Constituirea Unui Sistem Informational Geografic Pentru Gestiunea Fermei Didactice Pietroasa

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

LISTA PLANȘELOR

ÎNTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Noțiuni de teledetecție și GIS.

1.1 Noțiuni introductive de teledetecție

1.2 Noțiuni introductive de GIS

1.3 Spectrul electromagnetic și atmosfera

1.4 Corpul negru, Soarele, Pământul.

1.5 Atmosfera – mediu perturbator

1.6 Domenii de aplicare a teledetecției

CAPITOLUL 2. Misiuni satelitare și programe de observare a Pământului.

2.1 Misiuni stelitare

2.1.1 Landsat

2.1.2 SPOT

2.1.3 Pléiades

2.2 Programe de observare a Pământului

2.2.1 Programul Copernicus (GMES)

CAPITOLUL 3. Studiu de caz.

3.1 Date folosite

3.2 Programe utilizate în studiul de caz

3.2.1 ArcMap

3.2.2 ArcScene

3.2.3 ERDAS IMAGINE

3.3 Descrierea arealului de interes

3.4 Viticultura în imagini satelitare

3.5 Culegerea imaginilor Landsat folosind site-ul USGS

3.6 Descrierea modului de lucru în ERDAS IMAGINE.

3.6.1 Clasificarea nesupervizată

3.7 Raportul clasificărilor nesupervizate și variațiile acestora în funcție de perioadă și combinația spectrală

3.8 Indicele de vegetație normalizat NDVI ( Normalized Difference Vegetation Index) 51

3.9 Descrierea modului de lucru în ArcMap.

3.10 Descrierea modului de lucru în ArcScene.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA FIGURILOR

Figura 1. Spectrul electromagnetic general

Figura 2. Domeniile spectrului electromagnetic

Figura 3. Radiația solară și interacțiunea sa cu atmosfera

Figura 4. Transmisia atmosferică

Figura 5. Satelitul Landsat

Figura 6. Lungimile de undă la Landsat 7 și Landsat

Figura 7. Istoricul lansărilor sateliților SPOT

Figura 8. Sensibilitatea spectrală la instrumentele SPOT 1, 2, 3

Figura 9. Caracteristicile spectrale ale senzorilor SPOT 1, 2, 3

Figura 10. Modul de achiziție Țintă

Figura 11. Modul de achiziție Strip

Figura 12. Modul de achiziție Tri-Stereo

Figura 13. Modul de achiziție Coridor

Figura 14. Senzitivitatea normalizată spectrală a senzorilor Pléiades

Figura 15. Satelitul Pléiades

Figura 16. Programul Copernicus

Figura 17. Logo Pietroasa

Figura 18. Centrul viticol pe harta României

Figura 19. Arealul de interes pe mozaicul Sentinel 1 România

Figura 20. Localizarea arealului de interes în județul Buzău

Figura 21. Rândurile de viță de vie

Figura 22. Butașii lipsă

Figura 23. Umbrele altor obiecte

Figura 24. Logo USGS

Figura 25. Alegerea zonei de interes

Figura 26. Opțiunea suplimentară pentru acoperirea norilor

Figura 27. Afișarea imaginilor Landsat online

Figura 28. Opțiuni de descărcări

Figura 29. Sigla Erdas Imagine

Figura 30. Layer stack

Figura 31. Comanda „Create Subset Image”

Figura 32. Decuparea arealului de interes

Figura 33. Selectarea fișierului AOI

Figura 34. Compoziția spectrală 564

Figura 35. Compoziția spectrală 753

Figura 36. Compoziția spectrală 654

Figura 37. Instrumentul clasificării nesupervizate

Figura 38. Clasificarea nesupervizată a compoziției spectrale 564

Figura 39. Tabelul de atribute al clasificării nesupervizate

Figura 40. Variațiile viței de vie

Figura 41. Variațiile arabilului

Figura 42. Variațiile pădurii

Figura 43. Variațiile pășunii

Figura 44. Imagine Pleiades color cu rezoluție 2 m

Figura 45. Indicele de vegetație normalizat

Figura 46. Histograma Indicelui de Vegetație Normalizat

Figura 47. ArcMap

Figura 48. Alegerea sistemului de referință

Figura 49. Crearea unui nou shapefile

Figura 50. Arealul de interes pe imagine Landsat 8 cu rezoluția de 30 de m

Figura 51. Arealul de interes pe imaginea SPOT 5 cu rezoluția de 2,5 m

Figura 52. Arealul de interes pe imaginea Pleiades în multispectral cu rezoluția de 2 m

Figura 53. Arealul de interes pe imaginea Pleiades în pancromatic cu rezoluția de 0,5 m

Figura 54. Arealul de interes pe imaginea Pleiades color cu rezoluția de 0,5 m

Figura 55. Instrumentul de decupare a poligoanelor

Figura 56. Arealul de interes vectorizat în funcție de tipul de acoperire

Figura 57. Baza de date GIS

Figura 58. Graficul proporțiilor soiurilor de struguri

Figura 59. Agenția Europeană de Mediu

Figura 60. Modelul digital al elevației (DEM) pe România

Figura 61. Instrumentul „Clip”

Figura 62. Modelul digital al terenului decupat

Figura 63. Instrumentul "Contour"

Figura 64. Curbele de nivel

Figura 65. ArcScene

Figura 66. Instrumentul pentru crearea modelului de rețea triangulată neregulata TIN

Figura 67. Rețeaua triangulată neregulată 2D

Figura 68. Rețeaua triangulată neregulată 3D

Figura 69. Aplicarea modelului tridimensional

Figura 70. Arealul de interes în formă tridimensională

ÎNTRODUCERE

Scopul acestei lucrări îl constituie monitorizarea, prin mijloace specifice teledetecției și Sistemelor Informaționale Geografice, Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa din comuna Pietroasele, județul Buzău pe baza unei serii de date satelitare de tip raster:

Imagini satelitare de rezoluții mari (de la 30 de metri la 2,5 metri)

Imagini satelitare de rezoluții foarte mari ( 50 de centimetri)

Model digital al elevației cu rezoluția de 25 de metri.

Tehnici folosite :

Cartografiere

Alegerea imaginii satelitare potrivită

Clasificare nesupervizată

Indicele de vegetație normalizat (NDVI)

Bază de date GIS

Transformare fișier raster în fișier vector 2D

Transformare fișier vector 2D în fișier vector 3D

CAPITOLUL 1. Noțiuni de teledetecție și GIS.

