Consilierul Juridic Si Atributiile Sale
Cuprins
Introducere
CAPITOLUL 1 CONSILIERUL JURIDIC ȘI ATRIBUȚIILE SALE
1.1. Organizarea s¸ i exercitarea profesiei de consilier juridic
1.2. Admiterea în profesie a consilierilor juridici
1.3. Cazurile de nedemnitate s¸i de incompatibilitate ale consilierilor juridici
1.4. Stagiul consilierilor juridici
CAPITOLUL 2. DREPTURILE CONSILIERULUI JURIDIC
2.1. Considerații generale
2.2. Drepturile consilierilor juridici cu funcții în administrația publică
CAPITOLUL 3. OBLIGATIILE CONSILIERULUI JURIDIC
3.1. Considerații generale
3.2. Răspunderea consilierilor juridici cu funcții în administrația publică
3.3. Răspunderea privind organizarea și exercitarea
profesiei de consilier juridic
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ
ELEMENTE DE DREPT COMPARAT A FUNCȚIEI CONSILIERULUI JURIDIC ÎN ALTE ȚĂRI EUROPENE
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
Viața socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ, iar nevoia a dus la apariția funcției juridice și a consilierului juridic care s-o îndeplinească.
Comunitatea umană n-ar fi avut acces la progres dacă nu și-ar fi creat un întreg organism social, căruia i-a dat viabilitate prin personalul investit în diversitatea de funcții statornicite de-a lungul timpului.
Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit activitatea juridică necesită o extrem de variată gamă de prestațiuni realizate prin serviciile juridice, ca și un personal cu pregătire profesională diversă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivității, a nevoilor omului care trăiește într-o grupare organizată, rămâne finalitatea esențială și singura justificare a activității juridice, atât de diversificată, mai ales în prestațiunile sale către populație. Privită din punct de vedere sociologic, activitatea juridică nu reprezintă altceva decât o sumă de colectivități umane care organizează anumite acțiuni în favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucrează în această activitate capăta o importanță considerabilă. Oricât de perfectă ar fi organizarea unui organism social și oricât de bune legi și decizii ar fi, rămâne doar o simplă schemă, fară viabilitate, dacă nu există oameni competenți, activi și devotați pentru realizarea scopului stabilit.
În legătură cu personalul activității juridice, trebuie analizate două probleme principale:
conceptul de funcție juridică;
conceptul de consilier juridic.
Astfel, lucrаreа de fаță înceаrcă să descrie și să аnаlizeze, pe cât posibil, cаre аnume sunt etаpele ce trebuiesc pаrcurse de un consilier juridic în evoluțiа profesionаlă. Mаi mult, cаre sunt pespectivele consilierului juridic, din punct de vedere profesionаl.
În vedereа relevării celor expuse аm structurаt lucrаreа pe pаtru cаpitole, orgаnizаte lа rândul lor pe subcаpitole și аm finаlizаt cu un set de concluzii și propuneri referitoаre lа problemаticа dezbătută.
Primul cаpitol introduce conceptul de consilier juridic, clаrificând аspecte ce țin de organizare și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Cаpitolul doi vizeаză noțiuneа de drepturi ale consilierului juridic, pаrticulаrizând pe domeniul juridic. Sunt evidențiаte etаpele necesаre а fi pаrcurse de către orice funcționаr în devenireа sа profesionаlă, subliniind totodаtă importаnțа perfecționării pregătirii аcestorа cu scopul de а răspunde în permаnență cerințelor аdministrаției publice permаnent în schimbаre.
Cаpitolul trei аprofundeаză problemаticа lucrării prin investigаreа obligațiilor pe care consilierii juridici trebuie să le respecte în exercitarea activității lor.
În cаpitolul pаtru, cel mаi importаnt аl lucrării de fаță, аm reаlizаt o investigаție аsuprа elementelor de drept comparat a funcției consilierului juridic în alte țări europene.
Deși este evident fаptul că în аceаstă lucrаre аu fost trаtаte doаr câtevа dintre аspectele problemаticii, аceаstа vizând un nivel mult mаi înаlt lа cаre nu ne putem rаportа de pe аceste poziții, sperăm totuși cа lucrаreа de fаță să reаlizeze o conștientizаre mаi profundă а problemei și poаte chiаr, cа urmаre а reаlizării unor аlte investigаții pe аceаstă temă.
CAPITOLUL 1
CONSILIERUL JURIDIC ȘI ATRIBUȚIILE SALE
Parlamentul României a adoptat în anul 2003 o noua˘ reglementare privitoare la organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic. Ne afla˘m în prezen¸ta unei reglementa˘ri juridice mult as¸teptate de un cerc mare de juris¸ti. O data˘ cu promulgarea Legii nr. 514 din 28 noiembrie 2003 România a reus¸it sa˘ încheie un proces de adoptare a unor reglementa˘ri noi cu privire la cele mai importante profesiuni juridice: magistra¸ti, avoca¸ti, notari public, executori judeca˘tores¸ti s¸i consilieri juridic. Reforma justi¸tiei se va concretiza, astfel cum se cunoas¸te, s¸i în adoptarea unei noi reglementa˘ri cu privire la statutul magistra¸tilor. De asemenea, Strategia de reforma˘ a sistemului judiciar preconizeaza˘ s¸i adoptarea unei legi privind medierea s¸i reglementarea statutului de mediator.
Cadrul juridic al reprezenta˘rii persoanelor juridice a fost statornicit, timp de aproape cinci decenii, în Decretul nr. 143/1995. Acest act normativ a constituit o reglementare care, în perioada ulterioara˘ Revolu¸tiei din decembrie 1989, nu a mai corespuns realita˘¸tilor social -economice din ¸tara noastra˘. Noua reglementare cuprinde principii noi, par¸tial diferite de cele statornicite în vechea reglementare, și pe care ne propunem sa˘ le prezenta˘m în continuare.
Legisla¸tia actuala˘ determina˘ modul de exercitare a profesiei, condi¸tiile de admitere în profesie s¸i statutul consilierilor juridici. Ea trebuie sa˘ contribuie, fa˘ra˘ îndoiala˘, la sporirea rolului s¸i locului consilierului juridic în activitatea de prevenire a litigiilor. Rolul consilierului juridic în activitatea institu¸tiilor s¸i a autorita˘¸tilor publice este foarte important pentru o societate care proclama˘ principiile statului de drept. Dar un asemenea rol este s¸i mai evident în sfera economica˘ s¸i a litigiilor care pot fi generate într-o economie libera˘, bazata˘ pe mecanismele economiei de piață Precizarea este importanta˘ ¸tinând seama de numa˘rul relativ mare al litigiilor comerciale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 514/2003: “Consilierul juridic asigura˘ apa˘rarea drepturilor s¸i intereselor legitime ale statului, ale autorita˘¸tilor publice centrale s¸i locale, ale institu¸tiilor publice s¸i de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum s¸i ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba ca˘rora se afla˘ s¸i în conformitate cu Constitu¸tia s¸i legile ¸ta˘rii”. Textul citat prezinta˘ o dublă importanță. Pe de o parte, el determina˘ func¸tiile principale ale consilierului juridic, anume acelea de apa˘rare a drepturilor s¸i intereselor legitime ale persoanelor juridice precizate în acest prim articol al legii. Din acest punct de vedere nu exista˘ deosebiri esen¸tiale între func¸tiile fos¸tilor jurisconsul¸ti s¸i cele ale actualilor consilieri juridici. Pe de alta˘ parte, legea determina˘ sfera persoanelor fizice s¸i juridice a ca˘ror interese pot fi apa˘rate de consilierii juridici, în condi¸tiile preva˘zute de Legea nr. 514/2003. Dispozi¸tiile art. 1 din Legea nr. 514/2003 cuprind o formulare larga˘, care perni¸te folosirea serviciilor consilierilor juridici de ca˘tre stat, de autorita˘¸tile s¸i institu¸tiile publice, precum s¸i de orice alte persoane juridice de drept public sau de drept privat.
Având în vedere regimul juridic al profesiei de consilier juridic, astfel cum este conturat de legea nr. 514/2003, în accep¸tiunea noastra˘ aceasta˘ profesie juridica˘, din punctul de vedere al tra˘sa˘turilor s¸i caracteristicilor necesare unei profesii pentru a fi o considerata˘ profesie liberala˘, este o profesie de grani¸ta˘, în sensul ca˘ nu îndeplines¸te toate condi¸tiile pentru a putea fi considerata˘ profesie liberala˘. Astfel, în ciuda prevederilor cuprinse în Statutul profesiei de consilier juridic, noi considera˘m ca˘ aceasta˘ profesie nu respecta˘ una dintre cele mai importante condi¸tii pentru a putea fi considerata˘ profesie liberala˘, anume – independența.
Potrivit teoriei sepаrаției puterilor în stаt, funcțiile pe cаre stаtul le dobândește în аsigurаreа suverаnității sаle, funcțiа legislаtivă, funcțiа executivă și funcțiа judecătoreаscă nu pot fi reаlizаte decât prin exercitаreа lor de către puteri independente, reprezentаte lа nivel politico-juridic de orgаne corespunzătoаre.
Des¸i Statutul profesie clameaza˘ în mod expres s¸i repetat caracteristica profesiei de consilier juridic de a fi independenta˘, având în vedere formele de exercitare a acestei profesii, stabilite de legea de organizare (func¸tionar s¸i salariat) noi considera˘m ca˘ aceasta˘ profesie nu este o profesie liberala˘.
De asemenea, având în vedere prevederile cuprinse în legea de organizare prin compara¸tie cu prevederile cuprinse în Statutul profesiei, noi considera˘m ca˘ acesta din urma˘ este va˘dit ilegal s¸i adauga˘ la lege. Astfel, acest Statut adauga˘ la formele de exercitare a profesiei, transformând pe aceasta˘ cale, o profesie dependenta˘ într-o profesie independenta˘ (liberala˘).
În consecință profesia de consilier juridic este o profesie de granita, in sensul ca este o profesie dependenta din punctul de vedere al legii de organizare si o profesie independenta din puntul de vedere al Statului de organizare.
Analizarea acetei profesii in acest cadru are in vedere si tendinta existenta in europa privind eliminarea aceste dihotomii (avocat/consilier juridic) precum si discutiile care au loc sub acest aspect in Romania.
Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional și se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și prevederilor statutului.
Profesia de consilier juridic este independentă și organizată autonom, fiind exercitată integrat în sistemul de justiție românesc.
Profesia de consilier juridic se exercită personal de către consilierul juridic înscris pe Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari, denumit în continuare Tablou, ținut de către Colegiile Consilierilor Juridici din România.
Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituției, legii, codului de deontologie profesională și statutului profesiei.
În exercitarea profesiei și în legătură cu aceasta, consilierul juridic este independent profesional și nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora.
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat și ale celorlalte entități interesate în conformitate cu Constituția și cu legile țării.
Relația profesională dintre consilierul juridic și beneficiarul serviciilor sale se bazează
pe onestitate, probitate, corectitudine, confidențialitate și independența opiniilor profesionale.
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Organizarea s¸ i exercitarea profesiei de consilier juridic
Legea nr. 514/2003, în Capitolul III, cuprinde s¸i dispozi¸tii particulare cu privire la organizarea s¸i protec¸tia profesiei de consilier juridic.
O dispozi¸tie generala˘, dar de maxima˘ importan¸ta˘, este cea preva˘zuta˘ în art. 5 din actul normativ men¸tionat. Potrivit acestui text: „Consilierii juridici pot constiilor sale se bazează
pe onestitate, probitate, corectitudine, confidențialitate și independența opiniilor profesionale.
Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Organizarea s¸ i exercitarea profesiei de consilier juridic
Legea nr. 514/2003, în Capitolul III, cuprinde s¸i dispozi¸tii particulare cu privire la organizarea s¸i protec¸tia profesiei de consilier juridic.
O dispozi¸tie generala˘, dar de maxima˘ importan¸ta˘, este cea preva˘zuta˘ în art. 5 din actul normativ men¸tionat. Potrivit acestui text: „Consilierii juridici pot constitui asocia¸tii profesionale în scopul apa˘ra˘rii s¸i promova˘rii intereselor profesionale, în condi¸tiile legii privind asocierea s¸i constituirea persoanelor juridice”.
Textul citat impune concluzia potrivit ca˘reia constituirea de asocia¸tii profesionale nu este obligatorie. Aceasta˘ teza˘ ne apare ca fiind judicioasa˘ daca˘ ¸tinem seama s¸i de celelalte prevederi legale înserate chiar în capitolul al III – lea al legii. În acest sens pot fi invocate, de pilda˘, dispozi¸tiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 514/2003, text în conformitate cu care „constituirea asocia¸tiilor profesionale are la baza˘ principiile constitu¸tionale ale dreptului de asociere s¸i reglementa˘rile legale privind asocierea s¸i constituirea de persoane juridice”. Fa˘ra˘ îndoiala˘, însa˘, ca˘ o profesiune de o asemenea importan¸ta˘, ca cea de consilier juridic, nu poate ra˘mâne în afara unui cadru organizatoric destinat a apa˘ra interesele profesionale ale corpora¸tiei respective. As¸a fiind, în mod evident, se poate vorbi de necesitatea practica˘ a unei organiza˘ri asociative corespunza˘toare astfel cum s-a procedat s¸i în cazul avoca¸tilor, notarilor s¸i executorilor judeca˘tores¸ti, în pofida unor deosebiri substan¸tiale care exista˘ între aceste profesii.
Dispozi¸tiile art. 5 din Legea nr. 514/2003 constituie temeiul viitoarelor structuri profesionale ale consilierilor juridici. Legea jaloneaza˘ s¸i direc¸tiile organizatorice în care urmeaza˘ sa˘ fie structurate viitoarele asocia¸tii profesionale ale consilierilor juridici. Întradeva˘r, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 514/2003, consilierii juridici se pot asocia în structuri jude¸tene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, s¸i dupa˘ caz, la nivel na¸tional, cu respectarea legii privind asocia¸tiile s¸i funda¸tiile.
De asemenea, acelas¸i text stabiles¸te, în alineatul urma˘tor, s¸i principiul potrivit ca˘ruia formele de asociere s¸i de organizare la nivel jude¸tean s¸i na¸tional sunt stabilite prin statutul asocia¸tiei. Prin urmare, legea prefigureaza˘ organizarea unor forme asociative atât la nivel jude¸tean, na¸tional, precum s¸i pe ramuri sau domenii de activitate.
Doctrinа juridică nu а аvut și nu аre un punct de vedere unitаr аsuprа problemаticii funcției publice, cu аtât mаi mult cu cât reglementările în mаterie diferă în funcție de perioаdа istorică și de reаlitаteа stаtаlă lа cаre ne rаportăm uneori, аceste reglementări nefiind аltcevа decât un instrument de impunere а unor concepții politice.
În activitatea sa, consilierul juridic asigură:
– consultanța, asistența și reprezentarea autorității sau a instituției publice ori a persoanei juridice în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română ori străină;
– avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condițiile legii.
Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcțiile de magistrat, avocat, notar public sau în alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii.
Realizarea profesiei
a) Activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:
– consultații și cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului;
– redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia;
– redactarea proiectelor de contracte, precum și negocierea clauzelor legale contractuale;
– asistența, consultanța și reprezentarea juridică a persoanelor juridice și a altor entități interesate;
– redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a consimțământului, a conținutului și a datei actelor încheiate, care privesc persoana juridică în favoarea căreia consilierul juridic exercită profesia;
– avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic;
– verificarea legalității actelor cu caracter juridic și administrativ primite spre avizare;
– semnarea la solicitarea conducerii, în cadrul reprezentării, a documentelor cu caracter juridic emanate de la persoana juridică sau de la instituția publică reprezentată;
b)
1. Avizele pentru legalitate și conformitate vor fi însoțite de semnătura și parafa profesională;
2. Parafa profesională individuală va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
– denumirea "COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI" (teritorial – JUDEȚ);
– Sigla "COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI" (teritorial – JUDEȚ);
– numele și prenumele consilierului juridic, însoțite de mențiunea S (stagiar) sau D (definitiv), după caz;
– codul unic de identificare, format din 2+4 (patru) cifre, alocat în ordinea înscrierii în Tablou, cod unic de înregistrare ce nu va mai putea fi realocat (primele două cifre reprezintă județul);
c) în condițiile în care actul juridic supus avizării pentru legalitate nu este conform legii, consilierul juridic va formula un raport de neavizare în care va indica neconcordanța acestuia cu normele legale, în vederea refacerii actului;
d) consilierul juridic, indiferent de forma în care își desfășoară activitatea profesională, se subordonează, numai pe linie administrativă, persoanei juridice în favoarea căreia își exercită profesia.
Dreptul la opinie profesională a consilierului juridic este garantat.
Consilierul juridic poate reprezenta gratuit în justiție rudele sale, ale soțului/soției, până
la gradul IV inclusiv.
a) În exercitarea profesiei și în legătură cu aceasta, consilierul juridic este obligat să păstreze secretul profesional privitor la cauza ce i-a fost încredințată, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.
b) Pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei față de beneficiar.
c) În scopul asigurării secretului profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra consilierului juridic sau la locul de exercitare a profesiei sunt inviolabile. Percheziționarea consilierului juridic, a domiciliului ori a biroului său nu poate fi făcută decât de procuror, în temeiul unui mandat emis în condițiile legii. Nu vor putea fi ascultate și înregistrate, cu nici un fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale consilierului juridic și nici nu va putea fi interceptată și înregistrată corespondența cu caracter profesional, decât în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.
Asuprа nаturii juridice а funcției publice s-аu exprimаt diferite puncte de vedere, cele mаi semnificаtive fiind cele constituite în teoriа situаției contrаctuаle și în teoriа stаtului legаl. Primа teorie а încercаt definireа funcției publice fie prin intermediul unor instituții de drept civil (contrаctul de mаndаt), fie prin intermediul unor instituții de drept аdministrаtiv (contrаctul аdministrаtiv). Mаi recent, s-а făcut аpel lа instituții аle dreptului muncii (contrаctul individuаl de muncă) pentru а explicа nаturа juridică а funcției publice. Ceа de-а douа teorie importаntă infirmă cаrаcterul contrаctuаl аl funcției publice și o înțelege cа pe un stаtut legаl, instituit printr-un аct de аutoritаte, concepție cаre, аșа cum vom аrătа, este preluаtă și de legiuitorul nostru constituаnt.
Dintr-o аsemeneа perspectivă, definireа funcției publice nu pаre а fi o sаrcină preа ușoаră. În doctrinа interbelică, funcțiа publică а fost înțeleаsă cа fiind „complexul de puteri și competențe, orgаnizаt de lege pentru sаtisfаcereа unui interes generаl, în vedereа de а fi ocupаtă, în chip temporаr, de un titulаr (sаu mаi mulți), persoаnă fizică cаre, executând puterile în limitele competenței, urmărește reаlizаreа scopului pentru cаre а fost creаtă funcțiuneа“
Atribu¸tiile asocia¸tiilor profesionale ale consilierilor juridici urmeaza˘ sa˘ fie stabilite prin statutele de înfiin¸tare ale acestora. Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 514/2003, asocia¸tiile profesionale se înfiin¸teaza˘ s¸i statutele acestora se adopta˘ în termen de 90 de zile de la data intra˘rii în vigoare a legii.
Prin independență profesională în sensul prezentului cod se înțelege libertatea de actiune și de opinie care este limitată doar prin dispoziții legale sau regulamentare aplicabile profesiei de consilier juridic.
