CONSOLIDARE SI MODERNIZARE PAVILIOANE DIN CAZARMA 429 BUCURESTI, [306109]

CONSOLIDARE SI MODERNIZARE PAVILIOANE DIN CAZARMA 429 BUCURESTI,

Cod 2016-I/C-429

([anonimizat] B-II-a-B-21033-Muzeu Aviatiei)

sos. Fabrica de Glucoza nr. 2-4, sector 2, Bucuresti

Proiect nr. 1/2018, Contract nr. A6472-24nov2017

Data intocmirii: iulie 2018

FAZĂ D.A.L.I.

DOCUMENTAȚIE PENTRU AVIZAREA LUCRĂRILOR DE INTERVENȚIE

EXPERTIZA TEHNICA PRIVIND STAREA DE CONSERVARE A ELEMENTELOR METALICE:

STRUCTURALE, ORNAMENTALE, FERONERII

CU PROBE LABORATOR

Ordonator principal de credite: [anonimizat].Izvor, nr.110, tel/fax:021/410.40.40

Ordonator secundar de credite/Director de program: [anonimizat]. Bucuresti-Ploiesti, km. 10.5, București, tel: 021/319.40.00 fax:021/319.81.57

Beneficiarul Investiției: [anonimizat].București-Ploiesti, km.10.5, București, tel:021/319.40.00, fax:031/319.40.33

Proiectant: S.C. LEVIATAN DESIGN S.R.L., Splai Unirii nr. 247-251, et.1, Sector 3, București, România, tel: 021.3200.138, fax: 0040.374.093.992

Obiectivele:

 Consolidare pavilioane A, A1, A2, A3, C, F, H, H2, H3, I, J, M5

 Reabilitare și Modernizare pavilioane A, A1, A3, C, F, I, J, H1, H2, H3, M5

Elementele metalice regăsite în cadrul acestor pavilioane se împart în:

 Elemente structurale;

 Elemente metalice folosite la ornamente;

 Elemente de feronerie din metal feros și neferos.

Aceste elemente metalice au fost identificate la două categorii de construcții:

A. [anonimizat], [anonimizat];

B. [anonimizat], [anonimizat].

Toate construcțiile studiate au fost realizate în perioada anilor 1950 și 1952. Cele din structură metalică (categoria A) [anonimizat] B [anonimizat], bibliotecă, etc. Trebuie menționat că materialele cu care s-au realizat aceste construcții au fost confecționate la Combinatul Siderurgic Reșița.

După analiza istorică și vizuală a elementelor metalice a complexului monumental s-a concluzionat că structura metalică la toate hangarele este realizată din profil de oțel de tip OL37 și reprezintă un aliaj de fier cu conținut de 2, 11% [anonimizat], Cr, Ni, V, Zn, Mo. Tipul oțelului este OL37 [anonimizat], conform stas 500/1986. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]: oțeluri cu carbon redus /AISI 1005 până la AISI 1026, IF, HSLA, TRIP, [anonimizat] 1029 până la AISI 1053 și oțeluri cu conținut carbon înalt AISI 1055 până la AISI1095. [anonimizat], gradele de oțel sunt împărțite în următoarele grupuri de oțel: oțeluri nealiate /EN DC01-DC06; S235; S275, oțeluri aliate /2CrMo4; 25CrMo4, [anonimizat]-EN 1.1545; AISI/SAE W110; DIN/EN 1.2436 AISI/SAE D6, oțeluri pentru foi și benzi și oțeluri pentru foi electrice și benzi /EN 1.0890; EN 1.0803.

O scurtă descriere a oțelurilor trebuie începută cu obținerea acestora, care se realizează prin afânarea fontei în cuptoare Siemens-Martin, în convertizoare sau în cuptoare electrice. Afânarea constă în oxidarea (arderea) unei părți a carbonului, a fosforului și a sulfului din fonta brută cu ajutorul minereurilor de fier, al aerului sau al oxigenului. În funcție de procedeul de elaborare, oțelurile tehnice mai conțin 0,05 … 0,35% Si; 0,05 … 0,80% Mn; 0,01 … 0,06 S și 0,01 … 0,06% P. Principiul simbolizării oțelurilor este strâns legat de clasificarea acestora după mai multe criterii.

