Constantin Larisa -Elena [626252]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Prof. Univ. Constantin Dana

Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facu ltatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Programul de studii: Hidrologie – Meteorologie

Clima și topoclima orașului Buzău

Îndrumător științific:

Lect. Univ. dr. Constantin Dana

Absolvent: [anonimizat]

2018

3
CUPRINS

Contents
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
CAPITOLUL I – FACTORII GENETICI AI CLIMEI ………………………….. ………………………….. ……………………… 7
1.1 FACTORII CLIMATOGENI RADIATIVI SAU RADIAȚIA SOLARĂ ………………………….. ………………………….. ………… 7
1.1.1. Radiația solară globală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
1.1.2. Bilantul radiativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 7
1.2 FACTORII CLIMATOGENI DINAMICI SAU CIRCULAȚIA GENERALĂ A ATMOSFEREI ……….. 8
1.2.1. Factorii dinamici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
1.2.2. Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul României. 8
1.2.3. Tipurile bar ice de pe teritoriul României – arealul de studiu ………………………….. ………………………….. ….. 9
1.2.4. Principalele mase de aer care survolează teritoriul României ………………………….. ………………………….. . 10
1.3. FACTORII CLIMATOLOGICI FIZICO -GEOGRAFICI SAU SUPRAFAȚA ACTIVĂ
SUBIACENTĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12
1.3.1 Asezarea geografică si limitele Municipiul Buzău ………………………….. ………………………….. ……………. 12
1.3.2 Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 13
1.3.2. Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 14
1.3.3. Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 15
1.3.4. Solurile si rocile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 16
1.3.5 Factorii climatogeni antropici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 17
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
CARACTERISTICILE CLIMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 19
2.1 Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 19
2.1.1. Temperatura medie anuală și lunară a aerului ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
2.1.2. Diferențele de temperatură medie lunară de la un an la altul ………………………….. ………………………….. .. 21
2.1.3. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
2.1.4. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală ………………………….. ……………………. 23
2.1.5. Variația de la un an la altul a temperaturii aerului față de media multianuală ………………………….. ……. 23
2.2. Umezeala aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 24
2.2.1. Regimul mediu multianual al umezelii relative ………………………….. ………………………….. ……………………. 25
2.2.2. Regimul mediu multianual al umezelii relative ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
2.3. Durata de strălucire a Soarelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 27
2.3.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui ………………………….. ………………………….. ……. 27
2.4. Nebulozitate atmosferică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
2.4.1. Regimul anual al nebulozității ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 28
2.4.2. Numărul mediu lunar de zile senine si zile acoperite ………………………….. ………………………….. …………… 29
2.5. Precipitațiile atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
2.5.2. Variația mediei cantității lunare multianuale de precipitații ………………………….. ………………………….. …. 32
2.5.3. Cantitățile medii anotimpuale de precipitații ………………………….. ………………………….. ……………………… 33
2.5.4. Abaterea cantităților medii anuale de precipitații față de cantitatea medie multianuală ……………………. 33
2.5.5 Cantități maxime lunare multianuale de precipitații în 24 ore ………………………….. ………………………….. .. 34

4
2.6. Vântul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 35
CAPITOLUL III – TOPOCLIMATE ȘI MICROCLIMATE ………………………….. ………………………….. …………… 38
3.1 Geneza topoclimatelor și microclimatelor specifice ………………………….. ………………………….. ………………… 38
3.1.1 Topoclimate naturale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 39
3.1.2 Microclimatele natural ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 42
3.1.3 Topoclimatele antro pice………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 45
3.1.4 Microclimate antropice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 48
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 53

5
INTRODUCERE

Prezenta lucrare intitulată “Clima și topoclima orașului Buzău ” are rolul de a evidenția
particularitățile climate ale orașului Buzău în perioada cuprinsă între anii 1971 -1980. Prin
intermediul ei, doresc să completez informațiile științifice de natură cli matologică deja existente
pentru arealul orașului Buzău . Proveniența mea din arealul ales pentru lucrarea de licență poate
reprezenta un avantaj prin prisma faptului că îmi aduce un aport suplimentar de informații despre
situația climatică a oraș ului, astfel putându -mi fi mai ușor să vorbesc despre ele. Datele pe care
le-am folosit pentru elaborarea acestei lucrări au fost furnizate de către Administrația Națională
de Meteorologie, acestea fiind date către studenți în urma acordului încheiat cu Facultatea d e
Geografie, Universitatea București. Principala metodă de prelucrare a datelor obținute a fost
reprezentată de realizarea unor materiale grafice in cadrul programului Microsoft Excel prin
intermediul cărora să se evidențieze modul de producere dar și evol uția parametrilor și
fenomenelor meteorologice din arealul orașului Buzău . Pentru realizarea acestei lucrări am
utilizat un bogat material bibliografic , ce are la bază lucrări de specialitate. O serie de informații
suplimentare le -am primit și la vizita s tației meteorologice Buzău , aceasta făcând parte din
practică de vară pentru realizarea lucrării de licență. Prezenta lucrare este structurată în trei
capitole și o serie de subcapitole în care sunt reprezentați grafic principalii parametrii climatici,
precum umezeala, temperatura aerului, nebulozitatea, precipitațiile atmosferice, etc.Pentru
realizarea acestei lucrări, pe lângă datele primite de la Administrația Națională de Meteorologie,
am încercat să pun în practică și să mă folosesc de toate sfaturile și informațiile acumulate în cei
trei ani de studiu la Facultatea de Geografie, Universitatea din București. Scopul principal este
cel al obținerii diplomei de licență ce îmi va permite continuarea studiilor în cadrul acestei
universități și totodată pentr u a dovedi că am abilitățile și capacitatea intelectuală pentru
elaborarea unei lucrări cu caracter științific. Pe această cale doresc să aduc mulțumiri tuturor
persoanelor care au fost lângă mine în acești trei ani de studenție, încurajându -mă și oferindu -mi
ajutor ori de câte ori am avut nevoie. Mulțumesc pe această cale tuturor profesorilor care m -au
ajutat pe parcursul celor trei ani de licență și nu în ultimul rând doamnelor profesoare
indrumătoare lector doctor Dana Constantin pentru sprijinul acordat prin intermediul sfaturilor și
îndrumărilor dumne aei , dar ș i pentru deschiderea pe care a avut-o față de studenți.

6

Foto 1 . Platforma meteorologică Buzău , anul 201

7
CAPITOLUL I – FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Orașul Buzău se încadrează înt r-un climat temperat continental cu trepte de relief care
introduc o serie de nuanțe locale, conturând trei tipuri principale de climat: de munte, de deal și de
câmpie. În ceea ce privește climatul de munte, acesta se caracterizează prin temperaturi medii
anuale de 4 -6 grade Celsius, „prin gradienții termici verticali și precipitații ce cresc cu altitudinea”.
(Posea,Grigore, Ielenicz, Mihai, 1971)
Dacă ne referim la climatul de deal, acesta are temperaturi medii anuale de 8 -10 grade
Celsius, cu precipitați i medii anuale de 600 -700 mm. Climatul de câmpie are o repartiție uniformă
a caracteristicilor climatice.

1.1 FACTORII CLIMATOGENI RADIATIVI SAU RADIAȚIA SOLARĂ

Climatul unei regiuni este determinat în principal de radiația soară, care asigură energia
necesară declanșării și evoluției proceselor biologice și geofizice de la nivelul Pământului, dar și
din atmosferă.

Un rol important îl are e nergia radiantă , întrucât procesul climatic nu poate exista, iar
celelalte elemente nu pot acționa în absența ei.

1.1.1. Radiația solară globală

„Radiația s olară globală (Q) reprezintă sum a radiației solare directe (S) și a celei difuze
(D). Ea este considerată cel mai important parametru radiativ deoarece este prezentă în tot cursul
zilei și al anului prin cel puți n una din componentele sale.” (Clima Romaniei, 2008)

Intensitatea radiației solare este modificată de absorbție și difuzie în momentul traversării
atmosferei, când lungimile de und ă ale acesteia diferă.

Nebulozitatea are o influență importantă aspura ra diației globale deoarece, odată cu
creșterea acesteia apar scăderi ale radiației direct și creșteri ale radiației difuze.

1.1.2. Bilantul radiativ

Odată cu absorbția radiației solare, suprafața terestră primește căldură, însă, în același timp,
se pierde o parte din căldura acumulată din cauza emisiei de radiație.

„Ecuația bilanțului radiativ este urmatoarea:
B = S sin h 0 + D – Rs + Ea – Rl – Ep

unde:

8

B = bilantul radiativ;

S = radiatia solara directa pe suprafata normal;
h0 = unghiul de inaltime a Soarelui deasupra
orizontului; D = radiatia solara difuza;
Rs = radiatia solara reflectata de unda scurta;
Ea = radiatia emisa de atmosfera de unda lunga;
Rl = radiatia reflectata de unda lunga;
Ep = radiatia de unda lunga emisa pe suprafata terestra ”.

(Clima Romaniei, 2008)

Aceste valori ale bilanțului radiativ sunt condiționate de starea atmosferei și de
caracteristicile fizice ale suprafeței.

1.2 FACTORII CLIMATOGENI DINAMICI SAU CIRCULAȚIA GENERALĂ A
ATMOSFEREI

1.2.1. Factorii dinamici

Factorii dinamici se caracter izează prin circulația atmo sferică deasupra Europei și sunt un
factor climatogen important în crearea elementelor climatice de pe teritoriul României. Diferența
dintre aceștia și factorii radiativi este că factorii dinamici sunt produși de perturbaț iile diurne și
anuale a le diferitelor elemente meteorologice, acestea fiind create de deplasarea maselor de aer .
În ceea ce privește clima unei regiuni , circulația maselor de aer are un rol foarte important ,
astfel, d acă cunoaștem circulația generală deasupra E uropei , atunci putem explica producerea
elementelor climatice de pe teritoriul României .
1.2.2 . Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe
teritoriul României.

„Pe baza calculelor facute privind presiunea atmosf erică înregistrată deasupra Europei pe
o perioadă de 52 ani, se constată existența a 4 centri barici care determină circulația atmosferică
deasupra continentului. Aceștia sunt: Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Siberian, Depresiunea
Islandeză si Depresiu nea Mediteranei”. (Dumitrescu Elena, 1976).
Aflat între la 20 – 40° latitudine , Anticiclonul Azorelor este un centru de mare presiune
deasupra Oceanului Atlantic, care acționează tot tim pul anului ș i este de origine dinamică. Acesta
este considerat a fi c entrul baric, de aceea are cea mai mare influență asupra atmosferei Europei.

9
În România, acesta influențează starea vremii în toate anotimpurile, însă acționează mai accentuat
în lunile noiembrie, decembrie , ianuarie, mai, iunie și iulie.
Anticiclonul Sib erian, numit și Aniciclonul Est -European , acționează în sezonul rece
deasupra Eurasiei, având origine termică. Acest anticiclon are efecte în special în estul României,
în lunile de iarnă, întrucât Carpații Orientali reprezintă bariera orografică care impi ediă influențele
acestuia spre restul țării.
Formată în nordul Oceanului Atlantic , Depresiunea i slandeză sau Ciclonul islandez
influențează starea vremii pe treritoriul Europei în special în nord și în vest. În țara noastră, acesta
se manifestă î n sezonu l rece, caracteristicile principale fiind vreme a blândă, inchisă si umedă, cu
precipitații î n general lichide.
Un rol foarte important pentru stare a vremii în Europa și implicit î n România îl are
Depresiunea Mediteranei . Ciclonii mediteraneeni sunt creați deasupra Marii Mediterane ș i se
deplasează spre sud -estul Europei în perioada rece a anului. Asupra României , ciclonii
mediteraneeni au influenșe majore la nivelul climei mai ales în sud, este și nord . Acești cicloni
creează precipitații bogate, benefice pentru agricultura din Câmpia Română ba zată pe cultivarea
cerealelor, dar se caracterizează și prin temperature crescute.

