Constituirea Si Utilizarea Bugetului Local al Comunei Ezeris
Cuprins
Cap I. Bugetul local și procesul bugetar la nivelul comunității locale…………..p.4
1.1.Definirea bugetului local și locul acestuia în structura sistemului bugetar al României………………………………………………………………………………………………………………………p.4
1.2.Principiile bugetare…………………………………………………………………………………………….p.5
1.3.Elemente specifice ale procesului bugetar de la nivelul comunităților locale………….p.7
1.4.Prezentarea comunei Ezeriș………………………………………………………………………………p.10
Cap II. Constituirea bugetului local al comunei Ezeriș ……………………………..p.13
2.1.Analiza de ansamblu a structurii si evoluția veniturilor bugetului local al comunei Ezeriș pe perioada 2005-2008………………………………………. …………………………………………….p.13
2.2.Conținutul impozitelor și taxelor locale și contribuția acestora la constituirea bugetului local al comunei Ezeriș…………………………………………………………………………………p.17
2.3.Analiza participării veniturilor nefiscale și a veniturilor din capital la formarea bugetului local al comunei Ezeriș………………………………………………………………………………..p.39
2.4.Contribuția veniturilor alocate de la bugetul de stat la formarea bugetului local al comunei Ezeriș……………………………………………………………………………………………………………p.41
Cap III. Alocarea pe destinații a bugetului local al comunei Ezeriș……………..p.44
3.1.Structura alocării pe destinații a bugetului local al comunei Ezeriș…………………….p.44
3.2.Analiza detaliată a alocațiilor bugetare ale comunei Ezeriș………………………………..p.46
Cap IV. Concluzii…………………………………………………………………………………..p.54
4.1.Concluzii asupra relației dintre veniturile locale proprii si cele repartizate de la bugetul de stat……………………………………………………………………………………………………………p.54
4.2.Concluzii cu privire la asigurarea echilibrului bugetului local al comunei Ezeriș..p.57
Bibliografie……………………………………………………………………………………………..p.58
Cap I.Bugetul local și procesul bugetar la nivelul comunității locale
1.1.Definirea bugetului local și locul acestuia în structura sistemului bugetar al României
Bugetul local este acel act în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivității locale, pe o perioadă de un an și reprezintă un instrument de planificare și conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor și cheltuielile colectivității locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.
În România, fiecare comună, oraș, municipiu și sector al municipiului București întocmește un buget propriu, în condiții de autonomie. Prin OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale s-au stabilit normele privind formarea, administrarea, utilizarea și controlul resurselor financiare ale unităților administrativ-teritoriale și serviciilor publice de interes local.
Structura bugetelor reflectă gradul de autonomie al administrațiilor locale față de administrația centrală, precum și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale. În vederea stabilirii locului bugetelor locale și a importanței acestora se calculează ponderea cheltuielilor și veniturilor locale în totalul celor consolidate. Această pondere diferă de la o țară la alta, în funcție de gradul său de dezvoltare, de statutul colectivităților locale sau de numărul nivelurilor de administrație publică locală.
Alături de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale și bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele locale fac parte din bugetul general consolidat al statului și îndeplinesc mai multe roluri (a căror cuprindere depinde de gradul de autonomie față de bugetul central):
„rolul financiar – potrivit căruia bugetele locale mobilizează și redistribuie resursele financiare al căror volum cât și natură depind de reglementările legale în vigoare;
rolul economic – derivă din implicarea factorului de decizie local în realizarea unor obiective economice de larg interes social așa cum sunt: rețele de apă, iluminatul public, șosele, drumuri, poduri, transport local, și mai recent transport aerian;
rolul social – se regăsește în asigurarea unui fond locativ pentru categoriile defavorizate și a unui minim de existență, acoperirea unor nevoi pentru învățământ și sănătate, suportându-se o parte din cheltuielile ocazionate de aceste instituții, școli, spitale, grădinițe, case de copii, cămine de bătrâni și nu în ultimul rând cele ocazionate de teatre, muzee, biblioteci;
rolul politic – își găsește expresia în autonomia legislativă a consiliilor locale, atât în ceea ce privește nivelul veniturilor, cât mai ales a destinației unor cheltuieli”.
Din punctul de vedere al structurii sau formei de prezentare, bugetele locale pot fi de două feluri (fiecare dintre cele două este autonom față de celălalt):
bugete centralizate – se regăsesc la nivelul județelor și al municipiului București, au un rol de cunoaștere și orientare, cumulând valorile individuale ale bugetelor locale și sunt administrate de către Consiliile Județene;
bugete propriu-zise – aferente comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București, au caracter imperativ, juridic, prevederile lor fiind obligatorii și sunt administrate de primării.
Legea nr.273/2006 stabilește „principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale”.
Bugetul consolidat, obținut prin eliminarea transferurilor de sume dintre bugete din totalul veniturilor și cheltuielilor locale (fie ele cuprinse în bugetul local sau cele evidențiate în afara acestuia), reflectă dimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv (starea de echilibru sau dezechilibru).
1.2. Principiile bugetare
Sunt principii (reguli) bugetare aplicate atât în statele membre ale Uniunii Europene, cât și la nivelul bugetului comunitar.În România, principiile bugetare sunt prevăzute explicit în Legea nr. 273/ 2006 privind finanțele publice.
Principiul universalității 2 reguli:
veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute (globale), fără omisiuni și fără compensări reciproce; în acest mod bugetul permite analiza:
– corelațiilor existente între diferite categorii de venituri și cheltuieli;
– nivelurilor reale ale veniturilor și cheltuielilor publice.
veniturile bugetare nu pot fi destinate direct unei anumite cheltuieli bugetare, deci veniturile – odată vărsate la buget – se depersonalizează.
– excepții: donații, sponsorizări, fondurile speciale (venituri cu destinație specială).
Principiul publicității Sistemul bugetar este deschis și transparent:
dezbaterea publică a proiectelor de buget și a execuției bugetare, cu prilejul aprobării acestora în Parlament;
publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative de aprobare a bugetelor și a execuției acestora;
difuzarea tuturor informațiilor prin mijloace de informare în masă.
Principiul unității
veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu cu sumele lor globale într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice;
în România, unitatea bugetară nu este respectată în forma sa clasică, neexistând un singur document al bugetului general consolidat aprobat, ci mai multe (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale etc.), dar corelate între ele.
Principiul anualității
veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate / autorizate prin lege pe o perioadă de 1 an, care corespunde exercițiului bugetar;
exercițiul bugetar este perioada egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul;
în România anul bugetar coincide cu anul calendaristic;
tot mai mulți economiști susțin necesitatea trecerii la adoptarea unor bugete multianuale, proces justificat în special de cheltuielile cu caracter economic (investiții) care necesită aprobări pe perioade mult mai îndelungate (bugete pe programe).
Principiul specializării
Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget, potrivit clasificației bugetare = schemă unitară, concisă și clară de grupare a :
a) veniturilor publice pe surse de proveniență:
– venituri curente
– venituri fiscale
impozite directe (impozite pe profit, pe salarii, pe venit)
impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale)
contribuții pentru asigurările sociale
alte contribuții
– venituri nefiscale (dividende, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome și vărsăminte de la instituții publice)
– venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului).
b) cheltuielilor publice:
după natura și efectul lor (clasificația economică):
– cheltuieli curente
de personal
materiale și servicii
subvenții
transferuri
dobânzi aferente datoriei publice
-cheltuieli de capital
– împrumuturi acordate
– rambursări de credite interne și externe
după destinația lor (clasificația funcțională)
– servicii publice generale (funcționarea administrației publice)
– apărare, ordine publică și siguranță națională
– cheltuieli social culturale (învățământ, sănătate, asistență socială)
– servicii de dezvoltare publică, locuințe, mediu, apă
– acțiuni economice (industrie, agricultură, transporturi, etc.)
F. Principiul unității monetare
toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda națională, inclusiv cele ce decurg din creditele externe și din fondurile comunitare nerambursabile.
G. Principiul echilibrului bugetar
presupune ca o cerință esențială acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile fiecărui an;
acest principiu a fost, în mod progresiv, abandonat; de altfel, nu mai este nominalizat în Legea finanțelor publice;
cerința actuală: deficitul bugetar voluntar și stăpânit poate deveni un mijloc de relansare a economiei, dacă nivelul deficitului bugetar este corelat cu un ansamblu de indicatori macroeconomici și nu depășește un anumit “semnal de alarmă”.
Aceste principii au valabilitate și pentru procesul bugetar ce se deruleză la nivelul colectiviăților locale (în cazul nostru fiind vorba de o comună).
1.3.Elemente specifice ale procesului bugetar de la nivelul comunităților locale
Procesul bugetar reprezintă „un ansamblu de operațiuni care se succed anual și privesc elaborarea și aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuția curentă a bugetului, încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară precum și controlul bugetar”
Procesul bugetar presupune existența unor resurse financiare, precum și alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice de interes local.
Procesul bugetar durează circa doi ani și jumătate, întinzându-se pe trei ani calendaristici consecutivi. Astfel, în a doua jumătate a primului an calendaristic are loc întocmirea proiectului legii bugetare și dimensionarea cifrelor bugetare aferente, amale)
contribuții pentru asigurările sociale
alte contribuții
– venituri nefiscale (dividende, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome și vărsăminte de la instituții publice)
– venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului).
b) cheltuielilor publice:
după natura și efectul lor (clasificația economică):
– cheltuieli curente
de personal
materiale și servicii
subvenții
transferuri
dobânzi aferente datoriei publice
-cheltuieli de capital
– împrumuturi acordate
– rambursări de credite interne și externe
după destinația lor (clasificația funcțională)
– servicii publice generale (funcționarea administrației publice)
– apărare, ordine publică și siguranță națională
– cheltuieli social culturale (învățământ, sănătate, asistență socială)
– servicii de dezvoltare publică, locuințe, mediu, apă
– acțiuni economice (industrie, agricultură, transporturi, etc.)
F. Principiul unității monetare
toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda națională, inclusiv cele ce decurg din creditele externe și din fondurile comunitare nerambursabile.
G. Principiul echilibrului bugetar
presupune ca o cerință esențială acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile fiecărui an;
acest principiu a fost, în mod progresiv, abandonat; de altfel, nu mai este nominalizat în Legea finanțelor publice;
cerința actuală: deficitul bugetar voluntar și stăpânit poate deveni un mijloc de relansare a economiei, dacă nivelul deficitului bugetar este corelat cu un ansamblu de indicatori macroeconomici și nu depășește un anumit “semnal de alarmă”.
Aceste principii au valabilitate și pentru procesul bugetar ce se deruleză la nivelul colectiviăților locale (în cazul nostru fiind vorba de o comună).
1.3.Elemente specifice ale procesului bugetar de la nivelul comunităților locale
Procesul bugetar reprezintă „un ansamblu de operațiuni care se succed anual și privesc elaborarea și aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuția curentă a bugetului, încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară precum și controlul bugetar”
Procesul bugetar presupune existența unor resurse financiare, precum și alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice de interes local.
Procesul bugetar durează circa doi ani și jumătate, întinzându-se pe trei ani calendaristici consecutivi. Astfel, în a doua jumătate a primului an calendaristic are loc întocmirea proiectului legii bugetare și dimensionarea cifrelor bugetare aferente, care se aprobă de către forul legislativ, în anul al doilea se realizează execuția bugetară curentă, iar în anul al treilea se încheie contul de execuție bugetară, care este supus aprobării Parlamentului. Procesul bugetar este unul de decizie, care constă în ordonarea priorităților și în alocarea resurselor necesare finanțării obiectivelor vizate, având utilitate publică.
Procesul bugetar este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informații ale pieței, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care deține majoritatea parlamentară. În consecință, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării și al votului.
Procesul bugetar are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui mare număr de subiecți, de natură diferită (școli, spitale, universități, departamente, ministere, societăți comerciale, regii autonome, partide politice), fiecare cu interesele, nevoile și posibilitățile sale.
Procesul bugetar este ciclic, realizându-se succesiv și după un calendar riguros, potrivit cerințelor principiilor anualității și publicității bugetare.
Procesul bugetar este strict reglementat, astfel că în derularea să concretă se impune respectarea legislației în materie și a normelor metodologice elaborate în acest scop de către Ministerul Finanțelor Publice.
Proiectele bugetelor se elaborează de către ordonatorii principali de credite, având în vedere:
a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii trei ani, elaborate de organele abilitate;
b) politicile fiscale și bugetare, naționale și locale;
c) prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale memorandumurilor de finanțare sau ale altor acorduri internaționale, semnate și/sau rectificate;
d) politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget;
e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;
f) programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și de eficiență; programele sunt însoțite de estimarea anuală a performanțelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute și estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori preciși, a căror alegere este justificată;
g) programele de dezvoltare economico-socială în prespectivă ale unității administrativ-teritoriale, în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel național, regional, județean, zonal sau local.
Procedura elaborării, aprobării și executării bugetelor locale are la bază principiul autonomiei locale, prevăzut atât de „Legea finanțelor publice”, cât și de „Legea administrației publice locale”. Metodologia elaborării și execuției bugetelor locale este stabilită de Ministerul Finanțelor Publice.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete proprii ale administrației, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale propun programele prin care sunt inițiate acțiunile de implementare a finanțării bugetare.
În vederea examinării și aprobării bugetelor locale există următoarele etape:
prezentarea proiectelor de bugete echilibrate de către ordonatorii principali de credite la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice, până la data de 15 mai a fiecărui an. Acestea, la rândul lor, depun proiectele de bugete elaborate, până cel târziu la 1 iunie a fiecărui an, la Ministerul Finanțelor;
până la 1 iunie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor comunică Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice de la nivel județean, limitele aprobate ale sumelor defalcate, din impozitul pe venitul global și transferurile cu destinație specială și criteriile de repartizare a acestora pe unitățile administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetare de către ordonatorii principali de credite;
până la 20 iulie a fiecărui an, se depun la Direcțiile Generale Județene noile propuneri pentru proiectul de buget;
până la 1 august a fiecărui an, Direcțiile Generale Județene depun proiectele bugetelor locale.
Ordonatorii secundari sunt conducătorii instituțiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local și județean
Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competența primărilor în cazul bugetelor comunale și orășenești și a președinților consiliilor județene în ceea ce privește bugetele județelor.
Conform dispozițiilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competența consiliilor comunale, orășenești și județene. Din punct de vedere procedural, proiectele de bugete anuale ale comunelor și orașelor sunt supuse aprobării consiliilor județene de către președinții acestora.
Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispozițiilor „Legii administrației publice locale” privind procedura bugetară locală, sunt necesare următoarele acte procedurale:
publicarea proiectelor de buget anuale, astfel încât locuitorii să aibă posibilitatea de a cunoaște prevederile de venituri și cheltuieli publice locale, de a le contesta în termen de 15 zile de la data publicării lor;
supunerea proiectelor de buget spre deliberare consiliilor competente, în prima ședință a acestor consilii după expirarea termenului de 15 zile de la data publicării, însoțite de raportul primarului sau al președintelui consiliului județean, precum și de contestațiile depuse împotriva datelor cuprinse în respectivele proiecte de bugete;
deliberarea prevederilor de venituri și cheltuieli bugetare de către membrii consiliilor locale și, respectiv, județene cu obligația de pronunțare asupra contestațiilor depuse, urmată de votarea pe articole și adoptarea bugetului local.
Potrivit Legii administrației publice locale nr. 69/1991 ședințele consiliilor locale convocate în scopul aprobării bugetelor locale trebuie să fie publice.
În cazul deliberării în scopul aprobării bugetelor locale se dezbat și se stabilesc impozitele, taxele și celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum și, dacă este cazul, împrumuturile și transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor respective.
Bugetele locale se aprobă prin hotărâri ale consiliilor comunale, orășenești și județene, pe baza votului a cel puțin două treimi din numărul membrilor consiliului. După aprobarea de către organele locale, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice ale județelor și municipiului București întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor bugetele pe ansamblul fiecărui județ și pe celelalte subdiviziuni, împreună cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor, pe structura clasificației bugetare.
Execuția bugetului local cuprinde actele și operațiunile de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prevăzute și autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete.
Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmărită de către perceptorii și casierii din comune, de către funcționarii serviciilor de impozite, taxe și alte venituri din organele financiare ale celorlalte unități administrativ-teritoriale.
Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin trezoreriile locale sau prin unitățile bancare stabilite să încaseze veniturile bugetare locale prevăzute de normele juridice în vigoare, să finanțeze cheltuielile acestor bugete în limita creditelor bugetare aprobate.
Execuția părții de cheltuieli a bugetelor locale se bazează pe procedeul „creditelor bugetare”, întrebuițate cu aprobarea unor ordini de credite.
Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt președinții consiliilor județene și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale.
Ordonatorii secundari sau terțiari de credite bugetare sunt conducătorii instituțiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local, județean și Consiliu General al Municipiului București.
Competența privind finanțarea cheltuielilor revin ordonatorilor principali de credite bugetare. Finanțarea cheltuielilor se realizează prin deschideri de credite bugetare în limitele cheltuielilor aprobate conform destinației și în raport cu gradul de folosire a sumelor puse anterior la dispoziție.
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează de către Ministerul Finanțelor, prin Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice, la cererea ordonatorilor principali, în funcție de necesitățile execuției bugetare.
În situațiile în care în execuția bugetelor locale apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, până la încasarea veniturilor bugetare, pe seama resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului. Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra execuției bugetare pe care le transmit Ministerului Finanțelor, prin Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice.
Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuției bugetelor locale, ordonatorii principali de credite întocmesc conturile anuale de execuție a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București și consiliilor locale, până la data de 31 mai a anului următor.
În cadrul contului anual al execuției bugetului local se înscriu:
la venituri:
prevederi aprobate inițial, prevederi bugetare definitive, încasări realizate;
la cheltuieli:
credite aprobate inițial, credite definitive, plăți efectuate;
Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare care se depun la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice, după verificare, acestea întocmesc și depun la Oficiul Finanțelor Publice situații financiare centralizate privind execuția bugetelor.
Situațiile financiare anuale, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobarea consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz.
Controlul asupra execuției bugetare este o etapă care se întemeiază pe restricțiile luate în considerare în alocarea și utilizarea resurselor bugetare.
Necesitatea controlului bugetar este regăsită atât în controlul politic, cât și în domeniul financiar. Din punct de vedere politic, Parlamentul dorește ca Guvernul să realizeze integral veniturile bugetare aprobate și să nu depășească cheltuielile bugetare stabilite. În domeniul financiar, controlul bugetar urmărește creșterea interesului Guvernului pentru buna gestionare a fondurilor statului, prevenirea deturnărilor de fonduri și evitarea risipei și a fraudelor.
În funcție de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi preventiv, concomitent sau postoperativ.
Controlul preventiv:
– este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea operațiunilor nelegale.
Controlul concomitent:
– are o valoare limitată și se efectuează cu ocazia efectuării operațiunii bugetare supuse verificării.
Controlul postoperativ:
– are loc după desfășurarea operațiunilor bugetare ce sunt verificate.
Curtea de Conturi este o instituție publică exterioară Guvernului, care funcționează în mod autonom și care raportează Parlamentului rezultatele controalelor efectuate. Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituție publică controlul ulterior, care vizează legalitatea și realitatea datelor cuprinse în acest document.
În final, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul privind controlul contului de execuție bugetară pentru dezbaterea și aprobarea acestui cont.
1.4.Prezentarea comunei
Comuna Ezeriș este situată în depresiunea Caraș – Ezeriș, în partea de nord – vest a județului Caraș – Severin, la 18 km sud-vest de municipiul Reșița. Cu o suprafață de 40 km2, comuna Ezeriș se încadrează în categoria satelor mijlocii. Satul se află pe ruta Lugoj – Reșița, D.N. 58.Ezerișul cuprinde și satul Soceni, aflat la o distanță de 6 km sud-est.
Regiunea în care este așezat satul se află pe versantul nord – vestic al masivului Semenic, încadrându-se în seria depresiunilor erozionale de contact, cu aspect de golfuri, caracteristice pentru latura vestică a munților Banatului
În satul Soceni, care aparține comunei Ezeriș, există o rezervație fosiliferă. Punctele fosilifere se află în izlazul satului, pe văile Turislavului și Polițoanei și cuprind depozite de faună de vârstă sarmatică și ponțiană, cu peste 2500 specii de gastropode și lamelibranhiate.
Prima atestare documentară este din anul 1319. Existau în valea Zidita urme de așezare și o deschizătură în deal, năpădită de vegetație , astupată în parte cu pământ , care seamănă a fi o gaură de mină probabil din vremea daco romană. În jurul acestei intrări s-au făcut săpături. Între 1552 și 1718 nu avem mărturii documentare.
Totuși, din manuscrisul cu titlul „Conscripțio districtuum ” (Conscripția districtelor) aflat în colecția Marsigli din Bologna, reiese că Ezerișul aparținea districtului Bocșa prin anii 1690-1700. În conscripția cabinetului secret din Viena, făcut în 1717, localitatea Ezeriș este menționată cu 52 de case, fiind socotită una din comunele mari ale districtului, de la începutul secolului al XVIII – lea.
Din „Statistica bisericilor din Eparhia Caransebeș” din 15 ianuarie 1757, publicată de I.D. Suciu în „Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului”, reiese că Ezerișul avea 191 de case, iar în anul 1776 existau 242 de case.
Tot din această perioadă datează, pe raza satului, poduri peste ape, cel mai vechi pod de acest tip este cel care s-a construit în timpul domniei Mariei Tereza, cu prilejul trecerii acesteia prin Banat. Unul dintre poduri se află pe drumul spre Câlnic, în apropierea cantonului CFR, iar celălalt în Valea Lupilor, parțial distrus.
În 1873, din confiniul militar se formează comitatul Severinului și incorporează comitatul Carașului sub denumirea de Caraș – Severin, acestuia aparținându-i și satul Ezeriș.
După Marea Unire de la 1918, Ezerișul intră în România Mare, iar în cursul lunii iunie 1919, autoritățile române preiau întreaga administrație din județul Caraș – Severin, primul prefect român fiind George Dobrin.
Pentru ocrotirea sănătății cetățenilor a luat ființă o circumscripție sanitară, încadrată cu medic și personal sanitar. Astfel, în anul 1963 s-a început construcția unui dispensar uman, precum și locuință pentru medic din fondurile Sfatului Popular Regional Banat, cetățenii depunând doar munca necalificată, iar în 1964 a fost dat în folosință.Astfel acțiunea de prevenire a îmbolnăvirilor a fost mult ușurată, iar tratamentele s-au putut efectua în sat, nemaifiind nevoie de deplasări în alte unități sanitare.
Dintre medicii care au activat la Dispensarul din Ezeriș, amintim: dr.Corbu Ion, dr. Tamaș Ana, dr. Stepan, dr. Aurel Peia. Acesta din urmă, originar din Ezeriș, fiul învățătorilor Peia Aurel și Maria, activează și în prezent. Asistentă medicală este tot o fiică a satului, Domnica Bogdan care împreună cu medicul, de două ori pe săptămână profesează și în satul Soceni.
Locuitorii satului Ezeriș au hotărât ca prin muncă voluntară să-și construiască un locaș de cultură. Într-adevăr, după eforturi de muncă încordată ,au reușit ca în ziua de 30 decembrie 1962 să sărbătorească darea în folosință a Căminului Cultural.
În trecut, la Căminul Cultural se desfășurau diferite activități culturale: spectacole, serbări, filme, baluri de sărbătorile de iarnă, iar în prezent au loc doar petreceri (nunți, botezuri, aniversări). Acolo exista și o bibliotecă comunală, de care se ocupa învățătorul Aurel Peia; tot el realiza și proiecțiile cinematografice, în zilele de sâmbătă și duminică.
O altă realizare a locuitorilor din Ezeriș o constituie electrificarea satului în anii 1954-1955, cu ajutorul statului, a muncii voluntare și a contribuției bănești a acestora, reușindu-se ca, în numai doi ani, să se termine această lucrare irealizabilă în trecut.
Calea ferată a fost construită în anul 1938, pe traiectoriile Ezeriș-Reșița, Ezeriș- Caransebeș, Ezeriș- Bocșa., când a funcționat și primul tren personal. Probabil din acea perioadă datează și gara, construită din piatră, care se află la 2,5 km de sat.
Între anii 1960-1989, navetiștii din satele învecinate (Fîrliug, Dezești, Remetea, Scăiuș), muncitori la fabricile și uzinele din Reșița călătoreau cu trenul luat din gara Ezeriș. După Revoluția din Decembrie 1989, muncitorii rămânând șomeri și întorcându-se la agricultură, numărul călătorilor s-a redus considerabil. Ca urmare, în anii 2004-2005, gara a fost desființată, devenind haltă.
În comuna Ezeriș, a luat ființă în anul 1976 o Stație de mixtură bituminoasă, care produce bitum necesar asfaltării și reparării drumurilor și podurilor.
Pentru o comunitate, indiferent de poziția geografică sau de împrejurările istorice, cea mai importantă latură a vieții sale este cea economică. Oamenii acestor locuri, ca de altfel în general cei din Banat, au pus întotdeauna o mare bază pe partea materială.
Singura ramură mai productivă a fost creșterea animalelor. O parte din locuitori se ocupau cu cărăușia și ca muncitori la fabriciile, uzinele din Reșița.
Apropierea satului de Reșița industrială, i-a determinat pe mulți locuitori să lucreze în fabrici, uzine, între anii 1960-1989. După 1990, situația economică i-a dus la întoarcerea la agricultură. Tot atunci, locuitorilor satului le-au fost redate pământurile, animalele, iar din fostele grajduri, amenajări ale C.A.P., I.A.S., S.M.T. nu a mai rămas nimic.
Din punct de vedere administrativ, comuna Ezeriș s-a încadrat ca și alte localități în unitățile administrative. Până în 1948, primarii erau aleșii comunității, fără a conta nivelul de pregătire, ci doar prestigiul acestora în sat. După 1948, primarii erau secretarii de partid ai organizației locale, impuși pe criterii politice.
Din anul 1950, comunei Ezeriș îi aparține și satul Soceni, iar primarii și viceprimarii au fost din cele două sate s-au aduși de autorități din alte părți.
În continuare, amintim câteva din acțiunile întreprinse de Primăria Ezeriș după 1990, în vederea reabilitării unor instituții, drumuri, etc.
Primarul Nicolae Bucateș a demarat în 1996 lucrările de renovare a fațadelor școlii, a dispensarului, precum și introducerea apei curente în aceste instituții. După decesul acestuia, lucrările au fost continuate de următorul primar, Petru Bagiu.
Sub conducerea primarului Ioan Rusu și a viceprimarilor Ion Ștefoni și Florin Grecu, au avut loc ample lucrări de renovare a unor instituții: Primăria, Căminul Cultural din Ezeriș și Soceni. O investiție importantă a fost asigurarea căldurii prin montarea centralelor termice, pe lemne, la școala din Ezeriș, la dispensarul și biserica din sat.
Prin Programul SAPARD, , s-a obținut Proiectul de pietruirea drumurilor comunale și regularizarea pârâului Tău, în anul 2004, cu finanțare nerambursabilă.
În anul școlar 2005-2006, în școala din Ezeriș a fost înlocuit mobilierul aflat într-o stare avansată de uzură.
Cap II. Constituirea bugetului local
Analiza structurii si evoluția veniturilor bugetului local al comunei Ezeriș în perioada 2005-2008
Pornind de la principiului autonomiei locale, în art. 5 din OUG nr. 45/2003 sunt prevăzute categoriile de venituri ale bugetelor locale:
►Venituri proprii – provenite din:
● impozite, taxe, contribuții, vărsăminte, alte venituri locale stabilite prin lege;
● Cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unităților administrativ-teritoriale în
conformitate cu prevederile legale.
Potrivit clasificației bugetare veniturile proprii se clasifică astfel:
▬ Venituri curente fiscale din care:
– impozite directe (ex.: impozitul pe clădiri, pe teren, taxe asupra mijloacelor de transport datorate de persoane fizice sau juridice, etc);
– impozite indirecte (ex.: taxe și tarife pentru eliberarea licențelor și autorizației de funcționare, taxe de timbru judiciare și pentru activitatea notarială, taxe extrajudiciare, etc.).
▬ Venituri curente nefiscale – din care :
– vărsăminte de la instituții publice (ex.– venituri privind circulația pe drumurile publice,veniturile circumscripțiilor sanitar-veterinare, punctelor de însămânțare artificială, vărsăminte din disponibilitățile instituțiilor publice, etc.)
– diverse venituri – (ex. recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri, venituri din amenzi și din alte sancțiuni aplicate, venituri din concesiuni și închirieri, etc.)
