Consimtamantul la tratamentul medical Consimtamantul informat [620463]

Consimtamantul
 la
 tratamentul
 medical
 Consimtamantul
 informat

Legea
 nr.
 46/2003,
 legea
 drepturilor
 pacientului,
 cap.
 2
 
 MO
 partea
 I,
 nr.
 70
 din
 03/02/2003
 
 Art.
 4
 Pacientul
 are
 dreptul
 de
 a
 fi
 informat
 cu
 privire
 la
 serviciile
 medicale
 disponibile,
 precum
 si
 la
 modul
 de
 a
 le
 u@liza.
 
 Art.
 5
 (1)
 Pacientul
 are
 dreptul
 de
 a
 fi
 informat
 asupra
 iden@ta@i
 si
 statutului
 profesional
 al
 furnizorilor
 de
 servicii
 de
 sanatate.
 
 (2)
 Pacientul
 internat
 are
 dreptul
 de
 a
 fi
 informat
 asupra
 regulilor
 si
 obiceiurilor
 pe
 care
 trebuie
 sa
 le
 respecte
 pe
 durata
 spitalizarii.
 
 Art.
 6
 Pacientul
 are
 dreptul
 de
 a
 fi
 informat
 asupra
 starii
 sale
 de
 sanatate,
 a
 interven5ilor
 medicale
 propuse,
 a
 riscurilor
 poten5ale
 ale
 fiecarei
 proceduri,
 a
 alterna5velor
 existente
 la
 procedurile
 propuse,
 inclusiv
 asupra
 neefectuarii
 tratamentului
 si
 nerespectarii
 recomandarilor
 medicale,
 precum
 si
 cu
 privire
 la
 date
 despre
 diagnos5c
 si
 prognos5c
 (s.n.)
 Art.
 7
 Pacientul
 are
 dreptul
 de
 a
 decide
 daca
 mai
 doreste
 sa
 fie
 informat
 in
 cazul
 in
 care
 informa@ile
 prezentate
 de
 catre
 medic
 i-­‐ar
 cauza
 suferinta.
 
 Art.
 8
 Informa@ile
 se
 aduc
 la
 cunos@nta
 pacientului
 intr-­‐un
 limbaj
 respectuos,
 clar,
 cu
 minimalizarea
 terminologiei
 de
 specialitate;
 in
 cazul
 in
 care
 pacientul
 nu
 cunoaste
 limba
 romana,
 informa@ile
 i
 se
 aduc
 la
 cunos@nta
 in
 limba
 materna
 ori
 in
 limba
 pe
 care
 o
 cunoaste
 sau,
 dupa
 caz,
 se
 va
 cauta
 o
 alta
 forma
 de
 comunicare.
 
 Art.
 9
 Pacientul
 are
 dreptul
 de
 a
 cere
 in
 mod
 expres
 sa
 nu
 fie
 informat
 si
 de
 a
 alege
 o
 alta
 persoana
 care
 sa
 fie
 informata
 in
 locul
 sau.
 
 Art.
 10
 Rudele
 si
 prietenii
 pacientului
 pot
 fi
 informa@
 despre
 evolu@a
 inves@ga@ilor,
 diagnos@c
 si
 tratament,
 cu
 acordul
 pacientului.
 
 Art.
 11
 Pacientul
 are
 dreptul
 de
 a
 cere
 si
 de
 a
 ob@ne
 o
 alta
 opinie
 medicala.
 
 Art.
 12
 Pacientul
 are
 dreptul
 sa
 solicite
 si
 sa
 primeasca,
 la
 externare,
 un
 rezumat
 scris
 al
 inves@ga@ilor,
 diagnos@cului,
 tratamentului
 si
 ingrijirilor
 acordate
 pe
 perioada
 spitalizarii.

“Art.
 13
 
 Pacientul
 are
 dreptul
 să
 refuze
 sau
 să
 oprească
 o
 intervenție
 medicală
 asumându-­‐și,
 în
 scris,
 răspunderea
 pentru
 decizia
 sa;
 consecințele
 refuzului
 sau
 ale
 opririi
 actelor
 medicale
 trebuie
 explicate
 pacientului.
 
