Constantin Munteanu Mioara Dumitrascu Alexandru Iliuta ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA CALITÃȚII MEDIULUI Suport curs: Tehnician ecolog si protectia calitatii… [617185]

Constantin  Munteanu                Mioara Dumitrascu              Alexandru  Iliuta 

ECOLOGIE  ȘI PROTECȚIA CALITÃȚII 
MEDIULUI  

Suport curs: Tehnician ecolog si protectia calitatii m ediului

Editura Balneara
2011

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
MUNTEANU, CONSTANTIN
Ecologie și protecția calității mediului / Constantin
Munteanu, Mioara Dum itrașcu, Rom eo-Alexandru Iliu ță. –
București : Editura Balnear ă, 2011
Bibliogr.
Index
ISBN 978-606-92826-9-4
I. Dum itrașcu, Mioara
II. Iliuța, Rom eo-Alexandru
574
504.054

Published by
Editura Balnearã – http://bioclim a.ro
E-mail: [anonimizat]
B-dul Ion Mihalache, 11A, Sector 1, Bucharest, Romania

CUPRINS 
INTRODUCERE …………………………………………………………………… …………………………………..…….…..3  
I. POLUAREA  ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ………………………………………… ……………………………..…….4  
1. Poluarea apei……………………………………………………………………………………………………………..4  
2. Poluarea aerului………………………………………………………………………………………………………… .8 
3. Poluarea solului………………………………………………………………………………………………………… 12 
4. Măsuri de protecție a calității apelor……………………………………………………………………………14  
5. Măsuri de protecție a calități aerului……………………………………………………………………………16  
6. Măsuri de protecție a calității solului……………………………………………………………………………18  
 
II. CONSERVAREA  BIODIVERSIT ĂȚII…………………………………………………………………………….22  
1. Monitorizarea  biodiversit ății locale și zonale………………………………………………………………..22  
2. Analizarea  factorilor  care duc la modificarea  biodiversit ății……………………………………………26  
3. Protejarea  biodiversit ății la nivel local, zonal și național…………………………………………………27  
4. Analizarea  modificări biodiversit ății în cazul unor accidente  ecologice…………………………….29  
5. Promovarea  conceptului  de conservare  a biodiversit ății în concordanță  cu cel la nivel 
mondial………………………………………………………………………………………………………… …………….30  
 
III. CHIMIA Ș I BIOLOGIA  APELOR NATURALE ………………………………………………………………..31  
1. Modul de desfășurare a vieții în apele naturale…………………………………………………  …………31  
2. Corelarea  proprietăților fizice cu proprietățile chimice ale apelor naturale………………………34  
3. Indicatorii  biologici ai apelor naturale…………………………………………………………………………  36 
4. Protejarea  calității apelor naturale………………………………………………………………………………37  
5. Măsurători și observații hidrometrice…………………………………………………………………………….40  
 
IV. SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII MEDIULUI  ÎN ECOSISTEMELE  
ANTROPIZATE …………………………………………………………………………………………………………..42  
1. Implementarea  conceptului  de dezvoltare  durabilă și agricultur ă ecologică……………………..42  
2. Monitorizarea  efectelor antropizării asupra ecosistemelor  naturale………………………………..43  
3. Evaluarea  impactului  ecologic al antropizării………………………………………………………………..45  
 
V. GESTIONAREA  DEȘEURILOR……………………………………………………………………………………47  
1.Monitorizarea  regimului  deșeurilor din sectorul gospodăresc și public……………………………..47  
2. Monitorizarea  regimului  deșeurilor din sectorul industrial……………………………………………..49  
3. Monitorizarea  regimului  deșeurilor periculoase…………………………………………………………….50  
4.Evaluarea  impactului  depozitelor  de deșeuri asupra mediului………………………………………….52  
 
VI. SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII APELOR NATURALE ……………………………….53  
1. Recoltarea  probelor de apă în vederea analizei fizico‐chimice și microbiologice………………..53  
2. Determinarea  indicatorilor  fizici ai apelor naturale………………………………………………………..55  
3. Determinarea  indicatorilor  chimici ai apelor naturale…………………………………………………….56  
4. Măsurarea radioactivit ății apelor naturale……………………………………………………………………57  
5. Determinarea  indicatorilor  microbiologici  ai apelor naturale………………………………………….58  
 
VII. SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII AERULUI……………………………………………..60  
1. Recoltarea  probelor de aer…………………………………………………………………………………………60  
2. Monitorizarea  calității aerului…………………………………………………………………………………….61  
3. Prognozarea  dispersiei  poluanților in funcție de evoluția parametrilor  meteorologici……….62  
 
VIII. SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII SOLULUI…………………………………………….63  
1. Interpretarea  caracteristicilor  solului…………………………………………………………………………..63

2. Determinarea  caracteristicilor  fizice ale solului……………………………………………………………..64  
3. Determinarea  indicatorilor  chimici de calitate a solului………………………………………………….65  
4. Determinarea  indicatorilor  microbiologici  ai solului……………………………………………………….66  
5. Determinarea  radioactivit ății solului……………………………………………………………………………67  
 
IX. SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII APEI POTABILE ……………………………………..68  
1. Interpretarea  schemelor  de alimentare  cu apă……………………………………………………………..68  
2. Urmărirea procesului  tehnologic  de îmbunătățire a calității apei…………………………………….70  
3. Monitorizarea  calității apei pe parcursul  procesului  tehnologic……………………………………….71  
 
X. SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII APELOR UZATE………………………………………72  
1. Supravegherea  rețelei de canalizare  a apelor uzate……………………………………………………….72  
2. Urmărirea indicatorilor  fizico‐chimici de calitate a apelor uzate pe parcursul  procesului  
tehnologic……………………………………………………………………………………………………… ……………73  
3. Urmărirea indicatorilor  fizico‐chimici de calitate a nămolurilor  din stația de epurare…………74  
4. Urmărirea indicatorilor  biologici ai apelor uzate și a nămolurilor…………………………………….75  
5. Aplicarea  măsurilor necesare pentru îmbunătățirea proceselor  de autoepurare  pe cursurile 
de apă………………………………………………………………………………………………………………. ………..75  
 
XI. INSTRUMENTE  SI INSTALATII  DE LABORATOR …………………………………………………………77  
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………..80  
 
Lista figuri 
Figura 1 . Smogul ………………………………………………………………………………………………………………. …10 
Figura 2. Poluarea solului……………………………………………………………………………………………………….13  
Figura 3 . Schema unei stații de epurare a apei menajere…………………………………………………………..14
Figura 4. Efectul de sera. ……………………………………………………………………………………………………….19                                
Figura 5. Formarea  ploilor acide………………………………………………………………………………………………19  
Figura 6. Structura  atmosferei…………………………………………………………………………………………………20  
Figura 7. Interpretarea  conceptului  de biodiversitate  …………………………..…………………………………….23  
Figura 8. Categoriile  de bioforme  (dupa Raunkiaer)……………………………………………………………………25  
Figura  9. Rezervatiile  naturale din Romania …………………………………………………………………………….27  
Figura 10. Rezervatia  Biosferei Delta Dunarii……………………………………………………………………………..28  
Figura 11. Distributia  rezervelor  de apa ale Pamantului……………………………………………………………..32  
Figura 12. Planaria sp., Navicula sp., Myriophillum  sp………………………………………………………………. .36 
Figura 13. Starea ecologica  a apei…………………………………………………………………………………………….38  
Figura 14. Starea chimica a apei…………………………………………………………………………………………….…39  
Figura 15.  Sonda mecanică…………………………………………………………………………………………………..…41  
Figura 16. Figura 16. Variația  temperaturilor  la suprafața Pământului…………………………………………44  
Figura 17. Containere  pentru colectarea  deșeurilor……………………………………………………………………48  
Figura 18. Recipiente  pentru incinerare  și depozitarea  deseuri medicale……………………………………..49  
Figura 19. Autoclav,  Balanta analitica, pH‐metru pentru sol………………………………………………………..77  
Figura 20. Pipete, cilindrii gradati, pahar Erlenmayer,  pahare Berzelius………………………………………..78  
Figura 21. Biurete, palnii de sticla, exicatoare……………………………………………………………………………79  
 
Lista tabele 
Tabel 1. Arii protejate  în lume, dupa categoriile  UICN………………………………………………………………..30  
Tabel 2. Indicatorii  biologici ai apelor naturale………………………………………………………………………….37  
Tabel 3. Deseuri periculoase  ……………………………………………………………………………………………… …..51 
Tabel 4. Principalelii  ioni din apele naturale………………………………………………………………………………57  
 
2

INTRODUCERE  
 
Pe masură ce omul a înteles că este parte din natură și că resursele Terrei sunt 
limitate, dar mai ales ca aceasta planetă functioneaza  ca un sistem și că dereglarile  produse 
într‐un compartiment  se transmit în întreg circuitul, a crescut interesul și preocuparea  
pentru protecția mediului inconjurator  la toate nivelurile  societătii umane. 
Incepând  din anii '70, au aparut primele semnale, tot mai vizibile, ale dereglarilor  apărute la 
nivel global: subtierea  stratului de ozon, modificarile  climatice,  ploile acide, poluarea apelor, 
a aerului si a solului. 
In acest context, pregatirea  de specialisti  cu inalta calificare in domeniul  Protectiei  
calitatii mediului este esentiala in vederea identificarii,  înțelegerii și gestionarii  sustenabile  a 
problemelor  de mediu cu care ne confruntam.   
Tehnicianul  ecolog desfasoara  activitati de: recoltarea  de probe (de sol, apa, aer și alte 
materiale)  prin utilizarea  instalațiilor și instrumentelor  de teren si laborator  specifice,  
participa la sau deruleaza  activitati experimentale,  incercari sau analize, urmareste  si 
supravegheaza  aparatele  de monitorizarea  a factorilor  de mediu, a aparatelor  de masurare  a 
poluarii aerului, apei, solului si efectueaza  diagrame  de transcriere  a rezultatelor,  intretine si 
reparara aparatele  si instrumentele  necesare cercetarilor  etc. 
Suportul de curs, elaborat în concformitate  cu Standardul  de pregătire profesional ă 
"Tehnician  ecolog si Protecția calității mediului",   2005, nivel 3, este util celor care vor sa se 
instruiasca  si sa aprofundeze  cunostinte  teoretice si practice pentru a activa in domeniul  
Protectiei  mediului.  In urma parcurgerii  modulelor  prevăzute în standardul  de pregatire 
profesional ă sunt dobândite  urmatoarele  competente:   
™ COMPETEN ȚE TEHNICE GENERALE:   
IGIENA ȘI POTECȚIA MUNCII ÎN DOMENIUL  PROTECȚIEI MEDIULUI  
MANAGEMENTUL  CALITĂȚII ÎN DOMENIUL  PROTECȚIEI MEDIULUI   
OPERAȚII DE BAZĂ ÎN LABORATOR  
ANALIZA CHIMICĂ CALITATIV Ă ȘI CANTITATIV Ă  
ANALIZA INSTRUMENTAL Ă 
™ COMPETEN ȚE TEHNICE SPECIALIZATE:   
POLUAREA  ȘI PROTECȚIA MEDIULUI  
CONSERVAREA  BIODIVERSIT ĂȚII 
SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII MEDIULUI  ÎN ECOSISTEMELE  
ANTROPIZATE  
CHIMIA ȘI BIOLOGIA  APELOR NATURALE   
GESTIONAREA  DEȘEURILOR,  SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII APELOR 
NATURALE  
SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII AERULUI  
SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII SOLULUI  
SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII APEI POTABILE  
 SUPRAVEGHEREA  ȘI CONTROLUL  CALITĂȚII APELOR UZATE 
 
 
 
 
3

I. POLUAREA ȘI PROTEC ȚIA MEDIULUI
1. Poluarea apei 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de Performan ță: 
ƒ Identificarea  surselor de poluare a apelor 
ƒ Identificarea  agenților poluanți ai apelor 
ƒ Interpretarea  modului de dispersie a poluanților apelor 
ƒ Evaluarea  impactului  poluării apelor asupra mediului 
 
Obiective:  
‐ să identifice  agenții poluanți ai aerului în funcție de sursele de poluare 
‐ să interpreteze  modul de dispersie a agenților poluanți 
‐ să evalueze impactul poluării aerului asupra organismului  uman și asupra mediului 

 
Poluarea reprezintă totalitatea  proceselor  prin care se introduc în mediu, direct sau indirect, 
materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele,  
diminueaz ă resursele biologice și pun în pericol sănătatea omului” 
[latinescul  polluere = a murdări a pângări, a polua] 
Poluantul  este un factor (materie sau energie), produs de om sau datorat unor procese 
naturale, a cărui prezență în mediu într‐o cantitate care depășește o limită care poate fi 
tolerată de una sau mai multe specii de viețuitoare, sau de către om, împiedică dezvoltarea  
normală a acestora. 
Poluarea apei ‐ orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologic ă a apei, peste o 
limită admisibilă, inclusiv depasirea  nivelului natural de radioactivitate  produsa direct sau 
indirect de activitatile  umane, care o fac improprie  pentru folosirea normală, in scopurile in 
care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 
107/1996 ). 
Apa este un element fundamental  și indispensabil  organismului  uman și vieții pe Pământ. 
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabil ă, vulnerabil ă, fiind un factor determinant  în 
menținerea echilibrului  ecologic. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe 
planeta Pământ (7/10 din suprafata  totală a globului) formand unul din învelișurile acesteia, 
hidrosfera.   
Pe Pământ, apa există în mai multe forme: 
ƒ apă sărată în oceane și mări.  
ƒ apă dulce  
o în stare solidă, se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri,  zăpadă, 
dar și ca precipitații solide, sau ninsoare.   
o în stare lichidă, se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații 
lichide, ploi, și ape freatice sau subterane.   
ƒ apă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer  
4

Conștientizarea  crizei în ceea ce privește rezervele  de apă, a condus la elaborarea  unor 
strategii de gospodărire durabilă: Directiva Cadru pentru Apa (DCA) 2000/60/EC  a 
Parlamentului  si Consiliului  European,  care stabileste  cadrul pentru  politica comunitara  in 
domeniul  apei o abordare nouă în domeniul  gospodăririi apelor. 
Această directivă presupune  gestionarea  cantitativa  si calitativa a apelor, avand ca scop 
atingerea  “starii bune” a apelor pana in anul 2015 si definind apa ca pe un patrimoniu  ce 
trebuie protejat, tratat si conservat  ca atare. 
Tipuri de poluare a apei:  
1. Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale și se produce în urma 
interacției apei cu atmosfera  (când are loc o dizolvare a gazelor existente  în aceasta), cu 
litosfera (când se produce dizolvarea  rocilor solubile)  și cu organismele  vii din apă.  
2. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice,  
nămolurilor,  reziduurilor,  navigației etc. 
În funcție de natura poluantului:   
1. poluare fizică 
1.1 termică deversarea  în apele naturale a unor lichide calde utilizate ca 
refrigeratoare  în diferite industrii (nucleară, metalurgie,  siderurgie,  centrale termice) 
sau a apelor menajere.  
1.2 cu substanțe radioactive ‐ deșeuri provenite  din industria nucleară sau din 
depozitele  de roci radioactive  
 
2. poluare chimică‐ cea mai frecventă formă de poluare; se produce cu o mare varietate 
de substanțe, unele biodegradabile,  altele cu grad ridicat de persistență și nivel ridicat de 
toxicitate.   
2.1 poluarea cu compuși ai azotului (azotați, azotiți, amoniac)  
2.2 poluarea cu compuși ai fosforului  
2.3 poluarea cu pesticide 
2.4 poluarea cu produse petroliere  
2.5 poluarea cu produse tensioactive  
 
3. poluare biologică‐ cu microorganisme  patogene  de origine umană sau animală 
(bacterii, viruși) sau a unor substanțe organice care pot fermenta.  
 
Principalele  materii poluante  
¾ substanțele organice‐ de origine naturală sau artificială, reprezintă principalul  
poluant. Materiile organice consumă oxigenul din apă, în timpul descompunerii  lor, 
într‐o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de cantitatea  de substanță organică 
evacuată, afectand organismele  acvatice. Oxigenul este necesar și bacteriilor  aerobe 
care prin reactii de oxidare a substanțelor realizeaza  autoepurarea   apei.  
o substanțe organice de origine naturală  sunt țițeiul, taninul, lignina, hidrații de 
carbon, biotoxinele  marine  etc.  
o poluanții artificiali,  care provin din prelucrarea  diferitelor  substanțe în cadrul 
rafinăriilor (benzină, motorină, uleiuri, solvenți organici etc.), industriei  
chimice organice și industriei  petrochimice  (hidrocarburi,  hidrocarburi  
halogenate,  detergenți  etc.).  
5

¾ substanțele anorganice  (în suspensie  sau dizolvate)  sunt mai frecvent întâlnite în 
apele uzate industriale.  Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfații etc.; pot 
determina  creșterea salinității apelor, iar unele dintre ele creșterea durității. Prin 
bioacumulare  metalele grele au efecte toxice asupra organismelor  acvatice. 
Principalele  surse de poluare 
1. Surse de poluare naturale 
Sursele  naturale de poluare ale apelor provoacă modificări importante  ale caracteristicilor  
calitative ale apelor, influențând negativ folosirea lor. Termenul  de poluare a apei se refera 
la pătrunderea  în apele naturale a unor cantități de substanțe străine, care fac apele 
respective  improprii  folosirii. Sursele de poluare accidental ă naturale sunt în general rare, 
ele datorându ‐se în special unor fenomene  cu caracter geologic. 
Principalele  condiții în care se produce poluarea naturală a apelor sunt :  
ƒ trecerea apelor prin zone cu roci solubile  (zăcăminte de sare, de sulfați) sau 
radioactive  
ƒ trecerea apelor de suprafață prin zone cu fenomene  de eroziune a solului 
ƒ prin intermediul  vegetației de pe maluri, care produce o impurificare  prin căderea 
frunzelor sau plantelor întregi în apă. 
2. Surse de poluare artificială 
2.1 Apele  uzate ‐ constituie  principala  sursă de poluare permanent ă. După provenien ța lor, 
există următoarele categorii de ape uzate:  
o ape uzate orășenești, care reprezintă un amestec de ape menajere  și industriale,  
provenite  de la gospodăriile centrelor populate,  precum și de la diferitele unități 
industriale;   
o ape uzate industriale,   rezultate din apele folosite în procesul tehnologic  industrial;   
o ape uzate de la ferme de animale și păsări care, au în general caracteristicile  apelor 
uzate orășenești, poluanții principali  fiind substanțele organice în cantitate mare și 
materialele  în suspensie;  
o ape uzate meteorice,  care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții 
existenți în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor 
zone sau incinte amenajate  sau al unor centre populate,  în procesul scurgerii,  
antreneaz ă atât ape uzate de diferte tipuri, cât și deșeuri, îngrășăminte chimice, 
pesticide,   astfel încât în momentul  ajungerii în receptor pot conține un număr mare 
de poluanți.  
o ape uzate radioactive,  care conțin ca poluant principal substanțele radioactive  
rezultate de la prelucrarea,  transportul   și utilizarea  acestora;  
o apele uzate provenite  de la navele maritime sau fluviale, conțin impurități deosebit 
de nocive cum ar fi: reziduuri lichide  și solide, pierderi de combustibil,  lubrifianți etc;  
2.2 Depozite de deșeuri sau reziduuri solide, așezate pe sol, sub cerul liber, în halde 
nerațional amplasate  și organizate:  depozite de gunoaie orășenești și de deșeuri solide 
industriale,  în special cenușa de la termocentralele  care ard cărbuni, diverse zguri 
metalurgice,  steril de la preparațiile miniere, rumeguș și deșeuri lemnoase  de la fabricile de 
cherestea,  depozitele  de nămoluri provenite  de la fabricile de zahăr, de produse clorosodice  
sau de la alte industrii chimice, precum  și cele de la stațiile de epurare a apelor uzate.  
6

1. Surse punctiforme  (apele uzate menajere,  orasenesti,  industriale,  pluviale si de drenaj) 
sunt cele colectate  intr‐un sistem de canalizare  si evacuate in receptor natural prin conducte  
sau canale de evacuare.  
Apele din sursele de emisie punctiforme  se preteaza epurarii si pot, de aceea, sa fie analizate 
statistic. Poluantii acestor surse pot fi cuantificati  si controlati  inainte de evacuarea  in 
receptor.  Urmarirea  statistica a surselor punctiforme  intampina  mai putine probleme  fata de 
cea a surselor difuze.  
2. Surse difuze de poluare reprezinta  emisii evacuate in mediu in mod dispers (care nu 
descarca efluenti uzati in ape de suprafata  prin intermediul  unor conducte  in puncte 
localizate):  
• Agricultura ‐ prin îngrasamintele  chimice utilizate.   
 
 
 
 
 
 Agricultura,  alături de industrie reprezintă principalele  surse de poluare a solului și
apei prin utilizarea  excesivă a îngrașămintelor, a pesticidelor,  a apei de irigație
necorespunz ătoare calitativ și cantitativ  etc.
• Ferme . In mediul rural cele mai importante  surse de poluare difuza sunt situate in 
perimetrele  localitatilor  din zonele vulnerabile;   
• Depunerile  atmosferice;  
• Materialele  de constructii;  
• Industria;  
• Traficul auto; 
• Asezarile umane din mediul rural si mediul urban, avand in vedere procentele  mici 
de racordare  a populatiei  la reteaua de canalizare  si la statiile de epurare. Gradul de 
racordare  a locuitorilor  echivalenti  la statiile de epurare in anul 2005 a fost de 34,9 %, 
unul din cele mai mici comparativ  cu tarile care au aderat la Uniunea Europeana.  
 
Din punct de vedere al modului de propagare,  indiferent  de geneza acestora, se diferențiază 
doua categorii de surse difuze: 
Ö Surse locale ‐ corelate cu solul si scurgerile  prin antrenare  cu precipitatii,  in apele 
de suprafata  sau prin percolare,  in apele subterane,  aplicarea de pesticide si 
ingrasaminte  minerale.  
Sursele locale de poluare au ca provenienta  urmatoarele  grupe tinta: 
‐ Populatia  – cea neracordata  la un sistem centralizat  de canalizare;  
‐ Industria;  
‐ Agricultura.  
Ö Surse regionale  si transfrontiere  ‐ in aceasta categorie  sunt incluse poluarile 
difuze transmise  la distanta fata de locul de geneza, prin aer, respectiv depunerile  
atmosferice  lichide si solide. 
Legislatia   
9 Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie  1996 
9 Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea  și completarea  Legii apelor nr. 
107/1996  
 
7

2. Poluarea aerului 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de Performan ță: 
ƒ Identificarea  surselor de poluare a aerului 
ƒ Identificarea  agenților poluanți ai aerului în funcție de sursele de
poluare 
ƒ Interpretarea  modului de dispersie a poluanților aerului 
ƒ Evaluarea  impactului  poluării aerului asupra organismelor  vii si asupra
mediului 
 
Obiective:  
‐ să identifice  agenții poluanți ai aerului în funcție de sursele de poluare 
‐ să interpreteze  modul de dispersie a agenților poluanți  
‐ să evalueze impactul poluării aerului asupra organismului  uman și asupra
mediului 
Aerul reprezintă componenta  de bază a atmosferei,  înveliș gazos ce înconjoar ă Pământul 
până la altitudinea  medie de 3.000 km. Gazele care formează aerul atmosferic  sunt: azotul 
 în proporție de 79,2%, oxigenul cu 20,8% si intr‐o proportie  neinsemnata  dioxid de carbon, 
amoniac și vapori de apă. 
Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de 
compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentra ție și timpul de acțiune provoacă 
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea și comfortul  omului sau mediul de viață al 
florei și faunei. 
Sursele de poluare reprezintă locul de producere  și de evacuare în mediul înconjurător a 
unor emisii poluante.   
După natura poluanților, emisiile poluante acestea pot fi sub formă de pulberi și gaze, emisii 
radioactive  și emisii sonore. 
După provenien ța poluanților surse de poluare sunt naturale și artificiale  
1. Sursele naturale produc o poluare accidental ă; sunt situate la distanțe mari de centrele 
populate.  
1.1 Vulcanii pot polua atmosfera  cu pulberi solide, gaze și vapori, substanțe toxice 
datorită conținutul lor mare de compuși ai sulfului, ce rezultă în urma erupției și a 
pulverizării lavei vulcanice  în aer. Vulcanii activi poluează continuu prin produse 
gazoase emise prin crater și crăpături, numite fumarole.  
1.2 Furtunile de praf provocate  de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea  
solului produc poluare atmosferic ă pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe țări 
sau pot chiar trece de pe un continent  pe altul. Pulberea poate fi ridicată până la 
mare înălțime și odată ajunsă într‐o zonă anticiclonic ă, începe să se depună. Se 
estimează că în fiecare an atmosfera  poartă peste 30 de milioane de tone de praf. 
Circulația prafului în atmosfer  poate dura zeci de zile.  
1.3 Ceața este frecventă în zonele situate în vecinătatea oceanelor  și a mărilor, care 
aduc în atmosfera  continental ă cristale de sare ce constituie  nuclee de condensare  a 
vaporilor de apă. 
8

2. Sursele artificiale  sunt mai numeroase  și cu emisii mult mai dăunătoare, totodată fiind și 
într‐o dezvoltare  continuă datorată extinderii  tehnologiei  și a proceselor  pe care acestea le 
generează. Emiterea în atmosferă a poluanților artificiali se poate face prin două moduri. 
 
Principalele  surse antropice  sunt: 
ƒ arderea combustibililor  fosili pentru producerea  de electricitate,  transport,  
industrie și gospodării 
ƒ procesele  industriale  și utilizarea  solvenților, de exemplu în industriile  chimice și 
cele extractive  
ƒ agricultura  
ƒ tratarea deșeurilor 
 
          Poluanții cu impactul cel mai putenic asupra sănătății sunt considera ți: pulberile fine 
în suspensie  și ozonul (la nivelul solului) (eea.europa.eu ).   
 
Tipuri de poluare a aerului 
1. Poluarea fizică 
1.1 poluarea fonică este datorată emisiilor de sunete (oscilații armonice)  și zgomote 
(oscilații nearmonice  sau amestec de sunete discordante).  Principalele  surse de 
poluare fonică sunt: transporturile  terestre și aeriene, șantierele de construcții, 
complexele  și platformele  industriale  etc. 
Efecte: disconfort  psihic sau tulburări neurovegetative,  degradarea  auzului și 
pierderea  auzului nevroze, hipertensiune,  tulburări endocrine.   
1.2 poluarea radioactiv ă este datorată proceselor  de emisie și propagare  în spațiu a 
unor unde electromagnetice  (razele X și radiația gama) și radiații corpusculare  
(radiații alfa, beta, pozitroni și neutroni),  însoțite de transport  de energie provenite  
din surse naturale (radiația cosmică, roci și ape radioactive)  sau articilale (extragerea  
și prelucrarea  minereurilor  radioactive,  combustibilii  nucleari, centralele  nuclearo‐
electrice, reactoarele  și acceleratoarele  de particule,  etc).  
Efecte: modificări de natură genetică, afectând cromozomii  și codul genetic etc.   
 