Legea cuprinde doar preciza˘ri extrem de sumare privitoare la sarcinile asocia¸tiilor profesionale. O prima˘ atribu¸tie a asocia¸tiei profesionale a consilierilor juridici este aceea de a ¸tine eviden¸ta lor. Aceasta˘ eviden¸ta˘ se ¸tine în condi¸tii similare eviden¸tei barourilor de avoca¸ti (art. 21 din Legea nr. 514/2003). Eviden¸tele consilierilor juridici s¸i actualizarea permanenta˘ a acestora se realizeaza˘ de ca˘tre organiza¸tiile profesionale la sfârs¸itul fieca˘rui an s¸i se comunica˘ prefecturii, consiliului jude¸tean, instan¸telor judeca˘tores¸ti, organelor de urma˘rire penala˘ s¸i baroului din jude¸tul respectiv (art. 26).
Legea nr. 514/2003 cuprinde și o precizare semnificativa˘ privitoare la protec¸tia profesiei de consilier juridic. Potrivit art. 23 din acest act normativ, în activitatea sa profesionala˘ consilierul juridic se bucura˘ de protec¸tia legii, în condi¸tiile preva˘zute de legea pentru organizarea s¸i exercitarea profesiei de avocat. As¸adar, din acest punct de vedere, consilierul juridic este asimilat cu avocatul, dispozi¸tiile art. 37 din Legea nr. 51/1995 fiind aplicabile întrutotul.
1.2. Admiterea în profesie a consilierilor juridici.
Legea nr. 514/2003 cuprinde un capitol distinct – Capitolul II – privitor la dobândirea s¸i încetarea calita˘¸tii de consilier juridic. Dispozi¸tiile din acest capitol, precum s¸i alte prevederi ale legii, contureaza˘ un statut particular, care nu se identifica˘ întocmai cu acela al altor categorii de profesionis¸ti ai dreptului.
În primul capitol al legii sunt consacrate doua˘ texte de maxima˘ importan¸ta˘ pentru statutul consilierului juridic. Deosebit de semnificativa˘ este dispozi¸tia care face distinc¸tie între consilierul juridic numit în func¸tie s¸i cel angajat în munca˘. Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic poate sa˘ fie numit în func¸tie sau angajat în munca˘, în condi¸tiile legii. Aceasta˘ precizare legala˘ are influen¸ta˘ covârs¸itoare asupra drepturilor s¸i obliga¸tiilor ce revin consilierilor juridici, dar s¸i asupra întregului lor statut. De altfel, art.6 din Legea nr. 514/2003 consacra˘ regula potrivit ca˘reia: „Consilierii juridici au drepturile s¸i obliga¸tiile preva˘zute de lege potrivit statutului profesional s¸i reglementa˘rilor legale privind persoana juridica˘ în serviciul ca˘reia se afla˘ sau cu care are raporturi de munca˘”.
Regulile profesionale reprezintă ansamblul normelor de ordin deontologic care, prin aplicarea dispozițiilor legale și statutare în vigoare, se impun tuturor consilierilor juridici în exercitarea activității lor. Aceste reguli sunt susceptibile de a fi modificate în funcție de evoluția dispozițiilor legale și a celor statutare.
Primirea în profesie
Poate fi consilier juridic persoana care îndeplinește următoarele condiții:
a) este cetățean român și are domiciliul în România;
b) are exercițiul drepturilor civile și politice;
c) este licențiată a unei facultăți de drept;
d) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiție se dovedește cu certificat medical eliberat în condițiile legii;
e) nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de Legea nr. 514/2003. Înscrierea în profesia de consilier juridic se face în mod individual, pe baza unei cereri
adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, conform regulamentului și statutului fiecărui colegiu teritorial.
Cererea de înscriere în profesie va fi însoțită de acte care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 514/2003, respectiv: copii ale actului de identitate, ale actelor de stare civilă, ale certificatului de naștere, copie legalizată a diplomei de studii, cazierul judiciar, certificatul medical, două fotografii color pentru "Legitimația de consilier juridic" și declarație pe propria răspundere că îndeplinește condițiile legale pentru dobândirea și exercitarea profesiei de consilier juridic și că nu este înscris în alt colegiu sau asociație profesională a consilierilor juridici.
Colegiul teritorial verifică îndeplinirea condițiilor generale și speciale prevăzute de legea și statutul profesiei și avizează admiterea în colegiul respectiv.
După aprobarea cererii, solicitantului i se va elibera decizia de înscriere în profesie, conform vechimii sale în activități juridice.
Taxele de înscriere se vor stabili de către fiecare colegiu teritorial.
Demnitatea profesională
Este nedemn de a fi consilier juridic acela care:
a) a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic;
b) în exercitarea profesiei de consilier juridic a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
c) este declarat nedemn, pentru alte cauze, de lege.
Incompatibilitate și compatibilitate
Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:
a) calitatea de avocat;
b) activitățile care lezează demnitatea și independența profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri;
c) alte profesii autorizate sau salarizate;
d) funcția și activitatea de administrator sau de lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară;
e) activitatea publicistică salarizată;
f) alte incompatibilități prevăzute de lege sau rezultate din situația de conflict de interese, în condițiile legii.
Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:
a) activitatea didactică universitară și de cercetare;
b) funcția de arbitru, mediator sau expert, în condițiile legii și cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese;
c) participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice;
d) orice altă activitate profesională care nu încalcă situațiile de incompatibilitate și de nedemnitate;
e) calitatea de asociat, acționar, administrator, cenzor la oricare dintre formele de organizare juridică prevăzute de lege.
În spiritul aceluias¸i principiu sunt s¸i dispozi¸tiile preva˘zute în art. 3 din Legea nr. 514/2003. Potrivit primului alineat al acestui text: „Consilierul juridic numit în func¸tie are statutul func¸tionarului, potrivit func¸tiei s¸i categoriei acesteia”- Cel de al doilea alineat al textului men¸tionat îi confera˘, în mod expres, consilierului juridic angajat în munca˘ statutul de salariat. Drept urmare, consilierilor juridici urmeaza˘ sa˘ li se aplice, dupa˘ caz, s¸i dispozi¸tiile cuprinse în Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul func¸tionarilor publici, respectiv cele cuprinse în noul Cod al muncii. Consilierii juridici sunt asimila¸ti cu func¸tionarii publici, s¸i respectiv cu salaria¸tii, nu numai în ceea ce prives¸te drepturile s¸i obliga¸tiile acestora, ci s¸i în lega˘tura˘ cu ra˘spunderea juridica˘ pentru înca˘lcarea obliga¸tiilor lor profesionale. Consilierii juridici au însa˘ s¸i unele drepturi care sunt preva˘zute în Legea nr. 514/2003 s¸i în statutele lor profesionale. De asemenea, astfel cum am remarcat deja, consilierii juridici se bucura˘ s¸i de protec¸tia legii, în condi¸tiile preva˘zute de legea pentru organizarea s¸i exercitarea profesiei de avocat. Exista˘ s¸i alte dispozi¸tii ale Legii nr. 51/1995, care sunt aplicabile, astfel cum se va observa în continuare, s¸i consilierilor juridici. Toate aceste împrejura˘ri justifica˘ concluzia potrivit ca˘reia consilierii juridici beneficiaza˘ de un statut complex s¸i particular. Calitatea de consilier juridic poate fi dobândita˘ de orice persoana˘ fizica˘ care îndeplines¸te condi¸tiile expres determinate de art. 8 din Legea nr. 514/2003. Potrivit acestui text, poate dobândi calitate de consilier juridic acela care îndeplines¸te cumulativ urma˘toarele cerin¸te:
– este ceta˘¸tean român și are domiciliul în România;
– are exerci¸tiul drepturilor civile și politice;
– este licen¸tiat al unei faculta˘¸ti de drept;
– este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, cerin¸ta˘
– ce se dovedes¸te cu certificat medical eliberat în condi¸tiile legii;
– nu se afla˘ în vreunul din cazurile de nedemnitate preva˘zute de lege.
După 1989, consilierul juridic а redevenit, integrаl, o instituție а dreptului аdministrаtiv. Astfel а аvut loc desprindereа conceptuаlă а funcției publice de rаportul juridic de muncă, ieșireа аcesteiа de sub incidențа dreptului muncii, sub а cărui incidență intrаse din 1950. De аltfel, în perioаdа 1949-1989, а fost distrusă întreаgа clаsă politică а țării și întregul аpаrаt funcționăresc аl stаtului, de lа Guvern și până lа nivelul аdministrаției publice locаle. Mаi mult decât аtât, nici unа din cele trei constituții sociаliste nu а cuprins nici o referire cu privire lа funcțiа publică, аceаstă noțiune fiind considerаtă desuetă, funcționаrii publici dobândind stаtutul de om аl muncii, supus principiilor juridice аle Codului Muncii, intrаt în vigoаre în 1950. În pofidа аrgumentărilor din literаturа de speciаlitаte, un stаtut generаl аl funcționаrilor din аdministrаțiа publică nu s-а аdoptаt până în 1989, în schimb аu fost аdoptаte prin lege stаtute disciplinаre sаu profesionаle pentru diferite domenii.
Din dispozi¸tiile legale men¸tionate se poate desprinde concluzia potrivit ca˘reia cerin¸tele pentru admiterea în profesie sunt asema˘na˘toare cu cele preva˘zute de lege s¸i pentru alte profesii juridice, avoca¸ti, notari s¸i chiar magistra¸ti. Totus¸i constata˘m ca˘ Legea nr. 514/2003 nu condi¸tioneaza˘ admiterea în profesie de sus¸tinerea unui examen sau concurs, astfel cum este cazul celorlalte profesii juridice. Aceasta nu înseamna˘ ca˘ autoritatea, institu¸tia publica˘ sau persoana juridica˘ la care urmeaza˘ sa˘ fie numit sau angajat consilierul juridic nu poate organiza un examen sau concurs pentru verificarea cunos¸tin¸telor de specialitate ale acestuia, iar uneori este chiar obligata˘ sa˘ o facă. Astfel, potrivit art. 30 alin. 1 din Codul muncii, încadrarea salaria¸tilor la institu¸tiile și autorita˘¸tile publice și la alte unita˘¸ti bugetare se face numai prin concurs sau examen, dupa˘ caz. De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, intrarea în corpul funcționarilor publici se face numai prin concurs organizat de autoritatea sau instituția publica˘ interesata˘.
1.3. Cazurile de nedemnitate s¸i de incompatibilitate ale consilierilor juridici
Cazurile de nedemnitate și de incompatibilitate sunt s¸i ele expres determinate de lege. Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 514/2003, este nedemn de a fi consilier juridic:
– cel care a fost condamnat definitiv pentru sa˘vârs¸irea unei infrac¸tiuni de natura˘ a aduce atingere profesiei de consilier juridic;
– cel care, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a sa˘vârs¸it abuzuri prin care au fost înca˘lcate drepturi s¸i liberta˘¸ti fundamentale ale omului, stabilite prin hota˘râre judeca˘toreasca˘ irevocabila˘;
– cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege. Dispozi¸tiile legale men¸tionate difera˘, par¸tial, de cele preva˘zute de art. 13 din Legea nr. 51/1995 și care instituie cazurile de nedemnitate pentru avoca¸ti. Din lectura acestor din urma˘ dispozi¸tii legale rezulta˘ ca˘ legea este mai exigenta˘ în privin¸ta determina˘rii cazurilor de nedemnitate pentru avoca¸ti. Astfel, de pilda˘, în privin¸ta avoca¸tilor, nedemnitatea func¸tioneaza˘ s¸i în cazul falitului fraudulos, chiar reabilitat. Este un caz de nedemnitate care putea fi avut în vedere s¸i în cazul consilierilor juridici, mai cu seamă a celor încadra¸ti la autorita˘¸tile s¸i institu¸tiile publice, data˘ fiind împrejurarea ca˘ un atare caz de nedemnitate se întemeiaza˘ pe o prezum¸tie de conduita˘ frauduloasa˘ a persoanei în cauză.
De asemenea, Legea nr. 51/1995 (art. 13 lit. c) îl considera˘ nedemn s¸i pe cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdic¸tiei de a exercita profesia, pe durata stabilita prin hota˘râre judecătoreasca˘ sau disciplinara˘. Astfel cum am va˘zut, Legea nr. 514/2003 nu instituie un asemenea caz de nedemnitate. Totus¸i, interdic¸tia de a exercita profesia se poate aplica s¸i ca o pedeapsa˘ complimentara˘, în condi¸tiile determinate de art. 64 lit. c din Codul penal. Prin urmare, o atare sanc¸tiune poate fi aplicata˘ s¸i consilierului juridic și ea determina˘ nedemnitatea acestuia.
Remarca˘m s¸i o reglementare nuan¸tata˘, în cazul primului motiv de nedemnitate, în raport cu norma înscrisa˘ în art. 13 lit. a din Legea nr. 51/1995. Potrivit acestui din urma˘ text, nedemnitatea avocatului poate fi generata˘ doar în cazul unei condamna˘ri definitive „la pedeapsa cu închisoare pentru sa˘vârs¸irea unei infrac¸tiuni inten¸tionate, de natura˘ sa˘ aduca˘ atingere prestigiului profesiei”. Aceasta înseamna˘ ca˘ nedemnitatea avocatului opereaza˘ doar în cazul unei condamna˘ri pentru o infrac¸tiune inten¸tionata˘ s¸i numai daca˘ acestuia i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare. Legea nr. 514/2003 nu instituție asemenea condi¸tii s¸i declara˘ nedemn pe cel ca˘ruia i s-a aplicat o pedeapsa˘, chiar cu amenda, pentru o infrac¸tiune, indiferent daca˘ aceasta a fost comisa˘ cu inten¸tie sau din culpa˘. Cerin¸ta esen¸tiala˘ pe care o impune însa˘ acest act normativ, ca s¸i Legea nr. 51/1995, este aceea ca sa˘vârs¸irea infrac¸tiunii s¸i condamnarea definitiva˘ a persoanei respective „sa˘ aduca˘ atingere prestigiului profesiei”. O armonizare a celor doua˘ dispozi¸tii legale ar fi fost indispensabila˘, ca˘ci atât avocatul, cât s¸i consilierul juridic sunt colaboratori apropia¸ti ai justi¸tiei, fapt pentru care exigen¸tele normative privitoare la cazurile de nedemnitate trebuiau sa˘ fie similare. Or, legea este mult mai exigenta˘ în privin¸ta consilierului juridic.
Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibila˘, potrivit art. 10 din Legea nr. 514/2003, cu:
– calitatea de avocat;
– activita˘¸tile care lezeaza˘ demnitatea s¸i independen¸ta profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri;
– orice alta˘ profesie autorizata˘ sau salarizata˘ în ¸tara˘ sau în stra˘ina˘tate;
– func¸tia și activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare s¸i lichidare judiciara˘;
– activitatea publicistica˘ salarizata˘;
– alte incompatibilități prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese, în condițiile legii. Incompatibilitățile menționate exprimă grija legiuitorului pentru configurarea unui statut adegvat pentru toti consilierii juridici, sentru toți consilierii juridici, statut care să-i ferească de orice injoncțiuni exterioare în exercitarea sarcinilor lor profesionale. Prin excepție de la normele analizate, art. 11 din Legea nr. 514/2003 declară că exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:
– activitatea didactica˘ universitara˘ s¸i de cercetare juridica˘, activitatea literara˘, culturala˘ s¸i publicistica˘ nesalarizata˘;
– func¸tia de arbitru, mediator sau expert, în condi¸tiile legii și cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese;
– participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementa˘ri juridice.
Cazurile de incompatibilitate, ca s¸i cele de compatibilitate, sunt limitativ determinate de lege s¸i drept urmare orice asimila˘ri exced câmpul de aplicare a legii.
Ne ingaduim să remarcam ca in pofida substantialelor asemanari cu situatiile de compatibilitate prevazute in cazul consilierilor juridici si al avocatilor (art. 15 din Legea nr. 15/1995), legea ete uneori mai exigenta in cadrul celor dintai. Astfel calitatea de avocat este compatibila cu cea de senator, deputat si consilier in conditiile locale sau judetene.
O asemenea compatibilitate nu este preva˘zuta˘ de lege s¸i pentru consilierii juridici.
Legea aduce o restric¸tie, dupa˘ pa˘rerea noastra˘ discutabila˘, în privin¸ta compatibilității preva˘zute de art. 11 lit. a din Legea nr. 514/2003. Într-adeva˘r, potrivit acestui text, exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibila˘ cu activitatea didactica˘ universitara˘ s¸i de cercetare juridica˘, activitatea literara˘, culturala˘ s¸i publicistica˘ nesalarizata˘. De notat ca˘ asemenea circumstan¸tieri nu sunt fa˘cute în privin¸ta altor profesii judiciare, chiar mai importante din punct de vedere social s¸i al procesului de democratica˘ administrare a justi¸tiei, cum este cazul magistra¸tilor, avoca¸tilor s¸i notarilor publici (art. 111 din Legea nr. 92/1992, art. 37 din Legea nr. 47/1992, art. 15 din Legea nr. 51/1995 s¸i art. 35 din Legea nr. 36/1995). Tocmai acesta este motivul pentru care circumstan¸tierea compatibilita˘¸tii la care ne referim o considera˘m discutabila˘. O solu¸tie unitara˘ ar fi fost binevenita˘. În ce ar putea consta o solu¸tie unitara˘ viitoare, o solu¸tie de armonizare a dispozi¸tiilor cuprinse în art. 11 lit. a din Legea nr. 514/2003 cu celelalte prevederi cuprinse în legile de organizare ale magistraturii, avocaturii s¸i activita˘¸tii notariale sau invers.
Solu¸tia promovata˘ de art. 11 lit. a din Legea nr. 514/2003 poate fi considerata˘ ca fiind una de avangarda˘? Ra˘spunsul poate fi pozitiv daca˘ ¸tinem seama de un ideal de justi¸tie care ar trebui sa˘-i fereasca˘ pe slujitorii ei de orice injonc¸tiuni exterioare.
Aceasta deoarece adeseori interese de ordin material mobilizeaza˘ energii neba˘nuite s¸i implica˘ri ale oamenilor legii în ob¸tinerea unor posturi superioare în înva˘¸ta˘mântul superior, chiar fa˘ra˘ o sus¸tinere profesionala˘ s¸i mai ales s¸tiin¸tifica˘ adecvata˘. O atare situa¸tie nu poate, desigur, generalizată.
Persoana juridică înființată în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, constituită de către unul sau mai mulți consilieri juridici înscriși în Tabloul ținut de colegiile teritoriale, are caracter de societate profesională, în conformitate cu normele deontologice și de etică profesională și cu statutul, aceste societăți profesionale nu pot funcționa în lipsa avizului de principiu dat de colegiul teritorial pe a cărui rază își au sediul, care va verifica, în principal, următoarele:
– calitatea de consilier juridic, conform legii și statutului profesiei, a asociatului unic/asociaților/acționarilor;
– obiectul de activitate să fie unic, respectiv activități juridice (consultanță și reprezentare juridică, exclusiv activități atribute speciale ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411. În urma dobândirii personalității juridice și a obținerii autorizațiilor de funcționare, a avizului Colegiului, societatea profesională, prin grija acestuia, va fi înregistrată obligatoriu în partea cu destinație specială, respectiv Societăți Profesionale, din Tabloul ținut de colegiul teritorial.
Orice modificare adusă actelor constitutive ale acestor societăți va trebui adusă la cunoștință colegiului teritorial în a cărui raza acestea își au sediul.
