Consilierea Si Orientarea Carierei Elevilor Modalitati Si Strategii de Realizare

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………5

Partea I Fundamentare teoretică

Capitolul I ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSILIEREA ȘI ORIENTAREA CARIEREI

1.1 Delimitări conceptuale …………………………………………………………………..7

1.2 Teorii ale consilierii și orientării privind cariera elevilor ……………………………..10

1.3 Factori care influențiază orientarea carierei elevilor …………………………………..13

Capitolul II INFORMAREA ȘI ORIENTAREA ELEVILOR

2.1 Informarea școlară și profesională a elevilor ………………………………………………………..17

2.2 Tehnici de luare a deciziei …………………………………………………………………………………19

2.3 Rezolvarea de probleme ……………………………………………………………………………………22

Capitolul III AUTOCUNOAȘTEREA

3.1 Interese ………………………………………………………………………………..24

3.2 Aptitudini și deprinderi ……………………………………………………………….25

3.3 Valori …………………………………………………………………………………26

Partea a II-a Metodologia cercetării

Capitolul IV PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1 Justificarea cercetării ………………………………………………………………….28

4.2 Obiectivele cercetării …………………………………………………………………28

4.3 Ipotezele cercetării ……………………………………………………………………28

4.4 Variabile ………………………………………………………………………………29

4.5 Eșantionare ……………………………………………………………………………29

4.6 Instrumente ………………………………………………………………………………29

4.7 Cadrul cercetării …………………………………………………………………………29

4.8 Cercetare………………………………………………………………………………30

Capitolul V CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………51

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Această temă de licență intitulată Consilierea și orientarea carierei elevilor: modalități și strategii de realizare dorește să prezinte modul prin care indivizii ajung să se cunoască mai bine și pașii care trebuie urmați pentru a ajunge la rezolvarea problemelor și luarea unei decizii în ceea ce privește cariera.

Motivul alegerii acestei teme este dorința de a îndruma elevii spre atingerea scopului, spre îndeplinirea dorințelor proprii ale acestora și spre alegerea unei profesii care să li se potrivească cel mai bine cu personalitatea, pentru a avea cât mai multe reușite în viață și pentru a fi mulțumiți de ceea ce au ales. Trăirea acestei experințe de a nu exista un consilier specialist care să prezinte la clasă ofertele și cererile de pe piața muncii m-a încurajat să preiau inițiativa.

Pe această temă s-au realizat diverse studii, ceea ce este foarte bine, deoarece mulți indivizi au nevoie de consiliere în ceea ce privește cariera sau chiar de o reorientare având în vedere că cererile și ofertele de pe piața muncii sunt într-o continuă schimbare.

Prin această lucrare dorim să informăm elevii cu privire la pașii care trebuie urmați pentru a lua deciziile corecte, dorim să îi ajutăm să se cunoască pe sine și domeniile ocupaționale aferente fiecărei personalități. Prin cercetare dorim să aflăm dacă aceștia se vor îndrepta către o carieră de succes și dacă profilul liceului ales are legătură cu domeniile ocupaționale pe care vor să le ocupe în viitor.

Am ales să folosim metodologia de cercetare empirică realizată atât cu ajutorul unui chestionar de interese profesionale tip Holland, cât și printr-un ghid de interviu semistructurat.

Din rezultatele obținute reiese că fiecare elev are un tip de personalitate predominant și un cod potrivit intereselor acestora și că profilul pentru care au optat are o legătură destul de stânsă cu domeniile ocupaționale dorite de aceștia.

O limită a prezentei cercetări este dată de faptul că participanții și-au autoadministrat chestionarele având la dispoziție un timp relativ redus pentru completarea acestora și pentru calcularea rezultatelor. Acest fapt se observă îndeosebi la completarea Chestionarului de Interese Profesionale de tip Holland care conține 120 de itemi structurați pe 6 categorii de interese.

De altfel, există posibilitatea ca subiecții să fi răspuns la întâmplare ori să dea răspunsuri neadevărate, preferând să opteze pentru variante de răspuns care să arate cum ar vrea ei să fie, nu cum sunt ei în realitate.

Consilierea carierei este un proces de abordare globală a individului sub toate aspectele vieții sale personale, profesionale și sociale. Factorii de influență ai individului ar trebui să fie persoanele specializate care oferă informațiile necesare și sigure. Dacă elevii sunt bine informați și îndreptați spre cariera potrivită, satisfacția este mai mare și vor fi mai eficienți în activitățile pe care le prestează. Tehnicile de luare a deciziei sunt de o importanță deosebită, deoarece mulți indivizi se lovesc de anumite probleme atunci când vine vorba de a lua o decizie. Aceste decizii depind de interesele, aptitudinile și valorile ficărui individ.

PARTEA I Fundamentare teoretică

Capitolul I ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSILIEREA ȘI ORIENTAREA CARIEREI

1.1 Delimitări conceptuale

1.2 Teorii ale consilierii și orientării privind cariera elevilor

1.3 Factori care influențiază orientarea carierei elevilor

1.1 Delimitări conceptuale

„Consilierea oferă posibilitatea de autocunoaștere, de dezvoltare și maturizare a personalității, facilitând adaptarea persoanei la solicitările și sarcinile vieții cotidiene și, implicit, îmbunătățirea calității vieții.” (Moraru, M., 2013, p. 13)

Tolbert (1974) definește consilierea ca fiind „într-adevăr la fel ca și alte tipuri de consiliere cu excepția faptului că se concentrează pe planificarea și luarea deciziilor cu privire la profesii și educație. Ca și în toate tipurile de consiliere, relația personală este critică. Aceasta include explorarea valorilor și atitudinilor, dar informațiile și datele factuale … sunt mai semnificative decât în consilierea personală.” (Belkin, Gary S., 1984, p. 494)

„Termenul de consiliere descrie relația interumană de ajutor și comunicare dintre o persoană specializată, consilierul, și persoana sau grupul care solicită asistență de specialitate, clientul/ persoană consiliată. Aspectele esențiale ale relației de consiliere sunt: confidențialitatea, sinceritatea și respectul reciproc.” (Moraru, M., 2013, p. 13)

„Consilierea este și o formă de socializare și/sau învățare socială prin faptul că oferă indivizilor noi experiențe și informații prin care aceștia pot să-și contureze mai bine și să-și dezvolte identitatea și imaginea de sine, să se integreze cu succes și într-un mod care să le aducă satisfacții sau să le faciliteze depășirea anumitor contexte critice ale vieții.” (Jigău, M., 2001, p. 14)

Orientarea școlară și profesională „desemnează un ansamblu de acțiuni educative cu implicații psihologice, sociale, economice, medicale, ergonomice, etice, care au ca obiectiv principal pregătirea elevilor pentru alegerea studiilor și profesiunii, pentru integrarea lor funcțională în planul vieții social-economice; este un proces permanent o componentă a educației permanente.” (Moraru, M., 2013, p. 18)

„Orientarea școlară și profesională trebuie să exprime grija față de om, un ajutor cu valoare educativă dat acestuia în rezolvarea problemelor de viață cu care se confruntă, o activitate de pregătire temeinică pentru alegerea studiilor și profesiunii în concordanță cu structura personalității sale și, în același timp, cu cerințele societății.” (Tomșa, G., 1999, p. 79)

„Orientarea școlară este o etapă premergătoare orientării profesionale și constă într-o serie de acțiuni de consiliere a elevului în vederea alegerii unei forme de învățământ, potrivit nivelului de pregătire atins anterior și, mai ales, potrivit aptitudinilor, intereselor profesionale și personalității sale. Elevului i se fac recomandări privind continuarea studiilor, i se oferă informații despre unitățile școlare care corespund cerințelor sale educaționale, despre condițiile de acces la aceste unități și despre formalitățile ce trebuie îndeplinite în acest scop.” (Moraru, M., 2013, p. 19)

„Orientarea profesională este o acțiune care vizează alegerea, schimbarea sau evoluția profesiei. Se evaluează potențialul elevilor, studenților, în raport cu solicitările de pe piața muncii.” (Moraru, M., 2013, p. 19)

„Consilierea și orientarea școlară și profesională au de jucat un rol de primă categorie în societățile dezvoltate, prin asigurarea accesului echitabil la educație și muncă și alocarea și utilizarea rațională a resurselor umane.” (Jigău, M., 2001, p. 12)

„Dacă orientarea școlară și profesională presupune pregătirea persoanei în vederea alegerii unei profesii care să-i permită exercitarea unei ocupații, ale cărei cerințe rămân relativ constante pe toată durata vieții active a persoanei în cauză, consilierea și orientarea carierei presupune îndrumarea persoanei pentru a-și circumscrie traseul, drumul ce ar putea fi parcurs în evoluția sa profesională și socială pe durata întregii sale vieți.” (Dumitru, I., 2004, p. 107-108)

