Constituirea Societăților Comerciale Conform Noului Cod Civil

CAPITOLUL I

REGULI GENERALE DE CONSTITUIRE A SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

Constituirea societăților comerciale conform Noului Cod Civil

Procedura de constituire a societății comerciale cuprinde ansamblul formalităților și regulilor ce trebuiesc respectate cu ocazia înființării unei societăți comerciale. Societatea comercială este, în esență, un contract și, de asemenea, o persoană juridică. La baza constituirii oricărei societăți comerciale se află voința asociaților, manifestată în condițiile legii. Asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, să desfășoare o activitate comercială și să împartă beneficiile. Fundamentul societății comerciale îl reprezintă actul constitutiv.

Pentru a putea analiza contractul de societate comercială și a stabili regimul său juridic este imperios necesar ca, în prealabil, să determinăm legea aplicabilă acestuia, adică legea care-i va cârmui condițiile de validitate și efectele. Iar cum efectul cel mai semnificativ al contractului de societate comercială constă în crearea premiselor necesare pentru nașterea societății a cărei înființare se urmărește, rezultă în mod logic că legea aplicabilă acestui contract va reglementa atât natura, cât și regimul juridic al societății la a cărei temelie stă.

Orice societate trebuie în mod necesar să fie supusă, în privința statutului ei organic, legii unei anumite țări. O societate nu poate exista în mod valabil dacă nu este regulat constituită în raport cu legea sub imperiul căreia a fost înființată și nu-și poate exercita activitatea (activitate ce presupune încheierea de acte juridice) dacă nu dispune de organe de administrare și reprezentare, a căror constituire și funcționare depinde, de asemenea, de legea aplicabilă statutului său personal. Pentru a cunoaște această lege este necesar să stabilim, în prealabil, naționalitatea societății.

Concepția care s-a bucurat de cea mai largă audiență este cea a sediului social. În această concepție, societatea va avea naționalitatea țării în care și-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Aceeași soluție rezultă și din art. 1 alin 2 al Legii 31/1990 privind societățile comerciale: “Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”

Așadar, societatea comercială dobândește personalitate juridică prin îndeplinirea unor formalități cerute de lege. Trebuie avut în vedere faptul că în cadrul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, întâlnim cinci tipuri de societăți, de care trebuie să se țină cont o dată cu întocmirea documentelor de înființare, pentru a putea înființa una din tipurile de societăți dorite. Legea 31/1990 modificată prin OUG 37/2011 prevede că, “în vederea desfășurării unor activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea prezentei legi”.

Întrucât odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil (NCC), Codul Comercial a fost abrogat, intenția NCC fiind aceea de a reuni dreptul comercial (precum și celelalte ramuri de drept privat), într-o singură ramură de drept, NCC constituie dreptul comun al societăților comerciale, numite, mai nou, societăți speciale. NCC dispune în art. 2 alin. 1 că “dispozițiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.” Totuși art 2. alin. 2 declară că NCC este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale. Așadar, ori de câte ori norma specială nu dispune (în cazul societăților comerciale, Legea nr. 31/1990) se aplică în subsidiar sau în completare regulile din Codul Civil.

Potrivit noilor reglementări, societățile se împart în simple (civile) și speciale. Societățile simple sunt cele constituite prin contractul de societate, exclusiv în condițiile Codului Civil. Societățile speciale sunt toate celelalte societăți, constituite, tot în baza unui contract de societate, însă în vederea exercitării unor activități economice sau diverse profesii, reglementate prin legi speciale, cum ar fi Legea 31/1990 privind societățile comerciale, bazată pe un control prealabil judiciar de legalitate. Așadar, una dintre schimbările fundamentale pe care le aduce noul Cod Civil este unificarea regimului juridic pentru contractele civile și cele comerciale, cu toate frecvent întâlnite în practică, au primit o formă, cu indicarea drepturilor și a obligațiilor corespunzătoare.

. Punctul de plecare în constituirea unei societăți comerciale este întocmirea actului sau actelor constitutive ale viitoarei societăți. Actele constitutive sunt diferite, în funcție de forma juridică a societății. Astfel, în cazul societății în nume colectiv și a societății în comandită simplă se va întocmi contractul de societate iar în cazul societății pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și a societății cu răspundere limitată, atât contract de societate cât și statut.

1.2. Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de societate comercială

Potrivit primului alineat al art. 5 din Legea societăților comerciale, actul constitutiv poate fi reprezentat de unul sau mai multe înscrisuri cu semnificație și conținut juridic diferit, criteriul de distincție constituindu-l forma juridică a societății pentru care au optat asociații. Contractul de societate este modelul originar, prototipul actului constitutiv al oricărei societăți comerciale, în timp ce statutul, este doar un act dezvoltător al contractului de societate. Ele diferă atât ca funcție cât și sub aspectul conținutului: contractul de societate este actul prin care se constituie societatea comercială iar statutul este actul care cuprinde regulile potrivit cărora este organizată și funcționează societatea. În lipsa unor distincții legale clare între aceste două documente, din cauza confuziei create, legiuitorul a promovat o concepție unificatoare cu privire la rolul acestora, stabiliind că ele pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Aceeași denumire o poate avea numai statutul sau numai contractul de societate, atunci când legea nu prevede obligația întocmirii ambelor documente.

Conchidem că actul constitutiv va putea fi încheiat în trei forme juridice:

-fie sub forma a două acte juridice separate (contract de societate și statut) constatate prin două înscrisuri distincte, care pot fi numite împreună act constitutiv;

-fie sub forma a două acte distincte, încheiate însă sub forma unui înscris unic, numit act constitutiv;

-fie sub forma unui singur act juridic, creat prin contopirea contractului și statutului, numit act constitutiv, conținut într-un singur înscris.

În conformitate cu definiția dată de vechiul codul civil român în art. 1491 “societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, în scop de a împărți foloasele ce ar putea rezulta”. Vechiul Cod Civil reglementa și societatea civilă dar spre deosebire de aceasta, societatea comercială nu reprezintă numai un simplu contract, ci ea este și o persoană juridică. În sistemele de drept mai sunt reglementate și alte persoane juridice cum ar fi asociațiile și fundațiile persoane juridice fără scop lucrativ. Societatea comercială se caracterizează prin aceea că are în primul rând un scop lucrativ.

O definiție mai cuprinzătoare și mai apropiată de esența contractului de societate este cea dată de art. 1832 Cod Civil francez în urma modificării aduse de Legea din 11 iulie 1985 "societatea este instituită de două sau mai multe persoane care convin printr-un contract să afecteze unei întreprinderi comune bunurile sau industria lor în vederea împărțirii beneficiului, sau de a profita de pe urma economiei ce ar putea rezulta. Asociații se obligă să contribuie la pierderi".

În reglementările actuale, Legea societăților comerciale nu cuprinde o definiție a contractului de societate comercială, de aceea ne vom raporta la dispozițiile Noului Cod Civil care reglementează contractul de societate în general și care prevede că: “Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a a se folosi de economia ce ar putea rezulta”.

Definiția legală a contractului de societate este indiscutabil o repunere pe tapet a teoriilor clasice, cu privire la natura contractualistă a societății, deoarece pune accentul pe partea contractuală, de acord de voință între două sau mai multe părți.

Definiția legală nu este deloc la adăpost de critici. Pe de o parte, nu are în vedere posibilitatea constituirii unei societăți prin exprimarea voinței unei singure persoane (de exemplu societatea cu răspundere limitată cu asociat unic), deci nu are în vedere teoriile instituționale referitoare la societate. Teoria instituției s-a dezvoltat în dreptul comercial pentru a explica existența unei legislații de ordine publică care instituționalizează societatea. Recunoașterea personalității juridice a societății a bulversat concepția contractualistă originară prin recunoașterea capacității societății și a autonomiei sale patrimoniale.. În doctrina franceză contemporană, majoritatea autorilor susțin natura juridică mixtă a societății. Prin urmare, se consideră că societatea se caracterizează atât prin aspectele contractuale, cât și prin cele instituționale. Într-o opinie societatea este considerată a fi o entitate în cadrul căreia coexistă reguli contractuale și reguli de tip instituțional, nici una dintre cele două teorii, nu o exclude pe cealaltă.

Actul constitutiv este instrumentul juridic prin care asociații își exprimă voința de asociere. Natura contractuală a acestui instrument este incontestabilă chiar dacă acesta poate reprezenta fuziunea a două acte juridice distincte (contractul de societate și statutul) caracterul contractual predomină, cu excepția, desigur, a actului constitutiv întocmit de asociatul unic al societății comerciale cu răspundere limitată.

Din dispozițiile art. 1881 a NCC rezultă trăsătura fundamentală a contractului de societate și anume, aceea că este un contract încheiat în vederea desfășurării unei activități în comun, asociații, își manifestă prin contract voința de a urmări un scop comun, acela de a împărți beneficiile. Contractul de societate comercială presupune participarea a două sau mai multe persoane. Din punct de vedere al raportului de contrarietate sau concordanță între interesele urmărite de părți, acestea se împart în două clase: acte bilaterale sau multilaterale, unde părțile au interese divergente din punct de vedere juridic și acte convențioanale unde părțile au interese distincte, dar convergente. Contractul de societate comercială face parte din categoria actelor bilaterale sau multilaterale în acre interesele părților, deși distincte, sunt convergente.

Potrivit art. 1171. Alin 1. „Contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdependente. În caz contrar, contractul este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligații în sarcina ambelor părți.” Doctrina clasică consideră contractul de societate comercială un contract sinalagmatic, dat fiind că asociații se obligă reciproc să-și verse aporturile.Pe de altă parte, a fost formulată teoria actului unilateral statutar, potrivit acestei opinii actele statutare sunt rodul voinței unei persoane sau a mai multora fiind declarații unice de voință. Într-o altă opinie, contractul de societate nu se încadrează perfect în sfera contractului sinalagmatic, deoarece asociații nu se obligă reciproc ci față de societate, cu toate acestea trebuie luat în considerare și faptul că fiecare asociat se obligă să efectueze un aport în considerația aporturilor celorlalți.În ceea ce privește teoria actului juridic unilateral, ne raliem opiniei potrivit căreia în momentul formării contractului de societate părțile sunt motivate și de interese diferite, unele interese privesc deținerea controlului în societate, altele doresc să facă o investiție.

Analizând cu atenție textul art. 1881 care definește contractul de societate și care prevede că prin contractul de societate părțile se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la aceasta prin aporturi, coroborat cu art. care definește contractele sinalagmatice, nu ne mai rămâne decât să stabilim interdependența obligațiilor pentru a putea califica contractul de societate ca fiind unul sinalagmatic. Interdependența obligațiilor (reciproce) și anume, acelea de a efectua aportul în vederea constituirii în mod legal a societății poate fi cu greu dovedită având în vedere că însuși legiuitorul admite că societatea poate fi înmatriculată și fără îndeplinirea obligației de aport a unora dintre asociați. Întrucât noțiunea de aport desemnează o obligație, trebuie făcută distincția între nașterea obligației și executarea ei, obligația se naște la încheierea contractului de societate iar executarea ei poate fi făcută la constituirea societății sau ulterior. În conformitate cu cele relatate anterior, ne raliem opiniei potrivit căreia contractul de societate nu se încadrează perfect în categoria celor sinalagmatice, sinalagmatismul acestuia fiind unul atipic, afectat.