1.2.3 . Tipurile barice de pe teritoriul României – arealul de studiu

„Succesiunea faz elor de timp de la o zi la alta deasupra terit oriului țariinoastre se datorează
poziției sistemelor barice . Analizele multiple facute de N. Topor asupra hărților sinoptice au
permis stabilirea a 7 tipuri barice care determină tipuri de vreme corespunzătoare ” (Dumitrescu
Elena, 1976).
Tipul baric I se întâlnește cel mai des și se caracterizeaz ă printr -un anticiclon puternic
prezent în jumătatea de vest a continentului, de la mările polare până în nordul Africii. Acesta are
centrul în Europa Centrală și „antrenează pe flancul lui interior mase de aer a rctic din nordul
Scandinaviei până în bazinul oriental al Mării Mediterane”. (Șt. M. Stoenescu, D. Tiștea, 1962)
Din cauza acestui tip baric, în regiunile noastre se apare gerul, cu ninsori moderate iarna, iar
primăvara și toamna cu înghețuri și ninsori. V ara, acesta creează un climat de scurtă durată.
Tipul baric II a fost creat de un anticiclon format în estul Europei, având centrul deasupra
Mării Negre. Din cauza acestui tip baric apar temperaturile foarte ridicate și secetele vara, iar iarna
apar peri oade calde, umede, cu temperaturi pozitive, acestea precedând înghețul .

10
Tipul baric III se formează prin unirea Anticiclonului Azoric cu cel Siberian. Acest ax de
mare presiune se află în nordul țării noastre, iar „advecția aerului se face din est -nord-est” (Șt. M.
Stoenescu, D. Tiștea, 1962) . Astfel, iarna vremea este răcoroasă, cu ninsori în sudul țării, iar
primăvara și toamna cu ploi slabe. În cursul verii, acest tip baric creează o vreme călduroasă,
secetoasă, cu vânt puternic. Acest tip baric se pro duce tot anul, mai cu seamă iarna, mai puțin
primăvara și vara.
„Tipul baric IV se caracterizează prin prezența unui brâu de mare presiune in sudul Europei.
Față de teritoriul țării noastre, axul de presiune ridicată are o poziție sudică, determinând adv ecția
aerului din sud si sud -vest. Tipul de vreme generat de aceste mase de aer este cald, uscat si frumos
in tot timpul anului”. (Dumitrescu Elena, 1976).
Tipul baric V are caracteristici oferite de activitatea Anticicolnului Azoric. Pe teritoriul
Românie i, aceasta, prin advecția aerului din sectorul Nordic, creează vânturi de nord -vest în Ardeal
și de nord și nord -est în Moldova și Câmpia Română. Vremea creată de acest tip baric este în
general umedă și caldă iarna, iar vara, umedă și rece. Toamna și prim ăvara este o temperatură
moderată, „cu ploi frecvente când anticiclonul înaintează spre centrul Europei și uscat, când el se
retrage spre vest”. (Șt. M. Stoenescu, D. Tiștea, 1962)
Tipul baric VI apare din cauza înaintării Anticiclonului Groenlandez până în nordul
Germaniei, ocupând tot Atlanticul de Nord. Acesta creează la nivelul României advecția de nord
și nord -vest a aerului umed -polar. De aceea, clima pe teritoriul țării noastre este rece și vântoasă,
cu ploi sau ninsori abundente.
Tipul baric VII apare din cauza prezenței unei zone depresionare în partea centrală a Mării
Mediterane, care se unește printr -un culoar cu o altă depresiune centrată în nordul Oceanului
Atlantic. Advecția aerului din sectorul estic este provocat de acest tip baric. În Rom ânia, din cauza
acestuia clima este umedă, bogată în precipitații sub formă de ninsoare și lapoviță iarna și sub
formă de ploaie în celelalte anotimpuri.

1.2.4 . Principalele mase de aer care survolează teritoriul României

„O imagine asupra circulației atmosferice este dată de distribuția valorilor medii ale
principalelor elemente meteorologice, care scoate in evidență caracterul general al deplasării
maselor de aer” . (Clima României, 2008).

11
Cea mai mare fracvență dintre toat e tipurile de circulaț ie este circulația vestică , care se
produce de la vest la est. În România, aceasta apare tot timpul anului pentru mult timp și determină
în anotimpul rece vreme blândă cu precipitații sub formă de ploaie, iar î n anotimpul cald,
precipitații bogate .
„Circulația de blocaj. Acțiunea de deviere a forma țiunilor depresionare generate î n nordul
Oceanului Atlantic către nordul și nord -estul continentului european, ocolind astfel partea centrală,
constituie circulația de blocaj”. (Clima României, 2008).
Circulatia polară apare atunci când Anticiclonul Azoric se dezvoltă și se extinde spre nord –
est către Islanda, iar uneori se unește cu dorsala Anticiclonul Groenlandez. Acest tip de circulație
se caracterizează printr -o instabilitate mare î n lunile de vară când ploile au u n caracter de aversă și
intensifică ri puternice ale vântului, iar î n perioada rece apar precipitațiile solide în cantități mari.
Un alt tip de circulație, dar care are o frecvență mai mică este cea de tip tropical, care apare
atunci când peste sud -estul ș i estul Eur opei pătrund mase de aer cald și usecat dinspre nordul Africii
și Asia Mică. Circulația tropicală apare atât vara, printr -o vreme caldă și secetoasă, cât și iarna .

12
1.3. FACTORII CLIMATOLOGICI FIZICO -GEOGRAFICI SAU SUPRAFAȚA
ACTIVĂ SUBIACENTĂ

1.3.1 Asezarea geografică si limitele Municipiul Buzău

Municipiul Buzău este cel mai mare oraș din Județul Buzău, fiind de asemenea și
reședința de județ, însă până la descrierea așezării geografice a orașului,pentru o vedere de
ansambul și de percepție a caracteristicilor municipiului Buzău, Județul este situat în partea de
sud-est a României, în sud – estul Carpatiilor Orientali, în lungul cursului superior și mijlociul al
râului cu același nume, Buzău cu o suprafața de 6.102,6 km, repreze ntând 2,6% din teritoriul
țării.(Fig.1).Se învecinează cu județele Brașov și Covasna la nord -vest, Vrancea la nord -est,
Brăila la est,Ialomița la sud și Prahova la vest.Este un important drum de legătură, dintre Câmpia
Dunării și arcul Carpaților, deoarece ocupă o zonă aflată la granițe dintre trei regiuni: Muntenia,
Moldova și Transilvania.
Județul Buzău cuprinde armonios toate formele de relief: munte în partea de nord,
câmpie în partea de sud, între acestea aflându -se zona colinară intracarpatica . Așadar, zona de
munte este formată din Munții Buzaul și Munții Vrancei, făcând parte din Carpații de
Curbură.Zonă de deal este cunoscută sub numele de Subcarpații Buzăului, Dealurile Buzăului,
sub formă de culmi deluroase și depresiuni, iar zona de câmpie s e întinde în partea sudică a
județului, încadrându -se în marea unitate morfologică a Câmpiei Române.Astfel, observând
caracteristicile geografice de localizare a întregului județ, putem avea o perspectivă amplă în
ceea ce privește localizarea municipiul B uzău, putând să înțelegem analiza fenomenelor
elementele care influențează și ajung până în zona orașului.
Așadar, municipiul Buzău este situat în zona centrală a județului, la cotul Carpaților de Curbură,
cu limita nordică reprezentată de Râul cu același nume, Buzău, la 120 km de București.

13

Figura 1. Așezarea geografică și limitele municipiului Buzău

1.3.2 Relieful

Județul Buzău deține pe suprafața sa trei trepte de relief, astfel, dinspre nord -vest către sud –
est se întâlnesc trei zone dist incte. În partea nordică, predomină relieful montan reprezentat de
Munții Buzăului și Muții Vrancei. În parte centrală, se regăsesc dealurile subcrpatice, iar în cea
sudică se regăsește parte de șes a Câmpiei Române.

În ceea ce privește municipiul Buzău, acesta se regăsește în regiunea centrală a județulu, la
cotul Subcarpaților de Curbură, manifestând altitudine cuprinse între 101 metri în partea nord –
vestică, în apropierea dealurilor de 88 de metri, iar în apropierea râului întânindu -se o altitudine de
95 de metri.(Fig. 4). Concluzionând, municipiul Buzău prezintăun relief plat, cu diferență minimă
de altitudine de cca. 10 metri.

14

Figura 2. Harta unităților de relief. Sursă: www.geo -spațial.org

1.3.2. Hidrografia

În ceea ce privește hidrografia, râ ul Buzău se constituie în limita nordică a municipiului,
orașul aflându -se pe malul său drept. Râul Buzău izvorăște din Carpații de Curbură, din Munții
Ciucaș, vărsându -se în Siret. Acesta formează o succesiune de culoare de vale și defilee de
dimensiuni r eduse, acestea constituindu -se în factori care influențează clima, prin introducerea
unor componente cu rol de diversificare, generând topoclimate și microclimate specifice.

15

Figura 3. Hartă hidrografică. Sursă Harta topo: 1.25000, Ediție 1989 (desecretiz ată), DTM.

1.3.3. Vegetația

Municipiul Buzău se caracterizează în cea mai mare parte prin formațiuni de stepă și
silvostepă, formațiuni specifice regiunii Muntenia. În ceea ce privește flora, aceasta se regăsește
într-o diversitate destul de mare în zo na forestieră rămasă din foștii Codrii ai Vlăsiei, acest areal
înglobând câteva specii de plante protejate, precum laleaua pestriță sau laleaua de crâng. În ceea
ce privește arborii și arbuștii, se regăsesc stejarul penduculat, stejarul brumăriu și stejaru l pufos,
dar și asocitatii de arbuști și măr sălbatic. Pădurea găzduiește Parcul Crâng, parc ce a fost
amenanjat pentru a suplini lipsa spațiilor verzi din interiorul orașului.
Este necesar de reliefat influența pe care vegetația o exercită asupra factoril or climatici și
asupra topoclimatelor și microclimatelor antropice. Astfel, zona forestieră influențează distribuția
și evoluția parametrilor meteorologici ce caracterizează orașul. Aceasta are rol în diminuarea
valurilor de căldură, fenomen ce apare în or așele aglomerate prin supraîncăzirea aerului din cauza
mai multor factori precum aglomerația, densitatea mare a populației sau poluarea. Un alt rol pe
care pădurea îl exercită este reprezentat de absorbția de emisii de gaze poluante.

16

Figura 3. Harta veg etației. Sursă Harta topo: 1.25000, Ediție 1989 (desecretizată), DTM.

1.3.4. Solurile si rocile

Solurile specifice care se regăsesc în cdrul orașului Buzău sunt determinate atât de zona
deluroasă subcarpatică, cât și de zona de câmpie, dat fiind faptu l că orașul este situat în partea
centrală a județului. Zona deluroasă se caracterizează prin soluri impuse de altitudine, respectiv
solurile brune și brune podzolite. În ceea ce privește zona de câmpie, se regăsesc cernoziomuri
tinere, soluri în diferite stadiuri de levigare, dar și soluri aluviale. (Fig.5). Referindu -ne la factorul
tectonic, Câmpia Buzăului este parte integrantă a Platformei Moesice, de origine hercinică.
Datorită altitudinilor cuprinse între 50 și 120 de metri, în zona orașului Buzău se regăsesc seimente
moi, dominând la suprafață loessurile, nisipurile, iar la adâncime regăsindu -se argile, pietrișuri,
nisipuri și marne nisipoase.
Influența pe care solul o exercită asupra climei, ca lement fizico -geografic, este
reprezentată de conținut ul mare de apă care contribuie la creșterea conductibilității termice, dar și
la diminuarea amplitudinilor temperaturii aerului.

17

Figura 4. Harta solurilor. Sursă: Harta solurilor României; scara: 1:200000. Ediție 1968, ICPA

1.3.5 Factorii climatogeni antropici

Analiza fenomenelor atmosferice întru -un mediu urban impune anumite diferențieri ale
evoluției si dinamicii acestora, în distribuția lor și manifestările acestora.
Mediul urban influentează dinamica în timp și spațiu a fenomenelor prin elementel e cadrului
urban.Infrastructura, înalțimea blocurilor, amplasarea caselor, sursele industriale, mijloacele de
transport, gradul de vegetație existenta, artele de circulație, gradul ridicat al autovehiculelor, gradul
ridicat al populației, intensitatea act ivităților desfașurate de acestia, conduc la influența climei si
aspecelor parametrilor climatic.

18

Figura 5 . Harta elementelor antropice. Sursă Harta topo: 1.25000, Ediție 1989 (desecretizată),
DTM.

