul I

Impozit datorat = Impozitbar + Impozitalteactvit 2.000 + 4.800 = 24.800 lei

Pas 5. Determinarea impozitului pe profit de plată aferent trimestrului II

Impozit pe profit plătit în trimestrul I 4.000 lei

Impozit pe profit datorat cumulat de la începutul anului pentru semestrul I 2.480 lei.

Societatea are de recuperat impozit pe profit în sumă de 4.000 – 2.480 = 1.520 lei

IMPOZIT PE PROFIT ONG-METDOLOGIE DE CALCUL O.N.G

Exemplu 2: O organizație non-profit, Fundația de Mediu realizează următoarele venituri în anul 2014:

venituri din cotizațiile membrilor în sumă de 5000 lei

venituri din donații și sponsorizări în sumă de 15.000 lei

venituri din finanțări nerambursabile de la Uniunea Europeană în sumă de 30.000 lei

venituri din activități comerciale în sumă de10.000 lei

Corespunzător acestor venituri ea realizează următoarele cheltuieli:

cheltuieli aferente activității non-profit în sumă de 48.000 lei;

cheltuieli aferente activității comerciale în sumă de 7.000 lei

Iată cum arată impozitul pe profit datorat de această organizație non-profit pentru activitățile desfășurate în cursul anului 2014 pentru curs valutar 31/12/2014 este de 4,4821 lei pentru un euro:

IMPOZIT PE PROFIT SOCIETAȚI COMERCIALE – METODOLOGIE DE CALCUL

Exemplu 3 : O societate comercială SC BALI SRL realizează următoarele venituri și cheltuieli aferente trimestrului I 2014:

venituri din vânzarea mărfurilor: 50.000 . lei;

venituri din prestări servicii: 20.000 .lei;

venituri din dividende primite de la o societate comercială română, 1.000 lei;

cheltuieli cu mărfurile vândute: 30.000 lei;

cheltuieli salariale: 2.000 lei

cheltuieli cu tichetele de masă: 800 .lei, din care 200 lei peste limita legală

cheltuieli cu serviciile de la terți: 10.000 lei;

cheltuieli de protocol: 1.000 lei;

cheltuieli cu amenzile datorate autorităților române: 3.000 lei

Impozitul pe profit datorat de societatea comercială se calculează astfel :

Exemplu 4: La data de 30 iunie a exercițiului 2014, o societate comercială BALI SRL plătitoare de impozit pe profit 16% și de TVA 24 % a înregistrat următorii indicatori economico-financiari:

Total venituri impozabile 10.000 lei

Total cheltuieli 7.000 lei, din care: cheltuieli de protocol (băuturi alcoolice și produse din tutun,suma exclusiv tva) 200 lei, cheltuieli cu impozitul pe profit Trim. I 340 lei

Impozitul pe profit cumulat la 30 iunie :

Metodologia de calcul:

I. Determinarea cheltuielilor de protocol deductibile

Total venituri impozabile 10.000 lei

Total cheltuieli 7.000 lei

Baza de calcul a limitei cheltuielilor de protocol deductibile 3.540 lei

(10.000 lei – 7.000 lei + 200 lei + 340 lei)

Cheltuieli de protocol deductibile (2% x 3.540 lei) 70,8 lei

II. Determinarea cheltuielilor nedeductibile

Cheltuieli de protocol nedeductibile (200 lei – 70,8 lei) 129,2 lei

TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor de protocol 38 lei

(200 lei x 19% = 38 lei)

Cheltuieli cu impozitul pe profit Trim. I. 340 lei

Cheltuieli nedeductibile Total 507,2 lei

III. Determinarea impozitului pe profit cumulat la 30 iunie

Profit contabil (10.000 lei – 7.000 lei) 3.000 lei

Profit impozabil (3.000 lei + 507,2 lei) 3.507,2 lei

Impozit pe profit cumulat la 30 iunie (16% x 3.507,2 lei) 561 lei

IV. Determinarea impozitului pe profit aferent Trim II.

Impozit pe profit aferent Trim II. 221 lei

(561 lei – 340 lei = 221 lei

Baza legală Legea 571/2003, Cod Fiscal cu modificările și completările ulterioare,

IMPOZIT PE PROFIT. DOBÂNZI DEDUCTIBILE-METODOLOGIA DE CALCUL:

Exemplul 5 : O societate comercială ALPINA SRL realizează în anul 2014

venituri totale impozabile în valoare de 100.000 lei

cheltuieli deductibile totale în valoare de 80.000 lei.

separat de aceste cheltuieli societatea înregistrează cheltuieli cu dobânzile aferente împrumuturilor de la bănci în sumă de 19.200 lei.

valoarea capitalului propriu este de 125.000 lei la începutul anului și 150.000 lei la sfârșitul anului.

valoarea împrumuturilor pe termen lung este de 400.000 lei la începutul anului și 300.000 lei la sf anului.