Conform dispozițiilor Noului Cod Civil, „contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros”. Din dispozițiile enunțate rezultă în mod vădit că, contractul de societate comercială este un contract cu titlu oneros, fiecare asociat urmărind un avantaj patrimonial, un câștig care se concretizează în profitul obținut de societate și care, ulterior, conform legii și a clauzelor prevăzute în contract se va împărți între asociați. Într-o altă opinie, însă, sinalagmatismul atipic al contractului de societate face imposibilă adaptarea perfectă la schema contractelor cu titlu oneros, motivându-se că în schimbul aportului adus în societate, asociatul nu urmărește să obțină o prestație echivalentă din partea celorlalți asociați, ci urmărește să obțină o cantitate de titluri sociale precum și o cotă parte din beneficii, opinie care ni se pare criticabilă având în vedere că ea s-a conturat în perioada de aplicare a vechiului Cod Civil, atunci când contractul oneros era definit ca fiind acela “în care avantajul patrimonial pe care o parte îl procură celeilalte părți îî corespunde un avantaj patrimonial corelativ și în genere echivalent.”Astfel, asociații urmăresc, în schimbul aporturilor, obținerea unui avantaj, acela de a fi titularii unor părți sociale (acțiuni), și de a beneficia de avantajele pecuniare în temeiul părților sociale (acțiunilor) deținute. Actuala reglementare a contractelor cu titlu oneros nu face vorbire despre avantajele patrimoniale procurate celeialalte părți (contractante) ci se referă la contraprestația obligațiilor asumate, neindicând față de cine se obligă părțile. Așadar, asociații se obligă față de societate, să facă aportul, în schimbul aportului aceștia așteaptă avantajul patrimonial care constă în părți sociale (acțiuni) precum și o cotă parte din beneficii.

Conform art. 1173 alin. 1 NCC “este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existența drepturilor și a obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă” pe de altă parte „contractul care prin natura lui, sau prin voința părților conferă cel puțin uneia dintre părți șansa unui câștig și o expunere totodată la riscul unei pierderi”. În doctrină părerile sunt împărțite, pe de o parte, contractul de societate comercială este considerat aleatoriu invocându-se că atât existența profitului cât și mărimea acestuia sunt incerte, iar obținerea profitului de către asociați este strâns legată de obținerea profitului societății, societate care la rândul ei este dependentă de mai mulți factori ce nu țin de executarea contractului, (intervenția unor factori imprevizibili, managementul societății) aspecte care fac incertă realizarea profitului de către societate. În ceea ce ne privește, pentru a stabili caracterul comutativ sau aleatoriu, ne vom raporta la definițiile legale ale acestor contracte. În ceea ce privește existența drepturilor și obligațiilor părților, opinăm că acestea sunt certe la momentul încheierii contractului, asociații cunoscându-și de exemplu obligația de aport și dreptul la părțile sociale, după caz acțiuni, precum și la beneficiul financiar. Într-adevăr incertitudinea cade asupra dividendelor pe care asociatul urmează să le obțină, însă faptul că în urma desfășurării obiectului de activitate al societății se pot obține nu numai beneficii ci și eventual pierderi nu califică contractul de societate ca fiind unul aleatoriu, contribuția la pierderi presupunând că la intrarea în societate asociații și-au asumat riscul pierderii capitalului.

Potrivit dispozițiilor din art 1173 NCC, contractul poate fi consensual, solemn sau real. Consensual când se formează prin simplul acord de voință al părților, solemn, atunci când validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege și real atunci când pentru validitatea sa este necesară remiterea bunului. Așadar, în ceea ce privește forma contractului de societate, legiuitorul a prevăzut ca acesta să se încheie de regulă sub forma unui înscris sub semnătură privată și doar în mod excepțional acesta trebuie să îmbrace forma autentică. În ceea ce privește cazul când actul constitutiv trebuie încheiat în formă autentică, este indubitabil că această formă a fost cerută ad validitatem. Însă, în ceea ce privește dispozițiile conform cărora actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, în literatura de specialitate părerile au fost împărțite. Într-o opinie, forma înscrisului sub semnătură privată este cerută ad validitatem, iar, într-o altă opinie, aceasta este cerută ad probationem.

În ceea ce ne privește, subscriem opiniei potrivit căreia, forma înscrisului sub semnătură privată este cerută ad validitatem, invocând în susținerea acestei opinii faptul că pe de o parte art. 5 alin. 6 din Legea societăților comerciale conține o prevedere imperativă, iar pe de altă parte, art. 56 lit. a) din Legea nr 31/1990 dispune că nulitatea societății va fi atrasă de lipsa actului constitutiv, ceea ce ne duce cu gândul la inexistența unui înscris. În susținerea acestei opinii, vine și art. 1881 alin. 2 al NCC care prevede că “Sub sancțiunea nulității absolute, contractul prin care se înființează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă scrisă (…)”, înlăturându-se astfel orice dubiu cu privire la forma contractului de societate comercială. În conformitate cu cele relatate anterior, considerăm că, contractul de societate comercială este un contract cu caracter solemn.

1.3. Condițiile generale de fond ale contractului de societate comercială

Conform prevederilor art. 1179 din NCC, condițiile esențiale pentru validitatea oricărei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală.

În ceea ce privește capacitatea de a contracta, din coroborarea art. 1 alin. 1 și art. 6 alin. 2 din Legea societăților comerciale cu art. 1882 alin. 1 din NCC, rezultă că poate fi asociat orice persoană fizică sau persoană juridică, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel, nu pot fi însă asociați (fondatori) persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni. De asemenea, nu poate deveni asociat, un soț, prin aportarea de bunuri comune decât cu consimțământul celuilalt soț.

Terminologia precitată ne conduce la prevederile dreptului comun în materie de capacitate, astfel, pentru a participa la constituirea unei societăți comerciale, persoana fizică trebuie să aibă împlinită vârsta de 18 ani, având în vedere și faptul că la încheierea contractului legea prevede obligația de aportare a asociaților, obligația de a participa la constituirea capitalului social, îndeplinirea acestei obligații presupunând efectuarea unui act de dispoziție.

Așadar, pentru încheierea contractului de societate, persoana fizică trebuie să aibe capacitate deplină de exercițiu, în ceea ce privește participarea unui minor la constituirea unei societăți comerciale, în doctrină s-a formulat opinia potrivit căreia, nu este exclusă participarea acestuia prin ocrotitorul său legal, fiind necesară autorizația autorității tutelare, acordată dacă reprezintă un folos neîndoielnic pentru minor.

În ceea ce privește consimțământul părților, așa cum am mai precizat legea are în vedere dreptul de asociere al persoanelor fizice și/sau juridice care intenționează să dea naștere unui subiect de drept (societatea comercială). Încheierea contractului de societate presupune manifestarea de voință a părților, în sensul încheierii contractului, două sau mai multe persoane fizice sau juridice nu pot fi obligate prin hotărâre judecătorească să devină asociați, hotărârea nu se poate substitui contractului de societate.

Potrivit art. 4 din legea 31/1990, societatea comercială va avea cel puțin doi asociați. Societatea se constituie prin voința unei singure persoane, exclusiv în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic.

Consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.În contractul de societate, voința părților trebuie să fie declarată, să fie făcută cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie alterată de vicii. În contractul de societate, spre deosebire de alte contracte, consimțământul părților trebuie să aibă o natură specifică. Voința fiecărui asociat trebuie să fie animată de intenția de a desfășura în comun o activitate comercială (affectio societatis). Această intenție specifică, reprezintă un element psihologic în lipsa căruia, nu putem vorbi de un contract de societate, asupra acestui subiect vom reveni ulterior.

În ceea ce privește viciile de consimțământ, art. 1206 din NCC dispune că, consimțământul este considerat a fi viciat atunci când este dat din eroare, surprins prin dol, smuls prin violență precum și în caz de leziune. Leziunea fiind un viciu de consimțământ care se aplică doar minorilor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani pentru actele de administrare exercitate, nu poate fi aplicabil la contractul de societate. Așadar, partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului. În ceea ce privește viciul de consimțământ al erorii în materia contractului de societate, ne atrage atenția eroarea asupra persoanei cu care se contractează, cunoscută sub denumirea de error in personam, atunci când are loc constituirea unei societăți de persoane, în care accentul cade pe calitățile personale, considerate esențiale, ale fiecărui asociat în parte.

În acest sens, art. 1207, alin. 2 dispune că, unul dintre cazurile când eroarea este esențială, este atunci când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat. Așadar, din cele enunțate rezultă că, în cazul societăților de capitaluri, eroarea nu ar trebui să ducă la nulitatea contractului, persoana asociatului neavând relevanță pentru încheierea contractului.

În ceea ce privește eroarea privind obiectul contractului, ea produce nulitate atunci când poartă asupra substanței obiectului contractului, eroarea asupra valorii aportului sau șanselor de profit, nu duce la nulitatea contractului.

Cu privire la dol, NCC prevede că acesta duce la anularea contractului, atunci când din cauza manoperelor frauduloase ale unei părți contractante, cealaltă parte s-a aflat într-o eroare, ori atunci când una dintre părți, omite în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.În cazul contractului de societate, consimțământul este considerat a fi viciat atunci când dolul provine de la toți ceilalți asociați sau de la persoane care reprezintă valabil entitatea colectivă și are o anumită gravitate.Așadar, în cazul în care dolul provine numai din partea unuia dintre asociați, contractul își menține valabilitatea, asociatul al cărui consimțământ a fost viciat având la dispoziție o acțiune în daune împotriva autorului dolului. Într-un asemenea caz, raporturile cu ceilalți asociați se mențin.

Violența este un viciu de consimțământ care nu se întâlnește în practică, iar în cazul în care s-ar ivi, vor fi aplicabile principiile dreptului comun.

1.4. Condițiile de formă ale contractului de societate comercială

În literatura de specialitate recentăs-a statuat că prevederile art. 5 alin. 6 teza I trebuie interpretate în sensul că legiuitorul solicită ad validitatem prezența înscrisului sub semnătură privată, iar semnarea acestui înscris de toți asociații nu reprezintă decât o cerință ad probationem, argumentul acestei opinii reprezentându-l prevederile art. 56 din legea 31/1990 care, în privința actului constitutiv, stabilesc sancțiunea nulității societății, iar în privința nesemnării înscrisului sub semnătură privată de către toți asociații nu stabilesc niciun fel de sancțiune, nereglementând un asemenea caz de nulitate absolută, și anume “…absența semnăturilor asociaților sau fondatorilor…”

Această opinie a fost criticată, argumentându-se, plecând de la definiția formei actului juridic civil, că oricare ar fi forma actului juridic, el trebuie încheiat în aceeași formă , voința părților neputând fi exprimată decât în mod unitar.Nesemnarea actului de către asociați atrage inexistența calității de asociat.

