Constantin Noica și s entimentul românesc al [630117]

1
Constantin Noica și s entimentul românesc al
ființei .
Teodora Bobeș1
Abstract: Emphasizing the importance of the Romanian
feeling of being, in the postmodern society, that tends to
ignore the significance and the necessity of limitations for
every human being . Ever y person needs a certain cultural
environment in order to be a fulfilled human being. The study
will try to emphasize that humans need a par ticular society.
By being a R omanian, having a certain culture and a specific
religion that is different to all the other cultures is not an
impe diment for globalism . On the contrary, by accepting his
limit, the man can evolve and reach the unlimited, according
to Constantin Noica `s view. Consta ntin Noica —a Romanian
philosopher and philologist —explained how the being is
understood in the conscience of the Romanian people through
a well known local fairytale , Everlas ting youth and life
without end. Death and immortality are one of the most
important themes of humanity. The Romanian view regarding
the mat ter is so unique that it deserves a closer ap proach.
Keywords: Limit , boundary, nation, unique, Romanian ,
culture, religion, being, immortality , death.

1Drd. la Facultatea de Teologie din Alba Iulia din cadrul
Universității ”1 Decembrie 1918”, coordonator științific: Pr.
Prof. Dr. Gheorghe Remete.

2
Globalismul și conștiința individual ă
În societatea actuală, omul are nevoie să redescopere
rațiunea ființei și a existenței s ale.2Tehniciile moderne
acaparează din ce în ce mai mult conștiința complexă,
profundă a omului. Tendinț a actuală a tehnicii este de a
reduce omul și universul s ău la mediul virtual . Astfel lumea,
omul și convingerile sale, domeni ile în care acesta se
desfășoară sunt, în opinia unora, dezvoltări ale unor coduri
binare.
Peter Be yer —sociolog, profesor la Universitatea
Ottawa din Canada —în cartea sa , Religions in Global Society ,
recunoaște acest lucru în mod deschis , ba chiar încurajează
această viziune asupr a lumii. În opinia domniei sale , religiile
lumii, dar și orice domeniu din societate:sportul, politica, arta,
toate pot fi definite de un cod binar iar în baza acestui cod
binar , se poate realiza programul virtual al respec tivelor
domenii .3Religia nu mai e altceva decât o funcție într -un
sistem virtual.4De altfel, socio logul asociază situația
imigranților arabi și o ase amănă cu cea a colonialismul ui
european din sec al XIX -lea. În viziunea sa , colonialismul a
fost un exemplu benefic în istoria lumii , datorită politicii sale
expansioniste. În felul acesta, cultura creștină s -a putut
reconfi gura într-un nou spațiu, prin diversele forme ale
creștinismului —deviate de la forma originală —dar care au
contribuit la expansiunea sa (ex:bisericile din Africa au păstr at

2 De aceea, el trebuie să găsească mijloacele și modalitățiile potrivite pentru
a se împlini. În acest sens, fenomenul globalizării, cu mijloacele sale
specifice, nu este o soluție pentru omul preocupat de sine, ci este o
amenințare la adresa inde ntității sale.
3Spre exemplu, în opinia sa, islamul funcționează după codul:
permis/interzis, creștinismul: binecuvântat/blestemat, poltica după codul:
slab/puternic. În baza acestor coduri, orice comportament social sau religios
poate fi decodat și înțele s. Oricine poate avea acces la orice tip de cultură,
religie sau domeniu.
4Peter BEYER , Religions in Global Society, Routledge Taylor&Francis
Group Ltd, New York, 2006, p.79 -97.