Principiul simbolizării oțelurilor este strâns legat de clasificarea acestora după mai multe criterii.

În funcție de compoziția chimică, oțelurile se clasifică în:

• oțeluri nealiate (numite și oțeluri carbon), care conțin numai fier, carbon și elemente însoțitoare în conținuturi obținuite;

• oțeluri aliate care, pe lângă fier, carbon și elemente însoțitoare, conțin și elemente adăugate în mod special, numite elemente de aliere (Mn, Si, Cr, Ni, W, Mo, V, Ti, Nb, Al etc.).

Dupã destinație, oțelurile se clasifică în:

• oțeluri pentru construcții, destinate construcțiilor metalice (poduri, vase, vagoane etc.) și construcțiile de mașini (arbori, roți etc.);

• oțeluri pentru scule;

• oțeluri cu destinație specialã (arcuri, rulmenți, pile, oțeluri inoxidabile și anticorosive).

În funcție de starea de livrare, oțelurile se clasificã în:

• oțeluri laminate la cald și oțeluri forjate (deformate plastic la cald);

• oțeluri turnate în piese.

Astfel, o datã cu creșterea conținutului de carbon, diferite grupe de proprietăți sunt influențate dupã cum urmeazã:

a) Proprietățile fizice:

– densitatea oțelurilor scade;

– căldura specificã crește;

– conductivitatea termică și coeficientul de dilatare liniară scad.

b) Proprietățile mecanice:

– cresc proprietățile de rezistență (duritatea HB, limita de rupere Rm și limita de curgere Rpo2);

– scade plasticitatea.

c) Proprietățile tehnologice:

– turnarea pieselor cu pereți subțiri devine dificilã datorită fuzibilității înalte și fluidității relativ reduse;

– forjabilitatea este bună, dar scade odată cu creșterea conținutului de carbon (intervalul de forjare este 1150-850°C);

– prelucrabilitatea prin așchiere variază astfel: oțelurile moi se așchiazã greu, cele dure (au în structurã perlită), se așchiazã ușor, iar cele extradure se așchiazã bine dar neeconomic datoritã uzurii sculei așchietoare;

– sudabilitatea este bună la conținuturi mici de carbon (sub 0,25%C);

Oțelurile carbon pentru construcții, în funcție de cerințele impuse, pot fi: oțeluri de uz general și oțeluri carbon de calitate.

1. Oțelurile de uz general pentru construcții (STAS 880-80) se folosesc ca atare, sub formă de produse laminate la cald, fãră prelucrări prin așchiere. Datorită faptului că oțelurile carbon obișnuite au drept caracteristică de bazã rezistența la rupere prin tracțiune (Rm), ele se noteazã prin simbolul OL (oțel laminat la cald) urmat de un grup de cifre care indică rezistența minimã la rupere în N/mm2 (exemple: OL 37-oțel carbon obișnuit cu Rm ≥ 370 N/mm2; OL 50 (oțel carbon obișnuit cu Rm ≥ 500 N/mm2).

Oțelurile carbon obișnuite se utilizeazã astfel:

– cele cu conținut scăzut de carbon (sub 0,25% C), pentru construcții metalice sudate (mantale, capace, tiranți, oțel beton);

– cele cu conținut mai mare de carbon, pentru piese de importanțã mai micã în construcția de mașini (șuruburi, piulițe, pene, bride etc.).

2. Oțelurile carbon de calitate (STAS 880-80) nu se utilizează în stare de livrare, ci urmează a fi supuse unor tratamente termice. Lor li se garantează compoziția chimică și proprietățile mecanice de bazã (Rm, Rpo2, A5, Z, KCU). Aceste oțeluri se notează prin simbolul OLC (oțel laminat la cald de calitate), urmat de un grup de cifre, care reprezintă conținutul de carbon, în sutimi de procent (exemplu: OLC 35 – oțel carbon de calitate cu conținut mediu de carbon 0,35%).