2. Poluarea chimică  
Principalii  compuși poluanți ai atmosferei:   
Compușii organici volatili: benzina, eterii de petrol, benzen, acetonă, cloroform,  esteri, 
fenoli, sulfura de carbon etc.) rezultă din prelucrarea  țițeiului și a produselor  petroliere,  din 
composturile  menajere,  agricole sau industriale  și din emisiile vehiculelor  care folosesc 
motoare cu explozie.  
Oxizii de carbon: 
ƒ monoxidul  de carbon‐ provine din surse naturale: erupții vulcanice,  incendii, descărcări 
electrice și fermenta țiile anaerobe  sau artificiale:  arderea combustibililor  fosili și arderile 
incomplete  ale carburanților în motoarele  cu explozie. Efecte: afecțiuni cerebrale,  
dereglări de sarcină, malformatii  sau chiar decesul. Cele mai mari valori medii zilnice 
admise sunt de 2 mg/m3. 
ƒ dioxidul de carbon‐este principalul  gaz care determin ă „efectul de seră”. Rezultă din 
procese de combustie  79%, respirația plantelor 17,8 %, surse industriale  3%, alte procese 
9

naturale 0,2 %. Cantitatea  totala de CO2 din atmosfera  a crescut de la 1,29 ppm în 
perioada 1965‐1985, la 1,5 ppm între 1985 și1995.  
Efecte: devine toxic pentru om în concentra ții de peste 2–3 % și nociv la concentra ții de 
peste 25‐ 30 %. 
 
Compușii sulfului:  
ƒ dioxidul de sulf provine din  arderea combustibililor  fosili și unele procese metalurgice.   
Efecte : >1,0 ppm, moartea tuturor plantelor,  iar la om provoacă iritații ale aparatului  
respirator;  în concentra ții de 4 ‐ 5 mg/m3, intoxicații si decese la mamifere  și om. În 
prezența vaporilor de apă formează acidul sulfuric determinând  ploile acide.  
ƒ acidul sulfhidric (hidrogen sulfurat) provine din surse naturale și anrtificiale  (în special din 
industria petrolieră, petrochimic ă, etc).  
Efecte: acțiune toxică asupra omului și animalelor   
 
Compușii azotului : 
ƒ oxizii de azot, cel mai cunoscut este NO2, care provine din arderea combustibililor  fosili și 
emisiile motoarelor  cu explozie. Contribuie  la formarea  smogului (Figura 1).  
Smogul este un amestec de ceață solidă sau lichidă și particule solide rezultate din poluarea 
industrial ă, in special oxizi de azot și compușii organici volatili. Acest amestec se formează când 
umiditatea  este crescută, iar condițiile atmosferice  nu împrăștie emanațiile poluante,  ci din 
contră, permit acumularea  lor lângă surse. Smogul reduce vizibilitatea  naturală și adesea irită 
ochii și căile respiratorii.  

Figura 1 . Smogul  
ƒ peroxi‐aceti‐nitrații (PAN)‐ se formează sub influența radiației solare și accelereaz ă 
procesul de formare a ozonului în troposfer ă.  
 
Derivații halogenilor  rezultă din activitățile industriale.
10

ƒ clorul‐ rezultă din electroliza  clorurilor alcaline, lichefierea  clorului, producția de celuloză, 
hârtie și solvenți organici și a pesticidelor  organoclorurate.  Este mai greu decât aerul și 
solubil în apă și se concentreaz ă cu ușurință în apropierea  solului 
ƒ Efecte: > 15 ‐ 20 ppm, disfuncții ale aparatului  respirator  și iritații severe ale mucoasei  
globului ocular, etc.  
ƒ fluorul este folosit în industria aluminiului.   
ƒ Efecte: produce necroze foliare, defoliere,  iar în concentra ții de 60 ‐ 100 ppb, moartea 
plantelor.   
 
3. Poluarea biologică este produsa prin eliminarea  si raspandirea  in mediul inconjurator  a 
unor germeni microbieni.  In prezent, poluarea biologica – bacteriologica,  virusologica  si 
parazitologica,  are o frecventa  foarte redusa. 
 
Modul de dispersie al poluanților 
Substantele  poluante nu rîmân la locurile unde sunt produse, ci, prin intermediul  unor 
factori, sunt deplasate  pe distante mai scurte sau mai lungi. Aflate în concentra ție mare la 
sursa emitentă, pe măsură ce se depărtează se împrăștie și datorită unor fenomene  fizice 
sau chimice, în anumite zone sau regiuni ele cad pe pământ sau se descompun.  Principalii  
factori meteorologici  care contribuie  la mișcarea poluanților în atmosferă sunt: temperatura,  
umiditatea,  vântul, turbulența și fenomenele  meteorologice  
Emiterea  în atmosfer ă a poluanților artificiali se poate face prin două moduri: 
ƒ organizat,  prin canale și guri de evacuare cu debite și concentra ții de impurități 
cunoscute  și calculate 
ƒ neorganizat,  prin emiterea poluanților direct în atmosferă discontinuu  și în 
cantități puțin sau chiar deloc cunoscute.  
Viteza de dispersie depinde de:  
1. caracteristicile  fizice ale sursei (viteza și temperatura  gazelor, înălțimea coșului de 
emisie și diametrul  acestuia, caracterul  stabil sau mobil al sursei, durata de emisie);  
2. caracteristicile  chimice ale emisiei (concentra ția poluantului  și nivelul de toxicitate);   
3. factori naturali: parametrii  meteorologici  (viteza și durata vântului, umezeala  aerului, 
precipitațiile atmosferice,  presiunea  aerului), relief (culoare de vale, zone 
depresionare,  bariereleorografice)  și de prezența unor suprafețe împădurite capabile 
să rețină particule și sa neutralizeze  unele gaze. 
 
Directive europene  din domeniul  calității aerului 
9 Directiva Consiliului  nr. 96/62/CE  privind evaluarea  și gestionarea  calității aerului 
înconjurător (Directiva ‐cadru);  
9 Directiva Consiliului  nr. 1999/30/EC  privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul 
de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie  și plumbul din aerul înconjurător; 
9 Directiva 2000/69/EC  privind valorile limită pentru benzen și monoxidul  de carbon din 
aerul înconjurător;  
9 Directiva 2002/3/EC  privind ozonul din aerul înconjurător;  
9 Directiva 2004/107/EC  privind arseniul, cadmiul, mercurul,  nichelul și hidrocarburile  
aromatice  policiclice  în aerul înconjurător; 
 
11

3. Poluarea solului 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de Performan ță: 
ƒ Identificarea  surselor de poluare a solului 
ƒ Identificarea  agenților poluanți ai solului 
ƒ Interpretarea  modului de dispersie a poluanților solului 
ƒ Evaluarea  impactului  poluării solului asupra mediului 
Obiective:  
‐ să identifice  agenții poluanți ai solului în funcție de sursele de poluare 
‐ să interpreteze  modul de dispersie a agenților poluanți 
‐ să evalueze impactul poluării solului asupra organismului  uman și asupra 
mediului
 
Solul este reprezentat  de stratul de la suprafața scoarței terestre format din particule 
minerale,  materii organice,  apă, aer și organisme  vii. Procesul de formare al solului 
(PEDOGENEZA)  are loc sub influenta factorilor  pedogenici:  climă, microorganisme,  vegetație 
și relief.  
Poluarea solului ‐ orice activitate  ce produce dereglarea  functionarii  normale a solului ca 
suport si mediu de viata in cadrul eosistemelor  naturale sau antropizate.   
Principalele  functii ale solului:  
™ producerea  de hrană/biomasă  
™ depozitarea,  filtrarea și transformarea  multor substanțe  
™ sursă de biodiversitate,  habitate, specii și gene.  
™ servește drept platformă/mediu fizic pentru oameni și activitățile umane  
™ sursă de materii prime, bazin carbonifer   
™ patrimoniu  geologic și arheologic  
Solul este locul unde se intalnesc toti poluantii,  pulberile din aer, gazele toxice transformate  
de ploaie in atmosfera,  astfel ca solul este cel mai expus efectelor negative ale acestor 
substante.  Apele de infiltratie  impregneaza  solul cu poluanti antrenandu ‐i spre adancime,  
raurile poluate infecteaza  suprafetele  inundate sau irigate, aproape toate reziduurile  solide 
sunt depozitate  prin aglomerare  sau numai aruncate la intamplare  pe sol.  
Solul poate fi poluat : 
¾ direct prin deversari  de deșeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrășăminte și 
pesticide aruncate pe terenurile  agricole  
¾ indirect, prin depunerea  agenților poluanti ejectați inițial în atmosferă, apa ploilor 
contaminate  cu agenti poluanți "spălați" din atmosfera  contaminat ă, transportul  
agenților poluanți de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea  prin sol a apelor 
contaminate.  
Poluarea solului este strâns legată de: poluarea atmosferei,  hidrosferei,  datorită circulației 
naturale a materiei în ecosferă. Metodele  irationale  de administrare  a solului au degradat 
serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui si au accelerat eroziunea  (Figura 2).  
Principalele  procese de degradare  a solului sunt:  
¾ eroziunea   
12

¾ degradarea  materiei organice  
¾ contaminarea   
¾ salinizarea   
¾ compactizarea   
¾ pierderea  biodiversit ății solului  
¾ scoaterea  din circuitul agricol  
¾ alunecările de teren și inundațiile 
 

Figura 2. Poluarea solului 
 
Tipuri de poluare a solului, dupa natura poluantilor:  
¾ biologică cu organisme  (bacterii, virusi, paraziti), eliminate  de om si de animale, 
fiind in cea mai mare parte patogene.  Ele sunt parte integranta  din diferite 
reziduuri (menajere,  animaliere,  industriale);  
¾ chimică cu poluanti in cea mai mare parte de natura organica. Importanta  lor este 
multipla: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozatoare,  
sufera procese de descompunere  cu eliberare de gaze toxice si pot fi antrenate  in 
sursele de apa, pe care le degradeaza;  
¾ fizică care provoaca  dezechilibrul  compozitiei  solului: inundatii,  ploi acide, 
defrisari masive. 
Eroziunea  solului este un proces geologic complex prin care particulele  de sol sunt dislocate 
și îndepărtate sub acțiunea unor factori externi, dintre care cei mai activi sunt apa și vântul, 
ajungând  în mare parte în resursele de apă de suprafață. 
Legislație  
9 Hotărâre de Guvern nr. 1408 / 23.11.2007  privind modalitățile de investigare  și evaluare 
a poluării solului și subsolului;  
9 Hotărâre de Guvern nr. 1403 / 26.11.2007  privind refacerea  zonelor în care solul,subsolul  
si ecosistemele  terestre au fost afectate; 
 
13

4. Măsuri de protecție a calității apelor  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performan ță : 
ƒ Supravegherea  procesului  de epurare mecanică a apelor uzate 
ƒ Supravegherea  procesului  de epurare chimică a apelor uzate 
ƒ Supravegherea  procesului  de epurare biologică a apelor uzate 
ƒ Urmărirea aplicării legislației in vigoare privind protecția apelor 
 
Obiective:  
‐ să identifice  etapele epurării mecanice  
‐ să explice rolul epurării chimice 
‐ să descrie procesul de epurare biologică
‐ să cunoască conținutul legislației
Epurarea  – reprezint ă procesul complex de reținere și neutralizare  a substantelor  
daunatoare  dizolvate,  în suspensie  sau coloidale prezente în apele uzate industriale  sau 
menajere  în stații epurare pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafața la parametrii  
avizați de normele în vigoare.  
Stațiilor de epurare a apelor uzate au o schemă de organizare  asemanatoare,  majoritatea  
fiind construite  pe orizontală. Procesul de epurarea este realizat prin trei faze de epurare, 
mecanică, chimică și biologică în vederea obținerii unui randament  ridicat de îndepărtare a 
impurităților existente  în apele reziduale brute. Se disting două treapte de epurare: primară, 
mecanică, o treaptă secundară, biologică și la unele stații și o treapta terțiară ‐ biologică, 
mecanică sau chimică (Figura 3). 
Epurarea  mecanică are rolul de a reține substanțele grosiere care ar putea înfunda canalele 
conductelor  și bazinele existente  sau care prin acțiunea abraziva ar avea efecte negative 
asupra uvrajelor.  
 
Figura 3 . Schema unei stații de epurare a apei menajere  (după http://www.ecomagazin.ro ) 
Prin epurarea  chimică sunt îndepărtate o parte din conținutul impurificator  al apelor 
reziduale.  Epurarea chimică prin coagulare  ‐ floculare conduce la o reducere a conținutului 
14

de substanțe organice exprimate  în CBO5 (consum biochimic  de oxigen) de cca. 20 ‐30 % 
permițând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanță organică. Procesul de 
coagulare  ‐ floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul de față, 
sulfat feros clorurat și apă de var, care au proprietatea  de a forma ioni comuni cu substanța 
organica existentă în apă și de a se aglomera  în flocoane mari capabile să decanteze  sub 
formă de precipitat.   
Epurarea  biologică constă în degradarea  compușilor chimici organici sub acțiunea 
microorganismelor  în prezența oxigenului  dizolvat și transformarea  acestor produși în 
substanțe nenocive.   
 
Instalații de epurare mecanică: 
¾ Grătarele rețin corpurile plutitoare  și suspensiile  grosiere (bucăți de lemn, textile, 
plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive  cu spații tot mai dese între 
lamele. Curățarea materiilor  reținute se face mecanic. 
¾ Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reținând solide cu diametru mai 
mic. 
¾ Deznisipatoarele  sau decantoarele  pentru particule grosiere asigură depunerea  pe 
fundul bazinelor  lor a nisipului și pietrișului fin și altor particule ce au trecut de site 
dar care nu se mențin în ape liniștite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se 
colecteaz ă mecanic de pe fundul bazinelor  și se gestioneaz ă ca deșeu împreună cu 
cele rezultate din etapele anterioare,  deoarece  conține multe impurități organice.  
¾ Decantoarele  primare sunt longitudinale  sau circulare și asigură staționarea apei timp 
mai îndelungat,  astfel că se depun și suspensiile  fine. Se pot adăuga în ape și diverse 
substanțe chimice cu rol de agent de coagulare  sau floculare,  uneori se interpun și 
filtre. Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafață (grăsimi, substanțe 
petroliere  etc.) se rețin și înlătură ("despumare")  iar nămolul depus pe fund se 
colecteaz ă și înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant) 
și se trimite la metantancuri.  
¾ Aerotancurile  sunt bazine unde apa este amestecat ă cu "nămol activ" ce conține 
microorganisme  ce descompun  aerob substanțele organice.  Se introduce  continuu 
aer pentru a accelera procesele  biochimice.  
¾ Decantoarele  secundare  sunt bazine în care se sedimenteaz ă materialele  de 
suspensie  formate în urma proceselor  complexe  din aerotancuri.  Acest nămol este 
trimis la metantancuri  iar gazele (ce conțin mult metan) se folosesc ca și combustibil  
de exemplu la centrala termică. 
Instalații de epurare chimică: 
ƒ Gospodăria de reactivi, camera de amestec, camera de reacție, bazinele de decantare  
Instalații de epurare biologică: 
ƒ Peliculă biologică din biofiltre 
ƒ Biofiltre cu funcționare continuă si discontinu ă 
ƒ Epurarea cu nămol activ, bazine de aerare (aerotancuri),  metode de aerare 
pneumatice,  mecanice  si mixte 
Legislație 
9 Legea 137/ 1995 cap. III, secțiunea I 
15

5. Măsuri de protecție a calități aerului 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performan ță: 
ƒ Identificarea  metodelor  și mijloacelor  de purificare  a aerului 
ƒ Supravegherea  metodelor  de reținere a suspensiilor  solide din 
gazele de ardere 
ƒ Supravegherea  procedeelor  de reducere a oxizilor de azot din gazele 
de ardere 
ƒ Supravegherea  metodelor  pentru desulfurarea  gazelor de ardere 
ƒ Urmărirea aplicării legislației în vigoare privind protecția atmosferei.
 
Obiective:  
‐ să identifice  metodele  si mijloacele  de purificare  a aerului 
‐ să explice principiul  metodelor  folosite
‐ să cunoască conținutul legislației
Procedeele  de purificare  a aerului urmaresc  reducerea  concentratiilor  de poluanti sub 
limitele legale, stabilite prin standard.  Se utilizeaza  2 procedee  de purificare  a aerului:  
– fizice, pe cale uscată sau umedă  
– procedee  chimice. 
1. Prin procedeele  fizice sunt îndepărtate substantele  solide de diferite dimensiuni,  
substantele  lichide si unele gaze continute  în aer. Acest tip utilizeaza  ca principiu de 
functionare:  sedimentarea,  schimbarea  directiei gazelor, filtrarea si electrofiltrarea,   
aglomerarea  si sedimentarea,  adsorbtia  si absorbtia.  
2. Procedee  chimice: prin spalare, prin reducere,  prin separare,  prin 
absorbtie  și prin adsorbtie.  
Instalatiile  si aparatele  de epurare se pot grupa astfel: 
ƒ Instalații de purificare  directă 
ƒ Instalatii sau aparate de purificare  care necesita un tratament  al 
agentilor nocivi înainte de epurare; 
ƒ Instalatii sau aparate care utilizeaza  ambele principii în acelasi timp .
Din punct de vedere al mediului în care lucreaza pot fi: 
ƒ Instalatii si aparate care lucreaza în medii umede; 
ƒ Instalatii si aparate care lucreaza în medii uscate. 
Dupa modul de actionare  pot fi aparate care folosesc:  
ƒ pentru medii uscate: principiul  detentei, principiul  de impact, soc si inertie, principiul  
centrifugal,  medii filtrante, principii electrostatice  
ƒ pentru medii umede: spalatoare,  filtre umede, epuratoare  cu spuma, separatoare  
dinamice.   
Principalele  procedee de purificare  a aerului aplicate industrial  
ƒ Denoxarea  sau denitrificarea,  consta in reducerea  oxizilor de azot (NO si NO2) 
ƒ Desulfurarea  presupune  combinarea  de tehnici chimice separative  (neutralizare)  sau 
fizice (adsorbtia  cu carbon activ), pentru a fixa sau a izola SO2,combinate  cu tehnici 
separative  mecanice,  electrice, in strat poros sau hidraulice,  pentru a recupera intr‐o 
forma manipulabila  chiar si poluantii mai izolat. 
16

Purificarea  uscata se bazeaza pe generarea  si utilizarea  unor forte speciale active 
mari, care actionand  asupra particulelor,  provoaca  decantarea  (separarea)  acestora din 
curentul de aer sau gaz  
ƒ Decantarea  bazata pe utilizarea  fortei gravitationale  constituie  principiul  de 
functionare  al camerelor  si conductelor  de desprafuire  folosite, la procesarea  
emisiilor poluante care contin particule solide mari (100 – 200µm).  
ƒ Decantarea  bazata pe utilizarea  fortei centrifuge.  Sub actiunea acesteia, particula din 
praf tinde sa paraseasca  curentul initial de poluant. 
Purificarea  umedă. Principiul  acestei metode se bazeaza pe faptul ca, la contactul  
dintre particula de poluant si picaturi sau suprafete  de apa, sub actiunea unuia sau mai 
multor factori fizici (socuri date de fortele inertiale, miscarea browniana,  difuzia turbulenta  
etc.), particulele  se umecteaza,  "se scufunda"  prin absorbtie  in masa lichida si impreuna  
cuaceasta  se separa/decanteaza  din curentul gazos initial. Acest mecanism  se desfasoara  in 
instalatii conventionale,  la epurarea umeda a particulelor  relativ mari (peste 3µm). 
Metode și utilaje de reținere a suspensiilor  solide din gazele de ardere 
ƒ Camerele  de liniștire gravitaționale care funcționează pe pricipiul trecerii gazelor 
printr‐o cameră cu secțiune foarte mare, cu viteză foarte scăzută, unde, sub acțiunea 
gravitației, particulele  de dimensiuni  mai mari se separă din gaz.  
ƒ Cicloanele.  Prin introducerea  gazelor cu o viteză mare, acestea capătă o mișcare 
elicoidală, iar particulele,  sub acțiunea forței centrifuge,  sunt separate langă peretele 
ciclonului,  după care cad în partea inferioară conică a acestuia de unde se elimină. 
ƒ Filtrele din materiale  semiporos  (semipermeabile),  din materiale  țesute sau paslă prin 
care sunt trecute gazele încărcate cu praf rețin particulele  de praf, gazul epurat 
trecand mai departe. Eficiența de reținere a acestor filtre este foarte ridicată, însă 
utilizarea  lor este limitată la temperaturi  și unități reduse. 
ƒ Scruberele  rețin particulele  prin spălarea cu un lichid, apoi acestea sunt separate în 
decantoare  sau separatoare  centrifugale.  
ƒ Filtrele electrostatice  sunt probabil cele mai potrivite pentru reținerea prafului, fiind 
utilizate atat pentru particule micronice,  cat și pentru cele mai mari atat la presiuni, 
umidități și temperaturi  scăzute, cat și pentru valori ridicate ale acestora. 
 
Procedee de reducere a oxizilor de azot din gazele de ardere 
Tehnicile care împiedică formarea  de NOx în cantități mari, au ca principiu arderea cu 
coeficienți de exces de aer foarte scăzuți. Una dintre metode constă în montarea  
arzătoarelor în colțurile focarelor astfel încat aerul secundar de ardere și combustibilul  să nu 
fie conținute în același jet. Jeturile de combustibil  se întalnesc tangențial în centrul focarului,  
formand o zonă de ardere circulară. 
Metode pentru desulfurare:  
Compușii cu sulf existenți în atmosferă cuprind în principal H2S, SO2, SO3 și sulfați Pentru 
respectarea  valorii admise a emisiei de SO2 este necesară implementarea  unei tehnologii  de 
reținere din gazele de ardere a SO2 cu o rată de desulfurare  de minim 94%. Tehnologiile  de 
îndepărtare a bioxidului  de sulf cele mai moderne și eficiente se aplică în zona de ardere și 
de post ardere a combustibililor  fosili în cazanele energetice.  
17

Reducerea  emisiilor de SO2 în zona de preardere  constau în metode convenționale de 
curățire fizică și chimică a combustibilului.  Se vor monta instalații de desulfurare  în zona de 
postardere  folosind procedeul  umed. Acest procedeu  permite SO2 format în zona de ardere 
să parcurgă toate schimbătoarele de căldură ale cazanelor  și numai după aceea să fie reținut. 
El se poate combina cu diverși compuși din cenușă formând depuneri sulfatice compacte  
care înrăutățesc schimbul de căldură, provoacă coroziune  țevilor și uneori duc la spargerea  
țevilor. 
 
Legislație  
9 Legea 137/ 1995 cap. III, secțiunea a2‐a 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Activitate  practica 
 
Sarcini de lucru: 
Alegeți instrumentele  și dispozitivele  de recoltare a probelor de aer 
Determina ți volumele  probelor folosind instrumentele  specifice 
Folosind formulele  de calcul specifice aplicați corecțiile de volum pentru probele recoltate 
Etichetați flacoanele  cu probe 
Intocmiți fișele de recoltare a probelor de aer 
6. Măsuri de protecție a calității solului 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performan ță: 
ƒ Identificarea  distrugerilor  provocate  de ape și vânt și a celor
biochimice.  
ƒ Supravegherea  măsurilor de prevenire  a poluării solului. 
ƒ Urmărirea aplicării legislației in vigoare privind protecția solului, a
subsolului  și a ecosistemelor  terestre . 
ƒ Urmărirea aplicării legislației in vigoare privind regimul
îngrășămintelor chimice și al pesticidelor  
Obiective:  
‐ să identifice  distrugerile  solului  
‐ să descrie măsurile de prevenire  a poluării solului 
‐ să cunoască conținutul legislației
Elementele  poluante ale solului pot fi de natură:  
¾ biologică, reprezentate  de organisme  (bacterii, viruși, paraziți), eliminate  de om și de 
animale, fiind în cea mai mare parte patogene  
¾ chimică, în cea mai mare parte de natură organică 
¾ fizică care provoacă dezechilibrul  compoziției solului: inundații, ploi acide, defrișări 
masive 
Efecte majore ale poluării solului: 
Ö efectul de seră
18

Ö ploile acide
Ö degradarea  stratului de ozon

Efectul de seră 
Efectul de seră este procesul de incalzire suplimentara  a suprafetei  terestre si atmosferei,  
datorat faptului ca aceasta din 
urma e transparenta  pru ent
radiatia solara de unda scurta 
(vizibila)  in re masura,  si,ma
opaca pentruradiatia terestra   
de unda lunga (infrarosie).  
Atmosfera  lasa radiatia 
luminoasa  a Soarelui sa ajunga 
pe suprafata  restra, dar  te
retine in mare parradiatia  te 
calorica emisa de aceasta din 
urma, nelasando sa se piarda  ‐
in spatial cosmic.                                              
                                                                              Figura 4. Efectul de sera. 
Cresterea  efectulu caldura, aceasta  i de sera al atmosferei  rupe echilibrul  schimbarilor  de 
acumulandu ‐se in cantitati din ce in ce mai mari in atmosfera  si generand schimbarea  climei. 
Principalele  gaze care produc efectul de seră sunt: dioxidul de carbon (CO 2), metanul (CH 4), 
oxidul de azot (N2O), ozonul troposferic  (O3), clorofluorocarburile  (CFC). Creșterea 
concentra ții acetor componente  în atmosferăduce la creșterea temperaturii  terestre. 
 e  
loile acide 
 formare a ploilor 
i
o(
cu ă 
rticulelor pe 
e r
 
Figura 5. Formarea  ploilor acide P
Procesul de
acide începe cu emisia în 
atmosfer  a poluanțlor pe baza 
de azot și sulf (prin arderea 
combustibililor  fsili cărbuni, 
benzină sau petrol etc) care, 
ajungând în atmosferă se 
combină  vaporii de apși 
formează acizi: acid sulfuric 
(H2SO4), acid carbonic(H2CO3) și 
acid azotic (HNO3).  
Prin antrenarea  pa
bază de azot, aceștia precipiă 
odată cu ploaia și ajung să 
poluez nu numai aerul, da și 
solul și apa (Figura 5).                       
             
19

Ploaia acidă reacționează chimic cu orice obiect cu care intră în contact. Acizii sunt substanțe 
chimice corozive. Aciditatea  unei substanțe provine din abundența de atomi de hidrogen 
liberi în momentul  în care substanța este dizolvată în apă. Dacă pH‐ul scade sub 5,3 este 
considerat ă ploaie acidă. Ploaia acida afecteaza  toate formele de viata, calitatea solului și a 
materialelor.  

Degradarea  stratului de ozon 
Ozonul se gaseste în partea 
superioara  a atmosferei  (in 
stratosfera)  la o altitudine  de 
10‐50 km și actioneaza  ca un 
scut, absorbiind  radiația 
ultraviolet  cu lungimi de und 
între 290‐320 nm (Figura 6). 
Aceste lungimi de und sunt 
duntoare  vieții pentru c ele 
pot fi absorbite  de acidul 
nucleic din celule.  
Ozonul se formează prin 
actiunea razelor solare asupra 
oxigenului.  
         