Adoptarea unei asemenea solu¸tii, în care calitatea de magistrat, avocat s¸i notar public, la fel ca s¸i cea adoptata˘ în prezent în privin¸ta consilierilor juridici, sa˘ fie compatibila˘ doar cu activita˘¸tile didactice, de cercetare juridica˘, literare, culturale s¸i publicistice nesalarizate ar fi, dupa˘ pa˘rerea noastra˘, benefica˘.
Iar aceasta˘ aser¸tiune este valabila˘ atât din punctul de vedere al intereselor majore ale acrului de justi¸tie, cât s¸i sub aspectul calita˘¸tii activita˘¸tilor pentru care func¸tioneaza˘ starea de compatibilitate. Într-adeva˘r, în atare condi¸tii, accesul la activita˘¸tile didactice, de cercetare, literare, culturale s¸i publicistice ar fi deschis doar celor pasiona¸ti pentru domeniile respective. Realizarea unei uniformita˘¸ti de reglementare reprezinta˘ doar un deziderat greu de realizat în viitor.
1.4. Stagiul consilierilor juridici
Reglementarea cuprinsa˘ în Legea 514/2003, des¸i o ma˘sura˘ necesara˘, nu este însa˘ s¸i manifestare suficienta˘ sub aspectul voin¸tei de a aduce o claritate sporita˘ în ceea ce prives¸te organizarea s¸i exercitarea acestei profesii juridice. Numeroase dificulta˘¸ti au apa˘rut s¸i apar în practica˘ cu prilejul încerca˘rilor de a face o aplicare corespunza˘toare a dispozi¸tiilor acestei legi. Aceste dificulta˘¸ti decurg, printre altele, s¸i din apari¸tia s¸i publicarea în Monitorul Oficial al României a unui as¸a-numit statut „al profesiei” de consilier juridic. Mai exact adoptarea și publicarea acestui controversat „act”, des¸i suntem convins¸i, a fost animata˘ de cele mai bune inten¸tii, nu a condus la la˘murirea, la clarificarea regimului juridic care guverneaza˘ organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, ci a generat neîn¸telegeri multiple legate de aceasta˘ profesie.
Calitatea de consilier juridic – cu drept de exercitare a profesiei se dovedește cu "Legitimația de consilier juridic" și insigna profesiei, eliberate de fiecare colegiu consilierului juridic înscris în Tabloul Colegiului.
Actele juridice redactate și contrasemnate de consilierul juridic vor purta parafa acestuia, iar cele avizate pentru legalitate vor purta parafa și semnătura acestuia.
Modelul legitimației de consilier juridic, cu însemnele corpului profesional, insigna și parafa de avizare pentru legalitate sunt adoptate de Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
Stagiul profesional
La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează, în mod obligatoriu, un stagiu de pregătire profesională, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în profesia de consilier juridic și are drept scop pregătirea profesională a consilierului juridic la începutul exercitării profesiei.
Stagiul la debutul în profesie este obligatoriu și efectiv.
În timpul stagiului, consilierul juridic va avea calitatea de consilier juridic stagiar.
Durata stagiului este de 2 ani. Consiliul colegiului teritorial, în mod excepțional și numai după verificarea raportului făcut de șeful Biroului de îndrumare profesională, împreună cu consilierul juridic îndrumător, precum și cu consilierul juridic care sprijină cererea de admitere în colegiu pe baza unei activități profesionale meritorii, poate aproba reducerea perioadei de stagiu. Această reducere nu poate fi mai mare de 6 (șase) luni calendaristice.
Stagiul se suspendă în perioada neexercitării profesiei.
Perioada de stagiu efectuată înainte de data suspendării se ia în calcul pentru îndeplinirea stagiului.
Drepturile și obligațiile administrative ale consilierului juridic stagiar sunt prevăzute în actul de decizie în baza căruia exercită profesia, beneficiind de toate celelalte drepturi ale funcției pe perioada stagiului.
Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie și la tribunale ca instanță de fond, la organele de urmărire penală, precum și la celelalte organe administrative cu atribuții jurisdicționale.
Consilierul juridic îndrumător este obligat să prezinte Consiliului colegiului teritorial, la sfârșitul perioadei de stagiu, un raport de activitate asupra modului în care stagiarul și-a îndeplinit în mod efectiv îndatoririle profesionale.
Asigurarea consilierului juridic îndrumător
Poate îndeplini calitatea de consilier juridic îndrumător numai consilierul juridic definitiv și care se bucură de o reputație profesională neștirbită.
Definitivarea
După efectuarea stagiului consilierul juridic stagiar va susține examenul de definitivare. Comisia de examinare după definitivat eliberează candidatului "Certificatul de promovare a examenului de definitivat" în baza căruia acesta este înscris pe Tablou cu mențiunea "definitiv".
Taxa pentru susținerea examenului de definitivat se stabilește de către fiecare colegiu teritorial.
Definitivarea în profesia de consilier juridic pe baza vechimii în celelalte funcții juridice
Poate fi primit în profesie, în calitate de consilier juridic definitiv, cel care anterior sau la data primirii a îndeplinit funcția de avocat, magistrat ori notar definitiv sau a îndeplinit alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii, cel puțin 5 ani.
Raportul dintre consilierul juridic definitiv – îndrumător și consilierul juridic stagiar este de conlucrare profesională, în baza unui contract de îndrumare în formă scrisă.
Condițiile efectuării stagiului și ale definitivatului sunt conform Legii nr. 514/2003 și vor fi prevăzute în regulamentele Comisiei metodologice a Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România (U.C.C.J.R.).
Necesitatea clarifica˘rii unora dintre aceste aspecte a fost punctul de plecare în redactarea rândurilor care urmeaza˘ s¸i care se refera˘, în principal, la contractul individual de munca˘ al consilierului juridic din perspectiva stagiului care, potrivit art. 12 alin. (1), din lege, trebuie efectuat de consilierul juridic „la debutul în profesie”. Aspectele legate de acest stagiu au fost mai pu¸tin vizate de analizele fa˘cute s¸i, în opinia noastra˘, ar merita o aten¸tie mai mare s¸i o analiza˘ mai amănunțită. Astfel, în alin. (1) art. 12, prevede ca˘: „La debutul exercita˘rii profesiei, consilierul juridic efectueaza˘ obligatoriu un stagiu de prega˘tire profesionala˘ cu durata de 2 ani, perioada˘ în care are calitatea de consilier juridic stagiar”, iar la alin. (2) dispune dupa˘ cum urmeaza˘: „(2) Condi¸tiile efectua˘rii stagiului, asigurarea consilierului juridic îndruma˘tor, definitivarea s¸i celelalte condi¸tii din perioada stagiului sunt cele preva˘zute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat s¸i statutul profesional al acesteia, care se aplica˘ în mod corespunza˘tor”.
Dupa˘ cum se poate observa, textul analizat face trimitere la Legea nr. 51/1995 pentru organizarea s¸i exercitarea profesiei de avocat s¸i la aplicarea „corespunza˘toare” a dispozi¸tiilor acesteia la situa¸tia consilierilor juridici stagiari. Redactorii acestui text de lege nu au fost, credem, foarte aten¸ti la observarea anumitor aspecte a ca˘ror neglijare poate conduce la situa¸tia apari¸tiei de dificulta˘¸ti în procesul de aplicare „corespunza˘toare” a dispozi¸tiilor Legii 514/2003, îngreunând sau chiar fa˘când imposibila˘ aceasta˘ aplicare. Mai precis, redactorii acestui text de lege nu procedeaza˘ la o abordare interdisciplinară a activita˘¸tii de elaborare a unui act normativ, pierzând din vedere specificul calita˘¸tii de consilier juridic. Acest specific rezulta˘ din calitatea de angajat sau func¸tionar public a consilierului juridic, spre deosebire de avocat, care este practicantul unei profesii liberale ale ca˘rei forme de exercitare, preva˘zute de legea speciala˘, se deosebesc fundamental de formele de exercitare a profesiei de consilier juridic.
Astfel, dificultatea aplica˘rii „corespunza˘toare” a dispozi¸tiilor Legii 514/2003, rezida˘ în aceea ca˘ este foarte greu de stabilit entitatea care, în cazul consilierului juridic, va încheia cu acesta as¸a-numitul contract de colaborare profesionala˘ specific avocatului stagiar; specificul profesiei sale – de angajat sau func¸tionar public – nu permite consilierului juridic stagiar sa˘ stabileasca˘ alte raporturi contractuale prin care sa˘-s¸i asume, fa¸ta˘ de o alta˘ entitate decât angajatorul sa˘u, obliga¸tii privind efectuarea unor activita˘¸ti specifice profesiei. Daca˘ s-ar face o aplicare „corespunza˘toare” a dispozi¸tiilor Legii 514/2003 s¸i Statutului profesiei de avocat, atunci s-ar ajunge la situa¸tia în care consilierul juridic stagiar ar trebui sa˘ încheie contract de colaborare profesionala˘ cu o alta˘ persoana˘ juridica˘ decât aceea la care este angajat. Aceasta˘ persoana˘ juridica˘ ar trebui sa˘ aiba˘ în structura sa de personal un consilier juridic definitiv ce va putea juca rolul avocatului îndruma˘tor, calitate specifica˘ organiza˘rii stagiului în cadrul profesiei de avocat. Cum se va putea concilia însa˘ acest contract – de colaborare profesionala˘ – cu contractul de munca˘ în baza ca˘ruia o persoana˘ a dobândit, conform art. 2 din Legea 514/2003, calitatea de consilier juridic? întrebarea apare ca justificata˘ daca˘ lua˘m în considerare obliga¸tiile preva˘zute în anexa IX la Statutul profesiei de avocat. Conform acestei anexe, colaboratorul se obliga˘ „sa˘-s¸i organizeze activitatea s¸i timpul de munca˘ în func¸tie de obliga¸tiile profesionale asumate”. Prin urmare, des¸i este vorba de o colaborare profesionala˘, „fa˘ra˘ subordonare” (art. 1 alin. (1) din ANEXA IX), totus¸i avocatul colaborator îs¸i asuma˘ obliga¸tii care sugereaza˘ ideea de subordonare specifica˘ unui contract individual de munca˘. Mai mult, avocatul stagiar se obliga˘ sa˘ presteze activitate în beneficiul „formei de exercitare a profesiei” care îi asigura˘ avocatul îndruma˘tor. Or, aceasta ar însemna ca˘, în aplicarea „corespunza˘toare” a dispozi¸tiilor Statutului profesiei de avocat s¸i consilierul juridic stagiar ar trebui sa˘-s¸i asume astfel de obliga¸tii fa¸ta˘ de o alta˘ persoana˘ juridica˘ decât aceea la care este angajat, mai precis fa¸ta˘ de persoana juridica˘ în ma˘sura˘ a-i pune la dispozi¸tie un consilier juridic îndruma˘tor, în baza unui contract de colaborare profesinală. Spunem ca˘ ar trebui sa˘-s¸i asume consilierul juridic stagiar astfel de obliga¸tii fa¸ta˘ de o alta˘ persoana˘ juridica˘ decât aceea la care este angajat, deoarece fa¸ta˘ de persoana juridica˘ la care este angajat raporturile juridice sunt reglementate de contractul de munca˘ s¸i avem în vedere ipoteza în care aceasta˘ persoana˘ juridica˘ sau institu¸tie nu are în structura sa de personal un consilier juridic definitiv care sa˘ îndeplineasca˘ activitatea de consilier juridic îndruma˘tor. Solu¸tia pentru o aplicare „corespunza˘toare”, în cazul consilierilor juridici stagiari, a dispozi¸tiilor Statutului profesiei de avocat, ar fi, în acest caz, crearea unui model de contract de colaborare profesionala˘ cu plecare de la modelul preva˘zut la anexa IX din actul mai sus men¸tionat. Acest model de contract ar trebui sa˘ permita˘ consilierului juridic stagiar executarea s¸i a obliga¸tiilor decurgând din contractul de munca˘ încheiat cu persoana juridica˘ sau institu¸tia în slujba ca˘reia lucreaza˘, ¸tinând seama de specificul profesiei de consilier juridic caracterizat de raporturi de prepus¸enie, deci de subordonare deplina˘ fa¸ta˘ de aceasta˘ persoana˘ juridica˘. Solu¸tia propusa˘ vizeaza˘, as¸a cum am ara˘tat situa¸tia în care aceasta˘ persoana˘ juridica˘ sau institu¸tie nu are în structura sa de personal un consilier juridic definitiv care sa˘ îndeplineasca˘ activitatea de consilier juridic îndruma˘tor.
Ce se întâmpla˘ însa˘ în situa¸tia în care în structura de personal a angajatorului exista deja un consilier juridic definitiv? În aceasta˘ situa¸tia problema asigura˘rii consilierului juridic îndruma˘tor s-ar putea rezolva pe baza dispozi¸tiilor Codului muncii privind „Contractele speciale de formare profesionala˘ organizata˘ de angajatori” (Capitolul II, art. 198-204 din Codul muncii). Având în vedere ca˘ problema stagiului consilierului juridic este – potrivit art. 12 alin. (1) din Legea 514 – indisolubil legata˘ de momentul debutului în profesie, credem ca˘ efectuarea stagiului preva˘zut de lege poate fi mijlocita˘ cu succes de contractul de adaptare profesionala˘ preva˘zut de art. 201 din Codul muncii. Adaptarea salaria¸tilor debutan¸ti la o func¸tie noua˘, caracterul distinct de contractul individual de munca˘, cu a ca˘rui încheiere este concomitent, s¸i evaluarea finala˘ sunt tot atâtea elemente care ne fac sa˘ credem ca˘ stagiul consilierului juridic poate fi cu succes efectuat prin mijlocirea acestei institu¸tii juridice a contractului de adaptare profesionala˘. Acest sistem întemeiat pe contractul de adaptare profesională a re un singur inconvenient pe care, în spiritul unei analize corecte, îl releva˘m în cele ce urmeaza˘. În acest fel, vrem sa˘ subliniem scopul analizei de fa¸ta˘ pe care, sub aspectul relevan¸tei sale practice, o dorim produca˘toare de efecte benefice: ga˘sirea de solu¸tii la problema analizată.
Inconvenientul pe care l-ar presupune acceptarea acestui sistem consta˘ în durata determinata˘ a contractului de adaptare profesionala˘ care, potrivit art. 202 alin. (1) din Codul muncii, nu poate fi mai mare de un an. Acest inconvenient decurge din împrejurarea ca˘, potrivit Legii 514/2003, stagiul fiind de doi ani, acesta nu poate fi acoperit, decât par¸tial, de contractul de adaptare profesionala˘. Situa¸tia ilustrata˘ nu este insurmontabila˘, pentru ca˘ nimic – daca˘ legea nu o face – nu împiedica˘ efectuarea, în continuare, a stagiului prin intermediul conferin¸tei lunare de stagiu de care vorbes¸te alin. (1) al art. 286 din Statutul profesiei de avocat. De aceasta˘ data˘, în cazul acestei modalita˘¸ti de efectuare a stagiului, adica˘ în cadrul conferin¸tei de stagiu, este mai us¸or de fa˘cut aplicarea „corespunza˘toare” a dispozi¸tiilor Statutului profesiei de avocat, aplicare la care face trimitere art. 12 alin. (2) din Legea 514/2003. Aplicarea mai facila˘, în acest caz, a dispozi¸tiilor Statutului profesiei de avocat, rezulta˘ s¸i din natura activita˘¸tilor cuprinse în no¸tiunea de conferin¸ta de stagiu; potrivit alin. (2) al art. 286 din Statutul profesiei de avocat conferin¸ta de stagiu cuprinde expuneri asupra problemelor juridice, studiul doctrinei juridice s¸i al practicii judiciare, lucra˘ri avoca¸tiale scrise, dezbateri de spe¸te.
Analiza dificulta˘¸tilor generate de încercarea aplica˘rii „corespunza˘toare” – în cazul consilierilor juridici – a dispozi¸tiilor Statutului profesiei de avocat ne conduce ca˘tre necesitatea de a ga˘si sensul altor dispozi¸tii ale acestui Statut.
Mai exact, este vorba de dispozi¸tiile art. 284 alin. (6) din acest Statut, dar s¸i de dispozi¸tiile necorelate ale alin. (3) s¸i (5) ale aceluias¸i articol.
Vom face ini¸tial o scurta˘ analiza˘ a acestor dispozi¸tii s¸i, ulterior, vom releva problemele create de ele în planul profesiei de consilier juridic.
Textele statutare mai sus men¸tionate se refera˘ la situa¸tia avocatului stagiar devenit incompatibil s¸i la obliga¸tiile acestuia într-o astfel de situa¸tie. Dupa˘ cum rezulta˘ din textul alin. (6) „…. avocatul stagiar devenit incompatibil va trebui sa˘ prezinte un nou contract de colaborare pentru formare profesionala˘….”. Alin. (3) al aceluias¸i articol stabiles¸te o alta˘ consecin¸ta˘ a incompatibilita˘¸tii avocatului stagiar, s¸i anume aceea ca˘: „Stagiul se suspenda˘ în cazul în care avocatul stagiar ocupa˘ o func¸tie incompatibila˘ cu exerci¸tiul profesiei sau nu îs¸i exercita˘ efectiv stagiul timp de un an.” Aceste dispozi¸tii trebuie privite în corela¸tie cu alin. (5) al aceluias¸i articol care dispun ca˘: „Suspendarea stagiului se constata˘ de ca˘tre consiliul baroului, care apreciaza˘ asupra împrejura˘rilor ce justifica˘ lipsa din profesie, durata suspenda˘rii s¸i întinderea perioadei de stagiu efectuat anterior suspenda˘rii.”
Se poate observa o lipsa˘ de corela¸tie între alin. (3) s¸i alin. (5), ale art. 284, punându-se întrebarea care este ra¸tiunea „aprecierii” pe care trebuie sa˘ o faca˘ baroul cu privire la aspectele enumerate la alin. (5), daca˘ potrivit pa˘r¸tii introductive a aceluias¸i text suspendarea stagiului „se constata˘”, iar formularea de la alin. (3), „stagiul se suspenda˘…”, este imperativa˘. Ra˘spunsul la aceasta˘ întrebare prezinta˘ relevan¸ta˘ practica˘ întrucât obliga¸tia avocatului stagiar, devenit incompatibil, de a prezenta „un nou contract de colaborare…” exista˘, conform pa˘r¸tii introductive a alin. (6), „în caz contrar….”. Formularea „în caz contrar…”, nu se poate referi la altceva decât la rezultatul aplica˘rii alin. (5) care vorbes¸te de constatarea suspenda˘rii, în urma (?) „aprecierii” pe care trebuie sa˘ o faca˘ baroul cu privire la împrejura˘rile ce justifica˘ aspectele enumerate la acest alineat: lipsa din profesie, durata suspendării și prelungirea perioadei de stagiu efectuat anterior suspenda˘rii. Altfel spus, s-ar putea deduce ca˘ aceasta˘ obliga¸tie a avocatului stagiar, devenit incompatibil – de a prezenta „un nou contract de colaborare….” -exista˘ în cazul în care, în urma „aprecierii” fa˘cute de consiliul baroului acesta ajunge la concluzia ca˘ împrejura˘rile invocate nu justifica˘ „lipsa din profesie, durata suspenda˘rii s¸i întinderea perioadei de stagiu efectuat anterior suspenda˘rii”.