În ceea ce privește forma autentică obligatorie, cerută de legiuitor, aceasta atrage sancțiunea nulității absolute, iar în susținerea tezei potrivit căreia și înscrisul sub semnătură privată este cerut tot ca o condiție ad validitatem, sancțiunea lipsei acestuia fiind tot nulitatea absolută, vine art. 1884 alin. 2 din NCC care reglementează contractul de societate în general, statuând că sub sancțiunea nulității absolute, contractul prin care se înființează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă scrisă.

Doctrina relevantă în materie, a definit societatea comercială ca “o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri pentru realizarea de fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii profitului rezultat”. Dobândirea personalității juridice de către societățile comerciale reprezintă una dintre cerințele legale de constituire valabilă a acestora, art. 41 din Legea nr. 31/1990 dispune: “Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării ei în Registrul Comerțului”. Așadar, obligația de înmatriculare trebuie îndeplinită pentru ca societatea să dobândească peronalitate juridică. Dobândirea personalității juridice înseamnă practic, nașterea societății, apariția pe eșicherul circuitului comercial a unei noi persoane juridice, aptă să participe la încheierea de raporturi juridice în calitatea de subiect distinct de drept, putând să iși asume nu numai drepturile și obligațiile strict necesare pentru constituirea sa, ci orice fel de drepturi și obligațiilegitime, personalitatea juridică conferind societății capacitate deplină.

Așadar, obligația redactării în formă scrisă a actului prin care se înființează o societate cu personalitate juridică, nu se se referă la toate tipurile de asocieri ci numai la acelea care se organizează și funcționează în conformitate cu dispozițiile Legii 31/1991, asocierile în participațiune, societățile civile, societățile de fapt (oculte sau fictive) nu beneficiază de personalitate juridică, art. 1892 statuând că societățile simple nu au personalitate juridică, dar, dacă asociații doresc dobândirea personalității juridice o pot obține cu respectarea anumitor cerințe legale. Din cele enunțate anterior, rezultă că, atunci când avem de a face cu o societate cu personalitate juridică, indiferent de forma acesteia, contractul de societate prin care se constituie, trebuie încheiat în formă scrisă, forma fiind cerută ad validitatem, sub sancțiunea nulității absolute. De menționat este și faptul că indiferent de forma societății, contractele de societate (actul constitutiv) prin care ele au fost constituite, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: identificarea asociaților, denumirea societății și forma acesteia, durata societății, sediul principal al societății sau eventualele sedii secundare, obiectul de activitate cu precizarea celui principal, capitalul subscris și vărsat de către asociați, organele de conducere de administrare și de control, modul de participare la profit și pierderi, cauzele de dizolvare și modalitatea de lichidare a patrimoniului societății.

1.5. Condițiile specifice de fond ale contractului de societate comercială

1.5.1. Aportul la constituirea capitalului social

Pe lângă aceste caractere comune, relatate în cele ce preced, doctrina a relevat și o serie de caractere specifice, care îl particularizează față de alte contracte: aporturile asociaților, affectio societatis, participarea tuturor asociaților la beneficii sau la pierderi.Unele dintre aceste caractere, care definesc și precizează fizionomia juridică specifică a contractului de societate comercială, se regăsesc și în prevederile NCC.

Aportul la constituirea capitalului social, este prevăzut, spre exemplu în art. 1882 alin. 3 al NCC care prevede că fiecare asociat trebuie să contribuie la constituirea societății prin aporturi bănești, în bunuri, în prestații sau în cunoștințe specifice. Așadar, aportul reprezintă o obligație individuală a fiecărui asociatnefiind posibilă promisiunea unui aport ce va fi adus de altă persoană. Termenului aport nu trebuie să i se atribuie înțelesul său filologic, ci un înțeles juridic, nefiind vorba de imediata prestare a bunului în sens material, în momentul încheierii contractului, ci de obligația pe care și-o asumă fiecare asociat de a face predarea ulterioară. Societatea comercială își formează capitalul social prin însumarea aporturilor proprii ale asociaților.Mărimea capitalului social variază în raport de forma societății, pentru societatea în nume colectiv și în comandită simplă, legea nu prevede nicio limită inferioară a capitalului social în schimb, pentru societatea pe acțiuni și în comandită acțiuni, legea prevede că acestea nu pot avea un capital mai mic de 90.000 de lei, iar capitalul social al societății cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 de lei.

Din cele enunțate anterior, rezultă că toți asociații trebuie să participe la formarea capitalului social, însă, legiuitorul nu cere ca participarea să fie egală. În cazul în care unul sau mai mulți asociați nu participă cu aporturi sau acestea sunt fictive, societatea este considerată a fi inexistentă deoarece îi lipsește unul din elementele esențiale.

În ceea ce privește obiectul prestației, acesta constă într-o sumă de bani sau bun, ori industria sau munca asociatului. Conform art. 16 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată, aporturile sunt de 4 feluri: în numerar, în natură, în creanțe și în industrie.

Aportul în numerar constă în suma de bani pe care asociatul se obligă să o transmită societății. Aportul în natură constă în transmiterea în patrimoniul societății a dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale. Acestea, trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic, fiind admise la toate tipurile de societăți.

Aportul în creanțe are regimul juridic al aportului în natură nefiind permis la societățile pe acțiuni care se constituie prin subscripție publică și nici la societățile în comandită pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată.

Aportul în industrie constă în activitatea pe care asociatul se obligă să o efectueze în beneficiul societății, aceste tipuri de aporturi nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea capitalului social. În ceea ce privește obiectul acestei obligații de aport, el trebuie să îndeplinească anumite condiții: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral. Cu privire la problema controversată a bunurilor comune ale soților, aceasta a fost tranșată de prevederile art. 1881 alin. 1 NCC, care stipulează că un soț nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu acordul scris al celuilalt soț.

În ceea ce privește obligația de aport, este necesar a fi făcută distincția între nașterea acesteia și executarea ei, distincție pe care o reluăm deoarece a mai fost discutată în capitolul anterior. Subscrierea aportului care echivalează cu nașterea obligației, reprezintă asumarea obligației de aport și se realizează în momentul semnării contractului sau, după caz, prin participarea la subscripția publică. În timp ce, executarea propriu zisă a obligației constă în vărsământul aportului și se face cu respectarea stipulațiilor contractului și a prevederilor legale. Vărsământul constă în punerea la dispoziția efectivă a societății a bunului care face obiectul obligației sau vărsarea în contul societățiia fondurilor promise.

1.5.2. Participarea asociaților la profituri și la pierderi

Participarea asociaților la profituri și la pierderi este relevantă datorită scopului societății comerciale, și anume cel al realizării unor beneficii, contractul de societate trebuie să menționeze partea fiecărui asociat la la beneficii și la pierderisau modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor.Numai în absența unor stipulații contrare “fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proporțional cu participarea la distribuția beneficiului”

Scopul urmărit constituie criteriul de distincție între societatea comercială și asociație, societatea comercială constituind-se pentru realizarea și împărțirea unui profit iar asociația urmărește un scop ideal, moral cultural, sportive, etc.

În ceea ce privește beneficiile, acestea reprezintă orice avantaje patrimoniale de origine societară care măresc patrimoniul asociaților sau micșorează cheltuielile acestora. Cota parte din beneficii ce se plătește fiecărui asociat poartă denumirea de dividend.

Pentru a fi repartizate, conform art. 67. Alin 2 din Legea nr. 31/1990 beneficiile trebuie să fie determinate, aceasta înseamnă că trebuie să se fi realizat un excedent, adică o sumă care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite beneficii din capitalul social. Aceste beneficii trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile rămase după întregirea capitalului social, când acesta s-a micșorat în cursul exercițiului financiar.

Dacă potrivit bilanțului și a contului de profit și pierderi, nu există beneficii nu pot fi distribuite dividendele asociaților.

În ceea ce privește împărțirea beneficiilor, așa cum am menționat și în cele ce preced, legea consacră libertatea asociaților de a decide. Principiul care guvernează înțelegerea asociaților decurge din însăși finalitatea societății, toți asociații trebuie să primească beneficii și să participe la suportarea pierderilor. Cum este și firesc, criteriul avut în vedere este contribuția asociaților la constituirea capitalului social al societății, legea interzicând inserarea a așa numitelor clauze leonine, adică acele înțelegeri care favorizează unii asociați în detrimentul celorlalți.

În încheiere precizăm că, din momentul stabilirii de către adunarea asociaților a dividendului cuvenit asociaților, dreptul la beneficii încetează să mai fie un drept social, el devenind un drept de creanță individual al asociatului față de societate, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE L&C COMIMPEX SERV SRL

L&C COMIMPEX SERV SRL București este societatea comercială pentru care este analizată activitatea economico – financiară, precum și evoluția acesteia de la înființare până în prezent.

2.1. Istoricul SC L&C COMIMPEX SERV SRL București

S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL a fost constituită în anul 1997, în conformitate cu prevederile Legii nr.26/1990 privind Registrul Comerțului. De la această dată, societatea L&C COMIMPEX SERV SRL își desfășoară activitatea fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul de ordine RC J/40/5400/1997 acordat la 06.10.1997, având sediul social înmunicipiul București și durată de funcționare nelimitată.

Firma este orientată pe comerțul cu amănuntul, fiind de fapt un magazin nespecializat local de renume, și un concurent puternic pentru marile supermarketuri locale Plus, Penny, Cleopatra.

Conform codului CAEN, firma are ca principal obiect de activitate conform codificării 4711- Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzarea preponderentă de produse alimentare, băuturi și tutun iar din suma de activităților secundare merită amintite:

1581- Fabricarea produselor de brutărie și a produselor făinoase;

463x- Comerț cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului;

5540- Baruri și alte activități de servire a băuturilor;

8299- Alte activități de servicii suport pentru întreprinderi n.c.a.

Firma activează având punctul de lucru principal pe strada Panselelor nr. 6 și șase sedii secundare pe raza orașului București, sedii în care se desfășoară preponderent, adică în 5 din 7 vânzări de mărfuri diverse, în care predominante sunt cele alimentare, băuturile și produsele din tutun (CAEN Rev.1=5211), într-un sediu se desfășoară producerea și vânzarea de pâine și produse de panificație (CAEN Rev.1=1581, 1582, 1584, 5224, 5530, 5540, 7482) și un sediu în care se desfășoară vânzări cu ridicata, un depozit (CAEN Rev.1=0161, 4631, 4632, 4633, 4638, 4639, 5210, 8129, 8292).

Întreprinderea are un capital social subscris de 2.066.740,00 ron, integral vărsat, împărțit în 206.674 părți sociale, cu o valoare nominală de 10.00 ron, împărțit în cote egale de cei doi asociați, cota de participare la beneficii și pierderi fiind deci de 50%, asociați care sunt și administratorii și persoanele împuternicite prin statutul de funcționare.

Cu privire la activitatea societății comerciale, exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an, cu excepția primului an când aceasta începe să funcționeze, “situația financiară anuală va fi întocmită în conformitate cu cerințele legii, aprobată de asociatul unic și o copie se va depune de administrator, în termen de 15 zile de la data adunării generale, la Direcția Generală a Finanțelor Publice, precum și la Oficiul Registrului Comerțului” și, anual, cel puțin 5% din profitul societății se va prelua pentru formarea fondului de rezervă, până când aceasta va atinge minimum a cincea parte a capitalului social.