Oțelurile carbon de calitate se utilizează în construcția de mașini, la fabricarea pieselor supuse unor solicitări diferite.

Oțelurile carbon pentru scule sunt în general oțeluri dure și extradure, cu conținut mare de carbon (0,7 … 1,4% C), putând fi aduse la condiții de rezistențã mare la uzura prin frecare.

Oțelurile carbon pentru scule se noteazã cu simbolul OSC urmat de un numãr alcătuit din una sau două cifre care indică conținutul mediu de carbon, în zecimi de procent (exemple: OSC 8 reprezintă un oțel pentru scule cu 0,8% C, OSC 12 oțel pentru scule cu 1,2% C.

Oțelurile nealiate cu destinație specială, conform standardelor în vigoare din țara noastră, pot fi grupate:

• Oțeluri pentru prelucrarea pe mașini automate, notate prin simbolul AUT urmat de un grup de 2 cifre care reprezintã conținutul mediu de carbon în sutimi de procent (exemplu: AUR 20, are 0,20% C).

• Oțeluri fosforoase pentru piulițe, care au un conținut mare de fosfor (0,20 … 0,40% P) și se

prelucreazã ușor prin așchiere; se noteazã cu simbolul OLP (oțel laminat la cald fosforos).

• Oțeluri pentru construcția cazanelor și a recipientelor sub presiune, notate cu R sau K; sunt livrate sub formă de table groase din care se executã virole de cazane de abur, recipiente care lucreazã sub presiune.

• Oțeluri pentru țevi laminate la cald, notate cu simbolul OLT (oțel laminat la cald pentru țevi)

urmat de un număr care indică rezistența minimă la tracțiune (exemplu: OLT 35 reprezintã oțel pentru țevi cu Rm ≥ 350 N/mm2).

•Oțelurile carbon turnate în piese, sunt oțeluri moi sau semidure. Se noteazã cu simbolul OT urmat de un grup de numere, dintre care primul reprezintă rezistența minimã la rupere, iar cel de-al doilea, grupa de calitate care poate fi 1, 2 sau 3 (la grupa 1 se garantează: Rm, A5; la grupa 2: Rm, Rpo2, A5; la grupa 3: Rm, Rpo2, A5, Z, KCU), (exemplu: OT 450-3).

•Oțeluri aliate au structurã, proprietăți și simbolizări deosebite de cele ale oțelurilor carbon.

În funcție de conținutul total al elementelor de aliere, oțelurile pot fi:

• slab aliate, care conțin ≤ 2,5% elemente de aliere;

• mediu aliate, care conțin între 2,5-10% elemente de aliere;

• înalt aliate, care conțin peste 10% elemente de aliere.

În proporții mici, corespunzătoare oțelurilor slab aliate, majoritatea elementelor de aliere nu provoacă modificări importante în microstructura oțelurilor. Pe măsură ce conținutul elementelor de aliere crește,

ajungându-se la cele caracteristice oțelurilor mediu aliate, structura oțelurilor se modifică prin apariția altor constituenți structurali în afară de ferită, perlită și cementită; acești constituenți, respectiv, troostită, bainită și martensită, singuri sau împreunã, au proprietăți diferite de ale celor normali. Ei sunt mai duri și mai rezistenți, însă mai puțin plastici și cu rezistențã la șoc mai redusă.

În cazul oțelurilor înalt aliate se observă modificări importante de structură și proprietăți. Conținuturi mari de elemente de aliere, cum sunt Cr Si W, fac ca ledeburita să se formeze la conținuturi mai mici de 3,11% C și să devină forjabilă la cald. Oțelurile înalt aliate care au o structură ledeburitică se numesc oțeluri ledeburitice. Conținuturi mari de Ni sau Mn și aplicarea unei răciri rapide (apă) determină obținerea oțelurilor austenitice, cu o structură austenitică la temperatura ambiantă. La conținuturi mari de elemente de aliere, ca Si, Cr, Mo, W, V, Ti, aceste oțeluri capătă o structură complet feritică la temperatura ambiantă și se numesc oțeluri feritice. Proprietățile oțelurilor aliate sunt deosebite de ale celor cu structuri obișnuite. Astfel, oțelurile ledeburitice au rezistență mare la uzură, chiar la temperaturi înalte, deoarece conțin carburi aliate foarte dure. Oțelurile austenitice, ca și cele feritice, sunt rezistente la coroziunea agenților chimici (oțelurile anticorosive), precum și la solicitările mecanice la temperaturi înalte (oțelurile refractare).