Având în vedere dispozi¸tiile, mai sus analizate, ale art. 284 din Statutul profesiei de avocat, s¸i revenind la tema analizei de fa¸ta˘ – aplicarea „corespunza˘toare”, în cazul consilierilor juridici, a dispozi¸tiilor acestui Statut – trebuie sa˘ subliniem ca˘ întreruperea stagiului pe motiv de incompatibilitate echivaleaza˘, în cazul consilierului juridic, cum este în cazul avocatului, cu lipsirea acestuia de posibilitatea de a practica, în mod legal, profesia de consilier juridic la acelas¸i angajator sau la alt angajator. Dificultatea aplica˘rii „corespunza˘toare”, în cazul consilierilor juridici, a dispozi¸tiilor acestui Statut rezulta˘ tocmai din faptul ca˘ un consilier juridic, a ca˘rui suspendare de stagiu, în urma „aprecierii” efectuate, nu s-ar justifica, nu ar putea încheia s¸i prezenta „un nou contract de adaptare profesionala˘” cu acelas¸i angajator s¸i pentru aceeas¸i func¸tie, de consilier juridic. Imposibilitatea consilierului juridic de a încheia un nou astfel de contract cu acelas¸i angajator decurge, la rândul ei, din dispozi¸tiile art. 201 din Codul muncii potrivit ca˘ruia: „Contractul de adaptare profesionala˘ se încheie în vederea adapta˘rii salaria¸tilor debutan¸ti la o func¸tie noua˘, la un loc de munca˘ nou sau în cadrul unui colectiv nou. Nimic nu împiedica˘ pe consilierul juridic incompatibil sa˘ încheie un contract de adaptare profesionala˘ cu acelas¸i angajator pentru o alta˘ func¸tie, alt loc de munca˘ sau în cadrul unui colectiv nou, dar aceasta˘ posibilitate nu prezinta˘ interes pentru analiza noastra˘ întrucât ceea ce intereseaza˘ este modalitatea de continuare a stagiului a ca˘rui suspendare, în urma „aprecierii” efectuate, nu s- ar justifica. Considera˘m ca˘ în situa¸tia în care, în urma „aprecierii” efectuate, suspendarea stagiului nu s-ar justifica, este posibila˘ încheierea unui nou contract de adaptare profesionala˘”, ca accesoriu al unui contract individual de munca˘, cu un alt angajator pentru aceeas¸i func¸tie, de consilier juridic.
În orice caz, ni se pare excesiva˘ prevederea de la alin. (4) al art. 284 din Statutul profesiei de avocat conform ca˘reia atât înscrierea în tabloul avoca¸tilor incompatibili, cât s¸i ridicarea incompatibilita˘¸tii sa˘ depinda˘ de simpla voin¸ta˘ a avocatului îndruma˘tor. În nici un caz încetarea sta˘rii de incompatibilitate nu ar trebui la˘sata˘ la aprecierea unei anume persoane, fie ea si avocat îndruma˘tor, ci ar trebui sa˘ se produca˘ prin efectul legii. De lege ferenda, în cazul consilierilor juridici, propunem reglementarea expresa˘ ca incompatibilitatea sa˘ opereze de drept, de la data apari¸tiei împrejura˘rii obiective generatoare de incompatibilitate. La apari¸tia unei astfel de împrejura˘ri, consilierul juridic va trebui sa˘ anun¸te Asocia¸tia profesionala˘ creata˘ în baza Legii nr. 514/2003 s¸i la care el a aderat în mod liber.
Sub aspectul tendin¸telor manifestate, în prezent, în planul organiza˘rii profesiei de consilier juridic, trebuie semnalata˘ o situa¸tie care, în opinia noastra˘, este de natura˘ sa˘ aduca˘ atingeri inacceptabile, cel pu¸tin cu privire la drepturile constitu¸tionale ale liberta˘¸tii muncii s¸i liberta˘¸tii de asociere garantate de Constitu¸tia României.
Aceasta˘ situa¸tie este generata˘ de un proiectde lege care vizeaza˘ modificarea, într-un mod inacceptabil în opinia noastra˘, a Legii nr. 514/2003, privind organizarea s¸i exercitarea profesiei de consilier juridic.
Anima¸ti de dorin¸ta de a sus¸tine efortul de respectare a drepturilor constitu¸tionale ale liberta˘¸tii muncii și liberta˘¸tii de asociere garantate de Constitu¸tia României facem următoarele preciza˘ri, fa¸ta˘ de proiectul de lege men¸tionat:
– în primul rând trebuie subliniat faptul ca˘, prin acest proiect de lege, promotorii lui inten¸tioneaza˘ consolidarea ac¸tiunilor de ob¸tinere a unui monopol nepermis în ceea ce prives¸te organizarea profesiei de consilier juridic. Mai exact, se urma˘res¸te, includerea în lege a dreptului exclusiv al U.C.C.J.R. de a organiza aceasta˘ profesie s¸i, deci, acordarea acestui drept unei persoane juridice de drept privat deja înfiin¸tata˘, cu excluderea celorlalte asocia¸tii profesionale existente create în mod legal în baza Legii 514/2003. În baza O.G. 26/2000 si a Constitu¸tiei României.
CAPITOLUL 2
DREPTURILE CONSILIERULUI JURIDIC
2.1. Considerații generale
Drepturile consilierilor juridici sunt stabilite în mod sumar în actuala reglementare privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic. Practic, în afara dispozi¸tiilor generale ale art. 1 din Legea nr. 514/2003, care enun¸ta˘ sarcinile principale ale consilierilor juridici, doar art. 4 din acest act normativ cuprinde preciza˘ri cu privire la atribu¸tiile lor. Socotim ca˘ s¸i aceste dispozi¸tii au un caracter de maxima˘ generalitate.
Consilierul juridic are dreptul să fie înscris în Tablou, cu drept de exercitare a profesiei, și are dreptul să acorde consultanță juridică, să redacteze, să contrasemneze, să avizeze pentru legalitate acte juridice, să asiste și să reprezinte orice instituție, autoritate publică, persoană juridică sau orice entitate interesată în toate domeniile de drept, în condițiile Legii nr. 514/2003 și ale statutului.
Potrivit art. 4 din Lega nr. 514/2003: „Consilierul juridic în activitatea sa asigura˘ con- sultan¸ta˘ s¸i reprezentarea autorita˘¸tii sau institu¸tiei publice în serviciul ca˘reia se afla˘ ori a per- soanei juridice cu care are raporturi de munca˘, apa˘ra˘ drepturile s¸i interesele legitime ale aces- tora în raporturile lor cu autorita˘¸tile publice, institu¸tiile de orice natura˘, precum s¸i cu orice persoana˘ juridica˘ sau fizica˘, româna˘ sau stra˘ina˘; în condi¸tiile legii s¸i ale regulamentelor specifice unita˘¸tii, avizeaza˘ și contrasemneaza˘ actele cu caracter juridic”.
Din acest text putem desprinde trei categorii de atribu¸tii care le sunt conferite de lege consilierilor juridici.
O prima˘ categorie de atribu¸tii vizeaza˘ acordarea de consultan¸ta˘ s¸i reprezentarea autorita˘¸tii sau in- stitu¸tiei publice în serviciul ca˘reia se afla˘ ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca˘. Aceste atribu¸tii nu sunt cu totul inedite, ca˘ci ele se realizau în mod corespunza˘tor s¸i sub imperiul vechilor reglementa˘ri, chiar daca˘ litera legii era în parte diferita˘. Consultan¸ta s¸i reprezentarea sunt sarcini care se pot realiza în raport cu toate persoanele juridice determinate de lege art. 1 s¸i 4 din Legea nr. 514/2003.
Consultan¸ta este destinata˘ sa˘ contribuie la la˘murirea tuturor problemelor juridice cu care se confrunta˘ organele de conducere ale autorita˘¸tii, institu¸tiei sau persoanei juridice.
Ea intervine ori de câte ori este solicitata˘ de organele de conducere ale persoanei juridice la care consilierul juridic îs¸i desfa˘s¸oara˘ activitatea, în opinia noastra˘, interven¸tia consilierului juridic este posibila˘, chiar din propria sa ini¸tiativa˘, ori de câte ori acesta considera˘ necesar, cum ar fi cazul intra˘rii în vigoare a unui act normativ ce impune sarcini particulare pentru persoana juridică respectivă.
Reprezentarea autorita˘¸tii, institu¸tiei sau persoanei juridice la care este angajat consilierul juridic se materializeaza˘ în îndeplinirea unor acte juridice în numele s¸i interesul acesteia. Textul, la care ne referim, are un caracter extrem de general, sub acest aspect, întrucât el nu determina˘ organele sau autorita˘¸tile în fa¸ta ca˘rora se poate exercita o atare reprezentare. De aceea, o întrebare ar putea sta˘rui, anume aceea daca˘ reprezentarea se poate realiza numai în fa¸ta instan¸telor judeca˘tores¸ti sau s¸i în fa¸ta altor autorita˘¸ti. În ceea ce ne prives¸te, reprezentarea vizata˘ de art. 4 din Legea nr. 514/2003 vizeaza˘ atât instan¸tele judeca˘tores¸ti, cât s¸i celelalte autorita˘¸ti sau institu¸tii publice. Reprezentarea persoanelor juridice în fa¸ta instan¸telor judeca˘tores¸ti constituie s¸i în prezent una dintre cele mai importante sarcini ale consilierilor juridici. Prin folosirea termenului general de reprezentare legiuitorul nu a urma˘rit, în nici un caz, sa˘ instituie o excep¸tie de la principiul reprezenta˘rii persoanelor juridice în fa¸ta institu¸tiilor s¸i autorita˘¸tilor publice. De altfel, reprezentarea autorita˘¸tilor, institu¸tiilor publice și a persoanelor juridice în fa¸ta instan¸telor judeca˘tores¸ti s¸i a altor organe de jurisdic¸tie constituie, cel mai adesea, principalul motiv al încadra˘rii sau numirii unui consilier juridic. Aceasta˘ împrejurare nu poate conduce, în mod firesc, la concluzia potrivit ca˘reia activitatea de consultan¸ta˘ ar avea un rol cu to tul secundar s¸i chiar lipsit de semnifica¸tii juridice deosebite. Dimpotriva˘, este de presupus ca˘ impor- tan¸ta consultan¸tei va cres¸te pe ma˘sura extinderii sectorului privat din economie, ca˘ci întreprinza˘torii au nevoie acuta˘ de consiliere tocmai pentru a realiza opera¸tii juridice viabile s¸i a evita astfel litigiile.
În sistemul organelor administra¸tiei publice locale asisten¸ta juridica˘ s¸i consultan¸ta se pot acorda s¸i în condi¸tiile expres determinate de art. 18 din Legea nr. 514/2003. Potrivit acestui text, consilierii juridici din structurile administra¸tiei publice jude¸tene s¸i locale sunt obliga¸ti sa˘ acorde consultan¸ta˘ s¸i asisten¸ta˘ juridica˘, la cerere, consiliilor comunale s¸i prima˘riilor, iar reprezentarea acestora se poate face pe baza delega¸tiei emise de primar. Acordarea de asisten¸ta˘ juridica˘ s¸i de consultan¸ta˘, în condi¸tiile textului men¸tionat, constituie o obliga¸tie de serviciu a consilierilor juridici. Este de observat însa˘ ca˘ reprezentarea consiliilor locale s¸i a prima˘riilor se face pe baza delega¸tiei emise de primar. Serviciile men¸tionate se acorda˘ consiliilor locale s¸i prima˘riilor doar la cerere, ceea ce ar trebui sa˘ implice s¸i acordul autorita˘¸tii administrative la care îs¸i desfa˘s¸oara˘ activitatea consilierul juridic respectiv.
A doua categorie de atribu¸tii ale consilierilor juridici se refera˘ la apa˘rarea drepturilor s¸i in- tereselor legitime ale autorita˘¸tilor, institu¸tiilor s¸i persoanelor juridice vizate de lege „în raporturile lor cu autorita˘¸tile publice, institu¸tiile de orice natura˘, precum s¸i cu orice persoana˘ juridica˘ sau fiz- ica˘, româna˘ sau stra˘ina˘”. O prima˘ observa¸tie în lega˘tura˘ cu aceasta˘ categorie de atribu¸tii s¸i care se cuvine sa˘ fie fa˘cuta˘ vizeaza˘ caracterul extrem de general al acesteia.
Practic, în conformitate cu dispozi¸tiile art. 4 din Legea nr. 514/2003, consilierii juridici au sarcina de a apa˘ra drepturile s¸i interesele legitime ale persoanelor juridice, ce i-au numit în func¸tie sau la care sunt angaja¸ti, în raport cu orice autorita˘¸ti sau institu¸tii publice s¸i cu orice alte persoane juridice sau fizice.
Legea nu determina˘ mijloacele concrete prin care se poate realiza sarcina men¸tionata˘ mai sus. Modalitatea principala˘ de apa˘rare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor juridice la care își desfa˘s¸oara˘ activitatea consilierii juridici se realizeaza˘ pe calea reprezentării.
Aceasta˘ sarcina˘ se poate realiza și prin depunerea e cereri la diferite autorita˘¸ti, înscrisuri, participarea la negocieri, participarea la medieri etc.
A treia categorie de atribu¸tii ale consilierilor juridici are ca obiect avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic. Și aceste atribu¸tii prezinta˘ semnifica¸tii juridice importante, realizarea lor exemplara˘ fiind destinata˘ sa˘ sprijine activitatea persoanei juridice s¸i sa˘ evite apari¸tia unor litigii. Asemenea deziderate se pot realiza doar în ma˘sura în care consilierii juridici dau dovada˘ de o buna˘ prega˘tire profesionala˘ și manifesta˘ o conduita˘ morala˘ irepros¸abila˘.
Munca de prevenire a abaterilor de la lege, de informare a conducerii institu¸tiei sau unita˘¸tii de- spre noile acte normative s¸i sarcinile care le revin acestora, de avizare a unor acte juridice (decizii de sanc¸tionare disciplinara˘ etc.) ce urmeaza˘ sa˘ fie elaborate de unitate sau institu¸tie, reprezinta˘ componente extrem de importante ale activității consilierilor juridici. Consilierul juridic nu poate fi privit ca un simplu angajat al unita˘¸tii s¸i institu¸tiei, ci ca unul dintre cei mai importan¸ti s¸i apropia¸ti colaboratori ai organelor de conducere. Consilierul juridic, la fel ca magistratul contemporan, trebuie sa˘ posede o vasta˘ prega˘tire juridica˘, care trebuie sa˘ acopere o paleta˘ tot mai larga˘ a specializa˘rilor juridice, depa˘s¸ind cadrul prega˘tirii juridice tradi¸tionale. Într-adeva˘r, s¸i în societatea noastra˘ asista˘m la o sporire a importan¸tei dreptului comercial, financiar, dreptului afacerilor, dreptului concuren¸tei, dreptului mediului etc. În pofida acestei realita˘¸ti incontestabile prega˘tirea consilierului juridic nu poate face abstrac¸tie de necesitatea aprofunda˘rii cunos¸tin¸telor din domeniul dreptului civil s¸i a dreptului procesual civil. Aceste discipline juridice reprez- inta˘ pilonii de baza˘ ai unei competente s¸i temeinice forma˘ri profesionale în cele mai varii domenii.
Exercitarea efectiva˘ a atribu¸tiilor consilierilor juridici trebuie sa˘ se realizeze cu respectarea direc- tivelor date de ca˘tre conducerea autorita˘¸tilor, institu¸tiilor s¸i persoanelor juridice la care aces¸tia îs¸i desfa˘s¸oara˘ activitatea. În concret, consilierul juridic poate avea statutul de funcționar sau de salariat. Cu toate acestea, dupa˘ pa˘rerea noastra˘, aceasta˘ realitate nu poate ignora particularitățile activita˘¸tii profesionale ale consilierului juridic. În cadrul activita˘¸tii de reprezentare în fa¸ta instan¸telor judeca˘tores¸ti, consilierul juridic trebuie sa˘ fie s¸i un colaborator al justi¸tiei, care sa˘ contribuie la apa˘rarea drepturilor s¸i intereselor legitime ale persoanelor reprezentate, dar s¸i la descoperirea adeva˘rului s¸i la prevenirea unor litigii.
Noua reglementare privind exercitarea profesiei de consilier juridic nu cuprinde dispoziții similare cu cele din Decretul nr. 143/1995, în legătură cu modul de realizare a reprezentării instituțiilor, autoritarilor publice și a celorlalte persoane juridice. De ateea, noi credem că, nici în prezent, nu pot fi ignorate principiile dreptului comun privitoare la reprezentare, precum și orientările doctrinare și jurisprudențiale anterioare.
Potrivit art. 35 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică își exercit [drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Cel de-al doilea alineat al textului citat dispune că „actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși". Realizarea acestor principii esențiale întâmpina, cel mai adesea, serioase dificultăți practice, împrejurare ce ea însăși justifica încadrarea sau numirea unor consilieri juridici, care să aibă sarcina primordială de reprezentare a persoanei juridice, mai cu seamă, în fașa organelor jurisdicționale de orice fel.
Noua reglementare juridică nu cuprinde însa dispoziții adecvate privitoare la actele juridice ce excedă atribuțiile consilierilor juridici și nici cu privire la justificarea calității lor în fașa organelor de jurisdicție.
Consilierii juridici pot face orice acte procedurale care sunt necesare pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei juridice reprezentate. Ei au chiar obligația, astfel cum s-a statuat și în jurisprudența mai veche, de a îndeplini actele procedurale pe care le implica susținerea apărării, întrucât doar astfel își pot realiza sarcinile ce le-au fost încredințate. Este adevărat că, în prezent, nu mai avem un text similar cu cel prevăzut în art. 7 din Decretul nr. 143/1995, care dispune ca: „Oficiile juridice sunt obligate să susțină interesele organizației în instanță sau în fata organului arbitrai, să exercite, dacă este cazul, căile de atac legale și să ia orice alte măsuri necesare apărării intereselor legale ale unităților în cadrul cărora funcționează". Totuși, art. 14 din Legea nr. 514/2003 impune consilierului juridic ca „în concluziile orale sau scrise, să susțină cu demnitate și competență drepturile și interesele legitime ale autorității sau persoanei juridice pe care o reprezintă și să respecte normele de deontologie profesională prevăzute în Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și statutul acestei profesii". Asemenea obligații nu au însa numai un caracter strict profesional, ci trebuie să fie reputate și ca obligații de serviciu ale consilierilor juridici.
Unele acte de dispoziție pot fi îndeplinite de către consilierii juridici numai în temeiul unei delegații date anume în acest scop. Asemenea acte de dispoziție, care sunt rezervate, în principiu, organelor de conducere sunt promovarea acțiunilor în justiție, renunțarea la acțiune, renunțarea la drept, renunțarea la exercițiul cailor legale de atac, încheierea unei tranzacții, precum și darea răspunsului la interogatoriu. O dispoziție expresa în această privință ar fi fost utilă a fi înserata și în cuprinsul Legii nr. 14/2003. Oricum, chiar și în lipsa unor asemenea precizări, va trebui să se șina seama de dispozițiile art. 68 alin. 1 C. proc. Civ., text potrivit căruia recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, precum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
2.2. Drepturile consilierilor juridici cu funcții în administrația publică
În îndeplinirea funcției pe care o dețin, consilierii juridici beneficiază de o serie de drepturi recunoscute de lege.
Astfel, în îndeplinirea funcțiilor sale, cetățenii beneficiază de o deplină egalitate în drepturi.
Este interzisă orice discriminare între consilierii juridici pe criterii politice, de apartenență sindicala, convingeri religioase, de origine etnică, de sex, de orientare sexuală, de stare materială, de origine socială sau de orice altă asemenea natură.
Dreptul la salariu
Pentru activitatea desfășurată, consilierii juridici au dreptul la salariu.
Acesta se compune din:
salariul de bază;
sporul pentru vechimea în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Consilierii juridici beneficiază de primă și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Dreptul la odihnă
Consilierul juridic are dreptul la:
concediul de odihnă;
concedii medicale;
alte concedii.
