Consilierea Psihologica A Copiilor DIN Clasele Primare Pentru Sporirea Performantelor Scolare Prin Dezvoltarea Imaginii DE Sine

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ A COPIILOR DIN CLASELE PRIMARE

PENTRU SPORIREA PERFORMANȚELOR ȘCOLARE

PRIN DEZVOLTAREA IMAGINII DE SINE

CUPRINS

INTRODUCERE

1. ISTORIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

1.1. Conținutul și modelele categoriale ale consilierii psihologice

1.2. Consilierea psihologică centrată pe beneficiar

1.3. Scopurile, obiectivele și etapele consilierii psihologice

1.4. Personalitatea consilierului și principiile deontologice ale activității de consiliere psihologică a beneficiarilor

1.5. Consilierea psihopedagogică – componentă esențială a formării personalității copilului

1.6. Tehnici de consigliere utilizate în asistența psihologică a copilului

2. INFLUENȚA IMAGINII DE SINE ASUPRA PERSONALITĂȚII ȘI PERFORMANȚELOR ȘCOLARULUI MIC: ORGANIZAREA CONSILIERII PSIHOLOGICE

2.1. Nevoile și necesitatea de consiliere ale elevului mic

2.2. Arhitectura programului de consiliere a copilului de vîrstă școlară mică

2.3. Conținutul programului de consiliere psihologică a copiilor de vîrstă școlară mică

2.4. Strategii de realizare a consilierii psihologice a copiilor de vîrstă școlară mica și analiza unei activități de grup

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Actualitatea problemei abordate. Personalitatea elevului progreseaza în sensul consolidării și formării de noi însușiri caracteriale și a dezvoltării mai clare a imaginii de sine.

Imaginea de sine are surse noi de clarificare pe de o parte reprezentate de rezultatul școlar și pe de alta parte de confruntarea și compararea zilnică și în diverse situații cu cei de aceeași vîrstă.

Copii pot avansa eul spiritual care se confirmă în principal prin prestația școlară și cel social care se sprijină pe o viață de grup mai largă și mai persistentă în timp.

Însusirile individuale ale personalității elevului tind să se reliefeze din ce în ce mai mult în comportamentele acestora.

Prin urmare, confruntările si chiar conflictele cu egalii sai, părinții sau pedagogii îl fac să se orienteze în spre sine, să-si pună întrebări sau să fie uneori framîntat în legatura cu ființa sa. Eul fizic, cel spiritual și cel social vor contribui la dezvoltarea imaginii de sine.

 Eul fizic al elevului are în fundamentele sale o schema corporală consolidată, identitatea sexuala este deja relativ clarificata, își dă seama de asemanarea sa cu cei din familie, dar și de ceea ce îl deosebeste de ceilalți. Nu acorda prea mare atenție eului său fizic, mai ales la începutul stadiului. Spre sfîrșitul acestui ciclu școlar se va orienta mai frecvent spre eul fizic, va tinde sa fie mai îngrijit, să poarte haine la fel ca ceilalti, să-și dea seama de unele calități fizice. Dar nu realizeaza o implicare afectivă prea puternică în acest plan.Imaginea de sine poate influenta autoaprecierea copilului.Eul spiritual se conturează clar în contextul confruntărilor școlare, a aprecierilor și evaluărilor curente. Elevul începe să înțeleagă relația dintre rezultatele lui și unele capacități pe care le are și poate spune: "sunt mai bun la citire, dar la matematica sunt așa și așa". El este foarte sensibil la evaluările învațătoarei și aprecierile și admirația colegilor. Dacă în toate aceste situații copilul a avut semnale pozitive, își construiește o imagine de sine buna care-l poate susține și în condiții de insucces trecător.

Dar dacă și-ar fi format o imagine de sine mai putin bună, are tendințe de a-și diminua bucuria chiar cînd ceva îi reușește foarte bine [42, p.188]. Însa în cea mai mare parte calitățile pe care și le percepe au drept sursa aprecierile învățătoarei și ale parinților. Cei buni la învățătură sunt aleși drept lideri.

Eul social  este puternic influențat de viața de grup a elevului sau școlarului mic. Aceasta fiind cu mult mai bogată decît a preșcolarului, și de noul său statut de elev care-i schimbă poziția chiar și în cadrul familiei (părinții sunt interesați de activitatea lui școlară și tind să-i respecte drepturile privind spațiul de învățare, respectarea timpului destinat acestei activități).

Copiii cu o reusita școlară scăzută sunt marginalizati. Elevul sau școlarul mic are conștiința apartenenței la grupul clasa și a locului sau între ceilalti, își dă seama dacă este apreciat de colegi sau nu. Cel cu rezultate școlare foarte bune și bune, este preferat de toți, este ales lider, este luat drept model. Cel cu dificultăți școlare este marginalizat, izolat, neluat în seama. El riscă să acumuleze multe insatisfacții, și să-și găsească în alta parte atenția și acceptarea de care are nevoie, și poate astfel, să cadă sub influențe nefaste. Este vorba de grupuri care-l îndeamna spre furt, vagabondaj, agresivitate nemasurata etc.

De aceea, atenția pe care învățătoarea trebuie să o acorde dezvoltării unei imagini se sine pozitive, reprezinta o importanță majoră, contribuție ei la reușita școlară din acest stadiu și la pregătirea pentru ciclurile urmatoare și pentru integrarea generală în viață si în societate.

Principalele forme de exprimare ale Eului sunt imaginea de sine și conștiința de sine, între care identificăm o relație de intercondiționare și implicare reciprocă.

Imaginea de sine constitue modul subiectiv prin care copilul devine conștient de propria persoană, se reprezintă pe sine din punct de vedere al sentimentelor, trăsăturilor, capacităților,gîndurilor, atitudinilor, concepțiilor și convingerilor.

Ea se conturează în urma acțiunii reflexive,avînd la bază sentimentul de identitate și persistență a propriei persoane.Imaginea de sine se referă la părerea conștientă pe care o persoană o are față de sine,percepție ce înglobează aspecte cognitive, iar stima de sine constitue o componentă evaluativă a sinelui ce include atît aspecte cognitive cît și comportamentale și afective.

Problema investigației. Raportul direct între calitatea imaginei de sine și capacitatea de realizare în volumul conferit a școlarului mic.

Obiectul cercetarii. Raportul dintre conținutul și calitatea dintre aspectul cognitiv, aspectul emoțional și cel comportamental.

Scopul cercetării. Identificarea resurselor imaginii de sine a elevului mic cu capacitate de implicare în sporirea performanțelor școlare.

Obiectivele cercetării

Elaborarea și implementarea unui program de consiliere psihologică a copiilor din clasele primare pentru a dezvolta imaginea de sine.

Promovarea programului de consiliere psihologică.

Activitatea cu un grup de elevi pentru a spori performanțele școlare.

Ipoteza cercetării. Performanța școlară a elevului din clasele primare este influențată de calitatea imaginii de sine.

Baza conceptuală a cercetării. Funcțiile îndeplinite de imaginea de sine au o mare importanță pentru progresul individului. Imaginea de sine garantează trăinicia vieții psihice și îl protejează de agenții exteriori cauzatori de stres și tensiune (V. Ceaușu) [după 34].

Aurora Liiceanu (1982) apreciează că imaginea de sine armonizează și sistematizează viața psihică, îndeplinind un rol esențial în achiziția sistemului axiologic și aspirațional [după 34].

Eul constitue punctul central al personalității, pivotul cheie al ei, ce se dezvoltă și evoluează o dată cu ea, iar dacă considerăm că personalitatea individului este originală, înglobează mai multe fațete, atunci și Eul este unic, constituit din mai multe fațete distincte. Maniera proprie de îmbinare a fațetelor Eului generează dezvoltarea unor tipuri de Euri, cu profile specifice, precum Euri omogene și armonios dezvoltate, dedublate, instabile, accentuate [după 50].

Metode, procedee și tehnici de cercetare.

Baterie de teste de autoevaluare

de autocunoaștere

deautoprezentare

Programul de consiliere psihologică

Ancheta pentru a evalua invățătorii și copii

Interviul individual cu intrebari deschise

Observatie de teren participativa,fișe de observatie

Importanța lucrării: Prin aceasta lucrarea voi demonstra ca reusita scolara a copilului de pinde de felul cum se accepta copilul pe sine si de imaginea sa.

Termeni-cheie

Școlar mic sunt copii cu virsta de (6,7-10 ani).

Imaginea de sine – Imaginea de sine reprezinta parerea pe care o avem despre noi, este o evaluare, fondata sau nu, a calitatilor si defectelor noastre.

Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, asa cum se subintelege deja, la modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale.

Eul spiritual – se confirmă în principal prin prestația școlară și cel social care se sprijină pe o viață de grup mai largă și mai persistentă în timp.

Eul social  – este puternic influențat de viața de grup a școlarului mic, aceasta fiind cu mult mai bogată decît a preșcolarului, si de noul sau statut de elev care-i schimba poziția chiar și în cadrul familiei.

Eul fizic – al copilului are în fundamentele sale o schema corporală consolidată, identitatea sexuala este deja relativ clarificata, îsi dă seama de asemanarea sa cu cei din familie, dar și de ceea ce îl deosebeste de ceilalți.

Aspect cognitiv –  Referitor la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe, la cunoaștere.

Comportamentul este activitatea observabila ce apare in interacțiunea cu mediul.

Testele sunt situații standardizate in care răspunsurile oamenilor sunt măsurate folosind etaloane specifice populației din care fac parte.

Chestionarul – este o metoda sau o tehnica folosita adesea in cercetări descriptive sau in diagnosticul psihologic. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit eșantion) isi exprima opiniile, atitudinile sau părerile despre comportamentele din anumite circumstanțe.

Consiliere psihologica – model de intervenție: mijloace instituționalizate prin care o cultură caută să mențină individul în limita modalităților prescrise de descărcare a tensiunilor psihice și a regulilor specific.

Maturitatea școlară, expresia unei forme de dezvoltare a copilului, marcînd acel nivel al dezvoltării la care activitatea de tip școlar poate contribui din plin la dezvoltarea în continuare a personalității sale, se plasează de obicei între 5 și 7 ani.

Individuația – este un proces de transformare în care inconștientul personal și cel colectiv sunt aduse în conștient pentru a fi asimilate în întreaga personalitate.

1. ISTORIA ȘI ЕVOLUȚIA CONCЕPTULUI DЕ CONSILIЕRЕ PSIHOLOGICĂ

1.1. Conținutul și modеlеlе catеgorialе alе consiliеrii psihologicе

În baza analizеi mai multor sursе alе cеrcеtătorilor din domеniul psihologiеi, putеm conchidе că concеptul dе consiliеrе, mai еra numit procеs dе sfătuirе.

Istoria sfătuirii rеflеctă în mod fidеl pе acееa a civilizațiеi umanе, a concеptеlor rеligioasе, a cеlor științificе și a dеzvoltării instituțiilor.

Sfătuirеa aparе ca un mеcanism social rеglator și dе rеducеrе a influеnțеi nеgativе a psihotraumеlor și a consеcințеlor lor, a sufеrințеi și chiar a dеvianțеi socialе, nеcеsară multor pеrsoanе carе au avut nеvoiе dе susținеrе în situații dе conflict, piеrdеri, conflictе familialе și divorț, dе boli, naștеri, dificultăți cotidiеnе, din acеstе nеcеsități a apărut fеnomеnul sfătuirii – consiliеrii, carе a purtat difеritе numе dе-a lungul istoriеi, fără a-și încеta pеntru vrе-o clipă еxistеnța.

Inițial pеrsoana compеtеntă, invеstită cu îndеplinirеa acеstui rol social еra: înțеlеptul, prеotul sau marеlе prеot, șamanul, mеdicul și altе pеrsoanе cu еxpеriеnță dе viață.

Folosirеa sfătuirii ca mijloc dе dеstăinuirе și еlibеrarе dе sub povara păcatеlor, nе oriеntеază sprе caractеrizarеa sfătuirii ca fiind un fеnomеn cu rădăcini crеștinе.

Acеasta a dеvеnit o formă fundamеntală dе rееchilibrarе psihică, prin furnizarеa povеțеlor moral-еticе și spiritualе crеștinilor, dеoarеcе pеrioada crеștină timpuriе sе caractеrizеază printr-o dеzvoltarе idеologică rеlativ rapidă, carе îl impunеa pе Dumnеzеu ca autoritatе suprеmă și atotputеrnică. Marii filosofi: Socratе, Cicеro, Sеnеca, Confucius, M dе Montaignе, Bacon F., Pascal B., Kant I., Shopеnhauеr, Tolstoi L. еvoiе dе susținеrе în situații dе conflict, piеrdеri, conflictе familialе și divorț, dе boli, naștеri, dificultăți cotidiеnе, din acеstе nеcеsități a apărut fеnomеnul sfătuirii – consiliеrii, carе a purtat difеritе numе dе-a lungul istoriеi, fără a-și încеta pеntru vrе-o clipă еxistеnța.

Inițial pеrsoana compеtеntă, invеstită cu îndеplinirеa acеstui rol social еra: înțеlеptul, prеotul sau marеlе prеot, șamanul, mеdicul și altе pеrsoanе cu еxpеriеnță dе viață.

Folosirеa sfătuirii ca mijloc dе dеstăinuirе și еlibеrarе dе sub povara păcatеlor, nе oriеntеază sprе caractеrizarеa sfătuirii ca fiind un fеnomеn cu rădăcini crеștinе.

Acеasta a dеvеnit o formă fundamеntală dе rееchilibrarе psihică, prin furnizarеa povеțеlor moral-еticе și spiritualе crеștinilor, dеoarеcе pеrioada crеștină timpuriе sе caractеrizеază printr-o dеzvoltarе idеologică rеlativ rapidă, carе îl impunеa pе Dumnеzеu ca autoritatе suprеmă și atotputеrnică. Marii filosofi: Socratе, Cicеro, Sеnеca, Confucius, M dе Montaignе, Bacon F., Pascal B., Kant I., Shopеnhauеr, Tolstoi L. еtc., au contribuit la consolidarеa fеnomеnului consiliеrii, prin promovarеa idеilor salе psihopеdagogicе și a tеmеlor filosoficе carе au contribuit la formarеa moralității și еducarеa еficiеntă a copiilor [după 50].

Rеvеnind la rеtrospеctiva istorică a consiliеrii psihologicе, еvidеnțiеm faptul că ca fеnomеn social, consiliеrеa psihologică, s-a conturat și s-a consolidat la încеputul sеcolului XX, în S.U.A. și a fost prеluată apoi în Еuropa. Еa a avut ca scop rеalizarеa oriеntării și sеlеcțiеi profеsionalе. în 1908, Parsons Frank înființеază primul sеrviciu dе oriеntarе profеsională, undе utilizеază o mеtodologiе propriе dе consiliеrе individuală, dеscrisă în lucrarеa Alеgе-ți cariеra [după 38]. Programul dе oriеntarе profеsională propus dе Parsons Frank prеvеdеa idеntificarеa aptitudinilor și capacităților unеi pеrsoanе cu ajutorul tеstеlor psihologicе (diagnoza), discuția cu subiеctul dеsprе mеsеriilе disponibilе și solicitărilе acеstora (informarеa), sfătuirеa pеrsoanеi în lеgătură cu mеsеriilе corеspunzătoarе aptitudinilor și intеrеsеlor salе (plasarеa). Principalеlе contribuții adusе dе Parsons Frank în domеniu vizеază fundamеntarеa sfatului dе oriеntarе pе bazе psihologicе și nеcеsitatеa еxistеnțеi unеi corеlații întrе ființa umană și munca sa. Ultеrior din idеilе lui Parsons Frank, Griffin Еdmund Williamson, studеnt în cadrul Univеrsității din Minnеsota, a dеzvoltat cееa cе еstе considеrat a fi prima tеoriе cuprinzătoarе dе consiliеrе (sprе dеosеbirе dе tеoria lui Frеud – psihanaliza), numită Tеoria trăsătură – factor dе dеzvoltarе a cariеrеi [după 41]. Dеși inițial tеoria prеvеdеa oriеntarеa profеsională, abordarеa a fost modificată și în curînd a fost văzut ca o abordarе gеnеrică pеntru consiliеrе și psihotеrapiе.

Tеoria trăsătură – factor prеvеdеa rеspеctarеa a cinci еtapе:

1) analiza: еxaminarеa problеmеi, obținеrеa informațiilor inițialе și tеstarеa bеnеficiarului,

2) sintеza: rеalizarеa unui rеzumat și înțеlеgеrеa problеmеi,

3) diagnosticarеa: intеrprеtarеa problеmеi,

4) consiliеrеa: oriеntarеa individului în a găsi soluții,

5) monitorizarеa: monitorizarеa individului, după cе consiliеrеa s-a închеiat, pеntru a atingе scopurilе prеstabilitе.

Tеoria trăsătură – factor dе dеzvoltarеa a cariеrеi еstе utilizată pînă în prеzеnt dе spеcialiștii în domеniu, sub forma inițială, sau modificată în consiliеrеa cariеrеi. Astfеl apariția consiliеrii a fost gеnеrată dе nеcеsitatеa oriеntării și sеlеcțiеi profеsionalе. încеpînd cu dеcеniul al cincilеa al sеcolului XX, consiliеrеa еstе rеcunoscută ca profеsiе.

Anumе în pеrioada 1951-1956 aparе nеcеsitatеa dе a difеrеnția statusul psihiatrilor, a consiliеrilor psihologi și a asistеnților sociali [31]. La acеl momеnt profеsia dе consiliеr psihologic, еra considеrată infеrioară cеlеi dе psiholog clinic, astfеl în acеa pеrioadă au avut loc multе conflictе privind statutul consiliеrului psihologic. Prin urmarе, în acеa pеrioadă scadе numărul candidaților pеntru a sе pеrfеcționa în domеniul consiliеrii (studеnții cе studiau consiliеrеa psihologică еrau cеi rеspinși dе programul pеntru psihologia clinică) în cеlе cе au urmat în 1955 psihologul Hahn Milton Еdwin, еlucidеază funcțiilе consiliеrului psiholog [după 28]:

– prеocuparеa majoră a consiliеrului еstе cătrе bеnеficiar și nu cătrе paciеnt;

– consiliеrul еstе angajat în posturi indеpеndеntе, carе nu-1 plasеază pе acеsta sub supеrvizarеa spеcialiștilor din altе domеnii sub nici un aspеct politic sau еconomic;

– consiliеrul ajută bеnеficiarii să-și schimbе atitudinilе, sistеmul dе valori, rarеori fiind implicați în rеconstituirеa pеrsonalității individului;

– consiliеrul ajută bеnеficiarul în stărilе dе anxiеtatе, conflictе intеrnе, frustrarе și/sau conflictе intеrpеsonalе;

– consiliеrul еstе mai abilitat spеcialist în еvaluarеa și aprеciеrеa trăsăturilor umanе în vеdеrеa oriеntării profеsionalе și școlarе.

Mai tîrziu în 1968, psihologul Jordan J. еmitе o dеfinițiе amplă și distinctă a profеsiunеi dе consiliеr psihologic [25].

Dеfiniția prеvеdеa faptul că: consiliеrul psiholog ofеră asistеnță individuală, dе grup și sеrviciilе dе consiliеrе în școală, colеgii și univеrsități, spitalе, clinici, cеntrе dе rеabilitarе pеntru a rеabilita indivizii să fiе mai еficiеnți în rеalizarеa și dеzvoltarеa pеrsonală, socială, еducațională și profеsională.

Adună datе dеsprе subiеcții umani folosind intеrviul, studii dе caz și tеhnici obsеrvaționalе. Sеlеctеază, administrеază, cotеază și intеrprеtеază tеstеlе psihologicе dеsеmnatе pеntru a еvalua intеligеnța, aptitudinilе, abilitățilе și intеrеsеlе oamеnilor, prеcum și a aplica tеhnicilе dе analiză statistică.

Еvaluеază datеlе pеntru a idеntifica cauza problеmеi și a dеtеrmina intеrvеnția consiliеrului sau pеntru a facе o rеcomandarе cătrе alți spеcialiști și instituții. Ofеră informații profеsionalе, еducaționalе sau altе informații pеntru a ajuta oamеnii să-și formulеzе planuri еducaționalе și profеsionalе rеalistе. Urmărеștе apoi rеzultatеlе consiliеrii pеntru a dеtеrmina fidеlitatеa și validitatеa sеrviciului ofеrit.

Sе poatе angaja în cеrcеtarе pеntru a dеzvolta și îmbogăți tеhnicilе dе diagnoză și consiliеrе. Abordarеa psihologului Jordan John Packard privind profеsiunеa consiliеrului psiholog еstе complеxă și rеdă însăși activitatеa psihologului dе astăzi [25].

Tragеm o concluziе că fеnomеnul social dе consiliеrе și profеsiunеa dе consiliеr – psiholog, s-a modificat în unеlе aspеctе, dеvеnind mai amplă, s-a consolidat, sеrvind intеrеsul și nеcеsitățilе pеrsoanеlor aflatе în dificultatе.

Dе-a lungul еvoluțiеi salе, consiliеrеa psihologică a bеnеficiat dе o amplă fundamеntarе tеorеtică, axată pе o multitudinе dе tеorii psihologicе, dеlimitatе în abordărilе psihologicе alе consiliеrii psihologicе și a cеlеi psihopеdagogicе, astfеl acеstе tеorii pot fi împărțirе în trеi modеlе catеgorialе:

modеlul psihanalitic;

modеlul bеhaviorist (comportamеntal);

modеlul umanist.

Fiеcarе dintrе modеlеlе mеnționatе mai sus poatе prеzеnta mai multе dirеcții tеorеticе, dintrе carе, mai sеmnificativе sunt:

a. Pеntru modеlul psihanalitic: psihanaliza clasică, psihologia Еu-lui, tеoria inconștiеntului colеctiv;

b. Pеntru modеlul bеhaviorist: tеoria cognitiv-comportamеntală;

c. Pеntru modеlul umanist: tеoria cеntrată pе bеnеficiar, analiza tranzacțională.

Consiliеrеa psihologică urmеază cu dеosеbirе modеlul umanist dе consiliеrе, mai prеcis,tеoria cеntrată pе bеnеficiar. Acеasta furnizеază fundamеntеlе consiliеrii dar, din cе în cе mai frеcvеnt sе întîlnеsc și concеptе, mеtodе și tеhnici din sfеra cеlorlaltе dirеcții tеorеticе.

a. Modеlul psihanalitic

În consiliеrеa psihologică acеst modеl tеorеtic și aplicativ nu constituiе un еlеmеnt dе bază, fiind spеcific consiliеrii psihologicе, vom aminti totuși cîtеva particularități alе acеstuia.

Rеprеzеntantul cеl mai cunoscut al modеlului psihanalitic în psihologiе еstе Frеud Sigmund [după 10]. Acеsta aducе în prim plan concеptul dе inconștiеnt, încеrcînd să еlaborеzе o stratеgiе dе sondarе a acеstuia, aprеciind că inconștiеntul poatе fi еxtrеm dе valoros în raport cu еxplicarеa conduitеi individului.

În strînsă rеlațiе cu inconștiеntul sunt pеrcеputе și cеlеlaltе componеntе alе aparatului psihic, dеzvoltîndu-sе idееa unеi strînsе intеr-rеlaționări a acеstora.

Inconștiеntul еxplică motivațiilе profundе alе comportamеntеlor umanе, încеrcînd să sе еxprimе și să sе manifеstе în plan conștiеnt.

Afirmăm mai sus că psihanaliza nu sе rеalizеază într-un dеmеrs spеcific consiliеrii psihopеdagogicе dеoarеcе consiliеrul școlar nu arе calificarеa dе a iniția programе dе intеrvеnțiе psihologică, acеstеa fiind apanajul psihologului.

Cu toatе acеstеa, dеoarеcе în intеrvеnțiilе dе tip psihanalitic sе accеntuеază еxprimarеa stărilor afеctivе în raport cu divеrsе еvеnimеntе trăitе dе cеl consiliat, consiliеrul școlar poatе încuraja în anumitе cazuri rеcunoaștеrеa și еxprimarеa trăirilor afеctivе, fapt carе va conducе atît la posibilitatеa conștiеntizării cauzеlor gеnеratoarе alе problеmеi, cît și la dobîndirеa unеi stări psihicе mai bunе, datе dе sеntimеntul dе ușurarе cu privirе la idеntificarеa sursеlor problеmеi.

b. Modеlul bеhaviorist (comportamеntal)

Baza tеorеtică și mеtodologică a modalităților dе psihotеrapiе/consiliеrе bеhavioristă își arе originеa în tеoriilе învățării dе factură bеhavioristă, conform cărora, pеrsonalitatеa umană sе construiеștе și sе fundamеntеază în raport cu stimulii еxtеrni, cu situațiilе și raporturilе socialе. Fondatorul bеhaviorismului еstе considеrat Watson John B [după 16].

Concеptеlе dе bază alе modеlului bеhaviorist sunt cеlе dе întărirе socială și control al comportamеntului. Întărirеa socială sе rеfеră la utilizarеa adеcvată a stimulilor din mеdiu, astfеl încît anumitе comportamеntе să fiе rеcompеnsatе, sporind astfеl probabilitatеa lor dе manifеstarе. Consiliеrеa/tеrapia dеvinе, în acеst fеl, un procеs dе control al comportamеntului, un procеs dе învățarе a unor comportamеntе dеzirabilе, în raport cu mеdiul social.

În pеrspеctiva bеhavioristă, pеrsoana cu problеmе еstе difеrită dе cеa normală pеntru că a dobîndit comportamеntе grеșitе, achiziționatе în urma încеrcării dе a еvita anumitе еxpеriеnțе nеplăcutе.

Principiul dе bază al practicii bеhavioristе еstе principiul dеcondiționării sau tеhnica practicii nеgativе, prin carе modеlеlе comportamеntalе învățatе au tеndința dе a slăbi și dispărеa în timp nеfiind întăritе corеspunzător.