1.1 Noțiuni introductive de teledetecție

Nașterea teledetecției satelitare se situează în anii 1960, odată cu începerea lansărilor primelor platforme, ca destinație având meteorologia. După anul 1972, tehnologia a progresat ceea ce a permis punerea în orbita a primilor sateliți ce au avut destinație civilă pentru monitorizarea resurselor naturale pentru monitorizarea resurselor naturale. Treptat, tehnicile de captare a semnalului, mult îmbunătățite din punct de vedere optic și electronic, au permis atingerea unor rezoluții altădată accesibile doar sectorului militar, dar și dezvoltarea unor algoritmi de exploatare a informațiilor de la sateliți.

Utilizarea imaginilor provenite de la sateliții de observare a Pământului ține cont de caracteristicile proprii fiecărui satelit utilizat, mai precis de cei trei parametri fundamentali:

rezoluția spațială,

rezoluția spectrală,

repetitivitatea spațio-temporală

Observarea suprafeței terestre din spațiu ușurează și facilitează cunoașterea obiectelor oferind posibilitatea îmbunătățirii înțelegerii relațiilor dintre acestea, față de posibilitățile limitate pe care le oferă studiile clasice care se desfășoară în mare parte pe teren (in situ).

Badea A., Note de curs teledetecție

1.2 Noțiuni introductive de GIS

Sistemele informaționale geografice (GIS) fac parte din clasa sistemelor informatice. Ele au ca principală caracteristică tratarea informației ținând cont de localizarea ei spațială, geografică, în teritoriu prin coordonate. Tehnologiile GIS au apărut în urma cu 30 de ani din necesitatea de a facilita operații complexe de analiză geografică.

Facilitând prelucrarea și analiza datelor spațiale, atât convenționale cât și de teledetecție integrate în baze de date complexe, eterogene, GIS constituie unica soluție prin care se pot rezolva rațional, inteligent și eficient problemele tot mai dificile legate de utilizarea resurselor terestre.

Aplicabilitatea GIS este practic nelimitată căci marea majoritate a activităților umane au drept trăsătura importantă localizarea în spațiu.

Prin date geografice se înțelege ansamblul format din date spațiale (coordonate) și date descriptive (atribute) asociate obiectelor/fenomenelor geografice.

O bază de date geografice este o colecție de date geografice organizate pentru a facilita stocarea, interogarea, actualizarea și afișarea de către o mulțime de utilizatori în mod eficient.

Într-un GIS, informațiile geografice sunt abstractizate prin utilizarea unor concepte simple – puncte, linii, poligoane, fiecare obiect geografic fiind pus în corespondența cu una sau mai multe înregistrări din diverse tabele de atribute.

Punctele reprezintă obiecte GIS prea mci pentru a putea fi descrise prin linii sau poligoane, cum ar fi stâlpi, copaci, fântâni.

Liniile reprezintă obiecte GIS prea înguste pentru a putea fi descrise prin poligoane, cum ar fi drumuri, cursuri de apă, precum și obiecte liniare care au lungime dar nu suprafață, cum sunt curbele de nivel.

Poligoanele sunt suprafețe închise reprezentând forma și poziția obiectelor GIS omogene cum ar fi lacuri, parcele, tipuri de vegetație [2]

Pentru proiectarea și exploatarea unui GIS sunt necesare aporturile mai multor discipline fiecare având o pondere diferite în diferite faze de proiectare. Teledetecția deține tehnici de achiziție, procesare și corecție a imaginilor aeriene și satelitare. Imaginile sub formă digitală sunt o sursă importantă pentru constituirea bazei de date spațiale.[3]

1.3 Spectrul electromagnetic și atmosfera

Cea mai des măsurată mărime de sistemele de teledetecție este energia electromagnetică emanată sau reflectată de obiectul studiat. Aceasta pentru că elementele constitutive ale scoarței terestre vegetația, apa, cât și obiectele care le acoperă pe acestea au proprietatea de a absorbi, reflecta sau de a emite energie. Cantitatea de energie depinde de:

caracteristicile radiației (lungimea de undă și intensitatea acesteia),

proprietatea de absorbție a obiectelor,

orientarea acestor obiecte fața de soare sau fața de sursa de radiație.

Toate obiectele, cu condiția ca temperatura lor să fie mai mare de zero absolut (0 °K –273 °C), emit o cantitate de radiație electromagnetică din care o parte poate fi percepută de instrumentele specializate.

O undă electromagnetică este caracterizată prin:

lungimea de unda (sau frecvență),

polarizare,

energia sa specifică.

Independent de caracteristicile enumerate mai sus, toate undele electromagnetice sunt de natură esențial identică.

Particularitățile diferitelor domenii ale spectrului au condus la clasificarea în:

unde radio,

hiperfrecvențe (microunde),

infraroșu,

vizibil,

ultraviolet,

raze X,

raze gamma,

raze cosmice.

Badea A., Note de curs teledetecție

Figura 1. Spectrul electromagnetic general

În teledetecție se utilizează, însă, numai o porțiune a spectrului electromagnetic (de la microunde până la ultraviolet). Fiecare domeniu este observat cu ajutorul unor captori/senzori adecvați în funcție de natura obiectelor și fenomenelor supuse cercetării.

Figura 2. Domeniile spectrului electromagnetic

Badea A., Note de curs teledetecție

Efectele atmosferei asupra înregistrărilor aeropurtate și spațiale asupra Pământului pot fi grupate în patru categorii principale:

difuzie,

absorbție,

refracție,

turbulența.

Dintre acestea difuzia constituie efectul dominant în marea majoritate a situațiilor. În orice caz, pentru o înțelegere corectă a mijloacelor pe care teledetecția le pune la dispoziția operatorilor, trebuie să fie cunoscute în mod corect efectele interacțiunii radiației electromagnetice în atmosferă și rolul acesteia, ținându-se seama de natura fenomenelor și obiectelor urmărite.

Badea A., Note de curs teledetecție

1.4 Corpul negru, Soarele, Pământul.

Corpul negru este un iradiator perfect care emite toată energia absorbită. Radiația solară constituie sursa de energie cea mai importantă pentru măsurare în teledetecție. Radiația pe care o emite Soarele corespunde aproximativ cu cea a corpului negru, dar numeroase fenomene specifice mediilor străbătute de undă (prezența apei sub diferite forme de agregare, atmosfera, ionosfera) modifică în detaliu curba radiației spectrale.