3
specificul cultural al zonei, cu toate acestea sunt biserici
creștine).5Peter Beyer omite , însă, să specific e că, în realitate ,
colonialismul a fost și un masacru al populației indigene
africane. Civilizația occidentală a re un aport semnificativ nu
numai în „civilizarea” acestor popoare , ci și în sără cirea și
torturarea „barbarilor” africani. În opinia noastră,
colonialismul nu poate fi un exemplu în favoarea umanit ății ci
în detrimentul ei.
Cu toate acestea, urmând modelul colonialism ului,
Peter Beyer își dorește reconfigurarea culturii islamice în toată
lumea, prin intermediul codurilor și programelor de tip binar.
Islamul, în opinia sa, este un model alterna tiv care se pliază
foarte bine în societatea globală , datorită capacității de a
îmbina religiosul cu politicul și socialul. Dintre toate religiile,
islamul și creștinismul îi apar a fi religi ile care pot fi cel mai
bine definibile într-un sistem ,67 dar religia , în opinia noastră,
nu trebuie niciodată să devină un sistem. De altfel, pretenția
sociologilor de a considera conștiința individuală subordonată
socialului și sociologiei ni se par e greșită . Chiar dacă Thomas
Luckmann consideră că religia prezent ă într -o conștiință
individuală este invizibilă , întrucât nu are nici un efect social
vizibil , noi credem că , în realitate, conștii nța individuală nu
este pasivă. Orice conștiință este activă. Orice conștiință poate
modela realitatea înconjurătoare în funcție de convingerile
interioare chiar dacă aceste idei, convingeri , nu sunt palpabile .
Orice om valorează mai mult decât un sistem social, o

5 Ibidem, p.133 -155.
6 Ibidem, p. 155 -186.
7În ciuda bunelor intenții ale auto rului, nu putem să nu remarcăm modul
eronat de a vedea lucrurile. Chiar dacă sociologii Thomas Luckmann, în
anul 1960, respectiv Brian Wilson, în anul 1979, vorbesc despre
relativitatea religiei prezentă numai în conștiințele individuale și anume
despre s ecularizarea religiei, noi remarcăm că orice religie care se confundă
cu politicul și socialul nu mai poate fi considerată religie, ci ideologie
politică sau socială; în acest sens vezi ibidem p.99.

4
ideologie sau tehnică , căci: „Sâmbăta a fost făcută pentru om,
iar nu omul pentru sâmbătă. ”(Mc, 2, 27) .8 9
Desigur, tehnica este produs și operă a omului, mijloc
prin care acesta își poate îmbunătăți condițiile de viață .Atâta
timp cât calculatorul,telefonul,internetul etc, sunt simple
instrumente, mijloace, sunt inofensive. Dar în momentul în
care omul își dorește și definește realitatea complexă și
organică a lumii în funcție de aceste mijloace , iar nu invers,
atunci când realul apare ca produs al virtualului, iar nu
virtualul p rodus al realului, atunci omul privește realitatea în
mod deformat . Nu se p oate realiza o unitate a omului și a
lumii în mediul virtual.
Care să fie soluția în fața acestor amenințăr i? Este
oare suficientă o radiografie pesimistă asupra lumii? Lipsa de
reacț ie nu este o atitudine potrivită . Probabil, în anumite
situații , răul poate fi ignorat , dar în acest caz , el trebui e
demascat tocmai pentru că a fost disimulat ca un mare bine
pentru om și societate , întrucât există r iscul ca omul să capete
imagini și idei eronate, neconforme cu realitatea. Ființa
omului, natura sa, cultura sa, religia sa , nu pot fi reduse la
coduri binare. Realitatea este complexă, nuanțată, adâncă , așa
cum nici o tehnică nu poate fi.

8Vezi Thomas LUCKMANN , The Invisible Religion, The Macmil lan
Company, New York, 1967, p.50 -76.
9Este adevărat că omul modern s -a depărtat de Biserică, subiectivând
credința dar Biserica nu poate fi o formă obiectivă de expresie a unor
conștiințe subiective. Pentru noi, Biserica nu este un organism biologic sau
social. Biserica nu este numai instituție. Biserica depășește dualismul dintre
subiectiv și obiectiv, pentru că în Biserică este prezent Dumnezeu . Acesta
depășește toate categoriile gândirii. Dumnezeu nu este ființă biologică,
socială sau tehnică ci depășește orice determinare biologică, psihologică sau
socială. Vedem, experiem criza societății occidentale și lipsa religiozității
autentice, dar între o religie seculară, în care omul se limitează la propria
conștiință și o religie ideologizată, noi nu putem alege nimic. Religia ca
sistem social, ca funcție într -un sistem, nu este o alternativă pentru credința
deformată de subiectivismul proprilor patimi.