1. Oțelurile aliate pentru construcții sunt în general oțeluri slab aliate. Ele sunt simbolizate printr-un numãr de douã cifre care reprezintă conținutul mediu în C în sutimi de procent, urmat de un grup de litere care indică elementele de aliere prezente în compoziția oțelurilor și un alt numãr, ce indică conținutul elementului principal de aliere.

2. Oțelurile aliate pentru scule sunt în general – hipoeutectoide – oțelurile pentru scule de deformare pneumatice (poansoane, matrițe); hipereutectoide (slab și mediu aliate); ledeburitice (înalt aliate).

Degradările întâlnite sunt cele de natură fizice, chimice și pe alocuri biologice. Din categoria degradărilor fizice se numără îndoiturile, lipsurile de elemente, desprinderi de material.

Din categoria degradărilor chimice amintesc în acest caz coroziunea activă, cloruri, exfolierea, decolorarea și explozia stratului de vopsea.

Fenomenul de distrugere totală sau parțială a metalului sub acțiunea agenților chimici sau electrochimici și mecanici situați în mediul înconjurător cu formarea unor compuși chimici se numește coroziune. Sub acțiunea agresivă a mediului înconjurător, coroziunea aduce pagube însemnate greu de evaluat. Tendința metalului de a trece în stare ionică (coroziune) este diferită de la un metal la altul. Pentru a vedea starea de conservare a obiectivelor trebuie luate în calcul condițiile concrete ale interacțiunii metal-mediu, să se cunoască compoziția chimică a mediului, să se cunoască compoziția chimică a mediului agresiv, ph-ul, temperatura, presiunea, dar și alți factori cu caracter permanent sau temporar care intervin în procesul de coroziune.

În cazul de față, avem atât coroziune uniformă, cât și cea neuniformă și este determinată de valoarea vitezei reacției de coroziune. Putem vorbi atât de coroziune în puncte (pitting) sub formă semisferică și conică și se datorează acțiunii electrochimice produse de prezența atât a unor defecțiuni de execuție sau datorate prezenței clorurii ferice în contact cu un electrolit ce conține oxigen. Coroziunea chimică este procesul de distrugere a metalului în urma reacțiilor eterogene ce se desfășoară la suprafața acestora. Principala caracteristică a acesteia o constituie faptul că produșii de coroziune rămân în general la locul

Interacțiuni metalului sub formă de pelicule de grosimi și compoziții diferite. În cazul nostru este vorba de pelicule groase cu grosimi de până la 1mm întrucât sunt vizibile cu ochiul liber.

Diagramele Pourbaix sunt o reprezentare grafică în condiții izoterme și coordonate potențial-pH a echilibrului dintre metal și oxizii săi. Suprafața diagramei cuprinde:

 domeniul de imunitate, unde reacția de ionizare a metalului nu este termodinamic posibilă;

 domeniul de coroziune unde se produce dizolvarea metalului;

 domeniul de pasivitate unde distrugerea metalului este termodinamic posibilă, dar nu se produce din cauza formării de pelicule protectoare pe suprafața metalului.

Diagrama Pourbaix a fierului

O altă cauză a degradări o constituie coroziunea admosferică care reprezintă fenomenul de distrugere a materialului expus la acțiunea aerului. Este cea mai răspândită formă de coroziune deoarece suprafața metalului vine în contact cu admosfera puternic poluantă. Mecanismul este de natură electrochimică la care participă oxigenul. Admosfera urbană conține în mod constant pe lângă oxigen, umiditate și

impurități sub formă de particule solide și o anumită cantitate de gaze. Printre impuritățile întâlnite se numără: cloruri, sulfați, azotați, sulfurile alchidice, funinginea, dar și UR ce depășește peste 70%, ph-ul acid. Nu în ultimul rând trebuie amintit și cauza de degradare care se numește timpul. Aici se încadrează fenomenele de îngheț-dezgheț, durata de utilizare care reprezintă acțiuni ce pot antrena în timp dezvoltarea coroziunii și tipul de utilizare. Un alt tip de coroziune este cea biologică care acționează atât indirect, cât și direct, iar în cazul de față am identificat pe lângă vegetație la unul din edificii porumbei în interior, al căror excremente produc o coroziune chimică.

