Constructii Multfuntionale

Primele clădiri cu mai multe funcțiuni, grupate monobloc au apărut în societățile în care însași viața socială era mult mai complexă și mai diversificată în care se simțea nevoia unei schimbări în ceea ce privește activitatea social culturală a zonei respective.

În Grecia antică, relațiile sociale erau simple. Hippodamos este cel care a conceput planurile pentru orașele Priene, Milet si Pergan, aici se poate vedea modul deosebit de sistematizare și concepere a unei arhitecturi simple. El a avut ca scop raționalizarea teritoriului unui oras în care piața, denumită agoră, era spațiul liber preponderent al orașului. Agora nu era dominată de o clădire anume, ci de spații fragmentate, libere, deschise care ușurau buna activitate a negustorilor dar și a vieții publice. Aceste noi spații înființate se deschideau către toate arterele importante ale orașului care la randul lor erau interconectate de alte străzi secundare, astfel accesul era unul facil pentru toți locuitorii asezării.

Agora este prima formă de spațiu liber polivalent, în aer liber, unde se desfăsurau mai multe activități în același timp: spectacole, tezaure, diverse ceremonii dar și zonă administrativă. Agora îndeplinea un rol de spațiu multifuncțional urban.

La baza arhitecturii romane era arhitectura etrusca. Templele lor erau înalțate în cinstea zeilor, totodată în aceste lăcase se petreceau și diverse slujbe în zile festive, spre deosebire de greci care se rugau de obicei în afara templelor.

Imperiul roman se dezvolta în domeniul artei dar mai ales al arhitecurii. Începe să se difere cu mult fața de arhitectura greciei. Apar programe noi care se impun puternic în arhitectura romei antice. Printre cele care au avut o importanță considerabilă în istoria romei se numară așa numitele Terme. (Fig. 1 terme antice, Fig. 2 terme moderne)

Fig.2 …terme moderne Fig.1 terme antice, Termele lui Caracalla

Termele constituiau un complex colosal, de mari dimensiuni, comparabile cu un oras în miniatură. Ele nu pot fi confundate cu termenul general de baie. Aceste construcții impresiionante corespundea unei cereri mult mai ample ale populației, individul începuse sa se preocupe de cultura fizică, de nevoi spirituale, discuții filozofice și educația copiilor săi.

Romanii au construit terme și pe teritorii noi cucerite printre care și în Dacia. În consecință, pe teritoriul României exista doua astfel de termne: prima situată pe malul Dunării la Drobeta Turnu Severin construită în jurul anului 105 e.n., iar cea dea doua la Sarmizegetusa care datează înca din 150 e.n.

Termele de la Drobeta erau situate în apropierea piciorului podului lui Traian. Construcția avea în jur de 360 mp ce cuprindea spații care sunt și acum de actualitate, precum: sală de lectură, sală de conferințe, sală de jocuri, o mica instalație de spălat rufe cu apă caldă.

La Sarmizegetusa termele erau puțin diferite fața de cele de la Drobeta. Camerele de îmbaiere erau împarțite în secțiuni pentru barbați și pentru femei, lucru total nou întâlnit în compoziția planurilor unei terme. Dimensiunile acestei terme erau mult mai reduse în comparație cu cele de pe malul Dunarii. Un alt lucru nou îl constituiau instalațiile complexe subterane, de aducțiune și evacuare a apei, sisteme noi de încălzire, diverse bazine etc. (Fig. 3)

Descoperirea celor două terme pe teritoriul României, arată cât de importante erau aceste construcții pentru romani, ele reprezentând o clădire publică complexă cu un impact puternic pentru toți cei care o utilizau, cu asta încercând să imprime obiceiurile lor și altor popoare noi cucerite.

Fig.3 –Termele de la Sarmizegetusa (după D.Tudor)

1 – camera sclavului paznic;

2 – vestiar;

3 – bazine cu apă rece;

4 – camera pentru transpirație;

5 –8 – încăperi pentru băi calde;

9 – degajament;

10 – 27- încăperi pentru lecturi, jocuri, discuții;

28 – conductă.

În Evul Mediu individul ducea o viață socială simpla, fiind preocupat în mare parte de apărarea propriei gospodării și a familiei sale. Cei care aveau în conducere un atelier meșteșugăresc, un han, o prăvălie sau o alta mică întreprindere în familie, preferau să cupleze și casa în imediata apropiere a afacerii, de multe ori chiar la masarda construcției astfel încât deplasările să fie minime. Acest lucru îi ajuta să coordoneze cât mai bine buna desfașurare a singurei surse de venit, sistem practic care este des întâlnit și în zilele noastre.