Figura 3. Radiația solară și interacțiunea sa cu atmosfera

Ca și Soarele, Pământul, cu toate că are o temperatura mult mai scăzută, constituie un emițător de radiație electromagnetică, spectrul acesteia fiind situat în infraroșul mediu și depărtat.

În afară de sursele naturale de radiație electromagnetică, în practică se folosesc și surse artificiale, create de om denumite surse radiometrice. Acestea au o importanță foarte mare în teledetecție deoarece constituie baza sistemelor active de captori/senzori (emițătoare dar și receptoare de radiație electromagnetică). Este cazul radarului care generează radiația, iar apoi înregistrează mișcările și modificările survenite în structura semnalului după ce radiația a interacționat cu mediul.

Badea A., Note de curs teledetecție

1.5 Atmosfera – mediu perturbator

Când radiația solară traversează atmosfera, radiația este supusă unor perturbații ce depind de lungimea de undă. Aceste perturbații sunt datorate absorbției și emisiei mediului precum și difuziei, difracției sau refracției atmosferice.

Figura 4. Transmisia atmosferică

Atmosfera este opacă începând cu lungimile de undă cele mai scurte corespunzătoare razelor gamma și x până la circa 0,35 µm (ultraviolet foarte apropiat de vizibil). Pornind de la 0,4 µm atmosfera prezintă zone de transmisie înainte de a deveni opacă între 14 µm și 1 mm

Învelișul atmosferic devine penetrabil de la 1 mm la 5 cm lungime de undă pentru a ajunge total penetrabilă pentru toate lungimile de undă mai mari.

Transparența spectrală a aerului, este, de asemenea, o caracteristică care trebuie cunoscută în procesul de înregistrare a imaginilor. Coeficientul de transparență variază după sezon și în funcție de diferitele lungimi de undă. Vara, coeficientul de transparență scade semnificativ în vizibil, pentru infraroșu variațiile fiind mult mai mici. Totuși, poate să apară o mărire a luminozității generale datorită difuzei luminii în atmosferă. Valoarea vălului atmosferic depinde de grosimea optică a atmosferei, de distanță zenitală a soarelui și de direcția de vizare, de capacitatea de reflexie a peisajului aerian, precum și de forma sub care se manifestă difuzia în atmosferă.

Badea A., Note de curs teledetecție

1.6 Domenii de aplicare a teledetecției

Dintre toate aplicațiile teledetecției mai cunoscute sunt cele care au ca obiect studiul resurselor naturale ale Pământului. Trebuie însă menționat faptul că teledetecția are aplicabilitate și în multe alte domenii ale cercetării, un loc important fiind ocupat de studiul poluării și al poluanților.

Fără a considera următoarea enumerare ca fiind exhaustivă, se poate spune că teledetecția se ocupă cu:

studiul comportamentului suprafeței terestre în interacțiune cu radiațiile electromagnetice,

studiul mijloacelor tehnice care permit recepționarea acestor radiații,

studiul metodelor de analiză a datelor recepționate, înainte de a fi extrase informațiile care constituie, de fapt, produsul final și scopul declarat.

Astfel, instrumentele optice furnizează imagini similare unei observări directe din spațiu. Rezoluția ridicată a acestor instrumente și utilizarea benzilor multispectrale permit achiziționarea imaginilor foarte bogate în informații care pot fi interpretate în vederea detaliilor specifice ale suprafeței Terrei.

De asemenea, în mod complementar instrumentelor optice (dependente de starea atmosferică și de iluminarea directă a soarelui) instrumentele radar pot funcționa atât ziua cât și noaptea indiferent de acoperirea cu nori. Observarea în domeniul optic, al microundelor și al hiperfrecvențelor este un mijloc modern de investigare care poate fi adaptat necesităților fiecărei aplicații în parte. De exemplu, combinate cu imagini optice de arhivă, datele radar constituie o alternativă viabilă performantă în cazuri de urgență generate de calamități naturale.[1]

Teledetecția a fost utilizată în sectorul agriculturii pentru mulți ani, tehnologia avansează în senzorii de teledetecție au adus o gamă foarte largă de aplicații folosind imaginile satelitare în agricultura de precizie. Industria vinificației este un exemplu de producție de cultură de mare valoare care a beneficiat de teledetecție. Viticultura de precizie țintește la menținerea controlului maxim asupra managementului viei.

CAPITOLUL 2. Misiuni satelitare și programe de observare a Pământului.

2.1 Misiuni stelitare

2.1.1 Landsat

În 1972 NASA a lansat primul program civil specializat în achiziționarea de date satelitare digitale pentru teledetecție. Primul sistem a fost inițial denumit ERTS (Satelit Tehnologic de Resurse ale Pământului) și apoi denumit Landsat. În timp, au fost plasați pe orbită mai mulți sateliți :

Landsat 1, 2 și 3, din prima generație, cunoscuți sub denumirea Landsat MSS, au achiziționat, până la scoaterea lor din uz, prin intermediul scannerului multispectral, date de tip MSS (care nu răspundeau decât în măsură limitată nevoilor de precizii geometrice ridicate, datele arhivate având rezoluția la sol în zona țării noastre de 55×79 m

Landsat 4 și 5 (Thematic Mapper-TM) au achiziționat date în 7 benzi spectrale.

Landsat 7 ETM a fost lansat în luna aprilie 1999 și a furnizat date în același format. Noutățile aduse de acest satelit sunt legate de noul senzor pancromatic cu rezoluție de 15 m, care, spre deosebire de SPOT este sensibil și la o mică zonă din infraroșu (pentru a accentua discriminarea vegetației), dar și posibilitatea calibrării permanente în tandem cu satelitul Landsat 5. Deasemenea, rezoluția geometrică a canalului termal a fost mărită la 60 m.[1]

Landsat 8 OLI și TIRS a fost lansat în 11 Februarie 2013. Noutățile fiind mai multe benzi noi. Banda 1(coastal/aerosol) are două utilizări principale: imagistica apelor puțin adânci și monitorizarea particulelor fine (praf, fum); Banda 9 (Cirrus) este cea mai interesantă caracteristică a Landsat 8. Acoperă o parte foarte mică din lungimile de undă. Este special pentru norii cirrus – nori de altitudine mare separați cu aspect fibros în formă de filamente, bancuri sau benzi albe; O altă noutate este apariția a benzii infraroșu termal 2 (TIRS 2).