Așa cum am spus oțelurile au în compoziție carbon, siliciu și mangan, iar ele sunt folosite și utilizate datorită costului scăzut și mai ales datorită rezistenței acestora la coroziune.

Structura metalică folosită la categoria A de construcții (hangare), au o structură spațială, cu înălțime de aproximativ 16m, cu acoperiș realizat din grile de bară metalică realizat în două ape sau semicerc, contraforți în interior, acoperite cu tablă de fier. Dacă la acoperișuri avem puncte de sudură, la stâlpii de susținere din interior acestea sunt prinse cu șuruburi cu două feluri de capete (rotund sau hexagonal) cu contrapiuluță și tablă de susținere folosită ca suport de susținere.

(Analize!!!!! – se vor insera analize de compoziție)

Locurile de prelevare au fost alese astfel încât să fie reprezentative din punct de veder al informațiilor oferite cu privire la identificarea materialului utilizat inițal la protecția suprafeței metalice prin acoperire, tipul produșilor de degradare a suprafeței metalice și a straturilor protectoare.

Tabla folosită la învelitoare este de două categorii: ondulată și dreaptă fălțuită. Aceasta nu are nici un fel de izolație, în toate pavilioanele cu structură metalică. La o scută constatare și apoi o analiză cu aparatul de infraroșu s-a înregistrat o temperatură ridicată la nivelul acoperișului în interior de aprox.45șC, în condițiile în care T max.înregistrată la nivelul cimentului afară a fost de 33șC.

Categoria B de construcție așa cum am amintit au învelitoare din tablă dreaptă fălțuită cu șarpantă de lemn în două ape, cu pod supraînălțat, parter plus etaj sau doar parter. Jgheaburile au fost realizate din același material precum acoperișul, din tablă de fier.

Tabla zincată este un material structural foarte frecvent utilizat în mai multe industri printre care și cea de construcții. Este o tabla din compus pe bază de fier care a fost galvanizată pentru a preveni coroziunea. Aceasta este acoperită cu un strat de zinc pe ambele părți, iar acoperirea se exprimă în grame de zinc aplicate pe un metru pătrat de produs.

Cele mai des utilizate procedee pentru acest lucru sunt zincarea termică și electro-galvanizarea.

Zicarea termica – este efectuată prin scufundarea produsului în zinc topit, la o temperatura de 445-460˚ C. Obiectele sunt ținute în baia de zinc până când metalul ajunge la temperatura zincului. Înainte de zincarea propriu-zisă sunt efectuați următorii pași:

– se utilizeaază o soluție acidă pentru a îndepărta elementele nedorite de pe suprafața neprotejată produsului metalic (degresare);

– este aplicată o soluție cu o concentrație mică de acid pentru a îndepărta rugina de pe suprafața dorită (decapare);

– este oprită acțiunea decapantului, prin spălare;

– se aplică o soluție încălzită de clorură de zinc amoniu, pentru a înlătura oxizii și pentru a împiedica oxidarea ulterioară a materialului;

– înainte de fi scufundat în zincul topit obiectul este uscat.

De obicei zincarea termică este aplicată pentru oțeluri moi, aliaje slabe din oțel, fontă și oțelul turnat. Zincarea astfel are o durată lungă de viață. Este recomandată pentru obiectele de mari dimensiuni. Produsele care sunt zincate termic sunt reciclabile.