Exemplu 6: La data de 31 martie 2014, la o societate comercialăALPINA SRL avem următoarea situație:

IMPOZIT PE PROFIT. IMPOZITE AMÂNATE-METODOLOGIE DE CALCUL

Exemplu 7: SC BRUSTUR SRL a înregistrat în contulde profit și pierdere cheltuieli generate de deprecierea unei creanțe, în valoare de 710.500. Aceasta cheltuialăeste deductibilă la data hotărârii judecatorești privind imposibilitatea recuperarii în totalitate a creanței.

VC a cheltuielilor = 0

BI a cheltuielilor = 710.500

VC < BI => diferența temporara deductibila = 710.500 => creanta privind impozitul amanat = 710.500 *16% = 113.680

Exemplu 8:Se cunosc urmatoarele informații privind o categorie de mijloace fixe și anume clădiri, ale societatii SC BRUSTUR SRL:

La 31.12.2014, societatea a procedat la reevaluarea cladirilor, valoarea reevaluată fiind 130.000 lei. Din punct de vedere fiscal, reevaluarea nu este recunoscuta. Cota de impozit pe profit : 16%. La inceputul exeritiului 2014, exista un pasiv de impozit amînat de 16% * (100.000 – 80.000), adica 3.200 lei :

La 31.12.2014 :

Pasivul de impozit amânat ce trebuie să existe la 31.12.2014: 16%*65.000=10.400 lei

Pasivul de impozit amânat existent la deschiderea exercitiului N : 3.200 lei

Pasivul de impozit amânat ce trebuie înregistrat in exercițiul 2014

10.400 –3.200 = 7.200 lei

Se va înregistra astfel :

Pe seama capitalurilor proprii : (130.000 – 90.000) * 16% = 6.400lei

Pe seama cheltuielilor : (25.000 – 20.000) * 16% = 800 lei

3.2 Contabilitatea și fiscalitatea impozitului pe profit la o societate comercială, declarații fiscale

STUDIU DE CAZ – IMPOZIT PROFIT S.C MIRIAM SRL-COMERȚ IMBRĂCĂMINTE .-Capitalul social al întreprinderii S.C. MIRIAM SRL este de 1.000.000 lei, iar pană la 31.12.2013 întreprinderea a constituit rezerva legala în valoare de 150.000 lei. S.C. MIRIAM SRL înregistrează în cursul exercitiului financiar 2014

MONOGRAFIE CONTABILĂ.Contabilizarea închiderii conturilor de cheltuieli:

Contabilizarea închiderii conturilor de venituri:

Determinarea rezultatului contabil al exercițiului:

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul contabil = 4.000.000 – 2.000.000 = 2.000.000 lei.

Calculul și contabilizarea rezervei legale:

Rezerva legale = Rezultatul contabil * 5%

Rezerva legala = 2.000.000 * 5% = 100.000 lei

Întreprinderea nu poate sa constituie aceasta valoare, deoarece aceasta are deja constituita din exercițiile financiare anterioare valoarea de 150.000 lei.

Valoarea maximă deductibilă a rezervei legale este de 20% din capitalul social subscris și vărsat, adica 200.000 lei. Diferența deductibilă pe care o poate constitui întreprinderea este de 50.000 lei.

Rezultatului fiscal al exercițiului:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozbile

Cheltuielile nedeductibile sunt urmatoarele:

Cheltuielile cu protocolul care depașesc limitele legale: 9.000 lei;

TVA aferentă depasirii cheltuielilor cu protocolul: 2.160 lei;

Cheltuielile cu amenzile și penalitatile catre autoritățile statului: 10.000 lei;

Cheltuieli cu sponsorizarea: 2.500 lei;

Cheltuieli privind constituirea unei ajust. de deprec a imob. corporale: 3.840 lei;

Cheltuieli privind stocul de marfă distrus – calamitati naturale: 4.000 lei;

Pierderea contabila din exercitiului precedent: 100.000 lei;

TOTAL CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE: 131.500 LEI

Veniturile neimpozabile și alte reduceri ale bazei de impozitare a impozitului pe profit sunt:

veniturile din participații: 60.000 lei;

veniturile din reluarea unei ajustări privind stocurile: 5.000 lei;

pierderea fiscală din exercițiile financiare anterioare: 70.000 lei;

rezerva legală constituităîn exercițiului financiar curent: 50.000 lei;

TOTAL VENITURI NEIMPOZABILE ȘI ALTE REDUCERI DIN BAZA DE IMPOZITARE: 185.000 LEI

Rezultatul fiscal = 2.000.000 + 131.500 – 185.000 = 1.946.560 lei

Rezultatul fiscal = 1.946.560 lei

CALCULUL ȘI CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT:

Impozit pe profit = Profit impozabil * 16%

Impozit pe profit = 1.946.560 * 16% = 311.440 lei.