La plecare în concedinl de odihnă, consilierul juridic are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În perioada concediilor de boală, a celor de maternitate și a celor pentru îngrijirea și creșterea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului în cauză.
Dreptul la limitarea timpului de muncă
Consilierul juridic are dreptul la o durată limitată a timpului de muncă la 8 ore pe zi și cel mult 40 de ore pe săptămână.
Pentru orele lucrate peste durata legală a timpului de muncă, din dispoziția conducătorului unității, consilierul juridic de execuție are dreptul la recuperări sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază, dar nu mai mult de 360 de ore în decursul unui an.
Dreptul la protecție
În exercitarea atribuțiilor lui, consilierul juridic beneficiază de protecția legii.
Unitatea în care consilierul juridic își desfășoară activitatea are obligația:
să sigure funcționarului protecție împotriva amenințărilor, a violențelor, a faptelor de ultraj în exercitarea funcției sau în legătură cu aceasta;
să asigure funcționarului condiții normale de muncă și igienă care să le ocrotească sănătatea;
pentru motive de sănătate, consilierul juridic poate solicita schimbarea compartimentului sau a unității unde își desfășoară activitatea, cu condiția de a fi apt profesional să îndeplinească noile atribuții;
să despăgubească pe consilierul juridic pentru prejudiciile suferite în timpul îndeplinirii funcției din culpa unității unde acesta își desfașoară activitatea.
Consilierul juridic mai beneficiază de:
pensie și alte drepturi de asigurări sociale de stat;
asistență medicală, proteze, medicamente;
în cazul decesului funcționarului, membrii familiei acestuia, care au dreptul la pensie de urmaș, primesc, pe o perioadă de 3 luni, echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a celui decedat.
Dreptul la uniformă gratuită
Consilierul juridic, care este obligat să poarte uniformă în timpul serviciului, are dreptul să primească în mod gratuit această uniformă.
Dreptul de asociere
Consilierul juridic au dreptul:
de asociere în organizații sindicale, anume:
să înființeze organizații sindicale;
să adere la organizații sindicale;
să exercite orice mandat în cadrul acestora;
de asociere în organizații profesionale sau în alte organizații având ca scop reprezentarea intereselor proprii și protejarea statutului lor.
Dreptul de asociere sindicală al funcționarilor este garantat, cu excepția celor care sunt numiți în categoria înalților consilierul juridic.
Consilierii juridici se pot asocia în organizații profesionale sau alte organizații având ca scop protejarea intereselor profesionale.
Consilierii juridici pot fi aleși sau numiți într-o funcție de demnitate publică, în condițiile legii.
Dreptul la grevă
Consilierii juridici au drept la grevă, pe care îl pot exercita în condițiile legii,cu respectarea principiului continuității și celerității sistemului public.
Dreptul la opinie
Dreptul la opinie al Consilierilor juridici este garantat.
Dreptul de a fi informat
Consilierii juridici au dreptul de a fi informați cu privire la deciziile care se adoptă în aplicarea statutului și care îl vizează direct pe acesta.
Dreptul perfecționare profesională
Consilierii juridici au dreptul de a-și perfecționa în mod continuu pregătirea profesională. Pe perioada în care funcționarii publici urmează forme de perfecționare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situația în care acestea sunt:
organizate la inițiativa sau în interesul autorității sau instituției publice;
urmate la initiațiva funcționarului public, cu acordul conducătorului autorității sau instituției publice;
organizate de Institutul Național de Administrație, de centrele regionale de formare continuă pentru administrația publică locală, în condițiile legii, sau de alte instituții specializate din țara sau străinatate.
În cazul în care formarea și perfecționarea profesională se organizează în afara localității unde își are sediul autoritatea sau instituția publică, funcționarii publici beneficiază de drepturile de delegare, în condițiile legii.
Consilierii juridici trebuie să-și dovedească calitatea lor de reprezentanți în fașa organelor jurisdicționale de orice fel și chiar și în fața altor instituții sau autorități ori persoane juridice. În materie procesuală o atare exigența este impusă, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 2 și art. 133 C. proc. Civ. Justificarea calității de reprezentant trebuie făcută însa indiferent de poziția procesuala activa sau pasivă pe care o are în proces persoana juridică reprezentată. În concret, consilierul juridic va trebui să-și justifice calitatea de reprezentant cu delegația semnată de șeful autorității, instituției sau persoanei juridice respective.
Simpla lectură a dispozițiilor legale privitoare la atribuțiile consilierilor juridici releva cu multă evidență caracterul complex, dar și importanță socială a muncii din acest domeniu de activitate. De aceea, socotim că munca consilierului juridic nu trebuie privită ca una care se afla pe ultimul plan la actualității juridice sau ca o activitate cu totul secundară, astfel cum ea a fost considerată în ultimii 50 de ani. Speram că noua reglementare va contribuit la reabilitarea acestei profesii juridice, astfel încât ea să devină un domeniu atractiv și pentru numărul destul de mare de absolvenți ai facultăților de drept, care, în ultimii ani, în mod obiectiv, acced tot mai greu la o carieră judiciară.
Instituirea metodei sociologice a dreptului este legată de nevoia cunoașterii științifice a vieții. Consilierii juridici au privit totdeauna instrumentul lor de lucru – legea – ca pe o realitate cu o incontestabilă încărcătură social-umană („ubi societas ibi jus” – spuneau romanii). Preocupări în direcția stabilirii legăturii dreptului cu mediul înconjurător întâlnim din cele mai vechi timpuri. Platon, Aristotel, Cicero, Hobbes sau Grotius au fost preocupați de a stabili o posibilă corespondență a legilor în lumea înconjurătoare. Montesquieu concepea chiar „spiritul legilor” în relațiile dintre oameni și dintre aceștia și mediul înconjurător, definind legile ca raporturi necesare decurgând din natura lucrurilor.
Metoda sociologică reprezintă o direcție de cercetare cu reale foloase pentru cunoașterea realității juridice. Existența dreptului este intim legată de viața socială. S-ar putea spune că această legătură se cristalizează în raporturi mai directe decât cele ale moralei. Spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale, dar nu și toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice. Dacă moralitatea nu poate fi detașată de cadrul social, fiind însă exercitată la fel de bine atât individual, cât și colectiv, dreptul, dimpotrivă, oricare ar fi formele și genurile sale, este totdeauna fondat pe recunoașterea colectivă fără de care nu s-ar putea stabili acea corespondență între obligațiile unora și pretențiile altora. Cu alte cuvinte, dreptul este social prin vocație și prin conținut.
Sociologia, ca atare, își leagă începuturile de mijlocul secolului al XIX-lea. Ca știință a formelor de coexistență socială, sociologia a debutat prin a afișa serioase rezerve față de știința dreptului. Întâlnirea dintre sociologie și drept s-a petrecut în condițiile în care, la o sută de ani de la apariția, la Codului civil francez, s-a constatat o anumită rămânere în urmă a legilor față de evoluția societății, o anumită „întârziere culturală” a dreptului. Aceasta nu mai putea da întotdeauna soluții operative aspectelor noi pe care viața le ridica. Dreptul se afla „în întârziere față de fapte”, el începea să-și dezvăluie limitele. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metodă sociologică în studiul dreptului de la începutul secolului al XX-lea.
Cel care a pus bazele cercetării sociologice a dreptului este juristul german Eugen Erlich prin lucrarea sa „Bazele sociologiei dreptului”, apărută în 1913. Erlich, adept al „liberului drept” fundamentează necesitatea unei cercetări mai cuprinzătoare a realității juridice, care nu se poate reduce la stadiul normelor și instituțiilor juridice, fiind necesare cercetări în plan vertical, în adâncime pentru a se pune în evidență „dreptul viu”.
Ulterior, cercetarea sociologică juridică a luat amploare, aceasta dând o perspectivă nouă studiului realității juridice, ca realitate socială, verificând modul în care societatea influențează dreptul și aceasta suportă, la rându-i, influență din partea dreptului. Sociologia juridică a dreptului pune în lumină faptul că între fenomenele sociale există unele care au un caracter juridic deosebit – legile, activitatea jurisdicțională, activitatea administrativă –, denumite uneori și fenomene juridice primare, întrucât trăsătura lor evident juridică le face să se identifice cu dreptul. În același timp însă, există și fenomene juridice secundare, în care elementul juridic este mai puțin evident, ca în cazul responsabilității sociale sau a statutului și rolului individului în societate.
Profesorul francez Maurice Hauriou remarca faptul că „puțină sociologie te îndepărtează de drept, iar multă sociologie te readuce la el”. În replică, sociologul francez – jurist la origine – George Gurvitch completa (peste timp) „puțin drept te îndepărtează de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.
Metoda sociologică poate fi utilizată de legiuitor pentru a-și procura informații în legătură cu măsura în care legea este respectată și în ce proporție legea își găsește suport din partea cetățenilor. Spre exemplu, este bine cunoscut faptul că în legislația penală română a fost abrogată dispoziția referitoare la incriminarea adulterului. În astfel de cazuri, metoda sociologică te ajută să observi fie că fapta respectivă incriminată nu mai este săvârșită, și atunci nu mai este necesară reglementarea ei, fie este des întâlnită, ca un mod de viață obișnuit, și atunci iarăși se pune problema menținerii incriminării penale a ei sau nu.
Extinderea cercetării sociologice cu metodele proprii, inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologică, nu au lăsat pe dinafară nici aspectele juridice ale vieții sociale. Dimpotrivă, ca urmare a extinderii lor, s-a conturat sociologia juridică ca disciplină de sine stătătoare, născută din nevoie și ca rezultat al analizei factorilor sociali de condiționare și intercondiționare ai dreptului. În efortul de creare și conturare cât mai precisă a acestei discipline a fost creată o asociație internațională de sociologie juridică, iar la unele facultăți de drept se predau chiar cursuri la această materie.
Sociologia aduce o viziune nouă asupra dreptului – definindu-l ca un fapt social și încearcă să resistematizeze sursele evoluției și influenței dreptului asupra societății, oferind științelor juridice o metodă rațională de studiere a fenomenului social. Sociologii au recunoscut în preocupările străvechi ale dreptului elemente importante de sociologie juridică. Ei au constatat, astfel, că dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.) fenomenul juridic se impune cu precădere ca fiind cel mai caracteristic din punct de vedere social. Făcând eforturi pentru a ieși din tiparele pozitivismului, știința dreptului acordă la rându-i, o tot mai mare atenție cercetării legăturii dreptului cu mediul exterior.
Prin metode care-i rămân specifice (observația, sondajul de opinie, ancheta sociologică, chestionarul, interviul), sociologia juridică îmbrățișează următoarele domenii:
a) domeniul creării dreptului;
b) domeniul cunoașterii legilor de către cetățeni și organele de stat;
c) domeniul poziției subiecților raporturilor sociale față de reglementările juridice în vigoare;
d) domeniul cercetării cauzelor concrete ale încălcării dreptului;
e) domeniul limitelor reglementării juridice, al raportului dintre sfera reglementărilor juridice și extrajuridice, a formelor juridice și metajuridice de influențare a conduitei cetățenești.
Activitatea juridică este o activitate ce presupune o permanentă documentare. În accepțiunea curentă, a documenta înseamnă a depista, a colecționa, conserva și pune la dispoziția consumatorilor de informații surse de cunoștințe dobândite anterior asupra problemei ce intră în sfera de interes a acestora, fixate în documente de orice gen.
Această definiție cuprinde activitatea de documentare în sensul cel mai general posibil. În general, termenii de ,,informare și documentare’’ tind în exprimarea obișnuită spre sinonimie, ambii presupunând un fapt de cunoaștere. Deosebirile dintre cei doi termeni, derivă tocmai din termenul document. Informația presupune un fapt de cunoaștere care poate fi emis sau recepționat sub formă materializată sau nematerializată, pe când, documentarea presupune numai forma materializată. Între cele două posibilități de cunoaștere, există, însă, nu numai deosebiri de natură ci și de valoare.
Informația transmisă oral, rapid, este recepționată cu un grad de aproximație, presupus de o astfel de transmisie. Documentarea presupune o recepționare mai metodică și mai temeinică, memoria vizuală a ființei umane fiind mai puternică pe tot parcursul vieții, deci și cea mai importantă.
Valoarea informației documentare constă și în perenitate. Fiind fixată pe suport material, ea poate fi transmisă în spațiu dar și în timp.
În științele juridice, multitudinea instituțiilor juridice existente și tratarea lor, în diferite ramuri de drept, necesită o bogată activitate de documentare și cercetare a legislației naționale și chiar a celei europene, având în vedere procesul de integrare europeană a României. De aceea, din această perspectivă, este necesar ca viitorii conslieri juridici să cunoască încă din perioada studenției și să deprindă tainele documentării juridice.
În activitatea juridică, memoria este un atu, dar nu suficient. Este nevoie de cunoașterea și înțelegerea principiilor după care dreptul se conduce, dar și de modul în care ne căutam sursele în vederea rezolvării problemelor juridice care apar. Un consilier juridic bun este cel care oferă soluții diverselor situații juridice care pot apărea.
Încă din facultate, studenții în științe juridice au de redactat referate de seminar, au de citit diverse lucrări, dar și de identificat anumite aspecte juridice apărute în jurisprudență. Pentru acest lucru, o primă problemă majoră a lor este unde să caute, cum să caute și care este modalitatea practică de a prezenta cele aflate.
Primul lucru în activitatea de documentare este identificarea bibliografiei în materie. Apoi, activitatea juridică fiind o activitate specială și specializată, este necesar a utiliza un limbaj corect și coerent din punct de vedere juridic. Nu de puține ori, folosirea unor termeni juridici neadecvați ori incorecți duce la soluții juridice greșite sau chiar la ivirea unor litigii. De aceea, stabilirea unui limbaj comun pentru consilierii juridici este nu doar o necesitate, ci și o condiție a reușitei profesionale. Nu în ultimul rând, studiul materialelor identificate reprezintă o etapă distinctă în activitatea de documentare juridică. Studiul ne ajută la identificarea și aplicarea raționamentului juridic.
Vocabularul consilierului juridic reprezintă, în cadrul unei limbi, ansamblul termenilor care au, în această limbă, una sau mai multe accepțiuni ori semnificații juridice și care sunt utilizați în domeniul juridic. Vocabularul juridic nu se limitează doar la termeni cu apartenență juridică exclusivă. El se extinde asupra tuturor cuvintelor pe care le folosește dreptul. În structura vocabularului juridic intră două categorii de termeni: termeni care aparțin exclusiv limbajului specializat (cum ar fi rechizitoriu, dol, contumacie, erede, litispendență) și termeni care aparțin în același timp limbii comune și limbajului specializat (cum ar fi anchetă, principiu, martor, lege, etc.)
De aceea, în ciuda înșelătoarei aparențe de simplitate, datorată în bună măsură asemănării cu limbajul comun, limbajul juridic poate ridica serioase dificultăți și poate întinde numeroase capcane, în special studenților din anul întâi. Consilierul juridic posedă un vocabular care îi este propriu, format pe parcursul a secole întregi de practică și un fel de cod secret transmis aproape cu religiozitate din generație în generație de juriști care îl percep ca pe un fel de refugiu – sursă a nenumărate contestații din partea „celorlalți”, față de o eventuală vulgarizare a mediului lor specific. În literatura juridică de specialitate din țara noastră au apărut câteva dicționare juridice, unele chiar cu ambiții de generalitate, care pot familiariza studenții din anul întâi cu sensurile tehnico-juridice ale unor concepte cu care vor opera mai târziu și care, de multe ori, se „ascund”.
CAPITOLUL 3
OBLIGAȚIILE CONSILIERULUI JURIDIC
3.1. Considerații generale
Dispoziții importante, dar cu caracter general, cuprinde Legea nr. 514/2003 și în privința răspunderii juridice a consilierilor juridici. O dispoziție de principiu este cea prevăzută de art. 17 din lege, text potrivit căruia: „Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligațiilor profesionale, potrivit legii și reglementarilor specifice ale domeniului activității persoanei juridice în slujba căreia se afla". Două precizări importante sunt de făcut în legătură cu semnificațiile juridice ale textului citat.
Prima precizare consta în faptul că legea se referă, în termeni generali, la răspunderea juridică „pentru încălcarea obligașiilor profesionale". Spre a stabili dacă ne aflam sau nu în prezenșa unei nesocotiri a obligațiilor profesionale ale consilierului juridic trebuie să ne raportăm atât la obligașiile prevăzute în Legea nr. 514/2003, cât și la cele prevăzute, după caz, de Statutul funcștionarului public au de Codul muncii. De a emenea, e te de remarcat faptul că legea nu face distincșie între diferitele forme de răspundere juridică care ar putea deveni incidente în cazul nesocotirii obligațiilor profesionale. Prin urmare, dacă condițiile legii sunt întrunite, consilierul juridic va putea răspunde, după caz, civil, penal sau disciplinar.
A doua precizare consta în faptul că răspunderea consilierului juridic operează în condițiile „legii și reglementarilor specifice ale domeniului activității persoanei juridice în slujba căreia se afla". În privința răspunderii civile va trebui să se țină seama și de prevederile cuprinse în art. 77 – 78 din Statutul funcționarilor publici și ale art. 254 – 255 din Codul muncii.
Unele reglementări generale întâlnim în Legea nr. 514/2003 în legătură cu răspunderea disciplinară a consilierilor juridici. Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi și ale reglementarii privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se afla. Dispozișiile alineatului următor al textului citat sunt și mai clare în această privinșa. Potrivit acestor prevederi legale, constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată și sancșiunile disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se afla consilierul juridic. Dispozițiile legale menționate sunt elocvente în stabilirea principiului ca și în materie disciplinară sunt incidente normele corespunzătoare din Statutul funcționarilor publici și din Codul muncii. Aceste dispoziții nu vizează doar condișiile de incidenșa ale răspunderii disciplinare, ci și procedura de aplicare a acestora.
Legat de răspunderea disciplinară a consilierilor juridici este necesar să menșionam și două obli-gatii profesionale importante care nu au fost prezentate în cele ce au precedat. Prima obligașie vizează evidentele activității consilierului juridic. Potrivit art. 15 din Legea nr. 514/2003 aceste evidente, și documente aferente, sunt șinute de consilierul juridic, potrivit reglementarilor privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se afla. A doua obligație se referă la respectarea dispozișiilor legale privitoare la interesele contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridică ce o reprezintă le poate avea. De asemenea, consilierul juridic este obligat să respecte secretul și confidențialitatea activitașii sale. Nesocotirea unor atare obligașii poate constitui abatere disciplinară.
În prezent, unii notari publici, în calitate de angajatori, au încadrat – prin încheierea contractelor individuale de munca – persoane fizice în funcții de consilieri juridici, apreciind că o atare încadrare (angajare) ar fi legală, avându-se în vedere unele adrese emise de secretarul general al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (din anul 2004), conform cărora „în opinia noastră și notarii publici, asemenea altor angajatori, au posibilitatea să încadreze cu contract individual de munca consilieri juridici, respectând dispozișiile cuprinse în Legea nr. 514/2003", precum și de direcșii de specialitate din Ministerul Justiției", «întrucât, în opinia noastră, în pofida punctelor de vedere expuse în corespondentele menșionate în cele ce preced, încadrarea în munca a consilierilor juridici.
Data – la birourile notariale ale notarilor publici constituie o gravași intolerabila ilegalitate – ceea ce pune într-o situașie mai mult decât penibilă atât Ministerul Muncii, Solidaritașii Sociale și Familiei, cât și Ministerul Justișiei -, în cele ce urmează fundamentam juridic această concluzie.