▬ Venituri de capital (ex. – provenite din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice, din privatizare, din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al unității administrativ-teritoriale.
▬ Cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unitățiilor adimistrativ teritoriale stabilită prin lege este de 47% la comune, cote care prin legea bugetului de stat pot fi numai majorate nu și diminuate cum prevedea vechea reglementare, respectiv Legea nr. 189/1998.În execuție se alocă o cotă de 22 % de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene pentru echilibrarea bugetului local proporțional cu sumele repartizate și alocate în acest sens în buget.Dacă prin Legea 189/1998 cotele din impozitul pe venit erau incluse în categoria prelevări de la bugetul statului, prin această nouă reglementare cotele din impozitul pe venit sunt incluse în categoria veniturilor proprii alături de impozite, taxe, contribuții, vărsăminte și alte venituri locale.
Deși această sursă de venit este nominalizată ca venit propriu al unităților administrativ teritoriale, ea rămâne în continuare sursă a bugetului de stat asupra căreia autoritățile administrației publice locale nu au competență de control în ceea ce privește stabilirea și virarea sumelor datorate.Pentru creșterea veniturilor provenite din această sursă și pentru stimularea autorităților administrației publice locale urmărească creșterea sumelor încasate din aceste cote, se impune modificarea reglementărilor legale în sensul acordării de competențe de control autorităților administrațiilor publice locale și pentru acest venit.
► Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat(impozitul pe venit,din TVA) acordate pentru finanțarea unor responsabilități transferate autorităților administrației publice locale, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale, sunt stabilite anual prin legea bugetului de stat. Repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat destinate echilibrării bugetelor locale se face pe județe în funcție de următoarele criterii:
a) 70% din suma în funcție de impozitul pe venitul global mediu/cap de locuitor (pe baza execuției impozitului pe venitul global din anul precedent)
b) 30% din sumă în funcție de suprafața județului.Sumele defalcate cu destinație specială se alocă conform legii.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale , prin anexă la legea anuală de aprobare a bugetului de stat, și din cota de 22%(din cota defalcată din impozitul pe venit), o cotă de 27% se alocă pentru bugetul propriu al județului respectiv, iar diferența se repartizează pe localități în interiorul județului,astfel: pentru susținerea programelor cu finanțare externă care necesită cofinanțare locală, s-a lăsat în competența consiliilor județene, să stabilească criterii specifice de repartizare a unei cote de 20% din sumă , iar restul de 80 % se repartizează în două etape în funcție de următoarele criterii: populația unității administrativ teritoriale,suprafața unității administrativ teritoriale,capacitatea financiară și impozitul pe venit calculat la nivelul unității administrativ-teritoriale.
►Subvenții de la bugetul de stat Deși la art. 30 din OUG nr. 45/2003 aceste venituri sunt denumite ca transferuri consolidabile pentru bugetele locale, totuși, în clasificația bugetară, se regăsesc ca subvenții primite de la bugetul de stat.
Enumerăm câteva categorii de astfel de subvenții:
– pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie și Guvernul;
– planuri și regulamente de urbanism;
– subvenții pentru acordarea trusoului pentru nou-născuți
– finanțarea cheltuielilor de capital ale unităților de învățământ preuniversitar
– sprijin financiar pentru constituirea familiei etc.
►Subvenții primite de la alte bugete (ex. –subvenții de la bugetul asigurărilor pentru șomaj către bugetele locale, pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă și subvenționarea locurilor de muncă)
Datele concrete privind veniturile mobilizate la bugetul local al comunei Ezeriș ,în perioada 2005-2007, precum și datele concrete privind veniturile previzionate pentru anul bugetar 2008 sunt prezentate în tabelul nr 1:
Cuantumul și structura veniturilor bugetului local al comunei Ezeriș
Tabelul nr.1-mii lei-
Dinamica veniturilor bugetului local al comunei Ezeriș în perioada 2005-2008
Tabelul nr. 2
În art. 5 din ordonanță se prevede că pentru evaluarea corectă a veniturilor la elaborarea bugetului respectiv, fundamentarea veniturilor trebuie să se bazeze pe constatarea și evaluarea materiei impozabile, a bazei de impozitare, evaluarea veniturilor obținute din serviciile prestate, dar și pe alte elemente specifice identificate de fiecare autoritate.
►Din anul 2007 în alcătuirea veniturilor totale ale bugetului de stat intră o componentă a impozitului pe venit: impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal
Pentru anul 2008 veniturile – sunt estimate în sumă de 1320,78 lei, ținând cont de politica fiscală aprobată de Consiliul local al comunei Ezeriș pe anul 2008, de estimările privind prelevările de la bugetul de stat în sumă de 70 mii lei și veniturile din valorificarea unor bunuri (terenuri și clădiri proprietatea comunei Ezeriș) în sumă de 8 mii lei.
Analizând structura veniturilor pe ani, se constată că ponderea veniturilor proprii, în total venituri este nesemnificativă în primii trei ani de analiză, acestea înregistrând o evoluție descendentă(12.32%-anul 2005,12.68%-anul 2006, 7.36%-anul 2007) comparativ cu ponderea veniturilor repartizate de la B.A.C.S care au o evoluție ascendentă(86.68%-anul 2005, 87.32%-anul 2006,92.56%-anul 2007).Însa în anul 2008 situația se schimbă: ponderea veniturilor proprii în total venituri crește de la 7.36% la 31.04%, iar ponderea veniturilor repartizate de la B.A.C.S și de la alte administrații în cadrul veniturilor totale scade comparativ cu anii anteriori,dar reușesc în continuare să dețină o pondere ridicată în total venituri,respectiv 68.35%.
Din anul 2007 ca urmare a modificării codului fiscal,la bugetul local intră integral în componența veniturilor totale și impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 0,24 mii lei în anul 2007 și 8 mii lei în anul curent.
În dinamică se observă că veniturile totale ale bugetului local au o evoluție crescătoare,în anul 2008 au crescut de 4.48 de ori comparativ cu anul de bază. Această evoluție crescătoare a veniturilor se datorează în mare parte veniturile proprii care cresc de 18.88 de ori comparativ cu anul 2007 datorită creșterii impozitelor și taxelor cu 208,55 mii lei, de la 12.45 mii lei la 221 mii lei.De asemenea un alt factor care a dus la creșterea veniturilor totale este reprezentat de suma veniturilor alocate de la stat și de la alte administrații care cresc de 3,31 de ori în anul curent față de anul de bază datorită faptului că sumelor defalcate din TVA cresc de 4,58 de ori de la 168,84 mii lei la 772.93 mii lei, deși subvențiile scad cu 20,76 mii lei în anul 2008 comparativ cu anul 2007.Aceasta evoluție este benefică pentru bugetul local al comunei deoarece cheltuielile locale au și ele o evoluție la fel de spectaculoasă,după cum vom vedea în capitolul 3, astfel că bugetul local are toate șansele sa fie echlibrat.
Evoluția veniturilor totale este prezentată în graficul următor:
Evoluția veniturilor totale 2005-2008
Grafic nr .1
2.2. Conținutul impozitelor și taxelor locale și contribuția acestora la constituirea bugetului local al comunei Ezeriș
Impozitul este o prelevare obligatorie, fără contraprestație imediată, directă și nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităților de interes general.
Impozitele locale sunt:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) impozitul pe mijloace de transport
a) Impozitul pe clădirii
Contribuabilii care datorează impozitele și taxele locale sunt persoanele fizice și persoanele juridice care dețin în proprietate clădirii.
Prin persoană juridică, se înțeleg acele entități reprezentate de persoanele fizice, înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfășurării de activități, precum:
comercianții și filialele acestora (regii autonome, societățile și companii naționale, societățile bancare, societățile comerciale, etc) care fac fapte de comert asa cum sunt definite de Codul comercial;
unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale, patronale și cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase și altora asemenea, care nu sunt asimilate persoanelor fizice.
Sunt asimilate persoanelor juridice și sucursalele și reprezentanțele autorizate să funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice sau juridice străine, și altele asemenea.Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora.Prin clădire se înțelege orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și altele de asemenea.
Impozitul pe clădirii datorat de persoane fizice
Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la dimensioanarea unei clădiri se are în vedere suprafața construită desfășurată care se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol.
Impozitul pe clădiri, persoane fizice, se calculează prin aplicarea cotei de 0,1% asupra valorii impozabile a clădirii, determinată potrivit următoarelor criterii:
Valorile impozabile
pe metru pătrat de suprafață construită desfășurată la clădiri și alte construcții aparținând persoanelor fizice pentru anul 2008
Tabel nr. 3 –lei/mp
Pentru determinarea suprafeței construite desfășurate, în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, asupra suprafeței utile se aplică coeficientul de transformare de 1,20.
Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, astfel:
– cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință;
– cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani si 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință.
În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile se utilizează valorile impozabile, în lei/mp prevăzute în tabelul 1 din ultima coloană.
Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora, la nivelurile menționate în tabelul de mai sus se vor aplica următorii coeficienți de corecție :
Coeficienții de corecție
Tabel nr. 4
Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente coeficienții de corecție se vor diminua cu 0,10.
În vederea aplicării coeficienților de corecție, pentru încadrarea localităților pe ranguri de localități se are în vedere ierarhizarea acestora conform Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, astfel:
rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanță europeană;
rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european;
rangul II – municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de echilibru în rețeaua de localități;
rangul III – orașe;
rangul IV – sate reședință de comune;
rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor.
Determinarea impozitului pe clădiri pentru persoanele fizice:
Valoarea impozabilă a clădirii se determină astfel:
se determină suprafața construită desfășurată (pe baza datelor din declarația de impunere corelate cu cele existente în evidențele specifice cadastrului imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizația de construire, titlul de proprietate, schița clădirii etc.)
Suprafața construită desfășurată = Însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol
b) se alege valoarea pentru un metru pătrat de suprafață construită desfășurată, în funcție de:
– felul construcțiilor (clădiri sau construcții anexe), diferențiate după materialele utilizate la construirea pereților: cu pereți sau din cadre de beton armat, din cărămidă arsă, piatră naturală sau din alte materiale, cu pereți din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, paiantă și alte materiale asemănătoare (tabelul 3);
– existența sau nu, cumulativ, a instalațiilor: de apă, canalizare, electrice, încălzire;
c) se calculează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafață construită desfășurată pentru următoarele situații:
– pentru locuințele situate la subsol, demisol sau mansardă, valoarea reprezintă 75% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri;
– pentru spațiile cu altă destinație situate în subsolul sau demisolul clădirilor, valoarea reprezintă 50% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri;
d) se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafață construită desfășurată, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operație, dacă este cazul, astfel:
– diminuarea valorii impozabile în funcție de perioada în care au fost realizate construcțiile .
e) se diminuează coeficienții de corecție, pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora astfel:
– pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente, coeficienții vor fi diminuați cu 0,10;
f) se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafață construită desfășurată, cu rotunjirea prin adaos la leu, dacă este cazul, în funcție de rangul localității și zona din cadrul acesteia;
g) se calculează impozitul pe clădiri datorat, astfel:
se calculează baza de calcul a impozitului pe clădiri;
se calculează impozitul pe clădiri pentru mediul urban unde coeficientul de impozitare este 0,2%;
se calculează impozitul pe clădiri pentru mediul rural unde coeficientul de impozitare este 0,1%;
h) impozitul calculat la punctul g) se rotunjește la mia de lei:
– fracțiunile sub 0,50 bani lei inclusiv se neglijează;
– ceea ce depășește 0,50 bani se majorează la 1 ban;
i) se majorează impozitul datorat de persoanele fizice care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuință, altele decât cele închiriate;
j) dacă impozitul pe clădiri este plătit integral până la 15 martie, se beneficiază de o bonificație de până la 10%.
Pentru contribuabilii care dețin în proprietate mai multe clădiri cu destinația de locuință, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează astfel:
cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
cu 100% pentru cea de a patra clădire și următoarele, în afara celei de la adresa de domiciliu.
Sunt considerate ca fiind închiriate numai acele clădiri cu destinația de locuință pentru care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
proprietarul, în calitatea să de locator, are contract de închiriere încheiat în formă scrisă;
contractul este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabilirii veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, în condițiile legii;
locatorul face dovada că locatarul are înscrisă în actul său de identitate mențiunea cu privire la domiciliu sau reședință, care corespunde cu cea adresei la care este situată clădirea ce face obiectul închirierii;
locatarul nu poate fi membru al familiei locatorului ( soțul, soția și copiii lor necăsătoriți).
Ordinea numerică a proprietăților se determină în raport de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce formă, rezultă din documentele care atestă calitatea de proprietar. În cazul în care în același an se dobândesc mai multe clădiri cu destinația de locuință, ordinea numerică este determinată de data dobândirii. Dacă la aceeași dată se dobândesc mai multe clădiri cu destinația de locuință, ordinea numerică este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.
În acest sens, contribuabilii sunt obligați să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială își au domiciliul, precum și la cele în a căror rază sunt situate clădirile respective.
Această declarație se întocmește în trei exemplare, un exemplar este înregistrat la primăria unde își are domiciliul, al doilea exemplar la primăria unde este situat cel de al doilea imobil, iar al treilea exemplar rămâne la contribuabil.
Nu se datorează impozit majorat pentru clădirea dobândită în baza și pe durata de executare a contractului:
ce conține clauze de întreținere pe durata întregii vieți a persoanei care înstrăinează clădirea respectivă, proprietarul asigurându-i înmormântarea;
de rentă viageră.
Majorarea impozitului pe clădiri se calculează și în cazul persoanelor fizice străine care dețin pe teritoriul României mai multe clădiri cu destinația de locuință, ordinea numerică a acestora fiind determinată de succesiunea în timp a dobândirii lor, cu obligativitatea depunerii declarației speciale.
În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind:
construcțiile cu destinația de locuință;
construcțiile dezafectate și utilizate pentru desfășurarea de profesii libere, de activități comerciale sau în orice alte scopuri;
construcțiile-anexe situate fie în corpul principal de clădire, fie în afara acestuia, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnițele, grajdurile, magaziile și altele asemenea;
construcțiile gospodărești, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, remizele, șurele, șoproanele și altele asemenea.
Data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizația de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepție în termenul prevăzut de lege;
pentru clădirile ale căror lucrări de construcții nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității autorizației, la data acestui termen și numai pentru suprafața construită desfășurată .
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se stabilește pe baza datelor extrase din actele care atestă proprietatea. Pentru clădirile dobândite în cursul anului, impozitul pe clădiri se repartizează la termenele de plată rămase, iar ratele scadente sunt în funcție de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual.
Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane juridice, se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% și 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.
În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata an ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de Consiliul Local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti antre 5% și 10% și se aplica la valoarea de inventar a cladirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, pânã la sfarsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii.
Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe clădiri se determină asupra valorii negociate între părți și înscrise în contract și se datorează de către proprietar. Valoarea negociată între părți corespunde valorii totale a contractului de leasing. Începând cu data transferului de proprietate către beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se determină dupa cum contribuabilul este persoana fizică sau persoană juridică.
Prin valoarea de inventar înscrisă în evidența contabilă se înțelege valoarea de intrare a clădirilor în patrimoniu și care poate fi:
costul de achiziție, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
costul de producție, pentru clădirile construite de o persoană juridică;
valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ținându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristice tehnice și economice similare sau apropiate, pentru clădirile obținute cu titlu gratuit;
valoarea de aport – de utilitate acceptată de părți – pentru clădirile intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii/fuziunii, conform statutelor și contractelor, determinată prin expertiză, potrivit legii;
valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale.
La determinarea impozitului pe clădiri, se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cât și cele în rezervă sau în conservare. Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în contabilitate.
Pentru clădirile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, impunerea se face de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, iar impozitul se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situațiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere, precum și de transfer al dreptului de proprietate ori locațiune asupra clădirilor se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional cu partea de clădire supusă unei astfel de situații, precum și cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Impozitul pe clădirii datorat de persoane juridice
În cazul persoanelor juridice, următoarele clădiri nu sunt supuse impozitului pe clădiri:
– clădirile instituțiilor publice;
– clădirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectură și arheologice, muzeele și casele memoriale;
– clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute de lege, și părțile lor componente locale;
– clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar, autorizate provizoriu sau acreditate;
– clădirile aflate în domeniul public și privat al statului și în administrarea Regiei Autonome “ Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”;
– construcții și amenajări funerare din cimitire;
– construcții speciale: platforme de foraj marin, căi de rulare, instalații de forță, platformă betonată, împrejmuiri, instalații tehnologice, rezervoare, bazine pentru depozitare, rețele de canalizare, coșuri de fum, turnuri de răcire, terasamente, poduri, viaducte, tuneluri, canalizații și rețele de telecomunicații subterane și aeriene realizate pe suport propriu, conducte pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor și lichidelor industriale, conducte de termoficare, etc.
Prin construcții speciale se înțelege acele construcții care nu sunt realizate sub formă de incintă sau care sunt realizate sub formă de incintă, dar nu sunt destinate desfășurării unei activități.
Determinarea impozitului pe clădiri pentru persoanele juridice:
În cazul persoanelor juridice, pentru calculul impozitului pe clădiri se procedează astfel:
se calculează impozitul pe clădiri datorat:
● în mod obișnuit, cota impozitului stabilită de consiliile locale, este cuprinsă între 0,25% și 1,5%;
● pentru cladirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliile locale între 5% și 10%; Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii.
pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar în derulare, cota impozitului pe clădiri stabilită de consiliile locale, este cuprinsă între 0,5% și 1,5%;
pentru clădirile în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, cota impozitului pe clădiri stabilită de consiliile locale, este cuprinsă între 0,5% și 1,5%;
impozitul calculat la punctul a) se rotunjește la mia de lei.
Contribuabilii, persoane juridice sunt obligați să depună declarația de impunere privind impozitul pe clădiri la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază teritorială se află clădirile, anual până pe 31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări față de exercițiile anterioare. Dacă nu sunt depuse aceste declarații, impozitul pe clădiri se poate stabili din oficiu pe baza înregistrărilor existente la dosarul fiscal.
Declararea clădirilor în vederea impunerii și înscrierea acestora în evidențele autorităților administrației publice locale reprezintă o obligație legală a contribuabililor care dețin în proprietate aceste imobile, chiar dacă acestea au fost executate fără autorizație de construire.
Declararea clădirilor în vederea impunerii nu exonerează persoana respectivă de aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege pentru încălcarea disciplinei în construcții.
Contribuabilii, persoane fizice și juridice, sunt obligați să depună declarațiile de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, în vederea determinării valorilor impozabile, precum și a impozitelor aferente. Aceste declarații se depun dacă apare una din următoarele situații:
intervin schimbări privind domiciliul sau sediul contribuabilului;
se realizează lucrări ce conduc la modificarea impozitului pe clădiri datorat;
intervin schimbări privind situația juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe clădiri
Termene de plată și repartizarea impozitelor
a). pentru impozitul datorat pentru întregul an:
– impozitul/taxa pe cladiri se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.
b). pentru clădirile dobândite în cursul anului:
– impozitul pe clădiri datorat de la data de întâi a lunii următoare cele în care aceasta a fost dobândită și pînă la sfârșitul anului, se repartizează la termenele de plată trimestriale rămase, iar ratele scadente sunt în funcție de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual, proporțional cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, datorate pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului fiscal se acordă o bonificație de pînă la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează dobânzi și penalități de întârziere, conform dispozițiilor legale. În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei se face fără dobânzi și penalități de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.
Categorii de contribuabili scutiți sau care beneficiază de reduceri la plata impozitelor și taxelor locale:
● persoanele fizice, veterani de război și cele prevăzute la atr. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, sunt scutite de la plata impozitelor și taxelor locale;
● persoanele fizice văduve de război și văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război sunt scutite de impozitul pe clădiri și teren aferent locuinței de domiciliu;
● persoanele care beneficiază de prevederile Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, sunt scutiți de la plata impozitului pe clădiri și terenul aferent acestora, precum și de plata taxei asupra mijloacelor de transport pentru autoturisme hycomat și mototricicluri;
● fundațiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;
● societățile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice cu activitate sezonieră de cel mult 5 luni din anul fiscal sunt scutite de plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, în proporție de 50%, numai pentru clădirile destinate acestei activități;
● sunt scutite de impozitul pe clădiri în proporție de 50% pe o perioadă de 5 ani de la punerea în funcțiune obiectivele nou-construite ce aparțin cooperație de consum sau meșteșugărești;
● contribuabilii, persoane fizice, sunt scutiți de la plata impozitului pe clădiri timp de 10 ani, pentru locuințele noi realizate pe bază de credite.
Alte facilități, reduceri sau scutiri la plata impozitelor și taxelor locale:
– pentru persoanele cu handicap de gradul I și II, persoanele fizice nevăzătoare, pentru cazurile în care într-un an persoanele fizice beneficiază numai de indemnizații de șomaj și/sau ajutor social și alocație de sprijin se poate acorda reducere sau scutire de impozit pe clădiri și de impozit pe teren;
– în cazul calamităților naturale consiliile locale pot adopta hotărâri privind scutirea de impozite și taxe locale.
Scutirea de impozite și taxe locale se acordă pe baza cererii beneficiarilor, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele doveditoare prin care se atestă situația respectivă.
Nedeclararea la termen sau nedeclararea impozitelor și taxelor locale constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:
a) constituie contravenții depunerea peste termen a declarațiilor de impunere:
se sancționează cu amendă de la 50 lei la 200 lei pentru persoanele fizice;
se sancționează cu amendă de la 200 lei la 800 lei pentru persoanele juridice;
b) constituie contravenții nedepunerea declarațiilor de impunere:
se sancționează cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru persoanele fizice;
se sancționează cu amendă de la 800 lei la 2.000 lei pentru persoanele juridice;
La calculul anual al impozitelor și taxelor locale acestea se rotunjesc la mia de lei:
fracțiunile sub 0,50 bani inclusiv se neglijează;
ceea ce depășește 0,50 bani se majorează la 1 ban.
Pentru orice calcul al impozitelor și taxelor locale (calcul intermediar pentru perioade mai mici de un an, determinarea unor niveluri ca efect al majorării anuale, al aplicării unor coeficienți de corecție, repartizarea pe termene de plată, etc.), altul decât cel anual, rotunjirea se face la nivel de leu.
Structura impozitelor pe clădiri în perioada 2005-2008
Tabelul nr. 5 –mii lei-
Pe perioada analizată impozitul pe cladiri înregistrează o scade ca și pondere în total impozite:de la 75.52% în primul an de analiză la 12.97 % în anul curent,datorită faptului că ponderea acestor impozite de-a lungul perioadei de analiză este depășită de ponderea impozitului pe teren care în anul 2008 are o pondere în total impozite locale de 53.39% comparativ cu ponderea impozitul pe clădiri din anul 2008 de numai 12.67%.În ceea ce privește suma impozitul pe clădiri, în anul 2006 se înregistrază o scădere cu 1,45 mii lei,adică o pondere de 43.68%,în raport cu anul 2005, dar din anul 2007 situația se redresează, impozitul pe clădiri crește cu 0,21 mii lei urmând ca în anul curent să se înregistreze o creștere de 25,94 mii lei, crește de 13,59 de ori în anul 2008 față de anul 2007.Creșterea impozitului se poate explica prin faptului că în anul curent numarul de construcții au crescut comparativ cu anul 2006, când impozitul a avut o evoluție descendentă , această creștere a numarului de clădiri a dus implicit la creșterea impozitul pe clădirii.
Impozitul pe clădiri datorită faptului că înregistrează o creștere substanțială în anul 2008(25,94 mii lei ) contribuie cu 6.83% la creștere veniturilor proprii și cu 2.12% la creștere veniturilor totale,având o contribuție mică, dar eficentă la acoperirea cheltuielilor totale.
Impozitul pe teren
Contribuabilii care dețin în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune, în intravilanul localităților datorează impozit pe teren.
Pentru terenurile dobândite, indiferent sub ce formă, persoanele fizice și persoanele juridice, datorează impozitul pe teren stabilit în condițiile legii, oriunde ar fi situate intravilan aceste terenuri, în comune, orașe sau municipii.
Începand cu data de 1 ianuarie 2006 impozitul pe terenul situat în extravilan constituie venit la bugetul de stat.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință.
În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții acestea se vor supune impozitului pe teren în funcție de ramul de cultură.
Încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale.
Pentru suprafata de teren care este acoperita de o clădire nu se datorează impozit pe teren.
În cazul în care terenul este concesionat sau închiriat, datorarea redevenței sau a chiriei stabilite conform prevederilor legale nu exonerează datorarea impozitului pe teren.
Trotuarele, aleile de orice fel, digurile, terenurile de sport, puțurile, fosele betonate, podurile, bazinele, platformele betonate, căile de rulare, rețelele de canalizare, precum și alte construcții asemănătoare care nu sunt de natura clădirilor, pentru suprafețele ocupate de acestea se datorează impozit pe teren.
Nu se datorează impozit pe teren pentru:
terenurile cu construcții, pentru suprafața construită a acestora;
terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute de lege și unităților locale ale acestora cu personalitate juridică;
terenurile cimitirelor;
terenurile instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar autorizate provizoriu sau acreditate;
terenurilor aferente clădirilor instituțiilor publice, precum și clădirilor care fac parte din domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale.
Contribuabilii, persoane fizice și juridice, sunt obligați să depună declarațiile de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază teritorială se află terenurile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, a categoriei de folosință, în vederea determinării valorilor impozabile sau taxelor aferente.
Contribuabilii, persoane juridice sunt obligați să depună declarațiile de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază teritorială se află terenurile, anual până pe 31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări față de exercițiile anterioare.
Impozitul pe teren se stabilește:
anual;
în sumă fixă;
pe metru pătrat de teren;
in mod diferențiat: pe ranguri de localități, zone și categorii de folosință, conform următoarelor tabele:
1. Impozitul pe terenurile situate în intravilan
Impozitul pe ranguri de localități
Tabel nr. 6-Lei/m2-
2.Impozitul pe terenurile situate în extravilan
Impozitul pe terenurile situate în extravilan
Tabel nr. 7-Lei/m2-
Pentru determinarea impozitului pe terenuri, diferențiat pe ranguri de localități, ținându-se seama de ierarhizarea localităților urbane și rurale pe ranguri, la nivelurile prevăzute în tabelul 2 se aplică următorii coeficienți de corecție:
localități urbane de rangul 0 ……………. 8,00
localități urbane de rangul I …………….. 5,00
localități urbane de rangul II ……………. 4,00
localități urbane de rangul III …………… 3,00
localități urbane de rangul IV…………… 1,10
localități urbane de rangul V ……………. 1,00
Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub orice formă, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal. În cazul terenurilor a căror încadrare se modifică în cursul anului fiscal, impozitul modificat, se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au alt regim, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului.