În familiile nobile, se petreceau aceleași lucruri dar la o scară diferită. Pe domeniile lor, existau oameni care îndeplineau diverse lucruri în cinstea familiei burgheze: pază, agricultură, dețineau ateliere proprii de meșteșugărit, unii chiar aveau și capele.

Unul din cele mai importante programe definitorii Evului Mediu îl reprezintă mănăstirea, care are un rol asemănator al clădirilor multifuncționale curente. Mănăstirea San Gall din Elveția (c.830) este cel mai bun exemplu în care se poate recunoaște caracterul social al mănăstirilor din Evul Mediu. La parter în nava principală se află sala pentru scribi 3 și sacristia 4, locuințe, săli de așteptare, cazare pentru pelerini, zonă de cantină cu bucătării. Pe langă mănăstire, din ansamblu facea parte și un spital, o școală, pavilioane pentru creații și expoziții. Prin tot acest complex care are la bază o mănăstire, se remarca o tendință de construire a unor spații multifuncționale grupate, ce permite accesibilitatea unor mase mari de oameni, fie ei rezidenți ai zonei respective sau simplii trecătorii. (Fig. 4)

Fig.4 Planul ideal al mănăstirii, găsit în biblioteca mănăstirii San Gall, Elveția, c. 830.

1.biserica: a-sala scribilor – scriptarium (parter), biblioteca (etaj); b. sacristie (parter), garderoba (etaj); c. locuința pentru pelerini în tranzit; d. locuința rectorului școlii; e. locuința custodelui;

2. sacristia; 3. baie (parter), dormitorul călugărilor (etaj); 4. cabinetul călugărilor; 5.spălător; 6. sala de mese (parter), garderobă (etaj); 7. pivniță de vin și bere (parter), cămară (etaj); 8.bucătarie; 9.curte interioară.

_________________________________

3 DEX 1998 SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. Din fr. scribe, lat. scriba.

4 DEX 1998 SACRISTIE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.

Poate cel mai bun și cel mai cunoscut exemplu de construcție multifuncționla din istoria omenirii este reprezentat de Forul Roman care pe lângș funcțiunea sa de baza de piață publică, avea și o importanță istorică, religioasă și politică. El era situat de obicei în centrul orașului, oferind astfel o greutate specifică zonei prin construcția monumentală în sine.

Forul lui Traian a fost construit de către Apolodor din Damasc, lucrările de ridicare au durat aproape 6 ani. Inițial a fost construit din lemn, ulterior refăcut în întregime din piatră în timpul domniei lui Traian, astfel căstigând un caracter monumental. Pentru decorație, tema de baza o reprezenta victoria lor aspura dacilor, dar nici acest lucru nu a ținut prea mult, la mijlocul secolului II forul a fost redecorat în întregime cu elemente arhitectonice de marmură. (Fig. 5)

În toată suprafața sa de peste 1 ha se puteau regăsii diverse funcțiunii, cum ar fii: piață publică, aceasta fiind și elementul principal al construcției, sală pentru reuniuni, sedii ale administrației locale și asociații profesionale cât și religioase. Piața era divizată pe diverse categorii de comerț, astfel piața alimentară avea în centru bazine pentru pește proaspăt, coridoarele erau flancate cu diverse magazine și mici ateliere de meșteșugărit.

Fig. 5 Reconstituirea ansamblului pieții monumentale a Forului lui Traian : fațada de la sud a edificiului Basilica Ulpia și partea de la nord a porticului Forului ; James E. Packer, The Forum of Trajan in Rome. A Study of the Monuments in Brief, University of California Press, 2001.Modelul realizat de The Urban Simulation Team bazat pe cercetările lui James E.Packer.

În contextul general al evoluției arhitecturii sec. al XIX – lea, urbanismul care avea principii atât de solide a trebuit să suporte consecințele exploziei demografice dar mai ales a industrializării si a echipării tehnico-constructive a localităților pentru care nu erau încă pregătite. S-au ridicat magazine universale, spitale, hale alimentare iar odata cu procesul de evoluție al noilor tehnologii au început să apară săli de sport, săli polivalente de mare capacitate în care se puteau ține diverse târguri și manifestări.

În consecință, se poate afirma că, din punct de vedere istoric, nu poate fi vorba de o evoluție continuă și permanentă a clădirilor multifuncționale, modul lor de utilizare este rezultatul traiului în comun al oamenilor în structura orașului.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial au început lucrările de reconstrucție care au pus probleme mari arhitecților și urbaniștilor. Nu le era clar dacă trebuia să se raporteze la trecut sau să creeze ceva cu totul nou, adaptat la cerințele vieții sociale din secolul XX.