19
CAPITOLUL II
CARACTERISTICILE CLIM EI

Existența județului Buzău pe teritoriul României îi imprimă acestuia o nuanță a climatului
temperat continental, însă localizarea în partea de sud -est a țării aduce orașului anumite
caracteristici propii.Întinzându -se pe mai multe trepte de relief, p ornind de la zona de munte, zona
de deal și ajungând până la zona de câmpie, orașul Buzău îmbrăca anumite nuanțe locale din punct
de vedere climatic.Așadar, se resimt influențe ale climatului de munte, ale climatului de deal și
influențe ale climatului de câmpie mai ales în arealul de studiu, în municipiul BuzauSe face, astfel
trecerea ușor și treptat de la temperaturile mai scăzute ale climatului de munte, cu temperaturi
medii anuale de 4 -6 ◦C, la temperaturile medii anuale ale climatului de câmpie, aici î nregistrându –
se valori de 10 -10,5 ◦C.

2.1 Temperatura aerului

Dintre toate elementele meteorologice, temperatura aerului are rolul cel mai important
deoarece fluctuațiile care apar în cadrul temperaturii determină ulterior modificarea parametrilor
clima tici a celorlalte elemente meteorologice.

2.1.1. Temperatura medie anuală și lunară a aerului

Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
multianuală
Media lunară -1.8 0.4 4.9 10.9 16.4 20.2 21.6 20.8 16.9 10.6 5.0 1.0 10.5
Date prelucrate după AN M, 2017
Tabel 1. Temperaturile medii lunare multianuale la stația meteorologică Buzău, în
perioada 1971 -1980

20

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 6 . Regimul anual al temperaturii aerului la stația meteorologică Buzău , în perioada
1971 -1980

În fig ura 7 s-a realizat o corelare între temperatura medie lunară și temperatură medie
mulltianulă. După cum se observă, valoarea temperaturii multianuale est e de 10,5 ° C în jurul
căreia se desfasoarea temperaturile medii ale celor 12 luni.
Așadar, regim ul anual al temperaturii medii a aerului înregist rează o minimă în sezonul
rece, în luna ianuari e de -1,8 °C ,și o maximă de 21, ° C în luna iulie, în sezonul cald.
Temperatura aerului se manifestă în funcție de perioada din an și în funcție de factorii g enetici
care stau la baza modificarei acesteia, făcând ca temperaturile să crească din luna ianuarie, până
în luna august, iar apoi să scadă până în luna decembrie.
Pe măsură ce intensitatea radiației globale crește și implicit crește și durata de strălucire a
soarelui, se înregistrează o creștere a temperaturii. Se remarcă că luna martie înregistrează o
temperatură medie de 4,9 ° C,ca mai apoi la o luna di ferență, să se înregistreze 10.9 ° C, cu o
diferență vizibilă de 6 ° C. Tot odată se face trec erea de la sezonul rece la sezonul cald. Începând
cu luna aprilie, temperaturile încep să crească, fiind mai mari de cât media multiannuala de 10,6
°C Astfel , în luna mai se înregistrează o temperatură medie de 16. 4 °C , urmând ca luna iunie și
iulie să înr egistreze cele mai mari valori ale temperaturii a erului,respectiv 20.2 °C și 21,6 ° C.
Din acest moment, odată cu intrarea în luna august, durată de strălucire a Soarelui scade și
temperaturile încep să scadă.Revenirea la sezonul rece, se face vizibilă prin lunile semptemb rie
unde se înregistrează 16.9 ° C, iar în luna octombrie, datorită inver siunilor termice ce apa r,
temperatura aerului începe să scadă. De asemenea, se trece de la un regim anticiclonic, cu timp -1.80.44.910.916.420.221.620.8
16.9
10.6
5.0
1.0
-5.00.05.010.015.020.025.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Media lunară Media multianualăC⁰
Luni10.5

21
frumos, la un regim ciclonic, lucru ce caract erizează sezonul rece,printr -un timp urât, cu
temperaturi scăzute.
Linia regimului anual are o evoluție normală, specifică fiecărei luni în parte, și respectiv
caracteristică fiecărui sezon în parte, de la temperaturi negative în perioadă rece, l a temper aturi
pozitive in perioada caldă .

2.1.2. Diferențele de temperatură medie lunară de la un an la altul

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cea mai mare
temperatura 1.5 4.1 8.1 13.8 18.9 22.5 23.3 22.8 20.3 12.4 7.8 3.4
Media -1.8 0.4 4.9 10.9 16.4 20.2 21.6 20.8 16.9 10.6 5 1
Cea mai mica
temperatura -4.4 -4.2 2 9 14.3 18.5 19.8 18.4 15.1 8.7 2.7 -1.7
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 2. Variația mediilor lunare și anuale ale aerului la stația meteorologică Buzău , în
perioada 1971 -1980

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 7 . Regimul variațiilor medii lunare ale temperaturii aerului la stația meteorologică
Buzău în perioada 1971 -1980

După cum se remarcă in figura 7 cele trei linii reprezentative nu se intersectează, fiind
vizibil ă diferența dintre temperaturi. Temperturile minime și maxime , ca de altfel specific întregii
țări, se caracterizeaza cu o minimă în lu na ianuarie cu valoarea de -4,4°C și o maximă de 23 .3°C
în luna iunie. -10-50510152025
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cea mai mare temperatura Media Cea mai mica temperatura(C⁰)
Luni

22
Se observă că pe măsura creșterii temperaturii de la lună la lună, și schimbarea
anotimpurilor, prezența inversiunilor termice iarna și în general în sezoul rece,determină o
diferenta dintre cea mai mică medie lunara și cea mai mare m edie lunară de 3 -4 °C. De exemplu,
in urma analizei celor 10 ani d e interes, în l una iulie s -a înregistrat 19,8 ° C pentru cea mai mică
medie lunară și resprectiv 23,3° C pentru cea mai mare medie lunară.Pe de altă parte,în lu na martie
s-au înregistrat 8 ,1°C pentru cea mai mare medie luna ra în timp ce temperatura de 2 ° C a fost
inregstrata pentru cea mai mică medie lunară.Așadar,temperatură aerului,variază de la anotimp la
anotimp, de la an la an.

2.1.3. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale

Sezonul Anotimpul Luna T (oC)
Cald Primavara III 4.9
10.7
17.8
10.6 IV 10.9
V 16.4
Vara VI 20.2
20.9 VII 21.6
VIII 20.8
Rece Toamna IX 16.9
10.8
3.3 X 10.6
XI 5
Iarna XII 1
-0.1 I -1.8
II 0.4
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 3. Temperaturi medii anotimpuale și semes triale ale aerului la stația meteorologică
Buzău în perioada 1971 -1980

Prin intermediul acestui tabel ne sunt ilustrate valorile medii înregistrate în fiecare an
pentru cele patru anotimpuri ( iarna,primvara,vara și toamna ) , dar totodată și pentru cele două
semestre ; semestrul rece cuprins între lunile octombrie și martie și nu în ultimul rând cel cald,
între lunile aprilie și septembrie.
Astfel, în urma cercetărilor făcute, putem observa faptul că , iarna, cea mai scăzută
temperatură medie a fost de -4,4°C , înregistrată în anul 1980 , aceasta fiind rezultatul acțiunii
maselor de aer reci ce prov in din nord -estul continentului . Tot pentru acest anotimp, cea mai
ridicată tem peratură a avut loc în anul 1977 , având valoarea de 4,1°C . Primăvara, cea mai ridi cată
temperatură a fost înregistrată în anul 1979 ,aceasta fiind 18,9 , la polu l opus situându -se anul 1980 ,
când minima a fost de 2°C. Sezonului de vară îi sunt caracteristice cele mai mari temperaturi medii
medii lunare, în cadrul arealului de studiu maxi mă înregistr ându -se în anul 1972,fiind de 23 ,3°C ,

23
iar minima în 1974 , de 18.4°C . Cel de -al doilea anotimp de tranziție toamna, aduce cea mai mar e
temperatură medie în anul 1975 , de 20,3 °C, iar cea mai scăzută medie ter mică a fost înregistrată
tot în 197 5, având valoarea de 2,7 .

2.1.4. Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 8. Abaterile valoriilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii
aerului la stația meteorol ogică Buzău , în perioada 1971 -1980

În determinarea abaterilor valorilor medii s -a folosit diferența dintre temperatură medie
anuală și temperate medie multianuală.
Astfel, se poate observă în figura 9, că față de media multianula, 10.6 ◦C abat erile variază
de la an la an.Abaterile pozitive se evidentieaza în cea mai mare partea perioadei de studio
,respectiv în 6 ani (60%): 1971,1972,1974,1975,1977,1979, unde cea mai mare abatere se
înregistrează în cazul anului 1975 ,cu valoare de 1,2 ◦C.Pe d e altă parte, în ceilalți 4 ani, se înscriu
abaterile negative (40%), cea mai mică valoare fiind semnalată de anul 1976, cât și de anul 1980,
cu o valoare de -0.9◦C.

2.1.5. Variația de la un an la altul a temperaturii aerului față de media multianuală

Ani 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 Media
multianuală
Media anuală 10.9 10.7 10.1 10.8 11.8 9.7 10.9 10.1 11.0 9.7 10.5
Date prelucrate după ANM, 2017 0.3
0.1
-0.50.21.2
-0.90.3
-0.50.4
-0.9
-1.5-1-0.500.511.5
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980(C⁰)
Ani

24
Tabel 4. Diferențele temperaturilor medii anuale față de media multianuală la stația
meteorologică Buzău în perioada 1971 – 1980;

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 9 . Diferențele temperaturilor medii anuale față de media multi anuală la stația
meteorologică Buzău în perioada 1971 – 1980

O primă constatare, în analiza variației temp eraturii de la an la an este faptul că temper atura
oscilează de la an la an. Niciun an din perioada studiată nu inregistrează o valoare a temperaturii
egală cu valoarea temperaturi i multianuale, de 10.5°C . Se înregistrează abatere de 1 -2 °C, respectiv
câteva zecimi de grade:0,1 -02 °C în decursul celor 10 ani, față de media multianuală.
Așadar, pentru perioada de studiu 1971 -1980, la stația meteorologică Buzău, anul 1975
scoate în evident o temperatură medie de 11.8 ◦C, fiind cea mai ridicată temperatură , dat tot odată
și anii 1976 și 1980 cu o temperatură medie de 9.7 ◦C, de data această, fiind cea mai scăzută
temperatură.

2.2. Umezeala aerului

În acest subcapitol, elementul meteorologic studiat este umezeala aerului, în cadrul acestuia
fiind analiza t parametrul specific regimul mediu anual. Datele au fost prelucrate în tabelul de mai
jos, iar pe baza acestuia s -a realizat ulterior graficul de tip coloane.
Acest element meteorologic are un rol primordial, el influențând într -o oarecare măsură cantitat ea
de precipitații și formarea ceții sau a norilor. De asemenea, are un rol foarte important în reglarea 10.9
10.7
10.110.811.8
9.710.9
10.111.0
9.7
88.599.51010.51111.512
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980
Media anuală Media multianualăC⁰
Ani10.5

25
evapotranspirației, Se exprimă în procente și reprezintă conținutul de vapori de apă din atmosferă
la un moment dat.
Aceasta este influențată în princi pal de temperatura aerului, de nebulozitatea atmosferică
și de precipitațiile atmosferice.

2.2.1. Regimul mediu multianual al umezelii relative

Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
multianuală
Media
lunară 81 80.9 75.4 70 70.9 67.4 68.4 69.1 72.4 76 82 81.8 74.6
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 5 . Mediile anuale ale umezelii relative (%) la stația meteorologică Buzău , în perioada
1971 – 1980

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 10. Variația de la un an la altul a medilor anuale ale u mezelii relative (%) la stația
meteorologică Buzău, în perioada 1971 – 1980

Umezeala relativă are o tendita generală de creștere pe măsură scăderii temperaturii.Astfel
spus, când temperatura scade, umezeală crește.Din acest motiv, valorile cele mai ridica te ale
umezelii se înregistrează în sezonul rece al anului, când temperatura are cele mai mici valori, iar
cele mai scăzute valori ale umezelii, se remarca în sezonul cald al anului, când predomină
activitatea anticiclonică. 81 80.9
75.4
7070.9
67.468.469.172.47682 81.8
606570758085
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Media lunară Media multianualăUR (%)
Luni

26
La statita meteorologică Buză u, pentru orașul Buzău cea mai mare valoare a umezelii s -a
înregistrat în luna noiembrie , cu o valoare de 82 %, iar minimul în lun a iunie, cu valoarea de 67,4
%. Datorită unui regim continental ce caracterizează clima din acesta regiune a țării, unde este
localizat orașul Buzău, județul Buzău făcând parte atât din zona de munte, cat și cea de câmpie, la
poalele Subcarpaților, dar și în câmpia Buzăului, aici se înregistrează unele dintre cele mai scăzute
valori, comparativ cu alte regiuni ale țării, datorită mișcărilor descendențe cu intensitate mare, ce
produc scăderea umezelii, respectiv creșterea temperaturii, fenomen cunoscut sub numele de föhn.

