Consilierea reprezintă o procedură utilizată în asisten [604698]

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Departamentul de Asistenta Sociala

Anul III, ID.

​
Consilierea în asisten
ț
a socială

Conf. Dr. Gheorghi
ț
a Nistor
Student: [anonimizat], dar
ș
i în alte profesii, în

vederea îndrumării indivizilor, familiilor, grupurilor către scopuri specifice, utilizându-se o serie

de activită
ț
i. (Barker R. L ., 1999)

Rela
ț
ionarea, mod ul în care o persoană interac
ț
ionează cu ceilal
ț
i este elementul de bază

al activită
ț
ii asisten
ț
ilor sociali ce activează în serviciile sociale
ș
i de sănătate. Deprinderile de

comunicare
ș
i consiliere s unt folosite zilnic pentru a construi astfel de rela
ț
ii în scopul derulării

eficiente a ceea ce va urma. Toate procesele specifice asisten
ț
ei sociale: intervievarea, evaluarea

ini
ț
ială, planificarea inter ven
ț
iilor, interven
ț
iile propriu-zise, evaluările finale; au loc în contextul

interac
ț
iunii cu oamenii, c u îngrijorările
ș
i crizele lor de via
ț
ă. (Seden J., 2005)

L.C. Johnson define
ș
te deprinderea în Asistenta socială ca fiind: ”componenta practică

reunind cuno
ș
tin
ț
ele
ș
i valorile pe care le transformă în ac
ț
iune ca răspuns la o problemă sau la o

nevoie”

Paul Gullaume afirmă că deprinderea, în sensul său cel mai larg, se prezintă ca un mod

dobândit de a fi, de a lucra, sim
ț
i sau gând. Cu cât individul dispune de mai multe
ș
i mai variate

deprinderi în domeniul unei activită
ț
i cu atât mai mari vor fi posibilită
ț
ile sale în găsirea

solu
ț
iilor adecvate, în com binarea
ș
i recombinarea sistemelor cu a c
ț
iuni efectuate pentru

rezolvarea problemelor.

Conform Micului Dic
ț
ionar enciclopedic: deprinderea este obi
ș
nuin
ț
ă, un obicei, o

însu
ș
ire, habitudine sau tr ăsătură dobândită prin învățare; modalitate de ac
ț
iune formată și

consolidată prin exerci
ț
iu și executată cu ușurin
ț
ă având unele componente automatizate dar fără

pierderea controlului conștient. Alături de interviu, consilierea reprezintă o componentă de bază

a Asisten
ț
ei Sociale.

Consilierea reprezintă o deprindere pentru asistentul social care oferă servicii clienților aflați în

dificultate.

Martin Davies define
ș
te consilierea ca o activitate a unei persoane plătite sau voluntare

care oferă în mod explicit timp, spa
ț
iu, îngrijire, aten
ț
ie problemelor pe care le are o persoană

(clientul).

Cel consiliat are posibilitatea de a-și explora for
ț
ele, slăbiciunile, de a-și îmbunătăți

calitatea vie
ț
ii. Consiliera implică asistentul social în observarea, în
ț
elegerea, răspunsul
ș
i

evaluarea situa
ț
iei clientu lui, într-o rela
ț
ie de parteneriat cu acesta . . De aceea, consilierea

implică două păr
ț
i: client ul, cel care are o problemă si solicită ajutor
ș
i consilierul , cel care

furnizează sprijin profesional. Se ob
ț
ine o rela
ț
ie consilier-client care trebuie să fie bazată pe

confiden
ț
ă, încredere în c onsilier, care dispune de acele abilități ce pot conduce la rezolvarea

situației problematice a clientului.