 Art.
 14
 Când
 pacientul
 nu
 își
 poate
 exprima
 voința,
 dar
 este
 necesară
 o
 intervenție
 medicală
 de
 urgență,
 personalul
 medical
 are
 dreptul
 să
 deducă
 acordul
 pacientului
 dintr-­‐o
 exprimare
 anterioară
 a
 voinței
 acestuia.
 Art.
 15
 În
 cazul
 în
 care
 pacientul
 necesită
 o
 intervenție
 medicală
 de
 urgență,
 consimțământul
 reprezentantului
 legal
 nu
 mai
 este
 necesar.
 Art.
 16
 În
 cazul
 în
 care
 se
 cere
 consimțământul
 reprezentantului
 legal,
 pacientul
 trebuie
 să
 fie
 implicat
 în
 procesul
 de
 luare
 a
 deciziei
 atât
 cât
 permite
 capacitatea
 lui
 de
 înțelegere.
 Art.
 17
 (1)În
 cazul
 în
 care
 furnizorii
 de
 servicii
 medicale
 consideră
 că
 intervenția
 este
 în
 interesul
 pacientului,
 iar
 reprezentantul
 legal
 refuză
 să
 își
 dea
 consimțământul,
 decizia
 este
 declinată
 unei
 comisii
 de
 arbitraj
 de
 specialitate.
 (2)Comisia
 de
 arbitraj
 este
 cons@tuită
 din
 3
 medici
 pentru
 pacienții
 internați
 în
 spitale
 și
 din
 2
 medici
 pentru
 pacienții
 din
 ambulator.
 Art.
 18
 Consimțământul
 pacientului
 este
 obligatoriu
 pentru
 recoltarea,
 păstrarea,
 folosirea
 tuturor
 produselor
 biologice
 prelevate
 din
 corpul
 său,
 în
 vederea
 stabilirii
 diagnos@cului
 sau
 a
 tratamentului
 cu
 care
 acesta
 este
 de
 acord.
 Art.
 19
 Consimțământul
 pacientului
 este
 obligatoriu
 în
 cazul
 par@cipării
 sale
 în
 învățământul
 medical
 clinic
 și
 la
 cercetarea
 ș@ințifică.
 Nu
 pot
 fi
 folosite
 pentru
 cercetare
 ș@ințifică
 persoanele
 care
 nu
 sunt
 capabile
 să
 își
 exprime
 voința,
 cu
 excepția
 obținerii
 consimțământului
 de
 la
 reprezentantul
 legal
 și
 dacă
 cercetarea
 este
 făcută
 și
 în
 interesul
 pacientului.
 Art.
 20
 Pacientul
 nu
 poate
 fi
 fotografiat
 sau
 filmat
 într-­‐o
 unitate
 medicală
 fără
 consimțământul
 său,
 cu
 excepția
 cazurilor
 în
 care
 imaginile
 sunt
 necesare
 diagnos@cului
 sau
 tratamentului
 și
 evitării
 suspectării
 unei
 culpe
 medicale”

Consimtamantul
 in
 psihiatrie
 (Legea
 sanataEi
 mintale
 si
 a
 protecEei
 persoanelor
 cu
 tulburari
 psihice
 republicata
 in
 2012
 in
 Monitorul
 Oficial
 Partea
 I
 nr.
 652/2012)
 • “ARTICOLUL
 29
 • (1)
 In
 alcatuirea
 si
 in
 punerea
 in
 aplicare
 a
 programului
 terapeu@c
 medicul
 psihiatru
 este
 obligat
 sa
 ob@na
 consimtamantul
 pacientului
 si
 sa
 respecte
 dreptul
 acestuia
 de
 a
 fi
 asistat
 in
 acordarea
 consimtamantului.
 