2.2.2. Regimul mediu multianual al umezelii relative

Ani 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 Media
multianuală
Media
anuală 73.8 77.3 73.7 73.5 73.3 74.9 73.4 74.3 74.1 77.8 74.6
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 6. Mediile anuale ale umezelii relative (%) la la stația Buzău în perioada 1971 – 1980;

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 11. Medii anuale ale umezelii relative (%) la stația Buzău în perioada 1971 – 1980;

Conform graficului anterior, putem deduce faptul că regimul multianual al valorilor
umezelii relative se caracterizează prin variații neuniforme pe parcursul celor 10 ani de studiu,
cuprins între 1971 -1980. După cum se observă, valorile sunt cuprinse între 73,3%,caracterisitc 73.877.3
73.773.573.374.9
73.474.374.177.8
71.072.073.074.075.076.077.078.079.0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980
Media anuală Media multianualăLuniUR (%)

27
anului 1975 și 77,8% în anul 1980 . Variația umezelii relative este în mare măsură influențată de
cantitatea de vapori de apă ce se regăsește în masele de aer care survolează arealul de studiu.

2.3. Durata de strălucire a Soarelui

Durata de strălucire a soarelui se caracterizează prin prezența discului solar pe bolta
cerească și intervalul de timp când este vizibil, exprimat în ore sau zecimi de ore.Durat a de
strălucire a Soarelui este în strânsă legătură cu nebulozitatea.

2.3.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 12 . Regimul lunar și anual al duratei de strălucire a Soarelui (ore) la stația Buzău în
perioada 1971 – 1980;

De regulă, durata medie minimă de strălucire a Soarelui se înregistrează în sezonul rece, în
special în sezonul de iarnă, când nebulozitatea este ridicată,cu valori maxime.Media maximă, pe
de altă parte, după cum ne arată ș i graficul, se înregistrează în sezonul cald, în perioadă aprilie –
septembrie, când nebulozitatea are valori scăzute, predominând timpul seni, fără formațiuni
noroase pe bolta cerească.
Așadar, la stația meteorologică Buzău, minimul înregistrat se remarcă în luna februarie ,
cu 82,1 de ore, atunci când nebulozitatea, așadar, este ridicată. Pe de altă parte, maximul duratei
de strălucire a Soarelui s -a înregistrat în luna iulie, cu 284,7 ore.Perioada mai -septembire se
remarcă prin valori ridicate, fiecare lu na înregistrând peste 200 de ore. Numărul mare de ore 91.382.1147181232.8271284.7270.6
216.6
189
101.488.9
050100150200250300
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIOre
Luni

28
înregistrat la stația meteorological Buzău se datorează și regiunii de câmpie, din care fa ce parte
oraș.
2.4. Nebulozitate atmosferică

Nebulozitatea reprezintă în linii mari gradul de acoperire a bolți i cerești cu formațiuni
noroase.Totalitatea norilor de pe bolta cerească reprezintă sisteme formate din picături fine de apă
sau cristale de gheață aflate în suspensie.Apariția norilor depinde în mare măsura și de celelalte
elemente meteorologice, dar la r ândul sau, nebulozitatea are o influență asupra fenomenelor
meteorologice și asupra distribuției în timp și spațiu a elementelor meteorologice.
În timpul activității anticiclonice, nebulozitatea prezintă un minim, fapt observat în lunile
calde ale anului, când regimul anticiclonic impune un timp frumos, senin, în timp ce în momentul
activității ciclonice nebulozitatea prezintă un maxim al formațiunilor noroase pe bolta cerească,
influențată și de inversiunile termice, acest aspect fiind caracteristic pentr u sezonul rece al anului.
În cele ce urmează, vom observa și vom analiza evoluția nebulozității în decursul celor 12
luni pe teritoriul orașului Buzău

2.4.1. Regimul anual al nebulozității

Luni I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
multianuală
Media
lunară 7.0 7.4 6.8 6.9 6.1 5.6 5.3 4.8 5.6 5.0 6.7 6.9 6.2
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 7. Medii lunare și anuale ale nebulozității toatale la stația meteorologică Buzău, în
perioada 1971 -1980

29

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 13. Reg imul anual la nebulozității totale la stația meteorologică Buzău , în perioada 1971 –
1980

Așadar, regiunii de câmpie, unde este amplasat în mare parte orașul Buzău, valoriile medii
cele mai mari ale nebulozității se remarcă în lunile anotimpului de iarnă, în luna decembrie cu o
valoare de 6, 9 zecimi, luna ianuarie cu 7 zeci, iar luna februarie cu 7,4 zecimi . În luna ianurie,
actorul principal în rolul creșterii nebulozității îl reprezintă invazia maselor de aer din partea de
nord, nord -vest, mase de aer um ede și reci, iar în plan secundar întâlnim inversiunea maselor de
aer. De asemenea, intrarea în anotimpul de iarnă, este marcată de luna noiembrie cu o valoa re
medie a nebulozității de 6,7 zecimii, iar ieșirea din sezonul rece se remarcă prin lunile martie și
aprilie cu valori medii de 6,8 , respectiv 6,9 zecimi. Lunile de vară se prezintă prin valori ceva mai
reduse decat în lunile reci ale anului, luna august înregistrand cea mai mica valoar e medie a
nebulozitații, de 4,8 zecimi.

2.4.2. Numărul mediu l unar de zile senine si zile acoperite
7.07.4
6.86.9
6.1
5.6
5.3
4.85.6
5.06.76.9
4.04.55.05.56.06.57.07.58.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Media lunară Media multianualăOre si
zecimi de
ore
Luni

30

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 14 . Frecvența nebulozității la stația Buzău în perioada 1971 – 1980;

În reprezentarea grafică din figura 16 observăm frecvența numărului mediu de zile senine,
noroase și acoper ite înregistrate la stația meteorologică Buzău.
Zilele cu cer senin au o frecvență mică pe teritoriul orașului Buzău, după cum reiese din
grafic, spre deosebire de zilele cu cer noros, care au frecvență cea mai mare. Densitatea mare a
formațiunilor noroas e pe bolta cerească se datorează și poluării orașului, gazele emise consituind
nuclee de condensare, rezultând deci apariția formațiunilor noroase și implicit un număr ridicat al
zilelor cu cer noros .

2.5. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosf erice reprezintă totalitatea particulelor de apă care cad din nori pe
suprafața Pământului, în urma condensării vaporilor de apă, precipitații ce pot fi lichide sau solide,
și care depind în mare măsură de circulația maselor de aer și descendența aerului. Acestea poate
avea forme diferite, de la cea lichidă în care sunt incluse ploile, aversele de ploaie, burnița, la cea
solidă, unde întâlnim ninsoare, grindină, măzăriche, dar și sub ambele forme, atât solidă cât și
lichidă, lapoviță.
În principiu cantitate a de precipitații căzute într -un interval de timp, mai scurt sau mai lung
reprezintă cel mai important aspect, acest lucru influențând diversele domenii de activitate. 0.010.020.030.040.050.060.070.080.090.0100.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIINebulozitate (%)
Luni
Zile cu cer senin Zie cu cer noros Zile cu cer acoperit

31
Acestea se pot resimți în domeniul agriculturii, pot influența debitele râurilor, conduc ând la
indundatii, pot provoca pagube la nivelul mediului urban, etc.
În cazul studiului de față, asupra orașului Buzău, este important să vedem cantitatea de
precipitații anuale, cât și cantitatea de precipitații căzute în 24 de ore, pentru a observă di stribuția
lor în timp și cum acestea pot conduce la formarea fenomenelor meteorologice, alături de alți
parametri meteorologici importanți.

2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice

Ani 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 Media
multianuală
Media
anuală 629.7 802.6 388.7 478.4 412.9 520.8 503.7 528.9 664.2 680.7 561.06
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 8. Cantitatea medie anuală de precipitații atmosferice la stația meteorologică Buzău,
în perioada 1971 – 1980

Date prelucra te după ANM, 2017
Figura 15. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația meteorologică Buzău, în
perioada 1971 – 1980;

În figura 15, remarcăm diferența și comparația între cantitatea medie anuală și cantitatea
medie multianuala a precipitații lor atmosferice. Anul 1972, este anul cu cea mai mare cantitate 629.7802.6
388.7478.4
412.9520.8503.7528.9664.2680.7
200.0300.0400.0500.0600.0700.0800.0900.0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980
Media anuală Media multianualăLunil/m²

32
medie anuală, cu o cantitate de 802,6 l/m² în timp ce anul 1973 este anul cu cea mai mică cantitate
anuală cu o valoare de 388,7 l/m² . Dacă facem comparație vizuală între media anuală și cea
multianuală , observ ăm că nu avem fluctuaț ii deosebite, cantitatea medie multianual ă fiind în
valoare de 561,06 mm.

2.5.2. Variația mediei cantității lunare multianuale de precipitații

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cea mai
mare medie 48.4 45.1 68.4 70.4 174.3 147.1 119.3 197.3 107.8 134.9 69.6 71.8
Cantitatea
medie 21.43 23.5 24.6 40.05 99.84 68.49 75.04 66.02 43.43 36.88 39.98 21.8
Cea mai
mică medie 6.0 2.1 2.9 23.4 46.7 43.5 8.1 18.7 0.9 3.9 17.6 0.7
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 9. Cantitățile medii anuale de precipitații la stația meteorologică Buzău în perioada
1971 -1980

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 16. Regimul anual al cantitatilor medii, maxime și minime de precipitații la stația
meteorologică Buzău în perioada 1971 -1980

Analizând această comparație, între cea mai mică medie lunară, cea mai mare medie lunară
alături de media lunară putem observa câteva diferențe și abateri. Se remarcă luna iulie, cu o medie
de 197,3 mm, cu mult ridicată peste media celor 10 ani, cu o valoare a lunii iulie de 66.02. De
asemenea, iese în evidența și luna octombrie, printr -o cantitate medie lunară în valoare de 134, 9
mm, o cantitate însemnată de precipitații dacă avem în vedere caracteristicile sezonului de 0.050.0100.0150.0200.0250.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cea mai mare medie Cantitatea medie Cea mai mică mediel/m²
Luni

33
toamnă.În cazul celor ma i mici medii lunare, luna decembrie este pe p rimul loc, înregistrând doar
0.7 mm.

2.5.3. Cantitățile medii anotimpuale de precipitații

Anotimp Medie multianuală
Primavara 164.49 l/m ²
Vara 140.28 l/m²
Toamna 120.29 l/m²
Iarna 66.73 l/m²
Sezonul cald 392.87 l/m²
Sezonul rece 168.19 l/m²
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 10. Cantități medii anotimpuale de precipitații atmosferice (l/m²) la stația
meteorologică Buzău în perioada 1971 – 1980

Din analiza tabelui de mai sus care redă valori medii anot impuale și semestriale de
precipitații atmosferice pentru perioda 1971 -1980, se poate spune că cele mai mari cantități de
precipitații sunt înregistrate pe timpul primăverii , atunci când media multianuală este de 164,49
l/m², datorită averselor generate de pătrunderea ciclonilor mediteraneeni ce se manifestă doar în
perioada caldă a anului.
De cealaltă parte, cele mai mici cantități de precipitații sau înregistrat în perioada dată pe
timpul iernii ( 66,73 l/m²), datorită predominanței mai mari a timpului ant iciclonic.
În timpul verii și toamnei mediile multianuale ale precipitațiilor la stația meteorologică din Buzău
nu prezintă variații semnificative, pentru ambele anotimpuri înregistrândus -se medii multianuale
ale precipitațiilor curpinse între 120,29 /m² (t oamna) și 140,28 l/m² (primăvara).

2.5.4. Abaterea cantităților medii anuale de precipitații față de cantitatea medie
multianuală

34

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 17. Abaterile valorilor medii din fiecare an fată de media multianuală a cantitățil or
de precipitații la stația meteorologică Buzău în perioada 1971 -1980

În graficul de mai s -au reprezentat abaterile pozitive sau negative reprezentate de cantitățile
de precipitații ce au fost înregistrte la stația meteorologică din Râmncu Sărat în perio ada 1971 –
1980.
Analizând acest grafic, putem observa un număr de 4 abateri pozitive și 6 abateri negative.
Abaterile pozitive sunt caracteristice anilor 1971, 1972, 1979 și 1980, ani în care au căzut cantități
mai însemnate de precipitații, iar abaterile negative în toți ceilalți ani din intervlul de timp
menționat mai sus, pentru care cantitățile de precipitații au fost mai scăzute.
Cea mai mare abatere pozitivă corespunde anului 1972 (cu 241,5 mm), care de altfel a fost
cel mai plois an din întreg șirul de ani analizați, iar cea mai mică abatere negativă anului 1973 ( –
172,4 mm), an ce a fost caracterizat de cantități de precipitții mai reduse.