5
Devenirea înt ru ființă -antidot împotriva scindării
persoanei .
Constantin Noica a reușit de minune să surprindă
complexitatea ființ ei așa cum apare ea în sufletul colectiv al
românului. Limba românească descrie o mulțime de situații
ale ființei , iar acest fel de a concepe lume a și omul este unic și
profund. Modulațiile ființei , prezentate în cartea sa
Sentimentul ro mânesc al ființei , ne arată tocmai adânci mea și
subtilitatea gândirii românești. Tehnica modernă — iar aici ne
referim mai ales la știința occidentală pozitivistă — deși
definește ființa cu precizie, reușește tocmai contrariul :„voind
să prindă realul, ea se desprinde tot mai mult de el și tinde să
spună tot timpul că ființa nu e asta , nici asta :în timp ce
modularea românească a ființei se împlântă tot mai mult în
real și tinde să spună: <<este și asta, și asta >>, dar chiar să
treacă la activul ființei neîmplin irile ei ”10.
Trebuie să remarcăm că mediul v irtual este produsul
omul ui modern, om care a fost inspirat într-o mică sau mai
mare măsură de filosofia antică. Căci ce poate fi vi rtualul dacă
nu o delimitare faț ă de lumea în devenire?11Din nefericire, o
parte din societatea modern ă și postmodern ă a citit f ilosofia
lui Platon, unilateral12, căci nu știința sau teh nica erau

10Constantin NOICA , Sentimentul românesc al ființei , Editu ra Humanitas,
București, 1996, p.31.
11Opoziția dintre ființă și devenire, temă de gândire care a marcat omul
antic, l -a inspirat și pe omul modern și postmodern. Opoziția dintre vizibil și
inteligibil, conflictul dintre opinie și știință, dintre lumea umbrelor și cea a
științei, unde este m ult mai multă rațiune și deci implicit mai multă lumină,
l-au determinat pe acesta să conceapă mijloace și tehnici stabile, în opoziție
cu mișcarea și nesiguranța naturii.
12Vezi curentul pozitivist care începând cu filosoful francez August
Comte(1798 -1985 ) și filosoful englez, Herbert Spencer(1820 -1903), a
influențat și marcat lumea de astăzi în toate domeniile: filosofie, drept,
sociologie, știință căci pozitivismul se bazează numai pe o explicație a lumii
din punct de vedere științific, prin intermediul empirismului logic excluzând
metafizicul sau teologicul; vezi și Cercul de la Viena(disputa dintre David
Hildberg și Kurt Godel); după pozitiviști universul poate fi explicat

6
considerate ca destinație finală , ci Binele.13Credem că
dialectica este numai o metodă, nicidecum un scop în sine și
pentru sine. Omul modern și postmodern nu face decât să -i
nege ființei atributele devenirii , pe când Platon a putut vedea
că, din punctul de vedere al rațiunii , Unul este și nu este14 iar
omul nu poate exprima U nul excusiv prin a firmații sau prin
negații , pentru că , Unul nu este epuizat nici de afirmații, nici
de negații , căci Unul este mai presus de rațiune. Din păc ate,
omul modern și postmodern a ajuns să definească ființa ori
numai prin ne gații, ori numai prin afirmații, sau chiar prin
amândouă , dar adeseori , mai mult formal .
Desigur, filosofia antică pornește de la ruptura tragică
dintre vizibil și inteligibil , dar între cele două planuri există
trepte de claritate, există nuanțe peste care nu se poate trece.
Dialectica era o disciplină atât a afirmațiilor cât și a negațiil or
iar ea trebuia să fie morală , să se îndrepte spre Bine, spre ceea
ce este, să mediez e trecerea între lumea vizibilă și cea
inteligibilă. Nu numai rațiunea ca i ntelect media această
trecere , ci și rațiunea profundă a omului care putea discerne