Numărul mediu de angajați în timpul anului a fost după cum arată și figura de mai jos de 112 persoane în anul 2010, 116 persoane în anul 2011 și în anul 2012 117 persoane fiind împărțiți în personal administrativ și personal în producție:

Fig. nr. 1 – Structura personalului societății L&C COMIMPEX SERV SRL

2.2. Misiune, obiect, valori

Echipa managerială a S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL s-a preocupat de adoptarea unui sistem de management progresiv și programat, pe care îl abordează ca pe un proces de orientare a activității firmei în scopul realizării obiectivelor organizației într-o manieră eficace, utilizând eficient resursele de care dispune.

“Misiunea unei firme exprimă rațiunea de a fi a acelei organizații în raport cu principalii ei parteneri, clienți”. Misiunea L&C COMIMPEX SERV SRL: “să fim cea mai bună afacere de retail din București, iar prin a fi buni înțelegem să oferim calitatea cerută de client, la prețuri concurențiale și în cel mai scurt timp”.

Obiectivele SC L&C COMIMPEX SERV SRL reprezintă rezultatele de viitor ce se doresc a fi obținute și au ca punct de plecare « maximizarea valorii întreprinderii ». Această abordare are o motivație solidă, în primul rând pentru ca întreprinderea aparține a doi asociați, care sunt în același timp și angajați ai acesteia și au tot interesul să își maximizeze valoarea investiției. În al doilea rând, obiectivele țin seama de incertitudini și riscuri și de componenta timp. Sistemul de obiective este prezentat mai jos:

Fig. nr. 2- Obiectivele S.C. L&C COMIMPEX SERV S.R.L

“Valorile sunt concepții sau maniere de interpretare a ceea ce este bine, adevarat sau de dorit pentru o organizație”, fiind judecate din punct de vedere al “răului în raport cu binele; nefirescul în raport cu naturalul; anormalul în raport cu normalul; paradoxalul în raport cu logicul; iraționalul în raport cu raționalul; urâtul în raport cu frumosul”.

Fig. nr. 3- Valorile organizaționale ale S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL

Valorile întreprinderii studiate, reprezentate în figura nr. 3, pun amprenta pe o cultura a încrederii partenerilor, respectandu-și cuvântul față de aceștia, a puterii de inovare, fiind implicați în activitatea de descoperire de metode noi care să eficientizeze munca, pe dorința de competența ținând seama de deschiderea spre un mod de coportament business liber, modern.

Ca urmare a aplicării acestei politici, deși activează pe o piață cu o concurență puternică, de tipul supermarket, L&C COMIMPEX SERV SRL a fost desemnat cel mai bun comerciant tradițional din România, fiind performera ediției a patra a Galei Premiilor Comerțului Tradițional, concurs organizat de revista Piața și compania Metro Cash & Carry România, câștigând aproape tot ce putea castiga:

Marele Premiu pentru cel mai bun comerciant, premiul pentru cel mai eficient comerciant în categoria peste 100 mp, premiul pentru cel mai bun magazin specializat și mențiunea pentru cea mai bună strategie de marketing în categoria peste 100 mp. Juriul competiției a motivat decizia de a acorda Marele Premiu companiei BERLIN prin eficiența actului de vânzare, calitatea strategiei de marketing, ritmul de dezvoltare a afacerii din ultimii doi ani și prin faptul că aceste performante au fost obținute într-un mediu puternic concurențial.

Premiul pentru cel mai eficient comerciant din categoria 100 – 200 mp. Motivația Juriului: pentru că, în anul 2011, a realizat vânzari în valoare de 94.166 lei/ mp și 411.075 lei /angajat.

Mențiune pentru cea mai bună strategie de marketing în categoria 100 – 200 mp. Motivația Juriului: pentru cel mai mare număr de promoții proprii ( peste 500 ) și cel mai mare număr de produse aflate în promoții organizate de furnizori ( peste 8.000 ).

Premiul pentru cel mai bun magazin specializat. Motivația Juriului: pentru gradul relativ ridicat de specializare (46%), pentru eficiența specializării (vânzări de peste 68.000 lei/mp) și pentru importanța acordată raionului care conferă specializarea (preparate din carne).

Aceste premii vin să întărească performanțele L&C COMIMPEX SERV SRL Într-o perioadă în care mulți comercianți tradiționali înregistrează scăderi ale vânzărilor din cauza contextului economic dar și a extinderii rețelelor moderne de retail, BERLIN este pe plus, vânzarile crescând pe zi, cu 50%, de la 4.000 la 6.000 de lei, iar numărul de clienți cu peste 22%, de la 500 la aproximativ 700-800.

2.3. Analiza SWOT a soceității analizate

CAPITOLUL III.

ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ A

S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL

3.1. Analiza performanțelor economico-financiare ale S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL

3.1.1. Analiza orizontală și verticală a contului de profit și pierdere

Una din cele mai simple tehnici de analiză a dinamicii elementelor cuprinse în contul de profit și pierdere, a dinamicii fluxurilor de rezultate este analiza pe orizontală.

Tabelul nr.2 – Cont de profit și pierdere

Diminuarea rezultatului net în al doilea an cu 2.098 lei și creșterea acestuia în 2012 față de 2011 cu 227.483 lei evidențiază activitatea desfășurată de către întreprindere astfel:

rezultatul din exploatare crește în prima perioadă comparată cu 128.736 lei și cu 534.797 lei în cea de-a doua perioadă deoarece veniturile din exploatare au crescut într-un ritm superior față de cheltuielile din exploatare, ceea ce a contribuit la creșterea rezultatului net;

din analiza compoziției veniturilor din exploatare se constată că pe întreaga perioadă analizată veniturile din vânzarea mărfurilor sunt predominante și au o evoluție crescătoare cu 3.978.080 lei (8,65%), respectiv 619.729 lei (1,18%), precum și alte venituri din exploatare care cresc cu 20.216 lei (62,73%) și cu 51.719 lei (98,62%) în cea de-a doua perioadă. În cadrul cheltuielilor din exploatare componenta cea mai importantă cheltuilelile privind mărfurile înregistrează o creștere de 4.595.317 lei, urmată de o descreștere cu 32.863 lei. Creșterea rezultatului din exploatare se datorează diminuărilor cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile și a altor cheltuieli de exploatare;

profitul financiar are o evoluție descrescătoare în perioada analizată, astfel s-a diminuat cu 135.654 lei în 2011 față de 2010 și cu 260.900 lei în 2011 față de 2012, ca urmare a reducerii veniturilor financiare într-un ritm superior față de cel al cheltuielilor financiare. Veniturile financiare se diminuează în prima perioadă comparată cu 214.207 lei (30,24%) și cu 262.250 (53,07%) lei în 2012, iar cheltuielile financiare se reduc cu 78.553 lei (81,39%) în 2011 și cu 1.350 lei (7,52%) în 2012. Profitul financiar a contribuit la creșterea rezultatului net;

rezultatul extraordinar fiind nul, din cauza lipsei evenimentelor extraordinare din activitatea întreprinderii, nu a exercitat influență asupre rezultatului net al exercițiului;

diminuarea rezultatului brut cu 6.918 lei în 2011 față de 2010 a dus la plata unui impozit pe profit mai mic cu 4.820 lei, iar în cea de-a doua perioadă comparată rezltatul brut a crescut cu 273.897 lei, iar impozitul pe profit a crescut cu 46.414 lei.

Figura 4. Evoluția rezultatelor obținute

Sursa: Prelucrare după datele din contabilitate

Analiza pe verticală a Contului de profit și pierdere se poate realiza în diferite moduri, iar pentru următorul tabel am optat pentru determinarea ponderii fiecărei categorii de rezultat în rezultatul brut al exercițiului și pentru ponderarea acestor rezultate în cifra de afaceri, în special, ponderarea rezultatului din exploatare și a componentelor sale care au legătură directă volumul de activitate și vânzările.

Tabelul nr.3

Analiza comparativă a structurii rezultatului brut în cele trei exerciții reliefează o evoluție diferită a structurii rezultatelor din exploatare și financiare în rezultatul brut. În 2010 rezultatul financiar acoperă și pierderea din activitatea de exploatare acesta deținând 100,56% din rezultatul brut, deoarece ponderea veniturilor din exploatare în venituri totale scade, iar ponderea cheltuielilor din exploatare cresc în cheltuieli totale. În anul 2011 ponderea rezultatului financiar în rezultatul brut este de 79,16%, iar a rezultatului din exploatare este de 20,84%. În ultimul an al perioadei analizate se observă ca rezultatul din exploatare deține 75,41%, iar rezultatul financiar 24,59%. Trecerea de la pierdere din exploatare la profit a avut o influență favorabilă asupra rezultatului brut și implicit asupra rezultatului net al întreprinderii.

Ponderea rezultatului brut în cifra de afaceri s-a diminuat în prima perioadă comparată de la 1,32% la 1,20%, fiind urmată de o creștere în 2012 până la 1,73%, fapt datorat modificărilor rezultatului din exploatare în cifra de afaceri comparativ cu diminuarea ponderii rezultatului financiar în cifra de afaceri. Ponderea cea mai mare din veniturile totale și din cheltuielile totale în cifra de afaceri sunt deținute se veniturile și cheltuielile obținute din activitatea de exploatare a întreprinderii.

3.1.2. Analiza rezultatului net prin solduri intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori care caracterizează performanța activității de producție și comercializare (cifra de afaceri, marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată) și indicatori care caracterizează rentabilitatea întreprinderii ( excedentul / deficitul brut de exploatare, rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut și rezultatul net al exercițiului).

Tabelul nr.4 – Soldurile intermediare de gestiune-activitate

Cifra de afaceri arată că valoarea afacerilor realizate de către S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL cu terții, ca urmare a exercitării activității curente de producție și comercializare, a crescut pe parcursul perioadei analizate cu 3.984.702 lei ( 8,65% ) și respectiv 592.748 lei ( 1,18% ), ca urmare a sporirii veniturilor din vânzarea mărfurilor. În anul 2011 producția vândută înregistrează o creștere cu 6.622 lei urmată de o descreștere în 2012 cu 26.981; tendința crescătoare a cifrei de afaceri arată că întreprinderea se află în expansiune, consolidându-și activitatea de comerț.

Marja comercială înregistrează în 2011 o diminuare față de de 2010 în sumă de 617.237 lei ( 15,48%) datorită creșterii într-un ritm mai superior al cheltuielilor privind mărfurile (10,94%) decât veniturile din vânzarea mărfurilor ( 8,65% ), iar în 2012 crește cu 652.592 lei datorită creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 619.729 lei ( 1,24% ) și diminuării cheltuielilor privind mărfurile cu 32.863 lei ( 0,07% ). În prima perioadă comparată activitatea de comerț cu mărfuri generează un flux de rezultate negativ diminuând rezultatul net, iar în 2010 aceeași activitate generează un flux de rezultate pozitiv, ce contribuie în mod favorabil la formarea rezultatului net al S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL

Producția exercițiului crește cu 6.622 lei în 2011, iar în 2012 descrește cu 26.981 lei datorită modificărilor cu aceleași sume ale singurei componente și anume producția vândută. Aceasta denotă că întreprinderea nu are ca activitate principală producția, dar totuși produsele acesteia sunt absorbite de piață. Societatea nu înregistrează producție imobilizată pentru scopurile sale proprii sau producție stocată.