                                                                   Figura 6. Struc tura atmosferei  
În anii 70 a fost decoperit ă în Antarctica  o pierdere periodică a stratului de ozon din 
atmosfera  și o gaură formată deasupra  acestei zone. Subtierea  stratului de ozon pune in 
pericol existenta vieții pe Pământ. 
Principalii  indicatori  ai poluarii solului sunt: 
ƒ conținutul de elemente,  substanțe, microorganisme;  
ƒ deprecierea  calitativă și cantitativ ă a recoltelor;  
ƒ creșterea cheltuielilor  pentru menținerea recoltelor  la parametrii  
anterioripolu ării; 
ƒ cheltuieli pentru lucrări de drenaj, antierozionale  etc.; 
ƒ restricții la exportul unor produse (legume, fructe sau cereale cu un continut prea 
mare de nitrati); 
ƒ restricții în utilizarea  furajelor din terenurile  contaminate  cu plumb etc. 
În funcție de procentul  de reducere a producției agricole, solurile se clasifică astfel: 
9 grad de poluare 0  
9 sol practic nepoluat (reducerea  producției sub 5 %); 
9 slab poluat (reducerea  cu 6‐10 %) 
9 mediu poluat (reducerea  cu 11‐25 %) 
9 puternic poluat (reducerea  cu 26‐50 %) 
9 foarte puternic poluat (reducerea  cu 51‐75 %) 
9 excesiv poluat (reducerea  peste 75 %). 
Îngrășămintele folosite în agricultur ă sunt amestecuri  de substanțe simple și/sau compuse,  
de natură organică sau minerală, care se aplică sub formă lichidă, semifluidă sau solidă în sol, 
la suprafață, sau foliar în scopul creșterii fertilității solului și a producției vegetale. 
20

Din punct de vedere al originii, îngrășămintele sunt chimice (cu azot, fosfor, potasiu, 
microelemente  etc.), respectiv produse industriale  anorganice  (minerale)  și organice (ex. 
urea și derivații ei), organice naturale (care provin din sectorul zootehnic),  organice vegetale 
(care provin de la plante verzi: lupin, mazariche,  latir, sulfina etc.; și plante uscate), 
bacteriene  (nitragin, azotobacterin,  fosfobacterin  etc.). 
Organizații : 
o naționale – APM (Agenția Națională pentru Protecția Mediului),  MAPAM 
o internaționale‐ UNESCO (United Nations Educational,  Scinetific and Cultural 
Organization),  FAO (Food and Agriculture  Organization),  AIEA (Association  of 
International  Education  Administrators),  OMS (World Health Organization),  
UICN (International  Union for Conservation  of Nature). 
Convenții internaționale 
o Conferința de la Stockholm  1972  
o Convenția de la Viena  
o Protocolul  de la Montreal  
o Convenția Cadru pentru Schimbări climatice 1992,  
o Conferința de la Rio de Janeiro 1992 
o Protocolul  de la Kyoto 1997 
 
™ Protocolul  de la Montreal,  este primul acord internațional din istorie pentru 
reglementarea  regimului  substanțelor care diminueaz ă stratul de ozon; a fost semnat în 
1987. De atunci, el a fost ratificat de 196 de țări. Obiectivul  său este acela de a elimina 
treptat diverse substanțe cu potențial de diminuare  a stratului de ozon (ODP), inclusiv CFC‐
urile (clorofluorocarburile)  și HCFC‐urile (hidroclorofluorocarburile).  Acestea au fost folosite 
în mod obișnuit ca aerosoli sau în aplicații de refrigerare,  de climatizare  și de expandare  a 
spumei. 
™ Comisia Interguvernamentala  pentru Schimbarile  Climatice – Comisia 
Interguvernamentala  pentru Schimbarile  Climatice  stabilita in anul 1988 de Organizatia  
Meteorologica  Mondiala  impreuna  cu Programul  de Mediu al Natiunilor  Unite.
™ Protocolul  de la Kyoto 
Este un acord internațional privind reducerea  emisiilor gazelor cu efect de seră. Semnat în 
1997 de către 160 de țări. Unul dintre scopurile protocolului  este ca statele semnatare  
săajungă împreună, până în 2012, la un nivel de emisii de GEF cu 5,2 % mai mic decât cel din 
1990.  
Concentrarea  asupra emisiilor poluante care provoacă efectul de seră este determinat ă de 
faptul că, din considerente  de fizică a circulației fluidelor, ele nu mai sunt o problemă locală, 
nici măcar națională, ci afectează teritorii foarte îndepărtate geografic.  România,  prin 
semnarea  acestui protocol s‐a angajat voluntar să reducă emisiile la nivel național care 
provoacă efectul de seră cu 8 % față de emisiile de acest tip corespunz ătoare anului 1990. 
™ Agenția Națională pentru Protecția Mediului este o instituție a administra ției publice 
centrale, aflată în subordinea  Ministerului  Mediului și Pădurilor cu competen țe în 
implementarea  politicilor  și legislației din domeniul  protecției mediului,  conferite în baza 
Hotărârii de Guvern Nr. 918 din 30 august 2010 privind reorganizarea  și funcționarea 
Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea  
acesteia. 
21

1. Monitorizarea  biodiversit ății locale și zonale 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Biodiversitatea  [gr. bios = viață; lat. diversitas ‐atis= diversitate ]. Aceste termen a fost folosit 
pentru prima dată în SUA, la primul forum american  Forumul Național de Biodiversitate  
(1986), termen atribuit lui E.O. Wilson, părintele socio‐biologiei. 
             Biodiversitatea  biologică [Convenția asupra Diversității Biologice  (CBD‐ 1992)] 
reprezintă variabilitatea  organismelor  vii, de orice origine, inclusiv ecosistemele  terestre, 
marine și alte ecosisteme  acvatice și complexele  ecologice  din care fac ele parte . 
Factori care duc la pierderea  biodiversit ății sunt complexe:  distrugerea  habitatelor,  poluarea,  
supra‐exploatarea  resurselor,  despaduririle,  eroziunea  solului etc. 
O abordare holista a conceptului  biodiversitatii  presupune  (Figura 7): 
1. diversitatea  sistemelor  ecologice  la diferite scari de spatiu si timp, care integreaza  
componentele  fizice si biologice ale naturii 
2. diversitatea  speciilor (taxonomica) ‐ 
3. diversitatea  genetica in cadrul populatiei/speciei  si cea interspecifica  
diverisitatea  organizarii  sociale a populatiilor  umane precum si diversitatea  etnica, 
lingvistica  si culturala 
 
Deoarece  nu pot fi  măsurate toate aspectele  biodiversit ății, sunt utilizati  „indicatori”,   care  
sintetizeaz ă  seturi  de  date  științifi ce complexe  și adesea disparate  într‐un mod simplu și 
clar. Astfel, indicatorii  biodiversit ății constituie  un instrument  rapid  și  ușor  de  utilizat  
pentru evidențierea  și prezentarea  tendințelor generale în ceea ce privește situația 
biodiversit ății. 
IInnddiiccii  ddee  ccaarraacctteerriizzaarree  aa  bbiiooddiivveerrssiittăățțiiii    Criterii de Performan ță:
ƒ Studierea  conceptului  de biodiversitate  
ƒ Compararea  tipurilor de biodiversitate  și a caracteristicilor  acestora 
ƒ Aplicarea  metodelor  de studiu a biodiversit ății 
ƒ Utilizarea  determinatoarelor  și truselor de teren 
ƒ Executarea  releveelor  
ƒ Prelucrarea  datelor obținute, în laborator  
 
Obiective:  
‐ să cunoască noțiunea de biodiversitate,  a tipurilor de biodiversitate  și a metodelor  de 
studiu a biodiversit ății 
‐ demonstreaz ă cunoașterea noțiunii de biodiversitate,  a tipurilor de biodiversitate  și a 
metodelor  de studiu a biodiversit ății 
‐ să utilizeze determinatoarele  și trusele de teren, să execute relevee și să prelucreze  
datele în laborator II. CONSERVAREA BIODIVERSIT ĂȚII 

22

Numărul de specii (bogăția de specii)‐ este cel mai simplu indicator al biodiversit ății, 
reprezentând  numărul de specii identificat  în aria studiată. Acest indicator nu reușește însă 
să surprindă modul de distribuție al diversității.  

Figura 7. Interpretarea  conceptului  de biodiversitate  (după Vădineanu et al., 2004)
BIODIVERSITATEA
b' DIVERSITATEA  
SPECIILOR  
a DIVERSITATEA  SISTEMELOR  
ECOLOGICE  
 
a' Diversitatea  formelor de organizare  
supraindividuala  a vietii 
 
a'' Diversitatea  habitatelor  
 
b DIVERSITATEA  TAXONOMICA  
 
c DIVERSITATEA  GENETICA  
 
d DIVERSITATEA  ETNO‐CULTURALA b. DIVERISTATEA  TAXONIMICA  
 
b'. Specii  b'' Taxoni superiori 
 
a' DIVERISTATEA  FORMELOR  DE 
ORGANIZARE  
SUPRAINDIVIDUALA  A VIETII

 Indicele Simpson‐ este un indice care ține cont nu doar de numărul speciilor ci și de 
proporția fiecăreia. A fost prezentat  de Simpson în anul 1949, în publicațiile de specialitate  
se prezintă în general trei variante ale acestui indice: Indicele Simpson (D), Indicele de 
diversitate  Simpson (1 – D), Indicele reciproc Simpson (1/D).  
Indicele Shannon‐Weaver ‐este unul dintre cei mai utilizați indici, având originea în teoria 
informației (de aceea, uneori este citat drept indicele Shannon‐Wiener). Măsoară gradul de 
organizare/dezorganizare  al unui sistem dat. 
 Echitatea  ‐arată relațiile dintre abundențele speciilor  în cazul unor abundențe relative 
similare echitatea  va avea o valoare unitară iar în cazul în care majoritatea  indivizilor  aparțin 
unei singure specii ea tinde spre valoarea zero. 
 Indicele Brillouin  
 Indicele Berger‐Parker  
 Indicele McIntosh   
 Indicele Margalef  
 Indicele Menhinick   
 Coeficientul  Glisson  
23

Începând  din 2005, Comisia European ă colaboreaz ă cu Agenția European ă de Mediu pentru 
dezvoltarea  unor indicatori  europeni ai biodiversit ății – cunoscuți ca indicatori  SEBI 2010 – 
pentru măsurarea progreselor  înregistrate  în atingerea  obiectivului  de stopare a pierderii 
biodiversit ății în Europa până în 2010.  
Cei 26 de indicatori  SEBI au fost atent selecționați pentru a oferi o serie de informații 
interconectate  referitoare  la diverse caracteristici   ale  biodiversit ății.  Unii  indicatori   
urmăresc  direct  impactul  asupra unei componente  a biodiversit ății (de exemplu,  
abundența și distribuția anumitor  specii), în timp ce alții reflectă principalele  amenințări la 
adresa biodiversit ății (de exemplu,  tendințele speciilor alogene invazive),  a utilizării durabile 
a acesteia (de exemplu,  cantitatea  de lemn mort din pădure) sau a integrității ecosistemelor.  
Indicatorii  europeni  ai biodiversit ății (Monitorizarea  impactului  politicii UE în materie de 
biodiversitate)  
™ Situația și tendințele componentelor  biodiversit ății 
 1. Abundența și distribuția anumitor  specii (de exemplu,  păsări, fluturi) 
 2. Evoluția situației speciilor amenințate 
 3. Evoluția situației speciilor protejate  de interes european  
 4. Tendințe ale ariei de acoperire  a ecosistemelor  
 5. Tendințe ale habitatelor  de interes european  
 6. Tendințe ale diversității genetice a speciilor domestice  (animale,  culturi) 
 7. Ariile de acoperire  ale zonelor protejate  desemnate  la nivel național 
 8. Ariile de acoperire  ale siturilor Natura 2000 
™ Amenințări la adresa biodiversit ății 
9. Niveluri critice ale depozitelor  de azot excedentare  
10. Evoluția speciilor alogene invazive din Europa 
11. Impactul schimbărilor climatice asupra speciilor sensibile la temperatur ă 
™ Integritatea,  bunurile și serviciile ecosistemelor  
12. Indicele trofi c marin al apelor europene  
13. Fragmentarea  zonelor naturale și semi‐naturale 
14. Fragmentarea  sistemelor  fl uviale 
15. Nivelul nutrienților din apele de tranziție, de coastă și marine 
       16. Calitatea apelor dulci 
™ Utilizarea  durabilă 
17. Zone forestiere  care bene fi ciază de management  sustenabil  
18. Cantitatea  de lemn mort din păduri 
19. Bilanțul azotului în agricultur ă 
20. Zone gestionate  într‐un mod care poate menține biodiversitatea  
21. Situația stocurilor  comerciale  de pește ale Europei 
22. Calitatea efl uentului provenind  din fermele piscicole 
23. Amprenta  ecologică a țărilor europene  asupra restului lumii 
™ Altele 
24. Cereri de brevet bazate pe resurse genetice 
25. Finanțarea managementului  biodiversit ății 
26. Sensibilizarea  și participarea  publicului  
Caracterizarea  structurii habitatelor  se va face cu ajutorul releveului  fitosociologic  care poate 
fi definit ca „metodă de bază in studiul calitativ și cantitaiv al vegetației, constând într‐o 
succesiune  de observații și determin ări (marea majoritate  efectuate  pe teren), finalizate prin 
24

transpunerea  grafică a ambianței eco‐cenotice dintr‐o suprafață de probă (fragment)  
delimitat în interiorul  individului  de asociație (fitocenozei)”  (Cristea et al., 2004). 
În studiul și monitorizarea  structurii calitative  a habitatelor  se va urmări evidențierea 
complexului  de specii și a diferitelor  grupe funcționale care caracterizeaz ă fiecare habitat în 
parte. Analiza structurii calitative se va face din prisma compoziției floristice,  a grupelor 
cenotice, a structurii în diferite categorii de bioforme,  de geoelemente,  categorii ecologice  și 
economice.   
™ Bioformele  reunesc categoriile  de plante care deși aparțin la unități taxonomice  diferite, 
ca rezultat al evoluției convergente  în condiții de mediu aproximativ  identice, au 
dobândit o serie de caractere  și adaptări morfologice,  anatomice  și fiziologice  
asemănătoare, care le oferă avantaje competitive  în lupta interspecific ă și în valorificarea  
optimă a condițiilor staționale (Cristea 1993; Cristea et al., 2004) (Figura 8). 
 

Figura 8. Categoriile  de bioforme (dupa Raunkiaer):  1 – fanerofite;  2, 3 – chamefite;  4 – hemicriptofite;  5, 6 – 
geofite; 7, 8, 9 – hidrofite 
™ Geoelementele  reprezintă“ categorii de specii vegetale, mai mult sau mai puțin 
îndepărtate filogenetic,  care în decursul procesului  de speciație au ocupat aceași regiune 
geografic ă (mai mult sau mai puțin extinsă), urmând apoi căi specifice de migrație și 
integrare cenotică înspre desăvârșirea arealelor actuale” (Cristea 1993).  
™ Releveul este metoda de baza in studiul vegetatiei  si consta intr‐un inventar floristic 
(structura  calitativa)  al suprafetei  de proba (al fitocenozei)  completat  cu informatii  de 
ordin cantitativ  (abundenta ‐dominanta,  frecventa),  topografic,  geomorfologic,  pedologic,  
climatologic,  economic,  etc.  
Releveul fitocenologic  reprezinta  o lista floristica,  realizata pe o suprafata  de proba care 
oscileaza ca marime mai ales in functie de tipul fitocenozei  (vegetatiei).  Astfel in cazul 
stancariilor  si gruparilor  acvatice aceasta este de 1 ‐ 25 m 2 (1×1 pana la 5×5 m), in 
studiul mlastinilor  de 9 ‐ 25 m 2 (3×3 m pana la 5×5 m (in cazul mlastinilor  eutrofe, mai 
ales stufarisuri,  papurisuri  putand creste la 50m 2 ), iar al buruienisurilor  de 6 ‐ 25m 2 
(2×3 pana la 5×5 m> pentru buruienisurile  segetale marindu‐se chiar la 100 m2 ).  
25

Legislatie  
9 Legea nr. 13/1993 pentru ratificarea  Convenției privind conservarea  vieții sălbatice și a 
habitatelor  naturale din Europa. Monitorul  Oficial al României  nr. 627/25.03.2003  
9 Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea  Convenției privind Diversitatea  Biologică; Monitorul  
Oficial al României  nr. 199/02.08.1999;  
9 Legea 137/1995  privind Protecția mediului (Legea mediului)  Monitorul  Oficial al 
României  nr. 465/28.06.2002;  
9 Legea nr. 5/2000 privind aprobarea  Planului de amenajare  a teritoriului  național, 
secțiunea III‐a, zoneprotejate.  Monitorul  Oficial al României  nr. 152/12.04.2000;  
9 Legea nr. 462/2001  pentru aprobarea  Ordonanței de Urgență a Guvernului  (OUG) nr. 
236/2000  privind regimul ariilor naturale protejate,  conservarea  habitatelor  naturale, a 
flșorei și faunei sălbatice. 
9 Monitorul  Oficial al României  nr. 433/02.08.2001;  
9 Legea nr. 451/2002  
 
2. Analizarea  factorilor  care duc la modificarea  biodiversit ății 

 Criterii de Performan ță:
ƒ Evidențierea factorilor  care produc modificări ale biodiversit ății 
ƒ Compararea  influenței diverșilor factori asupra gradientului  de
biodiversitate  al diverselor  zone 
ƒ Analizarea  unor rezultate obținute pe teren 
ƒ Executarea  de reprezent ări grafice

Obiective:  
‐ cunoașterea noțiunii de factori care modifică biodiversitatea  
‐ cunoașterea noțiunii de factori care modifică biodiversitatea  
‐ să determine  factorii care modifică biodiversitatea  în diverse ecosisteme  și să
prelucreze  datele obținute 
Cauzele principale  ale pierderii biodiversit ății sunt de natura antropica:  schimbarea  utilizării 
terenurilor,  fragmentarea   și distrugerea  habitatelor,  schimbările climatice,  speciile străine  și 
invazive, poluarea,  globalizarea,  comerțul  și consumul  nedurabil,  creșterea demografic ă, 
conflictele  sociale, războaiele etc. (Gilbert și colab., 2006). 
Biodiversitatea  este esențială pentru serviciile pe care le oferă natura: reglarea climei, apa și 
aerul, fertilitatea  solului și producția de alimente,  combustibil,  fibre și medicamente.  
Menținerea biodiversit ății este necesară, nu numai pentru asigurarea  vieții în prezent, dar și 
pentru generațiile viitoare, deoarece  ea păstrează echilibrul  ecologic regional și global, 
garanteaz ă regenerarea  resurselor  biologice și menținerea unei calități a mediului necesare 
societății. 
 
 
 
 
 
 
 
26Fisa de lucru 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcini de lucru:  
Biodiversitatea  unei zone de studiu: ecosistem  de câmpie, pădure, lac, râu

3. Protejarea  biodiversit ății la nivel local, zonal și național 

Criterii de Performan ță: 
ƒ Implementarea  legislației în vigoare referitor la conservarea  
biodiversit ății și regimului  ariilor și zonelor protejate  
ƒ Studierea  zonelor și ariilor protejate  la nivel local și zonal 
ƒ Cunoașterea măsurilor de protecție a biodiversit ății la nivel național 
ƒ Cunoașterea rezervațiilor și ariilor protejate  naționale 
 
Obiective:  
‐ cunoașterea noțiunii de protejarea  biodiversit ății și a legislației în vigoare 
‐ cunoașterea formelor de protecție a biodiversit ății la nivel local, zonal și național

Romania deține cea mai mare diversitate  biogeografic ă dintre toate statele membre ale U.E: 
5 regiuni biogeografice  din cele 11 europene,  aceasta aflandu‐se in majoritate  intr‐o stare 
favorabila  de conservare.  

Figura  9. Rezervatiile  naturale din Romania (http://rezervatiinaturale.host56.com ) 
 
Suprafata  totala a ariilor protejate  in Romania este de cca. 1.866.705  ha si acopera 
aproximativ  7,83 % din suprafata  tarii:  
™ Rezervatia  Biosferei „Delta Dunarii” – 576.216 ha, Rezervatie  a Biosferei (Comitetul  
UNESCO MAB – „Omul si Biosfera”),  Zona Umeda de Importanta  Internationala  
(Secretariatul  Conventiei  Ramsar) si Sit al Patrimoniului  Natural Universal  (UNESCO);  
™ 13 Parcuri Nationale  – 318.116 ha (e.g.  Parcul National Retezat – Rezervatie  a 
Biosferei (Comitetul  UNESCO MAB – „Omul si Biosfera”);   
27

Parcul National Muntii Rodnei – Rezervatie  a Biosferei (Comitetul  UNESCO 
MAB – „Omul si Biosfera”);  
Parcul National Balta Mica a Brailei – Zona Umeda de Importanta  
Internationala  (Secretariatul  Conventiei  Ramsar). 
™ 13 Parcuri Naturale – 772.128 ha,  
™ 981 Rezervatii  Naturale – 179.193 ha  
™ 28 Arii Speciale de Protectie Avifaunistica  – 21.052 ha. 
 
 

Figura 10. Rezervatia  Biosferei Delta Dunarii 
O mare parte din teritoriul Romaniei  este acoperit de reteaua comunitara  de arii protejate  
Natura 2000: din cele 198 tipuri de habitate europene,  dintre care 65 sunt prioritare,  in 
28

Romania se regasesc 94 tipuri de habitate dintre care 23 sunt prioritare  la nivel comunitar  si 
a caror conservare  impune desemnarea  unor Arii Speciale de Conservare  (SAC). 
Au fost desemnate  situri Natura 2000 un numar de: 
• 108 situri SPA (Arii de Protectie Speciala Avifaunistica)  reprezentand  aproximativ  
11,89% din teritoriul Romaniei;  
• 273 situri pSCI (propuneri  de Situri de Importanta  Comunitara)  reprezentand  
aproximativ  13,21% din teritoriul Romaniei.  
Pentru a stopa pierderea  biodiversit ății, trebuie reduse în mod semnificativ  emisiile globale 
de gaze cu efect de seră. Principalele  surse ale gazelor cu efect de seră: 
¾ arderea combustibililor  fosili pentru producerea  de electricitate,  transport,  industrie 
și gospodării; 
¾ schimbări privitoare  la agricultur ă și la utilizarea  terenurilor,  cum ar fi defrișarea; 
¾ depozitarea  deșeurilor;  
¾ utilizarea  gazelor industriale  fluorurate.  
 
Legislație 
9 Legea nr. 137/1995,  cap. III, secțiunea 4‐ Regimul ariilor protejate  si al monumentelor  
naturii 
9 Legea 106/1996,  Legea 26/1996 
 
 
4. Analizarea  modificări biodiversit ății în cazul unor accidente  ecologice  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de Performan ță: 
ƒ Evidențierea cauzelor care au condus la accidentele  ecologice  
ƒ Analizarea  efectelor accidentelor  ecologice  asupra biodiversit ății 
ƒ Aplicarea  măsurilor concrete necesare în vederea restabilirii  
biodiversit ății în zonele afectate de accidente  ecologice  
ƒ Monitorizarea  zonei în care s‐a produs un accident ecologic 
 
Obiective:  
‐ să cunoască cauzelor care au dus la producerea  accidentelor  ecologice  și a 
măsurilor care trebuiesc  luate pentru restabilirea  biodiversit ății ecosistemelor  
afectate 
‐ să întocmeasc ă o analiza a efectelor produse de accidentele  ecologice  asupra 
biodiversit ății și cunoaște metode de monitorizare  a unor zone în care s‐a 
petrecut un accident ecologic 
 
Măsuri de protecție:  
¾ interzicerea  pășunării 
¾ oprirea defrișărilor 
¾ respectarea  regimului  de rezervație științifică și arie strict protejată 
¾ reîmpăduriri 
¾ repopularea  ariilor afectate cu speciile dispărute 
 
29

Sarcini de lucru:  
Identificarea  cauzelor pierderii biodiversitatii  
Efectele 

Instrucțiuni pentru cursant: 
∙ Asigurați‐vă de indeplinirea  condițiilor de protecția și securitatea  muncii precum și de existența
echipamentului  specificde  protecția muncii 
∙ Rezolvați toate sarcinile de lucru in limita timpului de lucru precizat 
Fisa de lucru 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
5. Promovarea  conceptului  de conservare  a biodiversit ății în concordan ță cu cel la nivel 
mondial 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Tabel 1. Arii protejate  în lume, dupa categoriile  UICN 
Categorii UICN Numar Pondere
(%) Totalsuprafata
(kmp) Pondere
(%) Supr afatam edie
(kmp) Pondere în total
supr afatateres tra
(%)
la. Rezervatie naturala 4.395 14 982.487 7 224 0,66
l.b.Salbaticie 806 3 940.344 7 1.167 0,63
2. Parc national 3.386 11 4.000.825 30 1.182 2,67
3. Monum ent natural 2.122 7 193.022 1 91 0,13
4. Arie de gestionare
a habitatelor 11.171 37 2.460.283 19 220 1,64
5. Peisaj
terestru/m arin p rotejat 5.584 18 1.067.118 8 191 0,71
6. Arie protejata
curesurse
gestionate 2.897 10 3.601.447 27 1.243 2,4
TOTAL 30.361 100 13.245.528 100 436 8,84 Criterii de Performan ță: 
ƒ Implementarea  legislației în vigoare referitor la conservarea  
biodiversit ății și a regimului  ariilor și zonelor protejate  
ƒ Studierea  zonelor și ariilor protejate  la nivel mondial 
ƒ Cunoașterea măsurilor de protecție a biodiversit ății la nivel mondial
 
Obiective:  
‐ să cunoască noțiunea de protejarea  biodiversit ății și a legislației în vigoare 
‐ să cunoască formele de protecție a biodiversit ății la nivel mondial 

30

∙ Solicitați lămuriri evaluatorului  in cazul unor neclarități la cerințele din sarcinile de lucru 
∙ Asigurați‐vă de existența instrumentelor  materialelor  și echipamentelor  necesare rezolvării 
sarcinilor de lucru 
∙ Asigurați‐vă de indeplinirea  condițiilor de protecția și securitatea  muncii precum și de existența
echipamentului  specificde  protecția muncii 
∙ Rezolvați toate sarcinile de lucru in limita timpului de lucru precizat  
 
Convenția de la Rio de Janeiro 
Convenția de la Kyoto 
Convenția de la Ramsar 
Zone protejate:  UICN, rezervații floristice,  faunistice,  peisagistice,  geologice,  mixte 

Instrucțiuni pentru cursant: 
∙ Citiți cu atenție sarcinile de lucru ; Activitate  
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :

III. CHIMIA ȘI BIOLOGIA APELOR NATURALE

1. Modul de desfășurare a vieții în apele naturale 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de Performan ță: 
ƒ Compararea  tipurilor de ape naturale 
ƒ Identificarea  florei apelor stătătoare și curgătoare 
ƒ Identificarea  faunei apelor stătătoare și curgătoare 
ƒ Utilizarea  determinatoarelor  
 
Obiective:  
‐ să identifice  flora și fauna apelor stătătoare și curgătoare 
‐ să compare tipurile de ape naturale 
‐ să utilizeze determinatoarele  pentru identificarea  
‐ florei și faunei apelor stătătoare și curgătoare 
 