Codul muncii (Legea nr. 53/2003), în art. 10, definind contractul individual de muncă, statuează că salariatul este întotdeauna o persoană fizică, în timp ce calitatea de angajator o poate avea atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică. Aceasta normă generală se aplică ori de câte ori, în cazul concret, nu își găsește aplicarea o normă juridica specială, derogatorie. Dacă norma specială fiinșeaza, ea are preeminenșa, iar raportul juridic de munca nu se poate naște decât cu observarea condiștiilor speciale pe care aceasta le instituie pentru angajator sau pentru salariat.
Organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic este supusă dispozițiilor Legii nr. 514/2003. Potrivit art. 1 din această lege, „Consilierul juridic asigura apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum sși ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se afla și în conformitate cu Constitușia și legile șarii". Din textul citat – care, în raport cu art. 10 din Codul muncii are caracter de normă specială – se degaja, indubitabil, concluzia că raportul de muncă al consilierului juridic4 nu se poate lega decât cu un angajator persoana juridică. Această concluzie este întărită și de alte dispoziții ale Legii nr. 514/2003. Astfel, art. 4, circumscriind sfera atribușiilor consilierului juridic, statuează ca acesta „asigura consultanta și reprezentarea autoritașii sau institușiei publice în serviciul căreia se afla ori a persoanei juridice cu care se afla în raporturi de muncă… „, iar art. 14, având ca obiect instituirea unei reguli de conduită a consilierului juridic, dispune ca acesta „este obligat ca, în concluziile sale orale sau scrise, să susțină cu demnitate și competență drepturile și interesele legitime ale autoritașii sau persoanei juridice pe care o reprezintă… „.
Construind un silogism pe concluzia enunțată mai sus, prefăcută în premisa și conjugată cu premisa, rezultată din dispozițiile Legii nr. 36/1996, ca notarul public nu este persoana juridică, ci o persoană fizică învestita să îndeplinească un serviciu de interes public, ajungem la concluzia subsecventa a imposibilității legale a nașterii raportului juridic de munca între notarul public, în calitate de angajator, și consilierul juridic, în calitate de salariat, de vreme ce notarul public este persoana fizică, iar biroul notarial nu este persoana juridică, nicio normă a Legii nr. 36/1995 neprevazând aceasta.
În fundamentarea punctelor de vedere la care am făcut referire în preambulul acestui studiu, se susșine ca art. 1 din Legea nr. 514/2003 „este un articol de principiu, a cărui funcție este aceea de a sublinia rolul și importanta profesiei de consilier juridic și nu aceea de a enumera entitățile juridice care pot angaja consilieri juridici". O asemenea aserștiune nu se poate legitima pe textul legal respectiv, semantica neechivocă a acestuia ducând la concluzia că intenșia legiuitorului a fost aceea de a stabili, limitativ, că angajatorul salariatului – consilier juridic poate fi numai o persoană juridică. Nici un argument rezonabil nu se poate deduce din textul Legii nr. 514/2003, în sprijinul unei interpretări care să extindă sfera angajatorului consilierului juridic și la persoanele fizice.
Se mai susșine, de asemenea, ca notarii publici pot angaja consilieri juridici în temeiul art. 14 alin. 3 din Legea nr. 36/1995, care dispune ca „notarul public sau notarii publici asociați, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducători, alt personal de specialitate, precum și personal administrativ și de serviciu necesar activitașii notariale". Nici aceasta motivare nu poate fi primită. Angajarea personalului enumerat poate fi făcută, neîndoielnic, numai cu respectarea dis-pozitiilor speciale – atunci când asemenea dispozișii exista – aplicabile fiecărei profesii. În speșa, aceste dispozișii speciale exista și sunt statornicite prin Legea nr. 514/2003 care, stabilind că raportul de muncă al consilierului juridic se poate lega, exclusiv, cu o persoană juridică, ridica un obstacol insurmontabil în calea angajării consilierului juridic de către notarul public. Tocmai această realitate juridică justifica poziția unor inspectorate teritoriale de muncă de a refuza înregistrarea contractelor individuale de munca încheiate de angajatori notari publici, cu salariași consilieri juridici.
În doctrina de specialitate, pe aceasta problematică, nu am identificat nici o opinie în sensul posibilității angajării consilierului juridic, cu contract de muncă, de către o persoană fizică. Dimpotrivă, implicit sau explicit, se afirmă că profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în serviciul unei persoane juridice. Astfel, într-o opinie, se arata ca „Din cuprinsul art. 1 și 4 din Lege (Legea nr. 514/2003), rezulta „fără echivoc, ca orice consilier juridic poate avea această calitate, numai dacă se afla în serviciul unei persoane juridice; per a contraria, o persoană fizică… nu poate avea un consilier juridic salariat".
Așadar, exceptând consilierul juridic funcștionar public, calitatea de consilier juridic legal fiinșa numai în temeiul unui contract individual de muncă, încheiat cu o persoană juridică, respectiv, în baza unui raport de serviciu cu o autoritate/instituție publică.
În considerarea aceleiași linii de gândire, recent, în doctrina de drept al muncii, efectuându-se o analiză a art. 22 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, text conform căruia „mediatorul sau mediatorii asociați, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, juriști, alt personal de specialitate, precum și personal administrativ și de serviciu necesar activității de mediere", s-a conchis, justificat, ca „juriștii" amintiți nu pot fi încadrați în funcții de consilieri juridici (întrucât s-ar încălca art. 1 din Legea nr. 514/2003, potrivit căruia numai persoanele juridice sau autoritașile/instituțiile publice pot face angajare în atare funcții) și, ca atare, aceștia nu pot efectua atribuțiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 514/2003, ci „juriștii" care încheie contract individual de muncă cu mediatorii pot doar să îi sprijine pe aceștia din urmă (angajatorii lor) pentru a fi în măsură să își realizeze activitatea de mediere.
3.2. Răspunderea consilierilor juridici cu funcții în administrația publică
Consilierii juridici răspund penal, contravențional, disciplinar și civil, în cazul în care încalcă cu vinovație îndatoririle de serviciu și în raport cu gravitatea abaterii săvârșite.
Orice persoana care se consideră vatămată într-un drept al său se poate adresa instanței judecătorești, împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul, care a refuzat nejustificat să rezolve cererea ce i-a fost adresată sau nu a soluționat-o în termenul legal.
Dacă se admite acțiunea și se constată vinovația consilierului juridic, acesta va fi obligat la plata daunelor solidar cu autoritatea sau instituția publică.
Răspunderea juridică a consilierului juridic nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale.
Răspunderea penală a consilierilor juridici
Răspunderea penală a consilierilor juridici este angajată în cazul în care aceștia săvârșesc a înfracțiune, în timpul serviciului sau în legătură cu funcția publică pe care a detin.
Dacă s-a dispus începerea urmăririi penale a consilierului juridic, ca urmare a sesizarii parchetului sau a organului de cercetare penală, persoana competentă va dispune suspendarea consilierului juridic din funcțiile pe care acesta a deține
Suspendarea din funcție încetează:
dacă parchetul dispune scoaterea consilierului juridic de sub urmarirea penală;
dacă instanța judecătorească a hotărât încetarea procesnlui penal suspendarea din funcție încetează, iar consilierul juridic își va relua activitatea în funcția detinută anterior. În aceste situații, autoritatea sau instituția publică va plăti consilierului juridic drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada suspendării din funcție.
Răspunderea contravențională
Răspunderea contravențională a consilierului juridic este angajată în cazul în are acesta a săvârșit a contravenție în timpul serviciului sau în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Consilierul juridic nemulțumit poate face plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul autoritatea sau instituția publică în care consilierul deține funcția publică.
Răspunderea civilă a consilierului juridic
Răspunderea civilă a consilieruluiu juridic este angajată în următoarele cazuri:
pentru pagubele produse, cu vinovăție, patrimoniului autorității sau instituției publice în care detine funcția publică;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri jndecătorești definitive și irevocabile.
Când prejudiciul a fost cauzat direct autorității sau instituției publice, repararea pagubelor se dispune printr-un ordin al conducătoruini unității în tennen de 30 de zile de la data constatării pagubei sau, prin asumarea unui angajament de plată din partea consilierului juridic.
Împotriva ordinului, consilierul juridic în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
În cazul prejudiciului produs unei terțe persoane, paguba produsă unității prin fapta consilierului juridc se repară pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Sancțiunea poate fi aplicată direct în cazul în care consilierul juridic în cauza refuză să se prezinte la audiere sau să semneze declarația cu privire la abaterile ce i se impută.
Răspunderea disciplinară
Încălcarea cu vinovăție de către consilierii juridic a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care a dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevazute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.
Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:
întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;
absențe nemotivate de la serviciu;
nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal;
nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter;
manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfașoară activitatea;
desfășurarea în timpul programnlui de lucru a unor activități cu caracter politic;
refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;
încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru consilierii juridic;
alte fapte prevazute ca abateri disciplinare prin acte normative.
Sancțiunile disciplinare sunt:
mustrare scrisă;
diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de pană la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;
retrogradarea în treptele de salarizare;
destituirea din funcția publică.
La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, imprejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovație și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a consilierului juridic, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate.
Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarșirii acesteia.
În cazul în care fapta a fost sesizată atât ca abatere disciplinară, cât și ca infracțiune, procedura privind abaterea disciplinară se suspendă până la data încetarii urmăririi penale sau, până la data când instanța judecătorească a dispus achitarea inculpatului.
Sancțiunea disciplinară a mustrării scrise, se poate aplica direct de către persoana competentă să numească în funcția publică.
Celelalte sancțiuni disciplinare se aplică de persoana competentă sa numească cu funcția publică la propunerea comisiei de disciplină.
Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvarșite și după audierea consilierului juridic. Audierea consilierului juridic trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul consilierului juridic de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
Sancțiunile disciplinare se radiază:
în termen de 6 luni de la aplicare, în cazul mustrării scrise;
în termen de 1 an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate în cazul diminuări drepturilor salariale și retrogradarii în funcție.
în termen de 7 ani de la aplicare, în cazul destituirii din funcție. Pentru evidențierea situației disciplinare a consilierului juridic, Uniunea Consilierilor Juridici din România va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează.
În cazul contractelor individuale de munca încheiate între notarii publici și persoane fizice pentru prestarea muncii în funcții de consilieri juridici, atare contracte sunt lovite de nulitate absolută, încălcându-se norma respectiva cu valoare de principiu înscrisa în art. 1 din Legea nr. 514/2009, pentru motivele expuse supra (pct. 2).
Astfel fiind, urmează a se proceda – prin acordul parților ori prin hotărâre judecătorească – la constatarea nulității contractelor respective „pe toată durata existenștei" acestora, conform art. 57 sși art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii (Legea nr. 53/2003) coroborate cu art. 68 lit. b din Legea nr. 168/1996 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Pentru identitate de rațiune, concluziile studiului de fașa se aplică și în cazurile în care executorii judecătorești – care își desfășoară activitatea în cadrul unui birou -, în calitate de angajatori, ar încadra în munca consilieri juridici, precum și în cazul avocașilor care, indiferent de formă de exercitare a profesiei (cabinet individual, cabinete asociate, cabinete grupate, societăți civile profesionale), ar încadra – în calitate de angajatori – consilieri juridici. Prin excepștie, o atare încadrare este legală, iar ipoteza în care angajator este o societate civilă profesională de avocași cu răspundere limitată, întrucât atare societăți au personalitate juridică, potrivit art. 51 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (republicata la 6 martie 2001).
Mandatul de reprezentare în instanța a consilierilor juridici.
Sunt foarte rare în practică situațiile înecare persoana juridică participa la proces prin organul sau de conducere (într-o astfel de ipoteza, dovada calității de reprezentant legal a persoanei juridice se va face prin actele din care rezultă calitatea de organ de conducere). De cele mai multe ori, persoana juridică participa la procesul civil prin jurisconsult sau chiar prin avocat, fiind vorba despre o reprezentare convențională.
Jurisconsultul reprezintă în justiție persoana juridică în baza unei delegații semnate de șeful oficiului juridic sau de conducătorul persoanei juridice.
Această delegație nu este însa suficientă pentru anumite acte procesuale arătate limitativ de lege. Pornirea acșiunii, fixarea pretențiilor, renunșarea la pretenții, renunțarea la acțiune, renunșarea la calea de atac, precum și darea răspunsurilor la interogatoriu pot fi făcute de către jurisconsult numai în baza unei delegaștii date anume în acest scop, deci pentru a efectua astfel de acte procesuale jurisconsultul are nevoie de o delegașie specială. În schimb, pentru introducerea cailor de atac și pentru efectuarea altor acte de procedura decât cele menșionate mai sus jurisconsultul nu are nevoie de o delegație specială.
3.3. Răspunderea privind organizarea și exercitarea
profesiei de consilier juridic
Adoptarea unor modificări și completări la Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, reprezintă o problemă de interes major atât pentru numeroasă categorie respectivă cât și pentru angajatori.
Analizând regimul juridic al acestor profesionisști juridici, consideram de stringentă importanșa o nouă reglementare a dreptului de asociere a acestora, prin crearea unui organism de specialitate la nivel național.
Existenșa unui astfel de organism (uniune nașionala, asociație, etc.) dublată de obligativitatea aderării și asocierii tuturor practicienilor din domeniu, ar conferi acestora reală apărare și promovare a intereselor profesionale, realizând totodată un cadru legal unitar, deformare și pregătire în specialitate.
În acest areal de preocupări, și având în vedere perspectivă europeană, am considerat util a recurge la experienșta în materie a statelor componente ale Uniunii Europene, sintetizând prin elemente de drept comparat modul de reglementare a statutului juridic al profesionisștilor juridici, cu accent pe organizarea acestora la nivel naștional.
Apariția unor noi ramuri de drept (spre exemplu dreptul mediului) completate cu diversificarea și gradul înalt de specializare al unor reglementări juridice din diverse domenii ale vieșii social economice, impune și o perfecșionare continua a profesiilor ce întregesc mediul juriștilor.
În acest cadru, rolul și importanta profesiei de consilier juridic capăta sensuri și valente noi, corespunzător diversificării crescânde a componentelor intrinseci acesteia.
Corespunzător acestor scopuri Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, a reprezentat o necesitatea stringenta, în materie, dată fiind desuetudinea reglementarilor conținute în Decretul nr. 143/1955 privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice.
În analiza pe care ne-o propunem în continuare, vom expune unele considerente ce stân de modul în care actul normativ respectiv a reglementat diferitele aspecte ale statutului juridic al consilierului juridic, comparându-le cu elemente de drept, proprii jurisdicștiei statelor Uniunii Europene.
Practica societașilor comerciale, a marilor companii transnașionale a emanat concluzii și soluștii diferite în ceea ce privesște deosebirile ce se desprind din folosirea serviciilor de consultanță oferite de avocați (în calitatea lor de liber profesioniști) și angajarea de consilieri juridici.
Avantajele angajării acestor profesioniști juridici derivă în primul rând din disponibilitatea pe care o conferă prestațiile acestora companiilor respective, comparativ cu cabinetele de avocatură.
Costurile și calitatea unor asemenea prestașii, coroborate cu eficienșa și mai ales asigurarea protecștiei informaștiilor, sunt factori determinanști în acest sens, deosebindule calitativ de cele ale cabinetelor de avocatură.
Rolul consilierilor juridici și-a pus amprentă și a influențat într-o măsură crescânda factorii decizionali în activitatea managerială.
Prestașiile acestor specialiști tind să „devină tot mai mult o parte integrată și esențială a activitașii de administrare a mai multor corporașii, similară componentei financiare sau de cercetare-dezvoltare".
Sub acest aspect putem aprecia că, reprezentând un specialist în solușionarea problemelor juridice, consilierul juridic este în multe cazuri încorporat în managementul societașii respective. Caracteristicile calității de angajat și în primul rând raporturile de subordonare specifice re-latiei dintre angajat și angajator, nu trebuie să influențeze independenșa sa în solușionarea problemelor juridice. Această concluzie are la baza consistenta pregătirii sale de specialitate (juridică), care îi conferă prestigiul și demnitatea susținerii punctelor de vedere, în luarea deciziilor manageriale, uneori chiar în contradicștie cu factorii de conducere ai angajatorului.
Referitor la pregătirea profesională, menționăm preocuparea unităților de învățământ din unele țări ale Uniunii Europene în crearea de cursuri postuniversitare pe această temă, cu eliberarea de diplome corespunzătoare.
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ
ELEMENTE DE DREPT COMPARAT A FUNCȚIEI CONSILIERULUI JURIDIC ÎN ALTE ȚĂRI EUROPENE
În intenția de a reliefa unele minusuri ale Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, vom folosi ca elemente de drept comparat, formele de reglementare specifice majorității țărilor Uniunii Europene.
Referindu-ne la statutul juridic al consilierilor juridici în țările Uniunii Europene precum și din Zona Economică Europeană și Elveția, trebuie să distingem însa sensurile și formele de organizare distincte, pe care le îmbracă această categorie.
De altfel, însăși denumirea profesiei (consilier juridic) nu este întâlnita decât în țara noastră și în Polonia. După cum vom constata, jurisdicșiile unora dintre statele respective, au înglobat această categorie a profesioniștilor juridici în cuprinsul noșiunii de avocat, făcându-se desigur distincțiile și deosebirile corespunzătoare.
Conform art.1.2 din Statutul Uniunii Mondiale a Profesiilor Liberale „ele (profesiile liberale n.a.) se bazează pe mai multe criterii fundamentale comune de exercitare: independența, competența, responsabilitatea, deontologia, secretul profesional etc…."
Caracteristicile profesiilor liberale sunt urmatoarele:
independența
responsabilitatea, pastrarea secretului profesional
constituirea în corpuri profesionale distincte
profesiuni care îmbina interesul public cu interesul privat
sunt exercitate dupa promovarea concursului de admitere în profesie
persoanele care exercita profesia liberala sunt absolvente de în-vatamânt superior
persoanele care exercita profesia liberala depun juramântul
competenta persoanelor care exercita profesiunea liberala
deontologia profesiilor liberale
Independența profesiilor liberale
Prin esenta lor, profesiile liberale sunt exercitate în mod independent, ele neputând fi suspuse ierarhiei administrative sau tutelei. Independenta membrilor organizatiilor profesionale nu poate fi absoluta, deoarece aceștia se supun dispozitiilor legii și deontologiei profesionale și nu au dreptul sa-și abandoneze clientul sau pacientul în nici o împrejurare. Reprezentantii profesiilor liberale își des-fașoara activitatea independent de structurile statului, se bazeaza pe propriile decizii și sunt conștienti ca responsabilitatea dezvoltații propriei întreprinderi le revine în exclusivitate.
Sub acest aspect, profesiile liberale se împart în:
– profesii liberale absolute (standard, propriu-zise);
– profesii liberale relative;
Profesiile liberale absolute se afla în raporturi de coordonare sau/și de subordonare cu institutii din afara sistemului într-un singur moment și anume acela al elaborarii de catre Parlament sau de catre Guvern a cadrului legislativ. Dupa acest moment profesiunile liberale devin independente și incontro-labile de autoritati din afara sistemului. Din acest motiv, autoritatea legiuitoare ar trebui sa profite de momentul propice (adoptarea cadrului normativ) pentru a putea trasa o evolutie corecta și logica din punct de vedere juridic pentru respective profesiune liberala. Profesiile liberale absolute sunt acelea care depind de autoritași și institutii din afara sistemului doar în momentul adoptarii legii de funcșionare și organizare. Ulterior acestui moment, profesiunea respectiva se supune legii sale de organizare precum și hotarârilor adoptate de organele proprii create pe baza acestei legi. De asemenea majoritatea profesiunilor liberale își adopta statute proprii având ca fundament legea de organizare. Caracterul absolut al acestei institușii nu trebuie exacerbat, deoarece și aceasta categorie de profesiuni liberale sunt supuse controlului exercitat de instanșele judecatorești, deoarece, dupa cum am precizat, art. 21 din Constitușie propovaduiește accesul liber la justișie. Prin caracterul absolut se înșelege capacitatea respectivei profesiuni liberale de a fi coordonata numai de propriile organisme create în acest scop.