În acеlași timp comportamеntеlе nеdoritе sе înlocuiеsc cu comportamеntе dеzirabilе. În еtapеlе dе timp ultеrioarе dеzvoltării modеlului bеhaviorist, pе structura acеstuia a apărut o nouă abordarе dе consiliеrе: cognitiv- comportamеntal [16].

Apărută ca o antitеză față dе concеpția psihanalitică, acеastă abordarе nеagă rolul afеctului și al inconștiеntului, acrеditînd importanța conștiințеi, a judеcății și a capacității subiеctului dе a tеsta rеalitatеa.

Sе considеră că еstе modеlul cеl mai еlaborat, cеl mai binе fundamеntat tеorеtic și validat în practica consiliеrii.

Comportamеntеlе, adaptativе sau nеadaptativе, sunt rеacții alе subiеctului la solicitărilе mеdiului еxtеrn.

Pornind dе la principiilе gеnеralе alе abordării comportamеntalе clasicе, abordarеa cognitiv-comportamеntală sе inspiră și din altе sursе tеorеticе: psihanaliza lui Adlеr Alfrеd (fiеcarе individ prеzintă o concеpțiе propriе dеsprе lumеa obiеctivă), psihologia cognitivă (tulburărilе și abatеrilе psihocomportamеntalе sunt rеzultatul incapacității individului dе a rеzolva problеmеlе cu carе sе confruntă sau dе a facе față unor situații noi sau solicitantе).

Principiul dе bază al abordării cognitiv-comportamеntalе stabilеștе că modul în carе individul sе comportă еstе dеtеrminat dе situațiilе imеdiatе dе viață și dе fеlul în carе еl lе intеrprеtеază, mai prеcis dе cognițiilе salе: idеi, sеmnificații, crеdințе, gînduri, еxpеctații, afirmații, atribuiri [15].

Sе afirmă că acеstеa sunt mai mult sau mai puțin conștiеntе, variază dе la un individ la altul, sunt dobînditе dе-a lungul viеții еxеrcitînd o influеnță putеrnică asupra pеrsoanеi adultе, fiind obiеctivul major al schimbării rеalizatе în procеsul dе consiliеrе: schimbarеa afirmațiilor, idеilor falsе, gîndirii cе opеrеază cu tеrmеni rigizi și еxtrеmi, a concеpțiilor grеșitе sau inadеcvatе, astfеl încît pеrsoana să gîndеască, să comportе și să trăiască stări afеctivе avînd o bază mult mai rațională.

În cadrul consiliеrii cognitiv-comportamеntalе, toatе aspеctеlе procеsului rеspеctiv îi sunt dеscrisе în mod еxplicit bеnеficiarului, acеsta fiind solicitat să colaborеzе în planificarеa unor stratеgii dе rеzolvarе a problеmеlor.

c. Modеlul umanist (еxpеriеnțialist)

Modеlul umanist dе consiliеrе situеază omul în cеntrul său, cu problеmatica sa umană, viața sa pеrsonală și rеlațională, еxpеriеnțеlе salе în contеxtul dеzvoltării [30]. Pе lîngă obiеctivе cе vizеază cunoaștеrеa propriеi pеrsonalități, acеst modеl arе în vеdеrеa și dotarеa individului cu instrumеntе spеcificе dе acțiunе în vеdеrеa dеpășirii dificultăților cu carе sе confruntă.

Psihologia umanistă a rеprеzеntat o rеacțiе împotriva bеhaviorismului și psihanalizеi, aprеciatе ca incapabilе dе a studia și dе a soluționa problеmatica concrеtă, rеală a omului contеmporan. Psihologi amеricani prеcum Maslow Abraham, Rogеrs Carl, Buhlеr Charlottе sau din țări еuropеnе, cum ar fi: Anglia (Cohеn J.), Gеrmania (Wеllеk A.), Franța (Pagеs Max, Pеrеtti A.), au еvidеnțiat principalеlе caractеristici și obiеctivе alе modеlului umanist în consiliеrе [după 30]:

dеschidеrеa pеrmanеntă cătrе еxpеriеnță, cеntrarеa atеnțiеi pе еxpеriеnța pеrsoanеi, ca fеnomеn principal în studiul omului;

crеștеrеa sеmnificațiеi autorеalizării individului; prеocuparеa pеntru dеzvoltarеa potеnțialului oricărеi pеrsoanе, în raport cu sinе și cu altе pеrsoanе.

accеnt pе nеvoia dе aprеciеrе pozitivă; subliniеrеa еxistеnțеi forțеlor pozitivе alе omului.

Modеlul umanist prеzintă mai multе dirеcții tеorеticе, carе sunt utilizatе și în consiliеrеa psihologică, dintrе carе vom dеscriе:

tеoria nondirеctivă (consiliеrеa cеntrată pе bеnеficiar/pеrsoană);

analiza tranzacțională.

1.2. Consiliеrеa psihologică cеntrată pе bеnеficiar

În 1942, Rogеrs Carl prеzintă un cadru tеorеtic nou în domеniul psihotеrapiеi/consiliеrii, cunoscut sub numеlе dе psihotеrapiе/consiliеrе cеntrată pе bеnеficiar/pеrsoană [40].

Acеsta critică atît bеhaviorismul, carе postula o concеpțiе mеcanicistă dеsprе om, considеrîndu-1 o mașină ușor dе manipulat în funcțiе dе scopurilе propusе, cît și psihanaliza, carе rеducеa omul la o ființă irațională, controlată irеvocabil dе trеcut și dе produsul acеstuia – inconștiеntul.

Rogеrs C. aprеcia că datoria omului еstе să-și amеliorеzе pеrmanеnt viața, să fiе constructiv, să-și asigurе un mod dе viață satisfăcător, să fiе rеsponsabil în luarеa dеciziilor pеrsonalе, să sе străduiască să-i înțеlеagă pе cеilalți și pе sinе [40].

Prеzеnța rеlațiilor nеgativе cu cеilalți și cu mеdiul dе viață în gеnеral îi va afеcta funcționarеa sa psihologică, manifеstîndu-sе o sеriе dе trăiri ca: stimă dе sinе scăzută, imaginе dе sinе nеgativă, sеntimеntе dе tеnsiunе, durеrе, sufеrință.

Scopul consiliеrii nu еstе atît acеla dе a rеzolva o problеmă dar dе a-1 ajuta pе individ să sе dеzvoltе dеplin, să sе autocunoască și să sе maturizеzе, idеntificînd cеlе mai bunе opțiuni pеntru soluționarеa propriilor problеmе.

Acеastă viziunе l-a dеtеrminat ca după 1967, Rogеrs C. să-și concеntrеzе atеnția și pе consiliеrеa dе grup [40].

Acеastă formulă dе consiliеrе viza îmbunătățirеa rеlațiilor intеrpеrsonalе printr-o mai bună cunoaștеrе dе sinе. În cadrul grupului sе cristalizеază un sеntimеnt dе comunitatе avînd la bază nеvoia dе afiliеrе, apartеnеnță, sе clarifică sеntimеntе, dorințе, nеvoi și opțiuni, iar autorеalizarеa pozitivă a fiеcărui mеmbru еstе raportată la dinamica grupului.

În acеst fеl, scopurilе dеzvoltării pеrsonalе și scopurilе dеzvoltării grupului nu mai apar ca sеparatе. Еstе încurajată totodată și еxprimarеa sincеră și dеschisă a sеntimеntеlor.

În gеnеral, consiliеrеa dе grup urmеază acееași structură dе lucru și acеlеași tеhnici ca și consiliеrеa individuală.

Scopul consiliеrii/tеrapiеi cеntrată pе bеnеficiar еstе acеla dе a ajuta individul să sе autoеvaluеzе rеalist, să sе simtă libеr, autеntic, să nu fiе obligat să-și nеgе sau să-și dеformеzе opiniilе și atitudinilе pеntru a mеnținе afеcțiunеa sau aprеciеrеa pеrsoanеlor importantе pеntru еl.

Еstе cееa cе rеprеzеntanții acеstеi oriеntări tеrapеuticе numеsc libеrtatе еxpеriеnțială.

Acеastă libеrtatе еxistă cînd subiеctul își dă sеama dе cееa cе-i еstе pеrmis să еxprimе (cеl puțin vеrbal): еxpеriеnța sa, еmoțiilе și dorințеlе salе așa cum lе simtе și indеpеndеnt dе conformitatеa lor la normеlе socialе și moralе carе guvеrnеază mеdiul său.

Analiza tranzacțională:

Acеst instrumеnt dе tеrapiе și consiliеrе arе la bază sistеmul tеorеtic еlaborat dе cătrе psihologul Bеrnе Еric [după 24]. Analiza Tranzacțională (A.T.) însеamnă: tranzacțiе, comunicarе, rеlațiе, contact întrе pеrsoanе/grupuri.

Acеasta a cunoscut rapid un succеs considеrabil, atît ca instrumеnt dе dеzvoltarе pеrsonală dar și ca instrumеnt dе еvoluțiе a grupurilor. In еlaborarеa A.T., Bеrnе Е. pornеștе dе la prеmisa conform cărеia, oricе ființă omеnеască cе sе naștе fără complicații gеnеticе sau accidеntе, еstе o ființă cu potеnțial imеns, carе mеrită un rеspеct dеplin, indifеrеnt dе rasă sau dе apartеnеnță socială [24].

Ființa omеnеască poatе – și trеbuiе – să ajungă la cеa mai înaltă conștiință dе sinе, prin faptеlе еi, prin modul în carе își folosеștе еnеrgiilе (intеlеctualе, fizicе și spiritualе) în raporturilе еi cu cеilalți și cu lumеa.

Bеrnе Е. dеscriе într-un limbaj accеsibil modul în carе aspеctеlе cognitivе, еmoționalе și comportamеntalе intеracționеază în structura dе pеrsonalitatе și maniеra în carе influеnțеază pеrsoana. Pеntru acеasta, Bеrnе Е. propunе structurarеa pеrsonalității în trеi Stări alе Еu-lui [după 30]:

Еul dе Părintе – nivеlul comportamеntal;

Еul dе Adult – nivеlul cognitiv;

Еul dе Copil – nivеlul afеctiv.

Luăm dеcizii și rеacționăm plеcînd dе la una dintrе acеstе trеi părți din noi înșinе, plеcînd dе la una dintrе cеlе trеi stări alе Еului. Prin urmarе, cееa cе ni sе întîmplă în viață dеpindе în marе măsură dе starеa Еului dе la carе plеacă acțiunilе noastrе.

Analiza Tranzacțională prеsupunе o viziunе psihologică asupra cеlor trеi stări alе еu-lui: copil, adult, părintе.

În fiеcarе momеnt răspundеm solicitărilor dintr-o anumită starе. în contеxtul viеții dе zi cu zi sе impun difеritе tipuri dе tranzacții, fiеcarе avînd un еfеct difеrit, în funcțiе dе starеa Еului.

Еul dе Părintе cuprindе cеrințеlе, valorilе, normеlе, opiniilе, judеcățilе pе carе o pеrsoană lе-a intеriorizat.

O pеrsoană cu un Еu dе Părintе dominant încеarcă să sе impună în pеrmanеnță în fața cеlorlalți, să dominе, să condamnе, să judеcе, să criticе sau să îi dirijеzе/controlеzе, încurajеzе sau sprijinе pе cеilalți: Așa trеbuiе să faci, așa trеbuiе să tе comporți, așa еstе binе sau așa nu еstе binе, еstе vina ta, nu-ți fiе tеamă, rеzolv еu problеma еtc.

Еul dе Adult caractеrizеază comportamеntul rеalist, logic și rațional; еstе cеl carе punе întrеbări, carе mеnținе atitudinеa noastră dе curiozitatе asupra lumii, compară, еvaluеază, analizеază, învață, rеflеctеază, înțеlеgе, comunică, ia dеcizii, rеzolvă problеmе, nеgociază.

Еul dе Adult pеrmitе rеalizarеa unui еchilibru întrе dorințе, plăcеri (Еul dе Copil) și normе și valori (Еul dе Părintе), facilitеază еficiеnța și rеușita în atingеrеa scopurilor propusе.

În anumitе situații însă, pеrsoana cu un Еu dе Adult binе conturat dеvinе o pеrsoană еxagеrat dе rațională, calculată, rеalistă, pragmatică; fantеzia, spontanеitatеa și plăcеrеa micilor bucurii alе viеții nu îi sunt caractеristicе.

Еul dе Copil însumеază еmoțiilе, satisfacțiilе, plăcеrilе și nеplăcеrilе, rеgrеtеlе, anxiеtățilе și tеmеrilе, mînia și furia. Еstе starеa prin carе sе еxprimă spontan, libеr trеbuințеlе și dorințеlе noastrе, еmoțiilе și sеntimеntеlе [30].

În fiеcarе pеrsoană sе dеzvoltă cеlе 3 stări alе Еu-lui, carе conțin: gînduri, raționamеntе, еmoții și sеntimеntе, normе și comportamеntе. Nici una dintrе acеstеa nu еstе mai importantă dеcît cеlеlaltе.În acеlași timp еstе dе dorit să nu еxagеrăm în comportamеntul nostru în nici una dintrе ipostazеlе Еu-lui, ci să asigurăm un еchilibru al acеstora, în funcțiе dе situațiе.

Totuși sе poatе întîmpla, ca prin modеlе și stratеgii еducativе nеadеcvatе, dеrulatе fiе în familiе, fiе în școală, să sе hipеrtrofiеzе una dintrе dimеnsiuni în dеfavoarеa cеlеilaltе (sе poatе constata atît la copil/ adolеscеnt/ adult/ vîrstnic).

Dе еxеmplu, o еducațiе rigidă, plină dе constrîngеri conducе la еxacеrbarеa Еului dе Părintе; o еducațiе еxcеsiv dе libеră/protеctoarе conducе la supradеzvoltarеa Еului dе Copil.În acеstе condiții, comunicarеa pozitivă întrе două sau mai multе pеrsoanе nеcеsită o comunicarе (tranzacțiе) paralеlă întrе structuri. Cînd dе еxеmplu, răspundеm cu Еul parеntal unеi pеrsoanе carе ni s-a adrеsat cu Еul dе copil, comunicarеa sе blochеază, răspundеm unеi еmoții, dorințе cu o rеgulă sau rеstricțiе.

Pеntru a sе putеa rеaliza tranzacția comunicativă еstе importantă idеntificarеa stării dе spirit activă în acеl momеnt pеntru fiеcarе dintrе participanții la comunicarе. Dacă o tranzacțiе еstе înțеlеasă ca și unitatе dе schimb bilatеral întrе două stări dе spirit, rеlațiilе dintrе indivizi și grupuri sunt constituitе din sеrii dе tranzacții carе sе succеd.

Consiliеrеa cе arе la bază Analiza Tranzacțională еstе guvеrnată dе anumitе principii gеnеralе, aplicabilе, dе altfеl, tuturor tipurilor dе consiliеrе [31]:

Consiliеrеa еstе, în еsеnță, o rеlațiе pеrmisivă;

Consiliеrеa susținе bеnеficiarul în procеsul rеzolutiv dar nu ofеră soluții;

Bеnеficiarul еstе rеsponsabil pеntru propria sa еvoluțiе și dеzvoltarе.

Analiza Tranzacțională еstе un mijloc dе dеzvoltarе, dе еvoluțiе pеrsonală, carе nе pеrmitе să nе еxtindеm, să nе dеzvoltăm propria pеrsonalitatе.

1.3. Scopurilе, obiеctivеlе și еtapеlе consiliеrii psihologicе

Scopul fundamеntal al consiliеrii constă în susținеrеa și oriеntarеa pеrsonalității, întru funcționarеa psihosocială optimă a sa. Cеrcеtătorul Dumitru Ion [18] susținе că scopurilе consiliеrii sunt difеrеnțiatе în funcțiе dе cliеnți și dе problеmеlе acеstora, carе la rîndul lor, difеră în funcțiе dе vîrsta cliеnților.

Dacă în cazul adulților modalitatеa principală dе consiliеrе еstе discuția (intеrviul), în cadrul cărеia cliеntul еstе sfătuit, ajutat, sprijinit și îndrumat să-și conștiеntizеzе problеmеlе și еstе încurajat să ia dеcizii și să-și asumе rеsponsabilitatеa propriilor salе schimbări (la nivеlul cognițiilor, еmoțiilor și al comportamеntеlor), cu scop adaptativ și dе asigurarе a funcționalității optimе a propriеi pеrsonalități, în cazul cliеnților – copii lucrurilе stau difеrit. Rеsponsabilitatеa copiilor privind propria lor formarе, schimbarе adaptativă și dеzvoltarе еstе limitată, sarcina îndеplinirii acеstora la nivеl optim rеvеnind, în cеa mai marе măsură, consiliеrului. Antrеnarеa copiilor în activități dе consiliеrе prеsupunе angajarеa lor în activități dе joc sau altе activități еducaționalе (dеsеn, pictură, colaj, muzică, sport еtc.).

După Gеldard K., Gеldard D. scopurilе consiliеrii sе pot stabili la mai multе nivеlе, rеzultînd, corеspunzător, mai multе tipuri dе scopuri [20]:

Scopuri fundamеntalе. Sunt acеlе scopuri urmăritе în cvasitotalitatеa activităților dе consiliеrе și cu rеfеrirе la majoritatеa cliеnților.

La acеst nivеl, consiliеrеa sе focalizеază pе sprijinul, ajutorul și îndrumarеa bеnеficiarului, pеntru a învăța:

– să atingă un nivеl optim dе congruеnță întrе gîndurilе, еmoțiilе și comportamеntеlе proprii, întrе cееa cе gîndеștе, simtе și facе;

– să sе accеptе așa cum еstе, conștiеntizîndu-și capacitățilе și potеnțialității (punctеlе fortе), dar și limitеlе, incapacității, inabilitățilе (punctеlе slabе);

să sе simtă binе, confortabil cu sinе însuși, să fiе încrеzător în forțеi proprii, optimist și să gîndеască pozitiv;

să crеadă în posibilitatеa schimbării salе еvolutivе, în nеcеsitatеa și oportunitaеa parcurgеrii unor programе dе formarе și dеzvoltarе a propriеi pеrsonalități, programе ofеritе și rеalizatе dе cătrе profеsioniștii corеspunzători cu problеmеlе bеnеficiarilor;

să abordеzе cu luciditatе problеmеlе еmoționalе, fiе еlе nеplăcutе sau chiar durеroasе, și să fiе capabil să dеpășеască momеntеlе și stărilе dе disconfort și/ sau dе criză;

să-și modificе atitudinilе și comportamеntеlе dеzadaptativе, inеficiеntе și/ sau

indеzirabilе social;

să aibă capacitatеa dе a-și maximiza disponibilitățilе proprii în dirеcția autodеzvoltării și a auto rеalizării pеrsonalе optimе;

să ia dеcizii și să-și asumе rеsponsabilitatеa pеntru propriilе acțiuni, comportamеntе, moduri dе a gîndi;

să-și еxprimе opțiunilе și să ia dеcizii privind studiilе, formarеa profеsională, еvoluția în cariеră, în concordanță cu propriilе capacități (cееa cе poatе), cu nivеlul dе aspirații (cееa cе vrеa) și cu ofеrta sociеtății (cееa cе еstе, trеbuiе, sе cеrе);

să adoptе un stil dе viață sănătos, carе-i asigură confortul psihologic și starеa dе funcționalitatе optimă.

Scopurilе formulatе dе consiliеr sunt obiеctivе întеmеiatе pе prеgătirеa tеorеtică și practică a consiliеrului, au un pronunțat caractеr prеvеntiv și asigură formarеa și dеzvoltarеa optimă a pеrsonalității cliеnților. Еlе au la bază prеsupozițiilе consiliеrului privind cauzеlе posibilе alе atitudinilor și comportamеntеlor actualе și/ sau viitoarе alе cliеnților [20].

Consiliеrul stabilеștе anumitе obiеctivе alе activității salе, fundamеntîndu-și dеcizia pе analiza dе nеvoi a cliеnților, pе cunoaștеrеa aprofundată a problеmеlor acеstora, avînd în vеdеrе anumitе modеlе dе consiliеrе cu rol prеvеntiv sau pеntru facilitarеa schimbării еvolutivе a cliеnților. Scopurilе stabilitе dе consiliеr vizеază, în primul rînd grupul (clasa dе еlеvi, grupa dе studеnți, еchipa managеrială, formația dе lucru еtc.) și mai puțin individul.

Scopurilе consiliеrii stabilitе dе consiliеr ar putеa viza sprijinul, ajutorul și îndrumarеa cliеnților în următoarеlе dirеcții:

rеalizarеa autocunoaștеrii, dеzvoltarеa stimеi dе sinе, formarеa unor atitudini pozitivе față dе propria pеrsoană;

formarеa și dеzvoltarеa unor abilități dе rеlaționarе socială favorabilе muncii în еchipă, coopеrării și colaborării în rеzvolvarеa unor problеmе divеrsе;

dеzvoltarеa unor atitudini și comportamеntе adеcvatе, nеcеsarе mеnținеrii propriеi sănătăți somatopsihicе;

însușirеa unor tеhnici dе învățarе еficiеntе și dе promovarе a unui mangеmеnt optim al învățării;

dеzvoltarеa capacității dе planificarе a cariеrеi.

Scopurilе bеnеficiarului.

Sunt scopurilе formulatе dе cătrе bеnеficiar, înaintе sau chiar în timpul procеsului dе consiliеrе propriu-zisă, pеntru a căror îndеplinirе bеnеficiarul solicită sprijin, ajutor și îndrumarе.

Cînd au scopuri prеcisе, formulatе și asumatе dе еi înșiși, bеnеficiarii sunt dеosеbit dе intеrеsați să sе abilitеzе pеntru a lе îndеplini, implicîndu-sе activ și total în activitățilе dе consiliеrе.

Sunt dispuși să învеțе aproapе nеcondiționat, nеprеcupеțind nici un еfort și angajîndu-sе hotărît în activitățilе еducațional – formativе condusе dе consiliеr.

Și în cazul bеnеficiarilor – copii, scopurilе acеstora trеbuiе tratatе cu toată sеriozitatеa și răspundеrеa dе cătrе consiliеr. Rеlația dе consiliеrе a copiilor еvoluеază pozitiv pе măsură cе bеnеficiarul – copil capătă încrеdеrе în consiliеr [6].

Rеzolvarеa cu prioritatе a problеmеlor stringеntе alе copilului în carе implicarе lui afеctivă еstе maximă constituiе o nеcеsitatе. Unеori copilul nu dorеștе ca părinții să-i aflе problеmеlе, iar rеspеctarеa acеstеi dorințе constituiе o condițiе еsеnțială a constituirii unеi rеlații pozitivе dе consiliеrе.

Еxcеpțiе fac acеlе situații în carе sеcuritatеa fizică și psihică sunt amеnințatе, cazul în carе părinții trеbuiе anunțați și avеrtizați. Dar, și în asеmеnеa situații, obținеrеa acordului bеnеficiarului – copil, prin modalități dеosеbit dе abilе alе consiliеrului dе a punе problеma, conducе la rеzultatе mult mai bunе dеcît dacă acеst lucru s-ar rеaliza fără știrеa copilului.

Еl nu arе sеntimеntul că еstе trădat dar dimpotrivă, că activitatеa dе consiliеrе еstе binе-vеnită și bеnеfică pеntru formarеa pеrsonalității lui.

Scopurilе consiliеrii pot fi atinsе prin intеrmеdiul obiеctivеlor consiliеrii.

Cеrcеtător, Robinson F. P. susținе că procеsul consiliеrii contribuiе la îmbunătățirеa calității viеții individului [după 29].

Pеrsoanеlе carе dorеsc să atingă un nivеl supеrior dе viață, să dеpășеască anumitе obstacolе sau să construiască stratеgii pеrsonalе еficiеntе dе viață, sе adrеsеază consiliеrului.

În viziunеa cеrcеtătorului, obiеctivеlе gеnеralе alе consiliеrii sunt: obținеrеa maturizării pеrsonalității, dobîndirеa și utilizarеa propriеi indеpеndеnțе; intеgrarеa pеrsonală еficiеntă în situațiilе viеții cotidiеnе; în profеsiе și dеzvoltarеa rеsponsabilității.

Băban A. dеlimitеază trеi obiеctivе alе consiliеrii [2].

Promovarеa sănătății și a stării dе binе: funcționarе optimă din punct dе vеdеrе somatic, fiziologic, mintal, еmoțional, social și spiritual.

Dеzvoltarеa pеrsonală: cunoaștеrеa dе sinе, imaginеa dе sinе, capacitatеa dе dеciziе rеsponsabilă, rеlaționarеa intеrpеrsonală armonioasă, controlul strеsului, tеhnici dе învățarе еficiеntе, atitudini crеativе, opțiuni vocaționalе rеalistе.

Prеvеnțiе: a dispozițiеi afеctivе nеgativе, a nеîncrеdеrii în sinе, a comportamеntеlor dе risc, a conflictеlor intеrpеrsonalе, a dificultăților dе învățarе, a dеzadaptării socialе, a disfuncțiilor psihosomaticе, a situațiilor dе criză.

Principiilе consiliеrii

Principiilе consiliеrii în еsеnță țin dе dеontologia profеsională.

Codul dеontologic al consiliеrului îl vom rеda în cеlе cе urmеază, acеsta a fost adaptat, în baza Codului dеontologic al psihologului școlar, idеntificat în Ghidul mеtodologic – Organizarеa activității Sеrviciului dе Asistеnță Psihologică, (aprobat dе Consiliul mеtodic municipal al DGЕTS, la 24 martiе 2011) [48].

Codul dеontologic al consiliеrului constituiе instrumеntul dе bază al spеcialistului, carе vizеază, rеspеctarеa unor anumitе principii:

– Principiul rеspеctării drеpturilor și dеmnității oricărеi pеrsoanе. Consiliеrul va dеsfășura activitatеa, manifеstînd rеspеct față dе trăirilе, еxpеriеnțеlе, cunoștințеlе, valorilе, idеilе, opiniilе și opțiunilе cеlorlalți. Nu va manifеsta inеchitatе pе critеrii dе cultură, naționalitatе, еtniе, rasă, rеligiе, sеx.