„Cariera este traseul parcurs de o persoană în profesarea/ exercitarea unor activități/ munci care presupun o anumită pregătire și formare, concretizate în capacități și competențe specifice, atestate, certificate și dovedite în exercitarea profesiilor, în realizarea sarcinilor reclamate de acestea.” (Dumitru, I., 2004, p. 106)

„Consilierea carierei este un proces de abordare globală a individului sub toate aspectele vieții sale personale, profesionale și sociale și are drept conținut acordarea de servicii de informare, consiliere și orientare în scopul sprijinirii acestuia – în orice etapă a vieții – pentru dezvoltarea carierei personale prin luarea unor decizii potrivite pentru sine în sfera educației, muncii și vieții comunitare.” (Jigău, M., 2007, p. 13)

„Orientarea în carieră este văzută ca o componentă importantă a sistemelor de educație și formare profesională considerent într-o perspectivă a învățării pe tot parcursul vieții, în măsură să însoțească persoanele peste studiile lor și tranziția locurilor de muncă.” (Crașovan, M., Sava, S., 2012, p. 26 )

„Orientarea carierei este menită să dezvăluie și să orienteze persoanele pentru a actualiza, dobândi sau a dovedi competențele necesare, să le orienteze spre locuri de muncă și oportunități de studiu, spre competențe și calificări necesare pe piața muncii.” (Crașovan, M., Sava, S., 2012, p. 26)

Consilierea carierei este, „o activitate care îi ajută pe elevi să-și cunoască resursele de care dispun în vederea alegerii unei profesii, ținând cont de piața muncii și de problemele acute ale vieții; desemnează acțiunea continuă de orientare școlară și profesională a persoanei.” (Moraru, M., 2013, p. 18)

„Consilierea carierei este un proces educativ care prin monitorizarea unei pluralități de date, tinde către conturarea unui proiect personal coerent cu privire la carieră și în legătură cu realitatea socio-culturală și economică.” (Jigău, M., 2001, p. 96)

„Studiile de specialitate tratează consilierea și orientarea școlară ca pe o activitate ce intră în sfera:

a. serviciilor: consiliere individuală, consiliere de grup, asigurată de psihologi sau pedagogi;

b. educației: ora de dirigenție, asigurată de cadrul didactic;

c. curriculară: opțional-consiliere și orientare, asigurată de cadrul didactic;

d. extracurriculară: consiliere educațională, asigurată de consilierii educativi, cadrul didactic;

e. activității didactice: ora de curs, asigurată de cadrul didactic.” (Silvaș, A., 2008, p. 3)

„Consilierea se inițiază în scopul observării, analizării și prevenirii diferitelor situații/probleme pe care le traversează elevul la vârsta adolescenței sau în scopul rezolvării unor probleme. De asemenea, orientarea școlară se inițiază cu scopul de a-l dirija / canaliza pe adolescent spre o evoluție în domeniul în care demonstrează aptitudini.” (Silvaș, A., 2008, p. 4)

1.2 Teorii ale consilierii și orientării privind cariera elevilor

„Ca discipline psihopedagogice, consilierea și orientarea școlară și profesională au beneficiat, în evoluția lor, de influențele filosofiei și psihologiei umaniste, ale psihologiei comportamentale/ cognitiv – comportamentale, psihologiei personalității și dezvoltării, psihologiei sociale, pedagogiei etc.” (Moraru, M., 2013, p. 21)

Teoriile care stau la baza orientării școlare și profesionale se grupează în două categorii: teorii nepsihologice și teorii psihologice (apud Tomșa, 1999). „Acestea încearcă să răspundă la câteva întrebări fundamentale:

Ce factori influențează alegerea profesiei/ ocupației?

Cum influențează factorii de personalitate alegerea profesiei?

Ce etape parcurge procesul de alegere și decizie profesională?” (Moraru, M., 2013, p. 21)

„Teoriile nepsihologice consideră că mediul socio-cultural și educațional, prin valorile și modelele pe care le promovează, marchează fundamental și chiar determină cariera unei persoane. Se consideră că factorii externi- familia, școala, mass-media, comunitatea, piața muncii, cererea și oferta de forțe de muncă- condiționează opțiunea școlar- profesională a unei persoane.” (Moraru, M., 2013, p. 21)

„Teoriile psihologice, bazate pe studii de psihologia personalității, psihologia dezvoltării, psihologia cognitivă vizează persoana și particularitățile sale psihologice cu rol decisiv în alegerea profesiei.” (Moraru, M., 2013, p. 22)

„Unele modele teoretice din domeniul consilierii și orientării școlare și profesionale s-au dovedit a fi mai productive pentru practicieni (cum ar fi cele elaborate de Super și Holland), altele mai puțin operaționale.” (Jigău. M., 2001, p. 36)

O definiție elaborată de autorul D.E.Super care leagă consilierea profesională de cea personală a individului (Tomșa, G., 1999) ne spune că: „consilierea profesională implică un proces de sprijin oferit individului sub trei forme:

să ajungă la și să accepte o imagine corectă despre propria persoană,

să lege acest concept despre sine și de lumea înconjurătoare,

să stabilească scopuri și să dezvolte planuri în concordanță cu această relație, propria persoană și mediul în care trăiește.” (Tomșa, G., 1999, p. 6-7)

Super este cel care a dezvoltat teoria dezvoltării imaginii de sine, deoarece acesta susține că „opțiunile care le operează un individ sunt influențate de imaginea de sine a acestuia și de informațiile pe care le are despre lumea profesiilor.” (Jigău, M., 2001, p. 36)

„Teoria lui Super asupra carierei este puternic influențată de principiile psihologiei dezvoltării și, în acest caz, alegerea unei profesii ne apare ca un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existenței umane.” (Jigău, M., 2001, p. 36)

„Opțiunea pentru o anumită profesie / ocupație nu este doar un moment al deciziei, ci un proces și o succesiune de alegeri intermediare făcute în diferite momente ale vieții, aflate în legătură cu diferite etape de creștere și dezvoltare, de învățare și exersare a abilităților, aptitudinilor și deprinderilor.” (Moraru, M., 2013, p. 32)

Tot autorul D. E. Super mai afirmă că „procesul dezvoltării carierei parcurge cinci stadii aflate într-o succesiune cronologică:

stadiul de creștere (de la naștere pana la 14 ani) presupune că în această etapă se conturează imaginea de sine ca rezultat al identificării cu persoane semnificative pentru copil, crește numărul prilejurilor de interacțiune socială și are loc un proces de constituire și direcționare a intereselor, cât și o dezvoltare și exersare a abilităților și aptitudinilor;

stadiul exploratoriu (15-24 de ani) este caracterizat prin autocunoaștere și experimentare a diferite roluri;

stadiul de stabilizare (25-44 de ani) care are ca elemente specifice, în cazul slujbei dorite, păstrarea respectivei poziții sau, dacă aceasta nu corespunde aspirațiilor, schimbarea ei;

stadiul de menținere (45-64 de ani) în care persoana angajată caută să-și mențină stabilă și sigură poziția în lumea muncii;

stadiul declinului (peste 65 de ani) în care persoana își asumă alte roluri, îndepărtându-se treptat de lumea muncii.” (Jigău, M., 2001, p. 36)

„Din teoria lui Super deducem că activitatea de orientare trebuie să țină cont de specificul aptitudinal si atitudinal al fiecărui elev, oferindu-i sprijin în procesul de formare a unei imagini complete și adecvate despre sine și despre rolul său în lumea muncii.” (Moraru, M., 2013, p. 34)

„Teoria Trăsăturilor și Factorilor emisă de Holland pornește de la premisa că există o puternică legătură între profesie și stilul de viață asociat acesteia.” (Jigău, M., 2001, p. 41)

„Asumpția de bază a acestei teorii este reprezentată de existența unei legături între profesie și tipul de personalitate. O bună potrivire personalitate- profesie conduce la success și satisfacții. Persoana preferă acele profesii și medii profesionale care-i oferă posibilitatea actualizării și maturizării, a valorificării propriilor interese, aptitudini, aspirații și valori.” (Moraru, M., 2013, p. 27)

„Holland realizează un Inventar de Interese Profesionale (120 itemi) prin care identifică tipuri de personalitate profesională, în funcție de interesele și preferințele subiectului pentru lucrul cu oameni sau obiecte, idei sau fapte.” (Moraru, M., 2013, p. 27)

„Holland identifică în structura personalității diferiților indivizi șase moduri specifice de orientare profesională:

realist (R) orientat spre activități fizice, care solicită îndemânare, deprinderi manuale și îndeplinirea de sarcini concrete;

investigativ / intelectual (I) orientat spre activități predominant intelectuale, care presupun rezolvarea de probleme și situații teoretice, explicarea cauzelor și naturii fenomenelor;

artistic (A) orientare spre activități de relaționare mijlocită cu alții prin intermediul produselor artistice;

social (S) orientare spre profesii legate de mediul social, de comunicare și sprijinul celorlalți;

antreprenorial / întreprinzător (E) orientat spre activități care presupun inițiativă personală, dezvoltarea propriei afaceri, coordonarea;

convențional (C) orientare spre activități de execuție bine precizate de alții.” (Jigău, M., 2001, p. 40)