În situația în care pe parcursul anului fiscal terenurile fac obiectul modificării încadrării din extravilan în intravilan ori din intravilan în extravilan, stabilite ca atare prin Planul urbanistic general, sau al schimbării categoriei de folosință, impozitul pe teren se modifică de la data de întâi a lunii celei în care a apărut modificarea sau schimbarea.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Determinarea impozitului pe terenurile situate în intravilan înregistrate la categoria de folosință teren cu construcții:
se determină suprafața de teren impozabilă (pe baza datelor din declarația de impunere corelate cu cele existente în evidențele specifice cadastrului imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizația de construire, procesul verbal de punere în posesie, titlul de proprietate, schița locului și a clădirilor, etc.):
suprafața impozabilă = suprafața deținută – suprafața construită
(suprafața construită la sol a clădirilor impozabile sau nu)
se alege nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafață impozabilă:
– nivelul impozitului pentru un metru pătrat de teren impozabil cu construcții în intravilan se preia din tabel conform legii și este dependent de: rangul localității și zona în cadrul localității;
se corectează nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafață impozabilă, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operație, dacă este cazul astfel:
– majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor și taxelor locale de
către consiliile locale sau județene;
se calculează impozitul pe terenul din intravilan cu construcții datorat;
impozitul calculat la punctul d) se rotunjește la mia de lei:
– fracțiunile sub 0,50 bani nclusiv se neglijează;
– ceea ce depășește 0,50 bani se majorează la 1ban;
dacă impozitul pe teren este plătit integral până la data de 15 martie, de către persoanele fizice, se beneficiază de o bonificație de până la 10%
Determinarea impozitului pe terenurile situate în intravilan înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții:
se determină suprafața de teren impozabilă ( pe baza datelor din declarația de impunere corelate cu cele existente în evidențele specifice cadastrului imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizația de construire, proces verbal de punere în posesie, titlul de proprietate, schița locului și a clădirilor, etc. ):
suprafața impozabilă = suprafața deținută
se stabilește corespondența dintre zonele din intravilan A, B, C, D și extravilan I, II, III, IV astfel : atât în intravilan cât și în extravilan avem delimitate patru zone:
– corespondența va fi : ( A, I ); ( B, II ); ( C, III ); ( D, IV );
– în intravilan se delimitează mai puține zone decât în extravilan corespondențele vor fi :
– (A, I); (-, II); (-, III); (-, IV), pentru intravilan A; extravilan 4 zone;
– (A,I); (B, II); (-, III); (-, IV), pentru intravilan A, B; extravilan 4 zone;
– (A,I); (B,II); (C,III); (-, IV), pentru intravilan A; extravilan 4 zone;
– în intravilan de delimitează mai multe zone decât în extravilan
corespondențele vor fi:
– (A,I); (B,I);(C, I);(D,I), pentru intravilan A,B,C,D; extravilan zona I;
– (A,I);(B,II);(C,II); (D,II), pentru intravilan A,B,C,D;extravilan zonele
I și II ;
– (A,I); (B,II); (C,III); (D,III), pentru intravilan A,B,C,D;extravilan zonele I, II și III;
c. se alege nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafață impozabilă, în funcție de corespondențele stabilite la punctul b):
– nivelul impozitului pentru un metru pătrat de teren impozabil în intravilan este dependent de: categoria de folosință și zona în cadrul localității, pusă în corespondență cu zona din extravilan corespunzătoare;
d. se corectează impozitul pentru un metru pătrat de suprafață impozabilă,
cu rotunjirea la leu, după fiecare operație, dacă este cazul, astfel:
– majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor și taxelor locale de către
consiliile locale sau județene;
e. se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafață
impozabilă, cu rotunjirea prin adaos la leu, dacă este cazul, în funcție de
rangul localității;
f. se calculează impozitul pe terenul din intravilan datorat;
g. impozitul calculat la punctul f) se rotunjește la mia de lei:
fracțiunile sub 0,50 bani inclusiv se neglijează;
ceea ce depășește 0,50 bani se majorează la 1 ban;
– dacă impozitul pe teren este plătit integral până la data de 15 martie, de către persoanele fizice, se beneficiază de o bonificație de până la 10% .
Determinarea impozitului pe teren, pentru terenurile dobândite în cursul anului
Terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite.
Impozitul se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului. Impozitul datorat până la sfârșitul anului se va plăti în perioadele de plată rămase- pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv. – suma datorată la fiecare termen este dependentă de numărul de luni rămase până la sfârșitul anului.
Scăderea de la impunere în cursul anului
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situațiile de transfer al dreptului de proprietate asupra terenurilor, sau recepția noilor clădiri, pentru suprafața construită la sol, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional cu partea de suprafață supusă unei astfel de situații, precum și cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Pentru calcularea impozitului cu care se face scăderea de la impunere, se procedează astfel:
în caz de transfer, sau recepția unei noi clădiri, a unei porțiuni dintr-o parcelă:
se calculează impozitul pentru partea de suprafață pe care nu o mai deținem sau pentru care nu mai datorăm impozit pe teren;
se face rotunjirea la leu prin adaos, care este impozitul lunar datorat, împărțind impozitul calculat anterior la 12;
se determină impozitul de scăzut, aferent perioadei până la sfârșitul anului, înmulțind impozitul lunar cu numărul de luni rămase.
b) în caz de nedatorare în cursul anului a impozitului pe teren a unei parcele întregi:
se face rotunjirea la leu prin adaos, care este impozitul lunar datorat, împărțind impozitul anual declarat, calculat la începutul anului la 12;
se determină impozitul de scăzut, aferent perioadei până la sfârșitul anului, înmulțind impozitul lunar, determinat anterior, cu numărul de luni rămase.
Termene de plată și repartizarea impozitului
a) pentru impozitul datorat pentru întregul an:
impozitul pe teren se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv .
b) pentru terenurile dobândite în cursul anului:
impozitul pe teren datorat de la data de întâi a lunii următoare cele în care acesta a fost dobândit și pînă la sfârșitul anului, se repartizează la termenele de plată trimestriale rămase, iar ratele scadente sunt în funcție de ratele determinate pentru impozitul anual, proporțional cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe teren.
Structura impozitului pe teren în perioada 2005-20008
Tabel nr 8 –mii lei-
Impozitul pe teren înregistrează o creștere dar și o scădere ca și pondere în total impozite:în anul 2005 ponderea acestor venituri a fost de 34.94%,urmând ca în anul 2006 să se înregistreze o creștere cu 64.44%, având o pondere în total impozit de 56.23%, dar această creștere durează doar până în anul 2007 când impozitul pe teren scade la 54.30% respectiv 53.39% în anul curent. În ceea ce privește evoluția ca suma a impozitul pe teren,aceasta crește de 17,46 de ori în anul 2008 față de anul de bază, adică cu 111,33 mii lei, crește cu 116,56 mii lei față de anul 2005, de la 1,44 mii lei la 118 mii lei.Se poate constata că impozitul pe teren a avut o evoluție crescătoare pe toata perioada analizată,ponderea cea mai mare în cadrul acestor venituri este deținută de impozitul datorat pe teren extravilan tocmai datorită faptului că în mediul rural munca pământului este principala sursă de supravețuire a oamenilor,iar omul caută sa își cumpere cât mai mult pământ atât pentru hrana animalelor cât și pentru uzul personal.
Impozitul pe teren are o contribuție la creșterea veniturilor proprii în anul curent de 28.78%,iar în total venituri de 8.93%, contribuția la veniturile totale este una pozitivă pe toată perioada analizată chiar dacă nu este o contribuție considerabilă, dar este una eficientă.
Impozit pe mijloacele de transport
Începand cu data de 1 ianuarie 2007, sintagma "impozitul pe mijloacele de transport" inlocuieste sintagma "taxa asupra mijloacelor de transport”.Contribuabilii care dețin: mijloace de transport cu tracțiune mecanică; remorci, semiremorci și rulote; autovehicule de transport marfă cu masa maximă autorizată de peste 12 tone; mijloace de transport pe apă, datorează taxa asupra mijloacelor de transport.
Taxa asupra mijloacelor de transport, care aparțin contribuabililor, se stabilește anual, pentru fiecare mijloc de transport, în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, de tipul de suspensie, iar în cazul remorcilor de tonajul acestora.
Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataș și mototriciclurile care aparțin persoanelor cu handicap locomotor și care sunt adaptate handicapului acestora.
Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun în regim urban și suburban sunt scutite de plata taxei asupra mijloacelor de transport, pentru mijloacele de transport, autobuze, autocare, microbuze, utilizate exclusiv în scopul transportului de călători în comun în regim urban și suburban.
Contribuabilii care au ca obiect al activității producția și/sau comerțul cu mijloace de transport nu datorează taxa asupra mijloacelor de transport, pentru acele mijloace de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.
Depunerea declarațiilor de impunere
Contribuabilii, persoane fizice și juridice, sunt obligați să depună declarațiile de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale de la nivelul comunelor/orașelor/municipiilor/ sectoarelor municipiului București, în a căror rază de competență se află domiciliul, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, în vederea determinării taxelor aferente.
La declarația de impunere se anexează o fotocopie de pe cartea de identitate și de pe contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, contractul de schimb, factura, actul notarial (de donație, certificatul de moștenitor, etc.), hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau orice alt document similar.
Contribuabilii persoane juridice sunt obligați să depună declarațiile de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază teritorială se află sediul sau punctele de lucru, anual până pe 31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări față de exercițiile anterioare.
Pentru autovehiculele înregistrate până la 31 octombrie 2002, trebuiau depuse copii după cărțile de identitate sau adeverințe de la Registrul Auto Român, din care să rezulte: capacitatea cilindrică, masa totală maximă autorizată, numărul de axe și sistemul de suspensie. În cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste sistemul suspensiei, taxa se determină corespunzător autovehiculelor “cu axa/axele motoare cu alt sistem de suspensie”.
Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.
În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru, pe teritoriul României, contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse taxei au obligația să declare, în termen de 30 de zile, la compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale din raza administrativ-teritorială unde sunt înregistrate aceste mijloace de transport data schimbării și noua adresă.
Determinarea impozitului asupra mijloacelor de transport, în cazul persoanelor fizice și juridice
Contribuabilii care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanică datorează o taxă anuală stabilită în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, pentru fiecare 500 cm3 sau fracțiune din aceștia, conform tabelului următor:
Impozitul asupra mijloacelor de transport pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică
Impozitul asupra mijloacelor de transport
pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică
Tabel nr.9- Lei/an/500 cm3
● Pentru atașe taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.
● Pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, taxa asupra mijloacelor de transport se determină în funcție de :
numărul axelor și masa totală maximă autorizată (în tone):
autovehicule cu două axe și cu masa cuprinsă între peste 12 tone și 18 tone;
autovehicule cu trei axe și cu masa cuprinsă între peste 15 tone și 26 tone;
autovehicule cu patru axe și cu masa cuprinsă între peste 23 tone și 32 tone;
axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut;
axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie.
● Pentru combinații de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, taxa asupra mijloacelor de transport se determină în funcție de:
numărul axelor și masa totală maximă autorizată (în tone):
autovehicule cu 2+1 axe și cu masa peste 12 tone dar nu mai mult de 28 tone;
autovehicule cu 2+2 axe și cu masa peste 23 tone dar nu mai mult de 38 tone;
autovehicule cu 2+3 axe și cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 40 tone;
autovehicule cu 3+2 axe și cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 44 tone;
autovehicule cu 3+3 axe și cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 44 tone;
axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut;
axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie.
Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor prevăzute mai sus, pentru care s-au deschis conturi distincte, se utilizează în exclusivitate pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și construcție a drumurilor de interes local și județean și constituie venit în proporție de 60% la bugetul local și respectiv, de 40% la bugetul județean.
Pentru remorci, semiremorci și rulote
Impozit pentru remorci
Tabel nr.10-lei-
Modificarea taxelor asupra mijloacelor de transport, se face începând cu data de întâi a lunii în care se prezintă un astfel de document.
În cazul în care deținătorii, persoane fizice sau juridice străine, solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, aceștia au obligația să achite integral taxa datorată, pentru întreaga perioadă pentru care solicită înmatricularea, la data luării în evidență de către compartimentele de specialitate ale autorității administrției publice locale.
Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing financiar taxa se datorează de proprietar.
Calculul impozitul asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică
se determină numărul de fracțiuni a 500 centimetri cubi de capacitate (pe baza datelor din declarația de impunere corelate cu cele existente în cartea de identitate și a altor documente):
numărul de fracțiuni a 500 centimetri cubi = capacitatea mijlocului de transport cu tracțiune mecanică : 500 ( rezultatul se rotunjește prin adaos la întreg);
se alege nivelul taxei pentru o fracțiune de 500 centimetri cubi din tabelul 1 care este dependentă de tipul mijlocului de transport;
se corectează nivelul taxei, pentru o fracțiune de 500 centimetri cubi, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operație, dacă este cazul, astfel:
-majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor și taxelor locale de către consiliile locale sau județene;
se calculează taxa datorata pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică;
se calculează taxa pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică de același tip;
f) taxa calculată la punctele d) sau e) se rotunjește la mia de lei:
– fracțiunile sub 0,50 bani lei inculsiv se neglijează;
– ceea ce depășește0,50 bani se majorează la 1 ban
Determinarea impozitul asupra mijloacelor de transport dobândite în cursul anului
Mijloacele de transport, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu începere de la data de întâi a lunii în care acestea au fost dobândite. Taxa se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului, astfel:
se calculează taxa conform punctului de mai sus, în funcție de situație;
se calculează prin rotunjire la leu prin adaos, care este taxa lunară datorată, împărțind taxa calculată anterior la 12;
se determină taxa datorată până la sfârșitul anului, înmulțind taxa lunară cu numărul de luni rămase;
Impozitul se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.
Scăderea de la impunere în cursul anului
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situațiile de trasfer al dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport, radierii sau scoaterii din funcțiune, se face cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional cu taxa asupra mijloacelor de transport scoase din evidență, precum și cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Termenele de plată și repartizarea taxei
pentru taxa datorată pentru întregul an, taxa asupra mijloacelor de transport se plătește anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.
pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa asupra mijloacelor de transport datorate de la data de întâi a lunii în care acestea au fost dobândite și până la sfârșitul anului, se repartizează la termenele de plată rămase, în rate egale.
Structura impozitului pe mijloace de transport
Tabelul nr.11- mii lei-
Impozitul pe mijloace de transport în anul 2008 are o evoluție spectaculoasă, crește cu 96.24%,adică cu 40,42 mii lei de la 1,58 mii lei în anul 2007 la 42 mii lei în anul curent, evoluție înregistrată pe toată perioada analizată .Această creștere se explică prin faptul că în anul curent au crescut numărul de mijloace de transport în comună,în special cele deținute de persoane fizice.
Referitor la ponderea în total impozite locale,această pondere este crescătoare ,dar într-un ritm ponderat ajungând în anul 208 la o pondere de doar 19%, pondere nu foarte spectaculoasă dacă e să o comparăm cu creșterea ca și sumă a impozitul care crește cu 104%.Contribuția la veniturile locale în anul 2008 este de numai 3.14 %, iar la veniturile proprii de 10.24%.
Taxă – suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public;
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor
Orice persoană care trebuie să obtină un certificat, aviz sau altă autorizație trebuie să plătească taxe la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale, înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară.
Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construcție, a avizelor și a autorizațiilor se achită anticipat eliberării acestora.
Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită de Consiliul Local, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau Consiliul județean, după caz, în limitele prevazute în tabelul următor:
Taxe pentru eliberarea certificatelor de urbanism
Tabel nr.12-lei-
Taxa pentru eliberarea autorizației necesare pentru lucrarile de organizare de șantier în vederea realizării unei construcții, care nu sunt incluse în alta autorizație de construire, este egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrarilor de organizare pe șantier.
Taxa pentru eliberarea autorizației de amenajare de tabere de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri este egala cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție.
Taxa pentru eliberarea autorizației de construire pentru chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, situate pe căile și în spațiile publice, precum și pentru amplasarea corpurilor și a panourilor de afișaj, a firmelor și reclamelor este de pânã la 6 lei pentru fiecare metru pătrat de suprafața ocupată de construcție.
Taxa pentru eliberarea autorizației de construire, pentru orice alta construcție decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului articol este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție, inclusiv instalațiile aferente.