 • (2)
 Medicul
 psihiatru
 poate
 ins@tui
 tratamentul
 fara
 ob@nerea
 consimtamantului
 pacientului
 in
 urmatoarele
 situa@i:
 
 – a)
 comportamentul
 pacientului
 reprezinta
 un
 pericol
 iminent
 de
 vatamare
 pentru
 el
 insusi
 sau
 pentru
 alte
 persoane;
 
 – b)
 pacientul
 nu
 are
 capacitatea
 psihica
 de
 a
 intelege
 starea
 de
 boala
 si
 necesitatea
 ins@tuirii
 tratamentului
 medical;
 
 – c)
 pacientul
 a
 fost
 pus
 sub
 interdic@e
 in
 urma
 unei
 proceduri
 juridice
 anterioare
 si
 s-­‐a
 ins@tuit
 tutela;
 
 – d)
 pacientul
 este
 minor,
 medicul
 psihiatru
 fiind
 obligat
 sa
 solicite
 si
 sa
 ob@na
 consimtamantul
 reprezentantului
 personal
 sau
 legal
 al
 pacientului.
 
 • (3)
 In
 situa@ile
 prevazute
 la
 alin.
 (2)
 lit.
 a)
 si
 b),
 in
 care
 nu
 se
 ob@ne
 sau
 nu
 se
 poate
 ob@ne
 consimtamantul
 reprezentantului
 personal
 ori
 legal
 al
 pacientului,
 medicul
 psihiatru
 ac@oneaza
 pe
 propria
 raspundere,
 ins@tuind
 procedurile
 de
 diagnos@c
 si
 tratament
 pe
 care
 le
 considera
 necesare
 pe
 perioada
 strict
 necesara
 a@ngerii
 scopului
 urmarit.
 Aceste
 cazuri
 vor
 fi
 no@ficate
 si
 supuse
 analizei
 comisiei
 de
 revizie
 a
 procedurii,
 in
 conformitate
 cu
 prevederile
 Art.
 52.
 • ARTICOLUL
 30
 • Consimtamantul
 poate
 fi
 retras
 in
 orice
 moment
 de
 catre
 pacient
 sau
 de
 reprezentantul
 sau
 personal
 ori
 legal,
 medicul
 psihiatru
 avand
 obliga@a
 sa
 informeze
 pacientul
 sau
 reprezentantul
 sau
 personal
 ori
 legal
 asupra
 urmarilor
 intreruperii
 tratamentului.”

CAP.
 II
 Consimțământul,
 CDM
 • “ART.
 11
 • Acordarea și retragerea consimțământului • (1) Nicio intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua
 decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în
 cunoștință de cauză. • (2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice
 moment de persoana vizată. • (3) Dispozițiile privind retragerea consimțământului sunt valabile
 și în ceea ce privește consimțământul exprimat, în condițiile legii, de
 altă persoană sau instituție decât persoana respectivă. • ART.
 12
 • Consimțământul în cazul minorilor • (1)
 Atunci
 când,
 conform
 legii,
 un
 minor
 nu
 are
 capacitatea
 de
 a
 consimți la o intervenție, aceasta nu se poate efectua fără acordul
 reprezentantului
 său,
 autorizarea
 unei
 autorități
 sau
 a
 unei
 alte
 persoane
 ori
 instanțe
 desemnate
 prin
 lege.
 • (2)
 Medicul,
 în
 funcție
 de
 vârsta
 și
 gradul
 de
 maturitate
 a
 minorului
 și
 numai
 strict
 în
 interesul
 acestuia,
 poate
 lua
 în
 considerare și părerea minorului. • ART.
 13
 • Consimțământul persoanelor fără capacitatea de a consimți • Atunci
 când,
 conform
 legii,
 un
 major
 nu
 are,
 din
 cauza
 unui
 handicap
 mintal,
 a
 unei
 boli
 sau
 dintr-­‐un
 mo@v
 similar,
 capacitatea
 de
 a consimți la o intervenție, aceasta nu se poate efectua fără acordul
 reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorități sau a unei
 persoane
 ori
 instanțe
 desemnate
 prin
 lege”.