Tabel 1. Caracteristicile Landsat 1, 2, 3

Tabel 2. Caracteristicile Landsat 4, 5

Tabel 3. Caracteristicile Landsat 7

Tabel 4. Caracteristicile Landsat 8

Figura 5. Satelitul Landsat 8

Tabel 5. Diferența compozițiilor spectrale de la Landsat 5, 7 și Landsat 8

Figura 6. Lungimile de undă la Landsat 7 și Landsat 8

Pentru analizele de teledetecție, se utilizează combinații de benzi spectrale adaptate tematicii urmărite:

benzile 3, 2, 1 pentru o compoziție în culori naturale, în care obiectele au culorile pe care ochiul le percepe în realitate.

benzile 4, 3, 2 pentru a crea o compoziție în culori false, similare unei fotografii în infraroșu în care obiectele nu au aceleași culori ca în realitate, vegetația fiind reprezentată în culoarea roșie, apa în albastru închis sau negru, etc.

benzile 5, 4, 2 generează o compoziție în pseudo-culori. Într-o astfel de imagine culorile nu reflectă caracteristicile reale a culorilor.

Nu trebuie însă înțeles faptul că posibilități de combinare sunt limitate la cele enumerate mai sus, multe din aplicațiile tematice uzuale relevând, în funcție de tipul și condițiile aplicației, un evantai interesant de opțiuni.

Badea A., Note de curs teledetecție

2.1.2 SPOT

Primul sistem european de teledetecție pentru observarea Pământului cu orbită cvasipolară SPOT, realizat de Centrul Național de Studii Spațiale (CNES) din Franța, a devenit operațional în 1986. Satelitul SPOT 1 a fost urmat în 1990 și în 1993 de SPOT 2 și 3. Senzorii sateliților din această serie au fost proiectați pentru a opera în două moduri și pancromatic.

Figura 7. Istoricul lansărilor sateliților SPOT

Sateliții SPOT:

SPOT 1 a fost lansat lansat în 22 februarie 1986 cu rezoluție de 10 metri în pancromatic și 20 de metri în multispectral, retras în 31 decembrie 1990

SPOT 2 a fost lansat în 22 ianuarie 1990 și retras în Iulie 2009.

SPOT 3 a fost lansat în 26 septembrie 1993 și s-a oprit din funcționare în 14 noiembrie 1997.

SPOT 4 a fost lansat lansat pe data de 24 martie 1998 și oprit din funcționare în iulie 2013

SPOT 5 a fost lansat pus pe orbită pe 4 mai 2002 cu rezoluție de până la 2,5 metri

SPOT 6 a fost lansat lansat pe 6 septembrie 2012.

SPOT 7 a fost lansat lansat pe 30 iunie 2014.

Tabel 6. Caracteristicile sateliților SPOT 1, 2, 3

Pentru sateliții SPOT 1,2 și 3, imaginile în pancromatic și cele în multispectral, obținute în același timp și prin același instrument, nu sunt strict suprapuse. Pozițiile diferite ale baretelor CCD în planul focal al instrumentului pot induce un efect de paralaxă în special pentru regiunile cu relief accidentat. Acest neajuns este corectat pe baza unor algoritmi de transformare obținuți în urma etapei de calibrare a instrumentelor imediat după lansare.[1]

Figura 8. Sensibilitatea spectrală la instrumentele SPOT 1, 2, 3

Tabel 7. Caracteristicile satelitului SPOT 4

Figura 9. Caracteristicile spectrale ale senzorilor SPOT 1, 2, 3

Programul VEGETATION este rezultatul cooperării internaționale la care au participat Franța, Belgia, Italia, Suedia și Comisia Europeană. Imaginea din figura de mai sus a fost realizată după ce s-au parcurs toate etapele de preprocesare (egalizarea detectorilor, registrația benzilor spectrale și corectarea iluminării solare pentru obținerea maximului de reflectanță atmosferică). De asemenea, a fost realizată transformarea geometrică pentru reprezentarea cartografică plană. Rezoluția spațială rămâne foarte stabilă datorită concepției avansate a instrumentului. În această imagine norii (în alb) și zăpada (în magenta intensă) se diferențiază cu claritate datorită benzii IR în unde scurte. Norii de mare altitudine (care conțin ace de gheață) sunt identificați în culoarea magenta mai puțin saturată. Acoperirea terenului este înfățișată într-o varietate de tonuri care ilustrează capacitatea de discriminare a senzorului VEGETATION.

La data de 4 mai 2002, Centrul Național de Studii Spațiale Francez (CNES) a lansat de la centrul spațial din Guyana Franceză, cu ajutorul unei rachete purtătoare Ariane 42P, satelitul SPOT 5. După efectuarea corecțiilor de traiectorie satelitul a fost plasat pe o orbită definitivă situată în același plan orbital cu sateliții SPOT 2 și 4. Astfel, cei trei sateliți au fost proiectați pentru a asigura continuitatea programului cel puțin până în anul 2007, estimare depășită cu mult peste așteptări. Chiar dacă satelitul SPOT 1 a păstrat parametrii optimi de funcționare, a fost menținut în stare de veghe deoarece echipamentele de la sol nu permit decât gestionarea a trei sateliți simultan. Totuși, în caz de necesitate, CNES a avut posibilitatea de a reactiva satelitul pentru utilizare intensivă la capacitate și calitate maximă.

Badea A., Note de curs teledetecție

Pentru proiectarea și construirea satelitului SPOT 5, CNES a colaborat cu societăți de renume specializate în domeniul spațial:

• ASTRIUM care a construit platforma și instrumentele HRG și HRS;

• ALCATEL ESPACE care a furnizat instrumentele de telemăsură și VEGETATION;

• SPOT IMAGE a organizat segmentul de la sol și comercial;

• CLS (Collect Localization Satellite) a asigurat accesul la sistemul DORIS;

• ARIANESPACE pentru serviciul de lansare a satelitului[1]

Tabel 8. Caracteristicile satelitului SPOT 5

SPOT 7 construit de AIRBUS Defence & Space și lansat cu succes pe data de 30 Iunie 2014.

SPOT 7 ca și SPOT 6 acoperă zone mari în timp record. Cu amândoi sateliții în orbită capacitatea de achiziție, în 24 de ore, până la 6 milioane de kilometri pătrați.

Tabel 9. Caracteristicile satelitului SPOT 6 și 7

2.1.3 Pléiades

Constelația Pléiades este compusă din doi sateliți optici de rezoluție foarte mare. Pléiades 1A și Pléiades 1B ce asigură acoperirea suprafeței Pământului cu un ciclu de repetare de 26 de zile. Conceput ca un sistem dual (militar / civil), Pléiades va îndeplini cerințele europene imagini de apărare, precum și nevoile civile și comerciale.

