Consilierii ȘI Aparatul DE Specialitate AL Primarului
CUPRINS
CAPITOLUL I – ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ – ROL ȘI ATRIBUȚII
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI „ADMINISTRAȚIE”
Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul unor principii, aceasta are dreptul și capacitatea de a solționa și a gestiona în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice.
Amploarea schimbărilor intervenite în structura organelor (autorităților) statului, dar mai ales a principiilor pe care le guvernează, după adoptarea Constituției României din anul 1991 și revizuirea ei în anul 2003, au produs în mod obiectiv, transformări de esență și în planul administrației publice, în general și al organizării și funcționării sale, în special.
În acest cadru, prevederile constituționale devin deosebit de importante, atât din punct de vedere teoretic cât și practic, impunând din aceasta perspectivă, abordarea cercetării administrației publice, mai întâi prin clarificarea unor concepte și noțiuni cum sunt: statul, administrația, administrația publică, organ al administrației publice, autoritate publică, etc. Statul, cea mai importantă instituție a societății, are două acceptiuni: într-o primă accepțiune statul este „suma a trei elemente: teritoriul, populația (națiunea) și suveranitatea(în sensul puterii organizate statal, de fapt statul în accepțiune juridică)” și într-o a doua accepțiune, o accepțiune restrânsă, prin stat se întelege forma organizată a puterii poporului, mai exact mecanismul sau aparatul statal. Strict juridic, statul este un ansamblu de organe de stat (autorități), el cuprinde: parlamente, guverne și alte autorități executive, organe judecătorești, armată, poliție și închisori.
În acelasi timp, statul este caracterizat de către Hans Kelsen ca:
Ordin de conduită a oamenilor, o ordine juridică de constrangere;
Puterea de comandă;
Voința, distinctă de voința indivizilor, fiind mai mlt suma voințelor individuale, ea situându-se deasupra tuturor.
Structurile și funcțiile statului au evoluat, dar în esență statul a rămas același, adică o putere de comandă sau în societățile pluraliste și democratice un instrument de organizare și de conducere a societății.
Statul, deci nu are doar putere de comandă, nu este numai un principiu de coeziune și de durată, căci este totodată un instrument de organizare constituit dintr-un ansamblu de servicii care sunt organe (autorități) ce acționează în vederea atingerii în interesul public a „binelui comun”.
Astfel spus, o colectivitate umană aflată pe un anumit nivel de dezvoltare și de coeziune nu poate trăi decât dispunând de o administrație care are ca oboectiv general satisfacearea nevoilor importante ale vieții acestei colectivități, viața implicând administrarea.
În acest sens, unii autori străini și români subliniază importanța crescută a administrației în contextul statului modern. Astfel, Georges Burdeanu aprecia că implicațiile „revoluției științifice și tehnice” amplifică prerogativele administrației.
Un alt autor, Eull, considera că funcția statului tehnocrat, funcție plurivocă, constă în a ordona și administra. În opinia lui Eric Weil, două elemente sunt specifice statului modern: faptul că legea este formală și universală, că ea se aplică tuturor cetățenilor fără excepție și faptul că pentru deliberare și execuție guvernarea se sprijină pe administratie. De altfel, este foarte clar, afirmă Weil, că statul modern n-ar putea exista fără administrație, dar nici nu ar putea fi pură administrație.
Administrația, arată Nicolae Popa, nu este decât o uriașă mașină a cărei operații trebuie sa devină din ce în ce mai riguroase.
Termenul de administrație derivă din latinescul „administer” care are sensul de a sluji, de a aduce la îndeplinire o misiune comandată.
În același sens, în literatura de specialitate, se mai precizează, că noțiunea provine din termenul latin minister care îl desemnează pe stăpân cărui i se subordonează servitorul și pe care acesra trebuie să-l slujească; ambele reprezentând genuri ale administrației, fiecare la rândul lor avem mai mlte specii.
ORGANIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE DIN ROMÂNIA
Din analiza sarcinilor administrației se observă existența unor sarcini de interes general, național și a altora de interes local, zonal, teritorial ceea ce presupune nemijocit că administrația publică să se organizeze ca o administrașie publică centrală sau ca administație publică locală, teritorială, corespunzător nivelului de referință al sarcinilor asumate de stat.
Administrația centrală, căreia îi revin cele mai importante sarcini care interesează întreaga societate își desfășoară activitatea în special prin intermediul Guvernului, Ministerelor, a unor organe aflate în subordinea sau sub autoritatea acestora. Activitatea administrației centrale cuprinde atât acțiunea guvernamentală prin Guvern, Ministere cât și cea a organelor teritoriale ale acestora, dar și existența și activitatea unor autorități publice autonome centrale.
La nivel local, funcționează organe și autorităși publice administrative alese – consiliile județene, consiliile locale și primării precum și organe și instituții constituite de către aceste consilii.
Tot în plan teritorial, funcționează organe și autorități create de autorități centrale, de Guvern, de Ministere prin lege sau în alte moduri, cum este cazul Prefectului si a Președintelui Consiliului Județean, reprezentanții de decizie a structurilor administrative din județ.
1.3 STRUCTURA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE
1.3.1 Structura administrației publice din România
Administrația este structurată orizontal si vertical.
Verical, ea este divizată în servicii și grupe de servicii. Astfel, de exemplu: administrația centrală este împarțită pe ministere- care au următoarele verigi componente: departamente, direcții, servicii și birouri. De asemenea, ministerele pot avea în subordine direcții la nivel teritorial județean. Alături de ministere, există instituții publice, agenții independente, societăți naționale sau corporații publice cu serviciile din cadrul lor.
Structura pe orizontală se regăsește atât în administrația centrală cât și în administrația teritorială de stat și administrația locală. Între diferitele diviziuni verticale și orizontale există relații de cooperare, coordonare, comunicare, ierarhizare, centralizare și descentralizare, concentrare și deconcentrare.
Conform prevederilor legii, în țara noastră se regăsește:
Administrația publică cetrală, care se structurează pe următoarele componente:
Președintele României
Guvernul, ministerele și celelalte autorități și instituții publice aflate în subordinea sau sub autoritatea Guvernului ori a ministerelor
Administrația publică autonomă centrală
Alte autorități publice centrale
Administrația publică locală este realizată de:
Autorități alese:
Consilii județene
Consilii locale
Primari
Autorități și instituții numite:
Prefectul
Autorități administrative descentralizate (servicii și instituții)
1.3.1.1 Structura administrației publice locale în județ, oraș și comună
Din conținutul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale modificată și completată prin Legea nr. 286/2006, rezultă cadrul juridic al autonomiei locale în care se cuprinde organizarea și funcționarea administrației publice locale conf. Art. 21 alin 1 al legii citate stabilește care sunt autoritățile publice prin care se realozează autonomia locală în comune și orașe. Acestea sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile legii. Consiliile locale și primarii rezolvă treburile publice din comune și orașe în condițiile legii.
În fiecare județ se constituie un constituie un consiliu județean ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul Județean este ales în condițiile legii prinvind alegerile locale.
Rolul Consiliului Județean este acela de coordonare a activității Consiliilor Locale, dar nu o coordonare generală și atotcuprinzătoare în toate problemele care se compun în comune și orașe, ci numai ”în vederea realizării serviciilor publice de interes județean”.
Legea stablește categorii de comune, orașe și județene, în funcție de numărul de locuitori, aceasta reprezentând și criteriul de bază în privința numărului de consilieri locali sau județeni care vor fi aleși în consilii.
Numărul membrilor fiecărui Consilu Local sau Județean se stabilește prin ordin al prefectului în funcție de populația comunei, orașului sau județului la data de 1 ianuarie a anului în curs sau după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile.
1.3.1.2 Structura administrației publice locale la nivelul municipiului București
În art. 92 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 modificată și completată prin Legea nr. 286/2006 se prevede că ”autoritățile administrției publice locale din Municipiul București sunt Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor ca autorități deliberative precum și primarii sectoarelor, primarul general al Municipiului București ca autorități executive alese în condițiile Legii alegerilor locale”.
Pe plan organizatoric, se precizează în alin. 1 al art. 95 referitor la Consiliile locale ale sectoarelor, că acestea se constituie, funcționează și pot fi dizolvate în condițiile prevăzute de Legea administrației publice locale pentru celelalte consilii locale.
Specificitatea administrației publice a Municipiului București apare pregnant mai ales în raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice organizate la nivelul sectoarelor și cele de la nivelul municipiului.
În acest sens, dispozițiile art. 99 din Legea administrației publice locale prevăd că hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile au caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii și pentru autoritățile administrației publice locale organizate în sectoarele municipiului București.
Specificitatea raporturilor dintre administrația publică organizată la nivelul sectoarelor și cea de la nivelul municipiului rezultă și din abilitatea primarilor sectoarelor de a participa de drept la ședințele Consiliului general al municipiului și de a putea interveni la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi, abilitare pe care nu o au primarii din comune și orase în raport cu ședințele Consiliilor Județene. În același sens sunt prevederile alin. 3 și 4 ale art. 100 din Legea administrației publice locale, potrivit cărora la ședințele comisiilor Consiliului general al municipiului București pot participa și președinții comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector, aceștia având dreptul să intervină în discuții, fără a avea drept de vot.
Administrația publică de la nivelul Municipiului București prezintă unele trăsături specifice și cu privire la organizarea și funcționarea aparatului propriu și al unor servicii.
Menționăm de pildă că, organigrama aparatului propriu al Consiliului General (și chiar a consiliilor locale de sectoare) cuprind structuri, denumiri și funcții pe care nu le întâlnim la alte municipii, iar numărul personalului în acesta este mult mai mare.
În sfârșit, pentru a încheia considerațiile cu privire la ceea ce deosebește administrația publică a municipiului București de cea a celorlalte municipii, ne vom referi la instituția secretarului general al Municipiului București.
Din acest punct de vedere este de reținut că în timp ce secretarii tuturor municipiilor sunt numiți în funcție, sancționați disciplinar ori eliberați din funcție prin ordinul prefectului, în condițiile stabilite de lege, secretarul general al municipiului București este numit în funcție, sancționat disciplinar și eliberat din funcție de ministrul administrației publice, similar cu secretarii generali ai județelor, lui aplicându-se și celelalte prevederi care îi privesc pe secretarii generali ai județelor.
LEGEA 215/2001 PRIVIND ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ
Pornind de la sensul etimologic al cuvântului, constatăm că noțiunea de ”administrație” înseamnă serviciul celui mai mic, al celui suspus, sub comandă, o activitate subordonată. Noțiunea de a administra arată activitatea cuiva de a ajuta, de a servi la ceva, fiind apoi folosită pentru a indica o activitate administrativă, care este considerată o activitate subordonată ce se îndeplinește la ordinele cuiva, apreciindu-se în acest sens că însuți ministrul este în primul rând un servitor al cetățenilor pe care acesta trebuie să-i servescă.
În limbajul curent, se meționează de către unii autori, termenul de administrație se utilizează în mai multe sensuri. Astfel unii autori, prin ”administrație” înteleg: conținutul principal al activității executive a statului; sistem de autorități publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituții social-culturale; un compartiment (direcție, secție, sector, serviciu, birou) din unitățile direct productive sau instituțiile social-culturale, care nu desfășoară nemijlocit o activitate direct-productivă.
Noțiunea de administrație trebuie privită din două puncte de vedere:
Unul material – care include o activitate sau faptul de a administra sau a executa legea;
Unul organic (funcțional) – care desemnează organele care execută activitatea de executare (administrare).
Administrația publică este un complex de activități realizate de o mulțime de autorități pentru satisfacerea intereselor publice.
Ea trebuie sa fie o activitate chibuită, rațională și eficientă a resurselor umane și financiare în scopul realizării unor rezultate maxime cu eforturi minime.
Rolul administrației publice este acela de a servi interesului public. Potrivit legislației naționale, prin ”interes public” se înțelege interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
Prin conceptul de ”administrație publică”, elaborat pe baza Constituției din 1991 revizuită în 2003, Antonie Iorgovan întelege ”activitatea care rezidă, în principal, în organizarea și executarea nemijlocită a prevederilor Constituției, ale actelor normative și celorlalte acte juridice adoptate sau emise de autoritățile statului de drept, activitate realizată de către autoritățile administrației publice.
Din această opinie se desprind atât poziția administrației publice în cadrul diferitelor activități ale autorităților statale ori ale colectivităților locale, dar și în conturarea celor două elemente componente esențiale ale administrație publice si anume: elementul structural-organic și elemetul funcțional. În accepțiunea organică, autorul menționează următoarele autorități publice: Președintele României, Guvernul, Ministerele și alte organe subordonate direct Guvernului, organe centrale de specialitate autonome, instituții subordonate ministerelor și conduse de prefect, organe autonome locale (consiliul județean, consiliul local, primarul) și instituțiile subordonate acestora.
Cât privește sensul funcțional-material, în aceeași opinie, îl constituie actele juridice și operațiunile materiale prin care se execută legea, fie prin emiterea de norme subsecvente fie prin organizarea sau după caz prestarea directă de servicii publice.
Printre autoritățile stabilite de Constituția României, republicatăm administrația publică este reglementată in mod distinct în capitolul V al Titlului II ca ”autorități publice care desfășoară exclusiv o activitate de natură administrativă”.
Astfel, administrația publică în contextul prevederilor constituționale nu mai este clasicul ”executiv” ori ”forma fundamentală de activitatea statului” ori ”o componentă a puterii executive”, ci apar ca un scop profesional destinat realizării permanente a serviciilor si orinii publice aflat sub autoritatea puterii exective, în mod special a Guvernului.
Din analiza atentă a normelor constituționale, a prevederilor Titlului III și Capitolului V, în special, se delimitează cu claritate sfera de organizare și de activitate a administrației publice, în sens larg, așa cum este prezentată în literatura de specialitate de către Antonie Iogovan.
În această opinie, sfera administrației publice (în sens larg) cuprinde (ca structură și activitate) Guvernul (în calitate de organe ale administrației publice) și celelalte organe ale administrației publice. Președintele României (în calitatea sa de autoritate a administrației publice de stat), precum și autoritățile administrației publice reglementate în Capitolul V al Titului III al Constituției.
În acest cadru constatăm că dispozițiile constituționale reglementează pentru prima dată în România, o ”administrație publică care nu mai este în exclusivitate o administrație publică locală, autonomă, constituind o structră sistemică multipolară.