2.5.5 Cantități maxime lunare multianuale de precip itații în 24 ore

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
multianuală
Media
lunară 9.5 10.4 10.7 13.6 30.6 24.2 35.3 25.3 17.6 15.9 16.8 7.2 18.1
Date prelucrate după ANM, 2017
Tabel 11. Cantitățile maxime lunare de precipitații în 24 ore la sta ția meteorologică Buzău,
în perioada 1971 – 1980;
68.6241.5
-172.4-82.7
-148.2-40.3-57.4-32.2103.1119.6
-200.0-150.0-100.0-50.00.050.0100.0150.0200.0250.0300.0
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980l/m²
Ani

35

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 18. Regimul cantităților maxime lunare de precipitații în 24 ore la stația
meteorologică Buzău , în perioada 1971 – 1980

Din reprezentarea grafică a cantităților lun are de precipiatii căzute în 24 de ore se
evidențiază luna iulie cu cea mai mare cantitate, în valoare de 35,34 l/m², urmată în deaproape de
luna mai cu o valoare de 30.61 de l/m². Cele mai mici cantități ale precipitațiilor atmosferice
înregistrate în 24 de ore, în decursul celor 10 ani de studiu, se găsesc în luna decembrie, cu o
valoare de 7,27 de l/m². După cum este și normal, lunile calde ale anului, sunt caracterizate prin
cele mai mari valori ale cantității de precipitații, iar lunile reci ale anulu i, prin cele mai mici
cantități .

2.6. Vântul

Vântul este definit ca fiind acea deplasare pe orizontală a aerului generată de diferențele de
presiune. Mai este numită și mișcare advectivă. (Povară R., 2006) .
9.5410.49 10.7313.6530.61
24.2735.34
25.31
17.6215.9616.87
7.27
0510152025303540
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Media lunară Media multianualăl/m²
Luni

36

Date prelucrate după ANM, 2017
Figura 19. Re gimul multianual al frecvenței și vitezei vântului, la stația meteorologică
Buzău, în perioada 1971 -1980

Pentru orasul Buzău, situat în partea de est a Cămpiei Romăne, cu influențe ce se resimt de
la poalele Subcarpațiilor de Curbură, predomină vănturile de NE, cu 25,1%
De asemenea, vântul are intensitate mare din partea de SV și N cu peste 13 % spre deosebire
de partea de SE, unde frecvența vântului este doar de 1,7 %.De obicei, cele mai mari frecvențe ale
vântului se înregistrează în sezonul rece, în sp ecial în anotimpul de iarnă, și cele mai scăzute în
anotimpurile calde, când predomină anticiclonul cu timp senin .
Calmul atmosferic a înregistrat o valoare de 27,7 %, ceea ce sublinieaza caracteristicile
locului de așezare a orașului , după unii autori, media în regiunea Câmpiei Române, a frecvenței
calmului atmosferic fiind cuprins între 20 -40 % .
Viteza vântului se exprimă în m/s reprezentând distanța dintr -un loc în altul, a particulelor
de aer în unitatea de timp.Viteza vântului este strâns legată și intensitatea acestui parametru
depinde de structura reliefului, de suprafața abiacenta, în general, de obstacolele întâlnite în calea
sa.
Analizând valorile medii lunare înregistrate la stația meterologica Buzău,cea mai mare
importanță se accorda direcție i dominate, cea mai mare valoare înregistrată din direcția dominant ă
a vântului, NE, fiind 2,4 m/s. 0.05.010.015.020.025.030.0N
NE
E
SE
SSVVNV
Frecvență (%) Viteză (m/s)

37
De asemenea, se remarcă și direcția SV cu o viteză medie de 2,3 m/s , în timp ce direcțiile
S, SE și Vest cu cele mai mici viteze medii ale vântului cu valo area de 1,2 m/s.Viteză medie a
vântului oscilează de la un sezon la altul , cele mai mari viteze fiind posibile atât în sezonul de
iarnă, iar vara, din cauza predominării regimului anticiclonic, cele mai mici valori.
În cadrul orașului Buzău, frecvența și intensitatea vântului, cât și viteza vântului sunt
împiedicate în a atinge valori ridicate, datorită dezvoltării urbane, precum a clădirilor înalte, a
blocurilor, a caselor, a diferitelor obstacole, care împiedică vântul în deplasarea lui, de a atinge
valori ridicate .

38
CAPITOLUL III – TOPOCLIMATE ȘI MICROCLIMATE

3.1 Geneza topoclimatelor și microclimatelor specifice

Capitolul de față va urmări, în mod sistematic definirea și caracterizarea topoclimatelor și
mocroclimatelor care se regăse sc în arealul județului Buzău. În ceea ce privește caracterizarea
acestora, se vor urmări elemente de natură climatică, hidrografică, fizico -geografică și elemente ce
generează prezența anumitor tipuri de soluri. De asemenea, se va analizasuccint influența pe care
treptele de relief o exercită asupra topoclimatelor și microclitelor care se regăsesc în acest areal.
Se vor evidenția, de asemenea, caracteristicile generale ale topoclimatelor și microclimatelor care
se regăsesc în acest areal, particularizând u lterior către elementele specifice ale acestora pe
regiunea aleasă.
Pentru a putea analiza topoclimatele și microclimatele specifice este necesar să definim
aceste concepte, astfel, t opoclimatologia studiază regimul climatic generat de condițiile fizico –
geografice locale (relief, vegetație, sol, hidrografie) pe fondul general al macroclimatului. Permite
realizarea unor cercetări ale potențialului climatic local, din punct de vedere teoretic și aplica tiv.
Microclimatologia analizează specificul supraf eței active, a diverselor ecosisteme naturale și
cultivate (ex.: o pădure, o plantație de pomi fructiferi), dar și a spațiilor locuite (camere, hale
industriale, adăposturi pentru animale etc) în formarea diverselor microclimate, folosind în mod
particular observațiile și măsurătorile microclimatice expediționare. În ultimii ani, domeniul de
studiu al microclimatologiei pierde în favoarea topoclimatologiei. Întâlnim tot mai des cercetări
referitoare la topoclimatul pădurii, topoclimatul unui lan cultivat (f itoclimat) etc. (Povară, 2004,
pp. 17 -22)
De asemenea, în literatura de specialitate, sunt evidențiați factorii care influențează
topoclimatele și microclimatele. În acest sens, s tratul de aer, la contactul cu suprafața terestră,
suportă variații esențiale ale valorilor elementelor meteorologice determinate tocmai de specificul
și de forța ei modificatoare, care vor genera tipuri climatice foarte variate. Această suprafață poate
fi transformată antropic prin activități agricole (cultivarea plantelor, irigaț ii, lucrări
hidroameliorative), industriale, de construcții etc., care schimbă implicit caracteristicile straturilor
inferioare ale aerului, creând topoclimate și microclimate aparte.
Acțiunea modificatoare a schimburilor radiativ -calorice și de umiditate , prezentă până la
o înălțime de c âțiva metri în atmosferă sunt particularități ale regimului elementelor climatice
produse de vegetație care sunt, în principal, de natură topoclimatică și microclimatică, în funcție
de diferitele asociații vegetale, ele fă când obiectul de studiu al Topoclimatologiei și

39
Microclimatologiei. Un rol aparte revine plantelor de cultură, care creează un fitoclimat aparte,
studiat în cadrul Agromet eorologiei și Agroclimatologiei. (Povară, 2004)
Pădurea este un ecosistem alcătuit di n mai multe etaje biologice, în strânsă interdependență
de ceilalți componenți ai peisajului geografic. Principalele etaje de vegetație ale pădurii sunt:
arboretul, subarboretul, semințișul și pătura erbacee (Negulescu, Stănescu, 1964). În cadrul acestui
mare complex natural se creează un microclimat specific, influențat de toate componentele sale,
dar, în același timp, acestea pot forma și modifica climatul general al zonei pe areale extinse.
Gradul de împădurire este determinant în resimțirea efectelor la distanțe mai mari sau mai mici,
influențând astfel condițiile topoclimatice și microclimatice ale suprafețelor învecin ate. Factorii
climatici care condiționează existența pădurii sunt: energetici (radiația solară și temperatura),
hidrici (precipitațiile atmosferice și umezeala aerului) și mecanici (vântul, zăpada, chiciura,
poleiul, grindina etc). La rândul ei, pădurea exercită o influență asupra principalelor elemente ale
climatului: lumină, temperatură, umiditate, compoziția aerului, vânt. (Povară, 2004 )
Efectul complex topoclimatic și microclimatic este limitat în funcție de dimensiunile
suprafețelor. În situația în care acest efect este datorat unor form ațiuni vegetale mari și omogene,
care ocupă teritorii întinse, ce aparțin unor tipuri zonale de macr oclimă, amploarea lui nu depășește
limitele modificărilor la scară mezoclimatică. (Povară, 2004)
Cea mai mare influ ență asupra suprafeței active este cauzată de relief, deoarece generează
trăsături climatice importante. Rețeaua hidrografică a or așului stud iat prezintă o influ ență
deosebită asupra modificării condițiilor climatice locale, iar văile care s -au format de -a lungul
timpului, dirijează vânturile în sensul orientării lor. În funcție de densitatea, speciile caracteristice
sau înălțimea arborilor,veg etația generează la rândul ei anumite particularități climatice, dar și
topoclimatice diferite
3.1.1 Topoclimate naturale

3.1.1.1 Topoclimatul de vale

Particularizând asupra Buzăului, topoclimatul de vale este reprezentat de Valea Buzăului.
Această re giune se regăsește în cadrul bazinului hidrografic Buzău, situat în partea estică a țării.
Bazinul Buzău este parte componentă a bazinului hidrografic al Siretului, acesta având cea mai
mare întindere de pe teritoriul țării. Secțiunea de față va face refer ire la partea cuprinsă pe teritoriul
județului Buzău, nefiind luată în considerare secțiunea care se desfășoară în perimetrul altor județe.
În cadrul regiunii de studiu a acestei văi se include bazinul hidrografic al Buzăului în întregime,
limitele acestui a identificându -se pe tot traseul lor cu cele ale râului.
Este necesară realizarea unor corelații între elementele de relief care înconjoara Valea
Buzăului și dinamica meteorologică pe care acest topoclimat o comportă. Astfel, se poate menționa

40
faptul că manifestările meteorologice de natură complexă au frecvență destul de redusă pe arealul
Văii Buzăului din perspectiva circulației generale a atmoseferei. Această dinamică redusă se
datorază în principal formelor de relief , respectiv relieful carpatic di n nord reprezetat de Carpații
Orientali și a celul de câmpie din sud reprezentat de Câmpia Română. Aceasta din urmă produce
devieri ale maselor de aer,accelerări și accentuări le manifestării lor precum și orientări determinate
de configurația acestora (To por, Stoica, 1965).
Vor fi trecute în revistă o serie de caracterisitici fizico -geografice ale Văii Buzăului. Astfel,
printr -o privire de ansamblu, aceasta traversează trei unități de relief, respectiv relieful de munte
reprezentat de Carpații Orientali, Subcarpații de Curbură și relieful de cămpie reprezentat de
Câmpia Română. Mai exact, formele de relief care corespund Văii Buzăului sunt cuprinse între
Munții Ciucaș de unde izvorăște râul Buzău și localitatea Șendreni, punctul unde se varsă râul
Buzău în Siret. Valea Buzăului își schimbă direcția, iar din punctul de vedere al altitudinii formelor
de relief, aceasta variază, coborând în apropierea zonelor depresionare și înălțându -se în preajma
zonelor de câmpie. Din punct de vedere morfometric, terasele V ăii Buzăului sunt grupate în trei
sectoare transversale, care sunt cuprinse între Vama Buzăului -Întorsura Buzăului și Rățești -Buzău.
Referindu -ne la hidrografie, principala arteră regăsită de -a lungul văii este râul Buzău.
Direcția văii în cele trei sect oare de relief, montan, subcarpatic și de câmpie este atât de -a
curmezișul formațiunilor geologice, cât și cu dezvoltare oblică.
În ceea ce privește vegetația văii, regiune cuprinde 3 subetaje de vegetație, reprezentate de
pădurile de fag și rășinoase, s ubetajul pădurilor de fag, precum și vegetația solurilor sărăturate.
Solurile care se regăsesc în arealul Văii Buzăului, sunt atât de tip zonal, cât și azonal. Astfel, se
regăsesc soluri zonale de pădure, brune și brune podzolite, solonețuri, solonceacuri și litosoluri și
regosoluri specifice zonei de eroziune pregnantă sau unde relieful este tânăr.
Valea Buzăului, prin caracteristicile și particularitățile sale, se constituie în cea mai tipică
vale din Carpații de Curbură. În ceea ce privește Întorsura Bu zăului, inversiunile de temperatură
au o durată destul de mare din cauza formei sale de bazinet închis care nu permite o circulare rapidă
a maselor de aer. (Frăsineanu, 2004)
Aceste porțiuni de vale, asemenea depresiunilor intercalate între munți, au rolu l de insera
o anumită discontinuitate topoclimatică, pe fundul acestor având loc acumulări de aer rece,
inversiuni de temperatură, curenți de aer cu natură descendentă, precipiații destul de reduse sau
diminuate comparativ cuunitățile montane limitrofe și diferențe majore manifestate între zi și
noapte sau între vră și iarnă. (Bogdan, Teodoreanu, Mihai, 1974).
Aceste modificări produse de culoarele de vale sunt asemănătoare celor pe care le produc
depresiunile, cu expecția calmului atmosferic, care este în locuit cu canalizări ale cuenților de aer
convergente cu orientarea acestora. (Frăsineanu, 2004)