 
 
 
 
Resursele  de apă la nivel global sunt de 1,37 miliarde km3 , din care 97,2 % sunt localizate  în 
mari si oceane si 2,7 % în apele subterane  si de suprafata.  Resursele  de apă pe glob sunt 
limitate și distribuite  neuniform,  iar prin poluare volumul lor se reduce (Figura 11). 
31

Figura 11. Distributia  rezervelor  de apa ale Pamantului  
Apa in natură există sub forma de: 
™ ape de suprafata  – curgatoare  (fluvii, rauri, pârâuri, etc) 
                           – statatoare  (mări și oceane, lacuri, balti, mlaștini) 
™ apa subterana  (straturi acvifere si izvoare) 
A. Apele de suprafață
¾ A.1 Apele curgătoare au caracter permanent  și se deplaseaz ă de la de la izvor spre 
vărsare printr‐o depresiune  numită albie, sub influența gravitației, ca urmare a diferenței 
dealtitudine  față de nivelul mării. Caracteristica  principală a cursurilor  de apă o prezintă 
încărcarea variabilă cu materii în suspensie  și substanțe organice,  încărcare legată direct 
proporțional de condițiile meteorologice  și climatice.    
Pricipalii poluanți ai apelor curgătoare: substanțe organice greu degradabile,  compuși ai 
azotului, fosforului,  sulfului, microelemente  (cupru, zinc, plumb), pesticide,  insecticide  
organo‐clorurate,  detergenți, compuși de natură bacteriologic ă, etc. 
Cursurile de apă (râuri, pârâuri, fluvii), sunt caracterizate,  în general, printr‐o mineralizare  
mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub 400 mg/l: carbonați, cloruri și sulfați 
de sodiu, potasiu, calciu și magneziu.  Concentra ția ionilor de hidrogen (pH‐ul) se situează în 
jurul valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 ‐ 7,8. 
Disciplina  care se ocupă cu studiul apelor curgătoare se numește potamologie.  
Caracteristicile  hido‐biologice  ale acetor ape sunt: adâncimea,  lățimea, debitul, viteza 
curentului,  transportul  de materiale,  repartizarea  zonală a unor organisme  acvatice etc. 
Organismele  din apele curgătoare au tendința de a urca contra curentului  compensând  astfel 
puterea de spălare a apei în mișcare. Viteza curentului  de apă influențează forma corpului 
organismelor  acvatice. 
A 1.1 Râurile. Abundența organismelor  este în strânsă dependen ță de viteza de 
curgere apei, temperatura  apei și natura substratului;  numărul de specii scade cu 
creșterea vitezei apei. Temperatura  apelor curgătoare crește de la izvor spre vărsare.  
32

În cursul unui râu se diferențiază trei sectoare în funcție de viteza de curgere: 
superior, mijlociu și inferior. 
În funcție de caracteristicile  hidromorfologice  ale apei, în distribuția organismelor  se 
disting două zone ecologice  distincte (Papadopol,  1978): 
ƒ zonă cu ape mici și curent puternic, unde albia este formată din 
roci dure iar bentalul este lipsit de mâl populată cu organisme  sesile, fixate pe 
substrat (biotecton  și zoobentos)  și cucii nectonice  bune înotătoare   spe
ƒ o zonă cu ape mai adânci, curent mai slab, substrat bentonic moale și mobil 
format din nisip, unde se întâlnesc hidrobion ți endobentonici,  
iar în pelagial se dezvoltă organisme  planctonice  (producători, consumatori  și 
reducători) alături de ceectonice.   le n
Fitoplanctonul  râurilior este reprezentat  prin diatomee  care constituie  peste 50% 
din fitoplancton,  cloroficee,  cianoficee,  conjugate  heteroconte  și dinoflagelate.  În 
perioadele  reci ale anului domină diatomeele  dar odată cu creșterea 
temperaturilor  predomin ă cloroficeele  și cianoficeele.  
Dintre diatomee  sunt frecvent întâlnite specii ale genurilor Melosira,  Asterionella,  
Cyclotella . Cloroficeele  sunt reprezentate  prin specii ale genurilor Pediastrum,  
Scenedesmus,  Eudorina,  iar cianoficeele  prin specii de Microcystis,  
Anabaena,  Aphanizomenon.  
Zooplanctonul  din râuri este format din specii de rotifere din genurile Keratella,  
Poliarthra,  Brachionus , cladocere  din genurile Daphnia, Bosmina,  Leptodora  și 
copepode  din genurile Eucyclops,  Dioptomus,  Mesocyclops.  
Peștii din apele curgătoare au fost incluși în 5 grupe ecologice  (după Huet (1946), 
citat de Pricope, 2000):  
1. salmonide  tipic reofile, precum păstrăvul și lipanul 
2. ciprinide reofile de ape repezi precum cleanul, scobarul și mreana ;  
3. ciprinide de însoțire: porcușorul, morunașul, roșioara;  
4. ciprinide de ape calme, de câmpie, cum sunt crapul, plătica, linul;  
5. răpitori de însoțire ai acestora:  bibanul, știuca, ghiborțul  
A 1.2 Pârâurile  au ape limpezi, transparente,  bine oxigenate  care se caracterizeaz ă 
prin viteză mare de curgere (5‐6 m/s), dar debit redus.  
¾ A.2 Apele stătătoare sunt localizate  în depresiuni  ale scoarței ce au luat naștere sub 
acțiunea unor factori interni sau externi.  
Lacurile se pot clasifica după criterii mai multe criterii: origine, regimul hidrologic,  
zonă geografic ă, gradul de mineralizare,  gradul detrofie, gradul de colmatare.   
După gradul de mineralizare  lacurile pot fi: 
• dulci (salinitatea  sub 0,5 ‰) 
• salmastre  (salinitatea  între 0,5 și 30 ‰), 
• e (salinitatea  între 30 și 40 ‰)  sărat
hipe
Factori care condiționează viața în ecosistemele  lacustre sunt: rgimul hidrologic,  
dinamica apelor, regimul termic, lumina, chimismul  apei și natura substratului  
bentonic. • rsaline (salinitate  peste 40 ‰) 
33

Fitoplanctonul  din lacuri este format din alge microscopice  din încrengăturile 
Chlorophyta,  Cyanophyta,  Bacillariophyta  și Pyrophyta . Fitoplanctonul  din lacuri 
prezintă o dinamică sezonieră atât ca număr de specii cât și ca abundență. Iarna 
datorită temperaturilor  scăzute și transparen ței reduse se înregistreaz ă un minim în 
dezvoltarea  fitoplanctonului,  în timp ce în perioada caldă maximum  de dezvoltare  
depinde de grupul sistematic:  diatomeele  primăvara și toamna, iar cloroficeele  și 
cianoficeele  vara. 
Zooplanctonul  din lacuri este format din protozoare  (ciliate), viermi (rotiferi) 
si crustacee  (copepode  si cladocere)  a populațiile de zooplancton  din lacuri se 
observă o dinamică sezonieră evidentă. Ating maximum  de dezvoltare  vara si 
minimum  iarna.  
Plantele superioare  din lacuri: papură (Typha sp.), stuf (Phragmites  sp.), pipirig 
(Scirpus lacustris), rogozul (Carex riparia), iarba mlaștinii (Juncus effusus), mana 
apei (Glyceria aquatica) etc. 
B. Apele subterane  
Apele  subterane  sunt caracterizate,  în general, printr‐o mineralizare  mai ridicată, conținutul 
în săruri minerale dizolvate fiind peste 400 mg/l și format din: dicarbona ți, cloruri și sulfați 
de sodiu, potasiu, calciu și magneziu.   
Concentra ția ionilor de hidrogen se situează în jurul valorii neutre, corespunzând  unui pH = 
6,5 ‐ 7. Dintre gazele dizolvate predomin ă dioxidul de carbon liber, conținutul în oxigen fiind 
foarte scăzut sub 3 mg O2/l. În funcție de compoziția mineralogic ă a zonelor străbătute, 
apele subterane  pot conține cantități însemnate  de fier, mangan, hidrogen sulfurat și sulfuri, 
compuși ai azotului etc. 
 
2. Corelarea  proprietăților fizice cu proprietățile chimice ale apelor naturale 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de Performan ță: 
ƒ Interpretarea  unor rezultate privind compoziția chimică a apelor
stătătoare și curgătoare 
ƒ Executarea  unor analize comparative  a însușirilor organoleptice  a
diverselor  tipuri de ape naturale 
ƒ Executarea  unor analize comparative  a proprietăților fizice a
diverselor  tipuri de ape naturale 
Obiective:  
‐ să interpreteze  rezultate privind compoziția chimică a diverselor  tipuri de ape
naturale 
‐ să execute analize comparative  ale proprietăților fizice și însușirilor
organoleptice  
 
Proprietățile apelor naturale sunt determinate  în primul rând de substanțele minerale,  
lichide, gazoase și organice în suspensie  sau dizolvate care provin din interacțiunea complexă 
hidrosferă – atmosferă – litosferă ‐ organisme  vii. 
34

Sărurile dizolvate.  Apele naturale conțin cationi și anioni, din care 6 sunt elemente  
fundamentale  care aparțin tuturor apelor naturale: molecula de H2CO3 și ionii de HCO3‐, 
CO32‐, H+, OH‐, Ca2+, iar restul caracteristice  fiecărui tip de apă: ionii de SO42‐, Cl‐, Mg2+, Na+, 
K+ etc. Aceste elemente  în funcție de concentra ția lor conferă apei un anumit caracter. 
Dintre gazele solubile în apă, prezintă importan ță pentru procesele  de tratare și condiționare 
a apelor industriale:  oxigenul, dioxidul de carbon, amoniacul,  hidrogenul  sulfurat. Alte gaze, 
cum ar fi: oxizii de sulf (SO2 și SO3), oxizii azotului (NO și NO2 în special), HCl, HCN sunt 
specifice anumitor  activități industriale  (energetic ă, siderurgie,  metalurgie,  industrie 
chimică). 
În apa subterană, dintre gazele dizolvate predomin ă dioxidul de carbon liber, conținutul în 
oxigen fiind foarte scăzut sub 3 mg O2/l.   
În apa de râu, dintre gazele dizolvate sunt prezente oxigenul dizolvat, cu saturație între 65 ‐ 
95% și bioxidul de carbon liber, în general sub 10 mg/l. 
pH‐ul apelor naturale este cuprins între 6,5 ‐ 8, abaterea de la aceste valori dând indicații 
asupra poluării cu compuși anorganici.   
Proprietăți fizice ale apei:  
¾ Temperatura  apei variază în funcție de provenien ță și de anotimp. Temperatura  normală 
a apei este cuprinsă între 0 și 350C. Majoritatea  proprietăților fizice ale apei variază în 
funcție de temperatur ă. Temperatura  variaza în functie de conditiile  termodinamice  ale 
regiunii in care are loc circulatia apelor subterane,  de la 0˚ C, in regiunile cu zapezi 
persistente,  la 100 ˚ C în regiunile vulcanice  sau cu gheizeri si intre 5‐20˚ C in conditiile  
climatice ale latitudinilor  medii. 
¾ Densitatea  apei este masa cuprinsă în unitatea de volum. Crește de la 00C (d = 0,99987 
g/cm3) la 4oC (d = 1 g/cm3), apoi scade (ajungând  la 25oC la d = 0,99701 g/cm3). Datorită 
acestei variații a densității, apa prezintă proprietăți mecanice  unice față de alte substanțe 
și favorizeaz ă desfășurarea vieții pe fundul apelor chiar și iarna. 
¾ Transparen ța apelor în general depinde de cantitatea,  natura și dimensiunea  
substanțelor minerale aflate în suspensie  sau dizolvate și este influențată mult de 
prezența vegetației acvatice. Apele naturale nepoluate  sînt aproape lipsite de culoare. 
Determinarea  culorii apei ce conține o cantitate mare de substanțe suspendate  se 
efectuieaz ă după ce proba se filtrează sau stă în repaos nu mai mult de 2 ore. 
¾ Viscozitatea  apei are un minimum  la presiuni înalte, fapt care se interpreteaz ă în sensul 
că apa are o organizare  voluminoas ă cu legături interne mobile care cedează eforturilor  
mecanice,  dând un lichid mai mobil.

Însușirile organoleptice  ale apei:  
¾ Culoarea apei se determin ă în comparație cu etaloane preparate  în laborator.  Teoretic 
apa naturală într‐un strat cu o grosime sub 5 cm este incoloră, peste această grosime și 
dacă în apă sunt substanțe solide dizolvate sau în suspensie,  apa poate să aibă diferite 
culori începând de la albastru la verde sau de la galben la cafeniu.  
¾ Mirosul apei este clasificat în șase categorii,  după intensitate:  fără miros , cu miros 
neperceptibil,  cu miros perceptibil  unui specialist,  cu miros perceptibil  unui consumator,  
cu miros puternic și cu miros foarte puternic .  
35

¾ Gustul apei depinde de prezența unor substanțe minerale în apă, a unor suspensii sau a 
unor gaze dizolvate.  Se poate aprecia astfel: fără gust, gust foarte slab, gust slab, gust 
perceptibil,  gust puternic, gust foarte puternic. Spre exemplu:  daca apa are un gust 
dulceag înseamnă ca ea conține substanțe organice și foarte puține săruri, când este 
sărată înseamnă că ea conține multă clorură de sodiu, când apa are un gust amar 
înseamna  că ea conține sulfat de magneziu  sau clorură de magneziu.

3. Indicatorii  biologici ai apelor naturale

Criterii de Performan ță: 
ƒ Determinarea  indicatorilor  biologici pentru Fe, Ca, H2S, NaCl 
ƒ Determinarea  indicatorilor  biologici ai impurificării organice 
ƒ Corelarea  indicatorilor  biologici cu compoziția chimică a apelor
naturale 
ƒ Determinarea  gradului de eutrofizare  a apelor naturale 
 
Obiective:  
‐ să coreleze indicatorii  biologici cu compoziția chimică a apelor naturale 
‐ să determine  indicatorii  biologici și gradul de eutrofizare  al apelor naturale 
Calitatea apei și modificările datorate diverselor  forme de poluare influenteaz ă compoziția 
biocenozelor  acvatice (tip și număr de organisme),  iar acestea pot reprezenta  un mijloc de a 
diagnostica  calitatea apei.  Stabilirea  gradului de poluare a unei ape se face prin compararea  
organismelor  existente  cu tabele standard cuprinzând  grupe faunistice  și număr de unități 
sistematice  de organisme  indicatoare  de apă curată sau murdară. 
Indicatorii  biologici reflectă gradul de saprobitate  a apei, prin analiza  speciilor de organisme  
care populează mediul acvatic.  
Indicatori  biologici ai apelor naturale:   
ƒ pentru Fe: Crenothrix  polyspora,  Leptotrix ochracea,  Anthophysa  vegetans 
ƒ pentru Ca: Elodea sp., Myriophillum  sp. 
ƒ pentru H2S: Beggiatoa  alba, Metopus sp. 
ƒ pentru NaCl: Navicula sp., Nitzschia sp., Artemia salina 
ƒ pentru impurificarea  organică specii ale genurilor:  Paramoecium,  Tubifex, 
Oscillatoria,  Vorticella,  Stentor, Cladophora,  Elodea, Planaria, Perla, Rhyacophila  

 

 
Figura 12. Planaria sp., Navic ula sp., Myriophillum  sp. 
36

Tabel 2. Indicatorii  biologici ai apelor naturale 
 
Indicator biologic  
Valori 
admise  
Metode de 
analiză 
STAS 
Volumul șestonului  obținut prin filtrare prin fileu 
planctonic,  cm3/m31‐10 
Organisme  animale, vegetale și particule vizibile  
cu ochiul libe lipsa 
Organisme  animale microscopice,num ăr/dm320 
Organisme  care prin înmulțirea în masă modifică 
proprietățile organoleptice  sau fizice ale apei / 100  
dm3lipsă; se admit 
exemplare  
izolate în 
funcție de 
specie 
Organisme  indicatoare  de poluare  lipsa 
Organisme  dăunătoare sănătății: ouă de geohelmin ți, 
chisturi de giardia, protozoare  intestinale  patogene  lipsa  
    
 
 
 
 6329 – 90 
 

4. Protejarea  calității apelor naturale 

Criterii de Performan ță: 
ƒ Implementarea  noilor reglement ări privind calitatea apelor naturale
ƒ Gestionarea  zonelor acvatice protejate  
ƒ Monitorizarea  speciilor ocrotite din zonele acvatice protejate  
ƒ Executarea  unor teste ecotoxicologice  pentru determinarea
influenței pesticidelor  asupra organismelor  acvatice 
 
Obiective:  
‐ să demonstreze  că are cunoștințe referitoare  la gestionarea  și monitorizarea
zonelor acvatice protejate  și a speciilor protejate  
‐ să implementeze  noile reglement ări privind calitatea apelor naturale 
‐ să efectueze  teste simple de ecotoxicolgie  pentru de determinarea  influenței
pesticidelor  asupra organismelor  acvatice 

Politica europeana  de protectie a calitatii apei dateaza din anii '70. Primul Program European  
pentru Protectia Mediului a fost lansat in anul 1973, urmat de un set de reglementari  privind 
calitatea apei, respectiv Directiva Apelor de Suprafata,  din 1975, si continuand  cu Directiva 
Apei Potabile, din 1980. In 1997, Comisia Europeana  propune Directiva Cadru pentru Apa, 
care introduce  o noua formula manageriala  de control al calitatii apei.  
Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu  convențional de caracteristici  fizice, chimice, 
biologice și bacteriologice,  exprimate  valoric, care permit încadrarea  probei într‐o anumită 
categorie.   
 
37

Caraterizarea  starii apelor 
Directiva Cadru Apă defineste  in Art.2 starea apelor de suprafată prin: 
• starea ecologica  
• starea chimica 
¾ Starea ecologica  reprezinta  structura si functionarea  ecosistemelor  acvatice, fiind 
definita in conformitate  cu prevederile  Anexei V a Directivei  Cadru Apa, prin elementele  
de calitate biologice,  elemente  hidromorfologice  si fizico; chimice generale cu functie de 
suport pentru cele biologice,  precum si prin poluantii specifici (sintetici si nesintetici).  
Caracterizarea  starii ecologice  (Figura 13) in conformitate  cu cerintele Directivei  Cadru 
Apa (transpuse  in legislatia romaneasca  prin Legea 310/2004  care modifica si  
completeaza  Legea Apelor 107/1996),  se bazeaza pe un sistem de clasificare  in 5 clase, 
respectiv:  foarte buna, buna, moderata,  slaba, proasta. 

Figura 13. Starea ecologica  a apei 
 
¾ Directiva Cadru defineste  starea chimica buna a apelor de suprafata , ca fiind starea 
chimica atinsa de un corp de apa la nivelul caruia concentratiile  de poluanti nu depasesc 
standardele  de calitate pentru mediu, stabilite in anexa IX si sub Art. 16(7), precum  si 
sub alte acte legislative  Comunitare  ce stabilesc astfel de standarde.  
38

Standardele  de calitate pentru mediu (EQS) sunt definite drept concentratiile  de poluanti 
ce nu trebuie depasite, pentru a se asigura o protectie  a sanatatii umane si a mediului.  

Figura 14. Starea chimica a apei 
 
In cazul corpurilor  de apa subterana , Directiva Cadru defineste  starea cantitativa,  precum si 
starea calitativa.  Pentru evaluarea  starii cantitative  a corpurilor  de apa subterana  s‐au 
utilizat Recomandarile  ghidului European  in domeniu,  elaborat in cadrul Strategiei  Comune 
de Implementare  a  Directivei  Cadru. Astfel, au fost utilizate criteriile urmatoare:  bilantul 
hidric conexiunea  cu apele de suprafata   influenta asupra ecosistemelor  terestre  
dependente   de apa subterană intruziunea  apei saline sau a altor intruziuni.  
Delta Dunarii, cu o suprafata  de 2.681 km2, este cea mai mare rezervatie  de tinuturi umede 
din Europa. Delta Dunării a intrat în patrimoniul  mondial al UNESCO în 1991 si este clasificată 
ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia  
internațională a IUCN. 
™ FLORA: 1.839 specii 
™ FAUNA:  3.541 specii  
Zona cu valoare avifaunistic ă ridicată (colonii mono‐, polispecifice  și individuale,  locuri de 
aglomera ție pentru hrănire  și popas, zone de cuibărit ale unor specii rare). Din 331 de specii 
de păsări semnalate  pe teritoriul RBDD, 320 sunt incluse în Convenția privind conservarea  
vieții sălbatice și a habitatelor  naturale din Europa adoptată la Berna (în 19 septembrie  
1979), din care  229 în Anexa II (animale europene  strict protejate),  respectiv 91 în Anexa III 
(animale europene  protejate).  
Parcul Natural Lunca Muresului  este situat în vestul României,  în județele Arad și Timiș. Are 
o suprafață de 17.455 ha și include zona îndiguită a Mureșului; este o zonă inundabil ă (o 
inundație la fiecare trei ani) situată între digurile construite  pe fiecare parte a râului și între 
terasele înalte ale aceluiași râu. Lunca Mureșului Inferior este un ecosistem  tipic de zonă 
umedă cu ape curgătoare și stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii și plopi, precum și 
zăvoaie și șleauri de câmpie, important  loc de cuibărire și pasaj pentru cca. 200 de specii de 
pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecție pe plan internațional. 
În cadrul Parcului Natural Lunca Mureșului există patru zone de protecție integrală: Prundul 
Mare (717,9 ha), Pădurea Cenad (310,5 ha), Insula Mare Cenad (2,1 ha) și Insulele Igriș (7,0 
ha). Aceste zone sunt strict protejate,  fiind interzise activitățile de exploatare  a resurselor  
naturale (http://www.luncamuresului.ro ). 
Testele toxicologice  ‐ instrumente  prin care se pot identifica  si estima efectele provocate  de 
substante  periculoase  si prioritare/prioritar  periculoase  asupra organismelor  acvatice; in 
functie de durata si concentratie  se clasifica in: 
1. Testele de toxicitate  acuta ‐ dau informatii,  pe termen scurt, de 4, 8, 12, 24, 48, 72, 96 h, 
despre toxicitatea  substantelor,  in caz de poluare accidentala  sau evacuare continua,  
asupra componentelor  biologice acvatice afectate si contribuie  la luarea unor masuri 
39

imediate de protectie;  Intoxicarile  acute ‐ apar cand concentratia  substantei  toxice este 
mare si simptomele  apar dupa un timp de contact scurt; 
2. Testele subcronice  ‐ evidentiaza  efectele substantelor  asupra componentelor  biologice 
acvatice pe un timp mai lung, respectiv 7 si 10 zile; 
3. Testele cronice ‐ evidentiaza  efectul ecotoxicologic  de lunga durata, intre 30 de zile si 
150 de zile, al substantei  urmarite si aflata in concentratii  subletale,  asupra componentei  
biologice in functie de caracteristicile  substantei  investigate;  
Metodologia  de evaluare a impactului  substantelor  prioritare/prioritar  periculoase  asupra 
mediului acvatic stabileste  efectul toxic al acestor substante  asupra sistemelor  biologice 
acvatice ‐ alge verzi, dafnia, pestii ‐ contine: 
    A. Metodologia  de determinare  a toxicitatii  acute asupra algelor verzi; 
    B. Metodologia  de determinare  a toxicitatii  acute asupra Dafniilor;  
    C. Metodologia  de determinare  a toxicitatii  acute asupra pestilor; 
    D. Metodologia  de determinare  a toxicitatii  cronice asupra pestilor. 
Speciile precizate pentru testele de toxicitate  sunt specii comune sistemelor  ecologice  
acvatice din Romania,  astfel: alge verzi de tipul Scenedesmus  quadricuada , Chlorella vulgaris.
Reglement ări: standarde  ISO, Legea 107/1996  
 
5. Măsurători și observații hidrometrice  

A. Viteza de curgere apei este variabila, fiind influentata  de numerosi  factori precum: forta 
gravitationala,  cantitatea  de apa care se scurge, de latimea si adancimile  albiei, de panta 
acesteia, de rugozitatea  patului.  
Viteza apei poate fi definită ca distanța parcursă de masa de apă în unitatea de timp, sau 
vectorul care indică intensitatea  și direcția de deplasare  a particulelor  lichide în mișcare. În 
secțiunea transversal ă ea diferă de la un punct la altul, în funcție de natura fundului, de 
configura ția și rugozitatea  albiei, de adâncimea  masei deapă etc.  
Viteza curentului  de apa se determina  cu diferite dispozitive:  prajina hidrometrica,  tubul 
hidrometric,  bastonul lui Jens, morisca hidrometrica.   
In ultimii ani, in Europa Occidentala  si S.U.A. s‐au dezvoltat  dispozitive  si metodologii  
perfectionate  de masurare  a vitezei apei raurilor: metoda ADCP (bazata pe utilizarea  energiei 
acustice),  sondele electromagnetice,  aparatele  acustice. 
Determinarea  debitelor lichide ale raurilor se poate realize prin metode indirecte sau 
directe, in functie de precizia dorita, de caracteristicile  scurgerii, de mijloacele  tehnice. Criterii de Performan ță: 
ƒ Determinarea  vitezei de curgere a unei ape curgătoare 
ƒ Determinarea  adâncimii  unei ape curgătoare 
ƒ Determinarea  debitului unei ape curgătoare 
 
Obiective:  
‐ să descrie instrumentele  și modul de lucru pentru efectuarea  măsurătorilor și 
observațiilor hidrometrice  
40

Metodele  directe permit determinarea  debitului cu ajutorul unor dispozitive  si instalatii 
speciale, in functie de care se disting: metoda volumetrica,  metoda chimica, metoda 
deversorilor  hidrometrici.  
¾ Morișca hidrometri ă este instrumentul  cu care se măsoară viteza punctuală a curentului  
de apă. O morișcă se compune  din paletă, corpul moriștii și coada. Moriștile pot 
înregistra  viteze de la 0,05 la 4 m/s. De obicei, fiecare morișcă are două palete, cu 
sensibilități diferite, una pentru viteze mici și alta, mai puțin sensibilă, pentru viteze mari. 
¾ Măsurarea cu flotori sau plutitori este cea mai simplă și nu presupune  decât dotarea cu 
un ceas cu cronometru  sau secundar central, posibilitatea  de a măsura o distanță între 
două repere de pemalși câțiva plutitori. Pentru măsurare se alege un sector de albie 
rectilinie pe o distanță care să depășească de cel puțin 3 – 5 ori lățimea cursului. 
¾ Deversori  hidrometrici  ‐ parte a unei construcții hidrotehnice  care asigură scurgerea  
dirijată a surplusului  de apă dintr‐o amenajare  hidrotehnic ă. Nivelul apei reprezintă 
poziția suprafeței libere a apei râului raportată la planul zero al mirei (planul care trece 
prin limita inferioară a mirei).  
B. Adâncimea  apei într‐o verticală reprezintă distanța pe verticală de la suprafața apei până 
la fundul râului. Pentru măsurarea adâncimilor  se folosesc diferite utilaje în funcție de 
mărimea adâncimilor  și de lățimea cursului de apă: 
¾ Tija hidrometric ă, formată dintr‐o țeavă metalică cu diametrul  de2–3 cm, gradată din cm 
în cm, se folosește la efectuarea sondajelor  hidrometrice,  la râurile mici care nu au 
adâncimi mai mari de 3‐4m, la viteze care nu depășesc 1,5 m/s. De regulă, tija 
hidrometric ă gradată are la partoară o ea inferi plăcuță de10 x 10 cm pentru a se așeza 
bine pe fund și a nu intra în mâl. 
La efectuarea  citirilor, tija se ține verticală, iar nivelul suprafeței se apreciază cât mai 
exact. În cazul în care la suprafața apei se produc valuri, se face o citire lacreasta valului, 
una în depresiunea  lui și apoi se face media citirilor. Tija hidrometric ă poate fi formată 
dintr‐un singur segment 5 m sau din mai multe segmente  care se înșurubează unul  de 1,
în altul când este nevoie.
¾ Sonda mecanică este alcătuită dintr‐un troliu ,
cablu și greutate de testare. Troliul este 
compus dintr‐un tambur pe care se înfășoară 
cablul, un cadru de lemn cu un scripete fix 
așezat la capătul unui braț și un contor 
pentru măsurarea lungimii de cablu 
desfășurat. Se folosește pentru adâncimi și 
viteze mari (Figura 15). 
ra 15.  Sonda mecanică; 1‐greutate de lestare ; 2‐
bur; 3‐cadru de lemn, 4‐ripete fix; contor; 6‐man 
 
Figu
tam sc 5‐ etă. 
 