Consilierea se bazează pe abilită
ț
i de comunicare
ș
i de rela
ț
ionare
ș
i reprezintă un aspect

important al prevenirii și promovării sănătă
ț
ii, ajutându-1 pe client să î
ș
i îmbunătățească

bunăstarea personală. Consilierea î
ș
i propune să atingă următoarele scopuri:

1. Să-i încurajeze pe clien
ț
i să reflecteze și să conștientizeze asupra problemelor cu care

se confruntă, să înteleagă cauza originea acestor probleme.

2.odată conștientizată problema se are în vedere trecerea la acțiune în vederea depășirii

rezolvării situației problematice.

3. Actul de consiliere este condus de către asistentul social însă decizia asupra schimbării

personale apartine intotdeauna clientului.

Consilierea înseamnă posibilitatea de a alege, prin urmare decizia trebuie să aparțină

întotdeauna persoanei consiliate. In relația de consiliere există anumite reguli care trebuiesc

respectate și promovate.Ele duc la angajarea unei relații terapeutice eficiente:

1. consilierul trebuie să arate interes și grijă pentru persoana consiliată.

2. consilierea este o rela
ț
ie pozitivă bazată pe încredere.

3. consilierul trebuie să creeze o atmosferă neamenințătoare, în care clientul să se simtă în

siguran
ț
ă pentru a-și com unica în totalitate problemele personale, simțindu-se în acest fel

acceptat.

4. în conflictele posibile cu clientul, consilierul trebuie să le depășească și să se prezinte

nu ca o persoană arogantă, ci ca o persoană înțelegătoare capabilă și doritoare să-1 ajute pe

client.

5. consilierul trebuie să se comporte cu clientul de la egal la egal, relația de consiliere este

un demers terapeutic democratic.

6. consilierul trebuie să aibă capacitatea de a înțelege problemele clientului, să-1 asculte

și să nu numească, să sugereze problemele cu care se confruntă clientul.

7. Să fie empatic, să în
ț
eleagă și să accepte situația în care se găsește clientul cu problema

pe care acesta o are.

8. consilierul trebuie să îl ajute pe client să-și conștientizeze propriile trăiri, să-1 ajute să

se confrunte cu cele negative, să îl ajute să le depășească.

9. consilierul sub nici o formă nu trebuie să fie moralizator, nu trebuie să îl judece pe

client, trebuie să arate respect pentru valorile acestuia
ș
i să nu încerce
ș
i le impună pe ale sale.

10. confiden
ț
ialita tea reprezintă un aspect important, aceasta putând fi încălcată numai cu

acordul clientului.

Calită
ț
ile de consi liere ale asistentului social sunt esen
ț
iale în activitatea pe care acesta o

desfășoară. O primă calitate este aceea de a fi angajat, adică implicat în activitatea sa, sa dea

dovadă de atașament și credin
ț
ă în ceea ce întreprinde. O a doua calitate este aceea de a arăta

afectivitate, capacitate de apropiere, de în
ț
elegere și de răspuns la nevoile persoanelor

consiliate.Următoarea calitate este aceea de a asigura, consilierul trebuind să se simtă confortabil

în calitatea sa. O altă calitate este aceea de de
ț
inător al adevărului în raport cu ceea ce urmează să

spună clientul. Consilierul trebuie să de
ț
ină cuno
ș
tin
ț
e, să fie informat și să aibă la dispozi
ț
ie

într-un mod abil toate tehnicile de consiliere ce îi pot servi clientului său.

Consilierul trebuie să fie capabil să lucreze bine, sub presiune, să fie disciplinat, să fie

capabil să performeze. Lipsa de subiectivitate, de atitudine critică fa
ț
ă de valorile
ș
i via
ț
a

clien
ț
ilor este o condi
ț
ie i o calitate esen
ț
ială a desfă
ș
urării activită
ț
ii consilierului. Discre
ș
ia este

o altă calitate importanta, consilierul trebuind să aibă capacitatea de a păstra confidențialitatea în

raporturile sale cu clientul. De asemenea, consilierul trebuie să fie empatic, să se transpună în

situa
ț
ia clientului, să o ac cepte și să o înțeleagă. În sfarșit, autenticitatea reprezintă o altă condi
ț
ie

fără de care nu se poate asigura consistența dintre ceea ce face și ceea ce spune consilierul.