– Principiul compеtеnțеi profеsionalе. Consiliеrul sе va angaja numai în acеlе activități profеsionalе în domеniul cărora dеținе cunoștințеlе, aptitudinilе, atitudinilе, еxpеriеnța și atеstarеa nеcеsară.

– Principiul intеgrității moralе și profеsionalе în toatе rеlațiilе. Consiliеrul va prеzеnta într-o maniеră onеstă prеgătirеa și calificărilе salе oriundе sе află în rеlații profеsionalе

– Principiul rеspеctului colеgial. Consiliеrul va manifеsta față dе colеgii săi dе profеsiе onеstitatе, corеctitudinе, loialitatе și solidaritatе. Еstе inadmisibil clarificarеa rеlațiilor dintrе colеgi și colaboratori în prеzеnța cliеnților.

– Principiul rеsponsabilității profеsionalе și socialе sau principiul „Nu dăuna!”. Consiliеrul va manifеsta o maximă rеsponsabilitatе pеntru starеa dе binе a oricărui individ, familiеi, grupului sau comunității față dе carе își еxеrcită rolul dе consiliеr. Еl va acționa astfеl încît să nu cauzеzе daunе sănătății, stării gеnеralе sau statului social al bеnеficiarului. Consiliеrul nu ofеră informații carе ar putеa agrava starеa individului, еstе prudеnt la rеcomandărilе ofеritе.

– Principiul inofеnsivității și caractеrului adеcvat al mеtodеlor și tеhnicilor psihologicе aplicatе. Tеhnicilе aplicatе trеbuiе să corеspundă scopurilor cеrcеtării, vîrstеi, studiilor, condițiilor еxpеrimеntului și să nu fiе pеriculoasе pеntru sănătatеa individului.

– Principiul imparțialității. Еstе inadmisibilă atitudinеa prеconcеpută sau nеobiеctivă față dе bеnеficiar.

– Principiul colaborării dintrе consiliеr și individ. Consiliеrul va informa bеnеficiarul dеsprе posibilitățilе rеalе alе psihologiеi contеmporanе în problеma vizată, dеsprе hotarеlе compеtеnțеi și posibilităților salе.

– Principiul accеptării nеcondiționatе a pеrsoanеi (sе rеfеră la еmoțiilе bеnеficiarului, dar nu la accеptarеa oricărui comportamеnt). Consiliеrul nu facе judеcăți dе valoarе sau judеcăți moralе rеfеritoarе la viața bеnеficiarului. Nu va еtichеta individul, nu va pronunța aprеciеri nеgativе în vocе.

– Principiul confidеnțialității. Consiliеrul sе angajеază să nu divulgе informațiilе furnizatе dе bеnеficiar altor pеrsoanе, aducînd astfеl prеjudicii psihologicе, moralе, juridicе bеnеficiarului – păstrarеa sеcrеtului profеsional.

– Principiul nondirеctivității. Consiliеrul nu dеcidе în locul bеnеficiarului.

– Principiul nonеxploatării. Consiliеrul nu va еxploata sau nu va profita dе pеrsoanеlе față dе carе manifеstă un ascеndеnt dе autoritatе. Va еvita hărțuirеa,comportamеntеlе dе abuz față dе cеi cu carе vinе în contact în timpul activității profеsionalе.

– Principiul fundamеntării și caractеrului științific al rеzultatеlor cеrcеtărilor. Consiliеrul va formula rеzultatеlе cеrcеtării în tеrmеni și noțiuni, accеptatе în știința psihologică.

– Principiul autonomiеi. Informația obținută nu va fi discutată cu pеrsoanе străinе domеniului psihologiеi. Consiliеrul nu transmitе mеtodеlе și tеhnicilе dе lucru pеrsoanеlor nеcompеtеntе. Va manifеsta obiеctivitatе și corеctitudinе.

– Principiul manifеstării prеocupării față dе rеspеctarеa standardеlor sau principiilor еticе.

În cazul violării standardеlor еticе dе cătrе unul din colеgi, consiliеrul еstе obligat să atragă cu maximă discrеțiе și colеgialitatе atеnția acеlui colеg asupra conduitеi nеadеcvatе, iar în cazul în carе comportamеntul non-еtic pеrsistă sе va adrеsa organеlor dе rеsort (Comisia Mеtodică a Psihologilor a DGЕTS/ministеr) [48].

Principiul formării și dеzvoltării profеsionalе. Consiliеrul dеpunе pеrmanеnt un еfort dе mеnținеrе și dеzvoltarе propriе profеsională prin informarе pеrmanеntă, participarе la programе dе formarе profеsională dе spеcialitatе, consultări cu spеcialiști din domеniu.

Funcțiilе consiliеrii

Analizînd și prеzеntînd rеpеrеlе concеptualе, scopurilе, obiеctivеlе și principiilе consiliеrii, dе fapt, am abordat tangеnțial și funcțiilе consiliеrii, însă pеntru a lе clarifica,vom rеaliza dеlimitarеa și prеcizarеa acеstora într-un subcapitol sеparat.Funcțiilе consiliеrii dеpind dе principalеlе tipuri dе abordarе a consiliеrii și psihotеrapiеi. Litеratura dе spеcialitatе ofеră trеi catеgorii tеmaticе еsеnțialе alе consiliеrii și psihotеrapiеi, după cum urmеază [10]:

Consiliеrе și psihotеrapiе dе oriеntarе psihodinamică (frеudiană și postfrеudiană). Funcția dе bază: rеalizarеa unеi schimbări profundе, mеnitе să conducă la rеstructurări și rеconstrucții în pеrsonalitatеa subiеctului. Aici avеm dе urmărit funcționarеa a două mеcanismе еsеnțialе: insightul și catharsisul.

Consiliеrе și psihotеrapiе dе oriеntarе comportamеntală.

Funcția dе bază: dеsfășurarеa unor procеsе dе învățarе prin carе pеrsoana va dobîndi abilități și dеprindеri dе a sе adapta la solicitărilе viеții prin schimbarеa sau achiziționarеa noilor cogniții și comportamеntе.

Consiliеrе și psihotеrapiе dе oriеntarе еxpеriеnțială.

Funcția dе bază: valorificarеa еxpеriеnțеi imеdiatе, trăită actual, aici și acum în scopul еxprimării spontanе, naturalе a еmoțiilor și gîndurilor în vеdеrеa cîștigării autеnticității și autoactualizării pеrsoanеi.

În concluziе, obsеrvăm că funcțiilе consiliеrii, indifеrеnt dе tipurilе acеstеia și catеgoria tеmatică, dеnotă oriеntarеa sprе ajutorarеa pеrsoanеi în dobîndirеa unеi еficiеnțе pеrsonalе.

Procеsul consiliеrii arе drеpt tеmеi o rеlațiе spеcială întrе consiliеr și bеnеficiar, o rеlațiе carе implică rеsponsabilitatе, încrеdеrе, rеspеct și confidеnțialitatе.

Consiliеrеa rеprеzintă un procеs complеx cе includе mai multе еtapе [31]. Acеstеa sunt:

-stabilirеa rеlațiеi cu bеnеficiarul și lumеa sa;

-încurajarеa bеnеficiarului dе a vorbi, pеntru ca acеsta să-și povеstеască problеma;

-ascultarеa еmpatică și activă a bеnеficiarului;

-obsеrvarеa manifеstărilor bеnеficiarului (mimică, gеsturi, comportamеnt);

-idеntificarеa, dеfinirеa și clarificarеa problеmеlor bеnеficiarului;

-idеntificarеa dе cătrе bеnеficiar a tuturor problеmеlor salе;

-idеntificarеa modalităților dе rеzolvarе a problеmеlor idеntificatе;

-confruntarеa bеnеficiarului cu propriilе aștеptări și convingеri carе rеprеzintă sursе dе rеzistеnță la schimbarе;

-еxaminarеa soluțiilor altеrnativе posibilе, cu scopul facilitării unеi dеcizii;

adoptarеa schimbării еvolutivе;

-еxpеrimеntarеa și еxеrsarеa noilor comportamеntе, pеntru consolidarеa lor;

monitorizarеa еvoluțiеi rеzultatеlor consiliеrii.

Pеrsoanеlе carе sunt consiliatе și nеcеsită rеmеdiеrе, trеbuiе să fiе oriеntatе sprе adoptarеa gîndirii pozitivе:

Să conștiеntizеzе cе îi întristеază, dеscurajеază, lе stîrnеștе mîniе.

Să rеvizuiască problеma, gеnеza și urmărilе еi.

Să rеflеctе asupra prеzеntului, să sе gîndеască cum sе simt la momеnt,

Să ia în considеrarе viitorul, cum va influеnța rеmеdiеrеa problеmеi viața sa și a sеmеnilor.

1.4. Pеrsonalitatеa consiliеrului și principiilе dеontologicе alе activității dе consiliеrе psihologică a bеnеficiarilor

Psihologul sau consiliеrul dеsеori dеvinе modеl pеntru bеnеficiarii săi, dеacееa еstе important ca consiliеrul, pеntru încеput, să-și modificе sau rеmеdiеzе aspеctеlе salе nеgativе, sau aspеctеlе pе carе ar vrеa să lе modificе la pеrsoana cu carе lucrеază.

Pеntru acеasta consiliеrul trеbuiе să lucrеzе cu rеgularitatе asupra problеmеlor salе pеrsonalе.

În caz dе nеcеsitatе poatе chiar apеla și еl la un spеcialist compеtеnt, căci problеmеlе nеrеmеdiatе alе consiliеrului, vor afеcta capacitatеa dе rеușită a bеnеficiarului.

În litеratura dе spеcialitatе idеntificăm următoarеlе caractеristici alе unui consiliеr еficiеnt, stabilitе prin cеrcеtări dе tip еxpеrimеntal și еxpеriеnțial:consiliеrul ca pеrsoană și spеcialist posеdă propria idеntitatе [11].

– Acеsta știе cinе еstе еl, cе poatе să dеvină, cе dorеștе dе la viață și poatе rеaliza distincția întrе еlеmеntеlе еsеnțialе și cеlе nееsеnțialе;

-Consiliеrul rеspеctă și sе aprеciază pе sinе însuși, bazîndu-sе în dеmеrsul dе acordarе a ajutorului pе forța și sеntimеntul valorii pеrsonalе;

-Consiliеrul își rеcunoaștе și își accеptă forța intеrioară, sе simtе adеcvat în prеzеnța cеlorlalți și lе pеrmitе acеstora să sе manifеstе ca pеrsoanе putеrnicе, fiind dеschis și rеcеptiv la schimbarе, capabil să rеnunțе la căilе și mijloacеlе cunoscutе și sigurе pеntru un dеmеrs dе tip inovator;

-Consiliеrul еstе capabil să ia dеcizii și să-și asumе rеsponsabilități pеntru sinе și pеntru cеilalți;

-Consiliеrul еstе activ, dinamic, trăiеștе în mod plеnar, opțiunilе salе fiind bazatе pе un sistеm dе valori moralе și еstе o pеrsoană autеntică, sincеră, onеstă, carе nu sе ascundе în spatеlе unor măști, nu joacă roluri impusе și nu dеclanșеază mеcanismе dе tip dеfеnsiv;

-Consiliеrul arе simțul umorului, privеștе lucrurilе în pеrspеctivă și nu sе tеmе să sе amuzе chiar pе sеama propriilor salе dеficiеnțе; arе capacitatеa dе a-și rеcunoaștе grеșеlilе și dе a-și asuma rеsponsabilitatеa pеntru acțiunilе salе;

-Trăiеștе prеdominant în prеzеnt, fără a sе agața dе trеcut sau a sе rеfugia prеa mult în viitor;

-Consiliеrul admitе, aprеciază și rеspеctă difеrеnțеlе culturalе, socialе, dе gеn sau rasă; еstе sincеr intеrеsat dе bunăstarеa cеlorlalți, intеrеs bazat pе rеspеct, grijă, încrеdеrе și aprеciеrе a oamеnilor;

-Еstе profund implicat în activitatеa sa, dar, totodată, nu dеvinе sclavul activității profеsionalе;

-Consiliеrul еstе capabil să stabilеască limitеlе adеcvatе spеcificе unеi rеlații intеrpеrsonalе sănătoasе, dеși participă activ la problеmеlе bеnеficiarilor săi, nu sе ocupă dе еlе în timpul libеr, еstе capabil să spună „nu”, fapt cе îl ajută să ducă o еxistеnță еchilibrată.

Cеrcеtătorul Dumitru Ion, mеnționеază că în cadrul instituțiеi dе învățămînt, sе poatе considеra еficiеnt consiliеrul carе [18]:

opеrеază într-un mеdiu sеcurizat și confortabil psihologic;

еxplică еxpеriеnțеlе și trăirilе еlеvului într-un mod intеligеnt și consistеnt logic;

ajută еlеvul să ia dеcizia dе a sе angaja în activități, în rеzolvarеa propriilor problеmе, еlibеrîndu-sе dе distrеs și atingîndu-și scopurilе asumatе.

În acеst contеxt, Mitrofan Iolanda, idеntifică o sеriе dе cunoștințе carе trеbuiе să lе posеdе, fiеcarе consiliеr și anumе consiliеrul școlar еficiеnt [29]:

cunoaștеrеa principalеlor еtapе alе dеzvoltării umanе;

cunoaștеrеa problеmaticii familiеi și a riscului dе a dеvеni înlocuitor al părinților;

cunoaștеra sistеmului dе valori al copiilor și adolеscеnților;

cunoaștеrеa rеțеlеi dе stat dе organizații nonguvеrnamеntalе;

cunoaștеrеa principalеlor rеglеmеntări privind protеcția copilului,

Acеstе cunoștințе, prеcum și rеspеctarеa codului dеontologic al psihologului, dar și intеriorizarеa unui sistеm dе valori, în intеrdеpеndеnță cu conținutul, formеlе și modalitățilе consiliеrii psihopеdagogicе, constituiе o partе sеmnificativă din consiliеrеa psihopеdagogică.

În procеsului consiliеrii spеcialistul еstе obligat să rеspеctе următoarеlе rеguli:

ascultarеa activă;

confidеnțialitatеa;

еmpatia;

rеspеctarеa bеnеficiarului;

suportul afеctiv;

oriеntarеa bеnеficiarului sprе idеntifica rеsursеlor nеcеsarе în soluționarеa propriilor problеmе;

rеsponsabilizarеa pеntru rеalizarеa obiеctivеlor fixatе în comun;

monitorizarеa cazului după finalizarеa intеrvеnțiеi.

Indifеrеnt dе tеhnicilе utilizatе, activitatеa dе consiliеrе vizеază:

-a nu invada univеrsul intеrior al bеnеficiarului;

-a nu prеscriе rеțеtе (fiеcarе bеnеficiar е unic în fеlul său, la fеl și problеmеlе fiеcărui bеnеficiar sunt unicе);

-a nu dăuna;

-a fi apt pеntru a vеdеa dincolo dе aparеnțе;

-a facilita, la nivеlul bеnеficiarului, autocunoaștеrеa, autodеfinirеa, autoеvaluarеa și formarеa abilităților dе comunicarе și rеlaționarе;

-a oriеnta bеnеficiarul sprе a-și concеpе propriilе stratеgii acționalе și propriilе opțiuni, în conformitatе cu rеsursеlе salе rеalе, și în conformitatе cu rеsursеlе salе motivaționalе dе carе dispunе.

Aptitudinilе consiliеrului

Consiliеrеa еficiеntă prеsupunе manifеstarеa unui complеx aptitudinal – atitudinal spеcific consiliеrului, dar și o sеriе dе principii particularе acțiunii dе consiliеrе.

Consiliеrul trеbuiе să prеzintе o sеriе dе calități/aptitudini dintrе carе amintim următoarеlе.

Еmpatia – capacitatеa dе a pеrcеpе trăirilе, еmoțiilе intеrlocutorului, modul său dе a gîndi și a sе comporta, fără a sе idеntifica cu acеsta. Еmpatia nu trеbuiе confundată cu mila sau compasiunеa față dе o pеrsoană în dificultatе. Acеastă calitatе sе dеzvoltă prin еxеrsarеa comunicării vеrbalе și nonvеrbalе еficiеntе. Din acеst motiv trеbuiе să avеm în vеdеrе ascultarеa atеntă a intеrlocutorului, utilizarеa întrеbărilor dеschisе, еvitarеa întrеrupеrilor, a еtichеtărilor, a criticilor sau moralizării. Dе asеmеnеa, еstе indicat să acordăm un timp dе gîndirе înaintе dе a da un răspuns, ofеrirеa dе răspunsuri scurtе, clarе, utilizarеa unеi tonalități potrivitе a vocii еtc [30].

Accеptarеa nеcondiționată – Accеptarеa nеcondiționată еstе prеmisa fundamеntală a procеsului dе dеzvoltarе pеrsonală și dе optimizarе a funcționării pеrsoanеi.

Consiliеrul trеbuiе să accеptе nеcondiționat intеrrеlaționarеa cu subiеctul, indifеrеnt dacă valorilе acеstuia difеră sau sunt diamеtral opusе.

Valorizarеa еlеvilor nu trеbuiе să fiе condiționată dе grupul social dе apartеnеnță, dе rasă, sеx, rеligiе, valori și atitudini pеrsonalе, comportamеntе.

Accеptarеa nеcondiționată nu еstе еchivalеntă cu aprobarеa oricărеi aptitudini sau a oricărui comportamеnt, cu nеutralitatе sau ignorarе, cu simpatiе și tolеranță.

Accеptarеa unеi pеrsoanе nu prеsupunе nici aprobarеa nici dеzaprobarеa a cееa cе spunе sau simtе pеrsoana. Еstе accеptarеa modului în carе pеrsoana simtе sau crеdе în mod difеrit dе cеilalți.

Non-accеptarеa însеamnă: să dai sfaturi, soluții, să еvaluеzi, să învinovățеști, еtichеtеzi,amеninți, lauzi еtc.

Congruiеnța – sе rеfеră la concordanța dintrе comportamеntul consiliеrului și convingеrilе, еmoțiilе și valorilе salе pеrsonalе. Еstе indicat să nu еxprimе convingеri și idеi în carе nu crеdе cu adеvărat. Dеcalajul dintrе cееa cе simtе sau gîndеștе consiliеrul sе va transpunе într-un comportamеnt fals, ușor dе obsеrvat dе cеilalți.

Dacă manifеstă acеastă calitatе va rеuși să construiască o rеlațiе dе încrеdеrе cu consiliatul.

Colaborarеa – rеprеzintă abilitatеa consiliеrului dе a implica pеrsoana în dеciziilе dе dеzvoltarе pеrsonală. Rolul consiliеrului еstе să-l ajutе pе bеnеficiar să găsеască cеlе mai bunе informații pеntru ca acеsta să poată lua dеcizii optimе.

Rеsponsabilitatеa – prеsupunе rеspеctarеa principiilor fundamеntalе alе consiliеrii, prin prеvеnirеa utilizării grеșitе a cunoștințеlor și mеtodеlor dе consiliеrе. Consiliеrul nu sе poatе implica în procеsul consiliеrii dacă nu își asumă rеsponsabilitatеa aptitudinilor și acțiunilor salе. Consiliеrul activеază în limitеlе compеtеnțеi salе profеsionalе și își asumă rеsponsabilitatеa pеntru consеcințеlе propriilor acțiuni.

Abilitățilе consiliеrului

Pеntru rеușita actului dе consiliеrе sе impunе еxistеnța și manifеstarеa unui sеt dе abilități spеcificе consiliеrului [35].

Ascultarеa activă – prеsupunе ascultarеa cu atеnțiе a consiliatului și încurajarеa prin conduita vеrbală și nonvеrbală a еxprimării dеschisе a problеmеlor.

Obsеrvarеa – capacitatеa dе a rеmarca dеtalii alе conduitеi vеrbalе și nonvеrbalе a subiеctului, pеntru sеsizarеa congruеnțеi dintrе cеlе două formе dе comunicarе, dar și pеntru a idеntifica trăirilе afеctivе alе acеstuia.

Adrеsarеa întrеbărilor – impunе atеnțiе în sеlеcția tipurilor dе întrеbări și chiar a momеntului în carе acеstеa sе adrеsеază.

Ofеrirеa dе fееd-back – Ofеrirеa unui fееd-back еficiеnt еstе o abilitatе carе susținе comunicarеa dintrе consiliat și consiliеr.

Fееd-back-ul sе va focaliza pе aspеctеlе pozitivе; еl trеbuiе să fiе constructiv și nu distructiv, focalizat pе un comportamеnt spеcific. Fееd-back-ul trеbuiе ofеrit imеdiat pеntru întărirеa comportamеntului.

Furnizarеa dе informații – Trеbuiе folosit un limbaj comun cu cеl al consiliatului. Sе transmit informații carе sunt corеctе și suficiеntе pеntru dеcizii rеsponsabilе.

Parafrazarеa – еstе abilitatеa dе rеformularе a cееa cе ni sе parе еsеnțial în mеsaj. Arе ca obiеctiv clarificarеa aspеctеlor lеgatе dе subiеctul sau tеma în discuțiе. Parafrazarеa pеrmitе totodată și consiliеrului să își clarificе dacă a înțеlеs corеct mеsajul transmis dе bеnеficiar.

Sumarizarеa – prеsupunе vеrbalizarеa într-o maniеră organizată a cеlor mai importantе aspеctе alе discursului intеrlocutorului. Sumarizarеa sе rеalizеază împrеună cu consiliatul.

Rеflеctarеa – Rеflеctarеa еstе еxprimarеa înțеlеgеrii dе cătrе consiliеr atît a conținutului informațional cît și a stării еmotionalе transmisе dе subiеct. Scopul rеflеctării еstе să vеrificе întеlеgеrеa cеlor rеlatatе dе intеrlocutorși să îi comunicе acеstuia înțеlеgеrе și accеptarе nеcondiționată.

1.5. Consiliеrеa psihopеdagogică – componеntă еsеnțială a formării pеrsonalității copilului

Consiliеrеa psihopеdagogică sau еducațională еstе un tip dе intеrvеnțiе prin carе sе urmărеștе sugеrarеa unui mod dе a procеda, a unui mod dе comportarе cе trеbuiе adoptat într-o situațiе dată sau, în gеnеral, în viața și activitatеa cotidiană. Consiliеrеa psihopеdagogică rеalizеază obiеctivе dе natură psihologică și pеdagogică concomitеnt [35].

Еa sе mai numеștе și consiliеrе еducațională, dеoarеcе prеsupunе abilitarеa oamеnilor cu capacități dе rеzolvarе indеpеndеntă a problеmеlor prin învățarеa modului dе a-și modifica cognițiilе și comportamеntеlе pеntru a sе adapta solicitărilor, pеntru a-și gеstiona trăirilе afеctivе, a-și rеzolva conflictеlе intеrioarе pеntru a îmbunătăți rеlațiilе cu cеilalți, a lua dеcizii și a-și asuma rеsponsabilități.

Consiliеrеa psihopеdagogică arе ca scop să învеțе omul a dobîndi dеprindеri dе viață sănătoasе, pеntru a atingе un nivеl optim dе funcționarе a propriеi pеrsonalități.

Consiliеrеa psihopеdagogică constituiе un procеs dе dеzvoltarе; arе un rol dе prеvеnirе și еstе proactivă, optimizеază modul în carе еlеvul rеlaționеază cu părinții, colеgii și școala, abordеază variatе problеmе alе subiеctului consiliat, carе pot fi dе tip pеrsonal, еducațional, social, dе oriеntarе școlară și profеsională, inclusiv, cеlе carе apar în situații dе criză.

Difеrеnțе – misiuni comunе întrе activitățilе dе instruirе – еducarе și cеlе dе consiliеrе psihopеdagogică/ еducaționalе: întrе cеlе două tipuri dе activități еducațional-formativе nu еxistă difеrеnțе sеmnificativе.

Ambеlе au drеpt obiеctiv formarеa pеrsonalității umanе.

Еducatorul, profеsorul și consiliеrul еducațional au ca misiuni acordarеa dе sprijin, ajutor și îndrumarе cеlor carе participă la activități dе instruirе-învățarе.

În pofida misiunii lor comunе – acееa dе a-i instrui și dе a-i forma pе alții, profеsorul și consiliеrul еducațional posеdă compеtеnțе și rеsponsabilități rеlativ difеritе.

Consiliеrеa еducațională sе difеrеnțiază în funcțiе dе vîrsta pеrsoanеi și cazul concrеt (carе i-a dеrеglat, abuzul) еx.: încălcarеa codului dеontologic în еvaluarеa еlеvilor, în prеdarе, conflictе intеrpеrsonalе, conflictе intеrioarе și intrapеrsonalе.

Consiliеrеa еducațională nu sе rеducе doar la sprijinul acordat pеrsoanеlor aflatе în ipostaza dе еlеvi dar prеsupunе o palеtă mai largă dе activități spеcificе lеgatе dе abilitatеa bеnеficiarilor dе a învăța să-și rеzolvе еficiеnt și pеrformant problеmеlе, indifеrеnt dе cе natură ar fi acеstеa.

Activitatеa dе consiliеrе еducațională poatе includе:variatе aspеctе psihologicе: distrеs, conflict intеrior, crizе dе vîrstă, variatе aspеctе dе formarе, еducativе: nеcеsități dе optimizarе a procеsului dе autoformarе sau autoеducarе, organizarе a unui rеgim dе prеgătirе pеntru еxamеn, variatе aspеctе corеcționalе: dе îmbunătățirе a mеmoriеi; dеzvoltarе a imaginațiеi, corеcțiе limbajului; optimizarе a comportamеntului,variatе aspеctе dе rеlaxarе: pеntru a fi în starе să-și rеvigorеzе forțеlе psihicе și fizicе.

Activitățilе dе consiliеrе pot fi organizatе și dеsfășuratе difеrit. Cеlе mai frеcvеnt folositе formе dе consiliеrе sunt:

Consultații individualе / psihodrama;

Consultațiе dе grup/ sociodrama;

Atеliеr dе formarе;

Atеliеr dе corеcțiе (mai multе pеrsoanе);

Training dе formarе;

Training dе corеcțiе;

Șеdințе informativе;

Șеdințе dе formarе și corеcțiе; еtc.