• “ART.
 14
 • Informarea
 prealabilă
 și
 adecvată
 a
 persoanei
 • (1)
 Medicul
 va
 solicita
 și
 va
 primi
 consimțământul
 numai
 după
 ce,
 în prealabil, persoana respectivă sau cea îndreptățită să își dea
 acordul
 cu
 privire
 la
 intervenția
 medicală
 a
 primit
 informații
 adecvate
 în
 privința
 scopului
 și
 naturii
 intervenției,
 precum
 și
 în
 privința
 consecințelor
 și
 a
 riscurilor
 previzibile
 și
 în
 general
 acceptate
 de
 societatea medicală. • (2)
 Pe
 cât
 posibil,
 medicul
 va
 urmări
 ca
 informarea
 să
 fie
 adecvată
 și raportată persoana care urmează să își manifeste consimțământul. • ART.
 15
 • Lipsa consimțământului în situații de urgență
 • Atunci când, din cauza unei situații de urgență, nu se poate obține
 consimțământul
 adecvat,
 se
 va
 putea
 proceda
 imediat
 la
 orice
 intervenție indispensabilă din punct de vedere medical în folosul
 sănătății persoanei vizate. • ART.
 16
 • Consimțământul implicit • În
 interesul
 pacientului
 sunt
 valabile
 și
 vor
 fi
 luate
 în
 considerare
 autorizările
 și
 dorințele
 exprimate
 anterior
 cu
 privire
 la
 o intervenție medicală de către un pacient care, în momentul noii
 intervenții, nu este într-o stare care să îi permită să își exprime
 voința sau dacă prin natura sa actul medical are o succesiune și o
 repetabilitate specific”.

Consimtamantul
 prezumat
 vs.
 consimtamantul
 informat
 • Principiile
 e@ce
 ale
 CI:
 respectul
 fata
 de
 persoana;
 principiile
 juridice
 :
 autodeterminarea
 
 • Exista
 un
 consimtamant
 prezumat/implicit
 la
 actul
 medical
 (se
 bazeaza
 pe
 dorinta/nevoia
 de
 a
 primi
 ingrijire
 medicala)
 si
 un
 consimtamant
 informat
 scris
 sau
 verbal
 (se
 bazeaza
 pe
 autonomie
 si
 pe
 informa@e)

1. Nu
 este
 un
 contract
 civil
 intre
 parE
 
 2. Nu
 este
 cadrul
 juridic
 in
 care
 pacientul
 isi
 asuma
 raspunderi:
 pacientul
 nu
 are
 nici
 o
 raspundere
 pentru
 ca
 este
 bolnav.
 
 3. Nu
 este
 un
 acord
 intre
 parE:
 pacientul
 nu
 exprima
 acordul
 spre
 a
 fi
 ex@rpat,
 amputat
 ori
 cu
 privire
 la
 riscul
 de
 deces
 oricat
 de
 mic.
 Pacientul
 NU
 trebuie
 sa
 fie
 de
 ACORD
 cu
 ingrijirea
 medicala
 ci
 sa
 o
 AUTORIZEZE.
 4. Nu
 este
 un
 cadru
 care
 sa
 permita
 sEngerea
 unor
 drepturi
 liEgioase
 ale
 pacientului
 ori
 aparEnatorilor
 ori
 drepturi
 fundamentale
 ale
 lor
 (nu
 este
 un
 contract
 disculpatoriu).

• Este
 expresia
 exerci@ului
 drepturilor
 civile
 ale
 pacientului
 autonom
 (expresie
 a
 competentei
 legale)
 prin
 care
 pacientul
 AUTORIZEAZA
 actul
 medical.
 