41

3.1.1.2 Topoclimatul de pădure

Prin particularitățile pe care zonele de pădure le generează se poate observa o modificare a
condițiilor meteorologice și a ce lor climatice pe arealele de pădure în raport cu zonele de câmp
deschis. Modificările apărute depind în principal de o serie de caracterisitici precum densitatea,
omogenitatea și structura floristică a pădurii.
Astfel, o pădure poate prezenta un singur et aj de vegetație, sau, din contra etaje variate
precum etajul arborilor înalți, etajul arborilor mijlocii și atajul arbuștilor sub care se poate dezvolta
un strat ierbaceu. Așadar, fenomenele topoclimatice din pădure se dezvoltă în funcție de două sau
mai m ulte suprafețe active situate la nivelul fieărui strat de vegetație component.
În ceea ce privește topoclima pădurii, se înregistrează diferențe seminificative în ceea ce
priveșt componența aeruui, în raport cu zonele deschise din apropierea pădurii. Astfe l, în stratul de
aer inferior se poate observa o concetrație mai ridicată a bioxidul de carbon, în raport cu straturile
superioare, unde această concentrție scade treptat. Diferențe semnificative se înregistrează și în
ceea ce privește temperaturile din zo nele de pădue în comparație cu zone de câmp deschis, astfel
înregistrându -se temperaturi mai scăzute, din cauza scăderii forței radiației solare prin prezența
coronamentului.
În ceea ce privește regimul radiativ al pădurii, acesta este influențat în mod di rect de
componența foristică, densitate și vârsta pădurii. Mai exact, aceste elemente comandă în mod activ
cantitatea de radiații care ajunge la nivelul solului, înregistrându -se, de asemenea, diferențe
semnificative față de câmpul deschis, cantitatea de r adiații fiind mult mai mică.
Referindu -ne la umiditate, putem menționa, de asemenea, prezența unor diferențe
seminificative față de câmpul deschis, din prisma faptului că procesul de transpirație al arborilor
și arbuților duce la producerea unei cantități mult mai mari de vapori de apă în comparație cu
zonele de câmp deschis.
Stagnarea în cadrul acestor zone a vaporilor de apă și a bioxidului de carbon se produce
sub incidența unei slabe circulații a aerului, în timp ce fenomenul de împrăștierea si stagnar e a
pulberilor este regăsit în proporție mult mai scăzută față de câmpul deschis datorită rolului de filtru
al pădurii.
În ceea ce privește topoclimatul de pădure din Buzău, ne vom concentra asupra parcului
Crâng și a pădurii Spătaru. Parcul Crâng este lo calizat în partea de vest a orașului, la capătul
bulevarului Nicolae Bălcescu. În ceea ce privește suprafața, Crângul Buzăului se întinde pe
aproximativ 200 de hectare, 162 din acestea fiind administrate de Ocolul Silvic Buzău, iar restul
de Primăria munic ipiului. Acest areal este o rămășiți dintr -o pădure seculară, în trecut având o
întindere mult mai vastă, care alcătuia un adevărt masiv păduros dispus pe o bună parte a

42
municipiului de astăzi. În secolul al XVII -lea a avut parte o extindere masivă a orașu lui prin
defrișarea unei părți semnificative a fondului de pădure, iar parcul Crâng este porțiunea de pădure
rămasă în urma acestei defrișări. În zilele noastre, din pădurea veche au rămas doar câțiva stejari
seculari, cei mai mulți dintre aceștia regăsind u-se pe suprafața parcului (Petcu et. all., 2002) .
Pădurea Spătaru este localizată la aproximativ 7 kilometri de orașul Buzău, în zona
izvoarelor Călmățuiului, întinzându -se pe o suprafață de 165 de hectare. Aceasta este o arie mixtă,
atât forestieră, cât și botanică și peisagistică, fiind administrată de Ocolul Silvic în cea mai mare
parte, însă deținând și porțiuni aflate în proprietate privată. Este un trup din Codrii Vlăsiei, fiind
alcătuită preponderent din frasinul pufos, frasinul de luncă și stejaru l, atât pedunculat cât și
brumăriu. Pe lângă aceștia, mai pot fi întâlniți pe alocuri jugastrul, ulmul și arțarul. În urma acestei
descrieri este evident faptul că etajul predominant este alcătuit din arbori înalți (Petcu et. all.,
2002) .
În ceea ce prive ște pătura ierbacee, apar rarități floristice, dintre care putem menționa
laleaua de crâng, bibilica și garofița. În ceea ce privește mici ochiuri de apă, apare o vegetație
higrofilă, alcătuită din stuf, stânjenel de baltă și limbariță. Nu lipsește nici ve getația halofilă, din
care putem menționa prezența ghirinului și a Plantago maritima . Putem observa faptul că stratul
ierbaceu este unul destul de diversificat datorită alternanței solurior, în principal, prin prezența
porțiunilor înmlăștinate și a soluril or salinizate(Petcu et. all., 2002).

3.1.2 Microclimatele natural

3.1.2.1 Microclimatul specific vegetației ierboase

Prezența vegetației ierbose pe un areal contribuie la apariția unor modificări în ceea ce
privește elementele meteorologice, fapt ce de termină apariția unor condiții microclimatice
specifice, care pot fi diferențiate cu ușurință în raport cu arealele câmpului fără vegetație.
Vegetația ierboasă modifică, în primul rând, cantitatea de radiație solară care ajunge la
nivelul solului, modifi când desfășurarea elementelor meteorologice. Astfel, vegetația ierboasă este
alcătuită din două suprafețe: una la înălțimea frunzelor, iar cealaltă la nivelul solului. Influența
stratului de vegetație ierboasă asupra radiației solare, se manifestă în princ ipal prin reducerea
cantității acesteia și prin modificarea compoziției spectrale a acesteia. Astfel, cantitatea de radiație
solară absorbită de către stratul vegetal se consumă în cea mai mare parte prin procesul de
evapotranspirație, în timp ce partea de radiație solară absorbită care rămâne după desfășurarea
acestui proces este utilizată pentru încălzirea solului și a aerului. Din prisma acestui aspect, rezultă
faptul că există un raport de invers proprționalitate între cantitatea de radiație solară cons umată în
urma procesului de evapotranspirație și încălzirea colului și a aerului. (Ciulache, 1971)

43
Un alt aspect meteorologic ce este influențat de vegetația ierboasă este reprezentat de
intensitatea schimbului turbulent. Mai exact, stratul vegetal se con stituie într -un obstacol în calea
vântului, având ca efect scăderea vitezei acestuia. Astfel, circulația aerului într -un areal de
vegetație ierboasă este mult mai slabă decât în câmpul dezgolit. (Ciulache, 1971)
Referindu -ne la temperatură, aceasta este m ai redusă în lanul cultivat decât în suprafețele
de câmp fără vegetație, în principal datorită influenței exercitate asupra cantității de radiație solară
și a exercitării procesului de evapotranspirație. În ceea ce privește distribuția verticală a
temperat urii, aceasta se manifestă în funcție de densitate, înălțime și tipul plantelor din lan, faza
lor de vegetație exercitându -și, de asemenea, influența. (Ciulache, 1971)
De asemenea, vegetația ierboasă își exercită influența și asupra nivelului de umezeală, care
crește în aceste areale datorită manifestării evapotranspirației și a scăderii ușoare a vântului, fapt
ce influențează păstrarea vaporilor de apă în spațiile dintre plante.
În ceea ce privește fenomenele hidrometeorologice, roua, bruma și chiciura se produc în
cantități considerabil mai mari în raport cu suprafețele de câmp , datorită suprafeței radiante
considerabil mărite pe care o au arealele cu diferite ierburi. (Ciulache, 1971)
În ceea ce privește municipiul Buzău, microclimatul vegetației ier boase se regăsește atât în
parcul Crâng, cât și zonele forestiere precum pădurea Spătaru. Pădurea menționată anterior este
caracterizată ca fiind o arie mixtă, forestieră, botanică și peisagistică, fiind administrată de Ocolul
Silvic în cea mai mare parte, însă deținând și porțiuni aflate în proprietate privată. Din punct de
vederei al florei regăsite pe acest areal, este alcătuită preponderent din frasinul pufos, frasinul de
luncă și stejarul, atât pedunculat cât și brumăriu. Pe lângă aceștia, mai pot fi î ntâlniți pe alocuri
jugastrul, ulmul și arțarul. În urma acestei descrieri este evident faptul că etajul predominant este
alcătuit din arbori înalți (Petcu et. all., 2002).
În ceea ce privește pătura ierbacee, apar rarități floristice, dintre care putem m enționa
laleaua de crâng, bibilica și garofița. În ceea ce privește mici ochiuri de apă, apare o vegetație
higrofilă, alcătuită din stuf, stânjenel de baltă și limbariță. Nu lipsește nici vegetația halofilă, din
care putem menționa prezența ghirinului și a Plantago maritima . Putem observa faptul că stratul
ierbaceu este unul destul de diversificat datorită alternanței solurior, în principal, prin prezența
porțiunilor înmlăștinate și a solurilor salinizate(Petcu et. all., 2002).
În parcul Crâng vegetația ie rboasă este caracterizată de prezența câtorva specii de plante
ocrotite prin lege precum laleaua pestriță și laleaua de crâng pe care Consiliul Județean le -a declarat
în anul 2009 specii ocrotite prin lege. Pădurea Frasinu, aflată pe raza aceluiași municip iu,
înglobează, de asemenea, o serie de specii de plante ocrotite prin lege precum frasinul pufost și
Chartolepis glastifolia . (Petcu et. all., 2002).