exhaustiv prin intermediul științei; Platon nu a negat știința dar a considerat –
o instrument de cunoaștere, nu cunoașterea însăși; aceste informații se pot
găsi și în cartea autorului Adrian LEMENI , Apologetica Ortodoxă , Editura
Basilica, București, 2014, p. 152 -175.
13Omul trebuia să depășească limitele proprii sale rațiuni, trebuia să-și
îndrepte rațiunea, supusă erorii și contradicției, către Bine, către acel Unu
misic aflat dincolo de lumea vizibilă și care se credea că este izvorul tuturor
formelor; țelul omului, după Platon, era să ajungă la Binele necunoscut; în
acest sens, vez i PLATON , Republica, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1986, p.7 -502.
14Vezi PLATON , Parmenide, Opere VI , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1989, p. 49 -157; am mai folosit această idee în studiul, Icoane
ale morții între rai și iad, în vol. Icoană și Misiune. Relația dintre chip și
imagine în societatea actuală , supliment al revistei Altarul Reîntregirii,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2017, p. 129.

7
între bine și rău, între lumină și întuneric , între dreptate și
nedreptate .15
Dar să r emarcăm cum limba română reușește să
surprindă , mult mai bine , realul și ființa , nu distanțându -se de
ele, negându -le, ci surprinzându -le în devenire . Sufletul
române sc este întru ființă și nu în afara ei, cu toate c ă nu este
nici înlăuntrul ei. Ființa este înch isă și deschisă, limitată și
nelimitată. Ființ a românească reușește să apropie și să
îmblânzească contrariile. Dorul —una din modalitățile
ființei — este, în fond , o contopire , o îmblânzire dintre plăcere
și durere.16În această contopire a contrariilor, ce se găsește și
în alte cuvinte ale limbii române , spre exemplu mândrie,
preamândrie, întreagă mândrie , cuvinte provenit e din slavonă
și care la origini însemna u înțelepciune , limba românească
reușește următoarea performanță: să îmbine înțelesuri și
sensuri opuse, printr -o cununie interioară, printr -o sudare între
cuvinte ș i sensuri diferite, performanță pe care alte limbi ,
precum Greaca , le reușește numai exterio r, alăturând
cuvinte .17<<Mândra și mândrul ei>> înseamnă atât frumusețe
interioară cât și exte rioară. Românul îmbină, prin aceste
cuvinte , frumusețea fizică și cea morală, reușind să
contopească aceste înțelesuri , într-un singur cuvânt.18 Așadar ,
limba română reușește să surprindă și să aducă fi ința la
vede re.
Descoperirile realizate de Const antin Noica în
tezaurul limbii, l-au determinat să dezvolte o întreagă
filosofie , pornind de la conceptul de limită, de hotar. Ființa
este și sta bilă dar și în mișcare, este limitată și totuși

15 În acest sens vezi mitul peșterii, la PLATON , Republica,cartea a VII -a,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p.7 -502.
16 Ibidem, p.27; vezi și Constantin NOICA , Cuvânt împreună despre rostirea
românească, Editura Eminescu, București 1987, p.205 -207.
17 Constantin NOICA , Cuvânt împreună despre rostirea româneas că, Editura
Eminescu, București, 1987, p. 210 -211.
18 Constantin NOICA , Cuvânt împreună despre rostirea românească, Editura
Eminescu, București, 1987, p.210.