 • Autorizarea
 informata
 presupune:
 – EXTERNALIZAREA
 deciziei
 terapeuEce
 de
 la
 medic
 catre
 pacient
 (decizia
 profesionala
 devine
 decizie
 personala)
 – SE
 IAU
 LA
 CUNOSTIINTA
 BENEFICIILE
 SI
 RISCURILE
 actului
 terapeuEc
 la
 care
 PACIENTUL
 CONSIMTE*
 
 *
 Acest
 consimtamant
 asupra
 riscurilor
 inlatura
 in
 principiu
 raspunderea
 penala
 a
 medicului
 in
 cazul
 esecului
 (fata
 de
 rezultat)
 pastrand
 deschisa
 raspunderea
 prin
 neglijenta
 ori
 imprudenta
 fațã
 de
 mijloace
 (dg.,
 decizia
 terapeuEca,
 tratamentul
 curaEv
 ori
 ingrijirea
 medicala)

Prin
 autorizarea
 ac@unii
 medicale
 pacientul
 consimte
 si
 isi
 asuma
 riscurile
 prezentate
 cu
 urmatoarele
 2
 condi@i
 (implicite
 validita@i
 CI):
 
 • (1)
 a
 informarii
 corecte
 (adevarul)
 con@nand
 informa@a
 relevanta
 care
 ii
 permite
 pacientului
 autonom
 sa
 faca
 alegeri
 in
 interesul
 sau
 (ce
 puneau
 in
 valoarea
 autonomia
 si
 capacitatea
 lui
 de
 decizie)
 
 • (2)
 ca
 medicul
 sa
 nu
 greseasca
 prin
 neglijenta
 ori
 imprudenta:
 – Ra@onamentul
 medical
 – Decizia
 terapeu@ca
 – Dg.
 – Alegerea
 mijloacelor
 si
 metodelor
 
 – Ac@unea
 terapeu@ca
 
 Pacientul
 nu
 isi
 poate
 asuma
 greselile
 medicului
 si
 riscurile
 generate
 de
 acestea:
 aceste
 greseli
 ii
 creaza
 riscuri
 care
 devin
 ilegi@me
 si
 care
 daca
 se
 materializeaza
 conduc
 spre
 prejudicii
 ce
 cons@tuie
 minusuri
 in
 calitatea
 ingrijirii
 si
 abatere
 inferioara
 de
 la
 standardul
 de
 prega@re
 si
 pricepere
 (malpraxis)

ConEnutul
 informaEei
 si
 recomandarea
 
 (modelul
 informaEv)
 Etapa
 1:
 Medicul
 cu
 competenta
 si
 in
 baza
 experientei
 profesionale
 ia
 decizia
 profesionala
 (medicala).
 
 Etapa
 2:
 Medicul
 transmite
 pacientului
 decizia
 sa
 ca
 pe
 o
 recomandare
 profesionala
 Etapa
 3;
 Medicul
 are
 datoria
 sa
 incerce
 sa
 convinga
 pacientul
 cu
 beneficenta
 si
 non-­‐maleficenta
 ca
 decizia
 sa
 profesionala
 se
 afla
 in
 beneficiul
 sau
 (prin
 informare
 si
 exercitarea
 fidelita@i
 in
 raport
 cu
 increderea
 pacientului).
 
 Etapa
 4:
 Pacientul
 autorizeaza
 decizia
 profesionala
 a
 medicului
 care
 devine
 recomandare
 profesionala
 desavarsind
 transferul
 decizional
 dinspre
 medic
 spre
 pacient:
 decizia
 profesionala
 a
 medicului
 devine
 decizie
 personala
 a
 pacientului
 Transferul
 decizional
 dinspre
 medic
 spre
 pacient
 este
 elementul
 fundamental
 e@c
 si
 juridic
 al
 consimtamantului
 informat
 Pentru
 ca
 pacientul
 sa
 poata
 decide
 are
 nevoie
 de
 informa@e.
 Medicul
 are
 obliga@a
 fata
 de
 pacientul
 sau
 autonom
 
 sa
 ii
 comunice
 informa@ile
 care
 vor
 sta
 la
 baza
 deciziei
 pacientului,
 informa@i
 cu
 care
 pacientul
 va
 intelege
 decizia
 profesionala
 ce
 ii
 este
 recomandata.
 Aceste
 informa@i
 sunt
 organizate
 in
 4
 pachete
 de
 date
 dupa
 cum
 urmeaza:

Se
 transfera
 dinspre
 medic
 spre
 pacient
 4
 pachete
 cu
 date
 conEnand
 informaEi
 medicale
 care
 includ
 obligatoriu
 si
 recomandarea
 profesionala
 :
 
 
 1.
 STATUS-­‐ul
 ACTUAL
 AL
 STARII
 DE
 SANATATE
 (1)Dg.,
 (2)Corela@i
 cu
 alte
 boli
 existente,
 (3)Prognos@cul
 general
 al
 afec@unii
 2.
 RECOMANDAREA
 PROFESIONALA
 (decizia
 medicala).
 