Pléiades 1A a fost lansat cu rachetă rusească Soyuz STA în 17 decembrie 2011.

Pléiades 1B a fost lansat cu aceiași rachetă în 2 decembrie 2012.

Tipuri de achiziție la sateliții Pleiades:

Figura 10. Modul de achiziție Țintă

Figura 11. Modul de achiziție Strip

Figura 12. Modul de achiziție Tri-Stereo

Figura 13. Modul de achiziție Coridor

Tabel 10. Caracteristicile sateliților Pléiades

Figura 14. Senzitivitatea normalizată spectrală a senzorilor Pléiades

Figura 15. Satelitul Pléiades

2.2 Programe de observare a Pământului

2.2.1 Programul Copernicus (GMES)

Figura 16. Programul Copernicus

Uniunea Europeană și Agenția Spațială Europeană au dezvoltat inițiativa Copernicus ca răspuns al Europei la nevoia vitală de informații despre mediul nostru, pentru a înțelege mai bine schimbările climatice, precum și pentru a sprijini securitatea civilă a cetățenilor europeni. Copernicus va oferi o perspectivă nouă esențială în starea pământului, maritim și aerian, oferind factorii de decizie politică, oamenilor de știință, oamenilor de afaceri și publicului informație globală, actualizată și precisă.

Inițiativa Copernicus a fost enunțată în 1998 în Braveno, pe marginea lacului Maggiore în nordul Italiei, când principalele agenții spațiale, ESA și Eumetsat împreuna cu Comisia Europeană s-au reunit pentru a discuta despre cum ar puteam fi îndeplinite aceste provocări. De atunci, realizările semnificante au fost făcute: servicii pre-operaționale în principalele domenii de mediu au fost dezvoltate și primele elemente ale necesarului infrastructurii de observare spațială necesară. Primii sateliți au fost lansați în 2013, iar programul a devenit operațional în 2014.

Pentru a realiza obiectivele, Copernicus a fost împărțit în trei componente principale: „Space”, „in situ” și „Services” (Spațiu, În situ, Servicii). Componenta Spațiu, condusă de ESA, cuprinde cinci tipuri de noi sateliți numiți Sentinel, care au fost dezvoltați de ESA pentru a îndeplini cerințele de observație ale serviciilor Copernicus. În plus, accesul la date din misiuni, asigură faptul că infrastructura spațială europeană este folosită pe deplin pentru Copernicus. O infrastructură integrată în segmentul de sol permite accesul la datele de la sateliții Sentinel și de la alte misiuni contribuabile.

Componenta „în situ”, sub coordonarea EEA (Agenția Europeană de Mediu), este compusă din sisteme de monitorizare a atmosferei și la sol și se bazează pe rețelele și programele stabilite la nivel european și internațional, pe campanii de măsurare care să permită colectarea datelor de mediu, de exemplu, instrumente de teren, nave, avioane sau baloane de observare.

Aschbacher J. et al, 2012, ESA Bulletin, volumul 149

Serviciile Copernicus vor furniza informații esențiale în cinci mari domenii, atmosfera, oceane și monitorizare a teritoriului, precum și intervenții de urgența și de securitate. Schimbările climatice a fost adăugat ca un nou serviciu COPERNICUS. În ceea ce privește securitatea, Copernicus este un sistem pur civil adresându-se nevoilor de securitate civilă.

Bazat pe observații globale, serviciile Copernicus, dezvoltate în strânsă legătură cu utilizatorii, vor furniza informații esențiale în trei domenii bazate pe sistemele Pământului (atmosferă, marină și terestru) și trei domenii transversale (gestionarea situațiilor de urgență, securitate și schimbări climatice). Aceste servicii, odată operațional, va furniza informații standardizate multi-scop pentru o gamă largă de domenii de aplicare ale Uniunii Europene relevante pentru strategia de dezvoltare a aplicațiilor:

• Serviciul de Monitorizare Marină: axat pe domenii precum siguranța maritimă și a transportului, monitorizarea deversărilor de petrol, calitatea apei, prognoza meteo și a mediului polar.

• Serviciul de Monitorizare a Terenurilor: cum ar fi gestionarea apei, agricultura și siguranță alimentară, schimbarea utilizării terenurilor, monitorizarea pădurilor, calitatea solurilor, planificare urbană și servicii de protecție a naturii.

• Serviciul de Monitorizare Atmosferică: axat pe domenii cum ar fi calitatea aerului, prognoza radiațiilor ultraviolete, gazele cu efect de sera, stratul de ozon și studii în schimbările climatice.

• Serviciul de Gestionare a Urgențelor asigură informații pentru a atenua efectele dezastrelor naturale și provocate de om, inundații, incendii forestiere, cutremure și pentru a sprijini ajutorul umanitar.

• Serviciul de Securitate oferă sprijin în domenii cum ar fi eforturile de menținere a păcii, supraveghere marititimă și controlul la frontieră.

În plus față la serviciile de mai sus, Copernicus servesc altor utilizatori cum ar fi entitățile publice din statele membre, la nivel național, regional sau local, agențiile europene, firme de afaceri private și cetățeni individuali. O mare varietate de segmente ale industriei vor beneficia, de asemenea, prin dezvoltarea și furnizarea de geo-servicii operaționale. La nivel regional, Copernicus este deja folosit pentru a monitoriza calitatea aerului, harta coastelor, zonele regionale și extinderea urbană și de a gestiona resursele marine și agricole. Copernicus joacă un rol cheie în managementul dezastrelor și prevenirea lor.

Aschbacher J. et al, 2012, ESA Bulletin, volumul 149

CAPITOLUL 3. Studiu de caz.

Scopul acestui studiu de caz este monitorizarea, prin mijloace specifice teledetecției și Sistemelor Informaționale Geografice a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa.

Succesiunea operațiunilor este culegerea imaginilor satelitare Landsat 8, crearea compozițiilor spectrale, clasificări nesupervizate, calculul indicelui de vegetație normalizat NDVI, cartografierea arealului de interes și crearea unei baze de date GIS, compararea imaginilor satelitare de diferite rezoluții, crearea rețelei triangulate neregulată.