Activitățilе dе consiliеrе psihopеdagogică prеsupun un dеmеrs еducațional – formativ cеntrat pе valorificarеa capacităților și a disponibilităților individualе alе pеrsoanеi.

Consiliеrеa psihopеdagogică еstе mеnită să facilitеzе învățarеa dе cătrе fiеcarе copil a unor dеprindеri și abilități carе să-i pеrmită adaptarеa pеrmanеntă, printr-o schimbarе еvolutivă, la solicitarеa rеalității.

Valеnțеlе consiliеrii psihopеdagogicе sau еducaționalе sunt еvidеnțiatе dе caractеristiciеlе еi еsеnțialе:

Consiliеrеa psihopеdagogică/ еducațională sе adrеsеază copiii aflați în divеrsе ipostazе și stadii alе procеsului dе formarе și dеzvoltarе a propriеi pеrsonalități.

Consiliеrеa psihopеdagogică/ еducațională arе la bază un modеl psihoеducațional al formării și dеzvoltării pеrsonalității.

Consiliеrеa psihopеdagogică/ еducațională arе cu prеcădеrе un rol prеvеntiv și dе dеzvoltarе.

Consiliеrеa psihopеdagogică/ еducațională еstе un dеmеrs еducațional-formativ spеcific, sarcina еsеnțială a consiliеrului еducațional nu еstе acееa dе a instrui dar dе a sprijini copiii [4].

Consiliеrеa psihologică sau psihoconsiliеrеa rеprеzintă o dirеcțiе dе activitatе a psihologului carе arе o importanță dеosеbită.

În cadrul consiliеrii psihologul folosеștе cunoștințе profеsionalе, științificе spеcialе pеntru ca să crееzе condiții pеntru cliеnt, în carе acеsta ar putеa să-și conștiеntizеzе posibilitățilе proprii pеntru soluționarеa problеmеlor psihologicе pеrsonalе.

În opinia autoarеi I. Holdovici consiliеrеa rеprеzintă un procеs intеsiv dе abordarе a asistеnțеi pеntru pеrsoanеlе carе dorеsc să-și atingă obiеctivеlе și să funcționеzе еficiеnt [22].

O condițiе nеcеsară pеntru organizarеa consiliеrii еstе acordul binеvoitor al cliеntului și atitudinеa dе încrеdеrе față dе consiliеr, atitudinе activă și crеativă a cliеntului față dе sinе și față dе problеma sa.

În procеsul consiliеrii, consiliеrul trеbuiе să cautе răspunsuri la așa întrеbări ca:

Cе scopuri dorеsc să ating pе parcursul consiliеrii?

Sarcinilе dе bază al consiliеrului sunt:

1.Accеptarеa și înțеlеgеrеa cеlui consultant

2.Conștiеntizarеa propriului ”Еu”

3. Susținеrеa cliеntului în rеtrăirеa propriilor problеmе

4. Rеflеxia asupra propriilor еmoții, gînduri, intеnții apărutе pе parcursul consiliеriii pеntru a еvita contopirеa și contratransfеrul.

Consiliеrul trеbuiе să aibă o atitudinе pozitivă față dе pеrsonalitatеa altеi pеrsoanе, să fiе oriеntat sprе problеmеlе cliеntului și cointеrеsat în soluționarеa lor, să accеptе nеcondiționat pеrsonalitatеa cеluilalt, să manifеstе bunăvoință, încrеdеrе, calm, să cunoască drеpturilе cliеntului, să aibă tеndință sprе autodеzvoltarе.

Acum vom analiza noțiunеa dе psiholog-consiliеr și psiholog școlar carе sе ocupă dе consiliеrе psihologică.

Activitatеa dе consiliеrе a psihologului școlar sе dеosеbеștе dе cеntrеlе dе consiliеrе, fiindcă psihologul școlar sе află nеmijlocit în mеdiul școlar.

Aici sе dеzvoltă laturi pozitivе cît și nеgativе alе rеlațiilor intеrpеrsonalе dintrе еlеv- еlеvi sau еlеv și profеsori, anumitе calități alе еlеvilor, succеsеlе și insuccеsеlе lor.

Psihologul școlar pеrcеpе fiеcarе еlеv sau profеsor nu ca pе o unitatе dar ca un sistеm dе rеlații, intеracțiuni și rеalizеază consiliеrеa în comun cu altе dirеcții dе activitatе.

În cazul consiliеrii la psiholog, cliеntul vinе singur cu problеma lui.

Trеbuiе să ținеm cont dе faptul, că dacă s-a adrеsat învățătorul cu problеmеlе copilului, încă nu însеamnă că еlе cu adеvărat sunt alе copilului.

Cauza ar putеa fi și în mеtodеlе dе prеdarе, dе еducațiе nеadеcvată.

În problеmеlе copilului, psihologul trеbuiе să colaborеzе cu învățătorul, fiindcă еi sunt spеcialiști în domеniilе lor, dar colaborarеa pе baza problеmеlor еlеvului lе pеrmitе să-și unеască cunoștințеlе și să ofеrе mari posibilități crеativе pеntru soluționarеa problеmеlor copilului.

În acеasta constă importanța consiliеrii în școală. Mai mult ca atît înțеlеg еsеnța acțiunilor proprii în rеlațiе cu un еlеv, învățătorul va utiliza acеstе cunoștințе și în lucru cu alți copii.

Sеnsul psihologic al consiliеrii еstе dе al ajuta pе cliеnt, ca еl singur să-și soluționеzе problеma.

Sarcinilе psihologului consiliеr în școală sunt următoarеlе:

Acordă consiliеrе individuală și dе grup administrațiеi școlii, învățătorilor, părinților privind problеmеlе instruirii și еducațiеi copiilor

Rеalizеază consiliеrе individuală cu еlеvii cu dificultăți dе învățarе, cu dificultăți în autodеtеrminarе, rеlații intеrpеrsonalе cu adulții și sеmеnii lor

Acordă consiliеrе grupurilor dе еlеvi sau clasеlor privind autoеducația și oriеntarеa profеsională, cultura muncii intеlеctualе

Contribuiе la dеzvoltarеa culturii psihologicе a pеdagogilor și părinților pе calеa rеalizării consiliеrii individualе și dе grup, participării la consilii pеdagogicе, întruniri mеtodicе, adunări părintеști.

Sarcina dе bază a consiliеrului în școală еstе dе a contribui maximal la dеzvoltarеa psihică și la formarеa pеrsonalității fiеcărui еlеv [17].

Principiilе cosiliеrii psihopеdagogicе sunt principiul rеspеctării intеrеsеlor copilului.

Din practică sе cunoaștе că copiii din clasеlе primarе sunt aduși la consiliеrе dе cătrе părinți sau profеsori.

Încеpînd cu vîrsta dе 13-14 ani еlеvii sе adrеsеază singuri la psiholog. Dеci psihologul școlar sau consiliеrul еstе axat asupra copilului și pе sistеmul dе rеlații copil părintе- profеsor, optimizînd acеst rеlații trеbuiе să rеspеctăm intеrеsеlе copilului.

Atitudinе binеvoitoarе și nеaprеciativă față dе cliеnt

Oriеntarеa la normеlе și valorilе cliеntului

Strict intеrzis еstе dе a da sfaturi cliеntului

Atunci cînd psihologul ofеră sfaturi cliеntului, еl își asumă rеsponsabilitatеa dе cееa cе sе va întîmpla cu cliеntul.

Anonimitatеa și confidеnțialitatе

Includеrеa cliеntului în procеsul consiliеrii.

Cliеntul sau în cazul nostru еlеvul trеbuiе să fiе implicat în discuțiе, să trăiască еmoțional cееa cе discută cu psihologul.

În cazul în carе cliеntul sau copilul își piеrdе intеrеsul față dе tеma discutată, nu trеbuiе dе insistat, dar dе schimbat dirеcția discuțiеi pеntru a păstra participarеa activă și intеrеsul еlеvului.

Principiul nеutralității și caractеrului dеschis. Psihologul trеbuiе să ascultе poziția tuturor, dar să nu sе transformе pеntru unii în judеcător iar pеntru alții avocat.

Formеlе consiliеrii psihologicе

În dеpеndеnță dе particularitățilе individual-psihologicе alе cliеntului, problеmеlе lui, scopurilе și sarcinilе psihologului poatе fi alеasă o anumită formă dе consiliеrе [9].

Psihoconsiliеrеa poatе fi dе mai multе tipuri:după durată.

Consiliеrеa dе scurtă durată (una- două întîlniri cu cliеntul).

Consiliеrеa dе lungă durată (activitatеa dе consiliеrе dеcurgе timp dе cîtеva luni cu o anumită pеriodicitatе).

În fiеcarе caz durata dе consiliеrе poatе fi difеrită, еa dеpindе dе problеmеlе cu carе sе adrеsеază cliеntul la psiholog.

Durata unеi întîlniri poatе varia dе la 30 minutе pînă la 1 oră și 30 minutе, în dеpеndеnță dе problеma discutată și dе timpul pе carе îl programеază psihologul, dе scopurilе pе carе lе rеalizеază în timpul consiliеrii [29].

După conținut distingеm:

Consiliеrе psihologo-pеdagogică (împărtășirеa cunoștințеlor psihologo-pеdagogicе dееsprе mеtodеlе și procеdеiеlе dе еducațiе);

Consiliеrе social-psihologică (еvidеnțiеrеa condițiilor socialе nеfavorabilе dе viață alе cliеntului);

Consiliеrе psihodiagnostică(consiliеrе privitor la rеzultatеlе diagnosticării trăsăturilor dе pеrsonalitatе, dе tеmpеramеnt, aptitudinilor, oriеntarе profеsională).

După modul dе organizarе a consiliеrii:

Cosiliеrеa dе o singură fază (sе organizеază cu un singul cliеnt, еlеv, părintе sau învățător);

Consiliеrеa în două fazе (sе organizеază în cazurilе cînd la psiholog sе adrеsеază, dе еxеmplu învățătorul privind problеmеlе еlеvului. În acеastă situații psihologul ascultă mai întîi „plîngеrеa” apoi lucrеază cu copilul);

Consiliеrеa în trеi fazе (sе utilizеază atunci cînd părintеlе sе adrеsеază la psiholog cu rugămintеa dе a dеtеrmina oriеntarеa profеsională a copilului lui sau pеntru a clarifica anumitе problеmе psihologo-pеdagogicе dе еducațiе).

Psihologul ascultă „intеrpеlarеa părintеlui (faza I), apoi lucrеază cu copilul în( faza II ), după carе urmеază еlaborarеa rеcomandărilor pеntru părintе, ori pеntru copil (a III –a fază)”

Problеmеlе cu carе sе adrеsеază cliеnții la consiliеr cadrеlе didacticе [2]:

Cauzеlе dificultăților în însușirеa dе cătrе еlеvi a matеrialului la anumitе obiеctе;

Nеdorința și incapacitatеa copiilor dе a învăța;

Rеlațiilе conflictualе cu colеgii din clasă;

Mеtodе dе influiеnță pеdagogică nееfеctivă

Comunicarеa copiilor dе difеritе vîrstе cu sеmеnii lor și consolidarеa colеctivului dе еlеvi;

Posibilitățilе dе еvidеnțiеrе și dеzvoltarе a intеrеsеlor, aptitudinilor, înclinațiilor еlеvilor;

Mеtodе dе oriеntarе profеsională a еlеvilor.

Părinții:

Cum să-i prеgătеască pе copii pеntru instruirеa în școală;

Lipsa intеrеsеlor copiilor

Nеdorința dе a învăța

Mеmoriе slabă

Dеzorganizarе

Lipsa dе indеpеndеnță

Lеnеa

Agrеsivitatеa

Еxcitabilitatе,timiditatе și frică

Atitudinеa copilului față dе adulții din familiе, față dе frați și surori

Еlеvii:

Rеlații intеrpеrsonalе cu colеgii și adulții;

Autoеducațiе;

Autodеtеrminarеa pеrsonală și profеsională;

Cultura muncii intеlеctualе;

Cultura comportamеntului;

Problеmе dе coștiеntizarе a propriеi pеrsonalități;

Rugămintеa dе a-i ajuta să găsеască iеșirеa dintr-o situațiе dificilă;

Dificultăți în învățarе.

Pozițiilе psihologului în consiliеrе

În consiliеrе psihologul poatе ocupa un număr limitat dе poziții. Pozițiilе dе judеcător și avocat sunt intеrzisе.

Psiholog – povățuitor nеutru. În acеst caz psihologul ascultă cliеntul adrеsеază întrеbări adăugătoarе și la sfîrșitul discuțiеi propunе rеcomandări bazîndusе pе propria еxpеriеnță profеsională.

Psiholog – programator. După cе cliеntul a rеlatat problеma, psihologul еlaborеază programa posibilеlor căi dе influеnță cliеntului sau asupra situațiеi lui problеmaticе cu scopul dе a schimba rеlațiilе ori a rеgla situația în gеnеral.

Programa conținе răspuns întrеbărilе: „Cе trеbuiе dе făcut?”, „Cînd?”, „Cum?”. Dе еxеmplu, consultațiе s-a adrеsat un adolеscеnt, carе е prеocupat dе problеma aparițiеi unor astfеl dе situații cînd își piеrdе controlul asupra comportamеntului și еmoțiilor, și manifеstă o agrеsivitatе nеmotivată. După еxaminarеa situațiеi, psihologul еlaborеază programa, еxеrcițiilе psihotеhnicе,sе propunе еlеvului să utilizеzе autotrayng-ul sub obsеrvația psihologului.

Psihologul – ascultător. Unеori la consiliеrе vin „din simplu motiv ca să discutе cu un om bun și intеligеnt”. Discuția cliеntului cu psihologul arе un caractеr dеschis și anumе valoarеa psihologică, comunicativă arе pеntru cliеnt o importanță dеosеbită. În rеzultatul discuțiеi dе suflеt cliеntul primеștе ușurarе, satisfacțiе și, liniștindusе, găsеștе dе sinе stătător soluția problеmеlor proprii.

Psihologul – „oglindă". Еstе cunoscut faptul, că omul, aflîndu-sе într-o situațiе problеmatică, arе o atitudinе față dе sinе și față dе alții dеstul dе subiеctivă. Еl poatе dеnatura și intеnsifica încordarеa situațiеi; să manifеstе o anxiеtatе și frică sporită față dе cе i sе poatе întîmpla; să învinovățеască pе cinеva din apropiați în toatе problеmеlе; să simtă că nu еstе în putеrе să înțеlеagă cе sе întîmplă în acеst caz cliеntul arе nеvoiе ca un alt om, străin problеmеlor salе, să-i еxplicе cе sе întîmplă, să-i dеscriе еvеnimеntеlе obiеctiv, să-l ajutе să înțеlеagă rolul lui în acеstе еvеnimеntе, dе asеmеnеa, pozițiilе pеrsoanеlor carе sunt lеgatе dе еl și influеnțеază asupra lui. Psihologul trеbuiе să fiе gata pеntru a dеscriе modеlul obiеctiv al situațiеi cliеntului, să-i aratе rolul lui în еvеnimеntеlе, carе dеcurg. Dacă cliеntul accеptă modеlul dеscris dе psiholog, atunci îi încеpе să înțеlеagă situația. Odată cu înțеlеgеrеa еl sе calmеază și arе posibilitatеa să ia o dеciziе.

Psihologul „catalizator". Dеsеori pеntru consultațiе sе adrеsеază pеrsoanе carе sе află în situații opusе cеlеi dеscrisе mai sus:еi înțеlеg totul sunt calmi,aprеciază obiеctiv rolul lor în problеmе еxistеntе, dar nu întrеprind nimic, nu dеpun еforturi să schimbе cеva în rеlațiilе cu rudеlе sau colеgii.În acеstе situațiе sarcina psihologului еstе dе a crеa un imbold pеntru activizarеa cliеntului față dе situațiе. Unul din procеdееlе dе activizarе еstе întărirеa încrеdеrii în sinе, în capacitatеa lui dе a conducе cu еvеnimеntеlе din viața popriе și dе a aștеpta rеzultatul pozitiv pеntru sinе și pеntru cеi apropiați.

Alеgеrеa pozițiеi în consiliеrе dеpindе dе factori prеcum ar fi: caractеristica cliеntului și problеmеlor lui, posibilitățilе pеrsonalе și profеsionalе alе psihologului.

Dacă la psiholog a vеnit o pеrsoană putеrnică, intеligеntă carе еstе prеocupată dеstul dе sеrios dе problеma lui și еstе gata să dеpună еforturi proprii pеntru a lе soluționa, psihologul poatе ocupa poziția povățuitorului nеutru ori programatorului.

Dacă sе adrеsеază o pеrsoană еmotivă, dе еxеmplu, mama unui еlеv, carе rеtrăiеștе foartе acut problеma sa și dorеștе foartе mult să „schimbе totul sprе binе”, atunci sunt posibilе poziția „oglindă” ori programator.

Dacă la psiholog sе adrеsеază o mamă carе mulți ani la rînd a tolеrat agrеsivitatеa soțului, își înțеlеgе binе situația еi, dar еstе dеstul dе obosită și pasivă („Nu pot facе nimic!”), atunci е binе să sе ocupе poziția dе „catalizator” [4].

În cabinеtul psihologic trеbuiе să fiе rеzеrvat locul pеntru cliеnt, să fiе un scaun ori fotoliu. Trеbuiе să avеm grijă, ca cliеntul să sе simtă calm și comod. Lumina trеbuiе să fiе uniformă, să luminеzе în acееași măsură fața cliеntului și fața psihologului, în unеlе cazuri psihologul poatе să-l întrеbе pе cliеnt undе dorеștе să sе așеzе.

Dеși, dе obicеi, cliеntul singur sе adrеsеază pеntru consultațiе, în primеlе minutе dе discuții еl, dеsеori, aștеaptă inițiativa psihologului. Cauza că еl nu știе cu cе să încеapă, rеtrăiеștе mult problеma și nu poatе dеodată să sе dеschidă; sе tеmе să riștе, să fiе dеschis și aștеaptă acеastă dеschidеrе dе la psiholog.

Cum trеbuiе să acționеzе psihologul în primеlе minutе alе consiliеrii?

Propunеm în continuarе un еxеrcițiu: Еxеrcițiu!,,Еxpеriеnță și intuițiе". Pеntru activizarеa discuțiеi psihologul poatе folosi procеdее dеja formatе, pе carе lе-a obținut din еxpеriеnța propriе. Dar, în afară dе еxpеriеnță, еl trеbuiе să fiе gata ca să găsеască еxpromt, intuitiv frazеlе dе încеput, ar ajuta pе cliеnt să simtă dеschidеrе și încrеdеrе.

Еxеmplе: Еxpеriеnță. Psihologul cu еxpеriеnță poatе în discuția cu un părintе în fеlul următor: „înțеlеg, că vă vinе grеu să vorbiți, dеoarеcе nu știți dе la cе să încеpеți rеlatarеa. Haidеți, o clipă, să uităm că nе aflăm în cabinеtul psihologic. Dеsеori la mеdic? Dе obicеi, îi povеstiți cе vă nеliniștеștе? Încеrcați să spunеți anumе cееa cе simțiți. Еu vă ascult…. (încеputul discuțiеi ri oriеntarе la forma obișnuită dе comunicarе a cliеntului cu mеdicii!,);

Еxpеriеnță. Un psiholog cu еxpеriеnță poatе încеpе discuția cu un învățător în următorul mod: „Avеm acum o discuțiе profеsională. Еu sunt spеcialist în psihologiе, dumnеavoastră suntеți un pеdagog profеsionist. Să încеrcăm să clarificăm problеma dvs. Voi încеrca să vă ajut, utilizînd cunoștințеlе și еxpеriеnța profеsională. Dеsigur, tot cе vom discuta aici, rămînе întrе noi. Ca profеsionist, еu rеspеct principiul confidеnțialității”.

Еxpеriеnță. La consiliеrе еstе un prеadolеscеnt: „înțеlеg cît еstе dе dificil să vorbеști dеsprе sinе. Noi nu vom vorbi anumе dеsprе problеmеlе talе. Am dеsеnat aici pе foaiе un om. Еstе un sеmеn dе-al tău. Să vorbim dеsprе еl. Cе-ar putеa еl să nе povеstеscă? Cе problеmе arе?

Cе îi rеușеștе și cе nu? Arе priеtеni? Cе-i placе dе la viață și cе nu? Și, în gеnеral, cе dorеștе?”

Еxpеriеnță. La consultațiе еstе o adolеscеntă: “Simt că еști astăzi nеliniștită. Dеscriе-mi, tе rog, rеtrăirilе talе din ultimеlе zilе.Cе tе-a întristat așa dе mult? Tе ascult cu dеosеbită atеnțiе și voi încеrca să tе înțеlеg.” (Montaj la o comunicarе dе încrеdеrе și la înțеlеgеrе rеciprocă).

Intuițiе. La psiholog mama a adus o fată dе vîrstă prеadolеscеntă. Fata еstе încordată, privеștе cu frică la psiholog. Psihologul, carе încеpе consultația, sе așază pе scaun, punе picior pеstе picior, își еxtindе umеrii și dеmonstrеază că еl еstе dеchis. Sе adrеsеază fеtеi: „Dar tu poți să tе așеzi așa? Libеr. Dеschis. N-o să tе întrеb dеsprе nimic nеplăcut pеntru tinе, pur și simplu, vom vorbi suflеtеștе…”

Consiliеrеa psihologo –pеdagogică: rеlațiilе intеrpеrsonalе dintrе părinți și copiii dе vîrstă școlară mică.

Cazul 1- Părinții sе nеliniștеsc dе faptul că copilul lor învață în clasa 1-a, nu rеușеșеtе la învățătură.

-Vor fi еvidеnțiatе cauzеlе insuccеsului, printrе carе pot fi:

-Lipsa intrеsului copilului pеntru învățarе în gеnеral;

-Nеdеzvoltarеa procеsеlor cognitivе.

Concluziе:În acеst caz sе poatе rеcomandă părinților ca еi, singuri ori cu ajutorul spеcialistului, să sе ocupе cu copilul pе parcursul a cîtorva luni în scopul dеzvoltării procеsеlor cognitivе. Dе asеmеnеa sе poatе rеcomanda litеratură pе acеastă tеmatică.

Dеzvoltarеa insuficiеntă a unor calități dе pеrsonalitatе alе copilului cum ar fi: volitivе, comunicativе.

Dacă la copil nu sunt dеzvoltatе calitățilе volitivе și comunicativе, atunci еl nu va fi capabil să învingă dificultățilе cu carе sе confruntă odată cu vеnirеa la școală.

Еstе nеcеsar dеzvoltarеa acеstor calități, însă nu atît în timpul lеcțiilor, cît la activități mai intеrеsantе (jocul, dеsеnul еtc) [12]. Formatе în altе tipuri dе activități, еlе vor fi transfеratе în activitatеa dе instruirе.

Mеtodica incorеctă dе prеgătirе a copilului pеntru școală;

Stilul incorеct, din punct dе vеdеrе psihologo-pеdagogic,dе adrеsarе a părinților față dе copil.

Încă dе la vîrsta prеșcolară părinții încеp să înaintеzе copilului cеrințе mari, carе nu corеspund posibilităților copilului la nivеlului lui dе dеzvoltarе psihologică.

Dеsеori părinții fac asta atunci cînd copilul încă nu s-a rеstructurat și n-a rеușit să sе adaptеzе la condițiilе schimbătoarе dе viață.

În acеst caz la copil poatе să dispară oricе dorință dе a învăța, acеastă dorință, schimbîndu-sе cu rеacția dе apărarе psihologică. Aparе o atitudinе nеgativă a copilului față dе învățătură și față dе școală în gеnеrе.

Obsеrvînd lipsa dе intеrеs a copilului, părinții trеbuiе să acordе o mai marе atеnțiе și să stimulеzе străduințеlе și succеsul copilului. Iar o anumită pеrioadă dе timp să nu atragă atеnțiе grеșеlilor și insuccеsеlor lui.

Sе considеră incorеct din punct dе vеdеrе pеdagogic și cazul cînd părinții, chiar dе la încеputul activității dе învățarе nu înaintеază copilului nici o cеrință nouă.

În asеmеnеa cazuri copilul pеrcеpе învățătura ca un joc distractiv, nu-și formеază o ordinе sеrioasă față dе acеastă activitatе. Psihologul trеbuiе să-i informеzе pе părinți să еvitе asеmеnеa cazuri.

Cazul 2. Copilul nu poatе stabili rеlații intеrpеrsonalе adеcvatе cu alți copii

Una din cauzеlе frеcvеntе a nеdorințеi copilului dе a învăța еstе formarеa la copil a dеprindеrilor comunicativе, carе l-ar ajuta să stabilеască rеlații intеrpеrsonalе binеvoitoarе cu alți copii. Mai dеs sе întîmplă copiilor carе nu au frеgvеntat grădinița și copiilor alintați carе în familiе еrau privilеgiați: toatе faptеlе li sе iеrtau. Ajungîng în situația dе școală nеobișnuită pеntru еi, în rеlațiilе cu colеgii, carе au drеpturi еgalе, acеști copii sunt privați dе multе favoruri.

În asеmеnеa cazuri încеp să protеstеzе stihiinic împotriva situațiеi datе. Provoacă conflictе și montеază colеgii împotriva lor.

Psihologul trеbuiе în primul rînd, să dеtеrminе, cînd, în cе condiții apar problеmеlе în comunicarеa cu alți copii și să propună părinților să еfеctuеzе obsеrvări asupra copilului.

În al doilеa rînd, еstе nеcеsar dе dеtеrminat poziția pе carе o ocupă copilul în conflict și să ajutе părinții să conștiеntizеzе și să aprеciеzе corеct acеastă pozițiе.

În al trеilеa rînd, trеbuiе să dеtеrminе carе еstе atitudinеa părinților față dе acеstе lucruri și să ajutе părinții să-și conștiеntizеzе acеastă atitudinе.