„Alegerea unui loc de muncă este defapt un proces de maturizare a personalității. Măsura în care individul își alege profesia corespunzătoare structurii sale de personalitate, oferă informații despre nivelul său de adaptare la sarcinile de muncă și gradul acestuia de satisfacție.” (Jigău, M., 2001)

„Teoria personalității profesionale se bucură de multă popularitate printre practicieni, datorită simplicității și clarității utilizării acesteia. Oferă informații și instrumente eficiente în orientarea carierei elevilor, spijină procesul decizional și permite corelarea opțiunilor profesionale cu interesele și abilitățile personale.” (Moraru, M., 2013, p. 30)

Holland „pune în discuție și criteriul nivel de consistență (înalt, mediu, scăzut) cu referire la gradul de structurare a tipului de personalitate și a mediului, cât și a intensității relației reciproce dintre acestea.” (Jigău, M., 2001, p. 42)

Acestea sunt instrumente care „permit autoevaluarea, interpretarea și definirea profilului de personalitate, cât și a intereselor profesionale menite să contureze preferințele ocupaționale ale unui individ și, totodată, să se obțină un cod (format din trei litere dintre cele șase menționate: R, I, A, S, E, C) care vor specifica tipul și direcția intereselor, valorile, imaginea de sine, aptitudinile de comunicare interpersonală etc. ale acestuia.” (Jigău, M., 2001, p. 42)

1.3 Factori care influențiază orientarea carierei elevilor

Factori externi

În acest domeniu de activitate participă mai mulți factori dintre care, cei mai importanți sunt școala și familia.

Factorul principal care determină orientarea elevilor către o carieră, este școala. Orientarea carierei este un proces mai complex și de lungă durată, care necesită competență și colaborare între specialiști. (Tomșa, G., 1999)

„La debutul activităților de consiliere și orientare se stabilesc, de comun acord, regulile dupa care va funcționa grupul de elevi- punctualitatea, respectul reciproc, respectarea diversității opiniilor etc.” (Moraru, M., 2013, p. 50)

„Discuțiile vor fi abordate într-o manieră empatică, sinceră și deschisă. Este foarte important contactul vizual între participanți. În interiorul grupului, subiecții învață că nu sunt singurii care întâmpină dificultăți, care au griji și temeri.” (Moraru, M., 2013, p. 50)

„Școala dispune de două mijloace esențiale pentru realizarea obiectivelor și sarcinilor orientării: structura învățământului și procesul de învățământ.” (Tomșa, G., 1999, p.191-192)

Principalii factori implicați în orientarea elevilor la nivel școlar sunt profesorii, diriginții și directorul școlar. (Tomșa, G., 1999)

Profesorul- „are sarcina de a participa în mod continuu și sistematic la activitatea de cunoaștere a elevilor și de îndrumare a acestora în procesul de alegere a studiilor și carierei.” (Tomșa, G., 1999, p. 204)

Dirigintele- „participă în mod direct la desfășurarea procesului de orientare în calitatea sa de profesor, iar în calitatea sa de diriginte coordonează activitatea celorlalți profesori pentru cunoașterea, educarea și informarea și îndrumarea elevilor în plan școlar și profesional.” (Tomșa, G., 1999, p. 206)

Directorul școlii- „rolul directorului în procesul orientării elevilor se manifestă în toate planurile activității sale managerial: planificare și organizare, îndrumare și coordonare, control și evaluare. (10, p. 115)” (Tomșa, G., 1999, p. 208)

Cel de-al doilea factor important, implicat în orientarea elevului, este familia. „Cercetările experimentale și practica educațională relevă faptul că, deși școala are rolul conducător în procesul orientării elevilor, totuși familia este factorul care exercită influența cea mai mare (V.Isambert-Jamati, M.Reuchlin, Fr.Bacher, D.Salade, M.Chivirigă și alții).” (Tomșa, G., 1999, p. 210)

„Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, elevul le datorează educației primite în familie.” (Roșescu, A., 2011, p. 4)

„În societate, familia constituie factorul primordial al formării și socializării copilului. Este cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale bio-psiho-sociale și spirituale. Părinții sunt pentru copii sursa primară și cea mai puternică de învățare, de sprijin afectiv și securitate.” (Moraru, M., 2013, p. 51)

„Mediul familial este determinat de condițiile economice, materiale, culturale, educaționale, comportamentale ale membrilor săi.” (Moraru, M., 2013, p. 51)

Familia poate fi pentru copil „un factor al dezvoltării personalității, un model de imitare, un refugiu permisiv sau, din contră, un câmp de confruntări, o zonă a dogmatismului agresiv, a inflexibilității și autoritarismului.” (Jigău, M., 2001, p. 174)

„Influența școlii poate fi relativ ușor contrazisa de cea a familiei, deoarece aceasta se bazeaza pe aspecte de ordin afectiv, economic etc și începe cu mult timp în urmă, caracterizându-se prin permanență. (Tomșa. G., 1999)

„Familia îsi impune prin diferite căi și mijloace, concepțiile și aspirațiile sale cu privire la alegerea studiilor și profesiunii de către copii.” (Tomșa, G., 1999, p. 210)

„Categoriile de argumente cu care ”operează” familia sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialiștilor în consilierea și orientarea școlară și profesională, acestea fiind de natură economică, afectivă, de conservare a unei tradiții, de autoritate, de poziție socială, de (supra)protecție a copilului etc.” (Jigău, M., 2001, p. 169)

„Nu există o rețetă specială pentru a fi un bun parinte, dar trebuie să existe anumite calități. Părintele trebuie să fie un model pentru copilul său, să îl iubească necondiționat, să îl accepte, să știe când și cum să spună NU, să se facă dispensabil pentru copil.” (Moraru, M., 2013, p. 54)

„Informarea și formarea părinților în ceea ce privește școlaritatea copilului presupune, cel puțin, ca fiecare părinte să cunoască obligațiile legale privind educația copilului, drepturile de care dispune pentru educația copilului, importanța atitudinii lui pentru reușita școlară a copilului, metode de colaborare cu școala.” (Roșescu, A., 2011, p. 2)

Factori interni

Cunoștinte despre sine: interese, valori, deprinderi și caracteristici de

personalitate. „Cu cât cunoștințele despre sine sunt mai exacte, clare și bine structurate, cu atât deciziile de carieră vor fi mai ușor de luat, mai stabile în timp și mai apropiate de decizia optimă.” (Andronic, A., 2012, p. 97)

Cunoștințe despre alternativele educaționale și ocupaționale. Acestea „sunt rezultatul comportamentului explorator manifestat de elevi în vederea obținerii informațiilor despre alternativele educaționale și profesiile de interes.” (Andronic, A., 2012, p. 97)

Stereotipurile ocupaționale „sunt atitudini preconcepute despre:

a) o anume ocupație,

b) persoane care prestează acea ocupație și/sau

c) potrivirea cuiva cu ocupația respectivă.” (Andronic, A., 2012, p. 98)

Abilități decizionale: „strategii și proceduri de acțiune implicate în rezolvarea problemelor de carieră și în selectarea alternativelor optime.” (Andronic, A., 2012, p. 98)

Un studiu ne arată că lipsa de planificare a carierei la elevii de clasa a XII-a nu are un efect pozitiv asupra atitudinii elevilor, iar nevoia de standardizare a tehnicilor de consiliere este recunoscută. Puterea de influență a familiei și a culturii este mai mare decât ceea ce învață elevul la orele de consiliere și planificare a carierei unde elevii primesc mult mai multe informații. (Ionescu, S., 2009)

Succesul consilierii este determinat de „implicarea activă, conștientă și responsabilă a tuturor factorilor educaționali în dezvoltarea socio-educațională și profesională, în crearea unui mediu psiho-educațional optim formării și dezvoltării personalității.” (Moraru, M., 2013, p. 65)

Capitolul II INFORMAREA ȘI ORIENTAREA ELEVILOR

2.1 Informarea școlară și profesională a elevilor

2.2 Tehnici de luare a deciziei

2.3 Rezolvarea de probleme

2.1 Informarea școlară și profesională a elevilor

„Consilierea și orientarea carierei elevilor reprezintă un proces complex de pregătire și îndrumare a acestora spre anumite forme de activitate școlară și academică, studii care să le permită apoi alegerea unor domenii profesionale și ocupații distincte care să concorde cu aptitudinile și interesele lor.” (Tomșa, G., 1999, p. 143)

„Pentru consilierea și orientarea carierei elevilor, o importanță deosebită o prezintă educarea intereselor cognitive și profesionale, precum și a aptitudinilor acestora, dirijarea aspirațiilor în direcția ofertei sociale privind necesarul forței de muncă.” (Tomșa, G., 1999, p. 145)