3.1 Date folosite

Imagini satelitare Landsat 8 cu rezoluție de 30 de metri:

• LC81820292014116LGN00 – 26 aprilie 2014

LC81820292014180LGN00 – 29 iunie 2014

LC81820292014212LGN00 – 31 iulie 2014

• LC81820292014228LGN00 – 16 august 2014

• LC81820292014244LGN00 – 1 septembrie 2014

Imaginea SPOT Map achiziționată de satelitul SPOT 5 în anul 2007.

Tipuri de preluări ale imaginilor :

SPOT Scene – imagine satelitară SPOT standard

SPOT View – imagine ortorectificată

SPOT Maps – imagini ortorectificate în culori naturale

Rezoluția este de 2,5 metri, iar formatul imaginii este GeoTIFF.

O imagine Pleiades reeșantionată color cu rezoluția de 0,5 metri și o altă imagine Pleiades cu data de achiziție de 8 octombrie 2012, având în multispectral rezoluția de 2 metri și în pancromatic rezoluția de 0,5 metri.

Formatele imaginilor:

JPEG 2000 optimizată

JPEG 2000 normală

GeoTIFF

Model digital al elevației (DEM) este un hibrid bazat pe date SRTM si ASTER GDEM.

Acesta are rezoluția de 25 de metri, sistemul de coordonate ETRS89 și acoperirea fiind pe toată Europa. Accesul la date este reglementat de proiectul de regulament delegat pe date Copernicus.

Programe utilizate în studiul de caz

ArcMap

ArcMap este componenta principală a suitei ArcGIS (ESRI) și este folosit în principal pentru vizualizare, editare, creare și analizare de date geospațiale. Cu ArcMap putem, explora date, simboliza obiecte și crea hărți.

Utilizatorii ArcMap pot crea și manipula date pentru a include o varietate de informații. De exemplu, hărțile produse în ArcMap includ săgeata de Nord, bară de scară, titluri, legendă, caroiaje.

În „Data view” utilizatorii pot interacționa cu informația geografică prezentată. Majoritatea proiectelor încep în acest fel și continuă în „Layout view” pentru editarea finală.

3.2.2 ArcScene

ArcScene este un vizualizator 3D pentru generarea de scene în perspectivă în care poți naviga și interacționa cu obiecte 3D și cu date raster. ArcScene suportă simbologie 3D pentru puncte, linii, texturi diverse și crearea suprafețelor și afișarea rețelelor triangulate neregulate (TIN).

Toate datele sunt încărcate în memorie, prin acest lucru are o navigație foarte rapidă în date 3D.

3.2.3 ERDAS IMAGINE

ERDAS IMAGINE este un software de teledetecție cu abilitatea de editare de date raster proiectat de ERDAS pentru aplicații geospațiale.

ERDAS IMAGINE este destinat în primul rând la prelucrarea datelor raster geospațiale și permite utilizatorului să pregătească, să arate și să sporească imaginile digitale pentru cartografierea în sistemul de informații geografic (GIS) sau software de proiectare asistată de computer (CAD). Este un set de instrumente care să permită utilizatorului să efectueze numeroase operațiuni pe o imagine și pentru a genera un răspuns la întrebările geografice specifice.

3.3 Descrierea arealului de interes.

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa – Buzău este filială a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din anul 2005. Este amplasată în zona centrală a podgoriei Dealu Mare, care se întinde pe o lungime de cca 70 km între Valea Teleajenului și Valea Buzăului.

Figura 17. Logo Pietroasa

Sediul stațiunii se găsește în partea de vest a comunei Pietroasele, iar plantațiile sale ocupă terenuri cu condiții foarte favorabile pentru cultura viței de vie, caracteristice arealului viticol.

Terenul stațiunii este așezat în pantă, având o expoziție predominant sudică. Altitudinea sa variază de la 130 m la baza pantei până la 350 m la limita sa superioară.

Solurile sunt formate pe calcare cochilifere. Roca mamă se găsește la mică adâncime, iar în unele porțiuni apare la suprafață. Între solurile cu însușiri distincte pot fi enumerate: solurile scheleto-calcaroase care ocupă porțiunea superioară a versantului, solurile coluviale cu schelet în partea de mijloc și solurile coluviale cernoziomice și cernoziomurile propriu-zise la baza pantei.

Reacția solurilor este alcalină sau slab alcalină; ele au un conținut ridicat în carbonat de calciu, care variază între 14% în orizontul A și 20- 36% în orizontul B; în orizontul C predomină adesea roca mamă calcaroasă.

Solurile prezintă însușiri fizico-chimice favorabile culturii viței de vie. Astfel, solurile scheletice din partea superioară a versantului, bogate în calcar, sunt indicate pentru cultura soiurilor destinate producerii de vinuri dulci, în special a celor aromate, iar solurile mai bogate de la baza versantului sunt indicate pentru cultura soiurilor de masă.

Home

Clima centrului viticol Pietroasa are o nuanță continental temperată, prezentând anumite particularități față de climatul general al podgoriei. Temperatura medie anuală a aerului este de 11,4°C, iar media lunară înregistrează valori negative numai în luna ianuarie (-1,9°C). Numai în unii ani (cazuri cu totul speciale), temperatura aerului înregistrează minime dăunătoare culturii viței de vie, exprimate uneori prin oscilații de temperatură, care pot duce la pierderi de ochi în timpul repaosului vegetativ al viței de vie.

Beneficiind de o perioadă de vegetație lungă, strugurii au posibilitatea să acumuleze mari cantități de zaharuri, iar coardele se maturează în bune condiții. Datorită acestor particularități ale climei, via nu se îngroapă, ci se mușuroiește, iar conducerea în forme înalte și semiînalte poate fi practicată fără riscuri, mai ales în partea de mijloc și superioară a versantului.

Media anuală a precipitațiilor este de 557,7 mm, cu o repartiție neuniformă pe parcursul anului. Cele mai ploioase luni sunt mai și iunie, iar perioadele secetoase sunt înregistrate, în mod obișnuit, în februarie – martie și iulie – august. Ploile căzute în timpul verii au adesea un caracter torențial, contribuind la procesul de eroziune, pentru prevenirea căruia trebuie executate lucrări speciale, mai ales în partea superioară a versantului.

Favorabilitatea deosebită a Centrului viticol Pietroasa în cadrul podgoriei Dealul Mare. Prin condițiile sale de climă și sol, centrul viticol Pietroasa se distinge de restul podgoriei, beneficiind de câteva premise foarte importante pentru producția viticolă. Între acestea se situează, în primul rând, solul scheletic cu conținut ridicat în carbonat de calciu, format pe roci calcaroase, expoziția terenului, bogatele sale resurse heliotermice și regimul destul de sărac în precipitații.