Legiuitorul constituant a circumscris aria administrației publice, determinând atât autoritățile centrale de specialitate cât și pe cele locale alese și pe cele numite și pe care doctrina le desemnează în sferă, în sens restrâns a administrației publice.
Potrivit prevederilor constituționale, administrația publică centrală are în compunerea sa, atât autorități ale ”puterii” executive – Președintele României și Guvernul în măsura în care acestea exercită atribuții administrative, cât și administrația publică centrală de specialitate respectiv ministerele, celelalte organe de specialitate și autoritățile administrative autonome.
Ministerele, potrivit capitolului V secțiunea 1, art. 116 și 117 din Constituție, fac parte din administrația publică centrală de specialitate ca ”autorități statale care prestează servicii publice de interes național cu folosirea autorității de stat”.
Concomitent c u aceste autorități ale administrației publice centrale înzestrate cu competența teritorială generală, realizată la nivelul întregii țări, constituantul a stabilit că administrația centrală de stat se organizează și la nivelul unităților administrative teritoriale prin servicii publice descentralizate și/sau deconcentrate ale Ministerelor și ale celorlalte organe centrale, conform art. 120 din Constituție.
1.5 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA
1.5.1. Principiile care stau la baza organizării și funcționării administrației publice locale
Pe măsura dezvoltării societății românești, administrația publică locală și-a dovedit viabilitatea mai întâi proeminentă, apoi și-a impus tot mai mult prezența și necesitatea sa, căpătând chiar, în anumite momente, o importanță sporită, corespunzător rolului acordat acesteia de către statul român în diferitele sale perioade istorice. Oricum, administrația publică locală, cu unele întreruperi, a fost și este în sistemul constituțional românesc expresia unui regim democratic, care nu poate concepe un alt sistem administrativ decât cel descentralizat.
Noțiunea de ”administrație publică locală” reprezintă organizarea locală care, ca orice instituție juridică reflectă regimul politic național, transpune principiile constituționale în spiritul și instituțiile sale, adică democrația locală și descentralizarea.
Constituția României din 1999 stabilește administrația publică ca pe o structură în cadrul administrației publice, ce desemnează ansamblul de autorități administrative autonome care rezolva, conduc și execută treburile publice locale.
Ca atare, administrația publică locală, fundamentată pe dispozitiile constituționale, apare ca o totalitate a serviciilor publice locale, organizate sau recunoscute de lege, chemate să administreze interesele proprii ale colectivității locale, prin autorități administrative autonome cu putere de decizie alese de către acestea și sub controlul de legalitate al autorităților statului.
Rezută deci, că noțiunea de administrație publică locală, circumscrisă în plan constituțional, reprezintă o structură a administrației publice cu o natură juridică aparte, datorită faptului că puterea sa nu provine din puterea de stat ci își trage forța sa din voința alegătorilor locali care sunt reprezentați de autoritățile administrative autonome și în numele căruia ele acționează. Administrația publică locală este o activitate complexă, generală sau specializată ce se realizează la nivelul circumscripțiilor administrative teritoriale de către autorități publice locale alese sau numite și a căror competență se îndeplinește în regim de putere publică numai în cadrul circumscripției administrative date.
Principiile pe care se întemeiază administrația publică locală sunt: principiul autonomiei locale, principiul descentralizării serviciilor publice, principiul eligibilității autorităților administrației publice locale, principiul legalității și principiul consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit.
Se impune să precizăm că atât identificarea cât și enumerarea principiilor administrației publice locale nu ar putea fi completată dacă nu am sublinia concordanța lor cu principiile formulate de Cartea Europei și adoptată de acesta sub forma unei convenții deschise pentru semnare de către statele membre la data de 15 octombrie 1985 la Strasbourg.
România a semnat Convenția europeană a autonomiei locale la 4 octombrie 1944 și a fost ratificată de Parlamentul României în anul 1997 prin Legea nr. 197 din 17 noiembrie 1997.
1.5.2 Principiile de organizare și funcționare ale administrației publice locale
Principiul autonomiei locale
Principiul autonomiei locale este principiul fundamental care guvernează administrația publică locală și activitatea autorităților acesteia, care constă în ”dreptul unităților administrativ-teritoriale de a-și satisface interesele proprii fără amestecul autorităților centrale, principiul care atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea-un sistem care implică autonomia”.
Conținutul acestui principiu, ca și caracteristicile sale, rezultă și din reglementările Legii administrației publice locale nr. 215/2001 completată și mododificată cu Legea nr. 286/2006, cuprinse în primele articole. Potrivit acestor dispoziții, prin autonomie locală se întelege și ”capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și gestiona în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice în condițiile legi”.
Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Autonomia locală nu trebuie înțeleasă ca un drept al autorităților de a decide exclusiv și în orice problemă. Acest aspect trebuie analizat în strânsă legătură cu statutul fiecărei colectivități locale raportat la locul și rolul acesteia în cadrul colectivităților naționale.
Prin colectivitate locală se întelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială. Colectivitatea locală face parte din colectivitatea națională, este parte a întregului și nu se poate rupe de acesta.
Art. 102 din Constituție recunoaște competența generală a Guvernului în ceea de privește administrația generală a țării ceea ce, coroborat cu art. 120 și ale texte din Legea fundametală trebuie înțelese în sensul că autonomia locală se determină în limitele drepturilor, a puterilor pe care statul le definește și anume: posibilitatea de a-și alege autoritățile locale, de a participa la anumite decizii în interesul colectivității, dar cu respectarea legalității, principiu fundamental, omniprezent în acțiune publică sau privată. Cartea Europeană a autonomiei locale adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997 definește conceptul de autonomie locală ca ”dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice. Acest drept se exercită de consilii sau adunări compuse din membrii aleși prin vot liber, secret, egal, direct și universal, care pot dispune de organe executive și deliberative care răsăund în fața lor.
Întinderea autonomiei locale este prevăzută de Constituție sau de lege.
Autonomia locală nu trebuie privită ca un concept pur teoretic ci el este unul practic, în primul rând datorită faptului că prin lege se crează cadru normativ în limitele căruia să se concretizeze acțiunile autorităților locale în spiritul principiului enunțat. Autoritățile locale gestionează un patrimoniu al colectivității locale constituită ca persoană juridică, ia decizii de administrare a acestui patrimoniu, realizează servicii în interesul colectivității, înființează și finanțează diferite servicii publice locale, etc.
Servicii publice de a beneficia de autonomie în domeniul de activitate, iar autonomia teritorială peste cea prin care se recunoaște unitatilor administrative dreptul, în condițiile legii, de a se auto-administra.
Din această perspectivă, autonomia locală presupune existența unor condiții și îndeplinirea unor exigențe, cum ar fi: prezența unei colectivități care să aibă interese și cerințe specifice fată de interesele colectivității naționale, existența unor mijloace materiale și financiare puse la dispoziția colectivității locale a caror gestionare se realizează sub responsabilitatea acestei activități, autoritățile care conduc colectivitatea locală trebuie să fie alese dintre cetățenii ce o compun, stabilirea unor atribuții distincte pentru autoritățile alese, potrivit cărora ele pot să decidă liber în rezolvarea problemelor locale și, în sfârșit, existența ”tutelei administrative”. În virtutea acestui principiu între autoritățile administrației publice locale și cele județene și centrale nu există subordonare, ci numai raporturi de colaborare.
Legea administrației publice locale nr. 215/ 2001 cu modificările și completările ulterioare, demonstrează că autonomia locală nu este numai un principiu teoretic cu un conținut abstract ci dimpotrivă, are atât un suport material cât și unul financiar care se exprimă prin acte și acțiuni concrete.
Comunele, orașele și județele sunt persoane juridice, au un patrimoniu, un buget propriu si hotărăsc în tot ceea ce privește administrarea intereselor locale, exercitând în condițiile legii, autoritatea în limitele adminsitrativ-teritoriale stabilite. În scopul asigurării autonomiei locale autoritățile administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele de venituri și cheltuieli ale comunelor, orașelor și județelor, în condițiile legii.
Concluzionând, putem spune că autonomia locală este un principiu constituțional proclamat de Constituția din 1991 revizuită, care conferă dreptul colectivităților locale de a-și rezolva singure o parte importantă din problemele locale, în cadrul legii și al statului unitar.
Principiul descentralizării și deconcentrării serviciilor publice
Și acest principiu îl regăsim expres reglementat de Constituție.
Descentralizarea serviciilor publice nu are în vedere un transfer total de putere și actiune de la nivelul central la cel local, deoarece statul însuși ar fi golit de putere și activitate. Serviciile publice pot exista fie sub forma: direcții, oficii, consilii, etc, fie ca instituții publice – universități, școli, spitale, laboratoare, institute, Radio-televiziune, Companii Naționale, regii autonome, etc. Serviciile publice organizate la nivel central cum sunt: ministerele, departamentele, direcțiile, etc, există și vor exista permanent, ele având rol de comandă în anumite limite și domenii, ele exprimă interesul general. Dar acțiunea lor nu poate fi întocmai îndeplinită cât timp își au sediul central în București, iar atribuțiile lor concrete trebuie realizate pe întreg teritoriul național. Așa au apărut serviciile publice descentralizate sau deconcentrate ale ministerelor sau altor unități centrale care desfășoară activitate specifică autorității centrale al cărei mandat îl execută. De aceea astfel de servicii rămân dependente de autoritatea centrală, legea denumindu-le descentralizate sau deconcentrate, ele fiind în realitate deconcentrate în sensul că există o largă putere de decizie a acestor servicii publice dar ele se află sub controlul ierarhic direct al ministerelor sau al altor autorități administrative centrale.
Descentralizarea serviciilor publice constă în fapt, în recunoașterea unei anumite autonomii și acordarea personalității juridice unor instituții sau servicii publice organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. În același timp, apreciem că legiuitorul constituant, menționând principiul descentralizării serviciilor publice ca principiu fundamnetal al adminstrației publice locale a avut în vedere și descentralizarea teritorială, realizată prin recunoașterea unei anumite autonomii colectivităților locale, deci unității administrativ-teritoriale comuna, orașul, județul, care pe baza autonomiei locale și în conformitate cu dispozițiile legale, se administrează prin ele însele, așa cum se precizează în art. 120 și 121 din Constituție, prin ”autorități descentralizate teritoriale”.
Consiliul local, cel al județului și al municipiului București, organizează de asemenea și serviciile publice ale comunei, ale orașului și ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale, respectiv pe cele ale județului și ale municipiului București, în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale cu respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispun.
Principiul deconcentrării serviciilor publice nu are în vedere descentralizarea absolută adică transferarea tuturor activităților de la nivelul central la cel județean sau local. Acest lucru nu ar fi necesar, nici oportun, nici posibil, mai ales dacă avem în vedere multitudinea de forme în care se pot organiza serviciile publice. Astfel, serviciile publice organizate la nivel central sub forma autorităților publice (ministere, departamente, direcții) sunt și vor exista întodeauna la acest nivel. Rolul acestor servicii este tocmai de a concepe și a asigura strategia Guvernului în acel sector de activitate căreia i se subsumează activitățile practice, concrete realizate la nivelurile inferioare (județ, localitate). Deconcentrarea serviciilor publice este legată și de nivelul de dezvoltare economico-socială a localității sau județului respectiv:
Pe de o parte, cu cât o localitate este mai dezvoltată din acest punct de vedere, cu atât mai mult locuitorii săi au nevoie de mai multe asemenea servicii publice, mai diversificate și de o calitate superioară.
Pe de altă parte, gradul de dezvoltare economico-socială a localității își pune amprenta asupra posibilității acoperiri costurilor pe care le presupun aceste servicii publice, inclusiv asupra calității, operativității și eficienței lor.
În ceea ce privește reglementările de ordin constituțional, Constituția din 2003 adaugă principiul descentralizării serviciilor publice, pe cel al deconcentrarii (art. 120). Art. 123 elimină confuzia care se făcea între noțiunea de descentralizare și deconcentrare întru-cât precizează că prefectul este reprezetantul Guvernului pe plan local și conduce servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. În mod concret, unele ministere și organe centrale ale administrației publice de specialitate au organizate servicii publice deconcentrate, cele mai multe dintre ele având sediul în municipiul reședință de județ.
Aceste servicii din teritoriu ale ministerelor și ale altor organe de specialitate ale administrației publice centrale (deci serviciile statale) sunt servicii deconcentrate și nu descentralizate, așa cum prevedea vechea Constituție. Ele sunt servicii exterioare ale ministerelor, adică servicii publice dependente de ministere. Specialiștii au arătat că, din moment ce aceste servicii sunt conduse de către prefect, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului, ele nu pot fi considerate descentralizate. Aceasta deoarece descentralizarea semnifică situația în care conducerea serviciului public este aleasă / numită de către autoritatea deliberativă a administrației locale, în timp ce deconcentrarea presupune numirea conducerii serviciului public printr-un ordin al ministrului, întru-cât este vorba de delegarea către alte persoane a unor atribuții concentrate în mâna ministrului.
Specialiștii au arătat că deconcentrarea serviciilor publice ale ministerelor reprezintă împuternicirea unor servicii publice administrative care își au sediul în unitățile administrativ-teritoriale, de a realiza la acest nivel atribuțiile și competențele ce le revin ministerelor.
În concluzie, se poate spune că aceste servicii publice ale ministerelor organizate în teritoriu nu puteau fi decât deconcentrate, singurele servicii publice descentalizate fiind acelea organizate în comune, orașe sau județe de către autoritățile administrației publice locale.
Astfel, Legea 215/2001, modificată și completată cu Legea nr. 286/2006 stipulează că serviciile publice ale comunei sau orașului se înființează și se organizează de către consiliul local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispune. Acestea sunt servicii publice descentralizate în adevăratul sens al cuvântului.
Aceste servicii publice sunt înzestrate cu mijloace materiale și sunt încadrate cu personal de specialitate de către autoritățile locale în scopul satisfacerii intereselor comune locale.
Serviciile publice stabilite în mod concret pentru a fi organizate de către autoritățile locale sunt serviciile publice de gospodărie comunală, transport local, de rețele edilitare, precum și cele construire, întreținere și modernizare a drumurilor de interes județean etc. Prin Legea-cadru privind descentralizarea s-au stabilit principiile de bază ale procesului de descentralizare în România, precum și regulile pe baza cărora se desfășoară procesul de descentralizare însă competențele exacte ale autorităților locale în procesul de descentralizare vor fi stabilite în completarea celor prevăzute în legislația există prin legea descetralizării privind responsabilitățile locale.