Taxa pentru eliberarea autorizației de desființare, totală sau parțială, a unei construcții este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcției, stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri. În cazul desființării parțiale a unei construcții, taxa pentru eliberarea autorizației se modifică astfel încât să reflecte porțiunea din construcție care urmează a fi demolată.
Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizații de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizației inițiale.
Taxa pentru eliberarea unei autorizatii privind lucrările de racorduri și branșamente la rețele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu se stabilește de consiliul local și este de până la 9 lei pentru fiecare racord.
Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului județean se stabilește de consiliul local în suma de pânã la 11 lei.
Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă se stabilește de către consiliile locale în sumă de pânã la 7 lei.
Nu se datorează taxe pentru:
certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru lăcaș de cult sau constructie anexă, pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public al statului.
certificat de urbanism sau autorizație de construire, pentru lucrările de interes public județean sau local;
certificat de urbanism sau autorizație de construire, dacă beneficiarul construcției este o instituție publică;
autorizație de construire pentru autostrăzile și căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.
Taxele generale reprezintă plățile efectuate de beneficiarii unor servicii solicitate de administrațiilor publice.Aceste taxe au unele trăsături ale impozitelor(obligatorii,cu titlu nerambursabil, stabilite prin lege sau ca efect al legii),dar cu caracteristica de a da dreptul la o contraprestație directă și imediată.După natura lor taxele pot fi:
judecătorești plătite instanțelor judecătorești pentru acțiunile de judecată introduse de orice persoană fizică sau juridică
de notariat plătite notariatelor pentru seviciile solicitate lor(legalizării,autentificării)
consulare,plătite consulatelorpentru serviciile specifice lor(vize,certificate de origine)
de administrație plătite primăriile , prefecturilor, altor instituțtii publice pentru autorizații,permise, autorizații
de timbru, plătite pentru aplicarea de timbre fiscale pe acte/documente autorizate,înregistrate, certificate,transpuse, eliberate de unele instituții publice
de înregistrare plătite autoritățiilor publicepentru servicii de vânzare de imobile,fuziunea sau dizolvarea unor firme, cumparări de titluri prin bursă
Cu excepția celor de timbru,taxele se plătesc în numerar îi pot fi așezate ad-valorem(cota procentuală din valoarea faptelor ce fac obiectul serviciilor publice solicitate, fapte c pot fii evaluate în bani) sau în sume fixe.
Alte taxe locale
Consiliile locale,dupa caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și arheologice și altele asemenea.
Consiliile locale pot institui taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localității unde acestea sunt utilizate, precum și taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului inconjurator.
Toate aceste impozite și taxe, precum și alte taxe locale prevăzute de lege (Legea 571/2003 actualizată cu modificările și completările ulterioare) nu se aplică pentru anumite categorii de persoane fizice și juridice; de asemenea consiliile locale pot majora, după caz,orice impozit și taxă.Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure accesul gratuit la informații, privind impozitele și taxele locale.
Persoanele juridice care datorează plata impozitului pe cladiri, pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport au obligația să calculeze impozitul sau taxa respectiva, dupa caz, apoi să depună o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.Orice impozit sau taxă locală se indexează anual pentru a reflecta rata estimativă a inflației pentru anul următor, dacă rata estimativă a inflației depășește 5%. Sumele indexate se inițiază în comun de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor și se aprobă prin hotărâre a Guvernului care trebuie să fie emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an. Impozitele și taxele locale, precum și amenzile și penalitățile aferente acestora constituie venituri la bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Nerespectarea prevederilor legii atrage răspunderea disciplinară, contravențională, sau penală, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Structura impozitelor și taxelor locale în perioada 2005-2008
Tabelul nr. 13-mii lei-
Taxele locale au o evoluție decrescătoare atât ca pondere în total impozite și taxe cât și ca sumă,excepție face anul 2008 când are loc o creștere a taxelor locale cu suma de 2,82 mii lei comparativ cu suma taxelor locale din 2007.Ponderea taxelor locale în total impozite și taxe scade de la 15.42% în primul an de analiză la 1.23% în anul curent.În total venituri, taxele au o pondere nesemnificativă, de asemenea în scădere, de la 1.17% în anul 2005 la 0.23% în anul 2008.În cadrul taxelor locale se observă că taxe judiciare de timbru,taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru înregistrează o diminuare cu 70.91% în anul 2007 față de anul 2005, urmând ca în anul 2008 să crească cu 94.12%, de la 0,18 mii lei la 3,00 mii lei .
Analizând structura impozitelor și taxelor pe ani, se constată că ponderea acestora în total venituri proprii, s-a situat între 24.02%-48.23% iar în total venituri între 4.30%-17.34%, însă impozitele și taxele în decurs de 4 ani nu au avut o pondere crescătoare în total buget.Astfel in anul 2005 au avut o pondere de 7.60% în venituri totale, în anul 2006 ponderea a scăzut nesemnificativ cu 0.22%, situația se înrăutățește în 2007 cand se înregistrează o scădere cu 3.08%, dar în anul 2008 situația se redresează, ponderea impozitelor și taxelor crescând cu 13.04%.Impozitele și taxele înregistreză un ritm de creștere/descreștere asemănător cu cel al veniturilor proprii în total venituri,în anul 2006,2007 a avut loc o diminuare, urmând ca în anul 2008 să aibă loc o creștere.Se remarcă o scăderea în anul 2006 a impozitului pe clădirii cu 43.68%, de la 3,30 mii lei la 1,85 mii lei față de anul 2005, însă în anii următorii(2007,2008) are loc o creștere cu 93.36%(2,61 mii lei) față de anul 2005.
Impozitele și taxele locale au o evoluție crescătoare, benefică pentru veniturile bugetului local,în anul 2007 au crescut în medie cu 43.07% față de anul 2006 și cu 67.31% față de anul 2005, iar estimarea veniturilor pe anul 2008 este cu 94.46% peste media veniturilor din anul 2007. Această evoluție crescătoare se datorează în mare parte creșterii substanțială în anul 2008 a impozitului pe mijloace de transport cu 40,42 mii lei și taxe judiciare de timbru,taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru cu 2,82 mii lei.
Evoluția impozitelor și taxelor locale în perioada 2005-2008
Grafic nr. 2
2.3 Analiza participării veniturilor nefiscale și a veniturilor din capital la constituirea bugetului local al comunei Ezeriș
În componența veniturilor proprii intra:
● Venituri curente nefiscale – din care :
– venituri din proprietate (ex. –restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți,venituri din concesiuni și închirieri );
– vărsăminte de la instituțile publice(ex.- alte venituri privind circulația pe drumurile publice);
– venituri din prestări de servicii și alte activități (ex. –alte venituri din prestări de servicii și alte activități);
– venituri din taxe administrative ,eliberării permise(ex.- taxe extrajudiciare de timbru);
– amenzi, penalități și confiscări (ex. – venituri din amenzi și din alte sancțiuni aplicate potrivit dispoziților legale);
– diverse venituri (ex.- alte venituri)
● Venituri de capital (ex. – provenite din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice din privatizare, din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al unității administrativ-teritoriale.
Structura veniturilor nefiscale și a veniturilor din capital în perioada 2005-2008
Tabel nr.14 –mii lei –
Veniturile nefiscale ale comunei Ezeriș au o evoluție crescătoare în anul 2006, cresc cu 2.53 % față de anul 2005, însă în anul 2007 situația se schimbă , are loc o scădere cu 0.31% a veniturilor locale ca și pondere în venituri proprii,dar această scădere nu durează mult, astfel că în anul 2008 ponderea acestor venituri nefiscale în total venituri proprii este de 14.88%, pondere care este cu 9.63% mai mare decât cea înregistrată în anul 2007.Bugetul local al comunei în anul 2005 și în anul 2006 nu a înregistrat venituri din capital, iar în anul 2008 se estimează o creștere a veniturilor din capital cu 98.61% ,de la 0,11 mii lei în 2007 la 8,00 mii lei în 2008.
Veniturile nefiscale au o contribuție nesemnificativă la formarea bugetului local, acestea dețin o pondere în veniturile proprii în anul 2005 de doar 3.03%,iar în total venit dețin o pondere de 0.40%.În următorii doi ani veniturile nefiscale cresc datorită faptului că din anul 2006 la total venituri nefiscale se adaugă și veniturile din taxe administrative,eliberări permise și cele din amenzi,penalități și confiscări în sumă de 0,40 mii lei în anul 2006 și 0,88 mii lei în anul 2007 .În condițiile în care în primii doi ani de analiză se înregistrează o pondere crescătoare a veniturilor nefiscale atât în total venituri cât și în total venituri proprii, iar ușoara scădere din anul 2007 este nesemnificativă,estimarea pe 2008 este promițătoare,veniturile nefiscale cresc cu 98.13%, de la 1,14 mii lei la 61,01 mii lei față de anii precedenți,ajungând la o pondere în total venituri de 4.62% și în total venituri proprii de 14.88%.
Veniturile din capital în primii doi ani de analiză nu au contribuit la formarea bugetului local,însă din anul 2007 aceste venituri contribuie la formarea bugetului local cu o pondere de 0.51% în total venituri proprii și cu 0.04% în total venit.Estimarea pe anul 2008 reprezintă o încurajare pentru bugetul local-veniturile din capital cresc atât ca sumă cu 7,89 mii lei – de la 0,11 mii lei la 8,00 mii lei- adică cu 98.63%,cât și ca ponderea în venituri proprii de la 0.51% la 1.95% și respectiv în total venituri dețin o pondere de 0.60%.
Evoluția veniturilor nefiscale și a veniturilor din capital,după cum se poate observa din graficul de mai jos, este una crescătoare cu o evoluție extrem de spectaculoasă a estimărilor veniturilor nefiscale din anul 2008 .
Evoluția veniturilor nefiscale și a veniturilor din capital în perioada 2005-2008
Grafic nr. 3
2.4 Contribuția veniturilor alocate de la bugetul de stat la formarea bugetului local
al comunei Ezeriș
Veniturile bugetare locale se constituie din:
– venituri proprii,formate din:impozite,taxe, contribuțiialte vărsăminte,alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;
– sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
– subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte administrați:
– donații și sponsorizări.
În cazurile în care bugetele locale nu-și pot acoperi cheltuielile din venituri proprii, în conformitate cu legea , acestea pot beneficia de transferuri de fonduri bănești de la bugetul de stat. În acest fel unităților adiminstrativ-teritoriale care se confruntă cu dificultăți , de ordin economic și financiar, pot fi sprijinite prin acoperirea unor cheltuieli care nu suportă amânare și nici nu pot fi diminuate.Asemenea cheltuieli au natura protecției sociale a populației sau a investițiilor.
În cazul nostru contruibuția veniturilor proprii la formarea bugetului local al comunei nu este spectaculoasă, acestea contribuie cu 13.32%în anul 2005, din anul următor ponderea lor scade ajungând în anul 2007 la doar 7.36%,dar situația se redresează astfel că în anul curent veniturile cresc ca și pondere în total venituri cu 23.68 puncte procentuale,de la 7.36% la 31.04%.
Având în vedere contribuția scăzută a veniturilor proprii la acoperirea cheltuielilor totale,este nevoie de alocarea de sume de la bugetul de stat.
Astfel bugetul local al comunei primește de la bugetul de stat următoarele venituri:
– cote defalcate din impozitul pe venit- procentul stabilit din impozitul pe venit al statului care se aloca bugetelor locale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de:47% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite;22% într-un cont distinct, deschis pe seama direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, la trezoreria municipiului reședință de județ pentru echilibrarea bugetelor locale.
Sumele având ca destinație echilibrarea bugetelor locale (sumele aprobate anual prin legea bugetului de stat precum și cota de 22% prevăzută în acest scop) sunt repartizate astfel:
27% se alocă bugetului propriu județului;
58,4% se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, în funcție de anumite criterii (populație, suprafața din intravilanul unității administrativ-teritoriale, capacitatea financiară a unității administrativ-teritoriale);
14,6% se repartizează, prin hotărâre a consiliului județean, pentru susținerea programelor de dezvoltare locală și pentru proiecte de infrastructură ce necesită cofinanțare locală.
– sume defalcate din impozitul pe venit- sumele delacate pentru echilibrarea bugetului local și sumele defalcate cu destinație specială,alocate pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor cheltuieli publie;
– sume defalcate din TVA destinate finanțării: sistemului de protecție a copilului; centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap, ajutorului social si a ajutorului pentru încalzirea locuinței cu lemne, cărbuni și combustibili petrolieri;
– subvenții de la bugetul de stat și de la alte administrați-sprijin financiar pentru constituirea familiei,subvenții pentru acordarea trusoului pentru nou născuți,subvenți pentru șomaj,pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă;
Structura veniturilor de la bugetul de sta în perioada 2005-2008
Tabel nr 15-mii lei –
Evoluția veniturilor alocate de la bugetul de stat pe perioada analizată a înregistrat atât perioade de creștere cât și de descreștere : în primii trei ani de analiză aceste venituri cresc ca și pondere în total venituri, de la 86.68% la 92.56%, dar în ultimul an de analiză,în anul 2008, ponderea scade cu 24.21%, de la 92.56% la 68.35%, motivul ar putea fii scăderea subvențiilor cu 20,77 mii lei în ultimul an de analiza comparativ cu anul 2007.În ceea ce privește evoluția ca sumă veniturile au crescut de 19,09 ori în anul curent comparativ cu nivelul lor din anul 2005 și de 3,31 de ori comparativ cu nivelul veniturilor alocate de la stat din anul de 2007.
În cadrul veniturilor alocate de la stat,un salt spectaculos au realizat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată în anul 2008. Dacă în anul 2005, sumele erau de 34,74 mii lei , în anul 2008 ele au atins nivelul de 775,93 mii lei , ceea ce înseamnă că au crescut de 22,33 de ori față de anul 2005.De asemenea, se observă o creștere semnificativă a sumelor defalcate din impozitul /venit în anul 2008 care au crescut de 8,12 ori fața de anul 2006, de la 7 mii lei la 56,84 mii lei ,după ce în anul 2006 a înregistrat o scădere cu 3 mii lei.
Se poate observa că, cotele defalcate din impozitul /venit înregistrează o creștere ca și sumă de la 2,90 mii lei în 2005 la 120 mii lei în anul 2008, adică au crescut de 41,38 de ori.Ca, ponderea scade de la 39.89% la 29.27%.Subvențiile acordate de la stat scad atât ca sumă cât și ca pondere , excepție făcând anul 2007.Acestea scade la 2,54 mii lei în anul 2005 la 0,79 mii lei în anul 2006, în anul următor se remarcă o creștere ridicată,subvențiile cresc cu 89,98 mii lei, această creștere nu durează mult, astfel că în anul 2008 scad cu 20,77 mii lei.