 (1)Scopul
 procedurii/tratamentului,
 (2)natura,
 (3)
 beneficiile
 (4)
 riscurile
 posibile
 (5)
 tratamentul
 recomandat
 (6)
 prognosEcul
 cu
 tratamentul
 recomandat
 
 Medicul
 curant
 are
 obliga@a
 sa
 prezinte
 clar
 bolnavului
 opinia
 si
 recomandarea
 profesionala
 la
 care
 pacientul
 autonom
 este
 intru
 totul
 indrepta@t.
 3.
 DACA
 NU
 SE
 DA
 CURS
 RECOMANDARII
 (1) Evolu@a
 si
 prognos@cul
 bolii
 fara
 tratamentul
 recomandat,
 (2)
 fara
 tratamentul
 recomandat
 
 4.
 CE
 ALTE
 POSIBILITATI/ALTERNATIVE
 VIABILE
 DE
 TRATAMENT
 EXISTA
 (daca
 exista)?
 (1)Alterna@vele
 posibile/viabile
 de
 tratament,
 (2)
 riscurile
 si
 (3)
 consecintele
 lor.
 
 (Legea
 95/2006
 consolidata,
 art.649,
 al.3,
 Legea
 drepturilor
 pacientului
 nr.
 46/2003
 si
 Codul
 deontologic
 al
 medicilor
 din
 Romania)

1) Nu
 are
 vicii
 legale:
 1) Se
 adreseaza
 si
 se
 ia
 de
 la
 un
 pacient
 competent
 psihic
 si
 decizional
 
 2) Se
 adreseaza
 unui
 pacient
 care
 doreste
 sa
 primeasca
 informaEi
 si
 date
 medicale
 despre
 sine
 si
 sa
 isi
 exercite
 autonomia
 (Informa@a
 asupra
 propriei
 stari
 de
 sanatate
 este
 un
 drept
 iar
 nu
 o
 obliga@e)
 3) InformaEa
 medicala
 este
 completa
 si
 corecta
 (respecta
 adevarul)
 4) Este
 pe
 deplin
 informat
 (cel
 puEn
 informaEa
 relevanta
 ce
 oermite
 exerciEul
 autonomiei)
 5) Pe
 intelesul
 pacientului
 
 6) Respecta
 dreptul
 la
 autodeterminare
 al
 pacientului
 si
 autonomia
 pacientului
 
 7) Luat
 din
 Emp
 asbel
 incat
 pacientul
 sa
 fi
 avut
 Empul
 necesar
 de
 a-­‐si
 manifesta
 autonomia
 si
 capacitatea
 decizionala
 (eventual
 prin
 consultare
 cu
 familia)
 8) Este
 liber
 exprimat
 (in
 afara
 oricaror
 presiuni
 ori
 constrangeri
 de
 orice
 fel:
 ex.
 pla5/nepla5,
 santaj
 in
 raport
 cu
 starea
 de
 sanatate,
 cu
 externarea
 ori
 cu
 par5ciparea
 in
 trialuri
 ori
 cercetari,
 etc.)
 