„Pentru a se ajunge la efectuarea unor opțiuni școlare și profesionale corecte și realiste este absolut necesară informarea elevilor cu privire la tipurile și profilurile de studii pe care le pot urma, la posibilitățile și formele de calificare profesională, la lumea profesiunilor și dinamica lor specifică, la perspectivele dezvoltării social-economice și oferta socială de muncă în diferite sectoare de activitate.” (Tomșa, G., 1999, p. 146)

„Această informare a elevilor cu privire la școlaritate și la viața profesională, se caracterizează printr-o succesiune gradată de acțiuni, acestea fiind următoarele (Tomșa, G., 1999): ”a) o informare generală asupra formelor de pregătire școlară și de activitate profesională, prin care se urmărește familiarizarea elevilor cu diversitatea formelor de pregătire și de activitate social-umană; b) o informare relativ diferențiată cu privire la activitățile profesionale spre care se poate îndrepta elevul în etapa respectivă; c) o informare de detaliu, la încheierea școlarității, asupra domeniilor de activitate (școlară sau profesională) spre care elevul are acces, în pricipiul concodanței relative dintre ceea ce vrea, ceea ce poate și ceea ce trebuie să facă; d) o informare specializată, asupra formelor de solicitare și asupra nivelului concordanței dintre solicitările profesiunii respective și posibilitățile elevului.” (Tomșa, G., 1999, p. 147)

„Furnizarea de informații beneficiarilor serviciilor de consiliere și orientare școlară și profesională nu este un proces sec, mecanic, descriptiv, neutru, detașat, ci înseamnă semnalarea acelor categorii de date utile și relevante pentru un utilizator concret (cu trăsăturile și aspirațiile sale specifice), sublinierea importanței particulare a unora, adaptarea și interpretarea informațiilor, astfel ca persoana să tragă, în mod direct și imediat, maximum de beneficii.” (Jigău, M., 2001, p. 104)

Frank Parsons crede că tinerii ar putea alege cel mai bine o ocupație prin analizarea abilităților acestora, revizuirea locurilor de muncă și utilizarea datelor astfel încât să se potrivească cu un loc de muncă. (Pietrofesa, J., Hoffman, A., Splete, H., 1984)

„Etape în căutarea informației:

Definirea problemei și identificarea în linii mari a tipului de informație căutat.

Identificarea unor surse disponibile, selectarea celor mai potrivite / accesibile.

Localizarea surselor.

Extragerea informațiilor relevante dintr-o sursă.

Organizarea informațiilor din multiple surse și prezentarea rezultatelor.

Evaluarea rezultatelor. Evaluarea eficienței procesului de rezolvare a problemei.” ( Moraru, M., 2013, p. 67)

Situația în multe țări europene și în special în Europa Centrală și de Est a escaladat creșterea șomajului în rândul tinerilor ceea ce a determinat o cerere mai mare pentru orientarea profesională.

Mulți tineri abandonează studiile chiar înainte de a avea diplomă. Acest lucru înseamnă că orientarea profesională trebuie să aibă loc într-un mod mai individualizat, ținându-se cont nu doar de notele oficiale ale elevilor, ci și de indivizi, de competențele acestora, de cultura lor, dar și de experiențele și motivațiile lor complexe.

În timp ce în Statele Unite consilierea carierei și consilierea școlară sunt cele mai importante câmpuri de activitate ale Global Career Development Facilitator (G.C.D.F.), integrarea pe piața muncii a devenit o problemă importantă în Europa. (Weißbach, H., 2009)

Dacă elevii sunt bine informați și îndreptați spre cariera potrivită, satisfacția este mai mare și vor fi mai eficienți în activitățile pe care le prestează.

2.2 Tehnici de luare a deciziei

„Luarea de decizii reprezintă procesul de selectare a unei alternative dintr-o mulțime de variante disponibile la un moment dat.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 106)

„Procesul luării deciziilor este unul puternic dependent de informații, în termeni de modalități de furnizare, adecvare, management, acuratețe, calitate, procesare cognitivă de către utilizatori etc. Întregul proces (care nu este unul în întregime rațional și străin intuiției sau inspirației) presupune înțelegerea / achiziția / interiorizarea informației și prelucrarea acesteia, secvențe temporale de alternanță între decizie și indecizie sau între independență și dependență, toate ducând, în final, spre conturarea unei imagini de sine stabile (de dorit pozitive și realiste) și ale unor decizii ce vor fi urmărite voluntar, independent, cu persistență și susținere motivațională puternică.” (Jigău, M., 2007, p. 26)

Modul în care luăm deciziile ne definește stilul decizional. (Lemeni, G., Miclea, M., 2010)

„Acesta poate fi:

rațional, caracterizat prin tendința subiectului de a analiza logic alternativele;

intuitiv, caracterizat prin utilizarea unor strategii personale în luarea deciziilor (intuiție, bănuieli, superstiții);

dependent, caracterizat prin căutarea de sprijin din partea altor persoane pentru a lua o decizie;

evitant, caracterizat prin tendința de a evita situațiile decizionale, chiar și atunci când alternativele sunt clar specificate.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 106)

„Conținutul deciziei se referă la problema efectivă care necesită luarea unei decizii. Exemple de probleme de carieră:

alegerea școlii și a profilului de studiu;

alegerea unei profesii;

alegerea unui anumit traseu educațional;

alegerea unor modalități de formare a competențelor profesionale.” (Andronic, A., 2012, p. 89)

Tehnicile de luare a deciziei sunt de o importanță deosebită, deoarece mulți indivizi se lovesc de anumite probleme atunci când vine vorba de a lua o decizie.

„Procesul luării deciziei parcurge următoarele etape:

identificarea problemei prin:

– culegerea de informații,

-sistematizarea datelor,

analizarea alternativelor:

-elaborarea câtorva alternative,

-analizarea implicațiilor, consecințelor,

selectarea și aplicarea unei soluții:

-identificarea soluției maximal favorabile,

-aplicarea soluției în practică.” (Jigău, M., 2001, p. 114)

„Un model normativ de luarea deciziei este modelul rațional. Acesta implică etapele de:

strângerea informațiilor despre subiectul în cauză din diferite surse și prin diverse canale (lectură, discuții cu persoane competente, interviuri cu beneficiarii);

procesarea sau analiza informațiilor prin reflecție, utilizarea propriu-zisă a acestora în contexte de lucru, comentarea lor. Activitățile din această etapă contribuie la clarificarea și înțelegerea spectrului de posibilități existente, pe baza criteriilor (obiective și/sau subiective) de judecare a avantajelor și dezavantajelor și de comparare a alternativelor;

alegere, care constă în angajarea persoanei într-o acțiune corelativă unei anumite opțiuni, considerată la un moment dat că are consecințele cele mai favorabile;

implementare, ca moment final al unei decizii.” (Jigău, M., 2007, p. 498)

„G. Collins(1988) redă sintetic procesul de luare a deciziei profesionale:

Alcătuirea unei liste cu: interese, abilități, domenii de experiență, scopuri în viață, obiective profesionale, profesiunea visată;

Culegerea de informații despre un număr de profesiuni și posibilitățile lor;

Alcătuirea unei liste evaluative a unui număr de profesiuni (alternative) și posibilitățile lor (aspecte pozitive și negative);

Decizia de a urma o alternativă;

Mișcarea în direcția aleasă;

Evaluarea deciziei.” (Moraru, M., 2013, p. 68)

„Așadar procesul decizional este bazat pe investigarea resurselor personale și explorarea posibilităților de carieră prin activități de consiliere și orientare. În general se au în vedere următoarele repere ocupaționale:

Cerințe educaționale

Sarcini și atribuții de lucru

Posibilități de dezvoltare

Riscuri

Resurse materiale” (Moraru, M., 2013, p. 68)

Deciziile sunt luate în fiecare zi a vieții, unele sunt importante, altele mai puțin importante, însă nu toate implică mecanismele psihice raționale. Procesul de luare a deciziei depinde de stilul de viață al individului, de valori și experiența de care dă dovadă. (Andronic, A., 2012)

2.3 Rezolvarea de probleme

„Rezolvarea de probleme este una dintre cele mai importante abilități necesare în dezvoltarea personală a copiilor și a adolescenților. Această abilitate le permite acestora să facă față într-un mod eficient unor situații problemă cum sunt: susținerea unui examen, indecizia în alegerea unei specializări la terminarea liceului, respingerea de către colegi, izolarea în clasă, luarea unor decizii responsabile și evitarea implicării în comportamente de risc.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 104)

Problema este definită „ca diferența dintre starea curenta și o stare dorită, diferență care nu este depășită spontan datorită existenței unor obstacole: obiective (condiții fizice, sociale) sau subiective (expectanțe nerealiste, absența informațiilor).” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 104)

Tipuri de probleme:

după gradul de definire

-probleme clar definite: „Dimineața am întâlnire cu antrenorul și nu pot să ajung.”