În activitatea de consiliere ascultarea activä și comunicarea nonverbală reprezintă abilită
ț
i

esen
ț
iale. Ascultarea activ ă implică necesitatea comunicării în două sensuri: consilierul are

informații care pot ajuta clientul, dar pentru aceasta consilierul trebuie si știe ce informatii are

deja clientul cu privire la istoria medicală, socială, cunoștințe, grad de cultură, credințe și

atitudini, valori, trăiri emo
ț
ionale. Unii clien
ț
i întâmpină dificultă
ț
i în a se exprima, de aceea

ascultarea activă are un rol încurajator esen
ț
ial în această situa
ț
ie. Există anumite strategii pentru

ascultarea activă – se întâlnește clientul numai într-un loc confortabil, securizat; consilierul

trebuie să accepte clientul și să-1 trateze ca pe o individualitate; consilierul va asculta ceea ce

spune clientul cu preocupare și va fi atent la felul în care acesta descrie, vorbește despre propria

sa situa
ț
ie; va da atenție t onului vocii, expresiei faciale, modului în care acesta își alege

cuvintele; o altă strategie este aceea de a menține un contact vizual fără a deranja; va încerca să

se simtă empatic cu clientul; îl va opri din timp în timp pe client încurajându-l să continue, în

sens invers consilierul se oprește la rândul său din timp în timp oferind astfel clientului

posibilitatea de a vorbi și de a pune întrebări; folosește parafrazarea și se asigură că a în
ț
eles ceea

ce clientul i-a comunicat, i-a spus.

Comportamentul nonverbal în consiliere
ț
ine de mai multe aspecte, spre exemplu: cum

anume se simte și se comportă consilierul în prezența clientului; dacă este relaxat; zâmbește din

când în când; privește în ochii clientului în mod firesc; evită să exprime nervozitatea; va evita să

facă altceva în timp ce va asculta clientul; evită să ridice sprâncenele într-un mod care să

exprime o atitudine critică.

Din același mesaj al limbajului nonverbal
ț
ine și faptul cum arată locul în care va fi primit

clientul: el trebuie si fie curat și ordonat, plăcut atractiv, să fie confortabil, să nu existe obstacole

intre consilier și client-spre exemplu, masă, scaune, etc.

În categoria aceluiași limbaj nonverbal se înscrie și limbajul trupului, în acest sens

consilierul spre exemplu va evita uitatul frecvent la ceas, citirea anamnezei în timp ce ascultă, va

evita căscatul, uitatul pe geam, pereți, etc.

Cum este vocea? Reprezintă un alt mesaj important nonverbal. Ea trebuie să fie blândă,

să aibe un ton gentil, să respecte momentele de tăcere ale clientului umplând aceste momente cu

propria-i voce. Va evita de asemenea, exprimarea dezaprobării, a criticării clientului prin tonul

vocii sale.

Consilierea carierei adul
ț
ilor

Consilierul poate fi de ajutor clientului în găsirea sau alegerea unui loc de muncă,

adaptarea la cerin
ț
ele unu i loc de muncă deja de
ț
inut sau schimbarea locului de muncă .

Consilierea poate sa fie o componentă extrem de importantă a rela
ț
iilor de muncă
ș
i a serviciilor

furnizate în domeniul acesteia.

Consilierea carierei semnifică procesul de maximă compatibilizare între

resursele, cerin
ț
ele, aspira
ț
iile valorile
ș
i interesele unui individ
ș
i oferta din domeniul formării
ș
i

integrării socio-profesionale.