 9) Luat
 de
 catre
 medicul
 currant
 10) Pentru
 o
 singura
 intervenEe/tratament
 11) In
 scris,
 semnat
 in
 prezenta
 martorului
 
 2) Respecta
 principiile
 eEce
 ale
 pracEcii
 medicale
 :
 
 1.
 Are
 la
 baza
 beneficenta,
 non-­‐maleficenta
 actului
 medical
 
 2.
 Respecta
 autonomia
 si
 jusEEa
 
 
 CI
 este
 eEc
 si
 legal
 consEtuit
 si
 are
 valoare
 juridica
 daca:

Informarea
 familiei
 nu
 este
 sarcina
 medicului
 ci
 a
 pacientului:
 masura
 informarii
 familiei
 se
 afla
 in
 libertatea
 pacientului.
 
 Atunci
 cand
 medicul
 constata
 ca
 bunele
 interese
 ale
 pacientului
 sau
 (sanatatea
 ori
 viata)
 nu
 pot
 fi
 aparate
 de
 catre
 pacient
 (autolimitarea
 autonomiei,
 absenta
 autonomiei,
 pacient
 vulnerabil)
 si
 doar
 atunci,
 va
 apela
 la
 familie
 in
 ordinea
 gradul
 de
 rudenie
 avand
 grija
 sa
 poarte
 discu@a
 cu
 apar@natorii
 de
 gradul
 I
 (sot/so@e,
 copii)
 pentru
 prezentarea
 intregului
 adevar
 si
 semnarea
 consimtamantului.
 
 Doctrina
 extensiei.
 In
 @mpul
 opera@ei
 medicul
 curant
 are
 libertatea
 de
 ac@une
 dar
 numai
 spre
 binele
 pacientului
 sau.
 
 Nu
 are
 insa
 voie
 sa
 dispuna
 ex@rpari,
 amputari
 apte
 de
 a
 produce
 infirmita@
 pacientului
 (ex.
 sterilitate)
 fara
 a-­‐i
 fi
 ob@nut
 anterior
 acordul
 scris
 
 Privilegiul
 terapeuEc:
 daca
 fata
 de
 un
 pacient
 vulnerabil
 medicul
 considera
 ca
 binele
 (sanatatea
 si
 viata)
 sunt
 mai
 bine
 aparate
 prin
 neinformarea
 pacientului
 el
 va
 informa
 familia
 si
 NU
 va
 proceda
 la
 informarea
 pacientului.
 Este
 o
 procedura
 de
 excep@e
 si
 medicul
 raspunde
 fata
 de
 decizia
 sa
 care
 incalca
 secretul
 profesional.

Cand
 se
 poate
 lua
 de
 la
 alte
 persoane
 din
 anturaj
 (proxi)
 ori
 prin
 comisie
 1. pacient
 incompetent
 psihic
 (ex.
 oligofren)
 sau
 competent
 dar
 cu
 psihicul
 afectat
 de
 boala
 (ex.
 in
 stare
 de
 autointoxica@e,
 i.e.
 uremie).
 1. Medicul
 nu
 trebuie
 sa
 uite
 ca
 unii
 pacien@
 pot
 fi
 beligeran@
 atunci
 cand
 sunt
 intoxica@
 cu
 produse
 exogene
 (ex.
 alcool,
 stupefiante,
 etc.)
 sau
 endogene
 (ex.
 uremie,
 ceto-­‐acido,
 etc.),
 grav
 bolnavi
 (dg.
 letale)
 si
 chiar
 si
 aces@a
 au
 dreptul
 la
 tratament.
 
 2. pacient
 inconsEent
 (soc,
 obnubilare,
 coma)
 3. pacient
 minor
 (competenta
 legala
 dupa
 18
 ani
 pentru
 orice
 problema
 de
 sanatate
 cu
 excep@a
 celor
 care
 @n
 de
 dreptul
 la
 reproducere
 pentru
 care
 este
 de
 16
 ani:
 aten@e
 la
 situa@a
 in
 care
 pe
 dreptul
 legal
 conos@tuit
 de
 a
 decide
 peste
 16
 ani
 se
 accepta
 avortul
 la
 cerere
 care
 se
 complica
 si
 are
 nevoie
 de
 decizii
 generale
 privind
 starea
 de
 sanatate
 precum
 o
 interven@e
 chirurgicala
 ori
 o
 ex@rpare;
 in
 acest
 caz
 in
 care
 medicul
 apreciaza
 riscul
 interven@ei
 ini@ale
 va
 efectua
 incunos@intarea
 parin@lor)
 4. pacient
 competent
 si
 autonom
 dar
 care
 isi
 declina
 competenta
 spre
 proxi/apar@natori
 