8
nelimitată. Bazându -se pe experienț ele contradictorii ale
limbii, Cons tantin Noica reușește să exprime specificul
paradoxal al ființei românești. Cuvântul „hotar” , provenit
inițial din limba magiară, a fost preluat și în limba română. El
s-a dezvoltat mai departe , căpătând sensuri noi. La prima
întâlni re, cuvântul înseamnă graniță, adică delimitare.
Totodată, înseamnă și deschidere: „Hotarul nu e margine,
căci nu curmă; nu e doar graniță, căci nu desparte
întotdeauna; nu este capăt, căci mai degrabă deschide, ca
orizontul. Se și spune în limba noastră, pentru orizont, atât de
frumos, <<hotarul vederilor>>. ”19
Poate că spiritul românesc nu a dezvoltat un sistem
filosofic remarc abil al ființei, dar a ales și a simțit să -și
clădească viața pe relația sa cu Dumnezeu . 20 Pentru român,
dacă generalul și individualul nu pot coexista , existența nu are
sens, oricâte realizări exterioare ar avea omul. Pentru român,
lumea și sinele nu sunt obiecte pe care acesta le posedă și
consumă ci mijloace de uniune și comuniu ne cu Dumnezeu .
Orizontul infinit se poate deschide odată cu acceptarea
limitelor proprii , în ultimă instanță , cu acceptarea limitei
finale-moartea . Numai acceptând moarte a, omul îl poate afla
pe Cel nelimitat și veșnic.
Se ridică întrebările : cum de cuvintele românești au
reușit să exprime uni rea dintre general și particular într-un
mod atât de intim? Oare cuvântul și cuvintele românești sunt
simple expresii ale unor dorințe iraționale? Nu este, oare,
cuvântul rațional? Noi considerăm că el exprimă și o realitate
existențială. Mai mult ca sigur, această unire interioară între
general și pa rticular trebuie să fi avut loc cândva, undeva ,
altfel nu s -ar putea discuta despre ea în felul acesta.

19 Ibidem, p.171.
20 Iar asta nu pentru că nu ar fi avut resursele necesare sau pentru că nu ar fi
avut o gândire capabilă de mari realizări intelectuale, așa cum ne apar în
civilizația occidentală —unde aceste realizări sunt palpabile —ci pentru că
spiritul românesc a considerat că are lucruri mai importante de făcut.

9
Constatin Noica îl aduce în discuție pe domnit orul
Neagoe Basarab (1459 -1521) și cartea sa , Învățăturile lui
Neagoe Basarab către fiul său Theodosie , bazându -se pe
aceasta în investiga rea trecutul ui gândurilor și intențiilor
românești.21 Cu siguranță , aici putem găsi un răspuns pentru
mentalitatea străveche a românului. Pare paradoxal cum
domnitorul Țării Român ești își îndeamnă fiul , viitor domn, să
se închine și să -L slăvească pe Dumnezeu , să renunțe la lume ,
să se gândească la moarte.22Cum este posibil ca domnitor ul
țării să renunțe la lume, în condițiile în car e obligațiile îl
împiedică de la aceasta, se întreabă Constantin Noica . Cum se
împacă veșnicia, eternitatea și timpul ? Prin asceză , și anume
prin tăcere, înfrânare, suferință și căință , prin frică, smerenie,
prevedere, iar în final dragoste, ce aduce sufletul la
contemplație -vine răspunsul domnitorului. Asceza și mistica
creștină împacă cele dou ă lumi, prin milă, dar nu mila ca
etică , așa cum apare bunăoară în civilizația occidentală.23
În ceea ce ne privește , credem că în cugetul române sc,
procesul linear al cunoașterii este de fapt unit cu cel
existențial. Nu există ruptură între trup și suflet, minte și
inimă, între rațiune și credință, între lumea vizibilă și cea

21 Constantin NOICA , Pagini despre s ufletul românesc, Ed. Humanitas,
București, 1991, p.46 -72.
22 Îl îndeamnă să judece supușii cu dreptate, cu milă și dragoste, să nu
profite de statutul împrumutat de domn căci numai Cel de sus este stăpân
peste toate iar omul, chiar bogat fiind, nu posedă n imic, indiferent de
statutul său social; cum fie sărac sau bogat, omul este fiu și prieten al lui
Dumnezeu; fiul domnitorului este îndemnat să renunțe la lume, să le supună
pe toate lui Hristos, pentru a câștiga înainte de toate Împărăția Cerească;
vezi în acest sens Neagoe BASARAB , Învățăturile lui Neagoe Basarab către
fiul său Theodosie, Editura Litera Internațional, București -Chișinău, 2001,
p. 1-303.
23 Constantin NOICA , Pagini despre sufletul…, p.15; mila, despre care se
vorbește în mistica ortodoxă, conduce sufletul spre contemplație, spre
vederea lumii nemateriale, a îngerilor, vedere ce nu este preocupată de
cunoaștere; cunoașterea lui Dumnezeu este o cunoaștere fără de cunoaștere,
este adevărata cunoaștere.