Într-un articol scris de Le Corbusier în revista “Urbanisme” din anul 1916 dunt descrise situațiile cu care s-au confruntat majoritatea zonelor afectate de distrugeri de pe urma razboilui: “Țările europene au început reconstrucția și refacerea distrugerilor, ceea ce a devenit problema principală a arhitecților și urbaniștilor (…) care sunt puși în fața unor probleme cărora nu le găsesc rezolvarea. Iar dacă, totuși, vor găsi rezolvări, ei nu vor avea de la început forță, vor fi ineficienți și străini de realitate, ceea ce presupune să ai la dispoziție forță de muncă, materiale de construcție, timp, prețuri – factori fără de care rezolvările academice vor fi fără forță. Arhitecții și urbaniștii trebuie să-și formeze o gândire nouă. Dar ca să gândească înnoitor, ei trebuie să înlăture influența trecutului, nu de dragul negației, ci pentru a-și pune întrebarea: în ce constă la propriu principala problemă. Atunci se va înțelege că este vorba de satisfacerea necesităților de locuire a oamenilor. Dar din care punct de vedere al modului de viață? Solitar, familial sau colectiv? Cu ce se vor ocupa ei? Cum vor dispune ei de timpul lor liber în cursul zilei sau pe parcursul unui an? Care sunt țelurile vieții lor?” 5.

Nu a durat mult timp și spusele lui Le Corbusier au fost confirmate. După ce cartierele rezidențiale au fost gata într-un timp record, lipsa experienței și a unei bune conduceri însumate cu materiale de proastă calitate a dus la ceea ce era de asteptat: clădirile au început să se degradeze intr-un ritm alert.

Însuși Le Corbusier a dorit să rezolve aceste proleme ale societății contemporane, prima lui încercare a fost prin proiectarea unui bloc de locuințe, în Marsillia – Unite d’habitation- în care, pe lângă cei 1600 de locatari a adaugat și spații comerciale.

_________________________________

5 Cosma JUROV, Arhitectura clădirilor multifuncționale, Editura Tehnică, București, 1982, p.21.

În viziunea lui, individul nu mai era nevoit să părăseasca complexul pentru activității de rutina. Toate serviciile erau înglobate într-un bloc de 18 etaje, în care se puteau regăsii zone comerciale, restaurante, o scoală generală, grădinița, iar pe acoperiș erau amplasate terenuri de sport și o grădina, aceasta din urmă fiind conceput ca un spațiu de relaxare.

Dar, proiectul lui Le Corbusier a generat o serie de probleme de natură socială pentru locuitorii acestei “Mașini de locuit”: lipsa spațiilor cu un caracter intermediar între public și privat, sortimentul de mărfuri din zona comercială era unul redus, dotările pentru copii și adulți erau rupte de natură și de pământ. Toate aceste grave probleme, însumate, ducea la formarea unei populații claustre.

Experiența țărilor europene ne demonstrează pregnant și realist ca polarizarea oamenilor nu va putea fi făcută spre un spațiu public, fără existența unei unități structurale de bază care să reprezinte o cauză majoră de atragere a acestora.

Realizarea unor noi forme adoptate pentru constructiile multifuntionale au fost impuse de conditiile si necesitatile actuale ale vieții sociale, ele având la bază eficientizarea teritoriului și a spațiilor construite. Până acum, multe localități nu dispuneau de putere financiară în scopul realizării unor clădiri publice (săli de spectacole, biblioteci, centre comerciale, școli, grădinițe, etc), acestea fiind scumpe și greu realizabile, însă condițiile actuale permit realizarea unor spații minimale pentru o bună desfășurare a activităților socio-culturale ale cetățenilor, toate acestea venind în spirjinul lor. Astfel a devenit o practică des întâlnită chiar și la noi în țară, unde spațiile administrative sunt cuplate cu cele culturale, în unele cazuri chiar grupate cu servicii de sănătate și sport, toate sub același acoperis.

3. CAPITOL NOU

După cum am vazut pană acum, clădirile multifunționale au existat înca din cele mai vechi timpuri, ele fiind raspunsul unor necesitați. Cu timpul au devenit utile, economice, și aproape indinspensabile unor anumite asezari, ele putând fi evidențiate cu o arhitectură remarcabilă la nivel de localitate, toate având un singur scop: sistematizarea și echiparea rațională a localităților cu spații publice și servicii de calitate.