Cheltuielile cu sponsorizarile sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil, dar facilitatea fiscală acordatăîntreprinderilor constăîn faptul ca valoarea acestor cheltuieli se scad din impozitul pe profit cu condiția ca ele sa nu depașească minim 20% din valoarea impozitului pe profit sau 3‰ din cifra de afaceri.

Calcule financiare :

1. impozit pe profit * 20% = 311.440 * 20% = 62.288 lei;

2. cifra de afaceri * 3‰ = 4.000.000 * 3‰ = 12.000 lei.

Valoarea sponsorizarilor este de de 2.500 lei, reducerea impozitului va fii de 12.000 lei, limita minimă rezultată din calculele financiare anterioare, dacă cheltuielile cu sponsorizarea depașea 62.288 lei, nu se mai scădea nici o sumă din impozitul pe profit.

Impozit pe profit final=311.440 lei – 12.000 lei = 299.440

Contabilizarea impozitului pe profit este:

Concomitent

DETERMINAREA PROFITULUI NET:

Rezultat net = Rezultat contabil – Impozit pe profit – Rezerva legala

Rezultat net = 2.000.000 – 299.440 – 50.000 = 1.650.560 lei

Contabilizarea profitului net:

Contabilizarea repartițiilor din profitul net, ținand cont ca întreprinderea are de finanțat o pierdere din exercițiile anterioare în valoare de 170.000 lei.

În acest sens din valoarea profitului net se va finanța în primul raâd aceasta valoare, iar ceea ce ramîne va fi supusă altor repartiții: dividende, alte rezerve.

Valoarea care trebuie suspusă repartițiilor este de 1.650.560– 170.000 = 1.480.560 lei.

Dupa realizarea acestei înregistrări contabile contul 117 are sold zero,finanțându-se și pierderea din exercițiile anterioare.

3.3 Concluzii, propuneri

Obiectivele gestiunii fiscale ale întreprinderii au în vedere asigurarea securitatii și eficacității fiscale, prin intermediul cercetării prescriptțiilor de formă și fond; amânari, eșalonari, scutiri, impuse de dreptul fiscal. Se evita astfel sancțiunile și penalitățile fiscale și se procedează la o mai bunî alocare a resurselor sale financiare. Cercetarea securității fiscale trebuie să ramână în atenția conducerii economice a societății comerciale.

Lucrarea cuprinde:

Capitolul 1. Contabilizarea impozitului pe profit. Rolul fiscalității în economiile de piață. Impozitele și taxele reglementate de prezentul Codul fiscal se bazează pe următoarele principii: neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări , termenele, modalitatea și sumele de plată sunt precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

Politica fiscala are următoarele functii: functia financiara, functia economica , functia sociala,functia de control, functia de echitate.

Prin impunerea diferită a veniturilor,eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte nedorite pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore.

Capitolul 2 Consultantă fiscală. Exercitarea controlului fiscal. Codul etic al inspectorului de control fiscal stabileste norme etice pentru inspectorii de control fiscal care isi desfasoara activitatea in Ministerul Finantelor Publice si unitatile sale subordonate si formuleaza principiile fundamentale care trebuie respectate de catre toti inspectorii de control fiscal in vederea cresterii increderii in autoritatea fiscala si a prestigiului controlului fiscal. Normele etice stabilite în Cod pornesc de la rolul si funcțiile inspectorului de control fiscal în administrația fiscală, precum si de la individualizarea funcției inspectorului de control fiscal prin caracteristici care includ: aptitudini profesional-intelectuale dobândite prin pregatire și instruire profesională; acceptarea unui cod comun de valori etice, promovat de autoritatea fiscală; acceptarea existenței unei îndatoriri față de societate. Inspectorul de control fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice și unitățile sale subordonate acționează conform prevederilor Constituției Romaniei, Statutului funcționarilor publici, Regulamentului de Organizare și Funcționare al unității din care face parte și a celorlalte dispoziții legale care reglementează activitatea de control fiscal.