Principiul eligibilității
Principiul eligibilității nu este stabilit în mod expres de normele legii fudamentale. Acest principiu este formulat în Constituție unde se arată că ”autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale alese și primarii aleși în condițiile legii și consiliului județean ales în condițiile legii. Rezultă că revine sarcina Parlamentului ca, prin lege să stabilească componența principiului eligibilității autorităților administrației publice locale. Alegearea autorităților locale reprezintă garanția asumării răspunderii colectivităților locare pentru realizarea propriilor interese, pentru menținerea controlului direct asupra autorităților pe care si le-au ales și nu în ultimul rând o reală posibilitate de participare la gestiunea treburilor publice locale și la stabilirea autorităților alese neputând fi demise sau dizolvate decât în mod excepțional. Așa cum vom avea ocazia să arătăm, nu o dată autoritățile locale alese reprezintă, pe baza legii și interesul general, Statul Român însuși, cum este cazul primarului. Principiul eligibilității, ca și celelalte principii dezvoltate de legea organică, puse la baza administrației publice locale ”sunt absorbite în conținutul principiului autonomiei locale” consacrat de normele constituționale ale art. 120. Principiul eligibilității autorităților administrației publice locale își are însă sediul materiei și își găsește în mod distinct recunoașterea în normele Legii nr. 67/2004 privind alegerile locale care detaliază și dezvoltă principiul eligibilității prevăzut în art. 2 al Legii 286/2006 care modifică legea nr 215/2001 a administrației publice locale, stabilind și alte norme referitoare la procedurile de alegere ale consiliilor locale și județene, precum și ale primarilor. Un ultim aspect necesar de subliniat ca o consecintă a principiului eligibilității, se referă la faptul că autoritățile alese, odată alese, în condițiile stabilite de lege, devin autorități locale reprezentative, recunoscute implicit și de către stat, ceea ce face ca actele și acțiunile lor să poată produce efecte juridice încadrate în ordinea juridică a statului, desigur în măsura în care acestea se încadrează constant în respectarea cadrului legal. Puterea acestor autorități alese nu derivă din puterea statului ci din cea a alegătorului pe care îl reprezintă și în numele căruia acționează.
Principiul legalității
Potrivit art. 15 și 16 din Constituția României, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ceea ce a determinat legiutorul constituant că în art. 120 intitulat ”principii de bază” să nu mai reintegreze acest principiu al legalității alin. 1. În legea nr. 215/2001 a administrației publice locale modificată și completată prin Legea nr. 286/2006, acest principiu se înscrie alături de alte principii art. 2, alin. 1. Principiul legalității presupune stabilirea prin lege a atribuțiilor și a modului de organizare și funcționare a administrației publice locale, relațiile cu celelalte autorități și instituți, obligații, răspunderi, etc. Aceasta presupune că însăși reglementarea să fie făcută în conformitate cu principiile generale din Constituție, cu limitarea abuzurilor în ceea ce privește tendința înființării unor structuri birocratice nejustificate, ci numai în condițiile legii. De asemenea, autoritățile autonome ale administrației publice locale, trebuie să respecte nu numai drepturile și libertățile expres prevăzute de lege ci și interesele legitime ale fiecărui membru al acesteia, responsabilitatea membrilor ce compun sau constituie autoritățile publice locale etc.
Principiul legalității desemnează supunerea administrației publice locale tuturor normelor juridice naționale sau internaționale ori a tratatelor la care România este parte.
De asemenea, principiul legalității, așezat la baza administrației publice locale din unitățile administrativ-teritoriale, constituie unul din elementele esențiale ale conceptului statului de drept, potrivit căruia toate subiectele de drept, persoane fizice juridice, autorități ale administrației publice (organe de stat) trebuie să se supuna legalității și să se conformeze acesteia.
Cât privește conținutul principiului legalității și a consecințelor sale putem menționa că: legalitatea este limita acțiunii administrative a administrației publice locale, ea desemnând ansamblul normelor de drept ce trebuie aplicate la nivelul acesteia. De aici decurge și consecința, și anume că actul juridic adoptat sau emis de autoritățile administrației publice locale nu poate fi contrar regulilor de drept care le sunt aplicate.
Legalitatea este fundamentul acțiunii administrative și semnifică faptul că autoritățile administrației publice locale nu pot acționa pentru a adopta și emite acte juridice decât dacă ele sunt abilitate de o normă de drept. Abilitatea privește desigur, în primul rând, competențele autorităților locale respective care adoptă sau emit actul astfel că aceste autorități nu pot realiza actul decât numai dacă ele sunt abdicate prin norme de origine legislative.
Legalitatea creează obligația pentru administrația publică locală de a acționa numai în sensul efectiv al respectării legalității. Se poate sublinia deci că orice acte juridice emise sau adoptate de autoritățile publice locale, precum și exercitarea competențelor și atribuțiilor ce le sunt recunoscute acestora de lege, trebuie să se supună principiului legalității. În aceleași exigențe trebuie, de asemenea, să se încadreze și modul de organizare și de desfășurare a modalităților de lucru ale autorităților locale ca și a procedurilor de dezbatere și adoptare a actelor lor juridice. Principiul legalității este totodată garantat, în sensul respectării sale, la nivelul administrației publice locale, prin consacrarea răspunderii juridice și prin aplicarea de sancțiuni disciplinare, administrative, materiale, convenționale și penale, după caz, autorităților locale și funcționărilor publice din subordinea lor.
În baza perogativelor sale conferite de Consttuție (art. 123, alin.5), de Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ un act administrativ al autorităților publice locale în cazul în care consideră actul nelegal. În acest caz , actul este suspendat de drept.
Tot în virtutea respectării principiului legalității ce stă la baza administrației publice, orice persoană fizică sau juridică ce se consideră vătămată printr-un act al administrației publice se poate adresa instanței de contencios administrativ cerând anularea, modificarea, suspendarea actului administrativ după ce în prealabil a solicitat autorității publice emitente revocarea/ modificarea actului, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Principiul consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit
Acest principiu consacrat de art. 2, alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006, are la bază norme constituționale și este în conformitate cu dispozițiile Cărții Europene a autonomiei locale, adoptată la 15 octombrie 1985 la Strasbourg și ratificată de România prin Legea nr. 199/1997. Modalitățile de consultare se realizează prin intermediul referendumului. Problemele locale de interes deosebit avute în vedere de textul amintit rămâne la aprecierea autorităților locale și au în vedere situații care nu sunt curent întâlnite în activitatea autorităților locale, care implică participarea cetățenilor prin taxe speciale, impozite speciale, facilități generalizate pentru anumite categorii de cetățeni, etc și care prin supunerea aprobării deciziei pe calea referendumului se crează premisele unei acțiuni susținute din partea cetățenilor. Dincolo de formularea explicită a fundamentului sistemului de administrație publică locală, adoptarea principiului constituțional (și legal) al autonomiei locale, exprimă implicit și admiterea posibilității de consultare a colectivității locale în probleme de interes local. În sprijinul acestor afirmații sunt prevederile art. 3 al Cărții Europene a autonomiei locale, la care România este parte contractantă din 1994, care definind caracteristicile esențiale ale autonomiei locale, arată că drepturile în domeniul autonomiei locale trebuie să fie exercitate de autorități locale alese, însă aceste dispoziții ”nu pot aduce atingere, în niciun fel, posibilității de a recurge la adunări cetățenești, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetățenilor, acolo unde aceasta este prevăzută de lege.
Înscrierea acestui principiu la baza organizării și funcționării administrației publice locale derivă din însăși spiritul principiului constituțional al autonomiei locale, în procesul de transformare și reașezare a instituțiilor administrației publice locale pe fundamentul acestui principiu modern, principiu care determină un nou sistem de raporturi în planul administrației publice locale-cetățean-colectivități locale.
Principiul consultării cetățenilor impune ca atare și o corelare a acestor schimbări cu instituția unui cadru legal adecvat, până în prezent neexistând în legislația noastră dispoziții privind modalitatea concretă de consultare a cetățenilor în alt mod decât prin referendum local, cunoscut fiind costul mare al organizării acestuia. Pot fi găsite și utilizate și soluții cum ar fi: sondajele de opinie, ședințele publice ale consiliilor locale, adunările locuitorilor și ale capilor de familie, presa, etc, care deși unele neinstituționalizate pot crea consilii pentru participare cetățenilor la procesul luării deciziilor, asigurându-se astfel și conformitatea unei hotărâri de interes major cu voință reală a colectivității locale.
Apariția unui asemena cadru ar crea obligații autorităților locale și respectiv ar fixa condițiile de participare directă a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor de inters major pentru colectivitatea locală. Desigur, fară a exagera, rolul pe care cetățenii, membrii colectivității locale îl pot juca în cadrul activității administrației publice locale, fără a se insista asupra unei participări depline și permanente în conducerea administrației publice locale, în sensul unei ”democrații participative” (care ar exceede de altfel principiile constituționale) apare ca firească necesitatea, cel puțin în stadiul actual, al circumscrierii în cadrul legal în vigoare a unor modaltăți concrete prin care să se asigure o mai strânsă legătură și un contact nemijlocit între autoritățile administrației publice locale și cetățenii care l-au ales.
1.5.3. Raporturi între autoritățile locale
Raporturile de subordonare și cele de colaborare sunt raporturi caracterisice atât administrației publice în general, cât și administrației publice locale.
În schimb, raporturile dintre autoritățile administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale sunt caracterizate prin raportur de colaborare.
Constituția din anul 1991, prin normle sale de principiu înscrise în textul 119, a modificat esențial raporturile dintre autoritățile administrației centrale și cele ale administrației publice locale.
După 22 decembrie 1989 și până la intrarea în vigoare a Constituției și a Legii administrașiei publice locale, autoritățile administrației centrale, Guvernul, ministerele, departamentele, comitetele, etc, reprezentau organul ierarhic superior al organelor locale și ca atare, nu putea exista decât un singur fel de suport între acestea și anume acela de subordonare.
Odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor legii fundametale și a legii administrației publice locale, fiecare dintre autoritățile publice ale administrației centrale, direct sau indirect, prin serviciile descentralizate (deconcentrate) ale Guvernului (prefectul), ministerelor și celorlalte organe centrale nu pot intra decât într-un singur tip de suport juridic cu autoritățile administrației publice locale, și anume cel de colaborare din perspectiva misiunii principale a administrației locale.
În domeniul realizării amenajărilor de îmbunătățiri funciare, acestea se desfășoară la nivel local, conform nevoilor administrației publice locale, pe baza programelor zonale și locale de amenajare a teritoriului, în colaborare cu programul național de a menajare a teritoriului, în colaborare cu Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Și în alte domenii de activitate ale administrației publice centrale de specialitate sunt stabilite raporturi de colaborare cu autoritățile administrației publice locale, dar de această dată, prin intermediul serviciilor publice deconcentrate ale acestora.
Astfel, constatarea, așezarea și urmărirea încasării veniturilor bugetelor locale se realizează prin organele fiscale teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice, fapt ce impune o colaborare și cooperare permanentă între autoritățile administrației publice locale, în principal primarul și președintele Consiliului județean și respectiv administrațiile (circumscripțiile) financiare de la nivelul comunei, orașului (municipiului) și direcțiile financiare de la nivel județean.
De asemenea, autoritățile administrației publice locale colaborează cu Ministerul Educației și Cercetării, prin inspectoratele școlare și cu Ministerul Sănătății prin Direcțiile Sanitare județene, în domeniul finanțării cheștuielilor de întreținere și reparare a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar și al finanțării unităților sanitare și anume a centrelor de performanță.
Între prefecți, consiliile locale județene și primari, nu există raporturi de subordonare.
Trebuie menționat că în anumite situații expres prevăzute de lege, între autoritățile administrației publice locale și autoritățile administrației publice centrale se stabilesc raporturi de subordonare. Această situație apare în exercitarea atribuțiilor delegate de stat autorităților administrației publice locale, context în care ele sunt controlate de autoritățile administrației publice centrale de specialiatea rescpectivă. Astfel, în acest sens ”Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și controlează, în condițiile legii, autoritățile administrației publice locale și județene în domeniul stării civile, conform Legii nr. 119/1996, cu completările și modificările ulterioare.
CAPITOLUL II – CONSILIUL LOCAL – ROL ȘI ATRIBUȚII
2.1 CONSTITUIREA AUTORITĂȚILOR PUBLICE LOCALE
Autoritățile publice autonome locale se constituie în urma alegerii acestora de către corpul electoral al județului, orașului sau comunei, iar municipiul București se alege de către corpul electoral al fiecărui sector. Pentru fiecare unitate administrativ-teritorială funcționează distinct circumscripții electorale. Data alegerilor se stabilește de către Guvern. Operațiunile electorale în circumscripții se realizează de către comisiile electorale de circumscripție și birourile electorale ale secțiilor de votare. Din comisii nu pot face parte candidatii, rudele acestora și afinii până la gradul II.
Alegerea consiliilor locale se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităților administrației publice locale.
Alegerea consilierilor se face prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Procedura alegerii Consiliilor Locale este prevăzută în Legea nr. 67/2004 pentru alegerea consiilor locale, fiecare alegător are dreptul la un singur vot, dreptul de vot exercitându-se numai în comuna, orașul sau sectorul Municipiului București în care alegătorul își are domiciliul sau într-o altă localitate dacă și-a stabilit reședința în aceasta cu cel puțin 3 luni înaintea alegerilor.
Pot fi aleși consilieri cetățeni cu drept de vot care au împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40, alin. 3 din Constituția României republicată pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul circumscripției electorale în care urmează să fie alese cu excepția sectoarelor municipiului București, unde pot candida persoanele care au domiciliul în București, indiferent de sector.
Nu pot candida la funcția de consilier, persoanele care fac parte din categoriilr cărora le este interzisă asocierea, potrivit art. 36, alin. 2 din Constituție, alienații sau debilii mintal puși sub interdicție, precum și persoanele lipsite de drepturile electorale pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească. Candidaturile pentru funcția de consilier se depun de partidele politice, alianțe politice sau alianțe electorale se pot depune și candidaturi independente.
O persoană poate candida numai pentru un singur consiliu local, dar poate candida concomitent atât pentru funcția de primar cât și pentru cea de consilier.