În proiectarea clădirilor multifuncționale, se pot stabili o parte din factorii ce vor determina realizarea lor. Acestia se împart în doua categorii: obiectivi și subiectivi.

Factorii obiectivi:

Lipsa de teren construibil în marile orașe și necesitatea de a se construii pe terenurii aparent improprii;

Includerea acestui tip de clădiri in seria construcțiilor de masă.

Necesitatea unei administrări si exploatări rentabile;

Economia de materiale de construcții si instalații;

Reducerea consumului energetic prin proiecte de sustenabilitate;

Factorii subiectivi:

Soluții arhitecturale rezultate din asocieri cantitative si calitative ale activitatilor publice;

Atingerea necesităților pshiho-sociale ale populației;

Alegerea activităților în functie de gradul de eficiență socio-economica a localitatilor.

Factorii obiectivi au la bază structuralizarea stiințifică a unor procese socio-politice de construire a clădirilor publice.

În marile orașe există o lipsă acută de terenuri libere, pe care să se poată construii, mai ales în zonele centrale, unde s-a construit în trecut făra a lăsa si terenuri de rezervă pentru a se putea extinde ulterior construcțiile deja ridicate. Problemele sunt și mai mari în zonele istorice unde sunt interdicții strice în cea ce priveste o construcție nouă amplasată langă o clădire monument istoric, iar o altă problemă o reprezinta si costurile de ahiziție ale unui astfel de teren. Orice antreprenor doreste profit maxim de pe urma fiecarui metru patrat din parcela sa, astfel încât singura soluție este accea de a ridica o clădire multifuncționala dezvoltată sau nu pe înalțime, în funcție de regulamentul de construire din zonă și de necesitățile de scară arhitecturală. Condițiile de amplasament vor determina componența, capacitatea și organizarea activitaților în clădire.

Dezvoltarea construcțiilor cu caracter de masă necesită descoperirea unor procedee de construire, dar și de orientare arhitecturală care să permită o soluționare rapidă si cât se poate de economică. În categoria construcțiilor de masa sunt cuprinse: locuințe, școli, creșe, grădinițe, servicii si comerț.

Necesitatea unei administrări și exploatări rentabile este un factor determinant în buna funcționare a unei clădiri multifunționale. “Coordonarea ar consta în colectarea fondurilor necesare și organizarea funcționării spațiilor ce cooperează. O buna administrare se referă însa și la capacitatea din timpul exploatării: o clădire multifuntională unitar concepută va trebuii sa aiba o singură administrație, indiferent de numărul activităților publice pe care le grupreză, numărul acestora va fi redus la minimum necesar, urmând ca și personalul administrativ să fie redus corespunzător.” 6

Economia de materiale de construcții și instalații poate avea influențe foarte mari asupra costurilor finale ale clădirii, dacă acestea au fost proiectate și duse la bun sfarsit de oameni capabili. Spre exemplu, simpla utilizare în comun, pe verticală sau orizontală, a instalațiilor duce la scurtarea traseelor conductelor. Totodată și circulațiile pe verticală, elemntele de rezistență, buna gestionare a șantierului, raționalizarea materialelor, până și reciclarea deșeurilor poate duce la costuri mai mici in execuție.

O altă problemă, de actualitate, este reprezentată de reducerea consumului de energie convențională. Se fac mari eforturi pentru a încerca reducerea folosirii sau poate chiar inlăturarea definitiva a surselor ce produc energie convențională. Concurența apriga vine din partea proiectelor de sustenabilitate, care incep sa fie in topul preferințelor tuturor dezvoltatorilor care aleg o investiție inițială mare, uneori poate fii subvenționată de stat, dar după cațiva ani să iși producă singuri energia cu costuri aproape de zero. Acest lucru este posibil cu ajutorul panourilor solare, centralelor eoliene, pompelor de caldură, etc. Tot în această sferă de reducere a consumului fac parte și consumatorii de energie, care de multe ori ei sunt cheia succesului în procesul de economisire.De exemplu, sistemul de iluminat artificial este cel mai des întâlnit consumator din viata de zi cu zi. Intr-o cladire multifuncțională pot fi mii de becuri. Un bec de ultima generatie cu tehnologie LED poate consuma de pana la 20 de ori mai putina energie decat o face un bec traditional. Pe o perioadă de un an, costurile ar putea scadea drastic daca s-ar folosii consumatori mai eficienti, de ultima generatie.

A mai ramas factorii subiectivi

_________________________________

6 Velicu C., Gavrilaș I., Vereș A., Ștefănescu D., Elemente de sistematizare și urbanism, Editura Experților Tehnici, Iași, 1997.