C. Debitul de apa sau debitul lichid este parametrul  hidrologic  cel mai utilizat pentru a 
exprima scurgerea  sistemelor  fluviatile.  El reprezinta  cantitatea  de apa care se scurge prin 
sectiunea  active a unui rau in unitatea de timp. 
41

1. Implementeaz ă conceptul  de dezvoltare  durabilă și agricultur ă ecologică

9IV. SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL CALIT ĂȚII MEDIULUI ÎN
ECOSISTEMELE ANTROPIZATE  
Criterii de Performanță: 
așterea necesității aplicării agricult ƒ Cuno urii ecologice  și a
conceptului  de dezvoltare  durabilă 
ƒ Cunoașterea principiilor  și practicilor  agriculturii  ecologice  
a avantajelor  agriculturii  ecologice  
 d  e
 
Obiect
logică și a
logice ƒ Studierea  originii și dezvoltării agriculturii  ecologice  
ƒ Conștientizare
ƒ Cunoașterea posibilitățilore viitor ale agriculturii cologice 
ive: 
‐ să defineasc ă conceptele  de dezvoltare  durabilă, agricultur ă eco
originii 
‐ să demonstreze  că conștientizeaz ă avantajele  și viitorul agriculturii  eco
Necesitatea  a r,  griculturii ecologice:  eșecul agriculturii  industriale,  degradarea  solurilo
poluarea apelominarea cu pesticide,  contaminarea  cu reziduuri agrochimice   r, conta
9 Practici pentr țin  u agricultura  ecologica:  sisteme de rotație de lungă durată, lucrări pu
profunde,  cultivarea  de varietăți și soiuri locale, restaurarea  vechilor practici antierozive,  
fertilizarea  organică, lupta naturală împotriva  paraziților 
9 atea  Avantaje:  cheltuieli reduse, beneficii mai mari, calitatea produselor,  stabilit
producției, eliminarea  poluării generalizate  
Dezvoltarea durabilă asigura nevoile prezentului,  fara a compromite  capacitatea  generatiilor  
viit  care exploatarea  resurselor,   oare de a‐si asigura propiile nevoi; este un proces in
directionarea    orientarea  dezvoltarii  tehnologice si schimburile  internationale   investitiilor,
sunt in armonie pentru a asigura nevoile si aspiraiile omului; un nivel optim al    t interactiunii
sistemelor ‐un proces dnamic si adaptiv al cererii si   biologic, ecologic si social, realizat printr
ofertei.  
Agricultura  durabilă: producție intensivă de produse competitive  prin utilizarea  științifică, 
armonioas ă a tuturor componentelor  tehnologice:  de lucrările solului, rotația culturilor,  
fertilizare,  irigare, combaterea  bolilor și dăunătorilor inclusiv prin metode biologice,  la 
creșterea animalelor,  stocarea, prelucrarea  și utilizarea  reziduurilor  rezultate din activitățile 
agricole etc., pentru realizrea unor producții ridicate și stabile în unități multiltisectoriale  
(vegetale  și zootehnice)  (icpa.ro). 
Agricultura biologică: mediu intensivă și astfel mai puțin agresivă în raport cu factorii de 
mediu, cu rezultatele  (produse)  agricole mai puțin competitive  din punct de vedere 
economic  pe termen scurt, dar care sunt considerate  superioare  din punct de vedere 
calitativ. în raport cu mediul înconjurtor acestsistem este mai bine armonizat,  tratamentele   ă  
aplicate pentru combaterea  bolilor și dăunătorilor sunt de preferință biologice,  totuși sunt 
acceptate  și doze reduse de îngrășăminte minerale și pesticide (icpa.ro).  
42

Agricultura  biologică (ecolgică, organică, bio‐organică, bio‐dinamică) este considerat ă o 
soluție viabilă, care rezolvă impactul negativ al agriculturii  asupra mediului și a calității 
produselor.  În acest sistem alte substanțe organice și minerale naturale înlocuiesc  fertilizanții 
minerali, pesticidele,  medicamentele  și stimulatorii  de creștere. 
Agricultura  organică: se deosebește de cea biologică prin utilizarea  exclusivă a 
îngrășămintelor organice în doze relativ ridicate, aplicate în funcție de specificul local, cu 
predilecție în scopul fertilizării culturilor și refacerii pe termen lung a stării structurale  a 
solurilor, degradată prin activități antropice  intensive și/sau datorită unor procese naturale 
(icpa.ro). 
Masuri de combatare  a poluarii solului 
Prevenirea   și combaterea  poluării solului presupune desfășurarea lucrărilor și practicilor  
curente din agricultur ă și silvicultur ă în conformitate  cu o serie de norme tehnice de 
protecție a calității solului . Lucrările  și practicile curente din agricultur ă și silvicultur ă trebuie 
să se desfășoare în conformitate  cu o serie de norme tehnice de protecție a calității solului.   
 
Legislație in domeniu 
9 Hotărâre de Guvern nr. 1408 / 23.11.2007  privind modalitățile de investigare  și evaluare 
a poluării solului și subsolului;  
9   Hotărâre de Guvern nr. 1403 / 26.11.2007  privind refacerea  zonelor în care
solul,subsolul  si ecosistemele terestre au fost afectate; 
9 Ordonanță de urgență nr.68 ‐ 28/06/2007  privind răspunderea  de mediu cu referire la 
prevenirea  și repararea  prejudiciului asupra mediului 
Origini și dezvoltare:  "Agricultural  Testament"  ‐ A. Howard, politica UE 
 
 
2. Monitorizează efectele antropizării asupra ecosistemelor naturale

Schimbarile rile 
ctivitatii so ie a Pamantului,  schimbarea  axelor polare sau sunt 
tribuite direct u indirect unei activitatilor  omenesti  care altereaza  compozitia  atmosferei  
 nivel global si care se adauga variabilitatii  naturale a climatului:  cresterea  concetratiei   climatice au cauze naturale, dintre care cele mai des intalnite sunt: modifica
lare sau ale vitezei de rotat a
a sa
la
gazelor cu absorbtie  mare in domeniul  infrarosu al spectrului  radiativ. 
Schimbarea  climei presupune  orice modificare  a climei în timp, datorată atat variabilitătii 
naturale sau ca rezultat al activitătii umane. Criterii de Performan ță: 
ƒ Compararea  modificărilor climatice la nivel mondial 
ƒ Studierea  fenomenului  de încălzire globală 
i zgomotelor  și vibrațiilor asupra organismului  uman 
Obi
la încălzirea globală, și
ii
și ale zgomotelor  și vibrațiilor ƒ Studierea  distrugerii  biodiversit ății la nivel mondial 
ƒ Studierea  efectulu
 
ective: 
‐ să demonstreze  că este capabil să explice cauzele care duc
să compare efectele modificărilor climatice 
‐ să demonstreze  că conștientizeaz ă efectele negative ale distrugerii  biodiversit ăț

43

Impactul schimbărilor climatice sunt reflectate  in cresterea  globală a valorilor medii ale 
temperaturii  aerului si apei oceanelor,  topirea zăpezii, gheturilor  marine si ghetarilor  
 de azot, hidrofluorocarburi,  perfluorocarburi,  hexafluorura  de sulf), 
 o rată medie de 1.8 mm 
 suprafetele   afectate de secetă se extind continuu începând din 1970.  continentali  si cresterea  globală a nivelului mediu al mării (IPCC Synthesis  Report: Climate 
Change 2007). 
Potrivit celui de‐al Patrulea Raport Global de Evaluare al Grupului Interguvernamental  
privind Schimbarile  Climatice  – IPCC elaborat in anul 2007, activitatile  umane ca arderea 
combustibililor  fosili, schimbarea  folosintei  terenurilor,  etc., contribuie  semnificativ  la 
cresterea  concentratiilor emisiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera  (dioxid de carbon, 
metan, protoxid
determinand  schimbarea compozitiei  acesteia si incalzirea  climei.   
Studiile mai recente confirmă tendinta de crestere a temperaturii  aerului la suprafata  
Globului cu 0.6°C in ultimii 100 de ani (TAR Third Assessment  Report, IPCC). Temperatura  
creste mai repede la poli decât la Ecuator si mai mult în emisfera nordica decât în cea sudica; 
Cresterea  nivelului mării este corelată cu încălzirea globală, având
(de la 1.3 la 2.3) mm pe an între anii 1961 si 2003 si o rată medie de crestere de 3.1 mm (de 
la 2.4 la 3.8 mm) pe an între 1993 si 2003.  
Diminuarea  suprafetelor  acoperite  cu zăpezi si gheturi este de asemenea  legată de încălzirea 
globală. Datele provenite  de la satelitii meteorologici  începând cu anul 1978 arată că 
suprafata  medie acoperită de gheată a Oceanului  Înghetat de Nord s‐a diminuat cu 2.7 % în 
timp de 10 ani, ritmul de scădere fiind mai accelerat în timpul verii, respectiv de 7.4% per 
decadă.  
Schimbări importante  au fost înregistrate si în cantitătile de precipitatii  căzute în intervalul 
1900‐2005: cantitătile de precipitatii  căzute au crescut semnificativ  în părtile estice ale 
Americii de Nord si de Sud, în nordul Europei si în nordul si centrul Asiei, în timp ce scăderea 
lor a fost resimtită în Sahel, bazinul mării Mediterane,  Africa de sud si unele regiuni din sudul 
Asiei. Global,

Figura 16. Variația  temperaturilor  la suprafața Pământului 
44

În decursul  la nivel 
global  doisprezece  ani 
(1995‐2006) instrumental  
la suprafa  IPCCse 
așteaptă   Aceasta 
înseamnă  peste 2°C. 
Peste acest ireversibile  și 
posibil 
În ceea ce intensificarea  
activitătii  acest lucru 
se întâmpl  fiabile. 
Încălzirea  fenologia  și 
mecanismele spre poli și 
spre altitudini determin ă o 
modificare  a lor cu 
500 m în 
Conform   cercetării 
finanțate de UE și  atice voinfluența 
epidemiologia  multor boli  și condiții de sănătate. 
l ecologic al antropizării ultimilor 150 de ani, temperatura  medie a crescut cu aproape 0,8șC
(Figura 16) și cu aproximativ  1șC în Europa. Unsprezece  din ultimii 
 se numără printre cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrat ă 
ța globului (din 1850). Fără o acțiune globală de limitare a emisiilor,
ca temperaturile  globale să mai crească cu 1,8 până la 4,0șC până în 2100.
că creșterea temperaturii  începând cu perioada preindustrial ă ar fi 
 prag, este pe departe mult mai probabil să aibă loc schimbări 
catastrofice.   
 priveste  fenomenele  extreme de vreme, există certitudini  privind 
ciclonilor tropicali în Atlanticul  de Nord începând cu 1970 si temeri că 
ă si în alte regiuni oceanice pentru care nu există însă date meteorologice
climei influențează fiziologia plantelor și animalelor,  distribuția lor, 
 de adaptare.  Tendința de încălzire implică o extindere  a arealului 
 maimari. Spre exemplu,o  eventuală încălzire a climei cu 3°C 
 a izotermelor  cu 300‐400 km în latitudine  în zona temperat ă și o urcare
spațiul montan. 
evaluărilor de impact efectuate  într‐o serie de  țări europene,  precum și
r  de OMS‐EURO, se prevede că schimbările clim
Schimbările climatice afecteaza  sănătatea umană în mod direct – în relație cu efectele 
fiziologice  ale căldurii și frigului si indirect prin modificarea  comportamentelor  umane 
(migrație forțată, mai mult timp petrecut în exterior),  creșterea transmisibilit ății bolilor cu 
transmitere  prin alimente sau prin vectori sau alte efecte ale schimbărilor climatice,  precum 
inundațiile. 
 
3. Evaluează impactu  
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Studiile de impact asupra mediului (SI) sunt cerute de legislatia de mediu in vigoare in 
Romania si au structura definita de OM nr. 860/2002.  SI au ca scop estimarea  impactului  
asupra mediului generat de noi investitii si de modernizarea  / retehnologizarea  
intreprinderilor/  extinderea/  dezafectarea  unor activitati existente.  Criterii de Performan ță: 
ƒ Realizarea  unui studiu de impact 
ƒ Cunoașterea noțiunii de audit de mediu 
ƒ Efectuarea  unor analize de risc industrial  și urgențe de mediu 
ƒ Urmărește aplicarea legislației în vigoare referitor la protecția așezărilor
umane 
 
Obiective:  
n audit de mediu ‐ să demonstreze  că este capabil să realizeze un studiu de impact și o analiză de
risc industrial  sau urgență de mediu 
‐ să realizeze un studiu de impact sau u

45

Evaluarea impactului  asupra mediului,  finalizata prin elaborarea  Raportului  la studiul de 
evaluare a lui, se efectueaza  in faza de pregatire a studiului de   impactului  asupra mediu
fezabilitate a  tudiul de evaluare a impactului  asupra  proiectului. In prezent, Raportul la s
mediului se re tea a II‐a, a Ordinului  MAPM nr.  alizeaza conform cerintelor  din Anexa 2, Par
863/2002. 
Evaluarea imp r  actului asupra mediului identifica,  descrie si evalueaza,  in mod corespunzato
si pentru fiecare ca le directe si indirecte ale unui proiect asupra urmatorilor  factori:  z, efecte
o fiinte umane, fauna si flora; 
o sol, apa, aer, clima si peisaj; 
o bunuri materiale  si patrimoniu  cultural; 
o interactiunea  dintre acesti factori 
Etapele si procedura  evaluarii impactului  asupra mediului (EIM) sunt stabilite prin hotararea  
nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea  impactului  anumitor  proiecte publice si private 
asupra mediului.  Procedura  de evaluare a impactului  asupra mediului se realizeaza  in etape, 
dupa cum urmeaza:  
9 etapa de incadrare  a proiectului  in procedura  de evaluare a impactului  asupra mediului;  
9 etapa de definire a domeniului  evaluarii si de realizare a raportului  privind impactul 
asupra mediului;  
9 etapa de analiza a calitatii raportului  privind impactul asupra mediului.  
Procedura  este precedata  de o evaluare initiala a proiectului  realizata de catre autoritatile  
publice pentru protectia mediului in care este identificata  localizarea  proiectului  in raport cu 
ariile naturale protejate  de interes comunitar.  
Procedura ra mediului este condusa de catre autoritatile    de evaluare a impactului  asup
publice ce rotectia mediului,  cu participarea  autoritatilor   ntrale sau teritoriale  pentru p
publice centrale sau locale, dupa caz, care au atributii si raspunderi  specifice in domeniul  
protectiei  
 
area politicii de mediu, inclusiv realizarea  obiectivelor  și țintelor de 
  mediu este un proces metodic și documentat  de verificare  a dovezilor 
dacă activitățile, 

 mediului. 
Auditul de mediu este un instrument  managerial  de evaluare sistematic ă, documentat ă, 
periodică și obiectivă a performan ței organizației, a sistemului  de management  și a 
proceselor  elaborate  pentru protecția mediului,  cu scopul de:  
(i) a facilita controlul managerial  al practicilor  cu posibil impact asupra mediului;   
(ii) a evalua respect
mediu ale organizației, conform anexei nr. 
Ca definiție, conform ISO 14010: 
„Auditul de 
de audit obținute și evaluate în mod obiectiv în vederea stabilirii 
evenimentele,  condițiile, sistemul de management  de mediu sau informațiile aferente 
acestor probleme  sunt în conformitate  cu criteriile de audit, rezultatele  acestui proces fiind 
comunicate  clientului  ”. 
Legislație
9 Legea 137/1995,  cap.III, secțiunea 5 
46

1.Monitorizeaz ă regimul deșeurilor din sectorul gospodăresc și public 
Deșeuri: alimentare,  combustibile,  necombustibile,  din demolări, voluminoase  
Colectare:  sortarea, stocarea în pubele 
Transport:  autogunoiere,  vidanjoare  
Valor ostare, producere  de biogaz, reciclare hârtie, textile, 
metale, s 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
9
9
9V. GESTIONAREA DE ȘEURILOR  
 
Criterii de performan ță: 
ƒ Identificarea  deșeurilor provenite din sectorul gospodăresc și public 
ƒ Controlul  modului de colectare,  transport  si depozitare  
 de valorificare  a deșeurilor din sectorul
 conform criteriilor de performan ță modul de colectare,  transport  si
depozitare  a deșeurilor  
 de performan ță metodele  de valorificare  a acestorƒ Supravegherea  procesului
gospodăresc și public 
 
Obiective:  
‐ să identifice  conform criteriilor de performan ță deșeurile din sectorul
gospodăresc și public 
‐ sa aprecieze
‐ să indice conform criteriilor
deșeuri 

9 Depozitare:  pe sol, rampe ecologice,  la agentul economic  
9ificare: incinerare,  comp
ticla 
Deșeul este  i nr. 78/2000 privind  definit în anexa nr. 1 a Ordonanței de Urgență a Guvernulu
regimul deșe ță,  urilor,  aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001:  ca fiind orice substan
un material sau a unui proces biologic (defecație, excreție, respirație,   obiect apărut în urm
căderea runzelor etc.) sau tehnologic  (fabricarea  unor piese, prepararea  cimentului,  a  f
negrului ălarea cărbunilor etc.), care prin el însuși, fără a fi supus unei   de fum, sp
transformăr a i, nu mai poate fi utilizat c atare. 
Gestionarea rea   deșeurilor consta in colectarea,  transportul,  tratarea, reciclarea  și depozita
deșeurilor. D i deosebite  următoarele tipuri de deșeuri:  upă provenien ță, pot f
1. Deșeuri m   unicipale și asimilabile,  care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele
 în:  sunt grupate
1.1 Deșeuri menajere,  provenite  din activitatea  casnică, magazine,  hoteluri, 
restaurante,  instituții publice. 
1.2 Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).  
1.3 Deșeuri din construcții și demolări, provenite  din activitatea  de construcții și 
modernizarea  și întreținerea străzilor 
1.4 Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.  
2. D e‐ provenite  din spitale, dispensare  și cabinete medicale.   eșeuri sanitar
47

3. Deșeuri de producție‐rezultate din procesele  tehnologiceindustriale  sau agricole.  
Deșeuri industriale  stocabile, pe care normele europene  le clasifică în:  
Clasa 1 Deșeuri industriale  periculoase,  dar netoxice, de exemplu azbest. 
Clasa 2 Deșeuri industriale  nepericuloase  și netoxice. 
Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite  din construcții. 
Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale,  radioactive.  
Clasa 5 Deșeuri industriale  produse în cantități foarte mari, de exemplu 
cenușile produse de termocentralele  care funcționează pecărbune. 
 
Deșeuri agro‐zootehnice , provenite  din agricultur ă și, în special, din zootehnie  
Deșeuri speciale, categorie  în care intră explozibilii  și substanțele radioactive . 

Precole la adunarea  lor în diferite recipiente:  coșuri de  ctarea deșeurilor se referă 
gunoi, pubele    (pentru deșeurile menajere)  și containere  (pentru deșeurile stradale și cele
produse de agenții economici)  
Transportul  deseurilor.  Prin transportul  deseurilor  se intelege totalitatea  proceselor  care 
incep d  cu predarea acestora la instalatiile  de reciclare,  upa colectarea  deseurilor  si se incheie
tratare
sport la distanta 
 
 care 
se gaseste in  jung 
prin transportu tratare si/sau eliminare.    si sau eliminare  a acestora.  
Transportul  deseurilor  este de doua feluri: transport  la distanta mica si tran
mare. Dupa colectarea  deseurilor  de la locul la care acestea au fost generate urmeaza
transportul la distanta mica la instalatia de reciclare tratare si/sau eliminare  a deseurilor
apropiere sau la o statie de transfer. De la statia de transfer deseurile  a
l la distanta mare la o instalatie centrala de reciclare, 
Din punct de v iale.  edere al originii și al administr ării deșeurile pot fi: urbane si  industr
 

Figura 17. Containere pentru colectarea  deșeurilor 
Activitățile economice  mari generatoare  de deșeuri sunt următoarele: 
¾ industria extractivă 
¾ producerea  energiei  
¾ metalurgie   
¾ rafinarea țițeiului  
¾ industria chimică  
¾ industria de mașini,  
¾ produse metalice  
¾ agricultur ă, zootehnie  
48

¾ industria alimentar ă

dicale

2.M șeurilor din sectorul industrialFigura 18. Recipiente  pentru incinerarea  și depozitarea  deseuri me

onitorizează regimul de

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performanță: 
 deșeurilor provenite  din industrie 
 de colectare,  transport  si depozitare  
 procesului  de valorificare  a deșeurilor industriale  
Obiective:  
‐ să identifice  conform criteriilor de   
‐ să aprecieze  conform criteriilor   și
depozitare  a deșeurilor 
‐ să indice conform criteriilor de  acestor
deșeuri  ƒ Identificarea
ƒ Controlul  modului
ƒ Supravegherea
 
 performan ță deșeurile din sectorul industrial
deperforman ță modul de colectare,  transport
performan ță metodele  de valorificare  a 
Fisa 
 :
lucru :
 
 
Sarcina de lucru: 
 
lui deșeurilor din sectorul
industrial  X” (industrie:  extractivă, energetic ă, metalurgic ă, rafinarea țițeiului, chimică,
auto, a tehnie), tinand cont de urmartoarele  coordonate:  
 
9 Modul d
9 Modalit
9 Modul de depozitare:  pe sol, la agentul economic  
9 Mo ficare: imprăștiere pe sol, recuperare  metale din zgură, șpan, recuperare
substan
vedereade lucru 
Numele și prenumele  candidatului
Timp de 
Realizati un proiect pe tema „Monitorizarea  regimu
limentară, agricultur ă, zoo
e colectare:  la agenți economici  
atea de transport:  auto, feroviar, naval si transfrontalier  
dul de valori
țe organice textile si hârtie, rerafinarea  uleiurilor uzate, incinerare,  stocare in
 reciclării 
49

3.Monitorizează regimul deșeurilor periculoase
ile, 
itan , cancerigene,  corozive, infecțioase, teratogene,  mutagene,  ecotoxice.  
eseurile sunt periculoase  ca atare sau în contact cu alte substanțe.  

Criterii de performan ță: 
ƒ Identificarea  deșeurilo
ƒ Controlul  modului de colectare,  transpo
ƒ Supravegherea  procesului  de valorificare  a deșeurilor peric
ƒ Urmărește aplicarea legislației în vigoare privind regimul substanțelor și
deșeurilor periculoase  precum și a altor deșeuri 
Obiective:  
ƒ să indice conform criteriilor de performan ță metodele  de valorificare  a acestor r periculoase  
rt și depozitare  
uloase 
 
ƒ să identifice  conform criteriilor de performan ță deșeurile periculoase  
ƒ să aprecieze  conform criteriilor de performan ță modul de colectare,  transport  
și depozitare  a deșeurilor. 
deșeuri  
9 Deșeuri periculoase : bifenil policlorura ții, pesticide,  lichid de frână, nămoluri 
eșeurile periculoase  conțin constituen ți cu proprieta ți explozive,  oxidante,  inflamab
te, nocive, toxiceD
ir
D
Deseurile, dar mai ales cele industriale,  constituie  surse de risc pentru sanatate datorita 
continutului lor in substante  toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide,  solventi, 
uleiuri uzate.
 2003, în R ri de deșeuri periculoase , din totalul de 
37 înscrise însumat o cantitate 
enerata de deșeurilor 
roduse în 2
epozitarea de  de deseuri pot fi 
lasificat dupa mai multe criterii: 
¾ dupa uri 
nepe
radioact
epozitele  isiei 
uropene de co activitatii  nucleare si pot fi depozite de suprafata  si subterane.  
epozitele subterane  se realizeaza  inmine abandonate  si constau in betonarea  matricilor  de 
ing hiderea 
omeniu reglementat  de 
tie de starea de agregare a deseului la depunerea  in depozit: depozite cu 
9 Legea 137 / 1995 Cap.II, secțiunea a2‐a  
In omânia, au fost identificate  145 de tipu
2  în Catalog European  de Deseuri. Toate aceste tipuri au 
g  peste 2,2 milioane tone de deșeuri, ceea ce reprezintă 3% din totalul 
p 003, inclusiv sterilul minier.  
seurilor se poate face numai în spatii speciale. Depozitele D
ce
 tipul deseului: depozite pentru deseuri inerte, depozite pentru dese
riculoase, depozite pentru deseuri periculoase,  depozite pentru deseuri 
ive. 
D pentru deseuri radioactive  se executa in conformitate  cu normele Com
ntrol si  E
D
lobare a deseurilor  si apoi betonarea  galeriilor.  Straturile  de beton pentru inc
galeriei sau a puturilor cu grosime de 1m. Pentru asemenea depozite se recomanda  folosirea 
betonului  foarte greu. 
La nivel european  exista o Strategie privind Gestionarea  Deseurilor,  d
acquis prin Directiva 12CE din 2006, transpusa  în legislatia româneasca.  
Sistemele  de colectare  selectiva difera de la stat la stat în Uniunea Europeana.  
¾ în func
deseuri  solide,depozite  cu deseuri in suspensie,  deseuri lichide. 
Legislație 
50

Tabel 3. Deseuri periculoase  (wikipedia.org).  
Simbol  Proprietate  
H1 „Explozive”:  substanțe și preparate  care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt 
mai sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul . 
H2 „Oxidante”:  substanțe și preparate  care produc reacții puternic exoterme  în contact cu alte 
substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.  
H‐3A „Foarte inflamabile”: 
¾ substanțe lichide și preparate  care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem 
de inflamabile)  
¾ substanțe și preparate  care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la 
temperatura  mediului ambiant fără energie suplimentar ă 
¾ substanțe solide și preparate  care se pot aprinde ușor după contactul  rapid cu o sursă de 
aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de aprindere
¾ substanțe gazoase și preparate  care sunt inflamabile  în aer la presiune normală 
¾ substanțe și preparate  care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte 
i  cpea nflamabile înantități riculose. 
H3‐B „Inflamabile”:  substanțe lichide și preparate  care au punctul de aprindere  egal sau mai mare 
de 21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C. 
H4 „Iritante”:  substanțe și preparate  necorozive  care, prin contact imediat, prelungit sau repetat 
cu pielea sau mucoasele , pot cauza inflamații. 
H5 „Nocive”:  substanțe și preparate  care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetreaz ă 
pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate. 
H6 „Toxice”: substanțe și preparate  (inclusiv substanțe și preparate  foarte toxice) care, dacă sunt 
inhalate sau ingerate sau dacă penetreaz ă pielea, pot produce vătămări serioase, acute sau 
cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale. 
H7 „Cancerigene”:  substanțe și preparate  care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă 
penetreaz ă pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui. 
H8 „Corosive”: substanțe și preparate  care pot distruge țesuturile vii la contactul  cu ele. 
H9 „Infecți e cu conținut de microorganisme  viabile sau toxinele acestora care  oase”: substanț
sunt cunoscute  ca producând  bolipentru om sau altor organisme  vii. 
H10 „Terato  sau ingerate sau dacă  gene”: substanțe și preparate  care, dacă sunt inhalate
pen   etrează pielea, pot induce malforma țiicongenitale  neereditare  sau creșterea incidenței
acestora. 
H11 „Mutagene”: substanțe și preparate  care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă 
penetre netice ereditare  sau creșterea incidenței acestora.  ază pielea, pot produce defectege
H12 Substanțe și preparate  care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau 
un acid. 
H13 Substanțe și preparate  capabile prin orice mijloace, după depozitare,  să producă altă 
substanță, care posedă oricare din caracteristicile prezentate  mai sus. 
H14 „Ecotoxice”:  substanțe și preparate  care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau 
întârziate  pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător. 
 