44
3.1.2.2 Microclimatul specific bazinelor mici de apă

Este de la sine înțeles faptul că proprietățile f izice ale apei sunt net diferențiate față de cele
ae suprafețelor de uscat, iar acest fapt generează apariția unor condiții microclimatice dinstincte în
zona bazinelor mici de apă. Aceste particularități se manifestă și pe oarecare suprafață de uscat ce
înconjoară bazinele de apă, acest lucru depinzând însă de suprafața bazinului, adâncimea acestuia
și forma malurilor care îl înconjoară. (Ciulache, 1971)
Regimul termic al suprafețelor acvatice și al aerului de deasupra acestora este caracterizat
în princip al de amplitudinile reduse ale variațiilor de temperatură zilnice și anuale. Reducerea
amplitudinii este cauzată de căldura specifică a apei, care generează un ritm lent de încălzire, dar
și de procesul de evaporare care necesită cantități importante de c ăldură. Un alt factor care
contribuie la reducerea amplitudinii termice este turbulența termică și dinamică specifică
bazinelor, asgurându -se astfel un schimb ce determină amestecarea apei, diminuând încălzirea sau
răcirea bruscă și accentuată (Ciulache, 1 971).
Principalele artere hidrografice care formeaza microclimatul bazinelor mici de apă din
județul Buzău sunt: Buzaul cu o lungime de 325 km care izvorăște din partea estică a Munților
Ciucaș și are ca principali afluenți Siriul, Valea Neagră, Nehoiul, Sărățelul, Slănicul, Casoca ș i
Basca Roziliei. De -a lungul timpului acesta a avut mai m ulte albii precum și cea actuală a
Călmăț uiului
Raul Calmaț ui are o lungime de 145 km și izvorăște din zona mlăștinoasă delimitată de
orașul Buzău si comunele Stâlpu, C ostești și Țintești. Apele mlăștinoase provin din Buzău ș i
Niscov, iar istoria ne rela tează că pe vremea când Buzău se vărsa direct în Dună re, ac esta curgea
pe actuala vale a Călmăț uiului.
Raul Ramnic izvorăște din vârful Furu ș i are o lungime de 139,5 km. După ce străbate zona
subcarpatică și cea de campie se varsă î n Siret.
Lacurile de baraj natural s-au format în urma alunecărilor de teret barâ nd cursul unu i rau.
Printre acestea se numară Lacul Casoca, Lacul Tâ lharilor d e pe Valea Hansaru ș i altele.
Lacurile carstosaline s-au format în urma dizolvării și a tasării î n zonele de sare. Dintre
acestea fac parte grupul de lacuri de la Meledic și lacul de la Odă ile. Pe lângă lacurile naturale din
județ, s -au mai format ș i lacuri artificiale ce au luat nașter e în urma unor amena njări spec iale sau
a unor baraje de retenț ie. Cele mai importante sunt lac urile de la Costeiu, Glodeanu Sărat, Amaru
și Luciu. (Râuri și lacuri din județul Buzău, www.dinbuzău.ro , accesat la 05.04. 2018)

3.1.2.5 Microclimatul specific spațiilor interioare

45
În ceea ce privește microclimatele interioare, condițiile lor specifice nu sunt influențate sau
dirijate de fenomenele meteorologice, ci de factorul antropic. Deși microclimatele naturale s -au
format aproape exclusiv în urma exercitării activității antropice, se regăsesc și microclimate
interioare exclusiv naturale, cel mai elocvent exempplu fiind peșterile. Ne vom referi, pentru
început la temperatura aerului, care prezintă o serie de particulari tăți în golurile carstice, în raport
cu spațiile exterioare. Astfel, amplitudinile termice, datorate încălzirilor și răcirilor diurne sunt
foarte evidente la intrări, dar se diminuează progresiv pe măsură ce e avansează către interior. În
golurile carstice descendente, cu intrări înguste, temperatura rămâne scăzută atât iarna cât și vara
din cauza stagnării aerului rece mai dens și mai greu. (Ciulache, 1971)
Referitor la circulața aerului, aceasta este influențată de variațiile de temperatură și de
numărul și pozița deschiderilor către exterior. Spre exemplu, în peșterile cu o singura deschidere
arul pătrunde vara prin partea superioară, acest lucru schimbându -se iarna, când aerul pătrunde
prin parte inferioară.
În ceea ce privește umezeala aerului, aceast a se află în raport de direct -proporționalitate cu
temperatura aerului și procesul de evaporare. Astfel, tensiunea vaporilor de apă, va înregistra valori
mult mai mici cu cât temperatura aerului va fi mai scăzută și invers. Existența surselor de evaporare
în interiorul peșterilor determină implicit creșterea nivelului de umezeală din peșteră. (Ciulache,
1971)

3.1.3 Topoclimatele antropice

De-a lungul existenței sale, omul, aflat în relație permanentă cu factorii de mediu, s -a
adaptat acestora, dar a și exercitat o influență majoră, îndeosebi asupra climei, atât cu efecte
pozitive, dar și negative. Acțiunea antropică asupra climatului se manifestă, de regulă, la nivelul
suprafeței active, contribuindu -se, astfel, la modificarea topoclimatului și microcli matului local. În
ultimii ani, de industrializare excesivă și de creștere a concentrației gazelor cu efect de seră, se
poate vorbi și de o influență a omului la nivel macroclimatic, chiar dacă aceasta este generată de
factori energetici care țin de radiați a solară, de circulația aerului troposferic și a apelor oceanice și
marine. Prin acțiunea omului asupra bilanțului caloric și hidric, acesta generează topoclimate și
microclimate favorabile desfășurării activităților economice și a vieții, în general. (Pov ară, 2004)
Ca acțiuni pozitive ale activității antropice trebuie menționate mijloacele moderne și
eficiente de ameliorare a condițiilor climatice din stratul de aer de la contactul cu suprafața activă
terestră, printre care: sistemele de îmbunătățiri func iare, agrotehnici de prelucrare a solului și
cultivare a plantelor, împăduriri, combaterea eroziunii și alunecării solului, a înghețurilor
periculoase etc. În acest mod, omul poate acționa asupra bilanțului radiativ -caloric și hidric al
diferitelor suprafe țe active, generând topoclimate și microclimate favorabile desfășurării vieții și

46
tuturor activităților umane. De asemenea, omul poate interveni și în ameliorarea condițiilor
meteorologice din perioadele de secetă, prin producerea ploilor datorită însămânț ării artificiale a
norilor, iar prin sistemele antigrindină poate să reducă substanțial efectele păgubitoare din
agricultură produse de acest fenomen meteorologic. (Povară, 2004)

3.1.3.1 Topoclimatul urban

“Clima oricărei regiuni este generată de fact orii radiativi și dinamici care ineracționează
indisolubil cu suprafața activă subiacentă.” (Ciulache, 1971) Astfel, în cazul orașului, modificările
pe care suprafața activălle aduce asupra factorilor radiativi și dinamici sunt mult mai evidente decât
în cazul celorlalte complexe fizico -geografice. Se poate afirma acest fapt, din perspectiva faptului
că efectele pe care acești factori le generează, atât pozitive, cât și negative se răsfrâng asupra
locuitorilor din mediul urban. (Ciulache, 1971)
Prin modifi cările și interacțiunile de natură sistemică amintitemai sus, orașul își creează o
topoclimă proprie, care se diferențiază în mod sensibil de cea întâlnită în regiunile înconjurătoare.
Particularitățile care se definitivează în interiorul totpoclimatului u rban sunt datorate unor factori
cu un puternic caracter de permanență, dar diferiți prin caracterul constant sau variabil. Astfel,
stăruind asupra factorilor cu caracter constant, este necesar să amintim: sistemul de canalizare al
orașului, materialul din care este construit orașul, profilul acestuia și spațiile verzi care se regăsesc
pe arealul respectiv. (Ciulache, 1971)
Materialele folosite a construcța orașului influențează topoclimatul arealului printr -o
conductibilitate termică ridicată și printr -o permeabilitate slabă sau impermeabilitate, fapt ce va
genera o serie de particularități, de pildă, în raport cu zonele rurale, unde straturile vegetale
modifică semnificativ acești parametri.
Când ne referim la profilul orașului, vom aminti dispunerea stră zilor și a edificiilor, care
conferă orașului aspectul unei linii frânte cu căderi și înălțări bruște. Dezvoltarea verticală
contibuie la creșterea suprafeței de contact cu aerul, fapt ce contribuie lacreșterea absorbției și a
radiației căldurii. (Ciulach e, 1971)
În ceea ce privește spațiile verzi, acestea contribuie la menținerea sănătății locuitorilor,
fiind cu atât mai eficiente cu cât sunt dispuse mai uniform pe suprafața orașului. Acestea au rol în
umbrile și accentuarea procesului de evapotranspiraț ie, atenuând încălzirea excesivă și sporind
umezeala aerului. Sistemul de canalizare este important di perspectiva faptului că materialele de
construcție ale orașului sunt slab permeabile sau impermeabile, acest sistem permițând infiltrarea
apei și păstrar ea suprafețelor uscate. Printre factorii cu caracter variabil, vom aminti încălzirea
artificială și impurificarea aerului. (Ciulache, 1971)

47
Topoclimatul urban se caracterizează prin: creșterea temperaturii medii anuale la un nivel
ușor mai ridicat decât î n regiunile învecinate, umiditate și evaporație reduse, creșterea frecvenței
calmului atmospheric, a pâcleiși a ceții, creșterea nivelului de poluare a aerului, inversiuni termice,
durata de strălucire maimică a Soarelui, durată și grosime mai mica a strat ului de zăpadă și viteză
ușor mai redusă a vânturilor.
În cazul orașului, interacțiunea dintre suprafața activă și factorii climatogeni de bază
generează o serie de particularități microclimatice care diferențiază clar topoclimatul urban de cel
al regiuni i din jur. Acțiunea orașului se datorează mai mul tor caracteristici ale acestuia, precum
dispunerea geografică, formele de relief întâlnite sau climatul. (Povară, 2004)
Buzăul ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu același nume,
cuprinzând toate formele de relief: munți în partea de nord, câmpie la sud, între acestea situându –
se zona colinară subcarpatică. Altitudinea maximă se situează în Vârful Penteleu (1.772 m), iar
cea minimă în Valea Călmățuiului (40 m).
Din punct de vedere al organizării administrative, județul Buzău are 2 municipii (Buzău și
Râmnicu Sărat), 3 orașe (Nehoiu, Pogoanele și Pătârlagele), 82 de comune cu 480 de sate.
www.isubuzau.ro
Municipiul Buzău este situat în zona cen trală a județului, la aproximativ 100 km față de
Buzurești, în sud -estul României, având o suprafață totală de 81,3 km². Municipiul se află la cotul
Subcarpaților de Curbură . Râul Buzău se constituie în limita nordică a orașului, municipiul
aflându -se pe mal ul drept al acestuia. Orașul are o formă alungită, având o întindere mai mare de –
a lungul râului . Media altitudinilor este cca. 95 de metri, cea mai mare altitudine înregistrându -se
în partea de nord -vest, respecitv 101 metri, iar cea mai mică altitudine este de 88 de metri în
apropierea râului . Astfel, Buzău este un oraș aflat într -un relief plat, cu o diferență de altitudine de
10 metri de -a lungul unei linii de 4 km. (Petcu, 2002, pp. 102 -104)
În ceea ce privește demografia, c onform recensământului efec tuat în 2011 , populația
municipiului Buzău se ridică la 115.494 de locuitori, în registrându -se o scădere față de
recensământul trecut, efectuat în 2002, atunci înregistrându -se o populație de 134.227 de locuitori .
Distribuția etnică manifestă o pondere de 88,43% români, cu o minortate de rromi de 4,73%. Pentru
6,69% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,98%). De asemenea, apartanența confesională este
necunoscută 8% dintre locuitori.( Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat
la 5 august 2013 ).
Particularizând asupra orașului Buzău, specificitatea regimului climatic survine din
prezența a trei trepte de relief. Ca si întreaga țară, Buzău se în cadreaza î n climatul temperat

48
contin ental. Treptele de relief , ca și poziția sa la curbura Carpaț ilor , introduc o serie de nuante
locale, ce conduc la trei tipuri principale de climat: de munte, de deal și de câmpie.
Climatul de munte se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 4 -6 grade Celsius și
prin precipitaț ii ce cresc odată cu altitidinea.
Climatul de deal prezint a temperaturi medii anuale de 8 -10 grade Celsius. Precipit atiile
medii anuale sunt de 600 -700 l./ mp. Prezența numeroaselor depres iuni și bazinete creează condiț ii
favorab ile inversiunilor de temperatură, mai accentuate î n sezonul rece al anului.
Climatul de câ mpie se caracterizează printr -o repartiție relativ uniformă a elementelor
climatice. Media anuala a temeperaturii este mai ma re decât cea din zona de deal și munte, oscilând
ăntre 10,0 și 10,6 grade Celsius. www.isubuzau.ro
În ceea ce privește fenomenele meteorologice extreme, întâlnim Crivatul, care se manifestă
iarna, în zona de campie și la poalele subcarpaț ilor, apă rând inva zii de aer rece și foarte rece,
insoțite de vânt , provenite din aria anticiclonului siberian.
Fohnul este, de asemenea prezent, fiind caracteristica locală ce se manifestă î n zona de
dealuri, deoarece configuraț ia M untilor Buzaului permite revarsă ri de ae r din Tra nsilvania, peste
culmile lor, că tre zona subcarp atică .
De asemenea, ceaț a este un fenomen ce se manifestă frecvent î n zona de mu nte ( 173 zile
cu ceata / an ) și mai puțin frecvent î n zo na de deal ( Bisoca 22 zile , Pătâ rlagele 2 zile ).
www.isubuzau.ro