Valoarea adăugată, ca indicator de performanță care exprimă plusul de bogăție creat de întreprindere prin activitatea de exploatare, a înregistrat în 2011 o creștere cu 306.416 lei (18,89%) deși producția vândută a crescut cu doar 6.622 lei și marja comercială s-a redus cu 617.237 lei. Efectul pozitiv este dat de diminuarea consumurilor intermediare cu 917.031 lei (38,04%). În 2012 valoarea adăugată înregistrează cu 539.020 lei (27,96%), datorită sporirii într-un ritm superior al marjei comerciale față de reducerea înregistrată de producția vândută și cresterea consumurilor intermediare.

Excedentul brut din exploatare al întreprinderii analizate dovedește faptul că acesta poate să își mențină potențialul comercial, are capaciatea să își onoreze obligațiile fiscale. După cum se observă din analiza structurii excedentului brut din exploatare, valoarea adăugată este factorul principal care influențează creșterea excedentului brut din exploatare, datorită creșterii superioare a acestui indicator față de creșterea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cu 6,11% și 36,29%, și a cheltuielilor cu personalul, cu 20,52% și 5,59%. Excedentul brut din exploatare crește cu 77.791 lei în 2011 ( 16,81% ) și cu 440.770 lei ( 81,54% ) în 2012.

Evoluția excedentului brut din exploatare are o influență pozitivă asupra rezultatului din exploatare, deși acesta este o componentă principală cheltuielile cresc într-un ritm superior în 2010, înregistrându-se pierdere din exploatare.

În 2011 și 2012 influența creșterii excedentul brut din exploatare este diminuată de creșterea cheltuielile cu despăgubiri, donații și active cedate și de ajustările de valoare privind imobilizările corporale și necorporale.

Rezultatul financiare este pozitiv în ambele perioade, deși de diminuează de la o perioadă la alta datorită diminuării veniturilor financiare într-un ritm mai lent de ritmul de creștere al cheltuielilor financiare; rezultatul financiar diminuându-se cu 135.654 lei în 2011 față de 2012 și cu 260.900 lei în 2011 față de 2010.

Rezultatul curent se diminuează în prima perioadă comparată datorită diminuării rezultatului financiar cu 6.918 lei, iar în cea de-a doua perioadă comparată crește cu 273.897 datorită influenței favorabile a rezultatului din exploatare.

Absența evenimentelor cu caracter extraordinar a lăsat neschimbat rezultatul net al exercițiului și a determinat egalitatea dintre rezultatul curent și cel brut.

Fiecare dintre aceste solduri intermediare de gestiune și-au pus amprenta asupra rezultatului net al exercițiului financiar.

Pentru următoarele analize în mărimi absolute și mărimi relative voi opta pentru ultimele două perioade și anume 2011 și 2012.

Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri, după modelul:

CA=

Tabelul nr.5

Analiza factorială a cifrei de afaceri este următoarea:

Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferența:

Δ = CA1 – CA0 = 50.617.833 – 50.025.085= 592.748 lei;

Modificarea relativă este diferența:

Δr =ICA – 100 = 101,18– 100 = 1,18%.

Factorii de influență sunt următorii:

Δ = ΔPv + ΔVmf, respectiv:

Δr = ΔrPv + ΔrVmf, unde:

ΔPv =Pv1-Pv0= 23.670- 50.651 = – 26.981 lei respectiv:

ΔrPv= (ΔPv/CA0)*100=(- 26.981/50.025.085)*100= -0,053%

ΔVmf= Vmf1-Vmf0= 50.594.163- 49.974.434= 619.729 lei respectiv:

ΔrVmf= ΔVmf/CA0*100= 619.729 / 50.025.085*100= 1,127%

Prin însumare se verifică egalitatea:

ΔPv + ΔVmf=-26.981+619.729=592.748lei= Δ

ΔrPv + ΔrVmf= -0,054+1,127=1,18%

Cifra de afaceri a înregistrat o creștere de 1,18%, adică 592.748 lei, datorită creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 619.729 lei. În structura cifrei de afaceri veniturile din vânzarea mărfurilor reprezentă 99,90% din cifra de afaceri în anul 2011 și 99,95% în anul 2012. Creșterea ponderii veniturilor din vânzarea mărfurilor, cu consecințe pozitive asupra cifrei de afaceri, s-a realizat concomitent cu scăderea producției vândute, o scădere nesemnificativă în totalul cifrei de afaceri cu 0,053%, adică cu 26.981 lei.

Analiza factorială a marjei comerciale se realizează după modelul:

Analiza în mărimi relative se calculează cu ajutorul a două rate de marjă :

sau

Acest indicator este important pentru S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL pentru că de el depinde puterea financiară și perspecivele de creștere și desvoltare a societății.

Modificarea absolută a marjei comerciale este diferența:

Δ = Mc1 – Mc0 = 4.023.601- 3.371.009= 652.592 lei;

Modificarea relativă este diferența:

Δr =IMc – 100 = 119,36– 100 = 19,36%.

Factorii de influență sunt următorii:

Δ = ΔVmf + ΔChmf, respectiv:

Δr = ΔrVmf + ΔrChmf, unde:

ΔVmf = Vmf1-Vmf0= 50.594.163- 49.974.434= 619.729 lei lei respectiv:

ΔrVmf= (ΔVmf/ Mc0)*100=(619.729/3.371.009)*100= 18,38%

ΔChmf= Chmf1-Chmf0= 46.570.562- 46.603.425= -32.863 lei respectiv:

ΔrChmf= ΔChmf/Mc0*100= -32.863 / 3.371.009*100= -0,98%

Prin insumare se verifica egalitatea:

ΔVmf + ΔChmf =619.729 +32.863=652.592 lei= Δ

ΔrVmf + ΔrChmf = 18,38% + 0,98% =19,36%

Marja comercială a înregistrat în perioada analizată o creștere cu 652.592 lei, adică 19,36%, deoarece veniturile din vânzarea mărfurilor cu 619.729 lei, iar cheltuielile privind mărfurile s-au diminuat cu 32.863 lei. Aceste două componente au antrenat creșterea marjei comerciale.

Analiza producției exercițiului este realizată după modelul:

Acest indicator este analizat din punct de vedere al dinamicii și structurii sale, evidențiindu-se cauzele care imprimă o anumită tendință indicatorului.

Modificarea absolută aproducției exercițiului este diferența:

Δ = Pex1 – Pex0 = 23.670- 50.651= – 26.981 lei;

Modificarea relativă este diferența:

Δr =IPex – 100 = 46,73– 100 = -53,27%.

Factorii de influență sunt următorii:

Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi, respectiv:

Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi, unde:

ΔPv = Pv1-Pv0= 23.670- 50.651= – 26.981 lei respectiv:

ΔrPv= (ΔPv/ Pex0)*100=(-26.981/50.651)*100= -53,27%

ΔPs = Ps1-Ps0= 0 – 0 =0 lei respectiv:

ΔrPs = (ΔPs/ Pex0)*100=( 0 / 50.651 )*100= 0%

ΔPi = Pi1-Pi0= 0 – 0 =0 lei respectiv:

ΔrPi= (ΔPi/ Pex0)*100=( 0 / 50.651 )*100= 0%

Prin insumare se verifica egalitatea:

ΔPv + ΔPs + ΔPi =-26.981 +0 + 0= -26.981 lei= Δ

ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = -53,27% + 0% + 0% = – 53,27 %

În perioada analizată se constată o scădere a producției exercițiului cu 26.981 lei, adică 53,27% deoarece singura sa componentă producția vândută a scăzut cu aceeași sumă, întreprinderea nu înregistrează în perioada analizată producție stocată sau producție realizată pentru scopurile sale proprii și capitalizată.

Analiza dinamicii și structurii valorii adăugate

Analiza valorii adăugate după metoda sintetică se realizează conform modelului

Tabelul nr.6

Modificarea absolută a valorii adăugate este diferența:

∆ = Vad1 – Vad0 = 2.467.133 – 1.928.113 = 539.020lei;

Modificarea relativă a valorii adăugate este diferența:

∆r = IVad – 100 = 127,96 – 100 = 27,96 %

Factorii de influență sunt următorii:

∆ = ∆Pex + ∆Mc – ∆Ci, respectiv:

∆r = ∆rPex + ∆rMc – ∆rCi,

în care:

∆Pex = Pex1 – Pex0 = 23.670- 50.651= – 26.981 lei, respectiv:

∆rPex = ∆Pex/Vad0 *100 = -26.981 /1.928.113* 100 = – 1,4 %;

∆Mc = Mc1 – Mc0 = 4.023.601 – 3.371.009 = 652.592 lei, respectiv:

∆rMc = ∆Mc/Vad0 *100 = 652.592 / 1.928.113* 100 = 33,85 %;

∆Ci = Ci1 – Ci0 = 1.580.138– 1.493.547= 86.591 lei, respectiv:

∆rCi = ∆Ci/Vad0 *100 = 86.591 /1.928.113* 100 = 4,49 %;

∆Ci = 86.591 lei = ∆Mp+ ∆M + ∆U + ∆Ape, respectiv:

∆rCi = 4,49 % = ∆rMp+ ∆rM + ∆rU + ∆rApe,

în care:

∆Mp = Mp1 – Mp0 = 524.737– 387.341= 137.396 lei, respectiv:

∆rMp = ∆Mp/Vad0 = 137.396 / 1.928.113 * 100 = 7,12%

∆M= M1 – M0 = 141.880– 158.259= -16.379 lei, respectiv:

∆rM = ∆M/Vad0 = -16.379 / 1.928.113 * 100 = -0,85%

∆U = U1 – U0 = 373.948– 386.982 = -13.034 lei, respectiv:

∆rU = ∆U/Vad0 = -13.034 / 1.928.113 * 100 = – 0,68%

∆Ape = Ape1 – Ape0 = 539.573 – 560.965= -21.392lei, respectiv:

∆rApe = ∆Ape/Vad0 = -21.392 / 1.928.113 * 100 = -1,11%

Prin însumare se verifică egalitatea:

∆Mp + ∆M + ∆U + ∆Ape = 137.396 – 16.379 – 13.034 -21.392= 86.591 lei = ∆Ci;

∆rMp + ∆rM + ∆rU + ∆rApe = 7,12 – 0,85 – 0,68 – 1,11= 4,49%

Prin însumare, se verifică egalitatea:

∆Pex + ∆Mc – ∆Ci = – 26.981 +652.592 – 86.591 = 539.020 lei, respectiv:

∆rPex + ∆rMc – ∆rCi = – 1,4+ 33,85 – 4,49 = 27,96 % = ∆.