Electro-galvanizare – constă în depunerea unui strat de zinc prin electroliză. Este un procedeu foarte rentabil, utilizat de obicei pentru obiecte mici (suruburi, elemente de fixare). Zincul este utilizat de obicei pentru a galvaniza obiectele din fier sau oțel, dar și altfel de metale pot fi supuse acestui proces. Principalele avantaje ale electro-galvanizării sunt eficiența de cost și ușurința aplicării. Cele câteva limitări ale sale includ durabilitate scăzută în apa de mare și faptul că stratul de zinc nu se formează ușor în zonele interne ale obiectului.

Zincarea termică este, cel mai des, utilizată pentru obiectele utilizate la exterior, în timp ce electro-galvanizarea se pretează bine pentru cele folosite în interior. De asemenea stratul de zinc aplicat prin zincarea termica este de câteva ori mai gros decat cel aplicat prin electro-galvanizare, fiind astfel și mai rezistent la coroziune. Obiectele care au fost electro-galvanizate pot avea un aspect neted și strălucitor, fiind preferate din motive estetice.

Cu cât este mai gros stratul de zinc aplicat, cu atât crește rezistența la coroziune. Dar în cazul unei cantități identice de zincare, mediul este cel mai important factor de coroziune. Rata de rezistență a stratului de zinc este mai scăzută în zonele industrializate, față de regiunile rurale unde aerul este mai puțin poluat. În plus, durata de viață a tablei zincate este de 5-10 ori mai mare când este folosită în mediul interior, față de cel exterior.

Elementele de fenorerie inventariate sunt realizate din metal feros, realizate din bare de fonte prelucrate prin diferite procedee cum ar fi: laminarea, forjare, găurire și ambutisarea și metal neferos.

La o analiză de structură a acestui element cu metoda FR-IR, rezultatele au fost de 61,21% Cu, Zn-35,71%, Sn-0,64, Fe-0,42%.

Inserare analize!!!

În funcție de tratamentul aplicat în timpul fabricării, în contact cu mediul exterior, pot apărea și la acestea degradări, așa numitele degradări de fabricație, care sunt vizibile numai la analize macroscopice de compoziție.

Pe teren am inventariat mai multe categorii printre care: șildurile ușilor, clanțele tuturor ușilor, foraiberele geamurilor cu tocurile de lemn, zăvoare pe interiorul ușilor la căile de acces, sistemele de deschidere a ușilor, articulațiile ușilor.

Așa cum am mai precizat, o mare parte din geamurile de la categoria A de construcții sunt de tip luminatoare, realizate din panouri de bară de cornier cu sticlă transparentă, încastrate în structura metalică. Sticla este susținută de cornier cu chit de geamuri.

Elemente metalice folosite la ornamente – printre acestea identificăm grilajele de la geamuri și pe alocuri la uși, sunt realizate sub forma unor panouri prinse în puncte de sudură, iar așezarea pe poziție s-a realizat prin șuruburi ce pătrund prin agățătoarea panoului și tocul de lemn al geamului sau al ușei. Elementele de fenorerie au fost protejate cu vopsea de ulei depusă prin pulverizare.

Balustradele sunt simple și doar pe alocuri au amprentă de mână din lemn de fag. Sunt întâlnite în mai multe hangare. Textul scris pe clădire este realizat tot din tablă galvanizată, volumetrică.

Poarta de acces are două bucăți și sunt mobile pe role realizate din panouri de bări de profil circular în partea de sus și panouri de tablă jos, prinse prin puncte de sudură. Poarta principal, pentru accesul mașinilor la mijloc este decorate cu stema Statului Major al Aviației, policoloră și în relief.

Stânga – dreapta poarta este flancată de piloni din țeavă de fier, care în capătul de sus se termină cu port drapele, confecționate tot din țeavă de fier.

Trei dintre clădiri au copertine la ușile principale de la intrare. Amintesc de intrarea pavilionului H, care este decorată cu o copertină așezată pe doi piloni din țeavă metalică, structură metalică și acoperită cu

tablă ondulată; intrarea principală a clădirii de zid unde era biblioteca, copertina are structură metalică din cornier acoperită cu policarbonat transparent; la punctul de control există o copertină, pe doi piloni din țeavă metalică, dar acoperită cu aceiași construcție din clădire, cu aceiași șarpantă și aceiași învelitoare de tablă zincată.