Figura 18. Centrul viticol pe harta României

Home

Figura 19. Arealul de interes pe mozaicul Sentinel 1 România

Figura 20. Localizarea arealului de interes în județul Buzău

Soiurile actuale de struguri în Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa

Tabel 11. Soiurile strugurilor de vin

Tabel 12. Soiurile strugurilor de masă

Viticultura în imagini satelitare

În viticultură imaginile satelitare la rezoluții foarte mari pot deosebi culturile de viță de vie de alte culturi.

Figura 21. Rândurile de viță de vie

Figura 22. Butașii lipsă

Figura 23. Umbrele altor obiecte

3.5 Culegerea imaginilor Landsat folosind site-ul USGS

Figura 24. Logo USGS

Alegerea zonei și a perioadei de timp.

Figura 25. Alegerea zonei de interes

Pentru ca acoperirea norilor sa fie mai mică de 10 % folosim opțiunea „Cloud Cover – less then 10%”

Figura 26. Opțiunea suplimentară pentru acoperirea norilor

Vizualizarea imaginilor afișate după aplicarea criteriilor de căutare.

Figura 27. Afișarea imaginilor Landsat online

Descărcarea imaginilor de tip1 (GeoTIFF). Acestora li se aplică corecția standard de relief care oferă precizie geometrică prin includerea unor puncte de control de la sol.

Figura 28. Opțiuni de descărcări

3.6 Descrierea modului de lucru în ERDAS IMAGINE.

Figura 29. Sigla Erdas Imagine

Obținerea unei combinații spectrale se realizează prin crearea unui „Layer Stack”, se introduce pe rând se face adăugând pe rând fiecare bandă la „input file”(fișiere de intrare), după ce a fost aleasă combinația dorită, după care care combinația dorită și se introduce numele outputului (fișierul rezultat).

Figura 30. Layer stack

Pentru decuparea arealului de interes din imaginile Landsat s-a folosit un fișier de tip AOI (Area Of Interest) și instrumentul „Create Subset Image".

Figura 31. Comanda „Create Subset Image”

Figura 32. Decuparea arealului de interes

Figura 33. Selectarea fișierului AOI

Combinații spectrale folosite

Combinațiile spectrale sunt realizate pentru evidențierea anumitor lucruri de pe suprafața pămantului. De exemplu, combinația 6-5-2 evidențiază culturile agricole, iar 5-6-2 evidențiază vegetația sănătoasă.

Compoziția spectrală 5-6-4

Diferite tipuri de vegetație pot fi mai clar definite și diferența dintre teren și apă este foarte evidentă. Aceasta este probabil cea mai comună combinație de imagini Landsat.

Figura 34. Compoziția spectrală 564

Compoziția spectrală 7-5-3

Aceasta are proprietăți similare cu combinația 5,6,4. Diferența este că vegetația este verde. Aceasta combinație de benzi a fost folosită pentru mozaicul Landsat global creat de NASA.

Figura 35. Compoziția spectrală 753

Compoziția spectrală 6-5-4

Combinație spectrala similara cu 5-6-4, vegetația în culori diferite.

Figura 36. Compoziția spectrală 654

3.6.1 Clasificarea nesupervizată

Clasificarea nesupervizată se face pentru calcularea procentajului tipului de acoperire al arelalului de interes.

Din meniul Raster al programului Erdas Imagine s-a selectat „Unsupervised Classification”. Ca și metodă s-a folosit metoda ISOData (metodă similară cu metoda distanței minime) cu numărul maxim de clase 15 și numărul maxim de iterații tot 15.

Figura 37. Instrumentul clasificării nesupervizate

În Attribute Table (Tabelul de atribute) pentru a reduce cele 15 clase la cele 5 mari clase (Teren Arabil – Roșu, Vita de vie – Gri, Păduri – Verde și Pajiști Permanente – Mov, Localități – alb).

Figura 38. Clasificarea nesupervizată a compoziției spectrale 564

Figura 39. Tabelul de atribute al clasificării nesupervizate

3.7 Raportul clasificărilor nesupervizate și variațiile acestora în funcție de perioadă și combinația spectrală

Tabel 13. Raportul clasificărilor pentru vița de vie

Figura 40. Variațiile viței de vie

Tabel 14. Raportul clasificărilor pentru arabil

Figura 41. Variațiile arabilului

Tabel 15. Raportul clasificărilor pentru pădure

Figura 42. Variațiile pădurii

Tabel 16. Raportul clasificărilor pentru pășune

Figura 43. Variațiile pășunii

Clasificarea supervizată nu este aplicabilă pe arealul de interes la imaginile satelitare Landsat, deoarece eșantionarea nu este posibilă la mărimea pixelului de 30 de metri.

3.8 Indicele de vegetație normalizat NDVI ( Normalized Difference Vegetation Index)

Indicelele de vegetatie normalizat este un indicator grafic ce poate analiza imagninile satelitare în funcție de vegetație. Scopul acestei tehnici este extragerea vegetației din imagine și expunerea ei în o histogramă.

Figura 44. Imagine Pleiades color cu rezoluție 2 m

Figura 45. Indicele de vegetație normalizat

Figura 46. Histograma Indicelui de Vegetație Normalizat

Valorile Indicelui de vegetație normalizat sunt între -1 și 1. Zonele cu vegetație au valori mai mari de 0 și acele zone fără vegetație au valorile mai mici de 0.

Histograma figurează asemănător imaginii satelitare; vegetația cu valori de la 0 la 0,57 și zone fără vegetație cu valori între -0,24 și 0. Vârful, în jurul valorii 0,30, arată ca majoritatea pixelilor din imagine sunt cu vegetație.

3.9 Descrierea modului de lucru în ArcMap.

Figura 47. ArcMap

Pentru începerea digitizării este necesară crearea unui shapefile.

În ArcCatalog, click dreapta pe directorul destinat, „new”, apoi „shapefile”, iar ca tip „polygon”, cu „edit” se selectează sistemul de referință Stereo 1970.

Figura 48. Alegerea sistemului de referință

Figura 49. Crearea unui nou shapefile

Pentru crearea de date spațiale se dă click pe „editor” și după „start editing” și se vectorizează arealul de interes. În coloana „Create features”, pentru o digitizare mai rapidă și eficientă, folosim „auto complete polygon”.