În urma acestei analize observăm că valoarea adăugată a crescut cu 539.020 lei, adică 27,96 % ca urmare a modificărilor elementelor componente:

Diminuarea producției exercițiului cu 26.981 lei a generat diminuarea valorii adăugate cu aceeași sumă; diminuarea producției exercițiului s-a realizat datorită diminuării producției vândute;

Creșterea marjei comerciale cu 652.592 lei, ca urmare a creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor a determinat creșterea valorii adăugate cu 33,85%;

Creșterea consumurilor intermediare cu 86.591 lei duce la diminuarea valorii adăugate cu aceeași sumă, cu 4,49%.

Figura 5. Evoluția rezultatelor obținute

Sursa: Prelucrare după datele din contabilitate

Analiza valorii adăugate după metoda analitică se realizează după modelul:

Tabelul nr.7

Analiza structurii valorii adăugate se realizează prin intermediul ratelor de remunerare a participanților direcți și indirecți la activitatea întreprinderii:

rata de remunerare a personalului ( )

rata de remunerare a statului (

rata de remunerare a capitalului împrumutat ( )

rata de remunerare a acționarilor ( )

rata de remunerare a întreprinderii ( )

rata de remunerare a activelor imobilizate ( )

Tabelul nr. 8

Rata de remunerare a personalului s-a diminuat în perioada analizată de la 68,47% la 56,50%, deoarece cheltuielile cu personalul au crescut cu doar 5,59 %, un ritm inferior ritmului de creștere a valorii adăugate de 40,47%.

A crescut presiunea fiscală exercitată asupra întreprinderii, de la 7,76 % la 8,94%, în principal datorită creșterii rezultatului net al întreprinderii în perioada analizată cu 47,39%.

S-au diminuat cheltuielile financiare, în perioada curentă față de perioada precedentă, fapt ce reflectă orientarea întreprinderii spre o structură financiară în care capitalurile împrumutate sunt mai mici decât cele proprii. Diminuarea ratei de remunerare a creditorilor, de la 0,93% la 0,67 %, este datorată diminării cu 8,32% a cheltuielilor financiare și a creșterii valorii adăugate cu 40,47%.

Rata de remunerare a altor parteneri crește de la 0,40% la 0,83% în perioada analizată datorită creșterii cu 164,78% a cheltuielilor cu despăgubiri, donații și active cedate, adică de la 7.777 lei la 20.592 lei.

Rata de remunerare a întreprinderii se diminuează de la 50,79% la 46,68% creșterii într-un ritm inferior al autofinanțării față de ritmul de creștere al valorii adăugate.

Rata de remunerare a activelor imobilizate scade de la 23,85% la 16,41% deoarece amortizarea se diminuează cu 11,99%, iar valoarea adăugată crește cu 40,47%.

Analiza relațiilor dintre indicatorii de performanță ai activității de exploatare

Între soldurile intermediare de gestiune se stabilesc o serie de relații redate prin rapoarte statice și rapoarte dinamice:

raportul static dintre valoarea adăugată și producția exercițiului ( )

raportul dinamic dintre valoarea adăugată și producția exercițiului ( )

raportul static dintre valoarea adăugată și cifra de afaceri ( )

raportul dinamic dintre valoarea adăugată și cifra de afaceri ( )

raportul static dintre cifra de afaceri și valoarea adăugată ( )

raportul dinamic dintre cifra de afaceri și valoare adăugată ( )

raportul static dintre producția vândută și producția exercițiului ( )

raportul dinamic dintre producția vândută și producția exercițiului ( )

raportul static dintre valoarea adăugată netă și valoarea adăugată brută ( )

raportul dinamic dintre valoarea adăugată netă și valoarea adăugată brută ()

Tabelul nr. 9

Raportul static dintre valoarea adăugată și producția exercițiului s-a majorat, la 100 lei producție a exercițiului se obțineau 3.806,66 lei valoare adăugată, comparativ cu 10,423,04 lei în perioada curentă, iar raportul dinamic dintre cei doi indicatori este supraunitar ( 2,74 ), ca urmare a creșterii într-un ritm rapid ( = 127,96%) și a descreșterii producției exercițiului (=46,73).

Raportul static dintre valoarea adăugată și cifra de afaceri înregistrează o creștere, reflectând o creștere a independenței întreprinderii față de consumurile intermediare provenite de la terți. Valoarea mică a acestui raport în ambele perioade analizate caracterizează o întreprindere care are ca obiect de activitate principal comerțul cu mărfuri. Raportul dinamic dintre valoarea adăugată și cifra de afaceri este supraunitar (1,26) ceea ce explică creșterea într-un ritm superior a valorii adăugate ( = 127,96%) față de ritmul de creștere a cifrei de afaceri (=127,96%).

Concluziile asupra raportului static anterior sunt confirmate și de raportul static dintre cifra de afaceri și valoarea adăugată care indică o descreștere a dependenței întreprinderii față de terți. Raportul dinamic subunitar (0,79) dintre indicele cifrei de afaceri și indicele valorii adăugate exprimă creșterea valorii adăugate într-un ritm superior celui de creștere a cifrei de afaceri.

Raportul dinamic și static dintre producția vândută și producția exercițiului este 100% și respectiv 1 pentru ca producția vândută reprezintă singura componentă a producției exericțiului, întreprinderea nu are probleme în a-și plasa produsele pe piată.

Raportul static dintre valoarea adăugată netă și valoarea adăugată brută crește în perioada analizată cu 7,44% reflectă o descreștere a cheltuielilor cu amortizarea în structura valorii adăugate brute. Raportul dinamic subunitar ( 1,098 ) dintre indicii acestor indicatori sugerează un ritm de creștere mai rapid a valorii adăugate nete ( = 140,47% ) față de ritmul de creștere a valorii adăugate brute ( = 127,96% ).

Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate comercială exprimă rentabilitatea vânzărilor întreprinderii și sunt calculate astfel:

rata marjei comerciale ( )

rata marjei brute de exploatare ( )

rata marjei brute de exploatare )

rata marjei nete ( )

rata rentabilității consumate ( )

Tabelul nr.10

Analiza datelor din tabel conduce la următoarele constatări în legătură cu rentabilitatea vânzărilor întreprinderii:

activitatea de comerț cu mărfuri este rentabilă, fapt explicat prin creșterea cu 17,90% a marjei comerciale; se poate observa că majorarea marjei comerciale s-a realizat concomitent cu creșterea veniturilor din vânzarea mărfurilor, ceea ce arată că S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL are o poziție consolidată pe piață;

rata marjei brute din exploatare a crescut cu 79,41% ca urmare a creșterii mai rapide a excedentului brut din exploatare ( =181,54% ) față de ritmul de creștere a cifrei de afaceri ( =101,18% ).

rata marjei nete de exploatare a înregistrat o creștere cu 420,50%, adică după deducerea din cifra de afaceri a cheltuielilor variabile și a cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor, rezultatul din exploatare a crescut cu 1,05 lei la 100 lei cifră de afaceri;

rata marjei nete evidențiază pentru perioada analizată creșterea rezultatului net cu 0,44 lei la 100 lei cifră de afaceri;

rata rentabilității resurselor consumate a crescut cu 45,22%, adică la 100 lei cheltuieli totale rezultatul brut a crescut cu 0,55 lei.

Ratele rentabilității economice apreciază performanțele realizate în cadrul activității curente și sunt considerate expresia capacității managerului de a asigura o gestiune eficientă a activității de exploatare și se calculează astfel:

rata rentabilității activului total )

Tabelul nr. 11

Rata rentabilității activului total are tendință crescătoare în perioada analizată, de la 5,14% la 7,87%, ca urmare a creșterii rezultatului economic cu 44% și a diminuării activului total angajat în activitatea întreprinderii cu 6%.

Cauzele creșterii ratei activității economice pot fi: performanța ridicată a activităților de exploatare și financiare; utilizarea eficientă a elementelor de activ imobilizat, prin antrenarea lor în activitatea de exploatare etc.

Ratele rentabilității financiare reprezintă măsura finală a rentabilizării resurselor pe care acționarii le-au încredințat întreprinderii sub forma capitalului de risc și sunt calculate astfel:

rata rentabilității fianciare ( )

sau

Tabelul nr.12

Ratele rentabilității financiare în toate variantele au înregistrat tendințe crescătoare, astfel:

rata de remunerare a capitalurilor proprii prin efectul gestiunii globale a întreprinderii a crescut cu 32,67 %, în varianta în care la numărător este rezultatul net, și cu 34,27 % în varianta în care este luat în calcul rezultattul brut; a crescut capacitatea managerului întreprinderii de a gestiona capitalul de risc care i-a fost încredințat de către acționari, capitalurile proprii au crescut cu 8,5%, rezultatul net a crescut cu 43,8%, iar rezultatul brut a crescut cu 45,53%.

la 100 lei capitaluri proprii partea din profitul net destinată autofinanțării a crescut cu 8,5%.

Analiza poziției financiare a S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL

3.2.1. Analiza structurii activului și pasivului bilanțier

Pe exemplul S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL voi aplica următoarele rate de structură a activului și pasivului bilanțier:

rata activelor imobilizate ( )

rata imobilizărilor necorporale ( )

rata imobilizărilor corporale ( )

rata imobilizărilor financiare ( )

rata activelor circulante ( )

rata stocurilor ( )

rata creanțelor ( )

rata disponibilităților ( )

rata resurselor curente ( )

rata îndatorării globale ( )

rata autonomiei financiare globale ( )

Tabelul nr.13

Rata imobilizărilor activelor imobilizate s-a diminuat în prima perioadă analizată, de la 33,43% la 20,82%, urmată de o creștere în 2012 cu 2,57% ceea ce evidențiază că în prima perioadă comparată s-a redus capitalul investit de întreprindere în active imobilizate, urmând o creștere. În paralel, se observă creșterea ponderii activelor circulante în activul total de la 66,37% la 79,14% în prima perioadă comparată și descreșterea în 2012 cu 2,53% ceea ce explică sporirea flexibilității întreprinderii la cerințele mediului extern.

Rata imobilizărilor necorporale înregistrează în 2010 valori nesemnificative, iar în 2011 și 2012 aceasta este nulă datorită inexistenței imobilizărilor necorporale; de asemenea imobilizările financiare sunt nule.

Rata stocurilor are o tendință descrescătoare pe toată perioada analizată, de la 59,82% în 2010 la 58,47% în 2011 și 55,54% în 2012; această diminuarea are influențe favorabile pentru întreprindere deoarece sunt imobilizate mai puține resurse financiare în stocuri.

Rata creanțelor înregistrează o creștere în prima perioadă, de la 1,85% la 4,5%, și o descreștere în 2012 față de 2011 de la 4,5% la 3,05% ; aceste tendințe sunt înregistrate datorită evoluției volumului vânzărilor și acordarea de termene de decontare clienților mai mari în prima perioadă.

Rata disponibilităților are o evoluție crescătoare cu 13,35% în 2011 față de 2010 și cu 3,09% în 2012 față de 2011; S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL nu întâmpină dificultăți de lichiditate, pentru valorile acestui raport sunt mai mari decât limita minimă specificată în literatura de specialitate.