Pentru alegerea consiliilor locale, fiecare comună, oraș, municipiu și subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului constituie o circumscripție electorală. Acestea se numerotează de către prefecți prin ordin, în termen de 3 zile de la stabilirea datei alegerilor și se aduc la cunoștință alegătorilor de către primar, printr-o dispoziție, o dată cu aducerea la cunoștință a delimitării și numerotării secțiilor de votare, cel mult 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor. În cadrul localităților se organizează una sau mai multe secții de votare, în raport cu numărul de locuitori. Toți cetățenii cu drept de vot care au domiciliul în localitatea în care se organizează alegeri sunt înscriși în listele electorale permanente. Un alegător poate fi înscirs numai într-o singură listă electorală.
Comisiile electorale de circumscripție
Aceste comisii sunt formate dintr-un număr diferențiat de membrii:
La comune: 7 membrii
La orașe: 9 membrii
La municipiul București: 15 membri
În componența comisiilor sunt magistrați (judecători, procurori) și persoane care reprezintă partidele politice și formațiunile politice care participă la alegeri în localitatea respectivă. Magistrații din comisii sunt desemnați de către președintele tribunalului prin tragere la sorți, în termen de 5 zile de la data stabilirii datei alegerilor. Rolul comisiilor electorale este stabilit prin lege și au atribuții precise.
Birourile electorale ale secțiilor de votare sunt constituite dintr-un președinte, locțiitor al acestuia și 3-5 membri în cazul secțiilor de votare din comune și orașe și 7-9 membrii în cazul secțiilor de votare din municipii și din sectoarele municipiului București. Pentru organizarea și desfășurarea operațiunilor electorale se înființează în fiecare județ un birou electoral județean, iar la nivel central un Birou Electoral Central, care veghează la respectarea legii în desfășurarea procesului electoral și este format din 7 judecători ai Curții Supreme de Justiție.
Candidaturile
Au dreptul de a fi aleși consilieri sau primari, cetățenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani și îndeplinesc condițiile prevăzute de Constituție.
Buletinul de vot pentru alegerea consiliilor locale este dinstinct de cel pentru alegerea primarului, modelul acestuia fiind stabilit prin Hotărâre a Guvernului și cuprinde listele de candidați în ordinea tragerii la sorți la biroul electoral.
Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfășurării alegerilor și se încheie în ziua de sâmbătă care precede data alegerilor, la ora 7:00. Pentru buna desfășurare a alegerilor, legea prevede că fiecare secție de votare trebuie să posede un număr suficient de cabine, urne, ștampile de votare, care se asigură de către primar. Votarea are loc într-o singură zi. Ea începe la ora 6:00 și se termină la ora 21:00. După incheierea votării, umrează a se stabili și constata rezultatul alegerilor. Rezultatul se va consemna în doua tabele seoarate, unul va fi ținut de către un membru al biroului electoral și altul de către candidații prezenți. După primirea proceselor-verbale cu rezultatul numărării voturilor de la toate birourile electorale ale secțiilor de votare, biroul electoral de circumscripție procedează la totalizarea voturilor expimate și la atribuirea de mandate, în condițiile prevăzute de lege. Pentru repartizarea mandatelor de consilier, biroul electoral de circumscripție stabilește pragul electoral al circumscripției, reprezentând 5% din numărul total de voturi valabil exprimate în circumscripția respectivă. În cazul alianțelor politice sau alianțelor electorale, la pragul de 5% se adaugă pentru al doilea membru al alianței 2%. Pentru alianțele cu cel puțin 3 membri, pragul electoral este de 8%. Atribuirea mandatelor se face de către biroul electoral de circumscripție în ordinea înscrierii candidaților pe listă și începe cu lista de candidați pentru care au fost exprimate cele mai multe voturi.
Biroul electoral de circumscripție eliberează certificatul doveditor al alegerii consilierilor locali.
2.2 CONSTITUIREA ȘI ORGANIZAREA INTERNĂ A CONSILIILOR LOCALE
După stabilirea rezultatului votării, deci după alegerea numărului de consilieri prevăzut de lege pentru consiliul local respecyiv și eliberarea certificatului doveditor al alegerii fiecărui consilier, urmează să se constituie consiliul local, ca autoritate publică, formată din toți consilierii aleși.
Constituirea Consiliului Local se face în termen de 25 de zile de la data alegerilor. În acest scop, consilierii aleși sunt convocați în ședință de prefectul județului în 5 zile de la pornunțarea hotărârii de validare. La ședința de constituire pot participa prefectul sau reprezentantul său, precum și primarul nou ales, chiar dacă procedura de validare nu a fost finalizată.
Ședința este legal constituită dacă sunt prezenți majoritatea consilierilor locali aleși și validați.
În cazul în care această prezență nu este asigurată, ședința se va ține de drept peste 3 zile, în aceleași condiții, la convocarea prefectului. În situația în care, nici la a doua convocare nu s-a întrunit majoritatea consilierilor aleși se trece la cea de-a treia convocare, tot peste 3 zile. Dacă după 3 convocări nu s-a reușit realizarea reuniunii majorității consilierilor locali, instanța va declara vacante locurile consilierilor aleși care au lipsit nemotivat prin hotărâre. Prefectul va sesiza instanța în maximum 3 zile de la data ședinței pe baza procesului verbal al ședinței întocmit de secretarul unității administrativ-teritoriale. În cazul în care locurile vacante nu pot fi ocupate de supleanții înscriși în listele de candidați, potrivit legii, se organizează alegeri parțiale pentru completare în termen de 90 de zile.
Lucrările ședinței de constituire sunt conduse de consilierul cel mai în vârstă, ajutat de 2 consilieri dintre cei mai tineri, cu asistența de specialitate a secretarului unității administrativ-teritoriale care întocmește și procesul verbal al ședinței.
Consilierii locali, ale căror mandate au fost validate, depun în fața Consiliului local următorul jurământ în limba română, conform art. 34, alin. 1 din Legea nr. 286/2006:
”Jur să respect Constituția și legile țării și să fac cu bună-credintă tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/orașului……………… Așa să-mi ajute Dumnezeu”.
Consilierii care refuză să depună jurământul sunt considerați demisionați de drept.
Jurământul poate fi depus și fără forma religioasă.
În cazul în care consilierul declarat ales renunță la mandat înainte de validare sau refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista partidului politic, alianței politice sau alianței electorale respective, dacă până la validarea mandatului partidele și alianțele politice confirmă în scris apartenența la partid. În cazul în care locurile rămase vacante nu pot fi completate cu supleanți, iar numărul de consilieri se reduc sub jumătate plus unu, se vor organiza alegeri parțiale pentru completare, în termen de 90 de zile.
După declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii săi, prin vot deschis al majorității consilierilor în funcție, un președinte de ședință, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care va semna hotărârile adoptate de acesta.
Președintele de ședință poate fi schimbat din funcție la inițiativa a cel puțin unei treimi din numărul consilierilor, cu votul majorității consilierilor în funcție.
După constituire, consiliul local își organizează comisii de specialitate cu principalele domenii de activitate. Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii, cu excepția viceprimarului. Comisiile de specialitate își aleg un președinte și un secretar. Rolul acestor comisii este de a analiza proiectele de hotărâri din domeniul lor de activitate.
2.3 ATRIBUȚIILE ȘI FUNCȚIONAREA CONSILIILOR LOCALE
Atribuțiile: atr. 38 din Legea administrației publice locale nr 215/2001, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006, stabilește atribuțiile consiliilor locale din care enumerăm următoarele:
Aleg viceprimarul sau după caz viceprimarii dintre consilieri
Aprobă statutul comunei, orașului ori al municipiului București
Stabilește impozite și taxe locale
Administrează domeniul public și privat al localității
Înființează instituții și agenți economici de interes local
Aprobă bugetul local
Aporbă organigrama, ștatul de funcții, numărul de personal, Regulamentul de Ordine Interioară
Organizează serviciile publice locale de gospodărie comunală, transport local, salubritate, etc.
Înființează și organizeză piețe, târguri și oboare, parcuri de distracție
Asigură apărarea ordinii publice
Hotărăște darea în administrație, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică ale comunei su orașului
Analizează și aprobă documentele de amenajare a teritoriului și urbanism a localităților
Contribuie la organizarea de activități științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement
Asigură protecția drepturilor copiilor
Repartizează locunțele sociale, înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere, centre sociale de interes local
Conferă cetățenilor români sau străini cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei sau orașului
Sprijină activitatea cultelor religioase
Hotărăște, în limitele legii, cooperarea și asocierea cu persoane juridice române sau străine, relizarea în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii de interes local precum și cooperarea și asocierea cu autoritățile administrativ publice locale din țară sau din străinătate în vederea promovării unor interese comune
Îndeplinește și alte atribuții stabilite prin lege
Funcționarea consiliilor locale este reglementată de Legea administrației publice locale într-o secțiune specială, respectiv în secțiunea a 3a, cu modificările și completările ulterioare aduse prin Legea nr. 286/2006.
Mandatul consililor locale este de 4 ani. El poate fi prelungit prin lege organică pe timp de război sau de catastrofe. Consiliul local își exercită mandatul, deci fucționează de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou ales.
Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la cererea primarului sau se poate întruni în ședinte extraordinare, la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului. Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cel puțin 3 zile înaintea ședințelor extraordinare.
În caz de forță majoră și de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau a orașului, convocarea consiliului local se face de îndată. În invitația de ședință se vor preciza data, ora, locul desfășurării și ordinea de zi a acesteia.
Ordinea de zi a ședinței consiliului local se aduce la cunoștință locuitorilor comunei sau a orașului prin mass-media, prin afișare la sediul primăriei sau prin orice alt mijloc de publicitate. În comunele sau orașele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunoștința publică și în limba maternă a cetățenilor apaținând minorităților respective. În toate cazurile, convocarea se consemnează în procesul verbal al ședinței.
Ședințele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcție. Prezența consilierilor la ședință este obligatorie. Cazurile în care se consideră că absența este nemotivată se stabilesc prin regulament de organizare și funcționare a consiliului local.
Ședințele consiliului local sunt conduse de un consilier ales ca președinte de ședință, prin votul deschis al majorității consilierilor în funție, pe o perioadă mai mare de 3 luni.
Ședințele consiliului local sunt publice.
Dezbaterile de pe ordinea de zi din ședințele Consiliului local și modul de exercitare a votului fiecărui consilier se consemnează într-un proces verbal semnat de consilierul care conduce ședințele de consiliu (președintele de ședință) și de secretarul localității (secorului), cărora le revine responsabilitatea totală în ceea ce privește autenticitatea celor consemnate. De altfel, procesul verbal se va supune aprobării consiliului în ședința următoare, fiecare consilier având dreptul de a contesta conținutul procesului verbal și a cere înscrierea în acesta a conținutului exact a opiniilor expirmate în ședința pentru care s-a întocmit acel proces verbal.
Toate documentele prezentate într-o ședință a consiliului împreună cu actele și faptele ce au rezultat din dezbateri, ori s-a realizat în ședința cosiliului și procesul veerbal de ședintă se depun într-un dosar special al ședinței respective, numerotat și sigilat de președintele de ședință, după aprobarea procesului verbal.
Ordinea de zi a ședințelor se aprobă de consiliul local la propunerea celui care a cerut întrunirea consiliului. Modificarea ordinii de zi se poate face numai pentru problemele urgente și numai cu votul majorității consilierilor prezenți.
Problemele înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorității administrației publice locale, care va fi elaborat în termen de 30 de zile de la solicitarea inițiatorului, precum și avizul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazului în care s-a convocat o ședință extraordinară sau o ședință pentru un caz de forță majoră și maximă urgență, când convocarea consiliului s-a făcut îndată.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul nu cere o altă majoritate. Hotărârile privind: bugetul local, contractarea de împrumuturi în condițiile legii, administrarea domeniului public și privat al comunei sau orașului, pariciparea la problemele de dezvoltare județeană regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului, precum și cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu persoane juridice române sau străine, se adoptă cu votul majoritîții consilierilor în funcție.
Dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două ședințe consecutive care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfășura pe baza bugetului anual precedent până la adoptarea noului buget local, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial.
Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funție. Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întodeaunaprin vot secret, cu excepțiile prevăzute de lege. Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri, primar, viceprimar sau de cetățeni. Redactarea proiectelor se face de către cei care le propu, cu ajutorul secretarului și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului. Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea horârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la: gradul al patrulea inclusiv, care un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
Hotărârile consiliului local se semnează de către președintele de ședință și se consemnează de secretar pentru legalitate. Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, iar cele cu caracter individual de la data comunicării acestora persoanelor interesate. Consilierii locali primesc o indemnizație lunară, reprzentând 5% din indemnizația lunară a primarului pentru participarea lor la ședințele ordinare sau extraordinare ale consiliului și la ședințele pe comisii.
DIZOLVAREA CONSILIILOR LOCALE
Ca orice autoritate aleasă pentru un anumit mandat și în cazul consiliului pot interveni situații când se impun ori se constată dizolvarea acestuia. Astfel, în cuprinsul art. 58 din Legea 286, care modifică și completeză legea administrației locale, sunt prevăzute situațiile în care consiliul local poate fi dizolvat de drept și anume:
Consiliul nu se întrunește timp de două luni consecutive
Nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre
Precum și în situația în care numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unul și nu se poate completa prin supleanți
Aceste situații se comunică de primar, viceprimar, secretar sau orice altă persoană interesată instanței de contencios administrativ. Instanța analizează situația, emite o hotărâre definitivă cu privire la dizolvarea consiliului local și o comunică prefectului.
Consiliul local mai poate fi dizolvat prin referendum local, care va fi organizat și va avea loc în condițiile stabilite de lege.
Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliul local se face de către Guvern, la propunerea prefectului, în termen de maxim 90 de zile de a rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat diszolvarea consiliului local sau după caz de la validarea rezultatului referendumului.
Până la organizarea alegerilor în vederea constituiri noului consiliu local, primarul sau în absența acestuia, secretarul va rezolva problemele curente ale comunei, orașului sau municipiului în limitele prevăzute de lege.
CAPITOLUL III – CONSILIERII ȘI APARATUL DE SPECIALITATE AL PRIMARULUI
3.1 STATUTUL CONSILIERILOR – INCOMPATIBILITĂȚI
Consilierii sunt considerați aleși locali împreună cu primarul și cu consilierii județeni.
Toți consilierii se află în serviciul colectivității locale care i-a ales, ei având mandat de reprezentare.