În scopul atingerii obiectivului controlului fiscal, persoanele care exercită aceasta funcție trebuie să respecte urmatoarele principii fundamentale:integritatea, obiectivitatea, legalitatea,confidențialitatea, competența, responsabilitatea, conduita.

Atitudinea față de contribuabili. În relațiile cu contribuabilii, inspectorii de control fiscal sunt obligati:să dea dovadă de politețe, respect, disponibilitate față de problemele cu care se confruntă contribuabilii și să considere contribuabilul nu doar ca pe un platitor de impozite si taxe ci și ca pe un partener egal.

Consultanța fiscală. Camera Consultanților Fiscali, este organizație profesională de utilitate publică, persoană juridică fără scop lucrativ, cu sediul în municipiul București, , din care fac parte consultanții fiscali care au dobândit această calitate în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002. Camera este autoritatea competentă care organizează, coordonează și autorizează activitatea de consultanță fiscală în România, asigură accesul la profesia de consultant fiscal și apără interesele legitime ale membrilor săi, potrivit legii și regulamentului sau. Camera exercită atribuțiile care i-au fost conferite prin ordonanță și prin celelalte acte normative incidente domeniului său de activitate.Pot avea calitatea de membru al Camerei: persoanele fizice care au dobândit prin examen calitatea de consultant fiscal, în condițiile ordonanței și ale Regulamentului pentru organizarea examenului de atribuire a calității de consultant fiscal, și care s-au înregistrat în Registrul consultanților fiscali și al societățile care au obținut autorizația de funcționare și care s-au înregistrat în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală; consultanții fiscali care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, care își exercită profesia pe teritoriul României în condițiile ordonanței și ale prezentului regulament.

Pentru atribuirea calității de consultant fiscal, persoanele fizice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie licențiați ai unei facultăți cu profil economic; să aibă o experiență de minimum 5 ani după obținerea licenței în una dintre următoarele activități: – elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislației fiscale; servicii de administrare a legislației fiscale; elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile; activitate financiar-contabilă; să nu aibă antecedente penale; să aibă capacitate deplină de exercițiu; să promoveze examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal. Examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal se organizează de Cameră în baza Regulamentului pentru organizarea examenului de atribuire a calității de consultant fiscal, aprobat de Consiliul superior al Camerei.

Controlul exercitat de organele în drept.  Inspecția economico-financiara se exercită la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecție economico-financiara, separat sau combinat.

Capitolul 3 cuprinde studii de caz privind impozitarea profitului descriind prin exemple

cazuri particulare privind impozitarea profitului și anume:

1.Impozit pe profit baruri de noapte -metodologie de calcul baruri și restaurante

2.Impozit pe profit societați comerciale – metodologie de calcul

3.Impozit pe profit. dobânzi deductibile- metodologia de calcul:

4.Impozit pe profit. impozite amânate-metodologie de calcul

5.Contabilitatea și fiscalitatea impozitului pe profit la o societate comercială, declarații fiscale. studiu de caz – impozit profit S.C MIRIAM SRL-comerț cu îmbrăcăminte .

BIBLIOGRAFIE

1.Bojian O – Bazele contabilității- , Editura Ase B2001 București

2.Brezeanu P. -Gestiunea financiară a întreprinderii – Editura Cavallioti,2009 București

3.Bucătaru D. -Finanțele întreprinderii, Editura Tipo Moldova,2010. Iași.

4.Costea I. “Optimizare fiscală”, Editura C.H. Beck, 2011, București,

5.Ciobanu A. -Analiza performanței întreprinderii, Editura ASE,2007, București.

6.Corduneanu C., Murgea A.-Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universității de Vest,2008, Timișoara.

7.Dragoș P, Gabriel B- Controverse actuale în fiscalitate, Editura Ch. Beck,2011 București,

8.Dragotă V. -Abordări practice în finanțele firmei, Editura Irecson, 2006,București.

9. Dobrotă G- Fiscalitatea directă în România și Uniunea Europeană 2010, București

10.Ghid pentru intelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate Editura CECCAR-2004 ,București

11.IFRS-Interpretarea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Raportare financiara, Barry J.Epstein, Eva K.Jermakowicz,Tiparul: Monitorul Oficial R.A.2007

12..Hoanță“Evaziunea fiscală”, Editura C.H. Beck, 2010, București,

13.Pantea I. , Bodea G. – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Ed.Intelcredo , 2012.Deva

14.Ristea M. -Contabilitate financiara, Ed.Economica, 2010 Bucuresti,

15.Ristea M., Dumitru C. G., Ioanas C. -Contabilitatea societățilorcomerciale, vol. I și vol.