Rata resurselor curente indică creșterea contribuției acestora la finanțarea activității societății, de la 32,28% în 2010, la 34,73% în 2011 si 42,26% în 2012, concomitent cu creșterea ratei îndatorării globale a întreprinderii, de la 36,35% în 2010, la 49,93% în 2011 și descreșterea acesteia până la 42,26% în 2012, ca urmare a creșterii datoriilor totale în prima perioadă comparată până la 6.019.032 lei și descreșterea acestora în 2012 până la 4.789.573 (datoriile mai mari de un an fiind achitate în totalitate).

Rata autonomiei financiare globale are valori semnificative, respectiv 63,65%, 50,07% și 57,74%, ceea ce conferă o poziție de independență financiară confortabilă întreprinderii; în situația în care ar decide să-și sporească gradul de îndatorare, întreprinderea nu ar reprezenta un risc pentru bancă.

Caracterul permanent al finanțării, reflectat prin valorile foarte mari ale ratei stabilității financiare, asigură un grad de siguranță întreprinderii; în structura capitalului permanent predomină în toate cele trei exerciții financiare capitalul propriu.

3.2.2. Analiza bilanțului financiar

Pentru studierea capacității întreprinderii S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL de a-și acoperi necesarul de finanțat cu resurse financiare voi elabora și analiza bilanțul financiar.

Tabelul nr. 14

Analiza echilibrului financiar prin indicatori în mărime absolută se realizează cu ajutorul următoarelor formule de calcul:

fondul de rulment net ( )

sau

fondul de rulment propriu (

fondul de rulment străin ( )

necesarul de fond de rulment net ()

trezoreria netă ( TN )

TN = sau TN =

Tabelul nr.15

Fondul de rulment net pozitiv, în toate cele trei perioade analizate, a înregistrat o creștere cu 77,05% în 2011 față de 2010 și o diminuare cu 27,36% în 2012 față de 2011. Indicatorul reflectă echilibrul financiar între resursele și necesarul permanent de finanțat; întreprinderea dispune de un excedent de resurse permanente care finanțează total necesarul temporar de resurse financiare. Evoluția favorabilă a fondului de rulment net este explicată prin creșterea într-un ritm rapid al resurselor permanente în comparație cu necesarul permanent.

Fondul de rulment net calculat prin prisma resurselor temporare și a necesarului temporar evidențiază aceeași tendință a indicatorului, arătând că lichiditatea activelor circulante realizabile și disponibile este superioară exigibilității angajamentelor pe termen scurt; întreprinderea este potențial lichidă, luând în considerare că necesarul temporar susceptibil a fi transformat în lichidități s-a majorat cu 62,47% în 2011 față de 2010, resursele temporare care vor deveni exigibile cresc cu 46,98%.

Fondul de rulment propriu pozitiv a avut avut tendințe crescătoare cu 32,30% în 2011 față de 2010 și tendințe descrescătoare cu 10,37% în 2012 față de 2011. Acest indicator reliefează posibilitatea întreprinderii de a-și finanța din resurse proprii necesarul permanent ca urmare a majorării capitalului propriu; astfel creșterea autonomiei financiare a întreprinderii are influență favorabilă asupra posibilității de finanțare a activității curente a acesteia.

Fondul de rulment străin pozitiv și în creștere (cu 410,58%) în 2011 față de 2010 evidențiază sporirea contribuțiilor datoriilor care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an la finanțarea necesarului permanent al întreprinderii, fără să fie afectată autonomia sa financiară. În cea de-a doua perioadă comparată analizată fondul de rulment străin este nul deoarece societate nu are înregistrate datorii pe termen lung, acestea fiind achitate în totalitate față de perioada precedentă.

Necesarul de fond de rulment pozitiv și în creștere în prima perioadă comparată analizată evidențiază un surplus crescător de necesar temporar de finanțat în raport cu deficitul de resurse de mobilizat, iar în 2012 se înregistrează o diminuare a necesarului de fond de rulment cu 45,72%.

Trezoreria netă este pozitivă pe întreaga perioadă analizată fiind expresia unui fond de rulment pozitiv și superior necesarului de fond de rulment și crește în prima perioadă cu 370%, iar în cea de-a doua perioadă înregistrează o creștere cu doar 4,75%.

Trezoreria netă calculată prin cea de-a doua metodă indică faptul că pe întreaga perioadă analizată este caracterizată printr-un echilibru financiar la nivelul de ansamblu al întreprinderii și printr-un excedent de disponibilități care va fi antrenat în activitatea curentă a întreprinderii sau în diverse plasamente.

Analiza echilibrului financiar prin indicatori în mărime relativă

Analiza ratelor de acoperire financiară a imobilizărilor sunt calculate astfel:

rata finanțării stabile a imobilizărilor ( )

rata autofianțării imobilizărilor )

rata finanțării străine a imobilizărilor )

rata finanțării globale )

Tabelul nr.16

Rata finanțării stabile a imobilizărilor este supraunitară pe întreaga perioadă a analizei și are un trend crescător în prima perioadă comparată și ușor descrescător în 2012. Acest indicator este expresia fondului de rulment pozitiv și a echilibrului pe termen lung al societății; resursele permanente, în prima perioadă comparată, s-au majorat cu 31,66% și reprezintă un exces comparativ cu necesarul permanent de finanțat care a scăzut cu 14,90%. În 2012 comparativ cu 2011, deși resursele permanente au scăzut cu 16,84%, iar necesarul permanent a crescut cu 5,61% resursele permanente acoperă necesarul permanent de finanțat.

Rata autofinanțării imobilizărilor s-a majorat în perioada analizată cu 26,28% și cu 2,63% exprimând creșterea autonamiei financiare a întreprinderii. Este un indicator important în relațiile cu creditorii pentru că rata de nerecuperare a creditelor se diminuează proporțional cu creșterea independenței financiare a împrumutului; captitalurile proprii ale întreprinderii finanțează integral utilizările permanente și generează un fond de rulment propriu pozitiv.

În 2011 comparativ cu 2010 a sporit cu 599,95% gradul de participare a datoriilor care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an la finanțarea utilizărilor permanente, însă nu este afectată autonomia financiară a întreprinderii pentru că ponderea datoriilor în totalul resurselor permanente este de 6% în 2010 și 23,28% în 2011. În 2012 gradul de participare al datoriilor pe termen lung la finanțarea utilizărilor permanente este 0 pentru ca aceste datorii au fost achitate s-au sunt înregistrare la datorii pe termen scurt.

Fondul de rulment pozitiv degajat de întreprindere a fost suficient pentru finanțarea necesarului de fond de rulment, obținându-se o trezorerie netă pozitivă și asigurându-se echilibrul financiar global al întreprinderii.

Analiza ratelor de lichiditate calculate astfel:

rata lichidității generale ( )

rata lichidității reduse ( )

viteza de rotație a stocurilor ( )

durata de rotație a stocului mediu ( )

viteza de rotație a creanțelor clienți ( )

termenul mediu de recuparare a creanțelor clienți ( )

viteza de rotație a datoriilor către furnizori ( )

termenul mediu de plată a datoriilor către furnizori ( )

Tabelulu nr.17

Rata lichidității generale supraunitară obținută de întreprindere pe parcursul perioadei analizate ( 2,06 în 2010, 2,28 în 2011 și 1,81 în 2012 ) este expresia unui fond de rulment pozitiv și a echilibrului financiar pe termen scurt al întreprinderii. În prima perioadă comparată activele circulante au crescut cu 62,47%, iar datoriile curente cresc cu doar 46,98%, astfel explicându-se trendul crescător. Creșterea activelor circulante este explicată prin creșterea cu 232,62% a creanțelor comerciale și cu 370% a activelor de trezorerie. În 2012 activele circulante înregistrează o diminuare cu 9,05% datorită diminuării stocurilor cu 10,7% și a crențelor comerciale cu 36,35%.

Rata lichidității reduse sau testul acid înregistrează o creștere în prima perioadă comparată (de la 0,2 la 0,6) urmată de o diminuare în perioada urmăroare (de la 0,6 la 0,5) datorită evoluției în principal a creanțelor comerciale și a activelor de trezorerie în raport cu datoriile pe termen scurt.

Rata lichidității imediate semnifică lichiditatea efectivă a întreprinderii și înregistrează de asemenea o creștere în prima perioadă comparată și o descreștere în 2012 față de 2011. Capacitatea de plată imediată a întreprinderii reprezintă 15%, 47% și, respectiv 43% din datoriile de rambursat.

Viteza de rotație a stocurilor are trend descrescător pe întreaga perioadă analizată, diminuându-se cu 20,81% în 2011 față de 2012, având influențe nefavorabile asupra lichidității întreprinderii; în paralel se constată creșterea duratei în care stocurile sunt transformate din formă materială în formă bănească, prin intermediul cifrei de afaceri cu 26,28 zile și, respectiv 9,38 zile.

Viteza de rotație a creanțelor deși scade semnificativ în 2011 față de 2010 cu 67,33%, urmată de o creștere cu 58,97% este mare; se observă că termenul de recuperare a creanțelor este foarte mic și anume 1,28 zile în 2010, 3,9 zile în 2011 și, respectiv 2,46 zile în 2012 fiind cum mult sub limita minimă recomandată în literatura de specialitate de 30 – 40 de zile.

Viteza de rotație a datoriilor către frunizori este descrescătoare, astfel încât în prima perioadă comparată scade cu 23,18 % , iar în 2010 față de 2011 scade cu 12,06%. Acest indicator cu valori mici este subliniat și prin termenul de plată a datoriilor care este în creștere, de 22,24 zile în 2010, 30,13 zile în 2011 și 34,26 zile în 2012.

Termenul de recuperare al crențelor este mult mai mic decât termenul de plată a datoriilor către furnizor ceea ce indică că necesarul de finanțat al ciclului de exploatare nu trebuie acoperit din alte surse.

Analiza solvabilității întreprinderii se calculează cu ajutorul următoarelor rate:

rata solvabilității generale ( )

rata îndatorării globale ( )

rata îndatorării la termen ( )

rata prelevării datoriilor financiare ( )

rata autonomiei financiare globale ( )

rata autonomiei financiare la termen ( )

Tabelul nr.18

Rata solvabilității generale are valori superioare limitei se 1,66 pe parcursul întregii perioade analizate ceea ce indica faptul că întreprinderea nu este expusă riscului de insolvabilitate, nu este riscantă pentru cei care pun la dispoziție capital. Deși în 2011 aceasta se reduce cu 27,20%, nu coboară sub 1,66.

Rata îndatorării globale înregistrează o creștere în prima perioadă comparată cu 37,36%, de la 0,36 la 0,50, iar în 2012 se înregistrează o descreștere cu 15,35%, de la 0,50 până la 0,42. Aceste valori sunt mult inferioare limitei maximă de îndatorare care este egală cu de două ori capitalul propriu, întreprinderea nu este expusă riscului de insolvabilitate. Creșterea indicatorului din prima perioadă este explicată prin creșterea într-un ritm superior a datoriilor totale ( 87,64% ) față de ritmul de creștere al capitalului propriu (7,47%), iar descreșterea este explicată prin creșterea capitalurilor proprii cu 8,39% și diminuarea datoriilor totale cu 20,43%.