10
inteligibilă , iar această viziune asupra lumii credem că este
rezultatul credinței românului în Hristos, Cuvântul întrupat
din veci, Singurul Car e a unit ceea ce este cu ceea ce există.
El, ca Persoană , este legătura dintre lumea creată și cea
necreată , iar legătura vie a omului cu Hristos , în Biserică, a
determinat persoana u mană să depășească în mod real ruptura
ontologică dintre ființă și existe nță, dintre lumea esenței și cea
a devenirii. Dar să vedem cum această credință, mod de a fi al
românului din secolul al XVI -lea, și din orice timp, se
oglindește și în exprimarea contemporană, căci cu vintele,
credem noi, sunt semne raționale ale modul ui său de
existență . Rostirea românească24 spune astf el:N-a fost să fie25
vrând să spună că deși ființa : „a bătut la poarta realității ”26
totuși ea nu s -a împlinit . Ceea ce este foarte interesant este că
în concepția românească acest „ n-a fost să fie” este unul
anumit . „N-a fost să fie”, nu este negație pură. Chiar și ființa
neîmplinită este o experiență, o călătorie, o poveste cu
învățămintele ei și nu neant pur ; era să fie se referă la ființa
suspendată , chiar cu o treaptă mai aproape de a se întrupa în
realitate ; va fi fiind ca eventualitate a ființei; o posibilitate
incertă și nedete rminată dar care afirmă, că de va fi să fie, de
va fi scris, rațional să fie , va fi;27ar fi să fie este o posibilitate

24 Toate situațiile ființei descrise mai jos(cele 6 puncte), pot fi găsite detaliat
în cartea lui Constantin NOICA , Sentimentul românesc al ființei , Editura
Humanitas, București, 1996, p.24 -54.
25 Ființa nu s -a împlinit, datorită unei situații specifice, deși ființei îi lipsește
în acest caz ceva general; generalul cu individualul nu s -au întâlnit,
întocmai ca în Luceafărul lui Eminescu. Intenția ființei de a se împlini s -a
lovit de anumite legi și nu a putut să se instituie în realitatea individuală.
Constantin Noica ne sugerează că n -a fost să fie nu este o fatalitate a
spiritului românesc. El vrea să spună că n -a fost să fie înseamnă, de fapt, n -a
fost scris să fie, iar ceea ce n -a fost scris înseamnă că avea rațiunea de a fi,
deși s -a întâmplat ceva anume care a împiedicat ființa.
26 Const antin NOICA , Sentimentul .., p. 29.
27Aici se înscrie și intenția creatorului, căci arta sa are sens numai în relație
cu cineva care o va înțelege: „Creația nu are sens fără presupunerea cuiva

11
orientată; de reținut că posibilul ne vorbește despre lipsa de
putere ; totuși, acest ar fi să fie este foarte aproape de
împlinirea ființei și nu contrazice realul;28este să fie ce descrie
situația ființei ca intrare în ființă, ca împlinire, ca lumină a
ființei, ca rațiune de a fi, ca rațiune completă, întregită ; a fost
să fie este opu sul lui n -a fost să fie și descrie ființa intrată în
real la timpul trecut , adică ființa împlinită și consumată, fii nța
care s -a scris : „Să înțelegem prin scris varietatea de
presc rieri, și vom întâlni sentimentul românesc al ființei; să
înțelegem pur și simplu ”scris” și atunci va trebui să citim
textul , adică să încercăm descifrarea rațională posibilă a
textului și texturii ființei”29
Toate aceste moduri de a fi vorbesc des pre preființă,
adică atât despre esență cât și despre existență. Ființa nu este
simplă esență , ca în filosofia occidentală. Dialectica nu a a vut
succes pe melagurile românești. Esența nu este opusă
existenței , în mod defini tiv.30Ființa românească este fragilă,