Calitatea de consilier este incompatibilă cu:
Funcția de primar sau viceprimar
Fucția de prefect sau subprefect
Calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefectului din județul respectiv
Funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societăți comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă
Funcția de președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială de interes local ori la o societate de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă
Funcția de reprezentant al statului la o societate comercială care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă
Cu calitatea de deputat sau senator, ministru, secretar sau subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora
După validarea alegerii în funcția de consilier, în termen de 10 zile cel în cauză trebuie să opteze pentru una din cele două calități incompatibile. În caz contrar, președintele de ședință va lua act de pierderea calității de consilier și va supune validării primul supleant de pe care lista partidului pe care a devenit consilier cel demisionat de drept.
3.2 OBLIGAȚIILE ȘI DREPTURILE CONSILIERILOR
Consilierii locali își exercită drepturile și își îndeplinesc îndatoririle pe întreaga durată a mandatului pentru care au fost aleși.
Consilierii validați intră în dreptul deplinei exercitări a mandatului de la data declarării ca legal constituit a consiliului din care fac parte, potrivit Legii nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală prevede că ”în exercitarea mandatului, consilierii locali și județeni sunt în serviciul colectivității locale”. Ca titulari ai puterii publice încredințată de colectivitatea care i-a ales, ei sunt obligați să respecte Constituția și legile, să susțină interesele colectivității respective, respectând însă interesul național, să sprijine pe alegători în rezolvarea problemelor, să se preocupe de prosperitatea colectivității din care fac parte și care le-a încredițat mandatul.
Legea administrației publice locale reglementează însă și alte obligații ale consilierilor, precum și unele drepturi care li se cuvin astfel:
Consilierii sunt obligați ca în îndeplinirea mandatului să organizeze periodic întâlniri cu cetățenii și să acorde audiențe
Fiecare consilier precum și viceprimarul sunt obligați să prezinte un raport anual de activitate care va fi făcut public prin grija secretarului.
Primarul este obligat ca, prin intermediul secretarului și a aparatului propriu de specialitate, să pună la dispoziția consilierilor, la cererea acestora, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, informațiile necesare în vederea îndeplinirii mandatului
Pentru participarea la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului sau după caz a primarului general al municipiului București. Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația este de o ședință ordinară de consiliu și una două ședințe de comisii de specialitate pe lună. Plata indemnizației se efectuează exclusiv din veniturile poprii ale bugetelor locale.
Consilierii au dreptul la decontarea cheltuielilor pe care le efectuează în îndeplinirea mandatului, în condițiile legii
3.3 RĂSPUNDEREA CONSILIERILOR LOCALI
Potrivit Legii nr. 393-2004, aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.
Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat. În procesul verbal al ședinței consiliului va fi consemnat rezultatul votului, iar la cererea consilierului, se va menționa în mod expres votul acestuia.
Încălcarea de către consilieri a prevederilor Legii nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare, a prevederilor Legii nr. 395 și ale regulamentului de organizare și funcționare a consiliului atrage următoarele sancțiuni:
Avertismentul
Chemarea la ordine
Retragerea cuvântului
Eliminarea din sala de ședință
Excluderea temporară de la lucrările consiliului și ale comisiei de specialitate
Retragerea indemnizației de ședință pentru una-două ședințe
Primele patru sancțiuni se aplică de președintele de ședință, iar următoarele de către consiliu prin hotărâre. Pentru aplicarea sancțunii de excludere temporară de la lucrările consiliului și ale comisiei de specialitate, cazul se va transmite comisiei de specialitate care are în obiectul de activitate și aspectele juridice, acesta prezentând un raport întocmit pe baza cercetărilor efectuate, inclusiv a explicațiilor furnizate de cel în cauză.
La prima abatere, președintele de ședință atrage atenția consilierului în culpă și îl invită să respecte regulamentul. Consilierii care nesocotesc avertismentul și invitația președintelui și continuă să se abată de la regulament, precum și cei care încalcă în mod grav, chiar pentru prima dată, dispozițiile regulamentului vor fi chemați la ordine. Chemarea la ordine se înscrie în procesul verbal de ședință. Înainte de a fi chemat la ordine, consilierul este invitat de către președinte șă își retragă sau să explice cuvântul ori expresiile care au generat incidentul și care ar atrage aplicarea sancțiunii. Daca expresia întrebuințată a fost retrasă ori explicațiile date sunt apreciate de președinte ca satisfăcătoare, sancțiunea nu se mai aplică. În cazul în care, după chemarea la ordine un consilier continuă să se abată de la regulament, președintele îi va retrage cuvântul, iar dacă persistă îl va elimina din sală. Eliminarea din sală echivalează cu absența nemotivată de la ședință.
În cazul unor abateri grave, săvârșite în mod repetat, sau a unor abateri deosebit de grave, consiliul poate aplica sancțiunea excluderii temporare a consilierului de la lucrările consiliului și ale comisiei de specialitate. Gravitatea abaterii va fi stabilită de comisia de specialitate care are în obiectul de activitate aspecte juridice, în cel mult 10 zile de la sesizare. Excluderea temporară de la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate nu poate depăși două ședințe consecutive și are drept consecință neacordarea indemnizației de ședință pe perioada respectivă. În caz de opunere, interzicerea participîrii la ședințe se execută cu ajutorul forței publice puse la dispoziția președintelui. Pe perioada aplicării sancțiunii, consilierii în cauză sunt scoși din cvorumul de lucru.
3.4 SUSPENDAREA ȘI ÎNCETAREA MANDATULUI DE CONSILIER
Calitatea de consilier local încetează la data declarării ca legal constituit a noului consiliu ales. Calitatea de consilier local încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:
Demisie
Incompatibilitate
Schimbarea domiciliului în altă unitate administrativ-teritorială, inclusiv ca urmare a reorganizării acesteia
Lipsa nemotivată de la mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului
Imposibilitatea exercitării madatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege
Condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivăla o pedeapsă privată de libertate
Punerea sub interdicție judecătorescă
Pierderea drepturilor electorale
Deces
Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, prin hotărâre, la propunerea primarului sau a oricărui consilier.
Consilierii locali pot demisiona, anunțând în scris președintele de ședință, care ia act de acesta. Președintele propune consiliului adoptarea unei hotărâri prin care se ia act de demisie și se declară locul vacant.
Încetarea mandatului de consilier în cazul schimbării domiciliului în altă unitate administrativ-teritorială poate interveni numai după efectuarea în actul de identitate a celui în cauză a mențiunii corespunzătoare de către organul abilitat, potrivit legii. În toate situațiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia, consiliul local adoptă în prima ședință ordinară, la propunerea primarului, o hotărâre prin care ia act de situația apărută și se declară vacant locul consilierului în cauză, hotărâre care trebuie să aibă în toate cazurile referat constatator semnat de primar și de secretarul comunei sau orașului.
Consilierii locali îndeplinesc o funcție de demnitate publică, lor aplicându-li-se prevederile Statutului alesșilor locali. De asemenea, aleșilor locali li se aplică și prevederile legii nr. 286/2001 privind modificarea și completarea legii nr. 215/2001 a administrației publice locale.
3.5 APARATUL PROPRIU DE SPECIALITATE
Așa cum am văzut, consiliul local are o multitudine de atribuții, pe care, ca autoritate deliberativă a administrației publice le exercită numai în ședință, ședința fiind singura formă de lucru în care se pot lua măsuri în problemele de competență ale consiliului local.
Este adevărat că, în afară de ședința consiliului, consilierii își desfășoară activitatea și în comisii de specialitate ale consiliului, dar aceste comisii nu au competența de a adopta acte administrative de autoritate care să producă efecte juridice. Aceste comisii nu fac în esență altceva decât să pregătească măsurile și actele consiliului, întocmind avize favorabile sau nefavorabile pentru proiectele de hotărâri în problemele de profil ale comisiei.
Din aceste considerente, consiliul local are nevoie de un aparat de specialitate pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor care revin consiliului local, inclusiv ale comisiilor de specialitate precum și cele ce revin primarului, ca autoritate executivă a administrației publice locale. Acesști specialiști, care formează aparatul de specialitate al primarului, nu sunt aleși ci sunt numiți în funcțiile publice prevăzute în ștatul de funcții stabilit pentru fiecare consiliu local. Acest aparat desfășoară o activitate permanentă și continuă pentru realizarea atribuțiilor care constituie conținutul fiecărei funcții, pentru munca prestată sunt plătiți cu un salariu lunar stabilit prin lege.
Funcțiiledin cadrul aparatului propriu al consiliului local sunt stabilite prin lege în mod diferențiat, în raport cu amploarea atribuțiilor care le compun. Legea administrației pubice locale prevede că numirea și eliberarea din funcție a personalului din aparatul de specialitate al primarului se face de către primar, în condițiile legii. Legea administrației publice locală, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006, precizează că primarul, viceprimarul respectiv viceprimarii, secretarul unității adminisrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile pimarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
3.6 SECRETARUL UNITĂȚII ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Instituția juridică a secretarului, lanivelul unităților administrativ-teritoriale, o găsim reglementată încă din primele legiuiri care vizau administrația publică modernă din România – Legea pentru Consiliile comunale din anul 1964 și Legea pentru Consiliile județene din același an.
Dispozițiile legii administrației publice locale (art. 120 din Legea nr. 286/2006) prevăd ca „”fiecare comună, oraș și subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcție, el nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancțiunea destituirii din funcție.
Secretarul unității administrativ-teritoriale nu poate fi soț, soție sau rudă de gradul întâi cu primarul, viceprimarul, cu președintele respectiv vicepreședintele consiliului județean, sub sancțiunea eliberării din funcție.
Numirea în funcție a secretarului, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, sancționarea acestuia se fac în conformitate cu prevederile legii funcționarilor publici și ai funcției publice.
Dat fiind rolul deosebit al secretarului în înfăptuirea administrației publice la nivel local, prin lege, îî sunt stabilite atribuții, între acestea reținem următoarele:
Secretarul participă la ședințele consiliului local și veghează ca acestea să se desfășoare în conformitate cu prevederile legale și ale regulamentului consiliului, asigurând secretariatul tehnic al acestora, inclusiv consultanța juridică
Secretarul comunei (orașului) are obligația de a comunica și înainta în termen de 5 zile, autorităților, instituțiilor și persoanelor interesate, actele emise de către consiliul local sau de către primar știind faptul că unele drepturi și obligații se nasc de la comunicarea actelor
Secretarul asigură aducearea la cunoștința publică a hotărârilor și dispozițiilor cu caracter normativ, asigură transparență și comunicare, în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
Secretarul comunei/orașului asigură gestionarea produselor administrative privind relația dintre consiliul local și primar, respectiv consiliul județean și președintele acestuia, precum între aceștia și prefect
Urmărește rezolvarea corespondenței în termenul legal, asigură efectuarea lucrărilor de secretariat și avizează pentru legalitate dispozițiile primarului și hotărârile consiliului local
Asigurarea lucrărilor de secretariat de către secretar trebuie înțelesă în sensul activității depuse de compartimentele pe care le coordonează, care privesc transmiterea convocărilor către consilieri, a invitațiilor la ședințele consiliului, redactarea proceselor verbale, depunerea și întocmirea dosarului special al ședinței.
În afara acestor atribuții, secretarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local ori de către primar.
CAPITOLUL IV – RAPORTURILE CONSILIILOR LOCALE CU ALTE UNITĂȚI ȘI PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE
În fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, care coordonează activitatea consiliilor comunale și orășenești în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.
Referitor la rolul consiliului județean, acesta este de coordonare a activității consiliilor locale, dar nu o coordonare generală și atotcuprinzătoare, în problemele care se impun în comune și orașe ci numai „în vederea realizării serviciilor publice de interes județean”.
Din acest punct de vedere ni se par necesare unele precizări.
Reamintindu-ne conceptul de „serviciu public”, precizat cu prilejul analizării principiului descentralizării serviciului public, menționăm că acesta poate fi organizat la nivel local sau la nivel județean, pe baza și în funcție de anumite criterii.
Dacă în anumite condiții serviciul public are în mod evident și indubitabil un caracter local, interesând în exclusivitate numai locuitorii comunei sau orașului respectiv (de exemplu: curățenia și repararea străzilor, iluminatul public, transportul local), în altele, un serviciu public poate interesa locuitorii mai multor locuitori din județ sau chiar a tuturor localităților din județ (de exemplu: trasportul între localități, alimentarea cu apă a localităților, etc). Și în acest caz, autoritățile publice locale (consiliile locale și primarii) care acționează autonom numai în limitele comunei sau orașului în care au fost aleși, nu ar avea posibilitatea practică de a organiza în condiții eficiente aceste servicii publice. De aceea, legea le dă în competența consiliilor județene organizarea și exploatarea acestor servicii, precizând (printre alte acte normative) și formula și condițiile în care o pot realiza.
Prin urmare, acțiunea Consiliului județean se limitează numai la a coordona activitatea Consiliilor locale interesate în acel serviciu public, neputându-le impune prin norme imperative, o anumită conduită (obligații) cu care acestea nu sunt de acord. O hotărâre a Consiliului județean, obligatorie pentru Consiliile locale, chiar dacă are ca obiect organizarea și funcționarea unui serviciu public, în care sunt interesate și consiliile locale, este de neconceput fără acordul acestora. Ea ar fi în contradicție atât cu principiul autonomiei locale, cât și cu cel al legalității.
În contextul raporturilor de colaborare existente între administrația din comune și orașe și administrația județului, un loc cu totul special îl au acele raporturi care se stabilesc între aceste administrații și prefect, prefectul fiind, în sens larg, tot o autoritate a administrației publice județene, care este organizată și funcționează pe baza Constituției și Legii nr. 340/2004 privind instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste raporturi juridice, sunt în esența lor raporturi între autorități ale administrației publice alese în unitatea administrativ-teritorială și cele care reprezintă autorități statale, mai precis pe cele ale autorității executive. În acest sens, este de reținut că în toate statele democratice, deci și în România, la unitățile administrativ-teritoriale funcționează un reprezentant al puterii executive cu rol de a veghea asupra legalității activității autorităților administrației publice locale. Deci,între Consiliile locale și Consiliile județene există relații de colaborare, coordonare, îndrumare și control, care se efectuează prin intermediul unui corp de control, format din reprezentanți ai Consiliului județean și Instituția prefectului.
4.1PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITĂȚII ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE
Prin reforma din România, aflată în plină desfășurare, începută după Revoluția din decembrie 1989, s-au pus bazele unei administrații publice întemeiată pe principiile democrației ale statului de drept.
Constituția și legile organice referitoare la administrația publică au fost elaborate în strânsă cooncordanță cu prevederile Cărții Europene a Autonomiei Locale și cu legislația în materie exisentă în țările Uniunii Europene.