3.1.4 Microclimate antropice

Această secțiune va face referire, în mod succint, la mdul în care iau naștere microclimatele
orașului din două perspective, respectiv influența pe care mediul urban o generează, după cum am
amintit și în secțiunea anterioară, asupra formării topoclimei și microclimei specifice și aspura
elementelor meteorologice, dar și din perspectiva inversă, respectiv modificările și particularitățile
pe care le produc elementele cimatice asup ra arealelor urbane.
În ceea ce privește prima perspectivă, după cum am amintit, în cazul orașului, modificările
pe care suprafața activă le aduce asupra factorilor radiativi și dinamici sunt mult mai evidente decât
în cazul celorlalte complexe fizico -geografice. Se poate afirma acest fapt, din perspectiva faptului
că efectele pe care acești factori le generează, atât pozitive, cât și negative se răsfrâng asupra
locuitorilor din mediul urban. Prin modificările și interacțiunile de natură sistemică aminti te mai
sus, orașul își creează o topoclimă proprie, care se diferențiază în mod sensibil de cea întâlnită în
regiunile înconjurătoare. (Ciulache, 1971)
În continuare vom insista mai mult asupra celei de -a doua perspective, care nu a fost
amintiă în secți unea anterioară, repsectiv influența pe factorii climatice o exercită asupra arealelor

49
urbane, mai exact, raportându -ne la modul în care clima generează o serie de particularități în
cadrul topoclimatului urban și a microclimatelor antropice din suprafața subiacentă.
Este necesar să afirmăm, pentru început, că factorii climatici nu acționează în mod izolat,
ci își exercită acțiunea asemenea unui ansamblu, preponderența unui sau altuia dintre ei fiind însă
regăsită de la areal la areal. Astfel, formele și s oluțiile tehnice adoptate pentru construirea orașului
au urmărit adaptarea la factorii climatici ale regiunii resective, “astfel încât condițiile de viață ale
locuitorilor orașui să fie optime din punct de vedere climatic”. (Ciulache, 1971)
Factorii clima tici modelează acțiunile întreprinse pentru construirea orașelor, spre
exemplu, pe fondul unei clime ostile, omul poate apela la acțiuni de ameliorare a dificultăților, sau,
cul alte cuvinte, de adaptare la climă.
În acest sens, formele de construcție tra diționale sunt adaptate adaptate condițiilor climatice
din fiecare zonă, însă, preluarea unor forme de construcție moderne, de natură industrială, au făcut
ca în anumite zone metoele tradiționale să nu mai fie aplicabile. Spre exemplu, în zonele de climă
temperată, pereții și acoperișul clădirii trebuie să protejeze interiorul de precipitații și să asigure
termoizolația cea mai bună. În acest sens, se utilizeaă acoperișurile cu pante puternic înclinate,
construite în etaje și niveluri. (Ciulache, 1971)
În altă ordine de idei, în zonele de climă caldă și uscată, învelișul și pereții trebuie să
protejeze interiorul de pătrunderea unor cantități mari de radiație solară și de furtunile de praf
frecvente, fără a se neglija nivelul de umezeală din interior. În ac est sens, se practică amplasarea
ferestrelor către o curte interioară, și nicidecum către stradă. În ceea ce privește păstrarea nivelului
optim de umezeală din acest zone, de obicei se recurge la construirea unei fântâni arteziene în
curtea interioară. (Ciulache, 1971)
În zonele de climă rece, numărul orașelor este foarte restrâns, în timp ce în zonele polare
acestea sunt inexistente. În aceste zone, se construiesc iglo -uri, care, datorită bazei circulare,
asigură cea mai mică suprafață de contact cu aerul posibilă. (Ciulache, 1971)
Pentru caracterizarea topoclimatică și microclimatică a orașului este necesar să amintim
importanța umezelii aerului care se află în strânsă legătură cu ceața urbană, care sunt la rândul lor
influențate de topoclimatele urbane prin activitatea economică, spre exemplu de natură industrială.
Natura suprafeței active din aerulul urban, și, după cum menționam în secțiunea anterioară,
temperaturile mai ridicate generate de materialele de construcție și nu numai, au rolul de a genera
o seria de diferențe de umezeală în interiorul mediului urban, în raport cu împrejurimile.
Aceste diferențe pot fi constate atât în privința umezelii relative, cât și în a tensiunii
vaporilor de apă. În ceea ce privește regimul anual al diferențelor de u mezeală, cele mai mici valori
sunt înregistrare pe durata iernii, în timp ce valorile cele mai ridicate se întâlnesc vara. (Ciulache,
1971)

50
„Orașul exercită o influență considerabilă în ceea ce privește creșterea frecvenței și
densității ceții, lucru care este greu de înțeles doarece apare cu precădere la un nivel ridicat al
umezelii și temperaturi mai coborâte.” (Ciulache, 1971)

3.1.4.1 Microclimatul cartierelor centrale dens construite

Particularizând asupra municipiului Buzău, majoritatea populație i este înglobată în zona
centrală a acestuia, cartierele situate în această zonă prezentând o densitate destul de mare. Aceste
cartiere sunt reprezentate de cartierul Obor, cartierul Zona Centrală, cartierul Democrației și
cartierul Episcopiei.
3.1.4.2 Mic roclimatul cartierelor rezidențiale de blocuri

Referitor la microclimatul cartiereul rezidențiale, aceste nu se regăsesc într -un număr foarte
mare pe suprafața municipiului, principalul cartier rezidențil fiind cartierul Orizont care este situat
în parte a nordică a municipiului, în apropierea ieșirii către Focșani, fiind delimitat la est de
Bulevardul Unirii. Ansamblul se întinde pe o suprafață de 238.500 de metri și are un număr de 385
de locuințe (Strategia Buzău 2014 -2020, Primăria Municipiului Buzău, 2013, accesat la
05.04.2018).
3.1.4.3 Microclimatul cartierelor industriale

În ceea ce privește cartierele industriale, acestea nu sunt foarte numeroase, industria
municipiului supraviețuind datorită unor privatizări. Cea mai importantă zonă industrială a orașului
este reprezentată de platforma Buzău -sud, care are o întindere de aproximativ 318 ha, pe aceasta
aflându -se întreprinderi precum Ductil, Apcarom și Gerom S.A. O altă zonă industrială a
municipiului se situează în partea de nord și nord -est, und e se regăsesc întreprinderi precum
Romcarbon S.A. ( Petcu et. all, 2002)
3.1.4.4 Microclimatul parcurilor și grădinilor

În ceea ce privește microclimatul parcurilor și gradinilo din Buzău, ne vom concentra
asupra parcului Crâng , care este cel mai mare ar eal de acest tip . Parcul Crâng este localizat în
partea de vest a orașului, la capătul bulevarului Nicolae Bălcescu. În ceea ce privește suprafața,
Crângul Buzăului se întinde pe aproximativ 200 de hectare, 162 din acestea fiind administrate de
Ocolul Silv ic Buzău, iar restul de Primăria municipiului. Acest areal este o rămășiți dintr -o pădure
seculară, în trecut având o întindere mult mai vastă, care alcătuia un adevărt masiv păduros dispus
pe o bună parte a municipiului de astăzi. În secolul al XVII -lea a avut parte o extindere masivă a
orașului prin defrișarea unei părți semnificative a fondului de pădure, iar parcul Crâng este

51
porțiunea de pădure rămasă în urma acestei defrișări. În zilele noastre, din pădurea veche au rămas
doar câțiva stejari seculari, cei mai mulți dintre aceștia regăsindu -se pe suprafața parcului (Petcu
et. all., 2002).
În afara parcului Crâng, pe suprafața Buzăului se mai regăsesc și parcul Marghiloman și
parcul Tineretului care au însă o întindere mult mai redusă. Parcul Marghiloma n este situat în
partea de sud -est a municipiului, având în interiorul său și conacul cu același nume, în timp ce
parcul Tineretului este situat în partea de nord a municipiului, fiind creat în 1980 în locul unui fost
abator.

52
CONCLUZII

Județul Buzău cuprinde armonios toate formele de relief: munte în partea de nord, câmpie
în partea de sud, între acestea aflându -se zona colinară intracarpatica. Așadar, zona de munte este
formată din Munții Buzaul și Munții Vrancei, făcând parte din Carpații de Curbură.Zonă de deal
este cunoscută sub numele de Subcarpații Buzăului, Dealurile Buzăului, sub formă de culmi
deluroase și depresiuni, iar zona de câmpie se întinde în partea sudică a județului, încadrându -se
în marea unitate morfolo gică a Câmpiei Române.Astfel, observând caracteristicile geografice de
localizare a întregului județ, putem avea o perspectivă amplă în ceea ce privește localizarea
municipiul Buzău, putând să înțelegem analiza fenomenelor elementele care influențează și ajung
până în zona orașului.
Prezența din acestă zonă a foehnului este datorată configurației Sarpaților de Curbură care
nu prezintă înălțimi mari, aceștia putând fi astfel ușor escladați de masele de aer nord -vestice.
Foehnul ia naștere datorită unei depr esiuni de cavitație care se formează imediat sub creastă și care
face ca aerul cald să fie împins puternic în jos, spre baza pantei. Printre principalele elemente
climatice asupra cărora foehnul are influență se numără temperatura aerului, umezeala relativ ă,
nebulozitatea atmosferică, durata de strălucire a soarelui, precipitațiile și vântul.
Temperatura medie multianuală a municipiului Buzău în perioada de analiză cuprinsă între
anii 1971 -1980 a fost situată în jurul valorii de 10,5 °C. Cea mai scăzută tem peratură s -a înregistrat
în luna ianuarie ( -4,4 °C), la polul opus situându -se luna iulie,când temperatura medie a fost de
23,3 °C. Durata totală de strălucire a Soarelui este de 21570 ore, anul cu cele mai multe zile în
care Soarele a strălucit este 1973 , cu 2283.4 ore. Media multianuală a umezelii relative este de
74,6%, iar luna cu cea mai mare cantitate de precipitații este mai, când s -au înregistrat 99.84 l/ m².
Vânturile au cea mai mare frecvență pe direcția nord est și sud vest.
Conform caracteristi cilor climatice prezentate mai sus,rezultă faptul că municipiul
Constanța are un climat de tip temperat continental . Se remarcă astfel și influențele de
ariditate,datorită factorilor locali,ce au la bază în mare parte intervenția antropică,mai precis
const ruirea imobilelor,materialele din care acestea sunt realizate,ducând astfel la modificări ale
parametrilor climatici.

53
BIBLIOGRAFIE

 ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE METEOROLOGIE (autor colectiv), 2008, Clima
României Editura Academiei Române București;

 Bogdan O., Niculescu E., ,,Riscurile climatice din România”, Edit. Sega – International,
București, 1999;

 Bâzâc G. ,,Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României”,
Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1 983;

 Ciulache S., Ionac N. ,,Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice”, Edit.Șt.
București, 1995;

 Ciulache, S. ,,Orașul și clima” Edit. Stiințifică și Enciclopedică”, București 1980;

 Ciulache, S., Ionac, N. ,,Fenomene atmosferice de risc”, E dit. Univ. București, 1995;

 Ciulache, S., Ionac, N. ,,Meteorologie grafică”, Edit. Univ. București, 1995;

 Ciulache, S., Ionac, N. ,,Esențial în meteorologie și climatologie”, Edit. Univ. București,

2007;

 Ciulache S. ,, Topoclimatologie și Microclimatolo gie”, Editura Univ. București, 1971;

 Ciulache S. ,, Mereorologie și climatologie” , Editura Universitară, București, 2002;

 Cucu V. ,,Orașele României”, Edit. Academiei, București, 1972;

 Dumitrescu Elena ,,Curs de Meteorologie – Climatologie”,Vol. I Buc urești,1973;
Fărcaș I. ,,Clima urbană” , Casa Carții de Știință, Cluj -Napoca, 1999;

 Florea N. Munteanu I. Rapaport C. Chițu C. Opriș N. ,,Geografia solurilor României” ,
Edit. Stiințifică, București 1968;

 Neacșa O., Berbecel O. ,,Climatologie și Agromet eorologie”, Editura didactică și
pedagogică, București, 1979;
 Băciucu, Lazăr, „Buzău Monografie”, Ed. Sport -Turism, București, 1980.
 Ciulache, S., Ionac, N. ,,Esențial în meteorologie și climatologie”, Edit. Univ. București,

 2007;
 Posea, Grigore, Ielenicz , Mihai, „Județul Buzău”, Ed. Academia Republicii Socialiste
România, București, 1971;
 Stoenescu, Șt. M., Țîștea, D., „Clima Republicii Poulare Române”, Vol. I, Ed. Comitetul
de stat al apelor de pe lângă consiliul de miniștri Institutul Meteorologic, Bucu rești, 1962;