-probleme slab definite: „Sunt nemulțumit în ultima vreme.”

după gradul de specificitate

-probleme specifice: „Am chiulit astăzi de la ore și maine avem lucrare de control.”

-probleme generale: „Mi-ar plăcea să cumpăr o mașină nouă anul acesta.”

după criteriul importanței

-probleme minore: „Astăzi nu mă pot uita la meciul de fotbal.”

-probleme majore: „Am 16 ani și sunt însărcinată.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010)

Dacă problema este bine definită și specifică, soluțiile de rezolvare pot fi găsite mai usor, însă, dacă problema este slab definită, soluțiile vor fi neclare și vor persista prin absența reperelor rezolutive. (Lemeni, G., Miclea, M., 2010)

„Dincolo de urmărirea dezvoltării unor abilități de rezolvare de probleme, este important de urmărit care este atitudinea elevului față de probleme, prin ce mijloace reușește să le rezolve, iar, în cele din urmă, motivarea elevului să confrunte problemele și să se angajeze în rezolvarea lor.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 105)

„Învățarea, formarea și dezvoltarea unor abilități rezolutive pot preveni reacțiile de evitare și de căutare a unui refugiu în comportamente dezadaptative și dăunătoare (consum de alcool sau droguri). O modalitate de a dezvolta o atitudine pozitivă față de probleme este conștientizarea faptului că, pentru rezolvarea problemei, pot exista concomitent mai multe soluții acceptabile.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 105)

Consilierea și orientarea are un rol important deoarece, consilierul depune anumite eforturi pentru a găsi alternative și pentru a sugera strategii prin care ajută clientul să ajungă la o concluzie pentru a-și rezolva singur problemele. (Meier, S., 1989)

Capitolul III AUTOCUNOAȘTEREA

3.1 Interese

3.2 Aptitudini și deprinderi

3.3 Valori

3.1 Interese

„Interesele reprezintă preferințele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoștințe sau de activitate.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 144)

Ed. Claparede consideră termenul de interes ca fiind ”factorul care ajustează, care acomodează mediul la necesitpțile subiectului.” J. Dewey califică interesul ca o ”forță emoționată în acțiune”. (P.P. Neveanu, 1978, apud Dumitru-Tiron, E., 2005, p. 118)

„Interesele constituie factori motivaționali esențiali în alegerea carierei și determină gradul de satisfacție și performanță pe care le realizează persoana în activitățile pe care le desfășoară.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 144)

Tipurile de interese după modelul hexagonal al lui Holland din 1979 sunt:

interese realiste (R) – activități care presupun lucrul cu obiecte, mașini și instrumente;

interese investigative (I) – activități de cercetare/ investigare;

interese artistice (A) – activități care presupun o rezolvare creativă cu posibilitate de autoexpresie;

interese sociale (S) – activități care presupun relaționarea interpersonală;

interese antreprenoriale (E) – activități care permit inițiativă și posibilitate de coordonare;

interese de tip convențional (C) – activități care necesită manipularea sistematică și ordonată a unor date. (Andronic, A., 2012)

„În ceea ce privește dezvoltarea intereselor, acestea sunt determinate de factori genetici, pe de o parte (potențialul aptitudinal) și de oportunități de învățare, pe de altă parte (activitățile și jocurile în care sunt angrenați copiii, mijloacele materiale și instrumentele care le sunt puse la dispoziție etc.)” (Andronic, A., 2012, p. 69)

„Interesele se manifestă prin comportamente de apropiere față de anumite activități și pot fi identificate atat pe baza unor indicatori calitativi (de exemplu, trăirea emoțională, resimțită de o persoană atunci când realizează o anumită activitate), cât și cantitativi (de exemplu, frecvența activităților de același tip, în care se angajează o persoană).” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 147)

„Când persoanele iau decizii legate de școala pe care vor sa o urmeze sau de profesia pe care vor să o practice, ele urmăresc ca acestea să corespundă intereselor proprii, adică să existe o suprapunere cât mai mare între preferințele persoanei și activitățile specifice mediului școlar sau professional.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 147)

3.2 Aptitudini și deprinderi

„Aptitudinea reprezintă potențialul unei persoane de a învăța și de a obține performanță într-un anumit domeniu.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 152)

„Pentru ca aptitudinea să se manifeste în performanță, ea se dezvoltă prin învățare și exersare. Astfel, pe baza aptitudinii, elevul dobândește mai întâi abilități (cunoștințe declarative și procedurale). Prin aplicare în practică și exersare, abilitățile devin deprinderi.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 152)

Aptitudinile sunt de mai multe tipuri:

a) „După gradul de generalitate, aptitudinile pot fi:

aptitudini generale;

aptitudini speciale.

b) După domeniul în care se manifestă, aptitudinile pot fi:

cognitive;

sociale;

profesionale;

academice;

artistice;

muzicale;

sportive etc.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 36)

Dezvoltarea acestor aptitudini presupune „în primul rând exploatarea eficientă a potențialului individual pentru obținerea unor performanțe cât mai bune.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p.39)

„Performanța în orice domeniu este dependentă de: volumul cunoștințelor din domeniul respectiv, baza de strategii de rezolvare a problemelor specifice domeniului și metacogniția sau cunoștințele care permit utilizarea adaptată și contextualizată a strategiilor și a abilităților de rezolvare a problemelor domeniului.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 39)

„Aptitudinile stau la baza performanțelor în muncă și asigură parcurgerea cu succes a diverselor forme de pregătire academică și profesională.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 153)

„Abilitățile și deprinderile au grade diferite de transferabilitate:

Redus- atunci când pot fi transferate unui număr redus de activități (interpretarea la un instrument musical)

Crescut- se aplică în domenii multiple de activitate (scris, citit, utilizarea tehnologiei informatice etc.) ” (Andronic, A., 2012, p. 75)

3.3 Valori

„Valorile reprezintă convingerile bazale ale unei persoane, referitor la ceea ce este important în viață, în relațiile interpersonale și în muncă.” (Andronic, A., 2012, p. 72)

„Exemple de valori sunt: responsabilitatea, inițiativa, timpul liber, confortul, mediul familial plăcut, banii, puterea, recunoașterea, frumosul etc. Acestea sunt aspecte generale care transcend situațiile specifice și se constituie în standarde pentru alegerile personale.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 148)

Valori legate de muncă:

a. Valori generale –valori legate de muncă

„În general, valorile legate de muncă derivă din valorile generale. De exemplu, dacă pentru o persoană este importantă în general securitatea personală, atunci unul dintre criteriile principale în alegerea carierei va fi ca aceasta să îi ofere securitate personală.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 148)

b. Valori intrinseci- valori extrinseci

„Valorile intrinseci reprezintă acele convingeri care motivează comportamentul persoanei, independent de o recompensă externă. Exemple de valori intrinseci sunt: autonomia, competența profesională, exprimarea creativității etc.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 149)

„Valorile extrinseci motivează comportamentul prin recompensele externe, care pot fi obținute în urma realizării unei activități. Exemple de valori extrinseci sunt: prestigiu, statut, avantaje financiare, securitate, relații de muncă satisfăcătoare.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 149)

c. Dezvoltarea valorilor legate de muncă

„Valorile legate de muncă se dezvoltă în cadrul experiențelor individuale din familie, școală, comunitate sau la locul de muncă.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 150)

„Valorile sunt la fel de importante ca oricare dintre componentele stilului de viață; ele nu sunt doar ceva legat de locul de muncă.” (Pyke, G., Neath, S., 2002, p. 93)

„Valorile se concretizează în aspirații și cerințe față de mediile de activitate și față de stilul de viață aferent unei cariere. Alegerea carierei presupune, în același timp, și optarea pentru un anumit stil de viață. Orarul zilnic, mediul de viață, prestigiul, timpul liber, venitul sunt câteva elemente specifice stilului de viață, care sunt în strânsă legătură cu cariera.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 151)

„Prin urmare, valorile constituie unul dintre factorii importanți în alegerile pe care elevul le realizează, prin influența lor directă asupra:

deciziei de carieră;

adaptării la cerințele mediului educațional/ocupațional;

satisfacției academice/ profesionale.” (Lemeni, G., Miclea, M., 2010, p. 152)

Partea a II-a Metodologia cercetării

Capitolul IV

PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1 Justificarea cercetării

Această cercetare este făcută cu scopul de a ajuta elevii să își descopere propria personalitate și de a-i îndrepta spre cariera care se potrivește cel mai bine cu interesele acestora și cu ceea ce știu să facă.

4.2 Obiective

Identificarea tipului de personalitate al elevilor

Relevarea celor mai semnificative aspecte care vizează alegerea unui domeniu ocupațional de către elevi.

Identificarea domeniilor ocupaționale vizate de elevi după finalizarea liceului

4.3 Ipoteze

Ipotezele sunt „baza cercetării științifice”.