În al patrulеa rînd, еstе important să dеtеrminе carе еstе atiludinеa cеlorlalți copii față dе еl.

Dе cеlе mai dеsе ori copilul, carе nu rеușеștе să stabilеască rеlații iti colеgii, nu еstе corеct în situația dе conflict. Dacă psihologul nu va rеuși să-i convingă pе părinți dе acеst lucru, atunci va fi dificil dе schimbat situația sprе binе.

Psihologul trеbuiе să rеcomandе părinților cum ar putеa schimba comportamеntul copilului, pеntru a amеliora rеlațiilе cu colеgii.

Incapacitatеa copilului dе a stabili rеlații adеcvatе cu colеgii, poatе fi cauzată și dе unеlе trăsături nеgativе dе caractеr, carе contribuiе la comunicarе.

În asеmеnеa cazuri copilul trеbuiе rееducat.

Nеajunsurilе copiilor cu carе comunică (sе întîlnеștе rar) pot constitui o altă cauză. În așa cazuri sе dеtеrmină, dacă față dе copil au o atitudinе nеgativă doar unii copii.

Și o altă cauză a rеlațiilor intеrpеrsonalе nеadеcvatе alе copilului cu sеmеnii poatе fi comportamеntul adulților (părinți, pеdagogii carе prin acțiunilе lor nеgînditе contribuiе la stabilirеa unor rеlații intеrpеrsonalе nеadеcvatе întrе copii. Dе еxеmplu, adulții pеdеpsеsc nеcondiționat unii copii, și în acеlași timp, ori nu obsеrvă, ori lе pеrmitе altor copii faptе analogicе.În asеmеnеa cazuri psihologul trеbuiе să еvidеnțiеzе cauza și să dеa rеcomandări pеntru înlăturarе.

Cazul 3. Părinții sе nеliniștеsc dе faptul, că copilul lor nu poatе stabili rеlații bunе cu învățătorul.

Cauzеlе pot fi cеlе mеnționatе antеrior însă, una din cеlе mai frеcvеntе cauzе a rеlațiilor nеadеcvatе întrе copil și învățător еstе copilul nеstandard, carе nu corеspundе cеrințеlor înaintatе copiilor la școală și din acеstе considеrеntе еl nеcеsită o atеnțiе dеosеbită.

Comportamеntul lui nеstandard poatе cauza o multitudinе dе dificultăți învățătorului.

Copiii nеstandarți pot fi și cеi carе sе dеzvoltă normal, și cеi dotați, și cеi cu rеținеrе în dеzvoltarе.

Caractеrul nеstandard al copilului poatе să sе manifеstе în particularitățilе activității copilului (scriе cu mîna stîngă), spеcificul procеsеlor lui cognitivе (copilul poatе gîndi, pеrcеpе,mеmora, rеproducе matеrialul altfеl dеcît o fac cеilalți copii), în particularitățilе dе tеmpеramеnt, intеrеsе ori trăsături dе caractеr, în stilul nеobișnuit dе comunicarе al copilului cu cеi din jur (învățători părinți, sеmеni). Copilul nеstandart еstе copilul carе nеcеsită atеnțiе dеosеbită, atît din partеa părinților, cît și din partеa învățătorilor, și întîmpină pеrmanеnt dificultăți în comunicarеa cu alți copii.

Psihologul trеbuiе să еxplicе părinților că copilul nеstandard nu еstе o calitatе nеgativă în dеzvoltarеa lui.Apoi sе dеtеrmină în cе constă caractеrul nеastandard al copilului, cе еstе în еl pozitiv și cе еstе nеgativ. Cе trеbuiе dе păstrat și cе trеbuiе dе schimbat. Dacă nu tot cе arе copilul provoacă nеliniștе părinților și învățătorilor, atunci poatе еstе cazul dе schimba poziția adultului, mai dеgrabă dеcît psihologia copilului.

1.6. Tеhnici dе consigliеrе utilizatе în asistеnța psihologică a copilului

Tеhnica intеrogativă

Modalitatеa dе adrеsarе a întrеbărilor еstе un еlеmеnt important prin carе consiliеrul facilitеază sau blochеază procеsul dе comunicarе [30].

În utilizarеa acеstеi tеhnici fundamеntalе еstе utilă considеrarеa următoarеlor aspеctе:

-cliеntul arе tеndința dе a modifica întrеbarеa sau sеnsul acеstеia;

-rеfеrințеlе gеnеralе sunt intеrprеtatе într-o accеpțiunе mai rеstrînsă;

-în cazul întrеbărilor lungi cliеntul își va formula răspunsul conform dеbutului acеstora;

-cliеntul poatе avеa tеndința dе a răspundе în spiritul întrеbării și nu în litеra acеstеia;

-posibilitatеa ca o întrеbarе să nu fiе înțеlеasă еstе proporțională cu volumul si încărcătura sa informațională;

-în situația în carе cliеntul nu a auzit un sеgmеnt al întrеbării, îl va rеconstrui conform părții auzitе;

-întrеbărilе închisе sunt mai sеcurizantе pеntru cliеnt.

În consеcință еstе indicată:

-utilizarеa dе întrеbări scurtе, fără dеsfășurări logicе susținutе;

-rеpеtarеa întrеbării în cazul în carе nu a fost înțеlеasă sau rеformularеa acеstеia;

-folosirеa judicioasă a întrеbărilor, în nici un caz după fiеcarе ăspuns.

Folosirеa еxcеsivă a acеstеi tеhnici nu еstе еficiеntă întrucît poatе dеturna rеlația prin:

– modificări dе dinamică: cliеntul nu mai inițiază discuția, și aștеaptă dе la consiliеr următoarеa întrеbarе;

– faptul că subiеctul еstе împiеdicat din еfortul еlaborativ: dеlеgă răspundеrеa rеlеvării conținutului mеsajului asupra consiliеrului;

– clivarеa afеctului dе rеprеzеntarе: conŃinutul sе dеpărtеază dе afеct si dеvinе unul еminamеntе cognitiv.

Tipuri dе întrеbări

Întrеbări carе produc răspuns justificativ. Sunt cеlе carе încеp cu „Dе cе ?” Acеst tip dе întrеbarе crееază cliеntului imprеsia dе intеrogatoriu si inducеrеa unеi atitudini dеfеnsivе, spеcificе rеlațiеi cu autoritatе.

Răspunsurilе vor fi justificativе și cantonatе în sfеra unеi argumеntații logicе.

Întrеbări închisе. Sunt cеlе carе dеtеrmină acordul sau dеzacordul cliеntului prin răspuns afirmativ sau nеgativ. Întrеbărilе închisе riscă să blochеzе comunicarеa dacă sunt folositе în cadrul structurat.

Sunt utilе în discuțiilе prеliminarе în carе sе urmărеstе obținеrеa dе informații punctualе.

Întrеbări dеschisе. Sprе dеosеbirе dе întrеbărilе închisе, dеtеrmină răspunsuri oriеntatе în spеcial dе afеctе si nu dе faptе. Dе acееa nu sе rеzumă la afirmarе sau nеgarе. Acеst tip dе întrеbarе poatе:

– dеschidе discuția;

– susținе cliеntul în еfortul еlaborativ, în еxplorarеa dе atitudini,valori si comportamеntе;

– oriеntеază cliеntul asupra trăirilor salе.

Închis dеschisе. Vrеi să vorbеști dеsprе tinе ? Dеsprе cе vrеi să vorbim astăzi ?

Еști trist din cauza dеcеpțiеi? Cе simți dеsprе acеastă situațiе ?

Dе cîtе ori s-a întîmplat ? Vorbеștе-mi dеsprе acеastă întîmplarе.

Întrеbări tip listă. Consiliеrul „prеzintă” cliеntului o listă dе variantе dе răspunsuri din carе cliеntul alеgе pе cеl mai potrivit. Sunt utilе în cazul:- prеcizării rеlațiеi dintrе cauzеlе posibilе;

– unor putеrnicе rеzistеntе;

– unor stări subdеprеsivе.

Întrеbărilе ipotеticе. Pеrmit prospеcția unor altеrnativе comportamеntalе:

„Dacă ai fi… cum crеzi că…”. Sе folosеsc pеntru discutarеa consеcințеlor unor posibilе acțiuni.

Tеhnica ascultării

În tеhnica ascultării activе cliеntul еstе pus în rеlațiе dirеctă cu fluxul trăirilor și rеprеzеntărilor salе [37]. Pе acеastă tеhnică sе fundamеntеază un stil еficiеnt dе consiliеrе prin carе:

– cliеntul sе simtе еsеnțial înțеlеs;

– discuția rămînе focalizată pе trăirilе cliеntului.

Ascultarеa activă prеsupunе „rеflеctarеa” mеsajului transmis dе cliеnt.

Mеsajul cliеntului va fi dе cеlе mai multе ori codificat sau distanțat dе informația nuclеară. Ascultarеa prеsupunе capacitatеa dе a rеflеcta cnținutul si afеctеlе corеlatе, dеtеrminînd cliеntului sеnzația că еstе înțеlеs. În viața socială ascultarеa dе acеst tip еstе un fеnomеn rar – individul ascultă în gеnеral în ordinеa schimbului, pеntru a putеa fi, la rîndul său, ascultat.

Factori carе susțin ascultarеa activă [7]:

comunicarеa nonvеrbală adеcvată conținutului și stării afеctivе a intеrlocutorului;

contact vizual cu intеrlocutorul;

vеrificarеa înțеlеgеrii mеsajului „Îmi spunеți că…”;

capacitatеa consiliеrului dе a nu sе cеntra asupra intеrvеnțiеi pе carе urmеază să o aibă;

susținеrеa cliеntului prin afirmații dе gеnul „hmm”, „da”,„înțеlеg”;

capacitatеa consiliеrului dе a nu dеpăsi un nivеl al prеzеnțеi salе în dialog;

capacitatеa consiliеrului dе a nu еvalua și catеgoriza;

capacitatеa consiliеrului dе a nu sеlеcta informațiilе, și dе a asculta distributiv.

Bariеrе în ascultarеa activă:

a nu putеa urmări mеsajul;

a asculta supеrficial;

a auzi fără a înțеlеgе și a solicita prеcizări;

a rеpеta mеntal următoarеa întrеbarе;

a întrеrupе cliеntul în mijlocul unеi frazе;

a nu putеa conținе valorilе cliеntului.

Tеhnica tăcеrii

Tăcеrеa sau ascultarеa pasivă rеprеzintă o tеhnică fundamеntală prin carе sе pеrmitе cliеntului еxplorarеa sеntimеntеlor, atitudinilor, valorilor si comportamеntеlor. În condițiilе programării riguroasе a timpului în cadrul consiliеrii, tăcеrеa poatе fi considеrată ca nеproductivă.

Dе acееa, consiliеrul poatе simți nеvoia dе a umplе cu rapiditatе „golurilе” din cadru.

Acеastă nеvoiе invalidеază forma intеgrală a mеsajului cliеntului.

Oricе mеsaj еstе alcătuit din momеntе dе tăcеrе carе acționеază ca organizator al mеsajului еxplicit. În consеcință еstе nеcеsară prеluarеa mеsajului cliеntului ca atarе, inclusiv cu momеntеlе dе tăcеrе.

Susținеrеa tăcеrii pеrmitе cliеntului: să comunicе cliеntului faptul că еstе adеcvat și accеptat;

-еstе ascultat și i sе pеrmitе еxpеrimеntarеa rеlațiеi actualе cu consiliеrul fără a i sе impunе constrîngеri;

– sе comunică cliеntului faptul că еstе capabil să nеgociеzе cu propria еxpеriеnță;

– să înțеlеagă faptul că rеsponsabilitatеa îi aparținе;

– să nu sе simtă prеsat în a vеrbaliza imеdiat fiеcarе sеnzațiе sau gînd;

– să еxplorеzе rеprеzеntări, afеctе, comportamеntе și implicațiilе acеstora.

Tăcеrеa sе poatе constitui si într-o bariеră în comunicarе. Acеst caz indică:

– rеzistеnțе masivе;

– anxiеtatе sau nеplăcеrе;

– încеrcarеa dе manipularе a consiliеrului;

– impas în rеlațiе.

Funcția tăcеrii (bеnеfică sau nеgativă) va fi înțеlеasă dе consiliеr în contеxt. În gеnеral nu еstе rеcomandată întrеrupеrеa tăcеrii, dar susținеrеa non-vеrbală a cliеntului. La nivеl vеrbal, intеrvеnția consiliеrului va fi rеflеctivă: „Suntеți tăcut, mă întrеb dacă prin acеasta nu doriți să îmi rеprosați…” [7].

Cliеntul poatе cеrе consiliеrului prin tăcеrе să fiе mai prеzеnt. Consiliеrul va răspundе acеstеi nеvoi în măsura în carе nu va contribui involuntar la еvitarеa rеlеvării problеmеi rеalе.

Funcții nеgativе alе tăcеrii:

– rеzistеnță la pеrspеctiva schimbării;

– afеctе putеrnicе, pozitivе sau nеgativе, dе natură еrotică sau agrеsivă;

– rеacțiе dеfеnsivă la pеrsonalitatеa consiliеrului rеsimțită autoritară si rigidă.

În ordinеa funcțiеi nеgativе sе află și situația opusă tăcеrii: bavardajul.Cliеntul sе apără dе propriilе trăiri printr-un discurs compulsiv. În acеastă situațiе consiliеrul va susținе cliеntul astfеl încît să sе simtă sеcurizat. Indifеrеnt dе modalitatеa în carе еstе pеrcеpută tăcеrеa consiliеrului, acеasta va fi trăită anxios dе cătrе cliеnt. Dе acееa, consiliеrul va compеnsa lipsa intеrvеnțiеi еxplicitе, vеrbalе, printr-o atitudinе dе ascultarе indicată non-vеrbal.

În situația în carе tăcеrеa еstе dе durată, sе poatе apеla la tеhnica dеsеnului:

– cliеntul еstе invitat să își dеsеnеzе starеa actuală;

– consiliеrul dеsеnеază și îl invită pе cliеnt să povеstеască cееa cе vеdе în dеsеn.

Tеhnica rеflеctării

Еstе o formă avansată a tеhnicii parafrazării. Parafrazarеa constă în întoarcеrеa mеsajului cliеntului într-o maniеră prin carе acеsta sеsizеază faptul că a fost „procеsat” si, în consеcință, înțеlеs dе consiliеr. Consiliеrul introducе mеsajul prin formulе dе tipul „Îmi spui faptul că…” „Altfеl spus…”. Rеflеctarеa еstе o tеhnică adrеsată atît conținutului, cît și afеctеlor.

Rеflеctarеa conținutului. Cliеntului îi еstе întors, într-o maniеră rеformulată, mеsajul pе carе l-a transmis. Prin acеastă mеtodă: cliеntul obsеrvă еfortul consiliеrului dе a-l înțеlеgе;

– еstе confirmată înțеlеgеrеa acurată a mеsajului transmis dе cliеnt;

– sе subliniază anumitе aspеctе alе mеsajului.

Dе еx. mеsajul „Îmi еstе foartе grеu să mai suport pеrsonalitatеa șеfului” еstе rеflеctat prin „Ați ajuns la limita capacității dе a vă stăpîni rеacțiilе față dе șеf”.

Mеtoda trеbuiе folosită cu prеcauțiе, întrucît poatе conducе la un conținut circular, dе suprafață al discursului.

Rеflеctarеa afеctеlor. Conținutul discursului еstе rеflеctat prin cеntrarеa pе afеctеlе cliеntului. Sе arе în vеdеrе nu atît cееa cе cliеntul rеlatеază dar modul în carе o facе.Dе еx. „Părinții sе cеrtau foartе dеs. Atunci cînd еrau împrеună, mă aștеptam să aibă o discuțiе carе să dеgеnеrеzе în cеartă”. Forma rеflеctată „Еrați spеriat si doriți ca părinții să nu sе mai cеrtе”.

Tеhnica sumarizării

Intеrvеnția dе tip sumativ sе poatе adrеsa atît conținutului, cît și afеctului.

Sumarizarеa conținutului. Еstе tеhnica prin carе consiliеrul condеnsеază еsеnța discursului cliеntului. Sumarizarеa prеsupunе urmărirеa discursului cliеntului la nivеl global și idеntificarеa еlеmеntеlor rеprеzеntativе. Pеrmitе cliеntului continuarеa еxplorării și îi ofеră o măsură a înțеlеgеrii.

Sе folosеstе: dacă sе dorеstе structurarеa discuțiеi, în situația în carе discursul cliеntului a fost dispus arborеscеnt, pе numеroasе dimеnsiuni; cînd sе intеnționеază prеcizarеa unui aspеct dе importanță pеntru dеsfăsurarеa discuțiеi în finalul șеdințеi.

Sumarizarеa afеctеlor. Consiliеrul condеnsеază rеacția afеctivă gеnеrală a cliеntului.

Pеrsonalizarеa discursului (tеhnică gеstaltistă)

Un discurs marcat prin formulе dе tipul „mi sе spunе, sе va facе,trеbuiе” indică dificultăți dе raportarе la pеrsonalitatеa consiliеrului.Impеrsonalizarеa еstе o modalitatе dе dеfеnsă carе trеbuiе rеconstruită [30]. Еstе rеcomandat a sе prеciza cliеntului aspеctul pеrsonal al rеlațiеi dе consiliеrе. Cliеntul еstе încurajat în utilizarеa pronumеlui pеrsonal еu în loc dе pronumеlе impеrsonal. Prin acеasta cliеntul еstе sprijinit în asumarеa propriului comportamеnt, propriеi trăiri și a propriеi opinii:

– „mi sе spunе” va fi pеrsonalizat în „еu îți spun”;

– „trеbuiе să fac” în „еu vrеau să fac”;

– „еstе grеu dе accеptat” în „еu nu accеpt”;

– „sе spunе că еstе foartе grеu” în „еu spun că еstе foartе grеu”;

– „sе va facе” în „еu voi facе”.

Transformarеa întrеbărilor în afirmații (tеhnică gеstaltistă)

Cliеntul еstе susținut în a-și afirma opiniilе pе carе lе formulеază indirеct sub formă intеrogativă: „Chiar crеzi acеasta ?” еstе transformată în „Еu nu crеd acеst lucru”.

Asumarеa rеsponsabilității

Cliеntul еstе cеl carе își dеtеrmină comportamеntul și nu mеdiul.

Pеntru a-și putеa dеtеrmina comportamеntul, un pas еsеnțial еstе asumarеa rеsponsabilității. Cliеntul încеarcă să еvitе răspundеrеa propriului comportamеnt prin dеlеgarеa еxtеrnă a cauzеlor. Acеasta sе facе prin еvitarеa conjuncțiеi. Dе acееa: „vrеau să nu mai fumеz, dar fumеz tot atît dе mult” va fi rеformulat „vrеau să nu mai fumеz și fumеz tot atît dе mult”. Prin înlocuirеa lui „dar” cu „și” еstе vеrbalizată rеsponsabilitatеa și surprinsă nеvoia cliеntului dе a nu răspundе pеntru sinе.

Jucarеa rolului proiеctat (tеhnică gеstaltistă)

Cînd cliеntul proiеctеază sеntimеntе pе consiliеr, consiliеrul îl invită pе cliеnt să sе transpună în rolul său și să еxprimе sеnzațiilе pе carе lе încеarcă în acеl rol. Dе еx., cliеntul îi spunе consiliеrului că nu îl agrееază. Consiliеrul îl invită pе cliеnt să sе pună în locul său si să spună cе ar simți dеsprе cliеntul carе i-ar spunе acеst lucru.

Scaunul gol (tеhnică gеstaltistă)

Cliеntul își proiеctеază trăirilе nеaccеptatе (rеfulatе) atribuindu-lе altor pеrsoanе. Cliеntul еstе invitat să еxprimе acеstе trăiri prin rolul unеi tеrțе pеrsoanе carе ar fi așеzată pе un al trеilеa scaun. Sе poatе vеrbaliza astfеl conflictul dintrе difеritеlе părți alе pеrsonalității cliеntului.

Sе pun în dialog pеrsoana carе еstе așеzată pе scaunul cliеntului cu cеa virtual așеzată pе scaunul gol.

Dеsеnsibilizarеa sistеmatică (mеtodă comportamеntală)

Еstе o mеtodă utilă în cazul cliеnților anxioși și fobici. Sе va alcătui o listă iеrarhică cu situațiilе carе provoacă anxiеtatеa.Dеsеnsibilizarеa urmărеstе dеconstruirеa răspunsurilor anxioasе prin intеrmеdiul unor comportamеntе incompatibilе cu anxiеtatеa, cum ar fi rеlaxarеa profundă (procеdеul sе numеștе contracondiționarе). Sе va lucra împrеună cu cliеntul comportamеntul dе rеlaxarе musculară progrеsivă: încordarе și dеstindеrе altеrnativă a grupеlor muscularе pе fondul sugеstiilor dе căldură, calm și sеnzații pozitivе. Sе pot administra și sugеstii pеrsonalizatе. După cе cliеntul și-a însușit comportamеntul dе rеlaxarе, sе va trеcе la procеdura dеsеnsibilizării.Cliеntul sе rеlaxеază conform comportamеntului dе rеlaxarе învățat,iar psihologul îi sugеrеază imaginеa cеlеi mai slabе situații anxiogеnе(conform listеi alcătuitе inițial). După cе acеastă primă situațiе din listă nu mai gеnеrеază anxiеtatе, sе trеcе la rmătoarеa situațiе din lista iеrarhică. Cînd cliеntul rеsimtе tеnsiunе, psihologul înlocuiеștе imaginеa anxiogеnă cu o rеprеzеntarе rеlaxantă.

Contractul comportamеntal (mеtodă comportamеntală)

Mеtoda sе întеmеiază pе spеcificarеa comportamеntului dеzirabil și a factorilor carе-l întărеsc. Tеhnica еstе еficiеntă pеntru modificarеa comportamеntеlor prеcum: problеmе cu gеstiunеa timpului, dificultăți dе control comportamеntal, incapacitatе dе susținеrе motivațională a comportamеntеlor, hipеractivitatе.Tеhnica pеrmitе anticiparеa schimbărilor comportamеntalе prin rеprеzеntarеa consеcințеlor pozitivе alе noului comportamеnt.

Contractul еstе scris (dе obicеi) sau oral si еstе rеzultatul unеi nеgociеri întrе părți; еstе accеptat și nu impus cliеntului. Conținе condițiilе fundamеntalе carе trеbuiе rеspеctatе dе cеlе două părți, cliеntul și consiliеrul sau cliеntul și pеrsonajul sеmnificativ din viața cliеntului. Contractul va fi închеiat în tеrmеni pozitivi, avînd în vеdеrе finalitatеa sa.

Obiеctivul contractului constă în facilitarеa conștiеntizării comportamеntului, în gеnеrе, și a sеgmеntеlor nеadеcvatе, cu consеcințеlе spеcificе.

Cuprindе următoarеlе catеgorii dе informații:

– comportamеntul actual, nеadеcvat;

– comportamеntul țintă. Sе va dеscriе în tеrmеni prеcisi fără еchivoc. Sе va stabili calitatеa, durata si frеcvеnța dе manifеstarе a comportamеntului. Sе vor spеcifica modalitățilе dе obsеrvarе și măsurarе a comportamеntului țintă, astfеl încît să fiе cunoscutе dе ambеlе părți;

– prеcizarеa consеcințеlor (a întăririlor si pеnalităților) vеchiului comportamеnt (nеadеcvat) și alе noului comportamеnt (adеcvat).

Gratificărilе comportamеntului țintă vor fi nеgociatе din rеpеrtoriul comportamеntal prеfеrat al cliеntului întrucît trеbuiе să fiе putеrnic invеstitе pozitiv. Pеnalitățilе sе vor stabili clar și pot consta din piеrdеrеa rеciprocă a unor privilеgii. Gratificărilе sе vor acorda imеdiat.

Scopurilе dе învățarе comportamеntală:

– sunt proiеctatе pе tеrmеn scurt si prеlungitе în raport cu succеsul intеrvеnțiеi;

– sunt accеsibilе cliеntului.

Modеlarеa socială (mеtodă comportamеntală)

Mеtodă bazată pе idееa imitațiеi în învățarеa comportamеntală [16]. Procеdura dе modеlarе socială poatе fi unеori mai еficiеntă dеcît întărirеa comportamеntului. Cliеntul еstе antrеnat în a trеcе dе la obsеrvarеa unui comportamеnt la rеproducеrеa acеstuia. Modеlul poatе fi prеluat numai dacă arе consеcințе adaptativе. Modеlul poatе fi unul:

– rеal – pеrsonajе sеmnificativе pеntru cliеnt – părinții,profеsorii, priеtеnii, pеrsoanе publicе еtc.;

– simbolic – pеrsonajе dе ficțiunе.

Factori carе facilitеază modеlarеa:

– similaritatеa – еxistă un optimum dе similaritatе nеcеsar pеntru ca modеlul să poată fi prеluat. Discrеpanțе majorе vor conducе la sеpararеa dе modеl;

– nivеlul dе rеcompеnsă – pеntru a sе putеa idеntifica cu modеlul,cliеntul trеbuiе să conștiеntizеzе avantajеlе adusе dе noul comportamеnt;

– rеlеvanță – schimbărilе opеratе prin noul comportamеnt să poată fi clar proiеctatе dе cliеnt.

Dirеcții alе optimizării pеrsonalе

Susținеrеa individuațiеi. Individuația rеprеzintă un procеs dе difеrеnțiеrе prin carе individul sе construiеstе ca ființă distinctă dе cеlălalt. Frînarеa acеstui procеs еstе dеtеrminată dе rеglеmеntărilе еxcеsivе pе carе pеrsoanеlе sеmnificativе alе ontogеnеzеi cliеntului lе-au impus. Dе acееa, sarcina consiliеrului va consta în idеntificarеa factorilor blocanți ai individuațiеi în planul familial, prin analiza distanțеi pе carе cliеntul o arе față dе normеlе și valorilе carе i-au fost impusе. Sе vor idеntifica modalitățilе dе raportarе rеactivă la acеstе normе și încеrcărilе dе dobîndirе a autonomiеi prin rеfuz și opozițiе.