Arealul de interes suprapusă pe imaginea Landsat 8. Rezoluția nu permite delimitarea cu acuratețe a zonei de lucru față de restul suprafețelor din imagine.

Figura 50. Arealul de interes pe imagine Landsat 8 cu rezoluția de 30 de m

Suprapunem și peste imaginea SPOT 5. În acest caz permite, delimitarea arealului de interes, însa nu se poate face o cartografiere în detaliu.

Figura 51. Arealul de interes pe imaginea SPOT 5 cu rezoluția de 2,5 m

Se suprapune arealul de interes peste imaginea Pleiades. Rezoluția, în cazul celei în multispectral, este îmbunătățită față de SPOT 5, însa cartografierea în detaliu nu este posibilă. La cea în pancromatic este mult îmbunătățită dar are un dezavantaj fiind în alb negru.

Figura 52. Arealul de interes pe imaginea Pleiades în multispectral cu rezoluția de 2 m

Figura 53. Arealul de interes pe imaginea Pleiades în pancromatic cu rezoluția de 0,5 m

Suprapunem și peste imaginea Pleiades color cu rezoluția de 0.5 metri. Se disting rândurile de viță de vie foarte bine, drumurile, parcelele, la fel și delimitarea. În acest caz cartografierea în detaliu este posibilă.

Figura 54. Arealul de interes pe imaginea Pleiades color cu rezoluția de 0,5 m

Având arealul de interes vectorizat, cu instrumentul „Cut Polygons” se decupează în funcție de tipul de acoperire al terenului.

Figura 557. Instrumentul de decupare a poligoanelor

Figura 56. Arealul de interes vectorizat în funcție de tipul de acoperire

Figura 57. Baza de date GIS

Acest grafic reprezintă procentajul soiurilor în funcție de suprafața lor și a fost creat pentru a arăta soiurile principale în ferma didactică Pietroasa. Suprafața lor a fost calculată prin însumarea suprafețelor soiurilor de același fel din baza de date.

Figura 58. Graficul proporțiilor soiurilor de struguri

Pentru a arăta încadrarea în peisaj, este nevoie de un model tridimensional ce poate fi realizat dintr-un model digital al elevației. Acesta poate fi descărcat gratuit de pe site-ul Agenției Europene de Mediu.

Figura 59. Agenția Europeană de Mediu

Figura 60. Modelul digital al elevației (DEM) pe România

Din acesta se va decupa arealul de interes și apoi se extrag curbele de nivel.

In ArcMap decuparea imaginilor se face cu ajutorul instrumentul „Clip” aflat în ArcToolbox.

Figura 61. Instrumentul „Clip”

.

Figura 62. Modelul digital al terenului decupat

Curbele de nivel se generează din modelul digital al terenului cu instrumentul ”Contour” din ArcToolbox.

Figura 63. Instrumentul "Contour"

Curbele de nivel generate de modelul digital al terenului.

Figura 64. Curbele de nivel

3.10 Descrierea modului de lucru în ArcScene.

Figura 65. ArcScene

Pentru crearea modelului tridimensional (rețea triangulată neregulată – TIN) se folosește instrumentul Create TIN din ArcToolbox.

Figura 66. Instrumentul pentru crearea modelului de rețea triangulată neregulata TIN

Figura 67. Rețeaua triangulată neregulată 2D

Figura 68. Rețeaua triangulată neregulată 3D

Aplicarea modelului tridimensional al terenului se face în „Proprieties”, în „Base Heights”, se bifează „Floating on a custom surface” și se selectează modelul 3D.

Figura 69. Aplicarea modelului tridimensional

Figura 70. Arealul de interes în formă tridimensională

Produs folosind date Copernicus și informații finanțate de Uniunea Europeană EU-DEM

CONCLUZII

Raportul clasificărilor nesupervizate arată:

Procentajul viței de vie cel mai probabil este de 59,2% în combinația spectrală 7-5-3 în imaginea de pe data de 31 iulie. Pentru terenurile arabile este de 8,7% în combinația spectrală 5-6-4 în imaginea de la data de 31 iulie. Procentajul cel mai probabil al pădurilor este de 12,2% în data de 16 august, combinația spectrală 6-5-4. Procentajul cel mai probabil al pășunilor permanente este de 12,2% la data de 31 iulie în combinația spectrală de 5-6-4. Restul de 9,2% reprezintă suprafețe construite.

Cea mai bună perioadă pentru clasificările nesupervizate în arealul de interes este 31 iulie, iar cea mai bună combinație spectrală este 5-6-4.

Din analiza histogramei indicelui de vegetație normalizat a imaginii Pleiades, se poate concluziona apariția unui indice general destul de mic al vegetației datorită perioadei la care a fost achiziționată imaginea satelitară – 8 octombrie.

Vizualizarea și identificarea culturilor viticole în imaginile satelitare este strâns legată de rezoluția geometrică a acestora. Numai la rezoluții foarte mari se poate face cartografierea în detaliu, dar și la rezoluții mari se pot observa culturile de viță de vie.

Cartografierea viței de vie, informațiile exacte cu privire la amplasarea și dimensionarea de blocuri ce conțin diferite soiuri, permit prognoza precisă a productivității regionale și alocarea de resurse pentru vinificație. Crearea modelului 3D și al curbelor de nivel arată dispunerea zonei în peisaj.

Din analiza celor prezentate anterior se poate ajunge la concluzia că un sistem informațional geografic cu o bază de date asociată, corect întocmită, împreună cu imagini de teledetecție de rezoluție mare, este foarte util pentru sistematizarea operațiunilor de orice fel, realizarea de grafice și sondaje. În acest fel se poate crea un sistem de viticultură de precizie.

BIBLIOGRAFIE

[1]Badea A., Note de curs teledetecție

[2]Mihai D., Curs Sisteme Informaționale Geografice

[3]Imbroane A. M., Moore D., Inițiere GIS și Teledetecție

[4]Aschbacher J. et al, 2012, ESA Bulletin, volumul 149

Smit J. L.et al, Vine Signal Extraction – an Application of Remote Sensing in Precision Viticulture, disponibil pe http://scholar.sun.ac.za

Hall A.et al, Optical remote sensing applications viticulture, disponibil pe http://csu.edu.au

Home

http://eea.europa.eu

http://usgs.gov

http://gif.berkeley.edu

http://geo-airbusds.com

http://space-airbusds.com

http://hexagongeospatial.com

http://satimagingcorp.com

http://esa.int

http://cnes.fr

http://esri.com