Profesiunile liberale relative, reprezinta acea categorie de profesiuni care sunt subordonate în mod bilateral, adica sunt subordonate într-un prim moment Parlamentului sau Guvernului, apoi sunt coordonate și de organe din afara sistemului (Ministerul Justitiei, Ministerul Finanșelor Publice). Pentru aceste profesii liberale independenșa lor functionala și organizatorica este redusa.
Cu privire la ambele categorii de profesiunii liberale, precizam ca așa-zisa subordonare a profesiunilor liberale fata de Parlament sau fata de Guvern, la momentul adoptarii cadrului legislativ aplicabil, este o falsa problema deoarece pentru a putea vorbi de subordonare trebuie sa existe doua parti, ori în acest moment insti-tutia profesiilor liberale nici nu exista, fiind în curs de aparișie.
Profesiile liberale nu sunt subordonate Parlamentului deoarece din momentul în care acestea sunt create, legiuitorul nu mai poate face altceva decât sa modifice sau sa abroge legea de înfiintare, deoarece profesiunile liberale dobândesc „capacitate deplina de exercitiu " înca de la naștere.
Profesiunile liberale relative sunt subordonate/coordonate mai întâi de organele din sistem iar apoi de organele din afara sistemului. Trebuie precizat ca ambele categorii de profesii liberale sunt supuse autoritatii judecatorești, în masura în care apare un litigiu și numai daca instantele judecatorești sunt sesizate. În acest caz, nu este vorba despre control sau coordonare ci avem de-a face cu solutionarea unui conflict juridic cu privire la profesiile liberale. De exemplu, profesia de avocat este o profesie liberala absoluta, deoarece este supusa doar legii sale de organizare; profesia de notar public sau „ magistratul din materia necontencioasa " se situeaza la mijlocul drumului între functia publica și profesia liberala. Cu alte cuvinte el este titularul unei profesii liberale fara a fi eliberat pentru aceasta de tutela statului. Doctrina a dispus ca „ruptura de stat nu poate fi totala, ca si în cazul avocatului, deoarece notarul este titularul unei delegatii din partea puterii publice de a da forta deosebita actelor sale, la fel ca cele care provin de la un funcționar public". S-a stabilit în literatura de specialitate ca notarul public este titularul unei profesiuni liberale deoarece: exista libertatea publicului de a-și alege notarul; biroul notarial cu toate mijloacele sale nu constituie un bun public dat în concesionare notarului ci este rezultatul eforturilor proprii ale notarului; presteaza servicii de natura necomerciala, fiind supus regimului fiscal stabilit pentru profesiunile liberale.
În aceeași maniera a fost definit notarul și prin rezolutia adoptata în unanimitate de notariatele membre ale Uniunii Europene în martie 1990 la Madrid, unde s-a stabilit ca „ notarul este un ofițer public având primita o delegație de autoritate din partea statului pentru a conferi caracter de autenticitate actelor al căror autor este, garantând conservarea, forța probantă și forța executorie a numitelor acte ".
În concluzie, diferenșa existenta între profesia de avocat și profesia de notar public relevaă și diferenștele existente între profesiile liberale absolute sși profesiile liberale relative.
Responsabilitatea profesiilor liberale
Responsabilitatea este un element fundamental al exercitarii profesiilor liberale, deoarece acestea sunt profesii disponibile, responsabile, independente, libere, de proximitate și de contact uman direct. Responsabilitatea este o trasatura specifica, individuala, directa și permanenta a profesiilor liberale, trasatura care este evidentiata în raporturile dintre profesioniști și clientii lor. Ea este influentată direct de competenta, calitatea prestatiilor și moralitatea membrilor organizatiilor profesionale.
Stabilirea raspunderii profesiilor liberale este de mare actualitate, tinând seama și de faptul ca unele societari de asigurare au început sa se îndeparteze de profesiile cu risc. Mai mult, exista unele tendinte, venind din partea institutiilor statului sau organizatii neguvernamentale care solicita o inversare a probelor, în sensul ca prestatorul de servicii va trebui sa faca dovada în justitie ca nu a greșit.
În acest context, are loc o extindere a dezbaterilor pe tema raportului dintre obligatia de mijloace și cea de rezultat. Pentru contracararea acestor initiative, trebuie sa se acșioneze pentru: acordarea unei atentii sporite formarii profesionale continue pentru a se elimina greșelile; stabilirea mai clara a limitelor responsabilitașilor profesionale; responsabilitatea membrilor profesiilor liberale sa fie atrasa numai în limita greșelilor comise; evitarea împrejurarilor care permit începerea urmaririi penale.
O consecință fireasca a responsabilitatii este și raspunderea juridica a profesioniștilor liberali, în sensul ca lipsa responsabilitatii în exercitarea profesiei atrage raspunderea juridica a persoanei culpabile. Raspunderea juridica a persoanei responsabile poate fi angajata sub regimul raspunderii civile, raspunderii disciplinare sau raspunderii penale.
c) Păstrarea secretului profesional
Secretul profesional este definit ca fiind obligatia de a nu divulga anumite date privind viata privata a clientilor sau pacienșilor, fiind un drept fundamental al omului, iar membrii organizatiilor profesionale sunt garantii și depozitarii acestui drept. Libertatea individuala și secretul profesional trebuiesc respectate de catre toate organizatiile profesionale, deoarece acestea constituie o modalitate de exercitare a profesiilor liberale și element esential al eficacitașii actului profesional.
Membrii organizașiilor profesionale trebuie sa aiba grija ca transparenta, absolut necesara în domeniul informașiilor publice, sa nu fie sacralizata. Promovarea noilor tehnologii informatice au atras după sine atingerea unor drepturi fundamentale privind viașta privată.
Chiar în aceste condiștii, profesiile liberale au obligaștia de a respecta secretul profesional, care reprezintaă în fapt garanștia respectării democraștiei.
În accepștiunea noastraă, paăstrarea secretului profesional funcștioneazaă sși în situaștia în care aceste secret are ca obiect aspecte care privesc ordinea publicaă. Persoanele care exercită profesia liberala nu pot fi sancșionate pentru ca nu au divulgat informatia încredinșata de catre clientul său. Raportul dintre Client și profesionistul liberal are întâietate în fașta raportului dintre profesionistul liberal și Stat. Astfel cum am araătat mai sus, dupaă momentul reglementaării aceste profesii sunt dincolo de orice raport cu Statul. Clientul încredinșteazaă informaștiile cunoscând caă profesionistul liberal este știnut de secretul profesional. Nesocotirea acestei obligaștii ar introduce profesiile liberale într-un cerc vicios, în sensul ca acestea ar fi golite de continui
d) Constituirea în corpuri profesionale distincte
Astfel cum am aratat constituirea profesiunilor liberale, în corpuri profesionale distincte, este o caracteristica esentiala a acestora. Pe aceasta cale se dă expresie și caracterului independent al profesiilor liberale.
Dincolo de cadrul sau, profesia liberala are relatii de colaborare cu celelalte autoritari și institușii. Daca în interiorul profesiei avem de-a face cu raporturi de subordonare sau/și de coordonare, în exteriorul profesiei liberale, de principiu, ar trebui sa avem doar relașii de colaborare. Exceptia de la acest principiu este data de categoria profesiilor liberale relative.
Structurarea profesiilor liberale se realizeaza în mai multe forme, în funcșie de criteriul adoptat. Astfel, putem vorbi de structurare interna și structurare externa. Structurarea internai se realizeaza în cadrul profesiei liberale și nu se râsfrânge în afara respectivei profesii liberale. Structurarea externă are în vedere modul de organizare al profesiilor liberale la nivel naștional sau la nivel internaștional.
Sub acest aspect, avem:
– structurare externa nationala, adica Uniunea Profesiilor Liberale din România;
– structurare externa internationala – de exemplu: pentru America Latina – Confederatia Latino-Americana a Profesiilor Universitare, pentru Uniunea Europeana – Consiliul European al Profesiilor Liberale etc.;
– structurare externa mondiala, adica Uniunea Mondiala a Profesiilor Liberale;
– Structurarea externă, dintr-un alt punct de vedere poate fi: individuală, atunci când o anumita profesie liberala se organizeaza la nivel nașional (Uniunea Avocatilor din România), internașional (Uniunea Internationala a Avocașilor) și mondial respectiv colectivă atunci când toate profesiile liberale se organizeaza la nivel national, international și mondial.
Potrivit art. 1.3. din Statutul Uniunii Mondiale a Profesiilor Liberale „în numeroase Sari, profesiile liberale s-au grupat deja, la nivel naSional, în uniuni sau asociații interprofesion-ale. In acelasi timp, un mare număr de profesii au suscitat, fiecare la rândul ei, o regrupare la nivel mondial si au constituit uniuni sau asociații internaționale. În pofida diversitatii mediului politic, economic, istoric sau cultural al șarilor în care sunt exercitate profesiile liberale, problemele cu care acestea se confrunta sunt peste tot comparabile și adesea identice.
Profesiile liberale constituie, la nivel international, un sector economic și social specific. Acest sector face parte din grupul de activitași caracterizate prin prestarea de servicii personalizate a caror importanșa este în continua creștere în societatea post-industriala.
Actualmente, sunt în curs (îndeosebi în cadrul OMC) importante negocieri interguvemamentale, în care sunt vizate profesiile liberale, iar acestea din urma se vad confruntate cu riscul de a fi nevoite sa suporte solutii fara a fi putut sa se faca auzite, datorita faptului ca ele nu dispun de o or-ganizatie reprezentativa la nivel internașional (mondial). Si pentru aceste considerente a devenit indispensabil ca organizașiile nașionale care reprezinta profesiile liberale sa se regrupeze pe plan mondial.
În concluzie profesiile liberale, în funcștie de gradul lor de structurare, dau nasștere la aso-ciatii interprofesionale prin intermediul carora, fiecare profesie liberala își realizeaza în mod eficient obiectivele urmarite atât la nivel nașional cât și la nivel international sau mondial.
e) Profesiile liberale îmbină interesul public cu interesul privat
De principiu, persoanele care exercita profesiuni liberale îndeplinesc, în exercișiul atributi-ilor lor, atât o functie de interes privat cât și una de interes public. De exemplu, actele notarului public raspund unui interes privat al persoanei care solicita îndeplinirea actului, dar și interesului public, constituind acte de autoritate, înscrisuri pentru proba. Este foarte dificila și totodata arbitrara realizarea unei distincșii absolute între interesul public și interesul privat, deoarece în cadrul profesiilor liberale aceste interese se întrepatrund, de cele mai multe ori.
În concluzie realizarea unei distincștii foarte clare între interesul public și interesul privat va putea fi facută pentru fiecare profesie reglementată în parte:
f) Profesiile liberale sunt exercitate dupa promovarea concursului de admitere în profesie.
g) Persoanele care exercita profesia liberala sunt absolvente de învatamânt superior.
h) Persoanele care exercita profesia liberală depun juramântul.
i) Competenta (profesionalismul) persoanelor care exercita profesiunea liberala.
j) Deontologia profesiilor liberale (de regula, deontologia profesiunilor liberale este cuprinsă în codul deontologic).
k) Diversitatea profesiilor liberale.
Profesiile liberale reunesc profesionisști din domenii variate (juridic, medical, contabil, massmedia, arhitecturaă). Aceastaă diversitate a profesiilor liberale se manifestaă numai la nivelul formei, deoarece pe fond, profesiile liberale sunt animate de aceeasși viziune liberalaă pe care îsși în-temeiaza activitatea, definita de spiritul de initiativa, de flexibilitate și de profesionalism.
Având în vedere regimul juridic al profesiei de consilier juridic, astfel cum este conturat de legea nr. 514/2003, în accepștiunea noastraă aceastaă profesie juridicaă, din punctul de vedere al trasaturilor și caracteristicilor necesare unei profesii pentru a fi o considerata profesie liberalaă, este o profesie de graniștaă, în sensul caă nu îndeplinesște toate condiștiile pentru a putea fi considerata profesie liberala. Astfel, în ciuda prevederilor cuprinse în Statutul profesiei de consilier juridic, noi consideraăm caă aceastaă profesie nu respectaă una dintre cele mai importante conditii pentru a putea fi considerata profesie liberala, anume – independentă.
Deși Statutul profesie clameazaă în mod expres sși repetat caracteristica profesiei de consilier juridic de a fi independentă, având în vedere formele de exercitare a acestei profesii, stabilite de legea de organizare (funcționar și salariat) noi consideraăm caă această profesie nu este o profesie liberală.
De asemenea, având în vedere prevederile cuprinse în legea de organizare prin compara-știe cu prevederile cuprinse în Statutul profesiei, noi considerăm că acesta din urmă este vădit ilegal și adaugaă la lege. Astfel, acest Statut adaugaă la formele de exercitare a profesiei, transformând pe aceastaă cale, o profesie dependentaă într-o profesie independentaă (liberalaă).
În consecinștaă, profesia de consilier juridic este o profesie de graniștă, în sensul caă este o profesie dependentaă din punctul de vedere al legii de organizare și o profesie independentă din punctul de vedere al Statutului de organizare.
Analizarea acestei profesii în acest cadru are în vedere și tendința existentă în Europa privind eliminarea acestei dihotomii (avocat/consilier juridic) precum și discuțiile care au loc sub acest aspect în România.
Profesiunea de consilier juridic așa cum este cunoscută și menționată în leg-islașia noastră, are o conotație aparte în jurisdicșiile statelor Uniunii Europene, fiind condiționată sub aspectul exercitării, de incidenșa a doi factori, respectiv înregistrarea și reglementarea, cu intercondiționarea reciprocă a acestora.
Astfel, în unele jurisdicții acești profesioniști din domeniul juridic își pot desfășura activitatea numai sub condiția înregistrării la un Barou sau o societate juridică de specialitate. Înregistrarea se referă la apartenenșa persoanelor care practica această profesie, la o structură de specialitate, care este fie Barou, fie o societate juridică. În unele state, acești profesioniști nu sunt înregistrați, iar în altele nu au această obligație, deși exercita profesia ca atare.
La nivelul statelor componente ale Uniunii Europene s-au creat „Consiliul Barourilor" sși „Consiliul Societașilor Juridice ale Uniunii Europene" ca organe reprezentative ale Barourilor Nașionale și ale societașilor juridice din aceste țări, având în componenșa și structuri asemănătoare din Zona Economică Europeană și Elveția. Sunt de asemenea, reprezentate în aceste organisme și o serie de tari recent aderate la Uniunea Europeană – Croașia, Cipru, Republica Ceha, Ungaria, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia.
Operaștiunea de înregistrare presupune pe de o parte recunoasșterea atribuștiilor de competență în materie juridică, respectiv recunoașterea baremelor de pregătire didactică, conform standardelor Uniunii Europene, iar pe de altă parte dă dreptul la libera practică.
Prin înregistrare, organismele profesionale la nivel național (Barourile naționale sau Societățile juridice reprezentative, n.n.) organizează și oficializează de fapt activitatea profesionisștilor din domeniul juridic, încorporaști în acestea.
Reglementarea activităților desfășurate ca operațiune specifică prezintă importanță pentru studiul de față, întrucât în statele membre ale spațiului citat (Uniunea Europeană și Zona Economică Europeană plus Elveșia) profesioniștii din domeniul juridic sunt divizați în două categorii.
Astfel o primă subdiviziune – și cea mai numeroasă – o reprezintă profesioniștii din domeniul juridic a căror activitate este reglementată de organisme profesionale, recunoscute atât în plan nașional cât și la nivelul comunitarii europene.
Cea de a doua categorie o formează profesioniștii din domeniul juridic care nu se afla sub incidența reglementarii. Neînregistrarea acestora rezida, atât în insuficiența calificării profesionale (respectiv neîncadrarea în Directiva Consiliului nr. 89/48/CEE), cât sși a altor condiștii impuse prin normativele aprobate la nivel european.
Categoria profesională a consilierilor juridici așa cum este structurata în Legea nr. 514/2003, își găsește corespondenșe în legislația europeană, atât în rândul profesioniștilor din domeniul juridic a căror activitate comporta reglementarea din partea organismelor profesionale naștionale cât sși în categoria celor nereglementaști.
Pregnant, această situație este statuata în „Directiva de Stabilire" care „recunoaște ca în unele jurisdicții exista profesioniști juridici independenși, neangajați cât și salariași, care au dreptul să fie înregistrați la autoritatea competentă, iar în alte jurisdicșii din Uniunea Europeană profesioniștii salariați nu pot fi înregistrași, astfel că nu sunt reglementau de o autoritate competenta.
Însușindu-ne terminologia proprie Consiliului Barourilor și Societașilor Juridice ale Uniunii Europene, în exemplificările pe care le vom face vom încadra consilierul juridic fie în categoria profesioniștilor juridici reglementau salariași, fie în cea a profesioniștilor juridici salariați nereglementați – caz specific atât unor state membre ale Uniunii Europene, cât și în state din afara acesteia, cum este și cazul șarii noastre. Cu menșiunea ca ambelor categorii le incumba obligativitatea prestării activităților juridice în schimbul unui salariu, asigurat de un angajator.
Un prim exemplu pe această linie ne este oferit de Belgia, unde nu exista profesioniști juridici salariați reglementași. Categoria celor nereglementați pentru a se oficializa au înființat pe bază de voluntariat o asociașie denumită „Institut des Juristes d'Entreprise", recunoscută legal la 1 martie 2000.
Și în Danemarca profesionisștii juridici salariaști nereglementaști s-au organizat în grupul național „Dansk Forening for Virksonhedsjurister".
În Franța profesioniștii juridici salariași nereglementași, exercita atributele funcției respective, (consilier juridic în dreptul român), fiind organizau în mai multe asociații constituite după principiul voluntariatului.
Libertatea de asociere o au, potrivit legii, sși profesionisștii juridici salariaști nere-glementati în Olanda. Cea mai cunoscută și cuprinzătoarea asociație a acestei categorii de salariați este „Nederlands Genootschap van Beddrifsjuristen". Prestațiile profesionale a acestei categorii sunt identice cu cele ale consilierilor juridici din România.
În Spania, înscrierea în Barou este obligatorie atât profesionisștilor juridici reglementaști neangajaști cât sși profesionisștilor juridici salariaști regle-mentaști, ambele categorii acționând sub titlul profesional de Abogado.
Profesioniștii juridici salariași nereglementași din această țară s-au constituit într-o asociație profesională, respectiv „Asociation Espanola de Abogados de Empresa" (A.E. AE.). Ca și în celelalte cazuri relatate și în această categorie înscrierea este voluntară, ceea ce nu-i conferă caracterele unei autorități competente pe plan național.
Largind aria exemplificărilor în rândul țărilor recent aderate la Uniunea Europeană, vom observa atât similitudini în ceea ce privesște statutul juridic al profesionisștilor juridici reglementați și al celor nereglementați cât și unele diferențieri, raportate la țările Uniunii Europene.
Un prim caz prezentat este cel al Croației, unde reglementarea de bază a activităților profesioniștilor juridici este în principal subordonata Legii profesiei juridice și Codului de Etică al Avocaților. Potrivit acestor acte normative, în afara categoriei avocaților (Odvjetnik) nu există alți profesioniști juridici reglementați care să poată avea calitatea de salariați.