Beneficiarii serviciilor de orientare
ș
i consiliere a carierei pot fi:

–
Femei care i
ș
i reia u munca după concediul de crestere a copiilor;

–
Delincven
ț
i care i ncep din nou să muncească după executarea pedepsei;

–
Salaria
ț
i care sunt aproape de pensionare;

–
Persoane aflate în
ș
omaj de lungă durată;

–
Grupuri etnice minoritare;

–
Refugia
ț
i
ș
i imigran
ț
i;

–
Persoane cu handicap fizic sau mintal;

–
Angaja
ț
i în vârstă .

Pentru consilierea fiecărei categorii de clien
ț
i este necesară utilizarea anumitor metode,

tehnici, resurse
ș
i instrum ente. Beneficiarii serviciilor de consiliere trebuie să aibă acces la

informa
ț
ii actualizate cu p rivire la situa
ț
ia for
ț
ei de muncă, posibilită
ț
i de formare ini
ț
ială
ș
i

continuă, domenii, profesii de viitor
ș
i perspective de angajare.

În categoriile tipice de beneficari ai serviciilor de consiliere sunt inculuse persoanele:

–
Care au finalizat studiile
ș
i doresc sa se angajeze prima oară;

–
Care nu au finalizat studiile
ș
i doresc să le finalizeze;

–
Care au suferit accidente de muncă sau traume psihologice majore;

–
Ș
omeri cu sau far ă calificare care solicită sau este necesar să fie inclu
ș
i în stagii de

formare continuă;

–
Cu diferite stări de handicap care vor să se angajeze;

–
Care lucreaza în diferite întreprinderi în situatie de lichidare, restructurare etc
ș
i care

necesită să fie re-orientate.

Dinamica vieții profesionale și personale presupune multe situații critice în care individul

ia decizii importante. Cu atât mai mult, în situația schimbării contextului socio-economic și

trecerii la valorile economiei de piață apar solicitări de adaptare extreme și costisitoare din partea

adulților.

Oferta de consiliere a carierei ca răspuns la nevoile clien
ț
ilor poate fi clasificată în

următoarele categorii:

–
informare cu privire la oportunitățile de dezvoltarea carierei și promovare profesională;

–
metode de autocunoaștere și tehnici de ameliorare a performanțelor individuale;

–
consilierea pentru educația și formarea permanentă;

–
consiliere pentru utilizarea eficientă a tehnicilor de căutare a unui loc de muncă,

dezvoltarea carierei, în probleme personale (viață familială, profesională);

–
consilierea pentru activități de timp liber.

Consilierul trebuie să cunoască profilul psihosociologic al profesiilor, astfel încât să poată

prezenta clientului imaginea caracteristicilor solicitate de diverse profesii. În luarea deciziei

pentru formarea în vederea exercitării unei profesii trebuie să se țină seama de

complementaritatea dintre aptitudinile personale și profilul ocupațional. Într-o primă etapă este

necesară identificarea nivelului de aspirație a adultului. Este posibil ca cineva să tindă către o

anumită poziție, profesie, chiar dacă nu există o tradiție pentru acea profesie în familie; în alte

cazuri, deși există o puternică tradiție pentru anumite domenii, urmașii au alte aspirații.

În consilierea centrată pe client, în care se valorizează individul cu opțiunile și interesele

personale și mai puțin considerentele sociale, trebuie evitată etichetarea valorică a alegerilor

școlare sau profesionale ale clientului ca fiind incompatibile cu ale părinților, colegilor sau

grupului de prieteni. Așa cum valorile culturale diferă de la o societate la alta, tot așa putem

vorbi de un relativism al valorilor în funcție de persoană. Consilierea carierei, în general,

respectiv furnizarea de asistență psihologică, informare și orientare cu privire la carieră nu

intenționează să-l ajute pe individ să ia „marea și singura” decizie, ci se dorește prin acest proces

pregătirea individului pentru succesiuni de bune decizii în diferite segmente ale vieții personale

și profesionale.