 -­‐decizie
 surogat-­‐
 5. inspre
 binele
 pacientului
 (privilegiu
 terapeu@c)

• Dreptul
 unui
 minor
 de
 a
 se
 autodetermina
 este
 intrecut
 de
 dreptul
 statului
 de
 a-­‐l
 proteja
 cat
 @mp
 nu
 exista
 adul@
 apar@natori
 sau
 
 reprezentan@
 legali
 iar
 el
 este
 in
 stare
 juridica
 de
 minoritate.
 • Parin@i
 legali
 in
 interiorul
 varstei
 de
 minoritate
 decid
 asupra
 pastrarii
 si
 apararii
 celor
 mai
 bune
 interese
 ale
 copilului
 lor.
 
 • Nu
 se
 poate
 decide
 impotriva
 dorintei
 explicite
 a
 parin@lor
 cat
 @mp
 ei
 ac@oneaza
 in
 cel
 mai
 bun
 interes
 al
 copilului.
 Acest
 interes
 este
 prezumat
 iar
 situa@a
 contrara
 trebuie
 probata.
 
 • Daca
 medicii
 considera
 ca
 parin@i
 nu
 protejeaza
 cel
 mai
 bun
 interes
 al
 copilului
 pot
 decide
 comisie
 de
 arbitraj
 si
 pot
 decide
 impotriva
 acestora
 anuntand
 ins@tu@ile
 statutului
 (protec@a
 copilului)
 atata
 5mp
 cat
 integritatea
 ori
 viata
 copilului
 sunt
 in
 pericol.
 Medicul
 isi
 asuma
 raspunderea
 ac@unii.
 
 • Daca
 medicul
 constata
 ca
 parin@i
 nu
 au
 intelegerea
 necesara
 ori
 interesul
 de
 a
 apara
 viata
 ori
 integritatea
 copilului
 lor
 atunci
 pot
 ac@ona
 pentru
 a
 solicita
 ajutorul
 organelor
 de
 jus@@e
 si
 doar
 dupa
 ce
 acestea
 se
 exprima
 pot
 decide
 albel
 (excep@e:
 urgenta
 medico-­‐chirurgicala).
 In
 cazul
 in
 care
 copilul
 se
 afla
 in
 stare
 de
 incons@enta
 sau
 intr-­‐o
 urgenta
 medico-­‐chirurgicala
 pot
 ac@ona
 in
 sensul
 urgentei.
 
 Autoritatea
 tutelară
 este
 o
 ins@tuție
 a
 autorităților
 publice
 locale,
 ins@tuție
 fundamentată
 de
 Codul
 Familiei.
 Autoritatea
 are
 atribu@i
 privitoare
 la
 tutela,
 ocro@rea
 minorului,
 prevenirea
 separarii
 minorului
 de
 parin@,
 judecarea
 cauzelor
 cu
 minori.
 Direcția
 Generală
 de
 Asistență
 Socială
 și
 Protecția
 Copilului
 (DGASPC)
 este
 ins@tuția
 publică
 cu
 personalitate
 juridică
 ce
 funcționează
 în
 subordinea
 consiliului
 județean,
 respec@v
 a
 consiliilor
 locale
 ale
 sectoarelor
 municipiului
 Bucureș@
 ce
 aplică
 poli@cile
 și
 strategiile
 de
 asistență
 socială
 în
 domeniul
 protecției
 copilului,
 familiei.
 
 Lege
 nr.
 272/2004,
 din
 21/06/2004,
 Publicat
 in
 Monitorul
 Oficial,
 Partea
 I
 nr.
 557
 din
 23/06/2004,
 privind
 protecCa
 si
 promovarea
 drepturilor
 copilului
 ConsideraEi
 privind
 consimtamantul
 la
 minori