Rata îndatorării la termen crește în prima perioadă cu 287,79% deoarece datoriile mai mari de un an cresc cu 410,58% , dar și pentru că se majorează ca pondere în capitalul permanent. În anul 2012 această rată este egală cu 0 pentru ca întreprinderea nu mai are contractate credite pe termen lung. Acest indicator are valori sub limita de 0,5, autonomia financiară a întreprinderii nu este afectată, iar riscul de insolvabilitate este absent.

Raportul prelevării datoriilor financiare descrește cu 84,07% și, respectiv 49,06%, iar valorile sale sunt inferioare limitei 0,6; prin urmare, întreprinderea poate suporta costul îndatorării din excedentul brut de exploatare.

Rata autonomiei financiare globale scade în prima perioadă cu 18,38%, de la 0,94% până la 0,77%, deoarece ritmul de creștere a capitalului propriu ( 7,47% ) este mai lent decât cel de creștere al pasivului total ( 36,61%). În anul 2012 comparativ cu anul 2011 indicatorul crește cu 15,31% , întreprinderea se află într-o poziție bună în ceea ce privește independența finaciară; băncile finanțatoare nu sunt expuse riscului de insolvabilitate în legătură cu S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL

Conform ratei autonomiei financiare la termen, întreprinderea nu se confruntă cu riscul de insolvabilitate pentru că participarea capitalului propriu la formarea capitalului permanent este cu mult superioară limitei de 0,5, în anul 2012 capitalul propriu este egal cu capitalul permanent.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Nu este un secret pentru nimeni că economia românească încearcă de ani buni să depășească perioada de tranziție la o economie de piață, dar nu reușeste să facă decât câțiva pași și se întoarce. Care este problema, e frica de necunoscut, e neîncederea în propriile forțe, e lipsa curajului de a face ceva nou, fără îndrumarea nimănui?

Analiza situațiilor financiare, oferă un ansamblu de concepte, tehnici și metode care permit tratarea informațiilor interne și externe, interpretarea acestora, formarea unor idei, aprecierea activităților întreprinderii în vederea formulării unei idei, unei opinii, unei recomandări pertinente privind evoluția acesteia, nivelul și calitatea performațelor, gradul de risc într-un mediu concurențial extrem de dinamic.

Informațiile privind performanța unei întreprinderi cu referire la profitabilitatea acesteia, sunt utile în luarea deciziilor legate de evaluarea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care le va putea obține în viitor întreprinderea. Astfel, informațiile despre variabilitatea performanțelor sunt importante și utile dacă se dorește anticiparea capacității unității de a genera fluxuri de lichidități cu resursele pe care le deține deja, dar și pentru formarea unui raționament privitor la eficiența cu care aceasta poate utiliza noi resurse.

Societatea analizată în această lucrare a fost înființată în anul în anul 1994, fiind orientată pe comerțul cu amănuntul, fiind de fapt un magazin nespecializat local de renume.

În urma efectuării unei analize detaliate asupra Contului de Profit și Pierdere am putut constata următoarele:

Cifra de afaceri arată că valoarea afacerilor realizate de întreprindere cu clienții ca urmare realizării obiectului de activitate, producere și comercializare a crescut pe parcursul perioadei analizate cu 3.984.702 lei ( 8,65% ) și respectiv 592.748 lei ( 1,18% ), tendința crescătoare a cifrei de afaceri arată că întreprinderea se află în expansiune, consolidându-și activitatea de comerț.

Marja comercială înregistrează în 2011 o diminuare față de de 2010 în sumă de 617.237 lei (15,48%), iar în 2012 crește cu 652.592 lei datorită ritmurilor de creștere diferite a cheltuielilor privind mărfurile și a veniturilor din vânzarea mărfurilor.

Producția exercițiului, indicatorul care măsoară întreaga activitate de producție realizată de întreprindere într-o perioadă crește cu 6.622 lei în 2011, iar în 2012 descrește cu 26.981 lei datorită modificărilor cu aceleași sume ale singurei componente și anume producția vândută.

Valoarea adăugată, indicator al performanței care exprimă plusul de valoare creat de unitate, plus ce derivă din activitatea de exploatare derulată de aceasta, a înregistrat o creștere în 2011 cu 306.416 lei (18,89%), iar în 2010 cu 539.020 lei (27,96% ).

Majorarea ratei marjei comerciale concomitent cu creșterea veniturilor din vânzarea mărfurilor scoate în evidența politica de prețuri scăzute folosită de întreprindere și faptul că are o poziție consolidată pe piață.

Rata rentabilității activului total are tendință crescătoare în perioada analizată, de la 5,14% la 7,87%, datorită posibilelor cauze: performanța ridicată a activităților de exploatare și financiare; utilizarea eficientă a elementelor de activ imobilizat, prin antrenarea lor în activitatea de exploatare.

În urma efectuării unei analize detaliate asupra Bilanțului am putut constata următoarele:

Rata imobilizărilor activelor imobilizate s-a diminuat în prima perioadă analizată, de la 33,43% la 20,82%, urmată de o creștere în 2012 cu 2,57% ceea ce evidențiază că în prima perioadă comparată s-a redus capitalul investit de întreprindere în active imobilizate, urmând o creștere.

Rata imobilizărilor necorporale înregistrează în 2010 valori nesemnificative, iar în 2011 și 2012 aceasta este nulă datorită inexistenței imobilizărilor necorporale; de asemenea imobilizările financiare sunt nule.

Rata stocurilor are o tendință descrescătoare pe toată perioada analizată având influențe favorabile pentru întreprindere deoarece sunt imobilizate mai puține resurse financiare în stocuri.

Rata creanțelor înregistrează o creștere în prima perioadă, de la 1,85% la 4,5%, și o descreștere în 2012 față de 2011, de la 4,5% la 3,05% ; aceste tendințe sunt înregistrate datorită evoluției volumului vânzărilor și acordarea de termene de decontare clienților mai mari în prima perioadă.

Rata disponibilităților are o evoluție crescătoare cu 13,35% în 2011 față de 2010 și cu 3,09% în 2012 față de 20119; S.C. L&C COMIMPEX SERV SRL nu întâmpină dificultăți de lichiditate, pentru că valorile acestui raport sunt mai mari decât limita minimă specificată în literatura de specialitate.

Rata resurselor curente indică creșterea contribuției acestora la finanțarea activității societății, de la 32,28% în 2010, la 34,73% în 2011 si 42,26% în 2012, concomitent cu creșterea ratei îndatorării globale a întreprinderii, de la 36,35% în 2010, la 49,93% în 2011 și descreșterea acesteia până la 42,26% în 2012, ca urmare a creșterii datoriilor totale în prima perioadă comparată până la 6.019.032 lei și descreșterea acestora în 2012 până la 4.789.573 (datoriile mai mari de un an fiind achitate în totalitate).

Rata autonomiei financiare globale are valori semnificative, respectiv 63,65%, 50,07% și 57,74%, ceea ce conferă o poziție de independență financiară confortabilă întreprinderii..

Caracterul permanent al finanțării, reflectat prin valorile foarte mari ale ratei stabilității financiare, asigură un grad de siguranță întreprinderii; în structura capitalului permanent predomină în toate cele trei exerciții financiare capitalul propriu.

Fondul de rulment net pozitiv, în toate cele trei perioade analizate, a înregistrat o creștere cu 77,05% în 2011 față de 2010 și o diminuare cu 27,36% în 2012 față de 2011 deoarece resursele permanente cresc mai repede decât necesarul permanent.

Fondul de rulment propriu pozitiv a avut avut tendințe crescătoare cu 32,30% în 2011 față de 2010 și tendințe descrescătoare cu 10,37% în 2012 față de 2011, întreprinderea fiind capabilă să își finanțeze din resurse proprii necesarul permanent ca urmare a majorării capitalului propriu.

Fondul de rulment străin pozitiv și în creștere (cu 410,58%) în 2011 față de 2010 evidențiază sporirea contribuțiilor datoriilor care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an la finanțarea necesarului permanent al întreprinderii, iar în 2010 este nul deoarece societate nu are înregistrate datorii pe termen lung, acestea fiind achitate în totalitate față de perioada precedentă.

Necesarul de fond de rulment pozitiv și în creștere în prima perioadă comparată analizată evidențiază un surplus crescător de necesar temporar de finanțat în raport cu deficitul de resurse de mobilizat, iar în 2012 se înregistrează o diminuare a necesarului de fond de rulment cu 45,72%.

Trezoreria netă este pozitivă pe întreaga perioadă analizată fiind expresia unui fond de rulment pozitiv și superior necesarului de fond de rulment și crește în prima perioadă cu 370%, iar în cea de-a doua perioadă înregistrează o creștere cu doar 4,75%.

Rata lichidității generale supraunitară obținută de întreprindere este expresia unui fond de rulment pozitiv și a echilibrului financiar pe termen scurt al întreprinderii

Rata lichidității reduse sau testul acid înregistrează o creștere în prima perioadă comparată (de la 0,2 la 0,6) urmată de o diminuare în perioada urmăroare (de la 0,6 la 0,5) datorită evoluției în principal a creanțelor comerciale și a activelor de trezorerie în raport cu datoriile pe termen scurt.

Rata lichidității imediate semnifică lichiditatea efectivă a întreprinderii și înregistrează de asemenea o creștere în prima perioadă comparată și o descreștere în 2012 față de 2011.

Viteza de rotație a stocurilor are trend descrescător pe întreaga perioadă analizată, diminuându-se cu 20,81% în 2011 față de 2012, având inflențe nefavorabile asupra lichidității întreprinderii; în paralel se constată creșterea duratei în care stocurile sunt transformate din formă materială în formă bănească, prin intermediul cifrei de afaceri cu 26,28 zile și, respectiv 9,38 zile.

Viteza de rotație a creanțelor deși scade semnificativ în 2011 față de 2010 cu 67,33%, urmată de o creștere cu 58,97% este mare; se observă că termenul de recuperare a creanțelor este foarte mic și anume fiind cum mult sub limita minimă recomandată în literatura de specialitate de 30 – 40 de zile.

Viteza de rotație a datoriilor către frunizori este descrescătoare, astfel încât în prima perioadă comparată scade cu 23,18 % , iar în 2012 față de 2011 scade cu 12,06%. Acest indicator cu valori mici este subliniat și prin termenul de plată a datoriilor care este în creștere, de 22,24 zile în 2010, 30,13 zile în 2011 și 34,26 zile în 2012.

Pentru ca o firmă să își desfășoare activitatea în condiții cât mai profitabile este nevoie de un management eficient și aș mai recomanda :

îmbunătățirea imaginii firmei și crearea și impunerea unui nou brand propriu pe piața;

mărirea volumului de vânzări pe piața din București prin câștigarea de noi clienți, dar și extinderea în alte orașe din județ;

orientarea către noi activități adiascente care să îi permită unității o fexibilitate mai ridicată la cerințele pieței;

semnarea cu băncile contracte cât mai avantajoase, astfel încât valoarea capitalului împrumutat să fie inferioară ratei financiare sau economice pentru ca unitatea să își poată onora plățile reducând astfel și volumul cheltuielilor financiare

creșterea cifrei de afaceri prin creșterea volumului veniturilor obținute și din activitatea de producție;

să optimizeze consumul de materii prime pentru a obține aceași calitate la prețuri mai mic pentru activitatea de producție;