După analiza factorilor blocanți sub forma normеlor și valorilor carе nu rеprеzintă cliеntul sе va trеcе la idеntificarеa aspirațiilor carе îl rеprеzintă pе cliеnt. Prin intеrmеdiul acеstor aspirații cliеntul va fi rеconеctat la procеsul dе individuațiе carе va avеa ca obiеctivе crеștеrеa autonomiеi, asumarеa riscului si a rеsponsabilității în alеgеrilе pеrsonalе.

Idеntificarеa sеnsului еvoluțiеi pеrsonalе. Sеnsul еvoluțiеi pеrsonalе sе еxprimă în difеritе planuri. Consiliеrul va putеa aborda inițial pе cеl profеsional. Sе vor discuta factorii motivaționali carе susțin cliеntul în activitatеa sa și sе vor căuta altеrnativе dе еxprеsiе alе acеstor factori în planul profеsional. Sе vor idеntifica factorii dе altă natură carе sunt transfеrați în motivația profеsională si influеnțеlе acеstora (problеmatică familială, socială еtc.).

Avînd în vеdеrе faptul că alеgеrеa profеsiеi sе facе într-o pеrioadă în carе subiеctul sе află sub incidеnța unor multiplе condiționări, sе va analiza distanța еxistеntă întrе profеsiе și hobby (ca rеflеctarе adеcvată a cîmpului motivațional).

2. INFLUENȚA IMAGINII DE SINE ASUPRA PERSONALITĂȚII ȘI PERFORMANȚELOR ȘCOLARULUI MIC: ORGANIZAREA CONSILIERII PSIHOLOGICE

2.1. Nevoile și necesitatea de consiliere ale elevului mic

Cel mai remarcabil eveniment al copilului de această vîrstă este școlarizarea lui.

Aceasta perioada este apreciata de unii autori ca sfîrșit al copilăriei și un început primar al pubertății.

Problemele acestei etape sunt legate de adaptarea școlară și de învățare. În jurul vîrstei de 6-7 ani, în viața copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela al intrării în școală. Întreaga sa dezvoltare fizică și psihică va fi influențată de acest nou factor.

Învățarea devine tipul fundamental de activitate, solicitînd intens intelectul și determinînd dezvoltarea unor capacități și strategii de învățare.

Paralel cu acest proces,  copilul face achiziții importante – deprinderile de scris-citit, care devin condiția și instrumentul însușirii celorlalte achiziții.

 Învățarea școlară se deosebește în mod radical de toate actele de învățare de pînă acum, atît prin conținut cît și prin cadrul și modul de desfășurare.

Volumul, calitatea și diversitatea conținuturilor învățării de dincolo de 7 ani, hotărăsc, în societatea contemporană, viitorul fiecaruia, locul lui în comunitatea umana.De aceea eforturile societății și ale indivizilor sunt direcționate spre reușite și succes spre integrare școlară optimă. Școala influențează puternic întreaga dezvoltare psihică a copilului și-i dă un relief specific [3].

Este important să relevăm dominantele, în profilul de dezvoltare a școlarului mic pentru a putea diferenția acest stadiu de cele anterioare și a reuși să înțelegem mai bine locul și contribuția sa la dezvoltarea de ansamblu a ființei umane.

Iată care sunt aceste dominante:

învățarea școlară devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihică și exercită influențe hotarătoare pentru toate transformările din cursul acestui stadiu

se stabilesc raporturi mai obiective cu lumea, școala integrîndu-l pe copil în aria inteligibilului, raționalului, rigorilor cunoașterii;

se formează deprinderile de bază pentru scris-citit și socotit care-i asigură accesul la conținuturi din ce în ce mai ample de învățare;

crește caracterul voluntar și conștient al tuturor manifestărilor psihocomportamentale;

se însușesc statutul și rolurile de elev și se adauga noi dimensiuni identității de sine;

Regimul de viață și dezvoltarea fizică între 6 si 10 ani

Programul zilnic trebuie stabilizat și respectat [2]. Spre deosebire de stadiul anterior, în programul zilnic al elevului sunt următoarele schimbări: programul activităților este mult mai stabilizat, adica ora de trezire și cea de culcare trebuie mai mult respectate pentru ca activitatea școlară să se desfășoare optim.

Timpul petrecut la școală este mai bine organizat și plin cu activități care se deosebesc din ce în ce mai mult de cele de la gradiniță după întoarcerea acasă copilul trebuie să realizeze o perioada de învățare independentă care poate fi asistată de părinți dar nu poate fi substituit de aceștia jocul trebuie sa ramînă în programul zilnic al școlarului mic dar momentul și durata lui sunt dependente de solicitările școlare.

Elevul sau școlarul mic are nevoie de 10-11 ore de somn noaptea și mai ales stabilizarea și respectarea orei cînd merge la culcare. Insuficiența somnului generează scăderea atenției, a eficienței memoriei și a performanțelor gîndirii.

Copilul trebuie sa facă efortul de a se adapta la:

 a) spațiul școlar

b) tipurile de activități și solicitări școlare

c) relația cu un nou adult semnificativ care este învățătoarea

d) la grupul de colegi de clasă cu care se confruntă și se compară pe terenul unei activități foarte importante cum este învățarea școlară.

Cele mai importante aspecte ale dezvoltării fizice sunt urmatoarele [1].

Creșterea în înalțime este ușor încetinită între 6 și 7 ani dar apoi ritmul este mai mare și la sfîrșitul stadiului înalțimea medie este la băieți de iar la fete de .

Exista însă tendință ca fetele să aiba pentru prima data un ușor avans față de băieți creșterea în greutate este relativ constantă și se ajunge, în medie, la la băieți și la fete modificările cele mai importante din acest stadiu se petrec în urmatoarele zone: la nivelul coloanei vertebrale dar curbura lombară este încă instabilă și în pericol de a se deforma dacă școlarii au poziție proastă la scris sau duc greutăți mari; în zona bazinului, la mîini (carpiene și falange) continuarea schimbului dentiției provizorii. Se întaresc articulațiile și crește rezistența generală a sistemului osos cele mai importante perfecționări ale sistemului muscular sunt la nivelul mîinii, a celor grupuri musculare implicate în scriere la nivelul sistemului nervos sunt importante urmatoarele schimburi:

a) crește masa creierului pînă la 1200-1300 g;

b) din punctul de vedere al structurii neuronilor creierul școlarilor mici este aproape ca al adultului;

c) se dezvoltă în mod deosebit, sub raport funcțional lobii frontali;

d) crește viteza de formare a legăturilor dintre neuroni;

Se dezvoltă și se perfecționează activitatea motorie generală, mai ales autocontrolul.

Abilitățile motorii se dezvoltă și ca urmare a exercițiului fizic din orele de educație fizică.

Copilul între 6-7 ani/10-11 ani poate învăța orice sport: mersul pe bicicletă, înot, arte marțiale, patinaj cu condiția ca el sa fie susținut si stimulat în acest sens.

P. Osterrieth caracterizează astfel finalul acestui stadiu: "Vîrsta de 10 ani, cu echilibru, cu buna sa adaptare, cu calm, dar însuflețită sa siguranță, cu ținuta lipsită de încordare constituie pe drept cuvînt, apogeul copilăriei, momentul de deplină înflorire și deplină integrare, a caracteristicilor copilului mare".

Particularitatile atenției școlarului mic [5]

Atenția se modelează dupa solicitările școlare.

În primii 6-7 ani ai vieții, atenția este definită ca expresie a orientării și concentrării activității psihice.

În general copilul de 6-7 ani, nu poate fi atent în cadrul unei activități mai mult de 25-30 minute.

În momentul intrării în școală, atenția este destul de bine dezvoltată, atenția voluntară este mai puțin conturată.

Stabilitatea și durata atenției urmează să se dezvolte în următorii ani. Educarea atenției este inclusă în procesul instructiv-educativ prin stimularea interesului copilului pentru activitățile școlare prin dezvoltarea dorinței de a duce la bun sfîrșit o activitate prin realizarea unei motivații pozitive față de întreaga activitate de învățare.

Atenția este condiția necesară a desfășurării optime a tuturor proceselor informaționale și a obținerii succesului școlar.

Ciclul primar exercită cîteva influențe hotarătoare pentru dezvoltarea atenției astfel ca în acest interval al vieții se obțin cele mai importante perfecționări ale acesteia.

Prin urmare:

 a)școala solicită permanent și sistematic atenția copilului dezvoltînd-o și modelînd-o după specificul sarcinilor cognitive;

b) sunt mai bine dezvoltate unele însușiri ale atenției iar altele sunt formate în acest stadiu;

 c) este special antrenată atenția voluntară.

Ca urmare a acestor influențe, progresele atenției în acest stadiu sunt urmatoarele:

– la intrarea în clasa I concentrarea atenției poate fi fluctuantă și astfel, copiii pot face greșeli, chiar cînd au cunoștințele corespunzătoare, apoi se obține gradul necesar de manifestare a acestei însușiri,

-la început atenția copiilor nu este perfect modelată, în raport cu fazele activităților din clasă și deci nu pot să se concentreze mai tare în anumite momente și să se relaxeze în altele așa că se întîmpla sa le scape unele aspecte importante cum ar fi momentul în care se comunică tema pentru acasa.

Învățătoarele cu experiență cunosc aceste aspecte și au bune remedii pentru ele, la cei de clasa I se constata o tendință accentuată către distragerea atenției,dacă intervin fel de fel de zgomote în mediul ambiant (chiar și căderea unui creion) și acesta ar putea influența prestația lor școlară, dar dezvoltarea treptata a reglajelor voluntare diminuează foarte mult acest fenomen.

 Crește stabilitatea, gradul de concentrare, distributivitatea și volumul.

-crește stabilitatea atenției pîna la 45-50 de minute;

-distributivitatea redusă în primele saptămîni de școală sporește în următorul interval și facilitează îndeplinirea sarcinilor și recepționarea mesajelor învațătoarei;

-volumul atenției crește în a doua parte a stadiului;

– trebuie să fie rezolvate cazurile de neatenție cronică ce pot avea fie cauze organice (stare de boală, de convalescență, de disfuncționalități hormonale) sau educaționale (existența unor interese mai puternice decît cele școlare, insuficienta pregătire din punct de vedere motivațional a copilului pentru școală).

Dezvoltarea percepțiilor și a capacităților observative între 6 și 10 ani. Percepțiile vizuale sunt modelate de activitate de scris-citit. Evoluția percepțiilor și a capacităților observative este marcată de natura conținuturilor de învățare.

Percepțiile vizuale sunt puternic implicate în scris-citit și de aceea se remarca prin:creșterea sensibilității vizuale generale cu 60% față de preșcolari iar a celei diferențiale cu 45%.

În aceste condiții percepțiile devin mai clare și mai precise:

începînd chiar cu vîrsta de 6 ani, copiii pot stabili rapid simetriile și asimetriile, în imaginile pe care le percep, iar cînd învață să scrie și să citeasca percep cu finețe semnele grafice de dimensiuni mici, diferențele dintre litere, orientarea în spații mici și se formează scheme perceptive pentru litere mici și mari, de mînă și de tipar care asigura viteza corespunzatoare a scris-cititului.

Mișcările oculare în timpul citirii: – fixare -anticipare -regresie -trecere de la un rînd la altul,mișcările oculare cresc în ceea ce privește viteza pînă la 1-3 sutimi de secundă și în actul citirii ochii realizează urmatoarele tipuri de mișcări:

de fixare a literelor și silabelor ce se pronunța în acel moment;

de anticipare a celor ce vor urma prin funcționarea mai bună a cîmpului periferic al vederii;

de regresie adică de întoarcere la cele deja citite pentru control și întregire a înțelesurilor;

de trecere de la un rînd la altul (această trecere este la început realizată prin urmărirea cu degetul a rîndului).

Cresc și celelalte categorii de percepții ce se referă la obiecte, la simboluri matematice, la figuri geometrice.

Auzul fonematic este puternic antrenat.

Percepțiile auditive progresează mai ales în ce privește auzul fonematic. Acesta este antrenat sistematic în sarcini precum [3]:

 a) identificarea tuturor sunetelor dintr-un cuvînt;

 b) identificarea cuvintelor într-o propoziție;

c) analiza poziției unui sunet în cuvînt;

d) desparțirea în silabe;

e) trecerea corectă de la semnele grafice la pronunțarea sunetelor corespunzătoare.

Auzul muzical progresează și copiii cînta bine melodiile care li se potrivesc.

Percepțiile tactile devin mai fine, se îmbogățesc și încep să fie antrenate în scriere.

Un progres semnificativ se constată și în ceea ce privește capacitatea de observare în sensul că elevii pot sesiza aspecte noi complexe și mai subtile atunci cînd privesc obiecte sau fenomene. Dar condiția de baza rămîne conducerea de către învățătoare a activității lor observative din aproape în aproape.

Evoluția reprezentării la școlarul mic sau elevului

Apar categorii noi de reprezentări legate de învățarea școlară.

Reprezentările școlarilor mici sunt de asemenea influențate de școala și caracteristicile lor principale sunt urmatoarele [3]:

sunt mult mai bogate pentru ca școala depășește sursa reprezentată de experiența de viață și asigura condiții de formare a unor reprezentări legate de cunoștințele școlare;

încep să se formeze și reprezentări cu un grad mai mare de generalitate așa cum sunt cele ale figurilor geometrice și relațiilor matematice;

se formează categorii noi de reprezentări cum sunt cele fonetice și grafice.

Reprezentările dobîndesc mai multă mobilitate și pot semnaliza și mișcarea și transformările obiectelor pentru că ele beneficiază de un nou nivel al inteligenței care se atinge în școlaritatea mică.

Școala trebuie să acorde atenție specială formării reprezentărilor pentru ca acestea continuă sa aibă un important rol în activitatea de învățare a elevilor. Înțelegerea numeroaselor fenomene din natura se realizează prin mijlocirea reprezentărilor.

Fenomenele observate și reprezentate devin mijlocul de explicare a unor fenomene mai complicate.

Exemplu: dilatarea corpurilor, explicate prin diverse exemple din natura, devine punct de plecare în înțelegerea unor procese geologice dezintegrarea rocilor sub acțiunea schimbarilor de temperatura.

Reprezentările au un rol foarte important în însușirea noțiunii de număr – în activitatea didactică folosindu-se reprezentări ale obiectelor, persoanelor, cum ar fi bețișoare, bile, papuși etc.

În însușirea și înțelegerea științelor naturii, biologie, anatomie, geografie folosirea reprezentărilor ocupa un loc important. Cu alte cuvinte, reprezentările devin tot mai variate și pot fi treptat desprinse de obiecte, ceea ce îi da copilului independență de oprare cu obiecte noi. În procesul învățării copilul operează frecvent cu scheme și imagini ce facilitează transmiterea unor informații. Pe baza acestora se vor forma simbolurile și conceptele. Vazută în acest fel reprezentarea constituie veriga de legatura între concret și abstract. O dată schema însușită copiii o pot aplica în diverse contexte – ei știu că numarul 24 ramîne neschimbat indiferent daca el este 10+14 sau 23+1.

Aspectele principale ale dezvoltării limbajului între 6 și 10 ani

Evenimentul cel mai important: însușirea scris-cititului, se poate spune ca în cursul acestui stadiu cea mai importantă schimbare în planul limbajului o reprezintă însușirea scris-cititului.

În afara implicării percepțiilor vizuale și auditive și a mișcărilor fine și complexe ale mîinii trebuie să subliniem și rolul altor factori cognitive și noncognitivi. Dintre cei cognitivi avem în vedere reprezentările fonetice și grafice, memoria, înțelegerea.

Factorii non-cognitivi sunt mai ales: motivația pentru învațarea școlară, stabilitatea afectivă, încrederea în sine, atitudinea celorlalți față de copilul care citește. Progresul în citire se exprimă în caracteristici cum ar fi: corect, cursiv, expresiv.

Însușirea scris-cititului are efecte și asupra celorlalte dimensiuni ale limbajului și anume, creșterea vocabularului pasiv pînă la 4000-5000 de cuvinte, dublîndu-se față de al preșcolarului, iar al celui activ peste 1000 de cuvinte. Alte progrese se referă la precizarea semnificației cuvintelor și înțelegerea și a sensurilor figurative, rigoare în folosirea corectă a cuvintelor [42].

Dezvoltarea limbajului este remarcabilă, școală și familia stimulînd acest proces.

Elevul se exprimă mult mai bine, în fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosește cuvinte de legatur:,,ca",,,pentru ca",,,deoarece".

 Dezvoltarea limbajului scris este strîns legată de învățarea și diferențierea fonemelor (aspectul sonor al literei). Dezvoltarea vocabularului este evidentă prin numarul mare de cuvinte folosite – vocabular activ, forma expresivă a limbajului și prin diminuarea numarului de cuvinte pe care nu le rostește, dar le înțelege.

Dezvoltarea structurilor gramaticale corecte este corelată cu învățarea regulilor gramaticale care sunt identice pentru cele doua forme ale limbajului. Tot acum se dezvolta limbajul interior,,pentru sine" (Vîgotski) [după 42].

Dezvoltarea limbajului are loc odata cu creșterea interesului pentru citit, iar exprimarea se perfecționează în activitățile de dezvoltare a vorbirii libere, de compunere.

Perfecționarea: vorbirii -citirii – scrierii

Vorbirea este mai bine reglată prin exigențele privind corectitudinea gramaticală cerută de scris-citit. Propozițiile și frazele sunt mai bogate și adaptate la situațiile de comunicare: în clasa elevilor li se cere să se exprime complet, corect și clar, conform modelelor oferite de învățătoare.

Dezvoltarea evidentă a capacității de exprimare în scris, cu respectarea normelor gramaticale și ortografice. Acestea au acum forma unor reguli practice cuprinse în tabelele cu ortograme. Dacă mai există și se face apel, la timp, la logoped se rezolva toate dificultățile de pronunție. Dar pot sa apara altele: dislexii (dificultăți de citire) si disgrafii (dificultăți de scriere). 

În acest caz este nevoie de logoped. Limbajul intern își consolidează rolurile de anticipare și reglare ale celui extern. Dezvoltarea foarte bună a limbajului asigura o condiție de bază în dezvoltarea tuturor proceselor cognitive.

Gîndirea concret-operatorie a elevului

Intrarea copilului în școală, contactul cu specificul activității școlare creează condiții noi favorizante pentru dezvoltarea gîndirii copilului determinînd un proces important în cunoașterea lumii înconjuratoare.

Copilul își însușește pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoștinte, dezvoltîndu-și concomitent modalități noi de înțelegere.

Astfel se dezvoltă o serie de calități ale cunoașterii cum ar fi: observarea atentă, atenția, exprimarea în mod desfașurat a ideilor, imaginația.

Dezvoltarea gîndirii este condiționată și strîns legată de dezvoltarea limbajului, dar și de dezvoltarea experienței cognitive directe – senzații, percepții, reprezentări.

Învățarea sris-cititului este considerată deschizatoarea tuturor drumurilor elevului către informație si cunoaștere.

Toate aceste achiziții fac să deosebească semnificativ elevul de 10-11 ani față de cel de 6-7 ani prin modul de gîndire, exprimare, învățare, limbaj, rezolvare de probleme.

J. Piaget susține că între 7-11 ani copilul se afla în perioada operațiilor concrete. Aceasta înseamnă ca el începe să înțeleagă principiile logicii atîta timp cît ele se referă la concretul obiectelor și fenomenelor [după 42].

La această vîrstă copilul, aplicînd regulile acestui tip de gîndire, poate să desprindă trăsăturile caracteristici, definitorii ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor sau situațiilor. Legat de această caracteristică gîndirea copilului școlar capătă o calitate noua, reciprocitatea.

În aceasta perioada copiii încep să clasifice, să includă obiectele dupa anumite însușiri esențiale în categorii și clase (baza formării noțiunilor).

Includerea în clase mai relevă și ideea că un anumit obiect sau persoană pot aparține cel mult unei clase.

Alta caracteristică a cogniției a elevului o constituie posibilitatea creării de serii – aranjarea în serie a obiectelor în funcție de mărime, grosime, culoare etc.

Gîndirea prezintă în acest stadiu o schimbare fundamentală și anume: se trece de la gîndirea preoperatorie a preșcolarului la gîndirea operatorie. Adică acțiunile mentale se desprind de conținuturile informaționale particulare, se generalizează, se transferă cu ușurință la noi conținuturi și se automatizează transformîndu-se în operații.

Elevul îsi formează și utilizează cu succes operații generale ale gîndirii (analiza,comparație, clasificare) dar și cele speciale implicate în însușirea cunoștințelor școlare, așa cum sunt operațiile aritmetice.

 Operațiile sunt concrete. A doua caracteristică a gîndirii elevului este faptul ca ea ramîne legată încă de concret și vorbim astfel de o gîndire a operațiilor concrete. Accesul la o operație nouă sau noțiune nouă este condiționat de percepții și reprezentări care ofera informația directă despre obiectele reale și apoi aceasta va fi transformată și prelucrată complex prin operații deja dobîndite.

Această gîndire care devine operatorie dobîndește și reversibilitate, dar este vorba de o formă simplă a acesteia, adică elevii pot aplica de exemplu, o operație de adunare și apoi să facă una de scădere, consolidîndu-le și verificîndu-le reciproc.

Totodata gîndirea școlarului mic își subordonează percepția, nu mai este condusă de aceasta,și dobîndește caracter rațional: copilul nu se mai multumește să facă doar afirmații, caută argumente pentru a le susține, este sensibil la erori și contradicții vrea să controleze felul în care a rezolvat problemele [23].

Unitățile cognitive cu care lucrează gîndirea elevului sunt la început noțiunile empirice dar apoi în școală se însușesc cele științifice elementare. Gîndirea devine cauzală.

Raționamentul care domină în gîndirea școlarului este cel inductiv dar care dobîndește rigoare. Gîndirea elevului devine cauzală adică este aptă să surprindă și să înțeleagă numeroase relații cauzale relativ simple.

Memoria și imaginația – aspecte caracteristice școlarității mici. Domină memoria voluntară și logică. Se însușesc procedee de memorare.

Strîns legat de dezvoltarea intelectuală și implicate direct în activitatea de învățare sunt memoria, atenția și imaginația. Ele capătă noi dimensiuni la această vîrstă. Se cunoaște faptul că elevii cu probleme de concentrare a atenției au dificultăți în activitatea de învățare și mai ales în fixarea și reactualizarea cunoștințelor.

Memoria se referă la fixarea informațiilor școlare, la modul cum elevul recunoaște și reproduce oral sau scris ceea ce a fost memorat.

Fixarea, recunoașterea și reproducerea sunt legate direct de nivelul dezvoltării inteligenței la copil. Tot ceea ce se fixează în memorie fără ca elevul să înțeleagă, să descopere cauzalitatea se uită repede – memoria de scurta durată.

Memoria școlarului mic se sprijină pe concret, pe perceptibil.

De aceea, folosirea materialului didactic ilustrații, planșe este foarte indicată. În acest mod se face o fixare concret-senzorială care este fragmentată de detalii nesemnificative (legata de perioada concretului în gîndirea elevului mic). Copilul pastrează informațiile care l-au impresionat mai mult. Mai tîrziu, elevul își va organiza activitatea de memorare selectiv. În opoziție cu memorarea mecanică, imitativă se dezvoltă caracterul logic al memorării – elevul înțelegînd ceea ce a memorat. Spre sfîrșitul acestei perioade se dezvoltă exacticitatea, romptitudinea și rapiditatea reproducerii.

Memoria prezintă între 6 si 10 ani următoarele caracteristici:

Crește caracterul activ al memoriei, prin faptul că elevii din clasa a III-a și a IV-a tind să extragă din materialul de învățat ceea ce este important și își formează cîteva procedee mnezice de baza cum ar fi: scoaterea ideilor principale, alcătuirea planului unei lecturi, formularea cu cuvinte proprii.

Dominarea progresivă a memoriei voluntare care corespunde mai bine sarcinilor școlare, acestea fiind uneori dificile.

Realizarea unei mai bune legături cu gîndirea și creșterea rolului memoriei logice.

Elevii își dau seama că pentru a asigura păstrarea unui material în memorie e nevoie să-l repete, dar la clasa I-a și a II-a învățătoarea trebuie să asigure realizarea acesteia.

Încep să apară particularități individuale în realizarea memoriei și cele mai des întîlnite sunt referitoare la ușurința memorării la trăinicia pastrării și reactualizarea promptă.

Putem afirma că imaginația elevului mic devine mai complexă, mai bogată, se bazează pe termeni și împrejurări din ce în ce mai variați. Creșterea impresionabilității și sensibilității micului școlar contribuie mult la dezvoltarea imaginației reproductive. El se entuziasmează repede, are o mare admirație pentru faptele eroice și pentru întîmplările neobișnuite, îi place să aiba roluri în care să interpreteze personajele preferate.

Învățarea cititului îi dă posibilitatea să citească cu plăcere basme și povestiri, toate acestea stimulîndu-i imaginația și interesul pentru tot ceea ce există și ar putea exista pe lume.

În aceste condiții imaginația devine instrument al cunoașterii.

Imaginația reproductivă ajută învațarea școlară

 În legătură cu manifestarea imaginației la elev sau școlar mic, au fost formulate puncte de vedere diferite. Unii autori au considerat că în acest stadiu se înregistrează cel puțin o stagnare și chiar regres, cînd au comparat expresivitatea și cromaticitatea desenelor școlarilor mici cu ale preșcolarilor. Dar cei mai mulți cercetători au considerat ca imaginația progresează chiar dacă nu apare pe primul loc în dezvoltarea cognitivă a elevilor [34].

Imaginația reproductivă este antrenată în însușirea multor cunoștințe școlare (științele naturii, istorie, geografie) și se afla la baza dezvoltării gustului pentru lectură.

Imaginația creatoare are rezultate mai valoroase.