 
51

4.Evalu pra mediului ează impactul depozitelor  de deșeuri asu

 Criterii de performan ță: 
ƒ Identificarea  modificărilor de peisaj și disconfort  vizual 
identifice  modificările de peisaj  
ă interpreteze  gradul de poluare al aerului folosind indicatorii  de calitate și
ă  
  ƒ Controlul  gradului de poluare al aerului 
ƒ Controlul  gradului de poluare al apelor de suprafață și subterane
ƒ Controlul  modificărilor de fertilitate  a solului 
ƒ Evaluarea  modificărilor de biodiversitate  
Obiective:  
‐ să 
‐ s
buletinul de analiză 
‐ să interpreteze  gradul de poluare al apelor de suprafață și subterane  folosind
indicatorii  de calitate și buletinul de analiză  
‐ să interpreteze  fertilitatea  solului folosind indicatorii  de calitate și buletinul de
analiz
‐ să aprecieze  conform criteriilor de performan ță modificările de biodiversitate

Principa euri orasenesti  si  lele forme de impact si risc determinate  de depozitele  de des
industriale, sunt: 
ƒ modificari  de peisaj si disconfort  vizual; 
ƒ poluarea aerului; 
ƒ poluarea apelor de suprafata;  
ƒ mo lurilor si ale compozitiei  biocenozelor  pe terenurile   dificari ale fertilitatii  so
invecinate.  
Proiectarea  depozite titatea de deșeuri ce vor fi  lor trebuie să țină cont de categoria  și can
depozitate, de carac  a  teristicile spațiului și de posibilitățile de reconstruc ție și utilizare
terenurilor pe care au  se face pe   fost amplasate  depozitele.  Alegerea amplasării depozitelor
baza unei analize ce  climatice,    cuprinde:  criterii geologice,  pedologice  și hidrogeologice,
economice terii suplimentare,  criterii importante  din punct de vedere al reducerii   și unele cri
impactului asu
onform EEA  ment Agency), impactul depozitelor  asupra mediului este 
eprezentat de
¾ poluar le grele, compuși toxici rezultați din 
levigat
¾ reduce afețelor de teren din cauza construcțiilor depozitelor;   
poluar r din 
depozit cat și rezultate din diferite tehnici neconforme;   
¾ poluarea apelor subterane  datorate scurgerilor  din  depozitele  de deșeuri la care se 
ea utilizării vehiculelor  mari pentru transportul  deșeurilor. 
Dep te cea mai poluantă metodă de gestionare  a deșeurilor, in ceea ce 
priv lă‐GWP, potențialul de acidifiere ‐PA și potențialul de 
eut
tipuri  ( l, N și P  și diferiți compuși anorganici)  (Cherubini  et al., 2008). pra mediului 
C (European  Environ
r :  
ea solurilor prin emisii de nutrienți, meta
ul depozitelor   de deșeuri;  
rea supr
¾ e prin emisiile de gaze cu efect de seră datorate atât tratării deșeurilo
adaugă poluarea terenurilor  invecinate;    
¾ intensificar
ozitarea deșeurilor es
ește potențialul de încălzire globa
rofizare, atât la nivel local, cât și la nivel global, deoarece  generează emisii de diferite 
CH4, H2S, HC
52

1. Recoltarea  probelor de apă în vederea analizei fizico‐chimice și microbiologice.     
re 
Probe de apă: probe simple, probe medii, robe de suprafață, probe de adâncime,  probe 
pentru determinarea  oxigenului  
area la 
temperaturi  scăzute, etichete; transport ‐ lăzi frigorifice,  auto. 
9 Buletin elevare, data si ora, 
modul d ologice, 
modul d c f

Recoltarea  p e realizata astfel incat 
să nu mdifi
Recoltarea  probelor de apa pentru analiza fizico‐chimică se face în flacoane de sticlă sau 
polietil e cu dop rodat sau închise ermetic. Vasele de recoltare trebuie spălate 
foarte ne   alte impurități care ar 
putea nat larea se face cu amestec sulfocromic  și detergenți, 
apoi selate ă și în final se usucă.   
Tehnicrecoltării probelor de apa. În momentul  recoltării, flaconul se va clati de 2‐3 ori cu 
apa ce rmează  să fie recoltată, apoi se umple cu apa de analizat pana la refuz, iar dopul se 
Mo  apa, astfel:  
fara cat și pe dinăuntru și apoi s‐a lăsat să curgă 
aproximativ  5 min apa stagnată pe conductă;   
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
9VI. SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL CALIT ĂȚII APELOR NATURALE
 
Criterii de Performan ță : 
ƒ Alegerea dispozitivelor  de prelevare  a probelor de apă 
 apă pentru analiza fizico‐chimică șiƒ Pregătirea dispozitivelor  de prelevare  pentru analiza microbiologic ă 
ƒ Recoltarea  probelor de
microbiologic ă 
ƒ Conservarea,  marcarea  și transportul  probelor de apă 
ƒ Întocmirea  buletinului  de prelevare  
 
Obiective:  
‐ să pregătească dispozitivele  de prelevare  a probelor de apă  
‐ să recolteze probele de apă  
‐ să conserve,  să marcheze  și să transporte  probele de apă  
‐ să întocmeasc ă buletinul de prelevare  pentru probele de apă  
Dispozitive  de prelevare : recipiente  de sticlă, polietilen ă, pompe, aparat de preleva
automată, recipient pentru recoltarea  la adâncime.  
9 p
9 Conservarea,  marcarea,  transportul  reactivi de conservare  unde este cazul, păstr
 de prelevare : nume apă, zona de prelevare,  punct de pr
e recoltare,  aspectul probei in momentul  recoltării, condiții meteor
e conservare,  numele persoanei  are aăcut recoltarea.  
robelor de apa pentru analiza fizico‐chimica a apei, trebui
oce compoziția și calitățile apei. 
enă prevăzut
pentru a îndepărta orice urmă de substanțe organice sau bi
deura compoziția probei. Spă
 csc bine cu apa de la robinet, cu apa distilata și bidistilat
a 
u
va fixa în așa fel încât să nu rămână bule de aer în interiorul  vasului.   
dul cum se face recoltarea  este în funcție de sursa de
¾ din  rețeaua de distribuție  apa se recoltează după ce s‐a curatat robinetul cu un 
tampon curat, atât pe dina
53

¾ în cazul distribuției intermitente , o probă se va recolta la primul jet de apă, pentru a 
avea prima apă care circulă prin robinet și a doua probă se va lua după doua ore de 
a se recoltează după o 
e face introducându ‐se găleata la 10‐30 cm sub 
t al 
ă le ferească de socuri 
Pro
9 Info
 ‐ d
 ‐ sc
9
 ‐ adâncimea  și grosimea stratului de apă până la fundul fântânii ;   
     ‐ );   
           
   ‐ 
9 pen
 ‐ d unde s‐a luat proba;   
 ‐ adâncimea  apei;   
rțională);   
 secția, efluentul general 
curgere continuă;   
¾ din rezervoarele  de înmagazinare , probele se vor recolta de la punctele de ieșire;   
¾ din fântâni cu extragerea  apei prin pompare,  probele de ap
pompare de minim 10 min;   
¾ din fântâni cu găleata, recoltarea  s
oglinda apei și apoi se toarnă apa în flaconul de recoltare;    
¾ din apele de suprafață, recoltarea  se face fixând flaconul pe un suport special care îi 
conferă greutatea  necesara pentru a pătrunde cu ușurința sub nivelul apei. 
Recoltarea  se face pe firul apei, unde este cea mai mare adâncime,  în amonte de 
orice influență a vreunui efluent și în aval, unde se realizează amestecul  comple
apel receptorului  cu efluentul;    
¾ pentru apele reziduale se recoltează probe unice, medii și medii proporționale.   

Transportul  probelor de apă se va realiza în ambalaj izoterm care s
mecanice.    
bele recoltate vor fi însoțite de  o fișă de recoltare  care trebuie să cuprindă :   
rmații generale:    
 ‐ numele și prenumele  persoanei  care a făcut recoltarea;    
 ‐ localitatea  și denumirea  sursei de apă;   
ata, ora și locul unde s‐a făcut recoltarea;    
opul analizei;   
pentru apa recoltată din fântâni:  
 ‐ caracterul  fântânii (publice, particulare,  dacă deservește sau nu mai multe 
       gospodării);   
 până la oglinda apei
  ‐ felul construcției și starea pereților fântânii;   
 dispozitivul  de scoatere a apei (cumpăna, roata, pompa etc.
  ‐ distanța față de sursele de impurificare  posibile (grajduri, latrine, depozite de gunoi  
etc.) și cum este amplasată fântâna față de sursele de impurificare (amonte sau aval);  
dacă apa se tulbură după ploi;   
tru apa de suprafață :   
istanța de la mal până la locul de 
 ‐ natura geologică a terenului;    
 ‐ condițiile meteorologice  în momentul  recoltării și cu 5 zile înainte;  
 ‐ dacă locul recoltării este în amonte sau în aval de punctul de deversare  a vreunui 
client;  
 
9 pentru ape reziduale:    
 ‐ se va specifica felul probei (unică, medie sau medie propo
indica întreprinderea, ‐ la denumirea  locului de recoltare se va 
sau parțial), teritoriul tributar canalizării.   
54

2. Determinarea  indicatorilor  fizici ai apelor naturale

Ind
peratura apei 
Radioactivitatea  

Det ra apelor de suprafață variază în funcție de 
mperatura aerului, în timp ce temperatura  apelor de profunzime  este constantă. Se 
i de grad după introducerea  lui în apa 
e analizat.   
M tru gradat în zecimi de grad, un vas izoterm de 5 ‐ 10 litri.   
Mod  și citirea temperaturii  se 
face  ă. Dacă condițiile nu permit introducerea  
direc  probei de apă, se recoltează un volum 
d 5 ‐ 10 litri din apa de analizat intr‐un vas care trebuie protejat de razele solare și în 
c duce direct termometrul,  iar după 10 min se face citirea temperaturii  
apei.
eterminare i este dată de particule foarte fine aflate în 
uspensie, care nu sedimenteaz ă în timp. Determinarea  turbidității se poate face calitativ, 
Rad i este  proprietatea  acesteia de  a  emite  radiații permanente   alfa,  
bet
Con hidrogen.  pH‐ul apelor naturale este cuprins între 6,5 – 8. 
Con  din apă, reprezintă un factor important  care determin ă 
cap e a apei, agresivitatea  acesteia, capacitatea  apei de a constitui 
me isme etc. 
zilor tari cu bazele slabe. Aciditatea  surselor naturale de apă este foarte puțin 
posibilă
 

icatori  fizici ai apelor naturale.  
9 Turbiditatea   
9 Colmatarea  
9 TemCriterii de Performanță : 
 ai apelor naturale  
inarea indicatorilor  fizici ai apelor naturale  ƒ Caracterizarea  indicatorilor  fizici ai apelor naturale 
ƒ Determinarea  indicatorilor  fizici 
ƒ Interpretarea  rezultatelor  analizelor  
 
Obiective:  
‐ să caracterizeze  indicatorii  fizici
‐ să efectueze  determ
‐ să interpreteze  rezultatele  analizelor   
9
9 Conductivitatea    
9 Concentra ția ionilor de hidrogen 
erminarea temperaturii  apei. Temperatu
te
determina  cu ajutorul unui termometru  gradat în zecim
d
aterial necesar: termome
ul de lucru: se introduce  termometrul  în apa de cercetat
după 10 min fără a‐l scoate din ap
tă a termometrului  la punctul de luare a
e
are se intro
   
D a turbidității apei. Turbiditatea  ape
s
semicantitativ și cantitativ.    
ioactivitatea  ape
a sau  gama. 
centrația ionilor de 
centrația ionilor de hidrogen
acitatea de reactivitat
dii pentru dezvoltarea  diferitelor  organ
Alcalinitatea  apei este dată de prezența bicarbona ților, carbonaților alcalini, alcalino‐teroși și 
a hidroxizilor.    
Aciditatea  apei este determinat ă de prezența bioxidului  de carbon liber, a acizilor minerali și 
a sărurilor aci
, prezența ei indicând o poluare cu ape reziduale.  
55

3. Determinarea indicatorilor  chimici ai apelor naturale 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Indicatori   chimici ai apelor naturale
izolvat, în timp ce apa subterana  
onține foarte puțin oxigen. Solubilitatea  oxigenului  în apă depinde de presiunea  
tea apei.  I. Indicatori  ai regimului  de oxigen. Oxigenul este un gaz solubil dizolvat în apă sub formă de 
molecule O2, care condiționeaza existența marii majorități a organismelor  acvatice. Apa care 
se află în contact cu aerul atmosferic  conține oxigen d
c
atmosferic ă, temperatura  aerului, temperatura   și salinita
Conținut r provine din:   ul în oxigen al apei râurilo
¾ reabsorb afața apei prin difuzie lentă sau prin  ția oxigenului  din atmosferă la supr
contact energic  
¾ fotosinteza  
¾ cons  organice poluante.   
in grupul d te: 
9 oxige
9 consumul  chimic de oxigen (CCO) ;   
9 c chimic de oxigen (CBO); 
9 carbo
xigenul di i 
curi.. Conț buie să fie de cel puțin 2 mg/l, în timp ce 
 lacuri, în  igen 
izolvat trebuie să fie de 8 – 15 mg/l.    
) reprezintă cantitatea  de oxigen, în mg/l, necesară 
ice din ape, cu ajutorul bacteriilor.  Mineralizarea  umu  materiilor l biochimic  de oxigen pentru biodegradarea
D e indicatori  ai oxigenului  fac par
nul dizolvat (OD); 
onsumul bio
nul organic total (COT); 
O zolvat (OD) este cel mai important  parametru  de calitate al apei din râuri ș
la inutul de oxigen din apele naturale  tre
în special în cele în care funcționează crescătorii de pește, conținutul de ox
d
Consumul  biochimic  de oxigen (CBO
pentru oxidarea substanțelor organ
biologică a substanțelor organice este un proces  complex, care în apele bogate în oxigen se 
produce în două trepte. În prima treaptă se oxidează în special carbonul din substratul  
organic (faza de carbon), iar în a doua fază se oxidează azotul (faza  de nitrificare). Din 
determinările de laborator  s‐a ajuns la concluzia  că este suficient să se determine consumul  
de oxigen după cinci zile  de incubare a probelor (CBO5).  Criterii de Performan ță: 
ƒ Determinarea  alcalinității si acidității 
ƒ Determinarea  indicatorilor  regimului  de oxigen 
ƒ Determinarea  indicatorilor  regimului  de mineralizare  
 aciditatea  si alcalinitatea  apelor  ƒ Determinarea  indicatorilor  regimului  toxic 
ƒ Utilizarea  truselor de teren 
ƒ Interpretarea rezultatelor  analizelor  
 
Obiective:  
‐ să determine
‐ să efectueze  determinarea  regimului  de oxigen, regimului  de mineralizare,
regimului  toxic  
‐ să utilizeze trusele de teren pentru apă  
‐ să explice importan ța indicatorii  chimici și să interpreteze  rezultatele  analizelor   
56

Consumul  chimic de oxigen (CCO)  Deoarece  CBO5  necesită un timp de cinci zile pentru 
det
diferen a oxidantului  și a modului de reacție. Se utilizeaza  două tipuri de 
inderminare, pentru a depăși acest neajuns se utilizează metode de oxidare chimică 
țiate după natur
icatori:  
¾ CCOMn care reprezintă consumul  chimic de oxigen prin oxidare cu KMnO 4 în 
mediu de H2SO4. Acest indicator se corelează cel mai bine cu CBO5, cu observația 
că sunt oxidate în plus  și cca 30‐35% din substanțele organice nebiodegradabile.   
¾  CCOCr care reprezintă consumul chimic de oxigen prin oxidare cu K2Cr2O7 în 
mediu acid. Acest indicator determină în general 60‐70% din substanțele 
organice,  inclusiv cele nebiodegradabile.   
 catalitică la temperaturi  ridicate (800‐11000C). Carbonul  organic total (COT)  reprezintă  cantitatea  de carbon legat  în  materii  organice  și  
corespunde   cantității  de  dioxid  de  carbon obținut  prin  oxidarea  totala  a  acestei  materii  
organice.  Se utilizează pentru determinarea  unor compuși organici aromatici,  a căror 
randament  de oxidare nu depășește 60% cu metodele  prezentate  anterior. Pentru 
determinarea  acestora se utilizează oxidarea
II. Sărurile dizolvate  imprima principalele  caracteristici ale apei.  
                            Tabelul 4. Principalelii  ioni din apele naturale 

III. Rezi
1050C, marduul fix reprezintă totalitatea  substanțelor dizolvate în apă, stabile după evaporare la 
ea majoritate  a acestora fiind de natură anorganic ă.
IV. Indicatori  biogeni: compuși ai azotului‐ amoniacul,  nitriții și  nitrații; compuși ai 
fosforului.  
V. Indicatori  ai capacității de tamponare  ai apei 
 
4. Măsurarea radioactivit ății apelor naturale 

 Criterii de Performan ță: 
ƒ Caracterizarea  radioactivit ății apelor naturale 
ƒ Utilizarea  aparatelor  pentru determinarea  radioactivit ății apelor naturale
ƒ Interpretarea  rezultatelor  analizelor  
 
Obiective:  
‐ să caracterizeze  radioactivitatea  apelor naturale  
‐ să utilizeze sonda de scintilație pentru determinarea  radioactivit ății  
‐ să interpreteze  rezultatele  analizelor   

57

Radioactivitatea nuclee, cu 
emisia unor observat atât la 
izotopii   ciocnirilor  
nucleare 
Radioactivitatea  organisme  
animale a  din cele mai 
vechi timpuri.  cosmica 
extraterestra.
Conform   Radiatiilor  
Atomice 
¾  (radiatia 
egetatie ) 
 organism  prin inhalare, ingestie si prin piele. 
a sunt următoarele: 
¾ accidentele  și deșeurile de la reactoarele  nucleare;  
 nucleare;  
¾  ce utilizează radiații sau radionuclizi  
¾  reprezintă transformareaspontan ă a nucleelor  instabile în alte 
 radiatii de tip alfa (α), beta (β) sau gama (γ). Acest fenomen este 
instabili care se gasesc în natură (radioactivitate  naturală) cât și în cazul
provocate  (radioactivitate  artificială) 
 naturala este determinate  de prezenta in sol, aer, apa, vegetatie,
substantelor  radioactive  de origine terestra, existente  in mod natural 
 Radiatiilor  emise de aceste surse naturale se adauga si radiatia
  
Raportului  Comitetului  Stiintific al Natiunilor  Unite asupra Efectelor
(UNSCEAR)  1993, sursele naturale de radioactivitate  sunt: 
surse aflate in afara organismului  uman: de origine extraterestra
cosmica);  de origine terestra ( radiatiile emise de radionuclizii  existenti in scoarta 
pamantului,  in apa, in materialele  de constructie,  in v
¾ surse existente  in interiorul  organismului,  reprezentate  de radionuclizii  patrunsi 
in
Principalele  surse de poluare radioactiv ă artificial
¾ experiențele și accidentele  cu arme
tratamentele  medicale
diferite activități profesionale.  

Efectele pro nclusiv a sistemelor  biologice)  pot fi  duse de iradierea diferitelor  corpuri(i
caracterite prin investigarea  schimbărilor depropriet ăti (fizice, chimice, etc.) ale  za
material ive, produse în urma iradierii.  elor respect
rincipalele  ate pe următoarele categorii:
¾ M de schimbare  a 
p us iradierii P metode de detectie a radioactivitatii  pot fi grup
etode bazate pe fenomenul  de ionizare produs de radiatii sau 
roprietătilor electrice a mediului sup
¾ Metode bazate pe fenomenul  de luminescent ă produs de radiatii (detectorul 
cu scintilatie)  
¾ Metode pentru vizualizarea  traiectoriilorparticulelor  
¾ Metode fotografice  
 
5. Determinarea  indicatorilor  microbiologici  ai apelor naturale 

Criterii de Performan ță : 
ƒ Caracterizarea  indicatorilor  microbiologici  
ƒ Determinarea  indicatorilor  microbiologici  
ƒ Interpretarea  rezultatelor  analizelor  
 
Obiective:  
‐ să caracterizeze  indicatorii  microbiologici  ai apelor naturale  
‐ să efectueze  determinarea  indicatorilor  microbiologici  ai apelor 
‐ să interpreteze rezultatele  analizelor  
58

În cond e variază ca număr, specie  și 
proven iană care se găsește în apă poate fi 
clasific ă)  și flora microbian ă 
de imp rală).  
icroflora proprie este formată din microorganisme  care au habitatul obișnuit în apă și sol: 
¾ Nu
medii
est
scopul ări paralele, la 37 ˚C și 22 
˚C,  ță, diferențierea 
pol sme saprofite de cele de natură umană sau animală.   
l al termenului,  indicatori  de 
poluare cu floră intestinal ă. Bacteriile  coliforme  pot avea în totalitate  origine intestinal ă 
și pre ă existența posibilă și a altor microorganisme  intestinale  
patogen autori semnifica ția lor în apă este 
încă con are fecală frecvent se utilizează E. 
Coli, a că îndoială.  
Enterococii  sunt bacterii de provenien ță  tot intestinal ă, cu rezistență în apă mai redusă 
decâ ilor și cu semnifica ție similară. Prezența streptococului  fecal confirmă 
natura fe toriu numărul total de 
germeni  apă. 
 
 
 
 iții naturale apa conține o serie de microorganisme  car
iență. După semnifica ția impurificării, flora microb
ată în două categorii:  flora microbian ă proprie apei (flora natural
urificare (de natură umană sau natu
M
coci, sarcine, bacili (Chromobacter  sp., Achromobacter  sp., B. subtilia, micoides,  
megaterium ), diferiți fungi și specii bacteriene  cu rol în procesele  naturale de degradare  a 
substanțelor organice.    
Indicatorii  bacteriologi:   
mărul total de germeni/ml apă reprezintă numărul de bacterii saprofite,  ce cresc pe 
imple, la 37 ș C. Este un indicator de orientare  global  s ă, care apreciază dacă apa 
e poluată; gradul ei de poluare, nepermițând evaluări asupra originii impurificării. În 
obținerii unor    informații mai precise, se pot face incub
iar raportul acestora permite orientativ,  în funcție de predominan
uării apei cu microorgani
¾ Germenii  coliformi sunt considera ți, în sensul cel mai genera
zența lor în apă semnific
e sau potențial patogene,  deși după  numeroși 
traversată. În calitate de test mai sigur de polu
rei origine intestinal ă nu poate fi pusă la 
¾
t a coliform
cală a poluării.  În analizele curente se calculează obliga
 /ml  apă (incubații la 37 șC ) și numărul de bacterii coliforme  /l
 
 
 
 
 
 
 
 
 Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcini de lucru: 
Realizați preparate  in probe de apăpentru determinarea  indicatorilor  biologic ai 
apelor naturale și a gradului de eutrofizare.  
 d   i
paratului microscopic  din apă de lac 
 indicatorilor  biologici  ƒ Realizarea  pre
ƒ Determinarea
ƒ Realizarea  preparatului  microscopic  din apă de fantană 
ƒ Determinarea  indicatorilor  biologici 
ƒ Realizarea  preparatului  microscopic  din apă de rau 
ƒ Determinarea  indicatorilor  biologici 
ƒ Corelarea  rezultatelor  obținute cu tipul de apă  
 
 
59

VII. SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL CALIT ĂȚII AERULUI  
 
1. Recoltarea probelor de aer 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Criterii de performan ță: 
ƒ Alegerea instrumentelor  și dispozitivelor  de recoltare 
ƒ Determinarea  volumelor  de aer recoltate 
ƒ Aplicarea  corecției de volum 
ƒ Marcarea  și înregistrarea  probelor 
 
Obiective:  
‐ să identifice  conform criteriilor de perfor
instrumentelor  și dispozitivelor  de recoltare  
‐ să efectueze  conform criteriilor de performan ță recoltarea  probelor de aer  
uleze conform criteriilor de performan ță volumul unei probe de  

 
 
 
 
 
 
 
 
 manță caracteristicile  tehnice ale
‐ să calc
‐ să înregistreze  conform criteriilor de performan ță o probă de aer  
Fisa de lucru 
 
ți fișele de recoltare  a probelor de aer Numele și prenumele candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcin
1. Ale r de aer 
2 eterminați volumele  probelor folosind instrumentele  specifice 
3 Folosind formulele  de calcul specifice aplicați corecțiile de volum pentru probele recoltate 
4 Etichetați flacoanele  cu probe  
5 Intocmi
 
9 Instrumente,  dispozitive:  flacoane închise, aspirator,  conimetrul  Zeiss, vase de sticlă și
de material plastic 
9 Determinare:  reometre,  rotametre,  gazometre  
ule de calcul 
 
 
Instrucțiuni p
∙ Citiți cu ate
∙ Solicitați lăm ăți la cerințele din sarcinile de lucru 
∙ Asigurați‐vă  ipamentelor necesare rezolvării 
sarcinilor  lucru 
∙ Asigura linirea condițiilor de protecția și securitatea  muncii precum și de existența 
echipam  
∙ Rezolvați toatei de lucru: 
geți instrumentele  și dispozitivele  de recoltare  a probelo
D
9 Corecție de volum: form
entru candidat : 
nție sarcinile de lucru ; 
uriri evaluatorului  in cazul unor neclarit
de existența instrumentelor  materialelor  și ech
 de
ți‐vă de indep
entului specificde protecția muncii
 sarcinile de lucru prevăzute in tabel in limita timpului de lucru precizat 
60

2. Monitorizarea  calității aerului 
Criterii

 de performan ță: 
 

PCriterii de performan ță: 
ƒ Determinarea  poluanților cu acțiune iritant
ƒ Determinarea  poluanților cu acțiune asfixiant
ƒ Determinarea  poluaților cu acțiune sistemică 
Determinarea  poluanților cu acțiune cancerigen ă 
orm criteriilor de performan ță diferiți poluanți din atmosferă  
performan ță principiile  teoretice și practice care
stau la baza metodelor  de analiză  ă 
ă 
ƒ
ƒ Interpretarea  rezultatelor  analizelor  
 
Obiective:  
‐ să determine  conf
‐ să explice conform criteriilor de 
‐ să interpreteze  conform criteriilor de performan ță rezultatele  analizelor   
oluanti cu actiune: 
¾ iritantanta ‐ are efecte iritative asupra mucoasei  oculare si mai ales asupra aparatului  
respirator.  In aceasta grupa intra pulberile netoxice, o suma de gaze si vapori ca bioxidul 
de sulf, bioxidul de azot, ozonul si substantele  oxidante,  clorul, amoniacul  etc. 
¾ toxici ‐ cei care impiedica  asigurarea  cu oxigen a tesuturilor  organismului.  Principalul  
poluant este oxidul de carbon, care formeaza  cu hemoglobina  un compus relativ stabil 
(carboxihemoglobina)  si impiedica  astfel oxigenarea  singelui si transportul de oxigen 
catre tesuturi. 
¾ alergenici  ‐ naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului din casa, responsabili  de 
un numar foarte mare de alergii respiratorii  sau cutanate 
¾ cancerigeni . Exista foarte dificultati  in estimarea  rolului poluantilor  atmosferici  ca factori 
etiologici ai cancerului.  