care s -o înțeleagă, s -o folosească și să și -o însușească în felul visat de
creator”, vezi Constantin NOICA , Sentimentul .., p.37.
28Există în acest sens gânditori moderni precum Emile Boirac(1851 -1917)
care nu văd posibilul ca neant: „Acest ultim sens al posibililului, de a nu
contrazice realul, îl văd gânditorii ce nu înțeleg să rămână la logică
modală” în acest sens vezi Constantin NOICA , Sentimentul.., p.42.
29 Ibidem, p.53.
30 Există diferențe dar nimic care să ru pă lumea în două. Interogația la noi,
posibilul și nuanțele sale nu neagă realitatea ci sunt o „sporire a realului
în sânul realului”, amintind și de cercetarea modernă a fizicianului Carl
Friedrich Freiherr von Weizsäcker (1912 -2007). Poate nu întâmplăt or
există o mulțime de cercetători români (Radu Popa, Adrian Stoica, Iulian
Bloșiu, Virgil Adumitroaie, Sorina Lupu în poziții cheie la centrul de
cercetare Nasa); în acest sens vezi Români cu mintea -n stele ,
https://www.youtube.com/watch?v=2WNeqeCsWCA , site accesat în data
de 30 07 2018, ora 18:14; acești cercetători nu sunt blocați în fizica și
matematica de tip clasic care desparte vizibilul de inteligi bil; ceea ce
imaginează omul poate fi posibil în realitatea imediată; sentimentul
românesc al ființei despre care vorbește Constantin Noica se aseamănă
foarte mult cu știința experimentală de astăzi, cu cercetarea din fizică,
matematică, biologie, știință ce nu îl poate nega pe Dumnezeu pentru că

12
fiind în mișcare, în deven ire. Atunci când pornește p e calea
ființei, raționamentul și sentimentul românesc nu se avânt ă,
fără temei .31Pornind pe cale, omul devine întru ființă, căci
vocabula întru descrie cel mai bine, așa cum a arătat
Constantin Noica , sentimentul românesc al ființei. Ființa, la
români, urmărește cunun ia dntre general și individual , dintre
muritor și nemuritor, dintre om și Dumnezeu. Vom r egăsi
astfel ființa și în basmul cult , cules de P. Ispirescu, Tinerețe
fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte. Basmul redă situația
împlinirii dintre general și individual. Constantin Noica ,
citându -l pe lingvistul ș i folclorist ul Lazăr Șăineanu(1859 –
1934) observă că nici un basm din alte culturi nu a mai tratat
tema nemuririi în fe lul nostru: copilul nu vrea să se nască ,
înainte de a descoperi sensul existenței , înainte de a se naște
întru ființă . Nașterea nu este un proces mecanic ci implică
alegerea conștientă a omului.32 Făt-frumos , în basmul enunțat
mai sus , se va naște numai după ce tatăl său îi va promite
ființa, ființă ce se va dovedi a fi persoana tinereții fără
bătrânețe și a vieții fără de m oarte. Totuși, nici măcar făt –
frumos nu se poate împlini cu adevărat în lum ea ideală, în
lumea basmului , unde ființa este individuală. El pierde această
ființă, atins de dorul unui trecut îndepărtat , și se întoarce
pentru a -și întâni moartea . Moartea îl așteaptă , îl pălmuiește —
adică îl hotărnicește — pentru că a îndrăz nit să-și depășească

atâta timp cât există probabilitatea —oricât de mică —a dovezii existenței lui
Dumnezeu, negându -o iar aceasta existând, omul ar fi ridicol susținând
contrariul; vezi și https://www.youtube.com/watch?v=HZUU08lGoGU ,
site accesat în 30 07 2018, 19:56, vezi minutul 10:40 -11:17; chiar dacă
acești cer cetători au unele opinii controversate, totuși capacitatea de a
rezolva probleme în spațiul cosmic , atât teo retice cât și practice, este
admirabilă.
31Spiritul românesc are ceea ce se numește discernământ, adică virtutea
practică de a desluși ființa, de a înainta în cuprinsul ei, prudență dar și
deschidere totodată.
32 Constantin NOICA , Sentimentul ..,p. 107 -108.