Stabilirea de competențe și atribuții pentru autoritățile administrației publice locale trebuie să țină seama de amploarea și de natura răspunderii ce revine acestora, precum și de cerințele de eficiență și eficacitate.
În funcție de natura și aria competențelor stabilite în sarcina autorităților administrației publice locale se realizează de fapt descentralizarea serviciilor publice. O activitate este descentralizată atunci când regulile după care se conduce sunt edictate de către autoritățile ce emană din colectivitatea care realizează această activitate. Ca urmare, o grupare descentralizată oricare ar fi natura ei, se caracterizează prin libertate de acțiune față de puterea centrală. La originea ideii de descentralizare se află recunoașterea libertății organismului care beneficiază de această libertate, libertate ce se manifestă din punct de vedere juridic prin capacitatea organismului respectiv de a-și elabora el însuși normle după care să se conducă. Teoretic, descentralizarea poate fi relatvă sau absolută. Ea este absolută atunci când toate activitățile grupui nu depind deât de ele însele și relativă atunci când unele din activitățile grupului sunt subordonate unei autorități exterioare. În realitate, însă, nu există decât acest ultim tip de descentralizare.
În timp ce serviciile de descentralizate constituie un ansamblu unic ierarhizat și dirijat de către organele superioare ale statului, descentralizarea implică activități juridice care intră în sarcina unor administrații care dispun de o anumită autonomie. Evident, puterea centrală nu dispare, însă, ea nu-și mai aumă în mod direct gestiunea serviciilor, ea supraveghează numai maniera de funcționare a autorităților descentralizate.
Caracterul indivizibil al statului recunoaște colectivităților teritoriale numai libertatea de administrare nu și cea legislativă, interzicând astfel auto-organizarea (determinarea) colectivității locale.
În cazul în care principiul liberei administrări are valoare constituțională, sarcina de a determina echilibrul ce trebuie respectat în ceea ce privește administrarea teritorială revine judecătorului constituțional.
Ca urmare, colectivitățile locale nu pot face ceea ce vor întrucât este foarte greu de stabilit domeniul de acțiune pur local, mai ales când este vorba de drept, sănătate, transport, locuințe sau respectarea drepturilor și libertăților care sunt prin esență probleme naționale.
4.2 CONCLUZII PROPRII CU PRIVIRE LA NECESITATEA UNEI REFORME PROFUNDE A SISTEMULUI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE
Prin cele relatate în prezentul capitol, am încercat să arăt că existența a două autorități locale ale administrației publice, alese în mod direct de cetățeni, nu este soluția optimă la momentul actual, ducând de multe ori la blocaje în rezolvarea colectivităților locale.
În etapa actuală a reformei din România, nu e cazul să se publice modelul coexistenței celor două autorități publice locale: executivă și deliberativă. Populația din România, cetățenii cu drept de vot, nu au însă o cultură politică sau experiență politică în spiritul democratic, pe de o parte, iar pe de altă parte nivelul scăzut al avuției naționale și implicit al situației materiale a fiecărui cetățean determină marea masă, de cele mai multe ori, să facă, prin votul expimat, alegerea nu tocmai potrivită pentru evoluția societății și națiunii din care fac parte. Acest fenomen duce la apariția pe scena politică și chiar ascensiunea la putere a unor partide extremiste sau a unor grupuri politice care în fapt nu urmăresc satisfacearea dorințelor majorității, ci satisfacerea unor interese de grup, ori în detrimentul majorității membrilor colectivității. Fenomenul poate exista atât la nivel național cât și local.
La nivelul localităților, soluția optimă în etapa actuală ar putea fi alegerea prin vot direct exprimat de cetățeni a unei singure autorități administrative. Fie se va alege primarul localității ca autoritate a administrației publice locale atât executivă cât și deliberativă, fie se va alege Consiliul local ca autoritate deliberativă, iar acesta la rândul său alege un președinte, ca în cazul consiliilor județene care să reprezinte autoritatea executivă locală.
Crearea unui pol de putere către autoritatea deliberativă prin desemnarea autorității executive de către aceasta sau existența unei singure autorități (deliberative și executive) ar elimina multe dintre problemele vieții administrative locale și ar conduce la soluționarea problemelor colectivităților cu celeritate.
În perspectiva formării unor autorități publice locale competente este recomandabil ca legea electorală să permită accesul candidaților la funcțiile eligibile numai în urma unor selecții având la bază, pe lângă altele și criterii de pregătire profesională. Spre exemplu, primarul reprezintă localitatea în care a fost ales, dar în exercitarea unor anumite atribuții stabilite prin lege, el este reprezentant al statului. Ca reprezentant al statului acționează în probleme de importanță majoră unde sunt strict necesare anumite cunoștințe de nivel superior sau cel puțin mediu. Ori, chiar dacă este asistat de funcționari specializați atunci când primarul ales nu are pregătirea minimă necesară pentru a înțelege necesitatea și efectele actelor sale nu poate ajunge la o soluționare optimă a problemelor curente ale colectivități ce o reprezintă.
Aceeași situație se poate întâlni și în cazul consilierilor locali.
În cazul în care impunrea unor criterii de selectare a candidaților, având la bază pregătirea profesională, ar fi considerată ca o interdicție a dreptului de a fi ales, mai ales posibilitatea că atribuțiile prevăzute de legea actuală în care primarul acționează ca reprezentant al statului să fie îndeplinite de un funcționar public de conducere, cu studii superioare cum este cazul secretarului localității. Prezenta lege a administrației publice locale, prevede înființarea funcției de administrator public, care îndeplinește atribuții de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local, poate avea și calitatea de ordonator principal de credite. Trebuia totuși specificat ca administratorul public să aibe studii superioare și de specialitate în domeniu, să fie un bun administrator al unității administrati-teritoriale, să fie eficient.
Numai printr-o astfel de reformă de fond a administrației publice s-ar putea asigura pentru România o dezvoltare economico-socială accelerată, după ce se va ajunge la un nivel ridicat de dezvoltare materială și al culturii politice se poate aplica modelul actual al aministrației publice.
STUDIU DE CAZ
PRIMARIA COMUNEI BUZESCU
ROMÂNIA
JUDEȚUL TELEORMAN
PRIMARUL COMUNEI BUZESCU
NR.3886/17 august 2012
EXPUNERE DE MOTIVE
La proiectul de hotărâre privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local Buzescu
Cadrul legal al prezentului proiect de hotărâre îl constituie Ordonanța Guvernului României nr. 35/2002 privind aprobarea Regulamentului Cadru pentru organizarea și funcționarea consiliilor locale , modificată și aprobată prin Legea nr. 673/2002, precum și art. 36 alin.(3) lit a din legea nr. 215 /2001 –legea dministrației publice locale, republicată cu modificările și completările ulterioare- care prevede că Regulanmentul de organizare și funcționare a consiliului local se aprobă de către consiliul local.
Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local este structurat pe capitole și secțiuni care cumprind prevederile de la constituirea și până la dispoziții privind exercitarea mandatului de consilier local cuprins în 8 pagini .
Astfel se fac referiri privind : constituirea consiliului local, organizarea consiliului local, a modului de alegerea a viceprimarului , a comisiilor de specialitate – cu atribuțiile acestora , modul de desfășuarea a ședințelor consiliului local , elaborarea proiectelor de hotărâri, a procedurii de vot.
Față de aceste scurte precizări supun atenției dumneavoastră spre aprobare proiectul de hotărâre privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local Buzescu.
PRIMAR,
TRĂISTARU VALENTIN
ROMÂNIA
JUDEȚUL TELEORMAN
PRIMARUL COMUNEI BUZESCU
NR.3924/23 august 2012
R A P O R T DE S P E C I A L I T A T E
La proiectul de hotărâre privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local Buzescu
Cadrul legal al prezentului proiect de hotărâre îl constituie Ordonanța Guvernului României nr. 35/2002 privind aprobarea Regulamentului Cadru pentru organizarea și funcționarea consiliilor locale , modificată și aprobată prin Legea nr. 673/2002, precum și art. 36 alin.(3) lit a din legea nr. 215 /2001 –legea dministrației publice locale, republicată cu modificările și completările ulterioare- care prevede că Regulanmentul de organizare și funcționare a consiliului local se aprobă de către consiliul local.
Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local este structurat pe capitole și secțiuni care cumprind prevederile de la constituirea și până la dispoziții privind exercitarea mandatului de consilier local cuprins în 8 pagini .
Astfel se fac referiri privind : constituirea consiliului local, organizarea consiliului local, a modului de alegerea a viceprimarului , a comisiilor de specialitate – cu atribuțiile acestora , modul de desfășuarea a ședințelor consiliului local , elaborarea proiectelor de hotărâri, a procedurii de vot.
Față de aceste scurte precizări supun atenției dumneavoastră spre aprobare proiectul de hotărîre privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local Buzescu.
SECRETAR,
GEAMBAȘU VOICU
ROMÂNIA
JUDEȚUL TELEORMAN
PRIMARUL COMUNEI BUZESCU
PROIECT DE HOTĂRÂRE
Privind : aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare al Consiliului local Buzescu
Primarul comunei Buzescu, județul Teleorman având în vedere:
– referatul cu nr. 3924/ 23 august 2012 întocmit de secretarul comunei Buzescu
– expunerea de motive înregistrată cu nr. 3886/ 17 august 2012 la proiectul de hotărâre privind Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local
– prevederile Ordonanței nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului Cadru de organizare și funționare a consiliilor locale, aprobată prin Legea nr. 673/2002
– prevederile art.36 alin.(3) lit. a din legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată cu modificările și completările ulterioare
În temeiul prevederilor art.45 alin(6) din legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată cu modificările și completările ulterioare , Propun următorul
PROIECT DE HOTĂRÂRE
Art.1 – Se supune spre aprobarea consiliului local Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului local Buzescu, județul Teleorman , prezentat în anexa nr. 1 , care face parte integrantă din prezentul proiect de hotărâre.
Art.2 – După adoptare, hotărârea se comunică prin grija secretarului comunei Buzescu în termenul prevăzut de lege, Instituției Prefectului județului Teleorman, Primarului comunei Buzescu, și persoanelor interesate.
Inițiator
PRIMAR,
TRĂISTARU VALENTIN
Avizat pentru legalitate
SECRETAR,
GEAMBAȘU VOICU
ROMÂNIA
JUDEȚUL TELEORMAN
CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BUZESCU
HOTĂRÂRE
Privind : aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare al Consiliului local Buzescu
Consiliul local al comunei Buzescu, județul Teleorman, întrunit în ședința ordinară din data de 30 august și având în vedere:
– referatul cu nr. 3924/ 23 august 2012 întocmit de secretarul comunei Buzescu
– expunerea de motive înregistrată cu nr. 3886/ 17 august 2012 la proiectul de hotărâre privind Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local
– avizul comisiei de specialitate cu nr. 3911/22 august 2012
– prevederile Ordonanței nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului Cadru de organizare și funționare a consiliilor locale, aprobată prin Legea nr. 673/2002
– prevederile art.36 alin.(3) lit. a din legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată cu modificările și completările ulterioare
În temeiul prevederilor art.45 alin.(1)din legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată cu modificările și completările ulterioare
H O T Ă R Ă Ș T E:
Art.1 – Aprobă Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului local Buzescu, județul Teleorman, prezentat în anexa nr.1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art.2 – Prezenta hotărâre se comunică prin grija secretarului comunei Buzescu în termenul prevăzut de lege, Instituției Prefectului județului Teleorman, Primarului comunei Buzescu și persoanelor interesate
PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ,
TOMIȚĂ NICU
CONTRASEMNEAZĂ,
SECRETAR,
GEAMBAȘU VOICU
BUZESCU NR.7 / 30 august 2012
Prezenta hotărâre a fost adoptată în ședința din data de 30 august 2012 cu un număr de 13 voturi „pentru”, împotrivă x, abțineri x din totalul de 13 consilieri în funcție din care 13 prezenți
R O M Â N I A anexa nr. l la proiectul de hotărâre
JUDEȚUL TELEORMAN nr _____/30 august 2012
CONSILIUL LOCAL
R E G U L A M E N T U L
de Organizare și Funcționare a Consiliului Local Buzescu
CAPITOLUL I
CONSTITUIREA CONSILIULUI LOCAL
Art.1 – (1) Potrivit legii, în termen de 20 de zile de la data desfășurării alegerilor va avea loc ședința de constituire a Consiliului Local. Convocarea consilierilor declarați aleși, la ședința de constituire a consiliului , se face de către prefect prin ordin.
(2) Ședința este legal constituită dacă participă cel puțin 2/3 din nr. consilierilor declarați aleși . În cazul în care nu se asigură această majoritate, peste 3 zile se va organiza o nouă ședință .În acest scop prefectul va emite un nou ordin de convocare Dacă nici de această dată nu se prezintă cel puțin 2/3 din nr. consilierilor declarați aleși , prefectul va face o nouă convocare peste alte 3 zile emițând în acest scop un nou ordin.
(3) Dacă nici la a treia convocare nu se prezintă cel puțin 2/3 din nr. consilierilor aleși, prefectul va dispune verificarea motivelor care au determinat neprezentarea la ședință a consilierilor aleși. Dacă absențele nu au la bază motive temeinice, determinate de boală-care a necesitat spitalizarea sau imobilizarea la pat, deplasarea în străinătate în interes de serviciu, evenimente de forță majoră, cum ar fi: inundații sau alte catastrofe care au împiedicat deplasarea , deces în familie, sau alte situații similare, prefectul va emite un nou ordin prin care va declara vacante locurile consilierilor declarați aleși, care au lipsit nemotivat de la cele trei convocări anterioare Ordinul prefectului poate fi atacat de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă
(4)Înaintea emiterii ordinului prevăzut la alin.3 , prefectul va verifica dacă pe listele de candidați depuse de partidele politice ,alianțele electorale ai căror consilieri declarați aleși au lipsit nemotivat mai sunt supleanți. In caz afirmativ, prin același ordin se va dispune organizarea unei noi ședințe de constituire la care vor fi convocați supleanții.
(5)Dacă pe listele de candidați nu mai sunt supleanți sau aceștia refuză la rândul lor să se prezinte la ședință ,prefectul va dispune organizarea de alegeri pentru completarea posturilor declarate vacante potrivit alin.3. Alegerile se vor desfășura conform legii alegerilor locale, în cel mult 30 zile de la data emiterii ordinului și la acestea vor putea participa toate partidele politice care au depus inițial liste de candidați , precum și candidați independenți care nu au fost declarați aleși
ART.2 La ședința de constituire întrunită legal poate participa și primarul care a fost declarat ales, chiar dacă procedura de validare a mandatului acestuia nu a fost finalizată.