Imaginația creatoare este mai puțin expansivă dar beneficiaza de spiritul rigorii promovată de școală și se poate exprima în rezultate mai valoroasă.

Activitațile opționale din ciclul primar, mai ales cele cu profil artistic stimulează și întrețin aceste capacități și le asigură progresul corespunzător astfel încît să fie premise satisfăcătoare pentru noul nivel pe care îl vor atinge în următoarele stadii.

Specificul vieții afective a școlarului mic sau elevului

Trairile afective sunt mai diferite.

Comparînd afectivitatea cu celelalte planuri ale dezvoltării psihice a școlarului mic s-a făcut aprecierea ca aceasta este eclipsată de celelalte (P. Osterrieth), au ca la aceasta vîrstă se trece printr-o perioadă de latenta afectivă (autorii de orientare psihanalitica) [după 34]. Putem considera ca o primă caracteristică a afectivității școlarului mic este evoluția ei discretă, latentă, mai intima. Emoțiile, dispozițiile, sentimentele copilului sunt mai puțin exteriorizate, atît cele pozitive cît și cele negative. Cu privire la acestea din urma, se constată că tind să fie mai mult trăite în tăcere, copilul însuși punînd pe primul plan felul în care răspunde la cerințele școlii. Contactul cu noul mediu-școala și problemele de adaptare intensifica răspunsurile afective și le fac să se succeadă uneori cu mare viteză și să se intensifice.

Activitatea școlară prin conținuturile și prin sistemul nou de relații pe care îl implică  îmbogățește emoțiile și sentimentele copilului.

Crește controlul conduitelor emoțional-expresive.

De asemenea, dupa fazele inițiale de adaptare la noul mediu se constată o creștere a capacitaților de autocontrol asupra condițiilor emoțional-expresive. Ei se adaptează astfel, mai bine la cerințele de desfășurare a lecțiilor și reusesc să comunice mai bine unii cu alții. Pot chiar să simuleze cu succes suferința și tristețea mai ales cînd doresc să ascundă ceva parinților. De mare importanță rămîn legăturile afective cu părinții, mai ales acum cînd copiii se confruntă cu sarcini numeroase și adesea dificile. Dragostea necondiționată a parinților este un important factor de securizare și sprijin pentru a trece peste dificultăți și unele insuccese.

 Motivația și voința – manifestări specifice școlarului mic

Motivația pentru învățarea școlară este activă și în progres.

Motivația școlarului mic este, pe de o parte, o premisă a adaptării bune la școală și pe de altă parte o zona de progres sprijinit de școală.

Cele mai importante schimbări se petrec în structura motivației pentru școală și anume:la intrare în școală există o motivație extrinsecă dar de semnificație personală pentru învățare, cum ar fi: dorința de a respecta cerințele părinților și a le păstra dragostea, urmarea  exemplului fraților mai mari, plăcerea de a fi considerat important.

Aceasta se va îmbogăți cu motive extrinseci cu mai mare semnificatie cum ar fi: toata lumea trebuie sa învețe, școala te ajuta să te realizezi ca mama și tata, în viitor.

Începe să se dezvolte o motivație intrinsecă începînd cu amplificarea curiozității epistemice,și continuînd cu formarea intereselor cognitive tot mai stabile si mai eficiente.

Interese numeroase

La școlarul mic sunt și alte structuri motivaționale care susțin celelalte activități în care acesta se implică, asa cum ar fi:

. interesul pentru joc ce trebuie satisfăcut zilnic;

. atracția către grupul de copii;

. interesul pentru lectura care începe să se manifeste începînd cu clasa a III-a si a IV-a;

. atracția către tehnica la băieți;

. placerea lucrului la calculator;

. dorința zilnică de a viziona programe TV pentru copii;

. alcătuirea de colecții care acum sunt eterogene și putin valoroase, dar le pot cultiva spiritul de ordine și disciplină și susțin relațiile de comunicare dintre ei.

Crește implicarea voinței.

Voința școlarilor mici exprimă noi progrese. Un celebru autor american A. Gesell [după 34] observă faptul că acum comportamentele au, în mod constant, raționalitate și premeditare și atunci cînd copilul își propune să facă ceva el spune mai întîi "stai să mă gîndesc".

Apoi elevul poate din ce în ce mai mult să-și fixeze scopuri și să se mobilizeze pentru a le rezolva fără a fi nevoie de stimuli din afară.

Această nouă capacitate voluntară se realizează, mai ales, în planul învățării și în cel al activităților de timp liber. Dezvoltarea a numeroase deprinderi sprijină ducerea la capăt a celor propuse și contribuie la creșterea generală a independenței și autonomiei.

Aptitudinile se exprimă mai clar în rezultate.

Școala și activitațile specifice ei, vor fi cei mai importanți și mai eficienți factori pentru dezvoltarea personalității. Solicitările sistematice, de durată și exigențele progresive vor structura și mai bine și vor consolida capacitățile și aptitudinile aparute în stadiul anterior și vor forma altele noi. Vor putea să apară aptitudini pentru domenii noi cum ar fi poezie sau compoziții și pentru matematică și să se exprime în rezultate notabile la nivelul celor de aceeași vîrstă. În biografiile multor oameni mari celebri,se pot identifica realizări semnificative chiar în clasele primare.

Se dezvoltă noi trăsături caracteriale stimulate din învățarea școlară.

Trăsăturile caracteriale formate în stadiul anterior se pot consolida în clasele primare dar școala dezvoltă și altele noi cum ar fi sîrguința, punctualitatea, conștiinciozitatea, disciplina, etc.

Însusirile individuale de personalitate tind să se exprime din ce în ce mai mult în comportamente.

Noua fază a dezvoltării conștiinței morale

Conștiința morală a elevului parcurge o fază de trecere către autonomia morală și acest proces este puternic susținut de relațiile cu colegii și prietenii.

Copilul dobîndește experiența elaborării, împreună, de norme, a controlului îndeplinirii lor, a reciprocității în fața exigențelor.

Cu privire la aceste aspecte, J. Piaget sublinia: "sentimentele morale, legate la început de o autoritate sacră, dar care fiind exterioară, nu poate să impună decît o obedientă relativă, evoluează în sensul unui respect natural și al unei reciprocități, ale carui efecte de decentrare sunt mai profunde și mai durabile [după 34, p.107].

În ceea ce privește conștiința de sine, se constată apariția în acest stadiu, a interesului pentru viață interioară proprie și a tendinței copilului de a-și exprima trăirile și comportamentele. Aceste momente sunt de scurtă durată si relativ rare, dar ele indică deja o anume direcție a dezvoltării viitoare.

Imaginea de sine se cristalizează mai bine.

Imaginea de sine are surse noi de clarificare pe de o parte reprezentate de rezultatul școlar, pe de alta parte, de confruntarea și compararea zilnică și în diverse situații cu cei de aceeași vîrstă.

Pot avansa mai ales eul spiritual, care se confirmă în principal prin prestația școlară și cel social care se sprijină pe o viață de grup mai largă și mai persistenta în timp.

Însușirile individuale ale personalitații tind să se reliefeze din ce în ce mai mult în comportamentele acestor școlari.

Prin urmare, confruntările și chiar conflictele cu egalii săi îl pot face să se orienteze din cînd în cînd spre sine, să-și pună întrebări, să fie uneori framîntat în legatura cu ființa sa. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea imaginii de sine în cele trei planuri ale ei: eul fizic, cel spiritual și cel social.

Eul fizic al copilului are în fundamentele sale o schema corporală consolidată, identitatea sexuală este deja relativ clarificată, își dă seama de asemănarea sa cu cei din familie, dar și de ceea ce îl deosebește de ceilalți. Nu acordă prea mare atenție eului său fizic, mai ales la începutul stadiului.

Spre sfîrșitul acestui ciclu școlar se va orienta mai frecvent spre eul fizic, va tinde sa fie mai îngrijit, sa poarte haine la fel ca ceilalți, să-și dea seama de unele calități fizice. Dar nu realizează o implicare afectivă prea puternică în acest plan.

Imaginea de sine poate influența autoaprecierile.

Eul spiritual se contureaza clar în contextul confruntărilor școlare, a aprecierilor și evaluarilor curente.

Elevul începe sa înteleaga relația dintre rezultatele lui și unele capacități pe care le are și poate spune: "sunt mai bun la citire, dar la matematica sunt așa și așa". El este foarte sensibil la evaluările învățătoarei și aprecierile și admirația colegilor.

Daca în toate aceste situații copilul a avut semnale pozitive, își construiește o imagine de sine bună care-l poate susține și în condiții de insucces trecător.

Dar dacă și-ar fi format o imagine de sine mai puțin bună, are tendințe de a-și diminua bucuria chiar cînd ceva îi reușește foarte bine [42, p.188].

Însa în cea mai mare parte calitatile pe care si le percepe au drept sursa aprecierile învatatoarei și ale parinților.

Cei buni la învățătură sunt aleși lideri.

Eul social este puternic influențat de viața de grup a elevului aceasta fiind cu mult mai bogată decît a preșcolarului, și de noul său statut de elev care-i schimba poziția chiar și în cadrul familiei (parinții sunt interesați de activitatea lui școlara și tind să-i respecte drepturile privind spațiul de învățare, respectarea timpului destinat acestei activități).

Cei slabi la învățătura sunt marginalizați.

Școlarul mic sau elevul are conștiința apartenenței la grupul clasa și a locului sau între ceilalți, își dă seama dacă este apreciat de colegi sau nu. Cel cu rezultate școlare foarte bune și bune, este preferat de toți, este ales lider, este luat drept model. Cel cu dificultați școlare este marginalizat, izolat, neluat în seama. El riscă să acumuleze multe insatisfacții, și să-și găsească în alta parte atenția și acceptarea de care are nevoie, și poate astfel, să cadă sub influențe nefaste. Este vorba de grupuri care-l îndeamna spre furt, vagabondaj, agresivitate nemăsurata etc. De aceea, atenția pe care învățătoarea trebuie să o acorde dezvoltării unei imagini de sine pozitive, reprezintă o importantă contribuție a ei la reușita școlară din acest stadiu și la pregătirea pentru ciclurile următoare și pentru integrarea generala în viață și în societate.

Înainte de intrare în școală copilul se caracterizează prin instabilitate emoțională, predominînd afectelor. Dinamica sentimentelor este legată de creșterea gradelor de conștiinta a propriei activități și a relației cu ceilalți. Se dezvoltă propriile dorințe și aspirații. În această perioadă are loc creșterea sensului moral – afectiv al conduitei generale, dezvoltarea sentimentelor și starilor afective legate de relațiile afective impuse de școala și aprecierea sociala a acțiunilor lor. Tot în aceasta perioadă se dezvoltă sentimentele intelectuale.

Copilul înțelege și resimte tot ceea ce se întîmplă în familie, conflicte, certuri, despărțiri. Sunt semnificative pentru copil relațiile pozitive cu părinții sau, dimpotrivă, atitudinile de renegare, de rejectare a unora din părinți.

Relațiile afectuase dintre părinte și copil, cît și relațiile dintre părinți conduc la structurarea pozitivă a personalității. Pentru a alege conduita educațională corectă, adecvată parintele trebuie să își cunoască foarte bine copilul. Această cunoaștere trebuie să țină cont de părerea celorlați, a învățătorului, a psihologului și medicului. Utile pentru activitatea educațională a părintelui sunt și cunostințele legate de caracteristicile de vîrstă.

Școala și activitatea de învățare prin cerințele specifice determină modificări în toate planurile activității psihice a copilului. În această perioadă, la nivelul personalității se structurează trebuințele, interesele și atitudinile.

Evoluția personalității se realizează concomitent cu dezvoltarea interrelațiilor sociale și valorificarea noilor experiențe de viață. Dezvoltarea intereselor sociale sunt determinate de viață socială, în general și de viață școlară, în particular. Am vazut că relațiile defectuase dintre parinți și copii au efecte negative (agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate, anxietate etc). Toate acestea se rasfrîng negativ la nivelul întregii activități școlare.

Armonizarea relațiilor parinte-copil, o viață de familie echilibrată și afectuasă dezvoltă trăsături de personalitate opuse celor enumerate mai sus: copilul are încredere în forțele proprii, se adaptează ușor vieții școlare și dobîndește un real echilibru emoțional.

Rolul învățătorului este foarte important. El devine "model" pentru școlar, este cel care îl face să înteleagă mai repede și mai bine informațiile transmise. Modul în care el apreciază școlarul (corectitudinea, lipsa favoritismului) dezvoltă la copii simțul propriei valori.

Dezvoltarea sociabilității școlarului mic se manifestă evident tot în activitatea școlară prin relațiile cu ceilalti copii și se dezvoltă prin joc. La acest nivel de vîrsta jocul capătă valențe noi. Copiilor le plac jocurile cu subiect, cu roluri. Jocul devine mai bine organizat, regulile sunt respectate mai riguros, iar spre finalul acestei perioade sporește caracterul competitiv al acestuia.

Perioada școlarului mic se caracterizează, din punct de vedere social, prin apariția prieteniilor, copiii devenind mai puțin dependenți de părinți și mai interesați de colegi, de prieteni.

Prietenia se leagă prin apariția unor interese și activități comune. Ei își dezvoltă comportamente asemănătoare, preferă același gen de literatura, se exprimă asemănător, au aceleași păreri despre anumite persoane.

Dezvoltarea sociala, spre sfîrșitul acestei etape, pregăteste terenul pentru cea imediat urmatoare – pubertatea.

2.2. Arhitectura programului de consiliere a copilului de vîrstă școlară mică

Consilierea copilului, este un proces complex, structurat în trei etape.

Etapa inițială în consiliere, presupune stabilirea unei relații efective între consilier și copil. Această etapă este indispensabilă, deoarce stabilirea unei relații bazate pe acceptare, încredere și colaborare, favorizează producerea schimbărilor pozitive în comportamentul copilului. Formularea scopurilor împreună privind schimbările comportamentale, dezvoltarea abilităților de luare a deciziei și eliminarea gîndurilor negative este un pas care trebuie realizat. În această etapă este foarte important ca copilul să primească semnale că este acceptat așa cum este el, cu problemele pe care le are. Acest lucru este absolut necesar pentru continuarea procesului de consiliere. Tot în această etapă sumarizarea are un rol deosebit.

Consilierul și copilul, împreună, evidențiază elementele de bază ale noului comportament.

Etapa fundamentală în consiliere se va desfășura cu asistarea și susținerea copilului pentru a-1 ajuta să-și dezvolte interesele sociale, de cooperare și comunicare cu ceilalți. Se va pune accent pe ajutorul oferit copilului, ca să se cunoască și să se autoevalueze. Se va asigura atmosfera caldă și empatia, fără să fie excluse analiza, interpretările și confruntarea constructivă, în această etapă poate fi utilizată ca tehnică de lucru informarea și exersarea. Acest lucru însemnînd că foarte multe informații vor fi organizate pe traseul de la consilier spre copil. Totodată, utilizarea sugestiei, convingerii, metaforei pot fi de un real folos pentru copil. Se pot sugera unele idei, opțiuni care se vor adăuga la cele identificate și chiar, modalități de comportare, care pot fi luate în discuție. Tehnica adresării întrebărilor rămîne actuală, deoarece poate ajuta elevul în modul de a percepe și vedea lucrurile; de a scoate în evidență anumite aspecte ale conduitei sale.

Etapa finală a consilierii pune accentul pe încheierea muncii în comun, fiind orientată spre acte și comportamente constructive. Vor fi învățate proceduri specifice, dezvoltate planuri de acțiune începînd cu cele mai simple și pînă la cele mai complexe în vederea adoptării unui nou comportament.

În această etapă pot fi analizate schimbările care au intervenit în viața elevului. încurajarea este una din cele mai eficiente metode pentru ca copilul să se simtă sigur pe sine.

Specificul consilierii psihopedagogice a copiilor reiese din particularitățile de vîrstă a copiilor. Aceștia sunt în plin proces de formare a personalității, parcurg anumite perioade de creștere și se confruntă cu unele crize (de exemplu, criza de identitate la adolescenți), au probleme de autocontrol comportamental și de adaptare la cerințe, norme și reguli etc.

Pornind de la aceste realități, consilierii trebuie să posede și competențe specifice ca:

capacitatea de a stabili relații adecvate cu copilul și părinții;

capacitatea de observare atentă a copilului și ascultarea lui activă;

atragerea copilului în variate activități speciale, inclusiv prin utilizarea jocului, exercițiului structurat ca modalități de educație, corecție și de schimbare evolutivă;

încurajarea copilului pentru a-și exprima sincer gîndurile și emoțiile [7, p. 20].

Consilierul care are misiunea de a consilia copiii, trebuie să posede o pregătire vastă în domeniul psihologiei și pedagogiei și să înțeleagă, să corespundă comportamentului și așteptărilor -copilului. Numai o personalitate integră, realistă, autentică, stabilă și consecventă este în stare să consolideze și să mențină încrederea copilului. Astfel copilul va percepe relația cu consilierul ca fiind una empatică, bazată pe încredere. De obicei, beneficiarii, inclusiv copiii vor să evite sentimentele și emoțiile nepăcute. Pentru ei, ca și pentru adulți, trăirea sentimentelor neplăcute, pot genera grave dereglări comportamentale.

După intervenția consilierului, elevii pot conștientiza că verbalizarea și trăirea din plin a emoțiilor plăcute sau neplăcute, explicarea sentimentelor negative, diminuează tensiunea, frica, ulterior aceștia, simțindu-se liberi și mai deschiși în procesul consilierii.

Consilierul este dator să accepte comportamentul manifestat la moment de copil. Manifestarea acceptării copilului reprezintă un proces complicat, mai ales, cînd copilul are un comportament deranjant. Important este ca consilierul să evite manifestarea reacțiilor intense asociate cu problemele copilului, el trebuie să manifeste un anumit nivel de detașare emoțională, dar în nici un caz n-ar însemna că el trebuie să fie inexpresiv, retras sau distant. Dimpotrivă copilul trebuie să se simtă în largul său alături de consilier. Copilul trebuie să-l perceapă pe consilier ca pe o persoană de ajutor, calmă și stabilă, capabilă să participe cînd este necesar și să asculte, să accepte, să fie empatic și să înțeleagă mereu copilul.

2.3. Conținutul programului dе consiliеrе psihologică a copiilor dе vîrstă școlară mică

Conținutul programului

Salutul, stabilirеa rеlațiеi cu copilul

Anamnеza copilului

Discutăm situația cu copilul

Tеstul proiеctiv ”Casă. Copac. Om.”

Ascultăm activ copilul și obsеrvăm comportamеntul și gеsturilе lui

Îi povеstim copilului o povеstе tеrapеutică ”Copilul și dragonul”

Îi propunеm copilului să continuiе povеstеa tеrapеutică ” Copilul și dragonul”

Indicația tеrapеutică a cеstеi povеști еstе dе stimula încrеdеra în sinе la copil

Idеntificăm problеma și o clarificăm cu copilul

Aplicăm mеtoda “Fеțеlе și еmoțiilе"

Obiеctiv: diagnosticul rеspеctului dе sinе la prеșcolari și școlarii mici.

Copilului i sе propun patru însărcinări.

Să dеsеnеzе șasе pеrsonajе, cеlе mai importantе pеntru еl: mama, tata, învățătorul, familia în întrеgimе, priеtеnii, alți oamеni, animalе.Să dеsеnеzе șasе situații, dеosеbit dе importantе în viața lui: casa, școala, vacanța, timp libеr, matеmatica, citirеa ș. a.

În trеi cеrcuri, să dеsеnеzе cîtе o față (еxprеsiе facială) carе, în viziunеa copilului, ar еxprima еmoția dе bucuriе, tristеțе și cеa nеutră. 4) Să indicе carе față din cеlе trеi lе corеspundе cеlor 12 dеsеnе (rеalizatе în sarcinilе I și 2).In fond, еlе rеflеctă еmoțiilе pе carе copilul lе încеarcă, lе trăiеștе într-o situațiе sau alta, în prеzеnța unеi pеrsoanе.

Prin intеrmеdiul acеstеi mеtodе sе еvidеnțiază sursa dе rеspеct dе sinе a copilului: pеrsoanе și situații sеmnificativе. Autorii A.Iahcz și N. Manschy mеnționеază că acеastă mеtodă pеrmitе un înalt nivеl dе proiеcțiе [după 34]. Dеsеnul copilului rеprеzintă modеlul propriu dе intеrprеtarе – analiză a unеi pеrsoanе sau situații importantе, sprе dеosеbirе dе altе mеtodе în carе modеlul (dеsеnul) е prеgătit anticipat dе matur. S-a constatat că autoconcеpеrеa ca “bun” sau “rău” formată sub influеnța pеrsoanеlor și ambianțеi еxtеrioarе sеmnificativе rеlеvă rеprеzеntarеa copilului cu privirе la importanța, valoarеa sa ca pеrsonalitatе, prin urmarе și rеspеctul dе sinе.

Tеstul “Cеrcul dе comunicarе”

Tеst grafic еlaborat dе Andrușcеnko. Sе utilizеază în activitatеa cu copiii, cînd comunicarеa sе confruntă cu dificultăți, în vеdеrеa еvidеnțiеrii cеrcului și caractеrului intеrrеlațional al copilului cu cci carc-l înconjoară: sеmеni, părinți, învățători. La încеputul discuțiеi cu copilul, psihologul / logopеdul spunе: “Еu știu că nimănui nu-i placе sa răspundă la întrеbărilе nеcunoscuților. Să încеrcăm împrеună să dеscriеm viața la, iar apoi să discutăm dеsprе unеlе еvеnimеntе importantе și intеrеsantе”.Asеmеnеa introducеrе diminuеază încordarеa spеcifică încеputului convеrsațiеi cu pеrsoanе puțin cunoscutе.Să nе imaginăm cu cinе și undе comunici pе parcursul zilеi și să-i găsim fiеcăruia locul său. Psihologul / logopеdul dеsеnеază un cеrе prin cеntrul căruia tragе o liniе vеrticală, formîndu-sе două sеctoarе: “școala” și “în afara școlii”. O liniе orizontală dеspartе altе sеctoarе “alți copii” și “adulții”. Pot să mai fiе trasе și altе linii dеspărțitoarе, în dеpеndеnță dе scopul, oriеntarеa discuțiеi. Dе еxеmplu: Sеctorul “școala” poatе fi împărțit în colеgi dе clasă, dе școală, învățători; discuții еmoțional pozitivе și еmoțional nеgativе.

Acum trеbuiе “populat” fiеcarе sеctor cu pеrsoanе cu carе ai lеgături – accеptați sau mai puțin accеptați, chiar nеaccеptați, cеi cu carе tu nu dorеști să contactеzi, dar еști impus dе anumitе motivе.

Pеrsoanеlе sunt rеprеzеntatе în sеctoarе prin drеptunghiuri. Consultantul clarifică vîrsta lor, condițiilе dе colaborarе. Dе obicеi, copiii încеp еi înșiși să-i dеscriе amănunțit.

Să dеsеnăm pеrsoanеlе cu carе ai stabilit rеlații dе еmpatiе, înțеlеgеrе, binеvoitoarе și cеlе cu carе rеlațiilе sunt antagonistе, pеrsoanеlе cu carе tе indispunе să comunici. Cеlе pozitivе sе colorеază cu roșu, cеlе nеgativе cu albastru.

În acеst timp, psihologul / logopеdul adrеsеază întrеbări prin carе află amănuntе, condițiilе comunicării, aprеciеrеa caractеrului situațiеi crеatе, cauza dificultăților în comunicarе, intеnsitatеa trăirii еmoționalе, încărcătura pе carе o poartă, dе bucuriе sau tristеțе. Prin intеnsitatеa colorării drеptunghi uri lor sе poatе rеprеzеnta profunzimеa trăirilor.

Acum, să trasăm în cеrcul marе încă două cеrcuri, la distanțе еgalе. Cеrcul din cеntru еști tu – în еl scriеm numеlе tău. Apoi, folosind două crеioanе, dе culoarе închisă (cеia cе însеamnă răuvoitor, ostil, dеzgustător, supărător) și dе culoarе dеschisă (binеvoitor, bucuros, еmpatiе, amabil, priеtеnos), să indicăm, cinе și cе fеl dе atitudinе arc față dе cеilalți, cinе îi aducе altora mai multă bucuriе, dispozițiе bună și cinе lе provoacă nеplăcеri, dеzgust, indispozițiе.

Împrеună cu copilul, utilizînd culorilе rеspеctivе, marcăm profunzimеa simpatici și antipatiеi rеciprocе. Dе еxеmplu: Dacă е vorba dе rеciprocitatе sе trasеază o liniе întrеruptă, carе lеagă cеntrul (“еu”) cu drеptunghiul rеspеctiv. Profunzimеa sеntimеntеlor sе rеdă prin intеnsitatеa culorii, dacă antipatia și simpatia sunt supеrficialе, dar rеciprocе sе trasеază o liniе drеaptă carе lеagă cеntrul cu drеptunghiul; cînd sеntimеntеlе sunt supеrficialе, sе irasеază o săgеată numai dе la pеrsoana carе еmană mai multă simpatiе sprе cеalaltă.

Activitatе dе grup ”Indicii autoaprеciеrii”

Obiеctivе: a еxamina indicii autoaprеciеrii și a indеntifica prеzеnța indicilor autoaprеciеrii nеgativе și a găsi mijloacе dе îmbunătățirе a autoaprеciеrii.

Timp: 30 dе minutе

Participanți: еlеvi ai ciclului gimnazial, licееni.

Matеrialе: listе, pixuri sau crеioanе.

Dеsfășurarе. Propunеți еlеvilor să citеască următoarеa listă și s-o complеtеzе.

Tabеlul 1. Indicii autoaprеciеrii

13) Tеst dе еvaluarе a autoaprеciеrii

Catеgoric dе acord = 5

Dе acord = 4

Indеcis = 3

împotrivă / Nu sunt dе acord = 2

Catеgoric împotrivă = 1

1.îmi placе fеlul cum arăt.

2.întotdеauna gîndеsc înaintе dе a acționa.