 

Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcini de
Realizare țiune iritantă, poluanților cu
acțiune a u acțiune cancerigen ă” 
 
9 P metoda nefelometric ă, bioxid de azot
metoda metoda spectrofotometric ă, pulberi
bile și in suspensie  
9
9 P
9 Poluan
9 H trică 
9 Fișa de recoltare 
 de calitate a aerului  lucru: 
a unui proiect pe teme “Identificarea  poluanților cu ac
sfixiantă, poluaților cu acțiune sistemică, poluanților c
oluanți cu acțiune iritantă: bioxid de sulf 
 spectrofotometric ă, amoniacul  
sedimenta
Poluanți cu acțiune asfixiantă: hidrogen sulfurat spectrofotometric  
oluanți cu acțiune sistemică: Pb, Hg metoda spectrofotometrie  cu absorbție atomică 
ți cu acțiune cancerigen ă 
terpretare  9 In
idrocarburi policiclice  metoda cromatografic ă, arsen metoda spectrofotome
9 Indicatori
61

3. Prognozarea  dispersiei  poluanților in funcție de evoluția parametrilor  meteorologici  

Facto  care influenteaza  dispersia poluanților în aer sunt :  rii meteorologiciCriterii de performan ță: 
ƒ Stabilirea  modului de dispersie a poluanților în aer determinat ă de
mișcările aerului 
ƒ Stabilirea  modului de dispersie a poluanților în aer determinat ă de
fenomene meteorologice  
‐ să stabileasc ă conform criteriilor de performan ță, modul de dispersie a poluanților 
‐ să explice conform criteriilor d fenomenele  meteorologice  care stau
la baza procesului  de dispersie a poluan   
‐ să recunoasc ă conform criteriilor de perfor
stagnarea  poluanților 
ƒ Identificarea  fenomenelor  meteorologice  care produc stagnarea
poluanților în atmosferă 
 
Obiective:  
e performan ță 
ților
manță fenomenele  care produc
¾ V   antul este principalul  factor care contribuie  la dispersarea  poluantilor  in atmosfera.
Difuziunea poluantilor  in atmosfera  este direct proportionala  cu viteza vantului.  
¾ Calmul    atmosferic este cea mai favorabila  conditie meteorologica  pentru poluarea
aerului,    deoarece  pe masura producerii  de poluanti de catre diversele surse, acestia se
acumule  eliminare  si concentratia  lor creste continu.  aza in vecinatatea  locului de
¾ Turb e de temperatura,   ulenta aerului este un fenomen complex ce rezulta din diferentel
misca r,  re si frecare dintre straturile in miscare, a unor portiuni mici ale maselor de ae
care  atie interna.  determina  o continua stare de agit
¾ Umiditatea aerului 

Fisa de lucru 
 
i :
 :
 
Sarci
Realizare
aer” tinand c le elemente:  
 
9 Mișcă enți și descenden ți, instabilitatea  atmosferic ă 
9 Fe  
9 Fenom ceață, inversiuni  termice in straturile inferioare  ale
atmosferei  Numele și prenumele  candidatulu
Timp de lucru

ni de lucru: 
a unui proiect pe tema “Determinarea  modului de dispersie a poluanților în
ont de urmatoare
ri de aer: vânt, curenți ascend
nomene meteorologice:  precipitații,viscol, vijelie 
ene ce produc stagnarea:  
62

VIII. SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL CALIT ĂȚII SOLULUI 
 

 
 
 
 
 
 
 
Tipuri de sol: cernoziom,  brun roșcat, brun, podzol, solonceac,  soloneț, sol aluvial, sol 
9 re compoziție mineralogic ă roci 
9 Par : descompunerea  resturilor  organice prin hidroliză, oxido‐reducere și 
mineralizare  totală și formarea  humusului  
olul este reprezentat  printr‐o succesiune  de strate (orizonturi)  care s‐au format si se 
unea 
conjugata  a factorilor  fizici, chimici si biologici,  de contact a atmosferei  cu litosfera. 
Solul este un sistem heterogen,  multifazic  constituit  dintr‐o faza solida, scheletul mineral, o 
za lichida, apa –solutii apoase ale diferitelor  substante  anorganice  si diversilor  componenti  
Solul rere en de substante  minerale  provenite  din dezagregarea  
rocilor‐ orag
Clasificarea  so

1. Interpretarea  caracteristicilor  solului
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performan ță : 
ƒ Interpretarea  fenomenului  de formare a părții minerale a solului 
ƒ Interpretarea  fenomenului  de formare a părții organice a solului 
ƒ Identificarea  principalelor  tipuri de sol 
ƒ Corelarea  între organismele  vii din sol și proprietățile acestuia 
Obiective:  
‐ să interpreteze  fenomenul   ărții minerale a solului conform criteriului
de performan ță 
‐ să interpreteze  fenomenul  de formare a părții organice a solului conform criteriului
de performan ță 
‐ să identifice  principalele  tipuri de sol, conform criteriului  de perfor
‐ să coreleze proprietățile solului cu organismele  vii care trăiesc în acesta  
de formare a p
manță 

9
turbos 
Parte minerală: procese de dezagregare  și altera
magmatice,  metamorfice,  sedimentare  
te organică

S
formeaza  in permanenta  prin transformarea  rocilor si materialelor  organice,  sub acti
 in zona
fa
biologici si o faza gazoasa, aerul. 
pzinta un amestec neomog
 sianice rezultate in urma descompunerii  substantei  organice moarte. 
lurilor: 
Tipul nticgee de sol – unitate principala  in taxonomia  solurilor din Romania 
Taxoni 
upSerior  – Clasa de sol                                                Inferior – Varietatea  de sol 
– Tip de sol                                                                –  Specia de sol 
– Subtip de sol                                                            –  Familia de sol 
– Varianta de sol 
63

Tipuri de soluri: 
 Cernoziomuri;  
• Soluri brun roscate si brune de padure (tipice sau podzolite,  inclusiv podzoluri  
i brune acide tipice sau podzolite  (inclusiv podzolurile  primare si solurile 
ele pe marne; 
¾ Ord.519 8 Aug. 2003 – Ministerul  Agriculturii,  Padurii, Apelor si Mediului SISTEMUL   

•
secundare);  
• Solur
pajistilor alpine); 
• Rendzinele  pe calcare si pseudorendzin
• Solurile alcaline si saline; 
• Solurile de mlastina 

ROMAN DE TAXONOMIE  A SOLURILOR  (SRTS – ICPA Bucuresti). 

2. Determinarea  caracteristicilor  fizice ale solului 

Criterii de performan ță : 
ƒ Determinarea  umidității solului 
Obiective:  ƒ Determinarea  compoziției granulometrice  și a texturii solului 
ƒ Determinarea  capilarității solului 
ƒ Determinarea  densității și a densității aparente a solului 
 
‐ să determine  umiditatea  solului , conform criteriului  de performan ță 
‐ să determine  compoziția granulometric ă și textura solului 
‐ să determine  capilaritatea  solului , conform criteriului  de performan ță 
‐ să determine  densitatea  și densitatea  aparentă a solului 

 Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcin
1. Det
clește
creuzetului  la masă constantă 
l pană la masă constantă 
ei de sol uscat 
• Calculul umidității 
2. bă de sol uscat, set de
site, spatulă, sticlă de ceas, balanță) 
• Cernerea probei de sol prin site cu ochiuri din ce în ce mai mici 
r de sol i de lucru: 
erminați umiditatea solului (probe de sol, creuzet de porțelan, spatulă, balanță, etuvă,
 de laborator)  
• Aducerea  
• Cantărirea probei de sol umed 
• Uscarea probei de so
• Cantărirea prob
 
 Determinarea  compoziției granulometrice  și a texturii solului (pro
• Cântărirea probei de sol 
• Cântărire fracțiunilo
• Calculul compoziției granulometrice
64

33. Determinarea  capilarității solului (de sol, tuburi de sticlă, spatulă, stativ, vas cu apă) 
• Umplerea  tuburilor cu diferite tipuri de sol 
• Fixarea tuburilor in stativ, cu capătul inferior in vasul cu apă 
• Măsurarea inălțimii pană la care se ridică apa in fiecare tub 
• Aprecierea  capilarității fiecărui tip de sol 
 
4. Determinarea  densității și densității aparente  a solului (proba de sol, picnometru,
cilindru gradat, balanță, spatulă) 
• Cântărirea probei de sol 
• Măsurarea volumului  probei de sol 
• Calculul densității 
 
. Determinarea  indicatorilor  chimici de calitate a solului 

Criterii de performan ță: 
ƒ Recoltarea  probelor de sol cu instrumente specifice 
a probelor 
turație a solului cu îngrășăminte chimice 
dului de infestare a solului cu pesticide 
ƒ Determinarea  cantitativ ă a microelementelor  și elementelor  de ordin
lor 
 
Obit
ă  eriului de performan ță  
ă   
ă 
ă   secundar din sol  
㠃 Întocmirea  fișei de recoltare 
ƒ Determinarea  reacției solului 
ƒ Determinarea  gradului de sa
ƒ Determinarea  gra
secundar din sol 
ƒ Interpretarea  rezultate
ecive: 
‐ srecolteze probe de sol , conform crit
‐ sîntocmeasc ă fișa de recoltare a probelor
65‐ să determine  reacția solului 
ă  grășăminte chimice   ‐ sdetermine  gradul de saturație a solului cu în
‐ sdetermine  gradul de infestare a solului cu pesticide  
‐ sdetermine  cantitativ  microelementele  și elementele  de ordin
‐ sinterpreteze rezultatele  determin ărilor 
Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
Sarcini de r
eterminarea indicatorilor  chimici de calitate a solului 
9 Probe de sol: simple, medii , de adâncime,  de suprafață 
9 Fișă de recoltare: num ele și prenum ele celui care recolteaz ă probele, data și orlucu: 
D
a
recoltării probelor, locul recolt ăriiprobelor, tipul probei, condi ții meteo în m omentul
9 Instrumente:  sonda agrochimic ă 
9 te , aciditate 
9 Îngr
9 Mic
9 Elem
9 Interecoltării, scopul recolt ării
Reacția solului: pH, alcalinita
ășăminte chimice: azot , fosfor total , potasiu 
roelemente: Mn 
ente de ordin secundar:  Ca, Mg, Fe 
rpretare: indicatori  de calitate

4. Determinarea  indicatorilor  microbiologici  ai solului 
 ai solului: 
o
o
e recom lorii numărului total de germeni: 
o
o
o
o

InCriterii de performan ță : 
ƒ Pregătirea instrumentelor  și echipamentelor  specifice în vederea recoltării
probelor și analizei microbiologice  
ƒ Recoltarea  probelor de sol cu instrumente  specifice 
ƒ Întocmirea  fișei de recoltare a probelor 
ƒ Determinarea  microorganismelor  
ƒ Interpretarea  rezultatelor  
 
Obiective:  
‐ să pregătească instrumentele  și echipamentele  specifice în vederea recoltării
probelor și analizei microbiologice  
‐ să recolteze probe de sol, conform criteriului  de performan ță 
‐ să întocmeasc ă fișa de recoltare a probelor de sol 
‐ să determine  microorganismele  conform criteriilor de performan ță 
‐ să interpreteze  rezultate crobiologice  din sol,
le analizelor  mi
dicatorii microbiologici
numărul tot o al de germeni 
o numărul bacteriilor  coliforme  
umărul bacteriilor  sulfito‐reducătoare 
numărul bacteriilor  termofile  etc. 
andă ca interpretare  a van
S
sol curat <10000 germeni / g sol; 
sol slab poluat >10000 germeni / g sol; 
 sol;  sol poluat – 100000 germeni/g
sol foarte poluat – 1000000 /g sol 

Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
 
Sarcini de l
Determinar
 
9 Preg in flambare,  încălzire la roșu, în autoclavă 
9  simple, medii, de suprafață, de adâncime  
9  sonda agrochimic ă 
9 Fișă 
reco
9 reco copul recoltării 
9 Mic
9 Inte
 Timp de lucru :
ucru: 
ea indicatorilor  microbiologici  ai solului 
ătește: sterilizare  cu soluții , pr
Probe:
Instrumente:
de recoltare:  numele și prenumele  celui care recoltează proba , data și ora
ltării, locul 
ltării, tipul probei, condiții meteo în momentul  recoltării, s
roorganisme : bacterii, ciuperci 
rpretare: indicatori  de calitate a solului 
66

5. Determinarea  radioactivit ății solului

adioactivitatea (lat. radius = rază, radiație) reprezintă fenomenul  de emi  
aricule subatomice  și/sau radiații electromagnetice  (fascicole  de fotoni) de către 
ad  nucleu instabil, care au proprietatea  de a se dezintegra).  
ro  puțin 10 ani. Prelevarea  probelor de 
ol efectueaz ă saptămânal, iar măsurarea beta globală a probelor se face după 5 zile. 
ecolt ată 
intr‐o 0‐40 cm, cu un canal în care se 
olecte dei în sol.  
dâncimea  
renur  
oluar  de depunerile  radioactive  si depozitele  pe sol 
 rezid eiculosi radionuclizi  sunt cei cu viata 
n ca: strontiu 90 (26 de ani) si cesiu 137 (30 de ani), dar importanta  au si iodul 131, 
uteniu 160 si altii emisi de reactoarele  nucleare si care contribui la radiatia gama globala. 
l in cantitate mai mare, ca urmare a precipitatiilor  
bundente. El este mentinut  in straturile superioare  prin forte electrostatice  de unde este 
ntrenat p
ecoltarea pr  este formată dintr‐o 
jă metalică p  se colecteaz ă 
roba o dată c
etectarea r prin mijloace fizice este bazată pe efectele produse la interacția 
adiațiilor cu s r străbătute), optice 
cintilații, lu zarea lor), 
tochimice (im
pate speciale:  
ontorul Geiger‐ Muller este format dintr‐un cilindru din sticla (cu un strat conductor  pe 
 sau metal (subtire) în centrul caruia se un electron central (anod) din tungsten în 
i

 
 
R sie spontană de
pt
rionuclizi (atomi cu
Pbele de sol sunt recoltate din zone necultivate  de cel
s se
R area probelor se execută cu sonde agrochimice.  Sonda propriu‐zisă este form
d tijă metalică prevăzută, pe adâncimea  de 0‐20 și 2
cază proba o dată cu introducerea  son
A  de recoltare este diferită: 0‐10 cm pentru pășuni și fânețe, 0‐20 cm pentru
teile arabile, sere și solarii și 0‐20 cm și 20‐40 cm în plantațiile de pomi și viță de vie.
Pea radioactiva  a solului este determinata
auurilor cu continut bogat in izotopi. Cei mai pr
luga
r
Strontiu radioactiv  se concentreaza  in so
a
a rin procesele  de eroziune.  
R obelor de sol se realizeaza  cu sonda agrochimica.  Aceasta
revăzută, pe adâncimea  de 0‐20  și 20‐40 cm, cu un cana ti l în care
u introducerea  sondei în sol.    p
D   radiațiilo
r ubstanța, efecte care pot fi: electrice (ex. ionizarea mediilo
(s miniscența), chimice (influența cineticii reacțiilor, radiocatali
fo presionarea emulsiilor  fotografice)  etc. 
Aar
C
interior)
interiorul  caruia se afla un gaz cu molecule care au o afinitate slaba pentru electroni (heliu, 
neon, argon si un amestec argon 90% ¸s 10% alcool etilic).  
Detectorul  cu scintilație are la bază fenomenul  de scintilație a unui cristal sub acțiunea 
radiațiilor. Criterii de performan ță : 
ƒ Recolteaz ă probe de sol 
ƒ Măsoară radioactivitatea solului cu aparate speciale 
inărilor 
orm criteriului  de performan ță 
 conform criteriului  de performan ță 
e rezultatele  determin ărilor 
ƒ Monitorizeaz ă și interpreteaz ă rezultatele  determ
 
Obiective:  
‐ să recolteze probe de sol, conf
‐ să măsoare radioactivitatea  solului,
‐ să monitorizeze  și interpretez
67

1. Interpretarea  schemelor  de alimentare  cu apă 

 
 
 
 
A. Captarea  apei de suprafata  
Pentru captarea apei constructiile  si instalatiile  de captare se amplaseaza  in amonte de 
asezarile omenesti,  evitandu‐se pe cat posibil sursele de poluare. In functie de adancimea  
raului, captarea se poate face: in albia raului sau in malul raului. 
   
mpartimente–unul de priza in care intra apa si unul din care e aspirata  
fixare. 
ari orizontale  – drenuri. Drenul este tub din beton prevazut cu gauri 
=barbacane.  Deasupra  drenului se aseza filtre din nisip, pietris argila batuta – pentru 
ƒ Captari verticale – puturi  sapate sau  , infipte. Puturile sapate – cu sectiune 
circulara , 1‐3m , diametru,  cu gauri (barbacane)  pentru patrunderea  apei. La partea 
re. Puturile infipte ‐ tuburi din metal, cu 
dia
ezervoarele  a 
ariatiei de co a incendiilor  Pot fi din beton 
rmat, cilindri
stalatii de  cu apa – elementele  componenete :  
¾
¾ Sist
¾ Statii de pompare  
¾ Statii de tratare    
azinarea apei 
¾ Retele de distributie  ƒ Instalatia  de captare a apei in malul raului cuprinde mai multe elemente:  priza, statii 
de pompare apa bruta, conducte.  Prizele sunt constructii  prevazute  cu: 
                           ‐  ferestre pt  patrunderea  apei, cugratare de protectie, pentru a impiedica   
patrunderea  corpurilor  aduse de apa; 
                           ‐ 2 co
apa de pompe. Intre cele doua componente  este o sita prin care apa trece in 
compartimentul  din care e aspirata. 
ƒ Instalatia  de captare a apei in albia raului cuprinde:  crib din beton, ferestre 
(barbacane),  sorb, conducta  de aspiratie roci pentru 
B. Captarea  apei de adancime  
ƒ Capt
a impiedica  patrunderea  apei de suprafata  . 
 forate
superioara  se construieste  camin de vizita
metru mic. 
R pentru inmagazinarea  apei asigura o rezerva de apa pentru compensati
v nsum, pentru cazuri de avarii si pentru stingere
ce, cu 1 sau 2 compartimente,  cu camera de vane.   a
In  alimentare
Sursa de alimentare     
emul de captarea a apei  
¾ Rezervoare  de inmagIX. SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL CALIT ĂȚII APEI POTABILE 
 
Criterii de performan ță: 
ƒ Identificarea  modalităților de captare a apelor în funcție de sursa de apă 
ƒ Identificarea  modalităților de stocare a apei 
ƒ Compararea  diferitelor  tipuri de rețele de distribuție 
 
Obiective:  
‐ să identifice  modalități de captare și stocare a apei  
‐ să compare diferite tipuri de rețele de distribuție a apei  
68

Schema generala  a unei alimentari  cu apa potabila: 
¾ sursa de apa     
¾ Instalatii de captare  
¾ instalatii de tratare  
¾ apeducte  
¾ statii de pompare 
¾ rez
Rezervoare  de
9 Castelu bitul si presiunea  in reteaua publica. Este 
beton, turn din beton. Se 
one industriale.  
Sch
¾ Dup
‐o singura directie 
Ampla  de alimentare  cu apa 
il a fost nivelat si prevazut cu un 
™ e ramase intre tub si peretele santului  
™  selectionat,  apoi se adauga un strat de nisip de 15 cm 
™ eextremitatiile  tubului sau imbinari, pentru operatiile  de proba si 
¾ Ing tie  
 fi respectate  distantele  impuse fata de 
™ te impotriva  actiunilor   mecanice  exterioare  
™ entare cu apa rece in canale in care se monteaza  si 
™ ia de separare a doua compartimente.  
¾ In s
™ soluri sau cu canale mediane circulabile.  
™  conductele  se izoleaza termic pentru a se evita incalzirea  apei reci                             
 de tasare a peretilor sau a fundatiilor  cladirilor golurile sunt mai mari 
™
¾ In g
™ nsa, conditii de teren foarte dificile nevoie de 
ntie rapida.  
tiuni scurte ale retelei.In acest caz producatorul trebuie sa ervoare de inmagazinare  
¾ retele de distributie  
 inaltime  
l de apa – rezerva de apa, asigura de
format din: instalatie de alimentare,  de preaplin, golire, distributie, incendiu, 
instalatie de iluminat, scari de acces, paratraznet,  cuva din 
amlaseaza  de obicei in z
eme de distributie  a retelelor de apa  
a forma in plan se disting: 
• retele ramificate  ‐ prin care apa circula intr
• retele inelare –  alcatuite din bucle sau ochiuri inchise, la care apa poate ajunge din 
cel putin doua directii 
• retele mixte ‐ cu portiuni inelare si portiuni ramificate  
sarea retelelor exterioare
¾ Ingropate  in sol – sub adancimea  de inghet stabilita pentru localitatea  respectiva,  
distantele  minime in plan orizontal si vertical precum si conditiile  de amplasare  la 
traversari  si incrucisari  cu alte retele sau obstacole.   
™ conductele  se vor monta cu panta de 0,1% ‐ 0,2%  
™ conductele  se vor poza pe fundul santului care in prealab
strat de nisip de 15 cm  
dupa pozarea conductei  spatile liber
vor fi umplute cu pamant
se vor lasa spatii intr 
montari ulterioare.   
ropate in canale de protec
™ cand terenul este sensibil la umezire si nu pot
fund  (conorm Normativului  P7‐77)  atiile cladiriilor f
 cand conductele  de trebuie p  apa roteja
se evita amplasarea  conductelor  de alim
conducte  de apa calda; 
se adopta solut
ubsolurile cladirilor   
cand cladirile sunt prevazute  cu sub
la adaptarea  acestei solutii
la traversarea  rosturilor
decat diametrele  exterioare ale conductelor  cu 10…15 cm ; etansarea  golurilor se va face cu 
material elastic. 
se va asigura accesibilitatea  conductelor  pentru intretinere  si  reparatii in timpul exploatarii  
alerii subterane  vizitabile
in cazuri speciale: artere cu circulatie inte
supraveghere  frecventa  sau de interve
¾ Aerian  pe por
aiba bine precizatete conditiile de ex ecutie si ex ploatare.
69

2. Urmărirea procesului  tehnologic  de îmbunătățire a calității apei 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ind

mice si biologice:  
¾ 0,2
¾
¾
¾ filtrare din nisip. Apa circula de sus 
rare sunt filtre lente si filtre rapide. Pentru curatarea  filtrelor se  
 
 Criterii de performanță: 
tabile 
 tratare a apelor 
i potabile  
edeele și instalațiile  ƒ Caracterizarea  indicatorilor  de calitate a apei po
ƒ Interpretarea  schemelor  tehnologice  de
ƒ Identificarea  procedeelor și instalațiilor de tratare a apei 
 
Obiective:  
‐ să caracterizeze  indicatorii  de calitate ai ape
‐ să interpreteze  schemele  tehnologic   
‐ să identifice  proc
icatori de calitate: proprietăți organoleptice, fizice, chim ice, bacteriologice
Procedee  de tratare a apei fizico‐ chi
Sedimentarea – depunerea  suspensiilor  mai mari de  mm in deznisipatoare   
Decantarea  – depunerea  suspensiilor  mai mici de 0,2mm in decantoare.  
Tratarea cu coagulant  – neutralizarea unor substante  cu sulfat de  Al.  
Filtrarea – in bazine inchise sau deschise cu strat de 
in jos. Dupa viteza de filt
introduce  apa curata de jos in sus. 
¾ Dezinfectarea –cu clor gazos, dioxid de carbon (CO2) si diversi compusi care pun in 
libertate clor in contact cu apa (substante  clorigene)  la care este absolut necesara 
cun tii de clor eliberata (clor activ) pentru a putea fi folosita. Cantitatea   oasterea cantita
necesara se stabilste prin determinarea  clorului rezidual (care ramâne dupa un contact 
de 30 minute cu apa) si al carui limita trebuie sa fie cuprinsa intre 0,05‐0,5 mg/l. 
¾   substante Reducerea duritatii apei ‐ precipitarea  chimica: eliminarea  dinapa a unor   
dizolvata     e cfierul,manganul.
¾ Corectarea  proprietatilor  organoleptice.  
Modul de  a apei depinde de tipul de sursa de apa, de natura si 
oncentr
stalații fol
¾ d
¾ decantoare;  
¾
eznisipatoa mai multe compartimente:  
ompartime ent compartiment  pentru linistirea apei si 
epunerea  tru colectarea  apei curate. Depunerea  
uspensiilor se face prin cadere libera.  
are de linistire, 
camera de depunere  a nisipului, stavila la intrare, camera de colectare  a apei 
ila la golire, gratar.   alcatuire al statiei de trartare
atia impuritatilor  ce urme c aza a fi inlaturate.  
In osite la tratarea apei:  
eznisipatoare;  
filtre 
D rele si decantoarele  sunt bazine formate din 
nt pentru intrarea apei, compartim c
d suspensiilor,  compartiment  pen
s
™ Deznisipator  orizontal:  camera de linistire si distributie  a apei brute,  b
deznisipate,  stavila la iesire, canal de golire, stav
70