Exista în schimb profesioniști juridici nereglementați, salariați la diferite societăți comerciale sau autorități publice – activități sinonime cu conceptul cunoscut de consilier juridic.
O caracteristică a jurisdicției respective, în ceea ce-i privește pe cei nereglementați, se referă la faptul că legea penală croata îngrădește prestațiile de reprezentare în instanță ale acestora, în ceea ce privesște cauzele penale, rezumându-se numai la cele civile sși administrative.
Acesști profesioniști nu sunt cuprinsși în asociaștii sau alte forme de organizare.
Interdicția pledării în instante, în cauze penale, acționează și în cazul profesioniștilor juridici salariaști nereglementaști din Slovenia. Aceste persoane se pot asocia în mod voluntar în societățile locale de juristconsulti în economie, la nivel național.
Excepștia de interdicștie în procedurile penale, a fost în vigoare și în Republica Ceha până la 1 iulie 1996, în privința prestațiilor juridice ale avocaților comerciali.
Profesioniștii juridici salariaști, nereglementaști din acest stat nu au organisme care să le reprezinte interesele la nivel național.
Inexistenșta unor forme de organizare, respectiv a asociaștiilor profesionale voluntare este întâlnita și în jurisdicția slovacă. Profesioniștii juridici salariați nereglementați din această țară au însa dreptul de a pleda în fața tuturor instanțelor, excepție făcând Curtea Constituțională și apelurile ce intra în competența Curții Supreme a Republicii Slovace.
Situaștii similare sub aspectul lipsei asocierii profesionisștilor juridici salariaști nere-glementati exista și în Anglia, Scoția și Irlanda de Nord. De altfel, această categorie profesională în țările respective, nefiind inclusă în rândul celor care dețin titlul de BAR-RISTERS sau SOLICITORS nu au un statut profesional bine definit.
În Lituania (țara nou aderata la Uniunea Europeană), profesioniștii juridici salariați neregle-mentati pot fi membrii ai unor asociații voluntare, care nu au rangul de autoritate cu competențe de nivel național. Categoria profesioniștilor juridici salariați reglementași nu exista, titlul profesional de ADVOKATAS conferind acestora prerogativele activității sub autoritatea BAROULUI.
O reglementare aproximativ asemănătoare cu cea din legislașia noastră, atât sub aspectul denumirii profesiei (consilier juridic) cât și derulării propriu-zise a activității, o întâlnim în jurisdicșia poloneză.
Astfel Legea Consilierilor Juridici din 6 iulie 1982 împreuna cu Codul de Etică al Consilierilor juridici adoptat în 6 noiembrie 1999, reglementează activitatea desfășurată de consilierii juridici.
Actele normative respective prevăd drept condiție obligatorie a exercitării profesiei de consilier juridic depunerea unui angajament privind respectarea regulilor de etică profesională, prevăzându-se și sancțiuni disciplinare corespunzătoare.
De asemenea, Legea Consilierilor Juridici, prin art. 40 impune celor două clase ale consilierilor juridici (consilieri juridici sși consilieri juridici stagiari) obligativitatea înscrierii în formele, (agenștiile) de autoguvernare, existente la nivel naștional, respectiv „Adunarea Națională a Consilierilor Juridici", „Consiliul Național al Consilierilor Juridici", „Înaltul Comitet de Audit", „înalta Curte Disciplinară", „Adunarea Camerei Districtuale a Consilierilor Juridici", „Comitetul Districtual de Audit" și „Curtea Disciplinară Districtuală".
În Polonia exista și categoria consilierilor juridici independenți (cu practica privată) care însa pentru a deveni salariați trebuie să fie membrii ai agențiilor de autoguvernare. Acești consilieri juridici independenți oferă numai servicii juridice, neavând dreptul de a pleda în instanță.
Sintetizând exemplificările din jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii Europene, se desprind o serie de concluzii privind regimul juridic aplicat consilierilor juridici (profesionisștilor juridici).
Se constată, în primul rând existenșa și extinderea acestei profesii în contextul amplificării proceselor economice, al globalizării, precum și în virtutea dezvoltării și diversificării legislației.
Cu unele excepții, menșionateîn text, care se referă la includerea consilierilor juridici în rândul av-ocatilor, exercitarea acestei profesii în statele Uniunii Europene, este incompatibilă cu statutul de avocat.
Scurtă incursiune în legislația de specialitate, pe domeniu, a reliefat ca profesionistul juridic salariat reglementat reprezintă de fapt acel profesionist juridic care oferă servicii juridice în schimbul unui salariu, încadrat la un angajator.
Concluzia desprinsă achiesează la ideea potrivit căreia, „termenul de consilier juridic maschează punctul cheie și, astfel, în funcție de regulile locale aplicabile, un avocat individual angajat poate fi profesionist juridic salariat reglementat sau nereglementat".
În majoritatea statelor Uniunii Europene consilierii juridici (fie că sunt incluși în categoria profesioniștilor juridici salariați reglementau, fie – în cea a celor nereglementați) au dreptul la organizare și asociere. Majoritatea asociașiilor au la baza – sub aspectul înscrierii – principiul voluntariatului.
Potrivit exemplificărilor expuse, asociațiile constituite prin liberă alegere a profesioniștilor juridici, se pot afilia Consiliului Barourilor și Societăților juridice ale Uniunii Europene.
O caracteristică a reglementărilor juridice, proprii asociațiilor și societăților respective, constituite pe principiul voluntariatului, rezidă în lipsa unei reprezentativități la nivel național a acestora.
Aceasta lacună, este suplinita, în parte, prin existența celor două categorii de profesioniști juridici salariați reglementași și nereglementați ale căror prestașii cunosc o permanentă creștere și diversificare.
Analizând prin prisma concluziilor astfel desprinse din jurisdicțiile statelor europene menșionate, prevederile Legii nr. 514/2003, vom constata atât unele similitudini cât și deosebiri în ceea ce privesște regimul juridic.
Aspectul esențial, asupra căruia vom insista, se referă la dreptul de asociere conferit consilierilor juridici prin actul normativ menștionat. Potrivit opiniei exprimate în doctrina juridică, legea de fașa conține o serie de prevederi a căror aplicabilitate este de natură a crea confuzii, conșinând chiar stipulații neconstituționale".
Datele prezentate în acest cadru de doctrina juridică, au surprins, prin prisma analizei de specialitate, principalele elemente ce compun statutul juridic al consilierului juridic, începând cu numirea sau angajarea sa, condițiile necesare dobândirii calitașii, de consilier juridic, împreuna cu incompatibilitașile exercitării profesiei, dreptul de asociere, angajarea și protecția profesiei.
Subscriind și însușindu-ne opiniile astfel exprimate, în studiul de fașa ne vom cantona pe problematica dreptului acordat prin lege consilierilor juridici în constituirea asociaștiilor profesionale.
Referirile la jurisdicșia statelor Uniunii Europene, în acest domeniu, făcute în prima parte a lucrării, cu titlul de drept comparat, vin să complinească ideea de asociere la nivel naștional a tuturor consilierilor juridici, în calitatea lor de profesionisști juridici salariaști.
În contextul reglementarilor actuale ale Legii nr. 514/2003, abordarea tematicii astfel propuse, urmărește tocmai reliefarea rolului esenșial pe care îl are constituirea unei structuri unice, reunind toți practicienii în materie.
Disecând sensurile stipulațiilor art. 5 din lege, putem concluziona că acestea converg spre ideea posibilitașii conferite, ope legis, consilierilor juridici de a constitui orice asociație profesională, care trebuie să se subordoneze „apărării și promovării intereselor profesionale" ale acestora.
Posibilitatea și libertatea asocierii pe segmentele Judeștean" și „național", așa cum sunt prevăzute în art. 20 (1) și (2), nu exclud ideea de baza – reunirea acestora sub autoritatea sși reglementarea unui organism reprezentativ la nivel național, respectiv înfiinșarea, prin dispozișia legii a unei asemenea structuri unice.
Pentru a completa ideea, menționăm că asemenea asociașii, constituite pe principiul voluntariatului, pot cuprinde profesionisști juridici (consilieri juridici), grupaști pe „ramuri sau domenii de activitate". Aceste forme de organizare completându-se armonios cu obligativitatea înscrierii în asociația existenta ca formă de reprezentare și reglementare, la nivel nașional.
Exceptând unele imperfecșiuni ale textului, menșionate și analizate de doctrina juridică citata, propunem de lege ferenda, introducerea unui nou alineat al articolului 20, respectiv (4), care să stipuleze ca o condiție obligatorie a practicării profesiei de consilier juridic, înscrierea într-un colegiu sau uniune națională, recunoscut ca structură unică, la nivel național.
Înființarea, prin dispoziția legii, a unui organism la nivel național, care să reprezinte categoria profesională a consilierilor juridici din România, ar înlătura și inconvenientele dis-persarii existente în organizarea impusă de actuala reglementare (Legea nr. 514/2003).
Finalizarea acestei propuneri, ar fi de natură să pună de acord și să dea consistenta referirilor Ia modelul tinerii evidentei avocaților, făcută în art. 21.
Dar o astfel de reglementare, vine sși din complinirea ideii menștionate în art.5 referitor la realizarea scopului „apărării și promovării intereselor profesionale" ale consilierilor juridici, sinonim cu situaștiile astfel rezolvate, ale altor categorii profesionale (notari, medici etc).
Sintetizând, ne permitem a propune ca viitoare redactare a acestui alineat să conțină prevederea expresă a obligativității înscrierii în structură unică, concomitent cu angajarea sau numirea consilierului juridic de către angajator.
Transpunerea în practică a propunerii respective, prin promovarea unei inițiative legislative de modificare, ar conduce, în același timp la corectarea multor erori lacunare și chiar de esența ale Legii nr. 514/2003, așa cum au fost analizate în doctrina juridică citata.
În același timp, ar fi înlăturată și ideea conținută de art. 20 alin. (1), prin sintagma „după caz", conform căreia asocierea la nivel național este o opțiune aleatorie.
Un ultim argument în susținerea punctului de vedere astfel exprimat, rezidă în avantajele pe care le conștine existenșta unei asociaștii unice la nivel naștional, cu subdiviziuni teritoriale (judește, mun. București), în ceea ce privește reprezentarea și garantarea deplinei exercitări a profesiei de consilier juridic.
Constituirea, ca efect al unor prevederi legale, în materie, a unei asociaștii unice a consilierilor juridici cu subdiviziuni teritoriale (județe, mun. București), presupune, ca un corolar major, realizarea dezideratului de reprezentare și reglementare, asigurând garantarea deplinei exercitări a profesiei.
În acest context, se înscriu și o serie de avantaje pe care le aduce o asemenea organizare. Astfel, alături de crearea posibilităților de tinere a evidenșei centralizate, se vor putea pune bazele unei pregătiri și formari profesionale inițiale și continue a tuturor consilierilor juridici.
De asemenea, se va putea asigura generalizarea tematicilor propuse pentru examenele de atestare profesională a consilierilor juridici stagiari.
În argumentarea acestei idei, se face comparație cu tematica examenului de definitivare a avocaților stagiari, susșinându-se ca pentru această categorie profesională, tematica poate fi unică și unitară, asigurând însușirea unui volum minim de cunoștinșe din diferite ramuri ale dreptului.
În contrast cu aceștia, consilierii juridici ar avea nevoie de stăpânirea cunoștințelor juridice numai din domeniul său specializarea în care activează. Neînsușindu-ne acest punct de vedere, considerăm că, dacă sub aspectul pregătirii de specialitate, nu se pot face diferențieri între cele două categorii profesionale, tematica examenului de definitivare pentru consilieri juridici trebuie să conțină o paletă cât mai largă a cunoștințelor juridice din majoritatea ramurilor de drept. Susținând această idee, nu omitem a remarca faptul că un consilier juridic se va forma și își va desăvârși pregătirea profesională, axându-se în primul rând pe problematica specifică domeniului în care activează. Aceasta neîmpiedicându-l a fi apt pentru a practică și în alte profiluri.
Evidentele centralizate ale membrilor asociației nașionale, pot crea facilitași de angajare sau numire în funcștie pentru consilierii care din motive neimputabile acestora, sși-au pierdut calitatea de salariat (desființarea companiei, fuziune, faliment, etc). În asemenea cazuri, structura națională existenta poate elibera celor în cauza dovezile care să ateste activitatea anterioară în calitatea de consilier juridic (stagiar sau definitiv). O asemenea bancă de date, respectiv evidentele centralizate ale asociașiei naționale, poate fi utilă și angajatorilor la încadrarea de personal de specialitate.
Concluzii
Încercând să sintetizăm experiențа teoretică și prаctică dobândită pe pаrcursul elаborării și redаctării а аcestei lucrări, аm reținut o serie de concluzii din cаre le propunem spre prezentаre doаr pe cele considerаte de noi cа fiind mаi relevаnte. Pentru а redа întru totul succesiuneа pаșilor întreprinși în vedereа аtingerii obiectivelor generаle аle lucrării, cît și pentru а аveа o imаgine cât mаi clаră аsuprа concluziilor ce vă vor fi dezvăluite, vă prezentăm, în mod succint, întregul scenаriu аl demersului nostru științific.
Primul cаpitol а vizаt prezentаreа pe lаrg а noțiunii de consilier juridic, cu istoricul și definițiile аcceptаte de teoreticienii zilelor noаstre.
Un аlt аspect clаrificаt în аcest cаpitol а fost cel legаt de а cаtegorisi, defini și explicа cаdrul legаl în cаre consilierii juridici își desfășoаră аctivitаteа.
Confruntându-ne cu o societаte în deplină trаnsformаre nu putem decât să аpreciem eforturile celor cаre vin să implementeze instrumente de lucru menite să аjute consilierul juridic, dаr să аtrаgem аtențiа cu privire lа populаrizаreа аcestui аspect, pentru а se bucurа de аpreciere din pаrteа eventuаlilor beneficiаri.
Consilierul juridic trebuie și consider că vа fi o reușită în viitor prin structurile sаle speciаlizаte, în măsurа în cаre mаnаgerii de cаrieră își vor аsumа rolurile și аtribuțiile ce incumbă аceаstă ocupаție, mаi аles dаtorită implicаției profesionаle.
Bibliografie
Andrei Popescu, Dreptul international si European al muncii, ed. a II a ,Editura C.H.Beck, 2008
Constantin Statescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil, teoria generală a obligațiilor, Editura All, București, 2008, pag. Alexandru ȚICLEA, Laura GEORGESCU, Ana CIORICIU ȘTEFĂNESCU, Barbu VLAD, Dreptul Public al Muncii, Ed. Wolters Kluber, 2010, București,
Costel Gilca, Codul muncii comentat, ediția 2013, Ed. Rosseti Educațional, 2013, București,
E. Durkheim, Regulile metodei sociologice, Ed. Științifică, București, 1974.
Florea Măgureănu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București 2006,
Hilsenrad A., D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de Stat, Editura Stiintifica, București, 1964,
Nicolae Voiculescu, Dreptul Comunitar al muncii, ed. Wolters Kluber, București, 2009,
Verginia Vedinas, Drept Administrativ editia a-VII-a, Ed. Universul Juridic, București, 2012
Leș, Sisteme judiciare comparate, Editura All Beck, București, 2011,
Mădălin Niculeasa, Profesiunile liberală. Doctrină, practică, jurisprudență, București 2007,
V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedural civila, Editura National, București, 1997, București, vol. 2,
Găbriel Boroi, Codul de procedural civila comentat si adnotat, Ed. All Beck, București 2002,
Hilsenrad A., D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de Stat, Editura Stiintifica, București, 1964,
Gabriel Boroi, Codul de procedura civila comentat, Ed. All Beck, București 2012,
Nicolae Voiculescu, Dreptul Comunitar al muncii, ed. Wolters Kluber, București, 2009,
Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București 2006,
S. Popescu, C. Ciora, V. Țăndăreanu, Aspecte practice de tehnică și evidență legislativă, Ed. Monitorul Oficial, București, 2008
Madalin Niculeasa, Profesiunile liberala. Doctrina, practica, jurisprudenta, București 2007
Leș I., Sisteme judiciare comparate, Editura All Beck, București, 2010
Constantin Statescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil, teoria generală a obligațiilor, Editura All, București, 1992, pag. Verginia Vedinas, Drept Administrativ editia a-VII-a, Ed. Universul Juridic, București, 2012,
Marius Alexe, Câteva consideratii privind stagiul consilierului juridic. Scurta analiza a dispozitiilor Legilor nr. 514/2003 si 51/1995, în Revista Româna de Dreptul Muncii nr. 1/2006,
Nicolae Voiculescu, Dreptul Comunitar al muncii, ed. Wolters Kluber, București, 2009,
Articolul 304 din Codul penal român prevedea că „Fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale afară de căsătorie se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă …”.
Codul Muncii 2013
Bibliografie
Andrei Popescu, Dreptul international si European al muncii, ed. a II a ,Editura C.H.Beck, 2008
Constantin Statescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil, teoria generală a obligațiilor, Editura All, București, 2008, pag. Alexandru ȚICLEA, Laura GEORGESCU, Ana CIORICIU ȘTEFĂNESCU, Barbu VLAD, Dreptul Public al Muncii, Ed. Wolters Kluber, 2010, București,
Costel Gilca, Codul muncii comentat, ediția 2013, Ed. Rosseti Educațional, 2013, București,
E. Durkheim, Regulile metodei sociologice, Ed. Științifică, București, 1974.
Florea Măgureănu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București 2006,
Hilsenrad A., D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de Stat, Editura Stiintifica, București, 1964,
Nicolae Voiculescu, Dreptul Comunitar al muncii, ed. Wolters Kluber, București, 2009,
Verginia Vedinas, Drept Administrativ editia a-VII-a, Ed. Universul Juridic, București, 2012
Leș, Sisteme judiciare comparate, Editura All Beck, București, 2011,
Mădălin Niculeasa, Profesiunile liberală. Doctrină, practică, jurisprudență, București 2007,
V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedural civila, Editura National, București, 1997, București, vol. 2,
Găbriel Boroi, Codul de procedural civila comentat si adnotat, Ed. All Beck, București 2002,
Hilsenrad A., D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de Stat, Editura Stiintifica, București, 1964,
Gabriel Boroi, Codul de procedura civila comentat, Ed. All Beck, București 2012,
Nicolae Voiculescu, Dreptul Comunitar al muncii, ed. Wolters Kluber, București, 2009,
Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, București 2006,
S. Popescu, C. Ciora, V. Țăndăreanu, Aspecte practice de tehnică și evidență legislativă, Ed. Monitorul Oficial, București, 2008
Madalin Niculeasa, Profesiunile liberala. Doctrina, practica, jurisprudenta, București 2007
Leș I., Sisteme judiciare comparate, Editura All Beck, București, 2010
Constantin Statescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil, teoria generală a obligațiilor, Editura All, București, 1992, pag. Verginia Vedinas, Drept Administrativ editia a-VII-a, Ed. Universul Juridic, București, 2012,
Marius Alexe, Câteva consideratii privind stagiul consilierului juridic. Scurta analiza a dispozitiilor Legilor nr. 514/2003 si 51/1995, în Revista Româna de Dreptul Muncii nr. 1/2006,
Nicolae Voiculescu, Dreptul Comunitar al muncii, ed. Wolters Kluber, București, 2009,
Articolul 304 din Codul penal român prevedea că „Fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale afară de căsătorie se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă …”.
Codul Muncii 2013
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consilierul Juridic Si Atributiile Sale (ID: 126961)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.