Aceastea sunt „presupuneri rezonabile despre relații” care „explică în general unele fenomene sau procese”. (Nuissl, E., 2011, p. 25)

Ipotezele cercetării în derulare sunt:

Cunoașterea de către elevi a tipului propriu de personalitate, determină orientarea spre o carieră de succes

Există o corelație între domeniul ocupațional vizat al elevilor de liceu și profilul liceului ales

4.4 Variabile

Am ales ca variabilă independentă tipul de personalitate al elevului, iar ca variabile dependente: cariera de succes, domeniul ocupațional vizat și profilul liceului la care studiază elevul.

4.5 Eșantionare

Pentru realizarea acestui studiu am ales să folosesc o cercetare cantitativă. Pentru aceasta, am realizat culegerea datelor la nivel rural la Liceul Teoretic Periam care are doua profile: Uman- filologie și Real- matematică-informatică. Am ales în acest sens un eșantion de 60 de elevi.

Participanții:

22 de elevi fac parte din clasa a XII-a cu profil Uman

20 de elevi fac parte din clasa a XI-a cu profil Real

18 elevi fac parte din clasa a XI-a cu profil Uman

4.6 Instrumente

Ca instrumente pentru culegerea datelor am ales:

– Chestionarul de Interese Profesionale a lui Holland: cu ajutorul căruia aflăm tipul de personalitate al elevilor și domeniile ocupaționale care se potrivesc personalității lor; cu ajutorul acestui instrument vom testa prima ipoteză;

– Interviu semistructurat: cu ajutorul căruia descoperim părerea elevilor despre școală și ceea ce doresc să facă după finalizarea ei; cu acest instrument vom testa a doua ipoteză.

4.7 Cadrul cercetării

Ca locație am ales Liceul Teoretic Periam. Realizarea demersului investigativ a durat aproximativ 2 ore și 30 de minute.

4.8 Cercetare

Chestionar de interese profesionale (tip Holland)

Cu ajutorul acestui instrument de cercetare verificăm prima ipoteză: cunoașterea de către elevi a tipului propriu de personalitate, determină orientarea spre o carieră de succes.

Chestionarul de interese profesionale de tip Holland oferă individului posibilitatea de a afla cărui tip de personalitate aparține: realist (R), intelectual (I), artistic (A), social (S), întreprinzător (E) și convențional (C), fiecărui tip de personalitate corespunzându-i o succesiune de profesii. Chestionarul cuprinde 120 de itemi care vizează diverse activități. Respondentul trebuie să acorde 2 puncte dacă îi place acea activitate, 1 punct dacă activitatea respectivă îi este indiferentă și 0 puncte dacă acea activitate îi displace. Activitățile sunt împărțite în funcție de cele șase tipuri de personalitate.

După aplicarea acestui chestionar, am descoperit că fiecărui elev îi aparține un tip de personalitate predominant, după cum urmează în tabelele de mai jos:

4.1 Tabel cu datele clasei a XII-a U

4.2 Tabel cu datele clasei a XI-a R

4.3 Tabel cu datele clasei a XI-a U

Fiecare coloană corespunde unui anumit tip de personalitate după cum urmează:

REALIST/MOTOR (R)

INTELECTUAL/INVESTIGATOR (I)

ARTISTIC/ESTETIC (A)

SOCIAL/DE SUSȚINERE (S)

ÎNTREPRINZĂTOR/PERSUASIV (E)

CONVENȚIONAL/CONFORMIST (C)

În funcție de datele aflate din tabele, am realizat următoarele grafice, care ne arată câte tipuri de personalitate de același fel se află în aceeași clasă:

4.1 Graficul pentru clasa a XII-a U

4.2 Graficul pentru clasa a XI-a R

4.3 Graficul pentru clasa a XI-a U

Analizând graficele de mai sus se observă că:

în clasa a XII-a Uman există o dezvoltare accentuată a intereselor de tip Întreprinzător din care fac parte 8 elevi; la un scor cu egalitate urmeză tipurile de personalitate Artistic din care fac parte 5 elevi și Social din care fac parte tot 5 elevi; apoi avem tipul de personalitate Convențional cu 3 elevi și tipul de personalitate Realist cu doar 2 elevi; din cel Intelectual nu face parte niciun elev.

în clasa a XI-a Real cu cea mai mare frecvență se află tipul de personalitate Întreprinzător la 5 dintre elevi; urmat de tipul de personalitate Social cu 4 elevi; apoi urmează cu scoruri egale tipurile de personalitate Intelectual la 3 elevi, Artistic la 3 elevi și Convențional tot la 3 elevi; iar pe ultimul loc se află tipul de personalitate Realist cu 2 elevi.

în clasa a XI-a Uman avem o frecvență accentuată a tipul de personalitate Social la 7 dintre elevi; la un scor egal urmează tipurile de personalitate Artistic cu 4 elevi și Întreprinzător cu 4 elevi; tipului de personalitate Intelectual îi revin 2 elevi și 1 elev tipului de personalitate Convențional; din cel Realist nu face parte niciun elev.

Analizând la nivelul eșantionului total, cel mai accentuat tip de personalitate pe care îl întâlnim la cei mai mulți dintre elevi este cel Întreprinzător cu 17 elevi din totalul de 60. Este urmat la un punctaj foarte strâns de tipul de personalitate Social din care fac parte 15 elevi. Tipul de personalitate cu cea mai redusă frecvență este cel Realist cu doar 4 elevi din totalul de 60, urmat de tipul Intelectual din care fac parte 5 elevi.

Descrierea tipurilor de personalitate și domeniile ocupaționale potrivite fiecărui tip:

Tipul de personalitate Realist: este agresiv, are o organizare motorie bună, nu are deprinderi verbale și de relaționare, rezolvă probleme concrete nu abstracte, este nesociabil;

Preferă activități care nu solicită manipularea ordonată și sistemică a obiectelor, instrumentelor, mașinilor;

Competențe achiziționate: manuale în domeniul mecanic, agricol, tehnic;

Îi displac activitățile sociale și educaționale.

Domenii ocupaționale: arhitect, antrenor de atletism, operator mecanic, șofer, electrician, inginer, pădurar, ofițer în poliție, medic veterinar .

Tipul de personalitate Intelectual: este orientat către sarcină, gândește problemele, încearcă să înțeleagă și să organizeze lumea, îi plac sarcinile ambigue, orientat spre abstract;

Preferă activități care implică investigații creative asupra fenomenelor fizice, biologice și culturale;

Competențe achiziționate: științifice și matematice;

Îi displac activitățile persuasive, sociale, repetitive.

Domenii ocupaționale: fizician, antropolog, biolog, farmacist, programator, geolog, matematician, manager de cercetare – dezvoltare, sociolog, analist de sistem.

Tipul de personalitate Artistic: relaționează indirect printr-o autoexprimare proprie mediului artistic;

Preferă activități nestructurate care presupun manipularea materialelor pentru a crea forme artistice noi;

Competențe achiziționate: artistice în domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar;

Îi displac activitățile ordonate, sistematizate, administrative, de afaceri.

Domenii ocupaționale: muzician, poet, scriitor, fotograf, actor, proiectant de reclame, jurnalist, grafician, regizor de filme, cosmetician, profesor de artă, balerin.

Tipul de personalitate Social: alege activități de predare și terapeutice, îi plac lucrurile sigure, are deprinderi verbale și de relaționare, este orientat social;

Preferă activități care implică informarea, pregătirea, dezvoltarea, grija pentru alte persoane;

Competențe achiziționate: în stabilirea unei bune relaționări cu alte persoane;

Îi displac activitățile manuale și tehnice care presupun utilizarea de materiale și mașini / unelte.

Domenii ocupaționale: profesor, psiholog, asistent social, portar, consilier al consumatorului, avocat în probleme de mediu, manager resurse umane, agent de voiaj.

Tipul de personalitate Întreprinzător: utilizează deprinderile sale verbale în situații care-i furnizează ocazii de vânzare, de dominare, de a conduce pe alții;

Preferă activități în care solicită alte persoane pentru atingerea scopurilor sale organizatorice sau financiare;

Competențe achiziționate: de lider, de persuasiune, de relaționare interpersonală;

Îi displac activitățile care implică investigații creative.

Domenii ocupaționale: vânzător, politician, bucătar șef, avocat, agent de asigurare pe viață, optician, manager al unui restaurant, agent de vânzări.

Tipul de personalitate Convențional: are o structură verbală formală, utilizează cifrele, alege rolurile de subordonat, își realizează scopurile prin conformism, este loial puterii;

Preferă activități care solicită manipulări ordonate și sistematizate a datelor, organizând informațiile scrise și pe cele numerice;

Competențe achiziționate: de organizare, de sistematizare;

Îi displac activitățile nestructurate, nesistematice și artistice.

Domenii ocupaționale: secretar, bibliotecar, funcționar, contabil, bancher, manager de credit, asistent stomatolog, agent fiscal, personal civil în armată, dietetician.