II, Editura Universitară, 2009,București.

16.Ristea M.,Dumitru C.G- Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile, Editura C.C.A.R., București, 2012

17. Răileanu V, Răileanu S, Abordări contabile și fiscale privind impozitele și taxele, Editura Economică, București, 2009

18.Vuță M.- Elemente de contabilitate aprofundată-Renaissance-Bucuresti 2011

19.Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată 2013

20.Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003 -Codul Fiscal actualizat-2015

21.O.M.F.P. nr. 1802/2014pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene-www legestart.ro

22.Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenți economici, Ed. Economică, București, 2012

23.http://www.dreptonline.ro/legislatie/oug_94_2011

24.OUG 94/2011 privind organizarea si functionarea inspectiei economico-financiare la operatorii economici-Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 11 noiembrie 2011

25.O.G. nr. 71/2001-www.lege start.ro

26.https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Prezentare_R/codul_etic_inspector.htm

27..Ordinului ANAF nr. 3721/2013-www.legestart.ro

29.OUG nr. 8/2014-www.legestart.ro

30. HG nr. 520/2013-www.legestart.ro

31.IAS 12 “Impozit pe profit” www. legestart.ro

32. OMFP nr. 1286/2012 www. Legestart.ro

33.http://legestart.ro/impozitul-pe-profit-amanat-prin-prisma-reglementarilor-contabile-si-a-codului-fiscal/

BIBLIOGRAFIE

1.Bojian O – Bazele contabilității- , Editura Ase B2001 București

2.Brezeanu P. -Gestiunea financiară a întreprinderii – Editura Cavallioti,2009 București

3.Bucătaru D. -Finanțele întreprinderii, Editura Tipo Moldova,2010. Iași.

4.Costea I. “Optimizare fiscală”, Editura C.H. Beck, 2011, București,

5.Ciobanu A. -Analiza performanței întreprinderii, Editura ASE,2007, București.

6.Corduneanu C., Murgea A.-Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universității de Vest,2008, Timișoara.

7.Dragoș P, Gabriel B- Controverse actuale în fiscalitate, Editura Ch. Beck,2011 București,

8.Dragotă V. -Abordări practice în finanțele firmei, Editura Irecson, 2006,București.

9. Dobrotă G- Fiscalitatea directă în România și Uniunea Europeană 2010, București

10.Ghid pentru intelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate Editura CECCAR-2004 ,București

11.IFRS-Interpretarea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Raportare financiara, Barry J.Epstein, Eva K.Jermakowicz,Tiparul: Monitorul Oficial R.A.2007

12..Hoanță“Evaziunea fiscală”, Editura C.H. Beck, 2010, București,

13.Pantea I. , Bodea G. – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Ed.Intelcredo , 2012.Deva

14.Ristea M. -Contabilitate financiara, Ed.Economica, 2010 Bucuresti,

15.Ristea M., Dumitru C. G., Ioanas C. -Contabilitatea societățilorcomerciale, vol. I și vol.

II, Editura Universitară, 2009,București.

16.Ristea M.,Dumitru C.G- Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile, Editura C.C.A.R., București, 2012

17. Răileanu V, Răileanu S, Abordări contabile și fiscale privind impozitele și taxele, Editura Economică, București, 2009

18.Vuță M.- Elemente de contabilitate aprofundată-Renaissance-Bucuresti 2011

19.Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată 2013

20.Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003 -Codul Fiscal actualizat-2015

21.O.M.F.P. nr. 1802/2014pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene-www legestart.ro

22.Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenți economici, Ed. Economică, București, 2012

23.http://www.dreptonline.ro/legislatie/oug_94_2011

24.OUG 94/2011 privind organizarea si functionarea inspectiei economico-financiare la operatorii economici-Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 11 noiembrie 2011

25.O.G. nr. 71/2001-www.lege start.ro

26.https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Prezentare_R/codul_etic_inspector.htm

27..Ordinului ANAF nr. 3721/2013-www.legestart.ro

29.OUG nr. 8/2014-www.legestart.ro

30. HG nr. 520/2013-www.legestart.ro

31.IAS 12 “Impozit pe profit” www. legestart.ro

32. OMFP nr. 1286/2012 www. Legestart.ro

33.http://legestart.ro/impozitul-pe-profit-amanat-prin-prisma-reglementarilor-contabile-si-a-codului-fiscal/