13
condiția de om muritor.33Se pot desprin de câteva precept e
,credem noi, impo rtante pentru sentimentul românesc : fără
nemurire , viața și nașterea nu par să aibă nici un sens;
nemurire a este în același timp ființială și existențială, iar omul
poate fi nemuritor; omul nemuritor nu trebuie să privească
înapoi cu nici un chip , nu trebuie să se lase măcinat de dor,
dar nici să uite că este muritor, căci la cea mai mică neatenție ,
va muri ; omul să asculte de pedagog(în acest caz, calul), de
vrea să se întoarcă teafăr dintr-o călătorie în valea morții; c u
siguranță există o ierarhie a vi eții, pe care nici un mit n u o
poate încălca; d in păcate, omul nu se mai poate întoarce în
paradis , dar orice om care a pierdut paradisul , poate nădăjdui
într-o fericire eternă , căci poate fi ceva ma i bun decât un
paradis pierdut și anume un paradis actual .

Concluzii
Rede scoperim sentimentul rom ânesc a l ființei și ne
întrebăm de ce este uitat, neglijat și disprețuit . Considerăm
acest sentiment necesar pentru cei ce doresc să își păstreze și
afirme identitatea și apartenența creștină. Această apartenență
se reflectă și în modul de comportare al unei persoane iar
fascinația oarbă pentru culturi, religii și idei străine, nu au
cum să fie benefice pentru spiritul românesc. Co mplexul de
inferioritate, prezent mai ales în societatea de astăzi, față de
orice altă cultură, față de orice altă religie , civilizație, în afară
de cea proprie , este de fapt o lipsă de înțelegere și bun simț .
Încercarea de a delimita cultura românească de credința
creștină este supusă eșecului, căci cultura și limba noastră
românească , așa cum sunt ele , s-au format în Biseric ă, fie că
ne convine sau nu.34 De altfel, acest sentiment românesc este
teribil de valoros pentru orice om . El este o poartă deschisă,

34 vezi Sergiu CIOCÂRLAN , Cum am învățat să povestim în limba română cu
ajutorul Sfântului Ierarh Varlaaam , în rev. Familia Ortodoxă, nr.
2(97)/2017, Februarie, p.66 -72.

14
căci devenire a întru ființă se întâlnește cu știința, arta,
teologia și istoria, fix în același punct. Acest sentiment nu
închide ușa în nas altor religii, culturi sau altor națiuni dar
păstrează ceea ce are mai de preț : un suflet intact și demn.

Bibliografie
1. BASARAB , Neagoe, Învățăturile lui Neagoe Basarab
către fiul său Theodosie, București -Chișinău, Editura
Litera Internațional, 2001.
2. BEYER , Peter, Religions in Global Society, New York,
Routledge Taylor&Francis Group Ltd, 2006.
3. LEMENI , Adrian, Apologetica Ortodoxă , București,
Editura Basilica, 2014 .
4. LUCKMANN , Thomas, The Invisible Religion, New
York, The Macmillan Company, 1967.
5. NOICA , Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea
românească, București, Editura Eminescu, 1987.
6. NOICA , Constantin, Sentimentul românesc al ființei ,
București, Editura Humanitas, 1996.
7. NOICA , Constantin, Pagini despre sufletul românesc,
București, Ed. Humanitas, 1991.
8. Noul Testament cu Psalmii , București, Editura
Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2008 .
9. PLATON , Parmenide, Opere VI , București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1989.
10. PLATON , Republica, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1986.
11. CIOCÂRLAN Sergiu, rev. Familia Ortodoxă, nr. 2(97),
Februarie, 2017 .