Fiecărui individ îi aparține și un cod al profesiilor. În funcție de punctele totalizate (vezi tabelele 4.1, 4.2, 4.3), pot să apară mai multe variante:

Varianta a:

Cod format din combinația a două domenii cu punctajele cele mai mari. Ex. punctaj maxim la coloana 5, punctaj imediat superior la coloana 4, cod: ÎNTREPRINZĂTOR- SOCIAL

Varianta b:

Dacă două sau trei domenii de interes pentru carieră sunt egale ca scor și se situează pe primul loc, codurile vor fi date de combinațiile posibile. (Dacă aceste domenii cu scor egal sunt mai multe de trei, rezultatele nu sunt semnificative, chestionarul poate fi completat mai târziu încă o dată.) Ex. punctaj egal la coloanele 4 și 6, coduri: SOCIAL- CONVENȚIONAL și CONVENȚIONAL- SOCIAL. În cazul în care se obțin scoruri egale la trei coloane, ca de exemplu în coloanele 1, 4 și 6, vor exista șase coduri: REALIST- SOCIAL, REALIST- CONVENȚIONAL, SOCIAL- REALIST, CONVENȚIONAL- REALIST, SOCIAL- CONVENȚIONAL și CONVENȚIONAL- SOCIAL

Varianta c:

Dacă există un singur domeniu de interes cu un scor foarte mare, dar există două sau mai multe scoruri egale pe locul doi, codurile vor fi rezultatul combinațiilor domeniului de interes cu scorul cel mai ridicat cu fiecare din domeniile situate pe locul doi cu scoruri egale. Ex. coloana 1 înregistrează punctajul cel mai mare, pe locul doi cu scoruri egale sunt coloanele 5 și 6, astfel codurile vor fi: REALIST- ÎNTREPRINZĂTOR și REALIST- CONVENȚIONAL.

Analizând tabelele cu datele fiecărui chestionar, se observă că cel mai des întâlnită în codurile profesionale este varianta a urmată, în câteva cazuri, de varianta c.

În cazul în care, indivizii doresc să urmeze un domeniu ocupațional care nu aparține tipului de personalitate predominant, însă face parte din domeniile de activitate ale codului profesional propriu, acesta poate avea o carieră de succes și în acea profesie.

În continuare, în tabelul de mai jos, în dreptul fiecărui cod, sunt date domeniile de activitate corespunzătoare, cu informațiile legate de interesele avute pentru diferite profesii:

4.4 Tabel coduri – domenii de activitate

(https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/chestionar-de-interese-profesionale.doc)

În ceea ce privește prima ipoteză: „Cunoașterea de către elevi a tipului propriu de personalitate, determină orientarea spre o carieră de succes” pe care am ales să o verificăm prin Chestionarul de interese profesionale de tip Holland, datorită analizei făcute pe baza datelor din chestionare, am ajuns la concluzia că fiecare elev are un tip de personaliate predominant căruia i se potrivesc o serie de domenii ocupaționale, însă ceea ce nu putem testa este dacă vor avea sau nu o carieră de succes.

Ghid de interviu semistructurat

Cu ajutorul acestui instrument de cercetare dorim să verificăm a doua ipoteză: există o corelație între domeniul ocupațional vizat al elevilor de liceu și profilul liceului ales.

Am întocmit un ghid de interviu format din 5 întrebări care au fost adresate elevilor din clasele a XI-a și a XII-a de la Liceul Teoretic Periam.

Întrebările care construiesc acest interviu, ne ajută să descoperim dacă elevii au mai participat la ore de consiliere și orientare în carieră, care este concepția acestora despre faptul că succesul în viață este determinat de succesul școlar, care sunt interesele acestora, ce domeniu ocupațional doresc să urmeze după terminarea liceului și factorii care i-au influențat spre decizia de a urma liceul respectiv.

Răspunsurile urmează a fi prezentate, prelucrate și interpretate respectându-se confidențialitatea datelor.

Prima întrebare din interviu este „Ați mai participat la ore de consiliere și orientare în carieră?” din care reies următoarele răspunsuri:

clasa a XII-a Uman

DA- 40%

NU- 60%

clasa a XI-a Real

DA- 0%

NU- 100%

clasa a XI-a Uman

DA- 40%

NU- 60%

După cum se observă, elevii de la profil umanist au mai participat la ore de consiliere și orientare în carieră într-un număr destul de mare, însă din răspunsurile acestora înțelegem că s-a întămplat fie în timpul orelor de dirigenție, fie în timpul celor de consiliere și orientare care face parte din aria curriculară, materie predată tot de profesorul diriginte.

Cea de-a doua întrebare este „Ce persoane v-au influențat în alegerea acestui liceu?”. Răspunsurile variază între părinți, prieteni, alegere proprie.

clasa a XII-a Uman

Părinți- 70%

Prieteni- 10%

Alegere proprie- 20%

clasa a XI-a Real

Părinți- 80%

Prieteni- 5%

Alegere proprie- 15%

clasa a- XI-a Uman

Părinți- 40%

Prieteni- 20%

Alegere proprie- 40%

După cum se observă, majoritatea răspunsurilor merg către părinți, aceștia fiind cel mai frecvent factor de influență al copiilor.

A treia întrebare este „Ce vă propuneți după terminarea liceului? Menționați și domeniul ocupațional vizat.”. Răspunsurile variază, probabil, în funcție de profilul ales, având în vedere că cercetăm două profiluri diferite, real și uman.

clasa a XII-a Uman

Facultate -60% (câteva exemple: Agronomie, Mecanică, FEAA, Drept, UMF, Arte, Litere)

Loc de muncă- 20% (câteva exemple: loc de muncă în construcții, șofer de tir)

Cursuri- 20% (câteva exemple: coafură, make-up, bucătar/ospătar)

Nehotărâți- 0%

clasa a XI-a Real

Facultate- 55% (câteva exemple: UMF, Arhitectură, Pedagogie, Turism, Agronomie)

Loc de muncă- 15% (câteva exemple: șofer de tir, străinătate)

Cursuri- 10% (câteva exemple: coafură, make-up)

Nehotărâți- 20%

clasa a XI-a Uman

Facultate- 45% (câteva exemple: Resurse Umane, Limbi străine, Drept, Agronomie, Academia de Poliție)

Loc de muncă- 15% (câteva exemple: la un salon de înfrumusețare,

Cursuri- 15% (câteva exemple: make-up, bucătar)

Nehotărâți- 25%

După cum se observă în procentaje, facultatea este pe primul loc pentru elevi, atât pentru cei din clasa a XII-a, cât și pentru cei de clasa a XI-a. Cei din clasa a XII-a sunt hotărâți și pregătiți pentru ceea ce urmează, având în vedere că fac parte din anul terminal.

A patra întrebare este „V-ați sfătuit cu cineva despre interesele dumneavoastră?” la care elevii au răspuns:

clasa a XII-a Uman

DA- 80%

NU- 20%

clasa a XI-a Real

DA- 80%

NU- 20%

clasa a XI-a Uman

DA- 80%

NU-20%

Din analiza interviurilor descoperim că elevii doresc să își exprime părerea și să primească sfaturi cât mai multe, să se informeze din diferite părți și de la diferite persoane.

Ultima întrebare din interviu este „În ce măsură considerați că reușita școlară determină reușita în viață? Comentați răspunsul!”. La această întrebare avem multe răspunsuri deschise.

clasa a XII-a Uman

DA- 90%

NU- 10%

clasa a XI-a Real

DA- 80%

NU-20%

clasa a XI-a Uman

DA-70%

NU- 30%

Din răspunsurile elevilor, ne dăm seama că o mare parte dintre aceștia consideră că școala determină reușita în viață. Răspunsurile spun că „Școala ne ajută din orice punct de vedere în viață. Dacă nu ai școală, nu ai un job asigurat.”; „După terminarea unui liceu sau a unei facultăți, locul de muncă ar fi mai ușor și am avea un mod de viață mai bun.”; „Ajută la formarea viitorului.”; „Dacă înveți și ai o cultură generală bogată ai mai multe șanse să devi un om de succes.”; „Ne asigură, în primul rând, un viitor.”; ”Fără școală nu poți face nimic în viață de care să beneficiezi în viitor.”; „Consider că școala ne ajută în alegerea unei meserii.”; „O consider foarte importantă, deoarece cu o diplomă mergi la lucru și vei fi văzut altfel.”.

Cei care fac parte din seria răspunsurilor negative, consideră că „Școala nu garantează succesul”; „Nu trebuie să ai școală neaparat pentru a reuși ceva în viață”; „Nu trebuie să înveți pentru a reuși în viață, trebuie doar să te informezi cu datele necesare ție și să fii descurcăreț”; „Dacă în școală o persoană poate evolua, o poate face și în viață, însă doar cu muncă”.