Evoluția veniturilor alocate de la stat este benefică pentru bugetul local al comunei, scăderea din ultimul an ca pondere în total venituri semnifică faptul ca bugetul a reușit să își mărească volumul veniturilor proprii comparativ cu nivelul anilor anteriori.
Evoluția veniturilor alocate de la bugetul de stat în perioada 2005-2008
Grafic nr. 4
Ponderea impozitelor și taxelor locale,veniturilor nefiscale și venituri din capital și a veniturilor alocate de la stat în total venituri
Cap III. Alocarea pe destinații a bugetului local al comunei Ezeriș
3.1 Structura alocării pe destinații a bugetului local al comunei Ezeriș
Cheltuielile ce se finanțează din bugetele locale pentru realizarea acțiunilor și activităților din competența consiliilor locale, au la bază prevederi legale și vizează activitatea autorităților executive și a serviciilor publice de subordonare locală activitatea desfășurată de instituțiile social-culturale;realizarea diverselor servicii, dezvoltare publică și locuințe;activitatea de transporturi, agricultură și diverse acțiuni economice;constituirea din fonduri de rezervă și pentru rambursări de împrumuturi și plăți de dobânzi.
Cheltuielile finanțate din bugetele locale : schiță și conținut luând în considerare clasificația funcțională și clasificația economică sunt :
a)Clasificația funcțională grupează cheltuielile după destinația lor,pentru a permite identificarea sectoarelor de activitate:
Servicii publice generale, în care se include sectorul “autorități publice”
Apărare. Ordine publică și siguranță națională în care se includ armata,poliția,protecție și paza împotriva incendiilor, jamdarmeria etc.
Cheltuieli social-culturale:
învățământ
Sănătate
Cultură, religie și alte acțiuni privind activitatea sportivă și tineret
Asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații
Servicii și dezvoltare publică și locuințe
Acțiuni economice
– Agricultură și silvicultură
– Transporturi și comunicații
– Alte acțiuni economice
Alte acțiuni economice în care se includ cercetarea ștințifică și alte acțiuni
Transferuri
Împrumuturi acordate
Plăți de dobânzi și alte cheltuieli privind datoria publică
Fonduri de rezervă
b) Clasificația economică grupează cheltuielile după natura lor și efectul economic în capitole, subcapitole, articole și aliniate ceea ce permite definirea conturilor din contabilitatea publică în măsură sa reflecte fidel alocarea fondurilor și execuția bugetară.Structura cheltuielilor bugetare,conform acestei clasificații, se prezintă astfel:
A. Cheltuieli curente din care:
Cheltuieli de personal
Cheltuieli materiale și servicii;
Subvenții;
Prime ;
Transferuri ;
Dobânzi aferente datoriei publice ;
Rezerve.
B. Cheltuieli de capital
C. Operațiuni financiare
– Imprumuturi acordate
– Rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane la credite privind creditele externe și privind creditele interne.
D. Rezerve, Excedent/Deficit
Rezerve, Excedent/Deficit
În tabelul următor sunt redate cele cinci categori de cheltuieli bugetare conform clasificației funcționale:
Structura cheltuielilor locale în perioada 2005-2008
Tabel nr 16–mii lei-
Evoluția cheltuielilor locale cu bază fixă în perioada 2005-2008
Tabel nr. 17
Pe perioada analizată,2005-2008, se constată o creștere semnificativă a cheltuielilor locale cu 518% în anul 2008 față de anul 2007, adică au crescut de 5,18 de ori.Saltul spectaculos pe care îl înregistrează nivelul cheltuielilor locale în anul 2008 se datorează ritmului de creștere a cheltuielilor pentru servicii publice care au crescut cu 470,71 mii lei, ceea ce echivalează cu o creștere de 92.30 % , în anul 2008 când se înregistrază un nivel al cheltuielilor de 501 mii lei comparativ cu nivelul acestor cheltuieli din anul anterior când au înregistrat un nivel de 30,29 de lei. În cei 4 ani de analiză se evidențiază o pondere semnificativă în total cheltuieli a cheltuilelilor cu acțiuni social culturale, acestea contribuie cu 54.15% în anul 2005 la formarea cheltuielilor totale,cu 47.97% anul 2006, 65.26%-2007,respectiv în anul 2008-52.45%.Un salt spectaculos înregistrează și evoluția ca și sumă, astfel în anul 2008 estimarea cheltuielilor este cu 526,35 mii lei mai mult decât suma cheltuielilor din 2007.
Cheltuielile totale au o evoluție crescătoare, în anul 2008 acestea au crescut de 4,62 de ori față de 2007, cu 1.032,69 mii lei, de 13,46 de ori față de 2006-de la 97,83 mii lei la 1317,28 mii lei, adică cu suma de 1.219,45 mii lei și de 24,18 ori față de 2005 ,adică cu 1.262,81 mii lei.
Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2005-2008
Grafic nr.5
3.2 Analiza alocațiilor bugetare ale comunei Ezeriș
Principalele categorii de cheltuieli publice incluse în bugetul local al comunei Ezeriș sunt:
– Servicii publice
– Siguranță națională și ordine pulică;
– acțiuni social-culturale;
– servicii de dezvoltare publică, locuințe, mediu și apă ;
– acțiuni economice;
Servicii publice
Cheltuielile cu servicii publice cuprind în structura lor autoritățile publice și acțiuni externe(autorități executive și legislative),transferuri cu caracter general la diferite nivele ale admistrației( transferuri privind contribuțiile de sănătate pentru persoanele beneficiare de ajutor social,transferuri din bugetele locale câtre bugetul fondului de asigurărilor sociale de sanătate),tranzacții privind datoria publică și împrumuturi( dobânzi,comisioane și alte costuri aferente datoriei publice locale interne). Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt :mărimea și structura aparatului de stat,regimului politic, nivelul salarizarii funcțiilor publice, factori sociali,înzestrarea tehnică.
Finanțarea cheltuielilor se face din buget, din veniturii proprii, din donații și din credite externe.Principalele categorii de credite sunt cele curente(pondere puternic majoritră) incluzând salarii și cheltuieli administrative și gospodărești, și cele de capital (pondere mică),incluzând construcții ,dotării informatice,mijloace de transport.
Structura cheltuielilor cu servicii publice în perioada 2005-2008
Tabel nr. 18- mii lei-
Cheltuielile cu servicii publice în perioada analizată din punct de vedere valoric are o evoluție crescătoare în anul 2006 cu 11,54 mii lei,de la 20 mii lei la 31,54 mii lei, ca pondere o scădere cu 4.12%;în anul 2007 atât valoric cât și ca pondere cheltuielile scad, scad cu 1,25 mii lei și cu 20.36%;însă în anul 2008 cheltuielile cresc ca valoare cu 470.71 mii lei,de 16.54 de ori și cu 26.05%.Aceste cheltuieli au o contribuție destul de semnificativă la formarea cheltuielilor totale, excepție în anul 2007-pondere de doar 11.88%, ponderea lor fiind de peste 32%
Ordine publică și siguranță națională
Cheltuieli publice pentru ordine publică și siguranță națională se referă la protecția civilă și protecția contra incendiilor(protecție civilă non militară), precum și la alte cheltuieli în domeniul ordinii publice și siguranței naționale.
Structura cheltuielilor cu ordine publică și siguranța națională în perioada 2005-2008
Tabel nr. 19 –mii lei
Cheltuielile cu siguranță națională și ordine publică în perioada analizată din punct de vedere valoric cât și ca pondere au o evoluție crescătoare,în anul 2005 bugetul local nu a avut cheltuieli cu ordinea publică și siguranța națională, în anul 2007 cresc cu 1,17 mii lei de la 0,21 mii lei la 1,38 mii lei,iar ca pondere o creștere cu 0.33%,în anul 2008 cresc cu 23,62 mii lei de la 1,38 mii lei la 25,00 mii lei, iar ca pondere o creștere cu 1.35%.Aceste cheltuieli nu au o contribuție nesemnificativă la alcătuirea cheltuielilor locale totale, 021% în anul 2006, 0.54% în anul 2007, respectiv 1.89% în anul 2008
Cheltuielile publice destinate acțiunilor social-culturale.
Cheltuielile publice destinate acțiunilor de natură sociol-culturală cuprind :învățământ, sănătate, cultură,recreere,religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret,asigurări și asistență socială(alocații, pensii, ajutoare, alte îndemnizații) .
1) Cheltuielile publice pentru învățământ trebuie să urmărească o dezvoltare a educației publice în concordanță cu cerințele contextului economico-social pentru a contribui în cât mai mare măsură la progresul societății. Factorii care determină politica financiară în învățământ sunt: demografici (structura specifică a populației), economici (cererea pentru forța de muncă calificată și adaptarea inovațiilor tehnologice de ultimă oră și nu numai), politici (principiile ideologice pe care se bazează stabilirea politicii școlare). Structura sistemului de învățământ : preșcolar, primar și gimnazial. Cheltuielile publice bugetare pentru învățământ sunt canalizate în cea mai mare parte către ministerul corespunzător Ministerul Învățământului și Educației dar și către alte ministere care urmăresc să instruiască în domeniul specific lor cadre competente (Ministerul Apărării, Ministerul de Interne etc.). Cheltuielile publice pentru învățământ pot fi privite și din perspectiva conținutului lor economic; în acest caz putem vorbi de:
cheltuieli curente (de funcționare și întreținere);
cheltuieli de capital (înzestrarea și construirea unităților de învățământ).
2) Cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă un punct de interes social pentru faptul că sănătatea generală a membrilor comunității înseamnă bunăstare fizică și mentală, condiții esențiale ce facilitează dezvoltarea socială. Cheltuielile publice din acest sector se împart în cheltuieli curente (salarii, medicamente etc.) și cheltuieli cu caracter de investiții (construcția și utilarea unităților). Având în vedere scopul special pe care și-l propun aceste cheltuieli publice, serviciul sănătății publice nu poate fi tratat doar ca o afacere condusă după legile pieței relația dintre cerere și ofertă având în acest caz mai degrabă o dimensiune umanitară. Sistemele de cheltuieli publice pentru sănătate urmăresc îmbunătățirea calității vieții indivizilor. Sursele din care se obține finanțarea sistemului de sănătate sunt fondurile bugetare, cotizațiile de asigurări de sănătate, fonduri speciale pentru sănătate, resurse ale populației care au fost cheltuite în ipostaza de pacienți, ajutor din exterior (OMS, Crucea Roșie etc.).
3) Cheltuieli publice pentru cultură, culte, activitate sportivă și tineret contribuie la educarea spirituală estetică, morală a populației prin activități artistice, culte, sportive sau divertisment. Aceste cheltuieli cuprind cheltuieli cu servicii culturale(cămine cultural ) și cu servicii religioase. Prețul acestor produse poate fi suportat în totalitate de către stat sau doar parțial prin subvenționare. Finanțarea se face din resurse bugetare integral, din venituri extrabugetare și alocații de la buget, din venituri extrabugetare în totalitate.Nu trebuie uitate nici sponsorizările, deosebit de avantajoase pentru cel care le primește el neavând altă obligație decât aceea de a declara deschis numele sponsorilor săi. Cheltuielile publice din această categorie finanțează de asemenea activitatea religioasă a cultelor recunoscute de stat (salarii pentru slujitorii bisericii) și pe cea sportivă și de tineret (în proporție de 75% în România).
4) Cheltuieli publice pentru asigurări și asistență socială înglobează următoarele tipuri de cheltuieli:alocații, pensii, indemnizații, ajutoare în anumite condiții pe care persoanele ce le primesc trebuie să le îndeplinească(ex.- ajutor social: în numerar și în caz de boli și invaliditate,drepturile asistentului personal pentru copii și adulți cu handicap grav,asistență socială pentru familie și copii, prevenirea excluderii sociale.Ele sunt menite să elimine cât mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice și sociale ce planează asupra vieții fiecărui membru al societății. Caracteristicile principale ale actualului sistem de finanțare a activităților legate de asitență socială vizează faptul că fondurile sunt obținute din cotizații sociale, legitimate social prin principiul solidarității. Pentru aceasta sunt create planuri sau politici de reducere a șomajului și sărăciei, ajutoare a familiilor în dificultate financiare, sau a persoanelor aflate în dificultate financiară, sau a persoanelor defavorizate (care se consideră a fi în general copii, tineri proaspăt absolvenți, persoanele în vârstă, persoanele handicapate). Finanțarea acestor cheltuieli se face din următoarele categorii de resurse: contribuții ale salarițiilor, liber profesioniștilor și patronilor; subvenții bugetare; fonduri speciale (acumulate din donații sau resurse ale ONG.
Structura cheltuielilor cu acțiuni social culturale în perioada 2005-2008
Tabel nr.20 – mii lei-
În cei 4 ani de analiză se evidențiază o pondere semnificativă în total cheltuieli a cheltuilelilor cu acțiuni social culturale, acestea contribuie cu 54.15% în anul 2005 la formarea cheltuielilor totale,cu 47.97% anul 2006, 65.26%-2007,respectiv în anul 2008 52.45%.Un salt spectaculos înregistrează și evoluția ca și sumă, astfel în anul 2008 estimarea cheltuielilor este cu 526,35 mii lei mai mare decât suma cheltuielilor din 2007.Cea mai mare pondere în cadrul acestor cheltuieli o dețin cheltuielile pentru învățământ chiar dacă acestea sunt în scădere:în anul 2005 ponderea este de 75.25% dar pe măsură ce anii trec ponderea se reduce la 51.67% în anul 2008.Un salt spectaculos înregistrează și cheltuielile cu cultură, culte, activitate sportivă și tineret care cresc în anul 2008 cu 115,22 mii lei ,de la 2,78 mii lei în anul 2005 la 118 mii lei în 2008,au crescut de 51,75 de ori; cheltuielile cu asigurări și asistență socială care înregistrează în anul curent o creștere cu 142.81mii lei ,de la 4 mii lei în 2005 la 146,81 mii lei în 2008,au crescut de 36,70 de ori, dar și cheltuielile cu sănătatea au crescut cu 69,44 mii lei ,de la 0,56 mii lei în 2005 la 70 mii lei în 2008,au crescut de 125 de ori.