ART.3 – (1) Ședința de constituire este deschisă de prefect sau un reprezentant al acestuia, care îl invită pe cel mai în vârstă consilier , precum și pe 2 asistenți ai acestuia –dintre cei mai tineri.
(2) Dacă primarul declarat ales a candidat și pentru funcția de consilier și a obținut mandatul, dosarul acestuia va fi însoțit de opțiune înscrisă pentru una dintre cele două funcții.
ART.4- Consilierii declarați aleși, vor alege prin vot deschis –exprimat prin ridicare de mână, o comisie de validare alcătuită din 3 consilieri locali. Comisia este aleasă pe întreaga durată a mandatului
(2) Alegerea membrilor comisiei de validare se face individual prin votul deschis al majorității consilierilor prezenți la ședința de constituire, iar rezultatul va fi consemnat în hotărârea nr.1
ART. 5 -Comisia de validare alege din rândul membrilor săi, un președinte și un secretar.
ART.6 – După alegerea comisiei de validare, se va lua o pauză, în timpul căreia comisia va examina legalitatea alegerii fiecărui consilier pe baza datelor existente.In acest scop se încheie un proces verbal.
(2) Dacă primarul, al cărui mandat a fost validat, a fost ales și consilier și optează pentru funcția de primar, sau dacă consilierii dețin funcții incompatibile optează în scris pentru renunțarea la funcția de consilier, va fi examinat, în vederea validării, dosarul supleantului de pe aceeași listă, în ordinea în care au fost înscriși în lista de candidați.
(3) Invalidarea alegerii unui consilier poate fi propusă de comisia de validare numai dacă aceasta a constatat că au fost încălcate condițiile de eligibilitate stabilite expres de lege sau dacă alegerea s-a făcut prin fraudă electorală constatată de biroul electoral. Invalidarea mandatului se va propune și în cazurile prevăzute la alin.2.
(4) Consilierii care lipsesc motivat de la ședința de constituire pot fi validați sau invalidați în lipsă.
(5) In cazul în care, până la data validării, un candidat declarat ales nu mai face parte din partidul pe a cărui listă a fost ales, la cererea scrisă a partidului respectiv mandatul acestuia nu va fi validat, urmând a fi validat primul supleant pe listă.
ART.7 – Validarea mandatelor sau invalidarea se face se face în ordinea alfabetică, prin votul deschis al majorității consilierilor prezenți la ședință. Persoana al cărei mandat este supus validării sau invalidării nu participă la vot.
(2) Rezultatul validării mandatelor se consemnează în hotărârea nr.2, care se comunică de îndată consilierilor care au absentat motivat.
ART.8 –După validarea mandatelor a cel puțin 2/3 din nr. consilierilor stabiliți potrivit legii se va proceda la depunerea jurământului” Jur să respect Constituția și legile țării și să fac cu bună credință tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei Buzescu. Așa să-mi ajute Dumnezeu”
(2) Jurământul se depune după următoarea procedură: secretarul comunei va da citire jurământuilui, după care consilierii validați se vor prezenta , în ordine alfabetică, în fața unei mese special amenajate, pe care se află un exemplar din Constituție și Biblia. Consilierul va pune mâna stângă atât pe Constituție cât și pe Bilbie, va pronunța cuvântul Jur , după care va semna jurământul de credință.
(3) Consilierii care refuză să depună jurământul sunt considerați demisionați de drept, fapt care se consemnează în procesul verbal al ședinței. In acest caz se va supune validării mandatului primul supleant de pe lista partidului respectiv.
(4) După depunerea jurământului de către cel puțin 2/3 din nr. consilierilor, președintele de vârstă declară legal constituit consiliul – fapt consemnat în hotărârea nr.3.
C A P I T O L U L II -SECȚIUNEA I –A
ORGANIZAREA CONSILIULUI LOCAL
ART.9-(1) După declararea Consiliului Local ca legal constituit se procedează la alegerea președintelui de ședință. Alegerea se face prin votul deschis al majorității consilierilor în funcție. Durata mandatului președintelui de ședință nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) După alegerea președintelui de ședință, acesta preia conducerea lucrărilor .
(3) Rezultatul alegerii președintelui de ședință se consemnează în hot.nr.4
(4) Hotărârile nr. 1 – 4 se semnează de președintele de vârstă și de cei 2 asistenți și se contrasemnează de secretar. Aceste hotărâri au caracter constatator. Ele nu produc efecte juridice, neputând fi obiectul unor acțiuni în justiție.
ART.10 – Președintele de ședință exercită următoarele atribuții principale:
conduce ședințele consiliului local;
supune votului consilierilor proiectele de hotărâri, asigură numărătoarea voturi-
lor și anunță rezultatul votării, cu precizarea voturilor „pentru”, „împotrivă” și „abțineri”.
semnează hotărârile adoptate de Consiliul Local, chiar dacă a votat împotriva adoptării acestora, precum și procesul verbal;
asigură menținerea ordinei și respectarea regulamentului de desfășurare a ședinței.
supune votului consilierilor orice problemă care intră în competența de desfă-
șurare a ședințelor
aplică, dacă este cazul, sancțiunile prevăzute de statutul aleșilor locali sau pro-
pune consiliului local aplicarea unor asemenea sancțiuni;
(2) Președintele de ședință îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege , de prezentul regulament sau însărcinări date de consiliul local.
SECȚIUNEA a 2 a .
ALEGEREA VICEPRIMARULUI
ART.11- Consiliul local alege din rândul membrilor săi un viceprimar. Alegerea se face prin vot secret..
Propunerea de candidați pentru alegerea viceprimarului se face de oricare con-
silier.
După înregistrarea candidaturilor se ia o pauză în timpul căreia se completea-
ză buletinele de vot
Exercitarea dreptului de vot se face într-o cabină special amenajată.
Este ales viceprimar candidatul care a obținut votul majorității consilierilor
în funcție.
În situația în care nu s-a întrunit majoritatea prevăzută de lege se organizează un al doilea tur de scrutin, în aceeași ședință, la care participă candidații aflați pe primele două locuri. La al doilea tur de scrutin , este declarat viceprimar consilierul care a obținut cel mai mare număr de voturi
ART.12- În caz de balotaj se va proceda la un nou tur de scrutin, la care vor parti-
cipa numai candidații care se află în această situație. Va fi declarat ales candidatul care a obținut cele mai multe voturi.
ART.13- Alegerea viceprimarului va fi consemnată în hot. Nr.5 a consiliului local .
ART.14- Durata mandatului viceprimarului este egală cu durata mandatului Consiliului Local. In cazul în care mandatul consiliului local încetează înainte de expirarea duratei de 4 ani, fără vreo altă formalitate, încetează de drept mandatul viceprimarului.
SECȚIUNEA a 3 a
COMISIILE DE SPECIALITATE
ART.15- (1) După constituire, Consiliul Local stabilește și organizează comisii de specialitate pe principalele domenii de activitate.
(2) Domeniile de activitate în care se pot organiza comisii de specialitate, denumirea acestora și nr. de membrii, care va fi întotdeauna impar, se stabilesc de către consiliului local, în funcție de specificul localității, în principalele domenii de activitate. Pot fi membrii ai comisiilor de specialitate numai consilierii.
ART.16- (1) Comisiile de specialitate lucrează valabil în prezența majorității membrilor și iau hotărâri cu votul majorității membrilor săi.
(2) Comisia poate invita să participe la ședințele sale, specialiști din cadrul aparatul propriu al consiliului local sau din afara acestuia, în special de la unitățile aflate în subordinea consiliului. Au dreptul să participe la ședințele comisiilor și consilierii care au făcut propunerile ce stau la baza lucrărilor comisiei.
(3) Ședințele comisiei de specialitate sunt, de regulă, publice.
(4) Comisia poate invita și alte persoane să participe la ședințe.
ART.17 – (1) Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face la propunerile consilierilor, avându-se în vedere, de regulă, opțiunea acestora, pregătirea lor profesională și domeniul în care își desfășoară activitatea.
(2) In funcție de numărul consilierilor, un consilier poate face parte din 1-3 comisii, dintre care una este comisia de bază. Indemnizația de ședință se va achita numai pentru activitatea desfășurată în comisia de bază.
ART.18 –Fiecare comisie își alege, prin votul deschis al majorității consilierilor ce o compun, câte un președinte și un secretar.
ART.19 – Comisiile de specialitate au următoarele atribuții principale:
analizează proiectele de hotărâri ale consiliului local;
se pronunță asupra problemelor trimise de consiliul local spre avizare;
întocmesc avize asupra proiectelor de hotărâri și asupra problemelor analizate,
pe care le prezintă consiliului local;
(2) Comisiile de specialitate îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin regulament sau însărcinări date prin hotărâri ale consiliului local, dacă acestea au legătură cu activitatea lor.
ART.20 – Președintele comisiei de specialitate are următoarele atribuții:
asigură reprezentarea comisiei în raporturile acesteia cu consiliul local și cu celelalte comisii;
convoacă ședințele comisiei;
conduce ședințele comisiei;
propune ca la ședințele comisiei să participe și alte persoane din afara acesteia.
participă la lucrările celorlalte comisii care examinează probleme ce prezintă
importanță pentru comisia pe care o conduce.
susține în ședințele consiliului avizele formulate de comisie.
anunță rezultatul votării , pe baza datelor comunicate de secretar.
(2) Președintele comisiei îndeplinește orice alte atribuții referitoare la activitatea co-
misiei prevăzută de lege, de regulament sau stabilite de consiliul local.
ART.21- Secretarul comisiei îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) efectuează apelul nominal și ține evidența participării la ședințele comisiei;
b) numără voturile și îl informează pe președinte asupra cvorumului necesar pentru adoptarea fiecărei hotărâri și asupra rezultatului votării
asigură redactarea vizelor și proceselor verbale, etc.
(2) Secretarul comisiei îndeplinește orice alte sarcini prevăzute de regulament
sau însărcinări stabilite de comisie sau de către președinte.
ART.22- Convocarea ședințelor comisiei se face de către președintele acesteia cu cel puțin 3 zile înainte.
(2) Ordinea de zi se aprobă de comisie la propunerea președintelui. Oricare dintre membrii comisiei poate cere includerea pe ordinea de zi a unor probleme.
(3) Participarea membrilor comisiei la ședințele acesteia este obligatorie.
(4) In caz de absență la ședința comisiei de bază, consilierului în cauză nu i se acordă indemnizația de ședință. Dacă absențele continuă fără a fi motivate, președintele comisiei poate aplica sancțiunile prevăzute în competența sa de Statutul aleșilor locali sau poate propune consiliului aplicarea altor sancțiuni statutare.
ART.23 – Ședințele comisiilor de specialitate se desfășoară de regulă, înaintea ședințelor consiliului local, atunci când ordinea de zi a ședinței acestuia cuprinde probleme sau proiecte de hotărâri asupra cărora i se solicită avizul.
ART.24 – (1) Pentru dezbaterea proiectelor de hotărâri sau a celorlalte probleme repartizate comisiei, președintele acesteia va desemna un consilier care va face în cadrul ședinței o scurtă prezentare a problemelor aflate pe ordinea de zi, dacă aceasta nu este prezentată de inițiator.
(2) Consilierul desemnat va redacta avizul comisiei, pe baza amendamentelor și a propunerilor formulate de membrii acesteia, care au fost aprobate cu majoritatea voturilor consilierilor prezenți.
(3) Avizele întocmite de comisie vor cuprinde separat, cu motivarea necesară, atât amendamentele și propunerile acceptate, cât și cele respinse.
(4) Avizele întocmite potrivit alin.2 și 3 se prezintă secretarului comunei .
ART.25- Votul în comisii este, de regulă deschis. În anumite situații comisia poate hotărî ca votul să fie secret, stabilind de la caz la caz și modalitatea de exprimare a votului.
ART.26- (1) Lucrările comisiei de specialitate se consemnează, prin grija secretarului acesteia, într-un proces verbal. După încheierea ședinței, procesul verbal se semnează de către președinte și de către secretar.
ART.27 – Dacă în urma dezbaterilor din ședințele consiliului local se impun modificări de fond în conținutul proiectului, președintele de ședință, poate hotărî retrimiterea proiectului pentru reexaminare de către comisia sau compartimentul de specialitate care a întocmit avizul, respectiv raportul.
ART.28- (1) Consiliul local poate hotărî organizarea unor comisii speciale de analiză și verificare, la propunerea consilierilor sau a primarului.
(2) Componența nominală a comisiilor stabilite la art.1, obiectivele și tematica activității acestora , perioada cât vor lucra și mandatul acestora se stabilesc se consiliul .
(3) Comisia de analiză și verificare va prezenta consiliului, la termenul stabilit de acesta, raportul întocmit în urma analizei și verificării efectuate. Raportul va cuprinde, dacă este cazul, propuneri concrete de îmbunătățire a activității în domeniul supus analizei sau verificării.
ART.29- Operațiunile desfășurate în cadrul procedurii de constituire a comisiilor de specialitate, numărul și denumirea acestora, precum și componența nominală a acestora se stabilesc prin hotărârea nr.6 a consiliului local.
SECȚIUNEA a 4 a
ALTE DISPOZIȚII
ART.30- (1) După preluarea conducerii lucrărilor ședinței de către președintele de ședință se trece la ceremonia de depunere a jurământului de către primar, dacă procedura de validare a mandatului acestuia a fost finalizată. În acest scop judecătorul desemnat de președintele judecătoriei prezintă mandatul – hotărârea de validare.
(2) După prezentarea hotărârii de validare, primarul va depune jurământul în aceleași condiții ca și consilierii.
ART.31 – (1) După depunerea jurământului, primarul intră în exercițiul de drept al mandatului.
(2) Primarul va ocupa un loc distinct în sala de ședințe.
(3) Dacă la ședințele consiliului local participă prefectul, președintele consiliului județean, sau reprezentanți ai acestora, vor ocupa un loc distinct.
ART.32 – Primarul participă la ședințele consiliului local și are dreptul să își exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor înscrise pe ordinea de zi. Punctul de vedere al primarului se consemnează în mod obligatoriu , în procesul verbal de ședință.