Starea actuală de conservare a componentelor metalice

La fața locului s-au observat următoarele:

 Infiltrații de apa în pereții celor două categorii de construcții analizate, dar cele mai avansate sunt la categoria A, inclusiv la planșee, ceea ce a dus la distrugerea parțială sau totală a jgheaburilor;

 Degradări ale tâmplăriei metalice (ferestre, uși, poartă acces în curte) și a articulațiilor ușilor și ferestrelor;

 Degradarea protecției anticorozive și ruginirea tuturor componentelor metalice;

 Degradarea protecției anticorozive și corodarea superficială a strcturilor metalice;

 Nu au fost observate degradări structurale ale elementelor suprastructurii metalice (corniere, nituri, gușee);

 Nici o clădire nu are sistem de paratrăsnet;

 Nici o clădire tip hangar unde se află patrimoniu cultural sau depozit pentru patrimoniu nu are sistem de ventilație pentru aer cald și rece necesar pentru menținerea unui microclimat constant specific patrimoniului cultural;

 Pasarelele existente în interiorul clădirilor tip hangar sunt blocate datorită instabilității acestora;

 Învelitoarele din tablă existente la toate clădirile sunt degradate cu lipsă de material, de la dimensiunea unui vârf de ac până la dimensiunea unui porumbel (în pavilionul H am întâlnit unul care intrase prin învelitoarea de tablă);

 Pentru protecția anticoroziva a componentelor metalice a fost folosită vopseaua și strat de protecție anticoroziv-grund;

 Sunt construcții cu structură metalică și pereți din tablă zincată într-un stadiu avansat de degradare, ceea ce reprezintă un pericol iminent de accident;

 Țevile de transport a agentului termic dinspre centrala termică spre toate construcțiile sunt aerine și foarte aproape de clădiri, fără un sistem de acoperire și protecție anticorozivă;

 Prezența clorurilor pe basorelieful aflat pe clădirea H;

 Două litere lipsă din inscripția de pe pavilionul H;

 Blocarea sistemului de deschidere a geamurilor datorită ruginei și depunerilor de murdărie ancrosată;

 Îmbătrânirea chitului din jurul sticlei geamurilor;

 La una din clădiri s-a intervenit asupra învelitoarei, a fost schimbată în totalitate, dar nu s-a prevăzut integritatea aspectului unitar cu celelalte clădiri.

Propuneri de intervenție asupra tuturor componentelor metalice

– Măsuri de realizare a protecției anticorozive și restaurare a suprastructurii metalice, se prevede montarea unei schele ce va asigura accesul la toate suprafețele clădirilor susținută cu prelată de protecție.

În vederea restaurării și protejării structurii se propun următoarele operațiuni:

– se va trece la pregătirea suprafețelor prin sablare în vederea curățării straturilor actuale de vopsea, a produșilor de coroziune, urmată de desprăfuirea cu aer uscat;

– se vor aplica straturile de protectie anticorozivă și de finisaj. Sistemul de protecție anticorozivă

va fi compus din 3 produse și va avea o grosime de strat uscat de minim 320 µm:

– 1x 80 µm – grund epoxidic, bicomponent, bogat în zinc;

– 2x 80 µm – strat intermediar, epoxidic, bicomponent, cu M.I.O. (Micaceous Iron Oxides = amestec de oxizi ai fierului);

– 1x 80 µm – strat final poliuretanic, bicomponent, (culoare se va stabili în urma stratigrafiilor); straturile se vor aplica cu pompa;

– izolația niturilor (deoarece unele au prosuși de coroziune și după curățare rămâne un spațiu gol care sub influiența umidității relative mare sau fenomenele de îngheț – dezgheț produce din nou coroziune care slăbește miezul metalic) cu rășină bicomponentă rapidă integrată cromatic la culoarea niturilor.