După analizarea datelor din interviuri, constatăm că elevii au nevoie de consiliere și orientare în carieră, pentru a-i ajuta să ia deciziile potrivite și să fie mai hotărâți în ceea ce privește propria carieră. Această consiliere trebuie să fie făcută de un specialist în domeniu, deoarece acesta știe cel mai bine pașii prin care trebuie să se ajungă la rezolvarea problemelor și luare unor decizii pertinente, pentru a fi satisfăcuți și mulțumiți de ceea ce fac pe viitor.

În cadrul orei de consiliere si orientare școlară realizată de profesorul diriginte, putem spune că se învață doar o bază a cunoștințelor pentru orientarea în carieră. Când există un consilier specialist, care știe toate informațiile prin care poate îndruma elevii spre cariera potrivită, este mult mai benefic.

Factorii de influență principali cu o frecvență majoră în răspunsurile elevilor au fost părinții, însă trebuie ținut cont că, deși sunt toată ziua în jurul copilului, aceștia nu sunt destul de bine informați sau nu își cunosc destul de bine copilul și interesele acestuia. Deci nu putem spune că părinții sunt cei mai buni îndrumători în ceea ce privește luare unor decizii importante, deoarece, mulți dintre aceștia îndrumă copilul să urmeze ceea ce ei își doresc sau ceea ce cred că s-ar potrivi mai bine pentru copilul lor.

După datele avute, putem deduce din răspunsurile și din reacțiile elevilor că au planuri pentru viitor, însă doresc să fie mai bine informați. Doresc să știe ce șanse au după terminarea unei facultăți și dacă alegerile lor sunt cautate pe piața muncii. Unii se îndreaptă către diferite facultăți, alții către anumite cursuri care să le aducă beneficii, în timp ce câțiva se gândesc deja la căutarea unui loc de muncă.

Din acest interviu mai descoperim că elevii sunt dornici să primească sfaturi și să își exprime propria părere, să fie ghidați și informați cu privire la tot ceea ce îi interesează.

Conform spuselor elevilor, implicarea școlii în dezvoltarea lor are o foarte mare importanță pentru a reuși în viață, deoarece este un prim pas spre a dobândi cunoștințe necesare pentru a se îndrepta spre un servici bun și pentru a avea un venit lunar acceptabil.

În ceea ce privește a doua ipoteză a acestei cercetări: „Există o corelație între domeniul ocupațional vizat al elevilor de liceu și profilul liceului ales” pentru care am realizat verificarea cu ajutorul unui interviu, ajungem la concluzia că cei care urmează profilul Real s-au orientat bine în alegerea liceului, deoarece nu se vor lovi de prea multe dificultăți în ceea ce privește domeniile ocupaționale pentru care vor opta, chiar dacă este vorba de Medicină, Turism sau Agronomie, este un profil care pune bazele pe matematică-informatică iar acest lucru le va fi de foarte mare ajutor. În ceea ce privește clasele care fac parte din profilul Uman, și aici elevii optează pentru facultăți care au legătură cu liceul ales, însă cei care vor să se orienteze spre Facultatea de Medicină și Farmacie, Agronomie sau pe domeniul afacerilor, se vor lovi de anumite dificultăți, deoarece acest profil pune bazele pe limbi străine și limba română și nu pe matematică, chimie sau biologie, iar acest lucru trebuie luat în calcul.

Capitolul V CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Parcurgerea bibliografiei ne-a ajutat la colectarea unor informații relevante cu ajutorul cărora am realizat fundamentarea teoretică. Aceasta ne descrie ceea este important ca persoana să știe despre sine și pașii care trebuie urmați pentru a merge spre o carieră care să aducă satisfacții.

Colectarea datelor a fost realizată într-un cadru liniștit, elevii fiind dornici să acorde timpul necesar pentru a se descoperi.

Din rezultatele obținute, ajungem la concluzia că prima ipoteză a fost confirmată parțial. Cu ajutorul chestionarului de interese profesionale elevii și-au descoperit tipul de personalitate și domeniile ocupaționale aferente, dar nu putem testa cu exactitate dacă aceștia se vor îndrepta către o carieră de succes chiar dacă își cunosc personalitatea.

Cea de-a doua ipoteză a fost testată printr-un ghid de interviu semistructurat care ne-a ajutat la colectarea datelor necesare. Datorită rezultatelor obținute, această ipoteză se confirmă, deoarece există o corelație între domeniul ocupațional vizat al elevilor de liceul și profilul liceului ales.

Identificarea intereselor proprii pentru diferite tipuri de activități are o importanță majoră, deoarece ocupațiile care se potrivesc cu interesele au un grad mai mare de satisfacere pentru fiecare individ, decât ocupațiile care nu corespund cu interesele.

Una dintre recomandările pe care le-am face cu privire la această cercetare ar fi ca elevilor să li se aducă un consilier specialist care să le transmită informațiile necesare cu privire la carieră, să fie ajutați și îndrumați spre luarea unei decizii care sa le aduca beneficii în viitor.

O altă recomandare ar fi ca elevilor să li se aplice o serie de teste care să îi ajute să își cunoască valorile, aptitudinile, deprinderile și interesele, deoarece aceste lucruri ar simplifica luarea deciziei.

Bibliografie

Andronic, A. ( 2012), Consilierea carierei: valori și impact asupra actorilor educaționali, Psihomedia, Sibiu

Belkin, G. (1984), Introduction to Counseling, Iowa Brown, Dubuque

Crașovan, M., Sava, S. (2012), Validation of Competencies as Part of Career Counseling, Thessaloniki

Dumitru-Tiron, E. (2005), Consiliere educațională, INSTITUTUL EUROPEAN, Iași

Ionescu, S., (2009), Choosing a Career- Myths and Reality in our Schools, Vol. LXI, No. 2, p. 143-145. Accesat la adresa http://web.b.ebscohost.com/ehost/pdfviewer/pdfviewer?vid=9&sid=396da698-9211-4596-9f1c-e49c40e81cca%40sessionmgr198&hid=115 în data de 22 iunie 2015

Jigău, M. (2001), Consilierea carierei, Editura SIGMA, București

Jigău, M. (2007), Consilierea carierei: compendiu de metode și tehnici, Editura SIGMA, București

Lemeni, G., Miclea, M. (2010), Consiliere și orientare: ghid de educație pentru carieră, ASCR, Cluj-Napoca

Meier, S. (1989), The Elements of Counseling, Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove California

Moraru, M. (2013), Consiliere psihopedagogică, OVIDIUS UNIVERSITY PRESS, Constanța

Moraru, M. (2013), Consiliere și orientare: elemente de formare a profesorilor, OVIDIUS UNIVERSITY PRESS, Constanța

Pietrofesa, J., Hoffman, A., Splete, H. (1984), Counseling: An Introduction, Houghton Mifflin Company, Boston

Pyke, G., Neath, S. (2002), be your own career consultant, Pearson Education Limited, Great Britain

Roșescu, A. (2011), Consiliere și orientare, Sedna Print, Câmpulung Muscel

Silvaș, A. (2008). „Consiliere și orientare: curs pentru uzul studenților”. Accesat la adresa http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/curs_Consiliere_si_orientare_Nivelul_II.pdf în data de 23 iunie 2015

Tomșa, G. (1999), Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi, CASA DE EDITURĂ ȘI PRESĂ VIAȚA ROMÂNEASCĂ, București

Weißbach, H. (2009), Counseling: G.C.D.F. Experiences in the EU Labour Market, Vol. LXI, No. 1, p. 67-70. Accesat la adresa http://web.b.ebscohost.com/ehost/pdfviewer/pdfviewer?vid=6&sid=396da698-9211-4596-9f1c-e49c40e81cca%40sessionmgr198&hid=115 în data de 22 iunie 2015

Nuissl, E. (2011), Cercetare educațională empirică pentru începători, Editura Mirton, Timișoara

https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/chestionar-de-interese-profesionale.doc

ANEXE

ANEXA 1

CHESTIONAR DE INTERESE PROFESIONALE (TIP HOLLAND)

În chestionarul care urmează sunt date mai multe activități. Va trebui să treceți în dreptul fiecăreia, în căsuța închisă la culoare din dreptul ei, o cifră care va semnifica dacă activitatea respectivă îți place, îți displace sau îți este indiferentă. Astfel:

2- dacă vă place acea ocupație,

1- dacă vă este indiferentă,

0- dacă vă displace acea ocupație.

Nu trebuie să luați în considerare competențele sau pregătirea necesară pentru aceste activități, ci numai ceea ce simțiți față de ele. Lucrați repede. Primele reacții constituie cele mai bune răspunsuri.

(https://alili2001.files.wordpress.com/2014/12/chestionar-de-interese-profesionale.doc)

ANEXA 2

Ghid de inverviu semistructurat

Ați mai participat la ore de consiliere și orientare în carieră?

Ce persoane v-au influențat în alegerea acestui liceu?

Ce vă propuneți după terminarea liceului? Mentionați și domeniul ocupațional vizat.

V-ați sfătuit cu cineva despre interesele dumneavoastră?

În ce măsură considerați că reușita școlară determină reușita în viață? Comentați raspunsul!