ART.33 – Secretarul comunei participă în mod obligatoriu la ședințele consiliului local .Secretarului îi revin următoarele atribuții principale, privind ședințele consiliului local:
a) asigură îndeplinirea procedurilor de convocare a consiliului local, la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din nr. consilierilor în funcție.
b) asigură efectuarea lucrărilor de secretariat;
c) efectuează apelul nominal și ține evidența participării la ședințe a consilierilor;
numără voturile și consemnează rezultatul votării, pe care îl prezintă președintelui
de ședință;
asigură întocmirea procesului verbal , pune la dispoziția consilierilor înaintea
fiecărei ședințe procesul verbal al ședinței anterioare , asupra conținutului cărora solicită acordul consiliului;
asigură întocmirea dosarelor de ședință, legarea , numerotarea paginilor, semnarea și ștampilarea lor;
urmărește ca la deliberarea și adoptarea unor hotărâri ale consiliului local să nu ia
parte consilierii care se încadrează în dispozițiile art.46 din legea nr.215/2001 –a administrației publice locale. Îl informează pe președintele de ședință cu privire la asemenea situații și face cunoscute sancțiunile prevăzute de lege în asemenea cazuri;
i) prezintă în fața consiliului local punctul său de vedere cu privire la legalitatea unor
proiecte de hotărâri sau a altor măsuri supuse deliberării consiliului; dacă este cazul refuză să contrasemneze hotărârile pe care le consideră ilegale.
contrasemnează, în condițiile legii și a prezentului regulament, hotărârile consi-
liului local pe care le consideră legale;
k) poate propune primarului înscrierea unor probleme în proiectul ordinei de zi a ședințelor ordinare ale consiliului local;
l) acordă membrilor consiliului local asistență și sprijin de specialitate în desfășurarea activității, inclusiv la redactarea hotărârilor sau la definitivarea celor discutate și aprobate în consiliul local .Asemenea obligații revin și aparatului propriu al consiliului local.
(2) Secretarul îndeplinește orice alte atribuții stabilite de lege, regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local sau însărcinări date de consiliul local privitoare la buna desfășurare a ședințelor consiliului local.
CAPITOLUL III
SECȚIUNEA a I a
Desfășurarea ședințelor
ART.34- (1) Ordinea de zi a ședințelor consiliului local , cuprinde proiecte de hotărâri rapoarte ale comisiilor de specialitate, rapoarte sau informări ale conducătorilor unităților subordonate sau care se află în subordinea consiliului local. Ordinea de zi este înscrisă în cuprinsul invitației de ședință transmisă consilierilor și se aduce la cunoștință publică prin mass-media sau orice alt mijloc de publicitate.
(2) Proiectul ordinei de zi, se întocmește la propunerea primarului, consilierilor .
(3) Proiectul ordinei de zi se supune spre aprobarea consiliului;
(4) Proiectele de hotărâri și celelalte probleme înscrise pe ordinea de zi, trebuie să fie însoțite de avizul comisiilor de specialitate cărora le-au fost transmise în acest scop și de raportul de resort din cadrul aparatului propriu al consiliului local. Raportul compartimentului de resort se întocmește și se depune de secretarul comunei înainte de întocmirea avizului de către comisia de specialitate, spre a putea fi avute în vedere de către această comisie.
ART.35-(1) Consilierii sunt obligați să fie prezenți la lucrările consiliului și să își înregistreze prezența în evidența ținută de secretar.
(2) Consilierul care nu poate lua parte la ședință este obligat să comunice despre acest lucru președintelui de ședință sau secretarului.
ART.36 – (1) Dezbaterea problemelor se face de regulă, în ordinea în care acestea au fost înscrise pe ordinea de zi aprobată. Dezbaterea începe prin prezentarea pe scurt a proiectului de hotărâre sau a problemei înscrise pe ordinea de zi, pe care o face inițiatorul. Apoi se acordă cuvântul președintelui comisiei de specialitate și dacă este cazul șefului compartimentului care a întocmit raportul.
(2) După efectuarea prezentărilor la alin.1 se trece la dezbateri.
(3) Consilierii vor participa la dezbateri în ordinea înscrierii la cuvânt. Președintele de ședință are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcție de obiectul dezbaterii . În acest scop el poate propune consilierilor spre aprobare timpul afectat fiecărui vorbitor, precum și timpul total de dezbatere al proiectului. Consilierul este obligat ca în cuvântul său să se refere exclusiv la problema care formează obiectul dezbaterii.
ART.37- Președintele de ședință va permite oricând unui consilier să răspundă într-o problemă de ordin personal sau atunci când a fost nominalizat de alt vorbitor.
ART.38- Președintele de ședință poate propune încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția consiliului local. Propunerea de încheiere a dezbaterii se supune votului Discuțiile vor fi sistate dacă propunerea a fost acceptată de majoritatea consilierilor .Discuțiile vor fi sistate dacă propunerea a fost acceptată de majoritatea consilierilor.
ART.39 – Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii de către consilierii prezenți la ședință, precum și dialogul dintre vorbitori și persoanele aflate în sală.
ART.40- În cazul în care desfășurarea ședințelor este perturbată, președintele de ședință poate întrerupe dezbaterile. El poate aplica sancțiunile stabilite de Statutul aleșilor locali în competența sa ori poate propune consiliului aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
ART.-41-Asupra proiectelor de hotărâri au loc dezbateri generale și pe articole, consilierii putând formula amendamente de fond sau de redactare. Dacă s-a adoptat un amendament celelalte se socotesc respinse fără a se mai supune votului.
SECȚIUNEA a 2 a
ELABORAREA PROIECTELOR DE HOTĂRÂRI
ART.42 – Dreptul la inițiativă pentru proiectele de hotărâri ale consiliului local aparține primarului, viceprimarului, consilierilor și cetățenilor.
(2) Proiectele de hotărâri vor fi însoțite de o expunere de motive și vor fi redactate în conformitate cu normele de tehnică legislativă. În acest scop, secretarul și personalul de specialitate din aparatul propriu al consiliului local vor acorda sprijin și asistență tehnică de specialitate.
ART.43 – (1) Proiectele de hotărâri se înscriu pe ordinea de zi a ședințelor prin menționarea titlului și a inițiatorului.
(2) Proiectele de hotărâri se aduc de îndată la cunoștința consilierilor, cu indicarea comisiilor cărora le-au fost trimise spre avizare și cu invitația de a face amendamente.
(3) Operațiunile prevăzute la alin.2 se realizează prin grija secretarului comunei.
ART.44 -. Proiectele de hotărâri și celelalte materiale se transmit spre dezbatere și avizare comisiilor de specialitate ale consiliului local, precum și compartimentelor de resort ale aparatului propriu al consiliului în vederea întocmirii raportului. Nominalizarea
Comisiilor și compartimentelor cărora li se trimit materialele spre analiză se face de către primar și secretar.
(2) Odată cu transmiterea proiectelor se va preciza și data de depunere a raportului și avizului, avându-se grijă ca raportul să poată fi trimis și comisiei de specialitate înainte de întocmirea de către aceasta a avizului
(3) Inițiatorul proiectului sau al altor propuneri le poate retrage sau poate renunța, în orice moment la susținerea lor.
ART.45- (1) După examinarea proiectului sau propunerii, comisia de specialitate a consiliului local întocmește un aviz cu privire la adoptarea sau respingerea proiectului sau propunerii examinate.
.
ART.46- Proiectele de hotărâri și celelalte propuneri, însoțite de avizul comisiei de specialitate și de raportul compartimentului de specialitate de resort din cadrul aparatului propriu al consiliului local se înscriu pe ordinea de zi și se supun spre dezbatere și votului consiliului în prima ședință ordinară a acestuia.
SECȚIUNEA a 3 a
PROCEDURA DE VOT
ART.47- (1) Votul consilierilor este individual și poate fi deschis sau secret.
(2) Votul deschis se exprimă public prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal.
(3) Consiliul local hotărăște, la propunerea președintelui de ședință ce modalitate de vot se va folosi, în afară de cazul în care prin lege se stabilește o anumită modalitate.
ART.48.- Votarea prin apel nominal se desfășoară în modul următor: președintele explică obiectul votării și sensul cuvintelor „pentru” și „contra”. Secretarul comunei va da citire numelui și prenumelui fiecărui consilier în ordinea alfabetică. Consilierul nominalizat se ridică și pronunță „pentru” sau „contra” , în funcție de opțiunea sa.
ART.49- Pentru exercitarea votului secret se folosesc buletine de vot. Redactarea buletinelor de vot trebuie să fie clară, fără a lăsa loc la interpretări diferite. Pentru exprimare se folosesc cuvintele „da” și „nu”. La numărătoarea voturilor nu se iau în calcul buletinele de vot pe care nu a fost exprimată opțiunea clară a consilierului.
ART.50- (1) Hotărârile și alte propuneri se adoptă cu votul majorității consilierilor în funcție în afară de cazul în care în lege se prevede altfel.
(2) Abținerile se contabilizează la voturile „contra”.
(3) Dacă în sala de ședințe nu este întrunit cvorumul legal, președintele amână votarea până la întrunirea acestuia.
ART.51 – Consilierii au dreptul să solicite ca în procesul verbal să se consemneze expres modul în care au votat, secretarul fiind obligat să se conformeze.
ART.52 – Proiectele de hotărâri sau propunerile respinse de consiliu nu pot readuse în dezbaterea acestuia în cursul aceleași ședințe.
CAPITOLUL IV
ÎNTREBĂRI ,INTERPELĂRI, PETIȚII ȘI INFORMAREA
CONSILIERILOR LOCALI
ART.53- Consilierii pot adresa întrebări primarului, viceprimarului și secretarului comunei, precum și șefilor compartimentelor din aparatul propriu al consiliului local.
(2) Prin întrebare se solicită informații cu privire la un fapt necunoscut. Cei întrebați vor răspunde de regulă, imediat sau dacă nu este posibil, la următoarea ședință.
ART.54- Interpelarea constă într-o cerere prin care se solicită explicații în legătură cu un fapt cunoscut. Cel interpelat, are obligația de a răspunde în scris, până la următoarea ședință a consiliului, sau oral, la proxima ședință, potrivit solicitării autorului interpelării.
ART.55- Consilierii pot solicita informațiile necesare exercitării mandatului, iar compartimentul, serviciul sau unitatea vizată sunt obligate să i le furnizeze în termenul stabilit. Informațiile pot fi cerute și comunicate în scris sau oral.
ART.56- Orice cetățean are dreptul să se adreseze cu petiții consiliului local. Acestea
Se înscriu într-un registru special, sunt analizate, soluționate potrivit reglementărilor în vigoare; semestrial consiliul analizează modul de soluționare a petițiilor.
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII PRIVIND EXERCITAREA MANDATULUI DE CONSILIER
ART.57- După validarea alegerilor, consilierului i se eliberează legitimația de consilier.
ART.58- Pentru participarea la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate consilierul primește o indemnizație de ședință în cuantumul și condițiile stabilite de lege. Consilierul are dreptul ,după caz, la diurna de deplasare și plata cheltuielilor de transport și de cazare pentru activitățile prilejuite de exercitarea mandatului.
ART 59 – Schimbările survenite în activitatea consilierului , în timpul exercitării mandatului, se aduc la cunoștința consiliului în cel mult 10 zile de la data producerii acestora
ART..60 – Consilierul local care absentează nemotivat la două ședințe consecutive, va fi sancționat, iar absența nemotivată de la 3 ședințe ordinare consecutive duce la încetarea mandatului de consilier.
ART.61- Consilierul local poate demisiona , anunțând în scris consiliul. Soluționarea cererii se va face conform legii.
CONSILIUL LOCAL BUZESCU
ANEXE
BIBLOGRAFIE
Tratate, monografii, cursuri universitare și alte lucări de specialitate
Mariana Stancu Țipișcă, Drept administrativ, Ed. Fundației România de Mâine, 2006
Tudor Drăgan, Drept Constituțional și instituții politice, vol 1, Ed. Univeristatea Ecologică Dimitrie Cantemir Tg. Mureș, 1992
Ioan Murariu, Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu, Revizuirea Constituției României, explicații și comentarii, Ed. Rosetti, București, 2003
Hans Kelsen, Teoria generală a statului tradusă în limba germană de Jean H.Verleulem, București
Georges Burdeanu, L Etat Paris, Seuil, 1970
Eric Weil, Philosofie Politique, Paris Vrin, 1956 – citat de Corneliu Manda și Cezar Corneliu Manda în Administrația Publică locală din România, Ed. Lumina Lex, 1999
Antoie Iorgovan, Drept Administrativ, vol 2, Ed. Hercules, 1993
Alexandru Negoiță, Drept administrativ și știință a administrației, Universitatea Atheneum, București, Facultatea de Drept, 1991,
Mircea Preda, Autoritățile administrației publice, Ed. Lumina Lex, 2002, op. cit.
Pierre Bandet, Lucien Mehl, Le fait administrative – citat de C. Manda, Cezar C. Manda în Administrația publică locală din România, Ed. Lumina Lex, 1999
Ioan Aleaxndru, Structuri, mecanisme și instituții administrative, Ed. Silvy, 1996
M. Constantinescu, I. Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, F. Vasile, Ioan Vida, Constiuția României comentată și adnotată, Regia autonomă, Monitorul Oficial, București, 1992
Ioan Deleanu, op. cit., p. 25 prin C. Manda și C. C. Mada în Administrația publica locală din România, Lumina Lex, 1999
Alina Profiroiu, Bazele administrației publice, Ed. Economică, 2004
Ion Corbeanu, Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2002
Acte normative
Legea nr. 286/18 iulie 2006 a fost publicată în Monitorul Oficial, partea 1, nr, 621
Legea nr. 215/2001, a fost publicată în Monitorul Oficial, nr. 204/2001, a fost modificată prin OUG nr. 74/2001, Legea nr. 216/2002, Legea 161/2003, Legea nr. 141/2004, Legea nr. 286/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 612/ 18.02.2006
Legea 340/2004 privind Instituția prefectului, modificată prin OUG 179/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 1142/16.12.2005 și prin Legea 181/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 450/24.05.2006
Legea nr. 554/2004 a constenciosului administrativ publicată în Monitorul Oficial al României, parte 1, nr. 1154 din 7.12.2004
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, a intrat în vigoare la 01.01.2007, publicată în monitorul oficial nr. 618/18.06.2006
Surse Internet
http://www.gov.ro
http://www.universuljuridic.ro
http://www.administratie.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consilierii ȘI Aparatul DE Specialitate AL Primarului (ID: 112349)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.