În vederea restaurării și protejării pereților din tablă zincată se propun următoarele:

– pentru acuratețea, precizia operațiunilor de restaurare-conservare se recomandă execuția de schelă, ce va asigura accesul la toate suprafețele;

– pregătirea suprafeței, care se va executa prin sablare, cu grit coțuros (zgura de furnal); se recomandă realizarea unei hărți a degradărilor pe întreaga suprafață intervenită, atât la interior, cât și la exterior;

– după sablare urmează desprăfuirea suprafeței cu aer uscat;

– se vor monitoriza în permanență parametrii de mediu: T aerului și Umiditatea Relativă a aerului. La aplicarea protecțiilor anticorozive se recomandă ca Temperatura stratului suport să fie mai mare cu cel puțin 3șC față de Temperatura Punctului de Rouă;

– un aspect deosebit de important pentru ordinea operațiunilor de restaurare-conservare este ca suprafața sablată să fie acoperită cu grund după maxim 4 ore. Altfel spus, între terminarea sablării și aplicarea stratului de grund nu trebuie să treacă mai mult de 4 ore;

– sistemul de protecție anticorozivă va fi compus din 3 produse și va avea o grosime de strat uscat de minim 320 µm:

– 1x 80 µm – grund epoxidic, bicomponent, bogat în zinc;

– 2x 80 µm – strat intermediar, epoxidic, bicomponent, cu M.I.O. (Micaceous Iron Oxides=amestec de oxizi ai fierului);

– 1x 80 µm – strat final poliuretanic, bicomponent, (culoare se va stabili în urma stratigrafiilor); straturile se vor aplica cu pompa prin pulverizare.

În vederea restaurării și protejării învelitoarei se propun următoarele, datorită faptului că aceasta este realizată din foi de tablă zincată se propune un releveu al degradărilor la fiecare clădire. Acolo unde foaia de tablă prezintă degradări mai mari de 50%, acestea se vor schimba; dacă acestea sunt mai puțin de 50% se va interveni local, cu condiția păstrării unicității aspectului întregului complex arhitectural.

În vederea restaurării și protejării jgheaburilor se propune ca intervenția să se desfășoare concomitent cu intervențiile la învelitoare, deoarece sunt montate deja schelele. Lipsurile se vor realiza prin aceeași metodă cu cele originale și din același material.

Restaurarea și protejarea tâmplăriei metalice (ferestre, uși, poartă acces în curte) și a articulațiilor ușilor și ferestrelor se va realiza in situ după o desprăfuire în prealabil, urmată de aplicarea unui strat de

FERTAN. După 24 de ore se vor realiza curățări mecanice (perieri) atât pe materialul metalic, cât și chitul învechit și casant al geamurilor ferestrelor cu profil metalic. Rechituirea se va realiza cu silicon, astfel încât să se creeze o izolație perfectă și împiedicarea variiațiilor de temperatură și a infiltrațiilor. Acoperirea anticorozivă se va realiza cu vopsea pe bază de zinc, iar nuanța se va alege în funcție de primul strat existent pe componente. Geamurile sparte vor fi înlocuite cu același model, dimensiune și compoziție precum cele existente.

Intervențiile de restaurare și protejare a basoreliefului aflat pe peretele exterior al pavilionului H. Intervențiile se vor realiza în aceeiași perioadă în care sunt intervenții la învelitoare, deoarece sunt montate schelele. Până la intervențiile de îndepărtare a produșilor de coroziune se va izola peretele de jur înprejurul elementului metalic, astfel încât substanțele cu care se intervin să nu afecteze peretele. Îndepărtarea clorurilor se va realiza atât chimic (comprese de acid fosforic c-20%), cât și mecanic prin perieri. Integrarea cromatică se va face prin brumare la rece.

Refacerea celor două litere se va realiza din tablă, exact ca cele existente. Integrarea cromatică se va realiza în același ton cu cele existente, iar metoda de prindere se va respecta ca cea existentă, în cazul în care nu periclitează rezistența acestora și a zidului.

Pentru toate măsurile propuse se vor face analize de compatibilitate cu materialele din teren, cât și cu măsurile propuse în vederea restaurării și păstrării aspectului originar al materialelor.

Expert restaurator metale

Dr.Petronela Fotea