Servicii de dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape
Servicii ,locuințe și dezvoltare publică cuprind următoarele tipuri de cheltuieli: alimentare cu apă și amenajări hidrotehnice,iluminat public și electrificări rurale,alte servicii în domeniul locuințelor ,serviciilor și a dezvoltării comunale.Principalele surse de finanțare sunt:bugetul de stat .Finanțarea bugetară (și nu numai) a cercetării are la bază principiul selecției,al competitivității între oferte de cercetare similare sau apropiate,din care este aleasa una pe baza programului de cercetare prpus finanțatorului.
Cheltuielile cu protecția mediului sunt foarte importante pentru păstrarea unui echilibru natural și prevenirea degradării mediului, care poate fi considerat un bun public ce trebuie ocrotit prin lege.Cuprind: canalizarea și tratarea apelor reziduale, Cea mai importantă măsură adoptată în ceea ce privește poluarea este aceea conform căreia poluatorul plătește reparațiile necesare în urma distrugerilor de mediu pe care le-a făcut.
Structura cheltuielilor cu servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape în perioada 2005-2008
Tabel nr. 21 –mii lei –
Cheltuielile cu servicii de dezvoltare publică, locuințe,mediu și apă din punct de vedere valoric au o evoluție crescătoare,în anul 2008 cresc cu 80,54 mii lei,de la 4,46 mii lei în anul 2005 la 85 mii lei în anul 2008, au crescut de 19.06 ori, dar din punct de vedere al ponderii în primii trei anii de analiză se remarcă o creștere de 20.26% în anul 2007, de la 8.18% în 2005 la 28.44% în 2008, urmata imediat de o scădere drastică de 22% în anul 2008,de la 28.44% la 6.44%.
Cheltuielile publice pentru acțiuni economice
Cheltuielile publice destinate acțiunilor economice cuprind următoarele tipuri de cheltuieli: transporturi și comunicații( transport rutier- drumuri și poduri,străzi,alte cheltuieli în domeniul transporturilor-, construcții,reparații curente), susținerea programelor de dezvoltare regională și alte acțiuni.Sursa de finanțare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat.
Structura cheltuielile pentru acțiuni economice în perioada 2005-2008
Tabel nr. 22 –mii lei –
Cheltuielile cu acțiuni economice din punct de vedere valoric au o evoluție crescătoare până în anul 2007, cresc cu 14,29 mii lei ,de la 0,46 mii lei în anul 2005 la 14,76 mii lei în anul 2007, au crescut de 31,40 de ori,din anul 2007 încep să scadă astfel că în 2008 scad cu 1,26 mii lei,de la 14,76 mii lei în anul 2007 la 13,50 mii lei în 2008.Din punct de vedere al ponderii în primii trei anii de analiză se remarcă o creștere de 4.93% în anul 2007, de la 0.86% în 2005 la 5.79% în 2008, urmata imediat de o scădere drastică de 4.77% în anul 2008,de la 5.79% la 1.02%.
Cap IV. Concluzii
4.1. Concluzii asupra relației dintre veniturile locale propriu-zise și cele primite
de la bugetul de stat
Fiind o comunitată mică, situandu-se într-o zonă mai puțin dezvoltată din punct de vedere economic, resursele proprii ale acestei colectivități locale nu sunt suficiente pentru asigurarea echilibrului între nevoi și capacitatea fiscală. La comunitățile mici nu se poate supraviețui din veniturile proprii.
Potrivit principiului autonomiei locale prevăzut de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează, potrivit atribuțiilor ce le revin în condițiile legii.Aceste resurse financiare trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile ce revin autorităților administrației publice locale.
Bugetul local al comunei Ezeriș pentru a asigura acoperirea cheltuielilor totale,alături de veniturile propriu-zise,primește de la bugetul de stat și de la alte administrații următoarele categorii de venituri :
● cote defalcate din impozitul pe venit Din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de:
47% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite;
13% la bugetul local al județului;
22% într-un cont distinct, deschis pe seama direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, la trezoreria municipiului reședință de județ pentru echilibrarea bugetelor locale.
Sumele având ca destinație echilibrarea bugetelor locale (sumele aprobate anual prin legea bugetului de stat precum și cota de 22% prevăzută în acest scop) sunt repartizate astfel:
27% se alocă bugetului propriu județului;
58,4% se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, în funcție de anumite criterii (populație, suprafața din intravilanul unității administrativ-teritoriale, capacitatea financiară a unității administrativ-teritoriale);
14,6% se repartizează, prin hotărâre a consiliului județean, pentru susținerea programelor de dezvoltare locală și pentru proiecte de infrastructură ce necesită cofinanțare locală..
Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. „Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sunt sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale și sumele defalcate cu destinație specială alocate pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice”.
Aceste sume sunt repartizate pe județe cu respectarea anumitor principii:
capacitatea financiară (în proporție de 70%) – determinată pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor;
suprafața județului (în proporție de 30%).
● Sumele defalcate din impozitul pe venit asigură echilibrarea bugetelor locale, și vizează: protecția socială privind asigurarea ajutorului social și ajutorului pentru încălzirea locuinței; susținerea sistemului de protecție a copilului; finanțarea instituțiilor de cultură descentralizate și plata contribuțiilor pentru personalul neclerical angajat în unitățile de cult din comună,finanțarea bugetelor proprii ale județelor; repartizări pe comune, orașe și municipii, prin hotărâre a consiliului județean, prioritare fiind unitățile administrativ-teritoriale care înregistrează venituri proprii insuficiente.
● Sumele defalcate din TVA sunt destinate finanțării cheltuielilor instituțiilor de învățământ primar și gimnazial de stat, iar repartizarea lor se face de către Consiliul Județean, prin hotărâre și cu asistența tehnică de specialitate a Direcției Generale a Finanțelor Publice.
● Subvenții de la bugetul de stat și de la alte administrații. sprijin financiar pentru constituirea familiei,subvenții pentru acordarea trusoului pentru nou născuți,subvenți pentru șomaj,pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă;
Legea finanțelor publice locale cuprinde anumite prevederi cu referire la determinarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale, începând cu 1 ianuarie 2009. Astfel, începând cu această dată, determinarea se va face ținând cont și de posibilitățile de acoperire a secțiuni de funcționare a bugetului local din veniturile proprii precum și de standaredele minime de calitate pentru prestarea serviciilor publice către populație.
Structura veniturilor locale și a veniturilor alocate de la stat în perioada 2005-2008
Tabel nr .23 –mii lei-
În perioada analizată 2005-2008 veniturile proprii ale comunei Ezeriș înregistrează o creștere din punct de vedere valoric,de la 7,27 mii lei în anul 2005 la 410,01 mii lei constanți în anul 2008 ,ceea ce reprezintă o creștere de 56,40 de ori în condițiile în care veniturile totale ale bugetului local au crescut de 24,14 ori .Deși aceste venituri ca și valoare cresc,ca pondere în venituri totale înregistrează totuși o scădere de la 13.32 % din total venituri în anul 2005, la 12.68% în anul 2006,respectiv 7.36% în anul 2007,însă în anul 2008 veniturile proprii cresc ca și pondere în total venituri ajungând la o pondere de 31.04% în total venituri.Dar aceste resurse nu sunt suficiente pentru a asigura acoperirea nivelului cheltuielilor totale fiind nevoie de sume suplimentare ce să completeze necesarul de cheltuieli curente pentru desfășurarea activității consiliului local.Consiliul local exemplificat primește sume alocate de la consiliul județean pentru echilibrarea bugetului local,astfel:
cote defalcate din impozitul pe venit care au o evoluție din punct de vedere valoric crescătoare de la 2,90 mii lei în primul an de analiză la 120 mii lei în anul curent, o creștere de 41,38 de ori,referitor la ponderea în total venituri alocate de la stat,se înregistrează un ritm de creștere/descreștere:în anul 2006- ponderea scade de la 39.89% cât a fost în anul 2005 la 36.26%, în anul 2007 se remarcă o ușoară creștere ca și pondere ,de la 36.26% la 36.92%,dar în anul următor se reduc cotele defalcate din impozitul pe venit ca și pondere la 29.27%.
sume defalcate din impozitul pe venit au o evoluție din punct de vedere valoric descrescătoare în anul 2006 când sumele scad cu 3 mii lei, de la 10 mii lei la 7 mii lei, crescătoare din aceelași an când are loc o creștere de la 7 mii lei în anul 2006 la 56,84 mii lei în anul 2008, o creștere de 812%,de 8.12 ori.Ca și ponderea în total venituri alocate de la stat,se înregistrează un ritm de creștere/decreștere:din anul 2005 până în anul 2007 – ponderea scade de la 21.15% ,cat a fost în anul 2005, la 4.90%,în anul 2007 , se remarcă o usoară creștere ca și pondere în anul 2008 de la 4.90% la 6.30%.
Sume defalcate din TVA dețin cea mai mare valoare atât ca sumă cât și ca pondere în total sume alocate de la stat.Din punct de vedere valoric cresc de la 34,75 mii lei în anul 2005 la 775,93 mii lei în anul 2008,cresc de 22,33 de ori,iar ca pondere acestea cresc în anul 2006 cu 18.38%,scad în anul 2007 cu 30.01% iar în anul 2008 ating cota de 85.95% în total venituri de la stat.,adică cresc cu 24.10%;
Subvenții de la stat și de la alte administrații ca și mărime au o evoluție descrescătoare în anul 2006 scad atât ca pondere cât și ca sumă ,respectiv cu 1,75 mii lei și cu 4.44%,în anul 2007 situația se schimbă radical- subvențiile cresc cu 89.98 mii lei și cu 32.32% mai mult, astfel că în anul 2008 scad valoric cu 20,77 mii lei,iar ca pondere cu 25.50%.
Prin urmare veniturile alocate de la bugetul de stat din punct de vedere valoric în perioada analizată cresc,de la 47,29 mii lei în anul 2005 la 902,77 mii lei,o creștere 19,09 ori,iar ca pondere în total venituri crește în primii trei ani de analiză de la 86.68% la 92.56% și scade în anul 2008 cu 24.21%-de la 92.56% la 68.35%.Având în vedere faptul ca ponderea veniturilor alocate de la stat în total venituri scade în anul 2008 ,iar ponderea veniturilor proprii crește în total venituri, putem trage concluzia că bugetul local al comunei reușește sa obțină un nivel mult mai ridicat al veniturilor proprii comparativ cu perioada anterioară, situație care este benefică pentru buget,ne mai fiind nevoie așa de acută de sume alocate de la stat.Această evoluție ne face sa ne gândim că poate în viitor bugetul local al comunei Ezeriș va reuși sa își finanțeze cheltuielile totale într-o măsură mult mai mare din veniturile locale propriu-zise.
.
4.2. Concluzii cu privire la asigurarea echilibrului bugetului local al comunei Ezeriș
Legea finanțelor publice locale nr 273 din 29 iunie 2006 definește Echilibrul bugetar ca fiind egalitate între veniturile bugetare și cheltuielile bugetare în cadrul unei exercițiu bugetar.În cadrul unui an bugetar bugetul poate înregistra un excedent bugetar sau un deficit bugetar.Excedentul bugetar este definit ca fiind partea veniturilor bugetare care depășește cheltuielile bugetare într-un an bugetar,iar deficitul bugetar-partea cheltuielilor bugetare care depășește veniturile bugetare într-un an bugetar.
Situația asigurării echilibrului bugetului local al comunei Ezeriș
Tabel nr .24- mii lei –
Echilibrul local în toți cei 4 ani de analiză este:
în anul 2005 veniturile locale au fost de 54,56 mii lei, iar cheltuielile locale au fost de 54,47 mii lei bugetul local al comunei înregistrează un excedent de 9 mii lei .
în anul 2006 veniturile totale sunt de 97,84 lei, cheltuielile totale au o valoare de 97,83 mii lei,echilibrul satisfacut la limită,un excedent de o mie de lei;
în anul 2007 veniturile totale sunt de 294,95 mii lei, cheltuielile totale au o valoare de 285.09 mii lei,echilibrul satisfacut,un excedent de 9,86 mii lei;
în anul 2008 veniturile totale sunt de 1.320,78lei, cheltuielile totale au o valoare de 1.317,28 mii lei,echilibrul satisfăcut,un excedent de 3,50 mii lei;
În concluzie echilibrul bugetului local al comunei Ezeriș este asigurat pe toată perioada analizată,însă trebuie luate măsuri de creștere a veniturilor deoarece ,după cum se observă din tabelul nr. 22, excedentul scade în anul 2008 de la 9,86 mii lei la 3,50 mii lei ceea ce înseamnă a ritmul de creștere a cheltuielilor totale, care au crescut de 4.62 de ori, a devansat ritmul de creștere a veniturilor totale care crescut de 4.46 de ori.
Bibliografie
1. Bistriceanu, Gh.D. si colectiv, “Finantele agentilor economici” Editura Economica, Bucuresti 2001.
2. Cătinianu,F,Dan.Victoria.,Donath, Liliana.;Finanțe publice,Editura Mirton,Timișoara,1995.
3.Cătinianu, F.,Donath Liliana.,Șeulean Victoria .”Finanțe publice”,Editura Mirton,Timișoara,1997.
4.Donath,Liliana,”Finanțele publice și elemente de administrare a impozitelor”,Editura Marineasa,Timișoara,2004.
5. Herbei,M.;Popovici,D., ”Finanțe publice”,editura Mirton,timișoara,2005.
6.Magiar N., Soceni – o perspectivă monografică, Editura Modus P.H., Reșița, 2000.
7. Moșteanu, Tatiana.și colaboratori: “Finanțe publice”,Editura Universitară,București,2005.
8. Talpoș,I ,.”Finanțele României”,vol. I,Editura Sedona ,Timișoara,1995.
9. Țîrcovnicu, V. „Istoria învățământului din Banat până la 1800”, București, 1978.
10. Văcărel. I (coord.), Bistriceanu .Gh. D.,Bercea Fl., Anghelache Gabriela, Moșteanu Tatiana, Bodnar Maria, Georgescu Fl.” Finante Publice” ed. a IV-a, Editura Didactica si Pedagogica RA, Bucuresti ,2004.
11. Văcărel, I.; și colaboratorii:Finanțele publice,Editura Didactică și Pedagogică,București,2000.
12.Xenopol A.D., “Istoria românilor”, Ed. Saeculum, vol. I, București, 1985.
*
* *
13. *** OUG nr 45/2003 privind finanțele publice locale.
14. *** Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale.
15. *** Codul fiscal al României actualizat la 1 ianuarie 2008.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Constituirea Si Utilizarea Bugetului Local al Comunei Ezeris (ID: 133929)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.