3. Monitorizarea  calității apei pe parcursul  procesului  tehnologic  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 Criterii de performan ță: 
ƒ
ƒ Determinarea  indicatorilor  de calitate ai apei potabile 
ƒ Interpretarea  rezultatelor  analizelor  
 Recoltarea  probelor de apă din diferite faze ale procesului  tehnologic  
Obiective: 
‐ să recolteze probele de apă așa cum precizeaz ă criteriul de performan ță  
‐ să determine indicatorii  de calitate ai apei potabile 
‐ să interpreteze  rezultatul  analizelor  

Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 la intrarea in stație respectant  următoarele etape:
 apă din diferite faze ale procesului  tehnologic  
ea indicatorilor  de calitate ai apei potabile 
rpretarea rezultatelor  analizelor  
 
 f  p ot
tanțe organice oxidabile 
Interp
 
 
Instrucți
∙ Citiți cu ate
∙ Solicitați lăm  lucru 
∙ Asigurați‐vă  amentelor necesare rezolvării 
sarcinilor  lucru
∙ Asigura  condițiilor de protecția și securitatea  muncii precum și de existența 
echipam 
Sarcini de lucru: 
Urmărește calitatea apei potabile
elor de ƒ Recoltarea  prob
ƒ Determinar
ƒ Inte
 
Faze: intrare, ieșire stație, pe parcursul procesului  tehnologic,  
Indicatori: izico –chimici:H, reziduu fix, cnductiviate, alcalinitate  duritate totală, 
                               calciu, magneziu,  subs
‐ microbiologici:  număr total de germeni la 37°C, număr probabil de 
 coliformi totali 
retare: normele de calitate in vigoare 
 
uni pentru candidat : 
nție sarcinile de lucru ; 
uriri evaluatorului  in cazul unor neclarități la cerințele din sarcinile de
de existența instrumentelor  materialelor  și echip
  de
ți‐vă de indeplinirea
entului specificde protecția muncii 
71

1. Supravegherea  rețelei de canalizare  a apelor uzate 
 
 
pele uzate orășenești (STAS 1846‐90) reprezintă amestecul  dintre apele uzate menajere,  
pele uzate tehnologice  proprii sistemului  de alimentare  cu apă și de canalizare  și apele 
zate industriale,  respectiv agrozootehnice  preepurate  sau nu, astfel încât caracteristicile  lor 
zice, chimice, biologice și bacteriologice  să respecte valorile indicate în NTPA 002/2002  
TAS 1846‐90).  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
A
a
u
fi
(S
 
 
 X. SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL CALIT ĂȚII APELOR UZATE  
 
Criterii de performan ță: 
ƒ Interpretarea  unei scheme de canalizare  
ƒ Supravegherea  calității apelor uzate introduse  în rețeaua de canalizare  
ƒ Determinarea  debitului apelor uzate și meteorice  
ƒ Supravegherea  modului de exploatare  și întreținere a rețelelor de
canalizare  
Obiective:  
‐ să interpreteze  o schema de canalizare  
‐ să aprecieze  indicatorii  de calitate pentru ape uzate 
‐ să calculeze diferite debite 
‐ să demonstreze  că poate aprecia modul in care s‐a realizat exploatarea  și
întreținerea rețelelor de canalizare  
Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcini de lucru: 
Interpretarea  unei scheme de canalizare  utilizand urmatoarele  elemente:  
ƒ Sc
m
ƒ Sistem unitar, separativ și mixt 
ƒ Calitatea:  Valori admise pentru temperatur ă, pH, cianuri, clor liber, hidrogen sulfurat și
 
ƒ Can ferice 
ƒ Expl  uzate, Controlul  exterior și
interior
ƒ heme de canalizare  : Colectoare  principale  și secundare  de ape uzate, colectoare  de ape
eteorice, gură de scurgere,  gură de evacuare,  curbe de nivel 
sulfuri, produse petroliere  
ƒ Debite: Debitul orar maxim al apelor menajere,  industriale
titatea de precipitații atmos
oatarea: Controlul  periodic calitativ și cantitativ  al apelor
 al rețelelor de canalizare  
Întrețin a
rețelelo
 
Instrucțiuni pent
∙ Asigura nța instrumentelor  materialelor  și echipamentelor  necesare rezolvării 
sarcinilor de 
∙ Asigurați‐vă  i precum și de existența 
echipamentuerea: spălarea, curățirea canelor vizibile și nevizibile,  desfundarea  și reparare
r de canalizare  
ru candidat : 
ți‐vă de existe
lucru 
de indeplinirea  condițiilor de protecția și securitatea  munci
lui specificde  protecția muncii 
72

2. Urmărirea indicatorilor  fizico‐chimici de calitate a apelor uzate pe parcursul  procesului  
tehnologic  
 
 
 
 
 
 
elor uzate prin stații de epurare rezultă: ape epurate si nămoluri. 
le complexe,  cu 
1‐100 µm) 
 origine biologică  
  
ar ‐ din treapta de epurare biologică; 
nămol mixt ‐ din amestecul  de nămol primar și după decantarea  secundară; 
cipitare (chimic) ‐ din epurarea fizico‐chimică  prin adaos de agenți de 
 clasifica în 
nămol stabilizat (aerob sau anaerob);  
nămol deshidratat  (natural sau artificial);  
nămol igienizat (pasteurizare,  tratare chimică sau compostare);  
are în scopul imobilizării compușilor toxici; 
c
 
 
 
 
 
 
  
 
 
 
 
 
 
La recerea ap t
Nămolurile provenite  din epurarea apelor uzate sunt sisteme coloida
aspect gelatinos,  cu compoziție eterogenă, care conțin: 
particule coloidale (d<1 µm)  ¾
¾ particule dispersate  (d<
¾ materii în suspensie  
polimeri organici de ¾
¾ apă 
 
Clasificarea  nămolurilor  
După procesele  de epurare ƒ a apelor uzate: 
nămol primar ‐ din treapta de epurare mecanică; 
nămol secund
nămol de pre
neutralizare,  precipitare,  coagulare ‐floculare.  
ƒ După stadiul lor de prelucrare  în cadrul gestiunii nămolurilor , acestea se pot
următoarele grupe: 
nămol brut (neprelucrat);  
nămol fixat  ‐ prin solidific
enușă  ‐ din incinerarea  nămolului. 
 
 
 
 
 Criterii de performan ță: 
ƒ Interpretarea  unei scheme de canalizare 
ƒ Recoltarea  probelor de apă de pe parcursul  procesului  tehnologic  
ƒ Conservarea,  marcarea  și înregistrarea  probelor 
ƒ Analiza chimică a apelor uzate 
Obiective:  
‐ să recolteze probe în in rare a apelor uzate 
‐ să execute operațiile de conservare  și marcare a probelor 
‐ să calculeze diferite debite 
‐ să execute analizele stalațiile de epu
Activitate  practica 
 

Recoltarea
Marcarea  ș
Analiza chi olurilor 
 probelor de nămol 
i înregistrarea  probelor 
mica a apelor uzate si năm
1. Recoltare manuală folosind flacoane, cupa cu mâner
2. Loc de recoltare: instala ții de fermentare.
3. Marcarea si înregistrarea: Fi șa de recoltare  
73

3. Urm de calitate a nămolurilor  din stația de epurare ărirea indicatorilor  fizico‐chimici   
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Indicatori  fizic
¾
put
¾ indicat țe fertilizante,  detergenți, metale grele, uleiuri și 
grăsimi
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performanță: 
Marcarea  și înregistrarea  probelor 
ƒ Analiza chimica a nămolurilor  
rare a apelor uzate 
 probelor ƒ Recoltarea  probelor de nămol 
ƒ
Obiective:  
‐ să recolteze probe în instalațiile de epu
‐ să execute operațiile de marcare și înregistrare  a
‐ să execute analizele 
o‐chimici de calitate a nămolurilor  din stația de epurare: 
indicatorilor   generali (umiditate,  greutate specifică, pH, raport mineral‐volatil, 
ere calorică etc.)  
orilor specifici (substan
 etc.) 
 
 Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcini de lucru: 
Stabilirea  indicatorilor  fizico‐chimici de calitate a nămolurilor  din stația de epurare 
 
ƒ  
ƒ ner 
ƒ c de  instalații de fermentare.  
ƒ arcarea
ƒ naliza chimic
ƒ ciditateaa anțe uleioase și grăsimi, azotul,
ui,
hidrogenul  sulfurat . 
 
 
 
Instrucțiuni p
∙ Citiți cu
∙ Solicita uatorului in cazul unor neclarități la cerințele din sarcinile de lucru 
∙ Asigurați‐vă  re rezolvării 
sarcinilor de 
∙ Asigurați‐vă  r de protecția și securitatea  muncii precum și de existența 
echipamentului  specificde  protecția muncii Recoltarea  probelor:  Probe simple și medii
Recoltare  manuală folosind flacoane, cupa cu mâ
Lo recoltare:
M  si înregistrarea:  Fișa de recoltare 
A ă a apelor uzate și nămolurilor  
A  și lcalinitatea, acizi volatili, conținutul de subst
CBO5, pH, reziduu, umiditate,  greutate specifică, substanțe organice,  activitatea  nămolul 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 entru candidat : 
nție sarcinile de lucru ;   ate
ți lămuriri eval
de existența instrumentelor  materialelor  și echipamentelor  necesa
lucru 
de indeplinirea  condițiilo
 
 
74

4. Urmărirea indicatorilor  biologici ai ap  nămolurilor elor uzate și a  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 Criterii de performan ță: 
ƒ Recoltarea  probelor de apă 
ƒ Conservarea,  fixarea și înregistrarea  probelor 
pretarea analizei biologice a apelor uzate pe baza indicatorilor
Obiective:  
purare a apelor uzate 
registrare a probelor ƒ Inter
biologici 
‐ să recolteze probe în instalațiile de e
‐ să descrie operațiile de conservare,  fixare și în
‐ să execute analizele 
 
 
 
 
 
5Fisa de lucru 
 
Numele și prenumele  candidatului  :
Timp de lucru :
 
Sarcini de lucru: 
S ‐chimici de calitate a nămolurilor  din stația de epurare 
ƒ tative și cantitative  
ƒ
ƒ , bazine
ƒ
ƒ formol 
ƒ Fișa de recoltare 
ƒ Indicatori  biologici Pentru fier și mangan, calciu, de salinitate,  hidrogen sulfurat, de
substanțe organice 
 
Instrucțiuni pentru candidat : 
∙ Asigurați‐vă de existența instrumentelor  materialelor  și echipamentelor  necesare rezolvării 
sarcinilor de lucru 
 și de existența tabilirea indicatorilor  fizico
Recoltarea  probelor:  Probe cali
Recoltare  cu fileu planctonic,  draga de buzunar și apucătoare, racloare 
Loc de recoltare:  de la deznisipatoare,  separatoare  de grăsimi, decantoare,  biofiltre
de aerare, platforme de filtrare, stații de clorinare,  deversoare,  canale și conducte.  
Conservarea,  fixarea, înregistrarea:  
Conservarea  chimică cu alcool etilic și 
∙ Asigurați‐vă de indeplinirea  condițiilor de protecția și securitatea  muncii precum
. Aplicarea    de  măsurilor necesare pentru îmbunătățirea proceselor  de autoepurare pe cursurile
apă 

Criterii de performan ță: 
ƒ Recoltarea  probelor de apă 
ƒ Caracterizarea  fenomenul  de autoepurare  
ƒ Identificarea  factorilor  principali  care influențează capacitatea  de
autoepurare  
ƒ Aplicarea  metodelor ire a capacității de autoepurare  
Obiective:  
‐ să caracterizeze  mecanismele  ce stau la baza fe
‐ să interpreteze  factorii care influențează autoepurarea  
‐ să descrie metodele  de îmbunătățire a capacității de autoepurare   de îmbunătăț
nomenelor 
75

Autoepurarea  este un proces natural complex (fizico‐chimic, biologic si bacteriologic)  prin 
care impurificarea  unui rau, sau curs de apa in general, se reduce treptat in aval de sursa 
de impurificare   
Autoepurarea  se realizeaza  prin indepartarea  din masa apei a materiilor  solide in stare de 
suspensie  si prin transformarea  unor substante  pe cale chimica sau biochimica  sub 
influenta factorilor  fizici, chimici si biologici. 
Factorii fizici. Principalii  factori fizici sunt : procesul de sedimentare  a suspensiilor,  lumina, 
temperatura  si miscarea apei. 
Factorii chimici. Acesti factori joaca un rol foarte important  in procesul d autoepurare  a 
apelor, contribuind  direct si indirect la crearea conditiilor  de viata ale organismelor.   
ƒ Oxigenul este elementul  cu cea mai mare importanta  in procesul autoepurarii.  De 
concentratia  acestuia depind intensitatea  proceselor  de descompunere  biochimica  
a materialelor  organice,  a oxidarii unor substante  minerale si popularea  cu 
organisme  a sistemelor  acvatice.  
Scaderea oxigenului  dizolvat din apa poate avea loc ca urmare a proceselor  de 
respiratie  a organismelor  acvatice, a proceselor  de descompunere  bacteriana,  a 
materialelor  organice si ca rezultat al oxidarii unor compusi chimici, ca : hidrogenul  
ƒ Bioxidul de carbon acest gaz se afla in apa in stare libera si combinat  sub forma de 
b  calciu. Apele bogate in bicarbonat  de calciu formeaza  
s  de neutralizare  a acizilor si a bazelor aduse cu 
apele
Procesul de e 
contribuie  la cr or de viata ale organismelor  acvatice sau favorizeaza  unele 
reactii fizico siliciul, 
magnezi aluminiul  si unele oligoelemente.  
Factorii  lul principal in procesul de 
art in autotrofe  si heterotrofe.  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 sulfurat, clorura si sulfatul feros, sulfitii etc.  
icarbonat si carbonat de
isteme tampon cu o mare capacitate
 uzate.  
 autoepurare  mai este influentat  si de alti componenti  chimici ai apei, car
earea conditiil
‐chimice si biochimice:  fierul, manganul,  azotul, fosforul, sulful, 
ul, potasiul, 
bilogici. Organismele  acvatice, in special bacteriile  au ro
autoepur tii, continuand  transformarile  
incepute de bacterii, eventual stimuland  unele dintre ele. Din punct de vedere al nutritiei, 
bacteriile  se impare a apelor, restul organismelor,  cu putine excep
 
Fisa de lucru 
 
Timp de lucru :
 
2.
funcț
3. Enu
apelo
 Numele și prenumele  candidatului  :
Sarcini de lucru: 
1. Definiți procesul de autoepurare.  
 Identifica ți factorii ce influențează autoepurarea  din următoarea listă și grupați‐i in 
ie de sursă. 
merați principalele  metode de imbunătățire a capacității de autoepurare  a 
r și caracteristicile  lor. 
76

XI. INSTRUMENTE SI INSTALATII DE LABORATOR
 
Pentr
aparate,
amenajat
9  lucru, de preferat acoperite  cu faianță sau alte materiale  rezitente,  
prevăzute cu instalații de gaz, prize de curent, chiuvete 
 
A
până la 100șC  
¾ Etuve cu temperatur ă reglabilă, până la 200șC‐ 250șC  
¾ Autoclave  pentru sterilizări 
¾ Refrigeratoare  
¾ Distilatoare  
¾ pH‐metru 
¾ Aparate și instrumente  pentru măsurarea temperaturilor  
i instrumente  pentru cântărire 

 sol 
 
Instala tru majoritatea  lucrărilor de laborator:  
 
ție electrică pentru iluminat si prize de 220 V și 380 V 
Instrumu desfășurarea lucrărilor practice în laborator,  acesta trebuie dotat corespunz ător cu  
 instalații și instrumente  (ustensile)  de laborator.  De asemenea  spațiul trebuie 
 cu mobilier adecvat:  
mese de
9 scaune reglabile 
9 dulapuri 
9 rafturi,  
9 boxă septică, etc 
paratura  
¾ Cuptorul electric, folosit pentru calcinare încălzește până la 1000 șC  
¾ Termostate,  cu temperatur ă reglabilă, 
¾ Aparate ș
 
 

Figura 19. Autoclav, Balanta analitica, pH‐metru pentru
țiile necesare pen
¾ instalații de apă și canalizare
¾ instalații de încălzire 
¾ instala
¾ instalații de gaz metan  
¾ instalații de vid 
ente (ustensile)  de laborator  
1. Vase și ustensile de sticla sunt cele mai practice și cel mai frecvent folosite în laboratoare  
datorit eutătii lor mici.  a transparen ței și gr
77

1.1 Eprubete ‐au forma unor tuburi de sticlă (gradate sau negradate)  închise la un 
capăt se folosesc pentru reacțiile chimice; se umplu până la jumatate,  se agită prin 
vrează cu ajutorul unui 
capătului deschis catre operator sau 
persoanele  din jur. 
 scuturare  sau cu o bagheta, la încălzire se inclină și se mane
clește de lemn evitandu‐se orientarea  
1.2 Paharele de laborator  care pot fi de diferite forme și capacități:  
1.2.1 cilindrice,  paharele Berzelius,  se folosesc pentru prepararea,  încalzirea,  
transvazarea  solutiilor si a reactivilor  lichizi, etc. Încalzirea  reactivilor  se poate 
face la flacara pe o sita de azbest. 
1.2.2 conice paharele Erlenmayer , pot fi prevăzute cu dop de sticlă. Se folosesc în 
special pentru operația de titrare. 
1.3 Baloane de sticla ‐ pot fi cu fund rotund sau plat, cu gâtul lung sau scurt, larg sau 
subtire, de forma sferica sau de pară. se folosesc la fierberea soluțiilor, colectarea  
unor filtrate, determinarea  unor constante  fizice. Baloanele  cu fund rotund, pot 
prezenta un tu
 
 
 
 
 b lateral, spre exemplu balonul Würtz. 
 
 
 
 
 
 
 
 
Figura 20. Pipete, cilindrii gradati, pahar Erlenmayer,  pahare Berzelius 
 
1.4 Pipete ‐ au formă de tuburi  sticlă si capacitati  diferite, sunt efilate la un capat si  de
se folosesc pentru masurarea  exacta a volumelor  de lichide prin golire. lichidul se 
aspira cu ajutorul unei pere de cauciuc și se aspirp pâna cînd ajunge deasupra  
gradatiei dorite. 
 
1.5 Cilindrii gradați ‐ sunt vase de formă cilindrică, gradate cu capacitati  diferite 
util
 izați pentru masurarea  aproximativa a volumelor  de lichide. 
1.63 Biurete ‐ sunt niste tuburi de sticla gradate în cm si submultiplii  lor care prezinta 
la partea inferioara  un dispozitiv  de reglare a curgerii lichidului,  clema,  robinet de 
sticla sau plastic, sau cu bila.. Biureta se foloseste pentru masurarea  exacta a 
volumelor  de solutie sau pentru titrare. Se pastreaza  si se utilizeaza  fixate în stative 
metalice.  
78

1.7 Sticlele de ceas – sunt folosite pentru cântarirea  substantelor  solide stabile în 
conditii atmosferice.    
1.8 dimensiuni;  se folosesc pentru agitarea si   Baghete de sticla  ‐de diferite 
amestecarea solutiilor,  îndepartarea  precipitatelor  de pe peretii paharelor.   
1.9 Pâlnii de sticla  ‐ se folosesc pentru transvazari  de lichide si solutii, ca suport 
pentru hârtia de filtru la operatia de filtrare.  
 
 
 
  
 
 
 
 
Figura 21. Biurete, palnii de sticla, exicatoare  
1. 10 Pâlnii  separare (de picurare)  ‐ pot avea forme sferice, conice si cilindrice;   de
sunt folosite pentru extractii si separari. 
1.11 Exicatoare  ‐ sunt recipiente  de sticlă cu capac, prevazute  cu o placă de portelan 
cu orificii, au în partea lor inferioara  o substanta  higroscopic ă (CaCl2, silicagel, 
H2SO4 concentrat,  Na2SO4 anhidru) și sunt folosite la mentinerea  substanțelor solide 
în stare uscată.  
1.12 Sticlele de reactivi – în care sunt depozitate  reactivi ți alte substanțe. 
2. Vase și ustensile de portelan sunt mai rezistente  la temperaturi  înalte decât cele de sticla, 
dar prezintă dezavantajul  că sunt mai grele și nu sunt transparente.  Cel mai des utilizate 
:sunt b uzetele, mojarele.    aghetele, capsulele,   cre
2.1 Capsulele ‐ se folosesc pentru evaporarea  lichidelor  la un volum redus  
2.2 Creuzetele  ‐ se utilizeaza  la calcinarea  precipitatelor  
2.3 Mojarele ‐se folosesc pentru maruntirea  diferitelor  materiale  solide cu ajutorul 
pistilului   
3. Ustensile  de laborator   din alte materiale:  din metal, din lemn, din cauciuc, etc, care 
servesc la  fixare, ca suport  ții. Cele mai des utilizate sunt: stative  pentru diferitele instala
metalice, cleme, inele, mufe, clesti metalice,  stative de  pentru  lemn, metal sau plastic 
eprubete, stative pentru uscare, trepiede metalice,  site de azbest etc. 

79

BIBLIOGRAFIE

1. BERNSTEI   Plenary
2. BERN
Pp. 23 i  Fourth Assessment  Report. 
3. BRAN
4. CRIST
5. CRISTEA
Napoca.
6. CROI imie analitică și analize tehnice – manual clasele IX – XI, Editura Didactică și 
Pedago
poluanti ai mediului.  Editura Sitech. Craiova 
9. GILBE BN‐10: 90‐
76762‐18‐X 
10. ION umane la acțiunea poluanților 
atmosfe
1453‐54
11. MANDACHE  (2010). Depozitele  de deșeuri și impactul lor asupra mediului în Județul 
ditura Economic ă, 1997 
15. SANDA V., ÖLLERER Kinga and BURESCU  P. (2008). Fitocenozele  din România.  Ars Docendi. 
curești.VADINEANU  A. (2004). Managementul  dezvoltării. O abordare ecosistemic ă. Ars docendi. 
curești. 
. URSOIU I. (2004). Analiza apei, Editura Politehnica  Timișoara. 
* GHID ECOLOGIC  ȘCOLAR volumul I. POLUAREA  AERULUI.  Brașov 2005. Coordonatori:  Dan DINU 
neția SANDU. Ghid realizat în cadrul proiectului:  PENTRU UN AER MAI CURAT. 
*** Larrouse‐ Fenomene  ale naturii (200
**  Standardul  de pregătire profesional ă pentru "Tehnician  ecolog si Protecția calității mediului",   
tml 
//isb.curs.pub.ro‐ SURSE DE RADIATII SI TEHNICI DE PROTECTIE   
wordpress.com/2010/04/09/ploua‐infernal‐de‐acid/  et al. (2007). Climate Change 2007: Synthesis Report. IPCC  XXVII. Spain 
STEI L. et al. (2007). "Climate Change 2007: Synthesis  Report ‐ Summary  for Policymakers."  
n Intergovernmental  Panel on Climate Change
 Florina and ILDIKO I. (2004). Ecologie Generala,  Editura ASE, Bucuresti.  
EA V. (1993). Fitosociologie  și vegetația României.  Universitatea  Babeș‐Bolyai, Cluj Napoca.  
 V.; GAFTA D.; PEDROTTI  F. (2004). Fitosociologie.  Editura Presa Universitar ă Clujeană, Cluj 
 
TORU V. (1997). Ch
gică. București.  
7.  CROITORU  V. and CIȘMAȘ R. (1979). Chimie analitică– manual clasele IX – X,Manual  pentru licee 
de chimie industrial ă, metalurgie,  materile de construcții, industrie alimentar ă, poligrafie,  chimie‐ 
biologie, fizică‐chimie,  Editura Didactică și Pedagogic ă, București, 1979 
8. GAVRILESCU  Elena (2007). Surse de poluare si agenti 
RT K., RIENTJES S. N. H. (2006). Why  is it important?  A guide for policymakers,  IS
AC Nicoleta, Sterie CIULACHE  (2001). Evaluarea  expunerii  
rici, “Comunic ări de Geografie”, vol. V, Editura Universității din București, p 249‐257; ISSN 
83  
 Andreea
Botoșani. Bucuresti.  
12. MOHAN Gh. and ARDELEAN  A. (1993). ‐ Ecologie și protecția mediului,  Editura Scaiul, București. 
13. ROJANSCHI  V. and OGNEAN T. (1989). Cartea operatorului  din stații de tratare si epurare a apelor. 
Ed. Tehnica. Bucuresti.  
14. ROJANSCHI  V., BRAN, F., DIACONU,  Gh. ‐ Protecția și Ingineria Mediului,  E
Bu
Bu
16
**
Ve
3). Editura RAO.  
*
2005 
***http://www.madr.ro/pages/cercetare/ps_631_faza_1_2_3.pdf  
***http://www.fonduri ‐structurale ‐europene.ro/pndr/conservarea ‐biodiversitatii.h
*** http://www.scribd.com/doc/24019564/0 ‐HB‐S‐Curs‐3‐4‐1‐Ape‐Curgatoare  
*** http://www.luncamuresului.ro  
*** http://evaluareimpact.ro/  
*** http:
*** http://www.naturalist.ro/viata ‐si‐sanatate/omul ‐isi‐distruge‐sanatatea/  
*** http://prjctromania.
*** http://www.anpm.ro/files2/Capitolul%204%20 ‐%20Sol_20071121463562.pdf  
***http://www.omg.ugal.ro/om/ro/personal/hm/desc/curs/Protectia%20mediului/5%20PROTECTIA
%20SOLULUI.pdf  
*** http://www.eea.europa.eu  
*** www.sciencedirect.com  
*** http://www.mmediu.ro 
*** http: //wikipedia.org  
80

Constantin Munteanu Mioara Dumitrascu Alexandru Iliuta

Pe masură ce omul a înteles c ă este parte din natur ă și că resursele
Terrei sunt limitate, dar mai ales ca aceasta planet ă functioneaza ca un
sistem și că dereglarile produse într-un compartiment se transmit în întreg
circuitul, a crescut interesul și preocuparea pentru protec ția mediului
inconjurator la toate nivelurile societ ătii umane.
Incepând din anii '70, au aparut prim ele semnale, tot mai vizibile, ale
dereglarilor ap ărute la nivel global: subt ierea stratului de ozon,
modificarile climatice, ploile acide, poluarea apelor, a aerului si a solului.
In acest context, prega tirea de specialisti cu
inalta calificare in domeniul Protectiei calitatii mediului este esentiala in
vederea identificarii, în țelegerii și gestionarii sustenabile a problemelor de
mediu cu care ne confruntam.
Tehnicianul ecolog desfasoara activitati de : recoltarea de probe (de
sol, apa, aer și alte materiale) prin utilizarea instala țiilor și instrumentelor
de teren si laborator specifice, pa rticipa la sau deruleaza activitati
experimentale, incercari sau analize, urmareste si supr avegheaza aparatele
de monitorizarea a factorilor de mediu, a aparatelor de masurare a poluarii
aerului, apei, solului si efectueaza diagrame de tran scriere a rezultatelor,
intretine si reparara aparatele si instrumentele necesare cercetarilor etc.
Suportul de curs, elaborat în concformitate cu Standardul de
pregătire profesional ă "Tehnician ecolog si Protec ția calității mediului",
2005, nivel 3, este util celor care vor sa se instruiasca si sa aprofundeze
cunostinte teoretice si practi ce pentru a activa in domeniul Protectiei
mediului.

Editura Balnearã
ISBN: 978-606-92826-9-4