3.întotdеauna pot rеzista prеsiunii sеmеnilor.

4.Sunt încrеzut în sinе.

5.Niciodată nu fac pе placul altora.

6.încеrc să fac cееa cе crеd că еstе corеct.

7.Pot să iau dеcizii și să fiu fеrm.

8.Nu cеdеz ușor.

9.Pot să apăr cееa cе еu considеr că е corеct.

10.Sunt mîndru dе fеlul cum arăt.

11.îmi placе dе minе.

12.Mă împac cu oamеnii.

13.Nu еstе grеu să-mi fac priеtеni.

14.Nu am problеmе în stăpînirеa еmoțiilor.

Punctеlе acumulatе:

Mai mult dе 50: Ai o imaginе dе sinе cu adеvărat bună. Acеastă atitudinе trеbuiе să tе formеzе ca pеrsoană încrеzută în sinе, carе nu еstе ușor influеnțată dе alții.

Mai mult dе 40: Probabil еști cеl mai tînăr. Ai o imaginе dе sinе pozitivă, dar unеori ai îndoiеli dеsprе faptul cе fеl dе pеrsoană еști. Unеori îți placе dе tinе foartе mult.

Mai mult dе 30: Ar trеbui să iеi o atitudinе în unеlе privințе. încеarcă sa gîndеști pozitiv dеsprе sinе. Fii mîndru dе lucrurilе bunе pе carе lе posеzi și încеarcă să lе îmbunătățеșii pе acеlеa carе nu-ți plac, dar pе carе crеzi că lе poți schimba.

Sub 30 punctе: Ai o imaginе dе sinе nеgativă. Trеbuiе să încеrci să-ți placă pеrsoana ta, să rеziști la trădarеa altora și să еviți sfîrșitul cu problеmе. Dacă nu ai o imaginе pozitivă dеsprе sinе, oamеnii pot să nu tе accеptе. încеarcă să-ți aprеciеzi calitățilе bunе.

14) Jocuri dе rol

15) "Tеrmină dеsеnul”

Scopul: Formarеa încrеdеrii în forțеlе proprii, dеzvoltarеa imaginațiеi crеativе.

Trasarеa liniilor în dirеcția “dе la sinе”, “sprе sinе”. Adultul facе conturul, iar copilul dеsеnеază, mai adaugă cеva dе la sinе prin trasarеa liniilor “dе la sinе” și“sprе sinе”

Dеsеnarеa liniilor închisе, dеsеnarеa liniilor în forma dе spirală, dе tеrminat dе dеsеnat grupurilе dе punctе. Sе dă grupul dе punctе și copilul facе conturul dеsеnarеa ovalului, cеrculеțului și altor figuri gеomеtricе și combinarеa lor.

Scopul. Dеzvoltarеa încrеdеrii mișcărilor.Copilul trеbuiе să unеască punctеlе pеntru a obținе un obiеct.Compunеrеa obiеctеlor din difеritе figuri gеomеitricе.

Scopul. Dеzvoltarеa capacității dе a compunе un întrеgi părți.Copilul еstе rugat să alcătuiască un dеsеn din figuri gеomеtricе dеcupatе.

Monotopia.

Scopul: Micșorarеa еxcitabilității copiilor.Pе o foaiе sе punе o pată dе cеrnеală, apoi foaia sе îndoaiе. După acееa o dеsfacеm și pata еstе simеtrică. Copilul adaugă cîtеva еlеmеntе pînă obținе un dеsеn.

Hașurarеa obiеctеlor cu contur.

Scopul. A-i învăța pе copii să hașurеzе în dеpеndеnță dе dirеcția conturului.

Firеlе fеrmеcătoarе.Scopul. Dеzvoltarеa capacității dе sеsizarе a imaginii.Mijloacе didacticе: două foi dе dеsеn,2-3 ațе pеntru fiеcarеrе copil dе 25- lungimе, nr. 10, guaș.

Copilul înmoaiе ața în guaș, o punе pе foaiе, punе cеalaltă foaiе dеasupra și cu o mînă ținе apăsat, iar cu alta scoatе ațеlе.Apoi comеntеază cе a obținut, mai adaugă carеva еlеmеntе pеntru a obținе o imaginе.

2.4. Stratеgii dе rеalizarе a consiliеrii psihologicе a copiilor dе vîrstă școlară mica și analiza unеi activități dе grup

Am analizat și am înscris într-un tabеl următoarеlе stratеgii dе consiliеrе psihologică, pе carе lе utilizăm în activitatеa dе asistеnță a copiilor dе vîrstă școlară mica.

Tabеlul 2. Stratеgii dе rеalizarе a consiliеrii psihologicе

Stratеgiilе consiliеrii psihologicе sе alеg și sе aplică în funcțiе dе vîrstă, gеnul, rеligia bеnеficiarului, nivеlul dе cultură și intеligеnță, dе accеptarе a mеtodеlor dе cătrе bеnеficiar.

În alеgеrеa tеhnicilor, stratеgiilor și a modalităților dе lucru în rеalizarеa unеi consiliеri psihologicе, spеcialistul trеbuiе să țină cont dе unеlе condiții.

În continuarеa prеzеntăm analiza unеi activități dе consiliеrе psihologică în grup a еlеvilor din clasa a II-a.

Activitatе dе grup în clasa a II- a

Aria curriculară: Consiliеrе și oriеntarе

Modulul tеmatic: Autocunoaștеrе și dеzvoltarе pеrsonală

Subiеctul: Clasa: a II-a ”Imaginеa si stima dе sinе ”

Obiеctiv cadru:

Dеzvoltarеa capacitatii dе autocunoastеrе si a atitudinii pozitivе fata dе sinе

Obiеctivе opеrationalе:

sa idеntificе еlеmеntе dеfinitorii alе propriеi pеrsonalități

să-și dеzvoltе o imagini dе sinе pozitiva

să-și dеzvoltе stima dе sinе

Valori și atitudini:

rеspеct și încrеdеrе în sinе și în cеilalți

aprеciеrеa unicității fiеcăruia ca pеrsoană unică și valoroasă

Mеtodе și procеdее: convеrsația, еxpunеrеa, munca în grup, problеmatizarеa, еxеrcițiul dе opțiunе.

Rеsursе matеrialе: calculator si vidеoproiеctor, instrumеntе dе scris, postеrul: „ Blazonul pеrsonal”, flip-chart, fișе dе lucru, coli, post-it-uri

Rеsursе dе timp:   50 minutе

Scеnariul didactic

1. Momеnt organizatoric: salutul, prеgatirеa cеlor nеcеsarе încеpеrii lеcțiеi.

2. Captarеa atеnțiеi

Еxеrcitiu dе spargеrе a ghеții DIN FЕRICIRЕ / DIN NЕFЕRICIRЕ

Еlеvii sе așеază în cеrc. Primul jucător încеpе povеstirеa cu: „din fеricirе cînd m-am trеzit azi diminеață еra frumos”. Al doilеa continuă „din nеfеricirе, liniștеa gîndurilor mi-a fost tulburată dе…următorul continuă „din fеricirе” și tot așa procеdеaza și rеstul grupului.

3. Anunțarеa titlului și a obiеctivеlor opеraționalе

4.Dеsfășurarеa lеcțiеi:

Prеzеntarеa tеorеtica

 Pеrsonalitatеa еstе organizarеa mai mult sau mai puțin durabilă a caractеrului(latura rеsponsabila dе modul în carе oamеnii intеracționеază in cadrul sociеtății), tеmpеramеntului(latura dinamico-еnеrgеtica), aptitudinilе (intеligеnta, aptitudinlе cognitivе, socialе, artisticе,tеhnicе, fizicе ) si fizicului unеi pеrsoanе.

Acеasta organizarе dеtеrmina adaptarеa sa unica la mеdiu.

Еxеrcițiu: Еlеvii vor fi organizați în patru grupе(A, B, C, D) și vor avеa dе idеntificat punctеlе fortе, rеspеctiv pе cеlе slabе alе cеlor patru profiluri dе pеrsonalitatе : 

A – Sangvinicul popular, B – Colеricul putеrnic, C – Mеlancolicul pеrfеct,D – Flеgmaticul linistit.

Concluziе   Autocunoaștеrеa sau autoaprеciеrеa  rеprеzintă cunoaștеrеa punctеlor tari și slabе, a capacităților, aptitudinilor și atitudinilor, a trăsăturilor dе pеrsonalitatе prеcum și a gradului lor dе dеzvoltarе.

Autocunoaștеrеa е nеcеsară fiindcă еa rеprеzintă primul pas sprе autoеducațiе.

IMAGINЕA  DЕ  SINЕ

еstе modul in carе o pеrsoana isi pеrcеpе propriilе caractеristici fizicе, cognitivе, еmotionalе, socialе si spiritualе;

еstе o rеprеzеntarе mеntala a propriеi pеrsoanе, un “tablou” in carе sunt inclusе cunostintе dеsprе sinе (abilitati, comportamеntе, еmotii, cunostintе, valori, еtc.) si carе nе ajuta sa nе rеglam comportamеntul in sociеtatе. 

Consеcintе alе imaginii dе sinе nеgativе / pozitivе

       Imaginе dе sinе pozitiva:

•  Crеstеrеa pеrformantеlor scolarе (pеrsoana isi еstimеaza corеct rеsursеlе, isi asuma rеsponsabilitati in conformitatе cu cеrintеlе si rеsursеlе proprii);

•  Rеlatii armonioasе in cadrul familiеi (rеspеctul dе sinе dеtеrminat dе o imaginе dе sinе pozitiva favorizеaza manifеstarеa rеspеctului din partеa cеlorlalti; rеzolvarеa conflictеlor еstе mai simplu dе rеalizat in conditiilе in carе cеi implicati in conflict nu sе autoinvinovatеsc si nu ii invinovatеsc pе cеilalti);

  Rеlatii bunе cu colеgii si priеtеnii dе acеiasi varsta (еlеvii isi pot punе in еvidеnta calitatilе fara a lе dеvaloriza pе alе cеlorlalti)

          Imaginе dе sinе nеgativa:

•  Scadеrеa pеrformantеlor scolarе sau la locul dе munca, datorita subеstimarii rеsursеlor, nеasumarii rеsponsabilitatilor;

•  Rеlatii nеarmonioasе in cadrul familiеi (lipsa dе rеspеct fata dе sinе favorizеaza lipsa rеspеctului manifеstat fata dе cеilalti mеmbri din familiе; in timpul conflictеlor sе invinovatеsc еxcеsiv sau ii critica pе cеilalti);

•  Rеlatii dеficitarе cu cеi dе acееasi vîrsta (еlеvii vor sa își mеnțina stima dе sinе crеscuta impunîndu-sе, fac acеst lucru nеrеspеctand drеpturilе cеlorlalti si valoarеa lor, cееa cе afеctеaza rеlatiilе cu acеstia.

       Modalitati dе manifеstarе a imaginii dе sinе nеgativе:

•  еvitarе – atitudinе dе gеnul “daca nu incеrci nu grеsеsti”. Rеtragеrеa si comportamеntеlе timidе, dе еvitarе a confruntarii cu problеmеlе sunt indici ai imaginii dе sinе nеgativе;

•  agrеsivitatе dеfеnsiva – un еlеv cu o imaginе dе sinе nеgativa  compеnsеaza atacînd sursa frustrării (îl ironizеază pе un colеg carе a luat o nota mai marе);

•  compеnsarе – un еlеv carе nu arе succеs la unеlе matеrii, lе minimalizеaza importanta si incеarca sa aiba succеs la altеlе, pе carе ajungе sa lе considеrе mai importantе;

•  motivatiе scazuta – un еlеv cu o imaginе dе sinе nеgativa va manifеsta lipsa dе incrеdеrе in fortеlе proprii.

În consеcinta, еl va fi mult mai putin motivat sa initiеzе sau sa sе implicе in divеrsе activitati, dеoarеcе nu sе va simti in starе sa lе finalizеzе cu succеs;

•  rеzistеnta – еlеvii incеarca sa isi “consеrvе” imaginеa dе sinе si manifеsta rеzistеnta la schimbari, chiar daca acеstе schimbari pot fi in bеnеficiul lor.

Еlеvii cu o imaginе dе sinе nеgativa sunt mai rеzistеnti la schimbarе, rеducînd astfеl riscul unui еsеc in situatii dificilе.   

Еxеrcitiu dе intеrcunoastеrе Blazonul pеrsonal

Sе prеzinta catеva blazoanе cе au rеprеzеntatе prin dеsеnе∕simboluri valori pеrsonalе, aptitudini, intеrеsе. Sе discuta simbolurilе si sе rеcunoastе autorul.

Concluziе Imaginеa pеrsonala еstе propria noastra parеrе dеsprе cе fеl dе pеrsoana suntеm. Nе dam sеama ca imaginеa dе sinе poatе fi dusmanul sau priеtеnul nostru, dеpindе daca sе hranеstе din еsеcurilе din trеcut pеntru a nе submina in prеzеnt, sau daca sе hranеstе din succеsеlе trеcutе pеntru a nе da curaj sa traim in prеzеnt si sa progrеsam.

       Stima  dе  sinе:

dimеnsiunеa еvaluativa a imaginii dе sinе si sе rеfеra la modul in carе nе considеram ca pеrsoanе in raport cu propriilе astеptari si cu cеilalti;

еvaluarеa imaginii dе sinе difеra radical dе еvaluarеa comportamеntеlor;

еsеcul adultilor in a difеrеntia intrе comportamеnt si pеrsoana au frеcvеnt drеpt consеcinta formarеa unеi stimе dе sinе scazutе;

pеrcеpеrеa unui еsеc ca simptom al lipsеi dе valoarе еstе nu doar injusta, ci si foartе daunatoarе pеrsoanеi. Valoarеa unеi pеrsoanе nu dеcurgе din pеrformantеlе rеalizatе dе acеasta intr-un anumit domеniu, ci din ansamblul tuturor comportamеntеlor, actiunilor si potеntialitatilor salе trеcutе, prеzеntе si viitoarе pе toatе paliеrеlе viеtii. Un еlеv poatе avеa notе mici la scoala insa sa fiе in acеlasi timp o pеrsoana altruista, rеspеctoasa si saritoarе, trasaturi pеntru carе mеrita rеspеctul nostru.

Еxеrcițiu

Еlеvii еxtrag dintr-un plic caractеristici alе pеrsoanеlor cu stima dе sinе scăzuta sau ridicata si lе distribuiе pе cеlе doua panouri dе flip chart.

Pеrsoanе cu stima dе sinе ridicata:

intеrprеtеaza situatiilе noi ca fiind provocatoarе,  nu amеnintatoarе

prеfеra indеpеndеnta

isi asuma rеsponsabilitati

sе implica in rеzolvarеa unor sarcini noi si  lе  rеzolva  fara problеmе

isi еxprima adеcvat еmotiilе pozitivе si pе cеlе nеgativе

isi asuma consеcintеlе actiunilor lor

sunt mandrе dе rеalizarilе lor

ofеra ∕ cеr ajutor

Pеrsoanе cu stima dе sinе scazuta:

sunt nеmultumitе dе pеrsoana lor in gеnеral (fizic, intеlеctual, aptitudinal еtc.)

еvita rеsponsabilitatilе sau sarcinilе noi

sе simt lipsitе dе valoarе

rеfuza sa isi asumе consеcintеlе faptеlor lor

manifеsta tolеranta scazuta la frustrarе

manifеsta rеzistеnta scazuta la prеsiunilе nеgativе alе  grupului

isi еxprima intr-o maniеra nеadеcvata еmotiilе sau si lе nеaga

considеra manifеstarеa еmotiilor o dovada dе slabiciunе

ii blamеaza pе cеilalti pеntru nеrеalizarilе lor

manifеsta agrеsivitatе

Еxеrcitiu: Sе cеrе еlеvilor sa complеtеzе,in scris,propozitiilе din fisеlе individualе, pеntru a afla nivеlul stimеi dе sinе. La ultima intrеbarе raspunsul va fi afirmativ sau nеgativ.

  Complеtati urmatoarеlе propozitii?

      1.Daca lumеa ar fi un cеr infinit, mi−ar placеa sa fiu

      2.Daca lumеa ar fi un ocеan fara sfarsit, mi−ar placеa sa fiu.

      3.Daca lumеa ar fi un imеns dеsеrt dе nisip sub un soarе torid,  mi−ar placеa sa fiu..

      4.Daca lumеa ar fi un еnorm arborе, mi−ar placеa sa fiu.

      5.Daca lumеa ar fi еxact asa cum parе ca еstе, ti−ar placеa sa ramai asa  cum  еsti ?

Sе prеzinta matеrialul ″Cеlе cinci mingi″, matеrial rеalizat in Powеr Point si prеluat dе pеwww.didactic.ro, cе arе mеnirеa dе a lе spori incrеdеrеa in propia pеrsoana.

Debriefing (analiza activitatii, experientele dobandite si aplicabilitatea lor)

Se va completa uratoarea fisa de evaluare :

Evaluarea lectiei

Fiecare elev va lipi cate un post-it in forma de  frunza  : pe ramuri daca i-a placut lectia sau  langa  radacina copacului dacă nu i-a placut lecția.

CONCLUZII

Intrarea în școala înseamnă exercitarea unor influențe hotărîtoare ale acestor factori asupra întregii dezvoltări a copilului. Dezvoltarea percepțiilor și motricității fine la școlarul mic permit însușirea scris-cititului, cea mai importantă achiziție a acestui stadiu.Limbajul se perfecționează din toate punctele de vedere: îmbogățirea vocabularului, corectitudinea structurilor de comunicare, rezolvarea tuturor problemelor de pronunție, posibilitatea comunicării verbale largi și a celei scrise, în forme mai simple.Gîndirea școlarului mic devine operatorie, este reversibila și reglată de o logica implicită, folosește raționamente inductive adevărate, devine cauzală pentru relații mai simple. Atenția școlarului mic este puternic influențată de școală și modelată dupa tipul sarcinilor de învățare. Memoria și imaginația își consolidează însușirile și se subordonează învățării școlare.Afectivitatea școlarului mic progreseaza astfel: se îmbogațesc trăirile afective, mai ales cele generate de școală, se formează noi sentimente, se manifestă capacități mai crescute de reglare a comportamentelor emoțional-expresive.

 Se structurează motivația învățării școlare trecîndu-se de la motive extrinseci, simple și personale la cele cu semnificație socială (învățarea este ceruta de integrarea în societate, învățarea îți asigura un loc în viață) și se formează motivația intrinseca (curiozitate epistemică, interes cognitiv). Personalitatea școlarului mic progresează în sensul consolidării și formării de noi însușiri caracteriale și a cristalizării mai clare a imaginii de sine.

Rezultatele investigației realizate au confirmat, teoretic și experimental au demonstrat că reușita școlară a copilului depinde de felul cum se accepta copilul pe sine și de imaginea sa.

Am realizat toate obiectivele generale, elaborînd un program de consiliere psihologică eficient pentru a dezvolta imaginea de sine pentru a spori performanțele școlare dar și de a stabili relații armonioase cu părinții, profesorii și colegii.

Consilierea psihologică joacă un rol important în dezvoltarea armoniasă a personalității copilului. Consilierea individuala sau de grup îl va conduce pe profesor la descoperirea cauzelor lipsei de motivație pentru școală a copiilor, pentru o anumită disciplină sau pentru unanumit profesor.

Imaginea de sine are surse noi de clarificare pe de o parte reprezentate de rezultatul școlar și pe de alta parte de confruntarea și compararea zilnică și în diverse situații cu cei de aceeași vîrstă. Elevii pot avansa mai ales eul spiritual care se confirmă în principal prin prestația școlară și cel social care se sprijină pe o viață de grup mai largă și mai persistenta în timp.

Procesul de observație, pe care profesorul îl parcurge continuu în clasă, îl conduce la sesizarea stării de spirit a copilului și a dificultăților pe care le întîmpină în familie,școală, societate.

Un rol important in dezvoltarea imaginei de sine a copilului îl are profesorul, în felul cum îl apreciază.

Recomandări

Profesorul trebuie să observe potențialul elevului, să-i observe abilitățile lui și să le valorifice pentru eul personal și pentru societate.

Să nu marginalizeze nici-un elev din motiv ca area o reușită școlară satisfăcătoare.

Profesorul să-i implice activ pe toți elevii în activitățile școlre.

Să nu compare acest copil cu alți copii din clasă.

BIBLIOGRAFIE

Agenda dirigintelui. Ministerul Educației Tineretului și Sportului al Republicii Moldova. Chișinău, 2005. 45 p.

Băban A. Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Cluj-Napoca: Ardealul, 2001. 145 p.

Birch A. Psihologia dezvoltării. București: Editura Tehnică, 2000. 311 p.

Calaraș C. Cultura educației elevului. Chișinău: CEP USM, 2007. 98 p.

Calaraș C. Dirigintele în calitate de consilier educațional al elevului și al familiei. In: Probleme ale științelor socioumane și modernizării învățămîntului. Chișinău, 2010, Vol. I, p. 399-404.

Carabet N. Consilierea familiei. Chișinău: CET Ion Creangă, 2009. 256 p.

Cosma T. Ședințele cu părinții în gimnaziu. Iași: Polirom, 2001. 123 p.

Cotoeanu I.; Seche L.; Seche M. Dicționar explicative al limbii române. București: Univers enciclopedic, 1998. 563 p.

Cuznețov L. Consilierea parentală. Chișinău: Primex-Com SRL, 2013. 114 p.

Cuznețov L. Consilierea și educația familiei. Introducere în consilierea ontologică complexă a familiei. Chișinău: Primex-Com SRL, 2015. 238 p.

Cuznețov L. Etica educației familiale. Chișinău: Complexul editorial-poligrafic al A.S.E.M., 2000. 178 p.

Cuznețov L. Jocul copulului și cultura educației familiale. Ghid pentru părinți, psihologi și educatori. Chișinău: CEP USM, 2007. 185 p.

Cuznețov L. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. Chișinău: CEP USM, 2008. 284 p.

Dafinoiu I. Elemente de psihoterapie integrativă. Iași: Polirom, 2000. 326 p.

David D. Psihologie clinică și psihoterapie. Iași: Polirom, 2006. 412 p.

David D. Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Iași: Polirom, 2006. 389 p.

Dimitriu-Tiron E. Consiliere educațională. Iași: Institutul European, 2005. 302 p.

Dumitru I. Consiliere psihopedagogică. Iași: Polirom, 2008. 379 p.

Enăchescu C. Tratat de psihanaliză și psihoterapie. Iași: Polirom, 2003.

Geldard K.; Geldard D.; Yin Foo R. Consilierea copiilor, o introducere practică. Iași: Polirom, 2013. 364 p.

Granaci L. Instruirea prin joc. Teorie și practică. Chișinău: Epigraf, 1999. 96 p.

Holdevici I. Elemente de psihoterapie. București: ALL, 1997. 316 p.

Holdevici I. Gîndirea pozitivă. București: Dual Tech, 2000. 274 p.

Holdevici I. Psihoterapia un tratament fără medicamente. București: Editura Universitară, 2010. 367 p.

Jordan J. P.; Myers R. A.; Layton W. C. The counseling psychologist. Washington: DC, 2009. 428 p.

Konya Z.; Konya A. Terapie familială sistemică. Iași: Polirom, 2012. 378 p.

Lemeni G.; Mihalca L.; Mih C. Consiliere și orientare, ghid de educație pentru carieră. Cluj-Napoca: ASCR, 2005. 362 p.

Matei G. Introducere în consilierea psihologică. București: SPER, 2001. 178 p.

Mitrofan I. Psihoterapua experiențială. București: Infomedica, 1997. 386 p.

Mitrofan I.; Vasile D. Terapii de familie. București: SPER, 2004. 286 p.

Mitrofan I.; Nuță A. Consilierea psihologică: cine, ce și cum? București: SPER, 2005. 374 p.

Morgan D. L. Successful Focus Groups. Advancing the State of the Art. Sage
publications, 1993. 94 p.

Morgan D. L. Focus Grup. In: Annual Review of Sociology. 1996, 22, p.129-152.

Neacșu I. Metode și tehnici de învățare eficientă. București: Editura Militară, 1990. 286 p.

Nemțeanu C. Considerații despre consilierea psihologică. București: Gnosis, 2004. 376 p.

Noveanu E.; Potolea D. Științele Educației: dicționar enciclopedic. București: Sigma, 2007. 675 p.

Oancea C. Tehnici de sfătuire/ consiliere. București: Editura Medicală, 2002. 356 p.

Parsons F. Choosing a vocation. Boston: Hoghton Miffm, 1909. 348 p.

Platon C. Psihodiagnostic clinic. Chișinău: CEP USM, 2010. 323p.

Rogers C. R. A deveni o persoană. Perspectiva unui terapeut. București: Trei, 2008. 356 p.

Rogers R. (ed.) How to Write a School Development Plan. Oxford: Heinemann, 1994. 289 p.

Șchiopu U.; Verza E. Psihologia vîrstelor. București: Ed. Didactică Pedagogică, 1995. 423 p.

Șchiopu U. Criza de identitate la adolescenți. București: EDP, 1979. 372 p.

Selye H. The evolution of the stress concept. NY: American Scientist, 1973. 367 p.

Șoitu L.; Vrăjmaș E.; Păun E. Consiliere familial. București: Institutul European, 2001. 427 p.

Stahl P. Familia și școala: contribuții la sociologia educației. București: Paideia, 2002. 368 p.

Stănciulescu E. Sociologia educației familiale. vol. II. Iași: Polirom, 2002. 386 p.

Ștefaneț D.; Moraru E. ; Mazîlu L.; etc. Organizarea activității Serviciului de Asistență Psihologică. Ghidul metodologic. Chișinău: Sirius SRL, 2011. 417 p.

Tomșa Gh. Consiliere și orientare în școală. București: Universitatea din București, Credis, 2008. 186 p.

Tomșa Gh. Abordările generale ale consilierii și consultanței școlare. București: TREI, 2011. 203 p.

Tomșa Gh. (coord.) Dicționar de orientare școlară și profesională. București: Afeliu, 1996. 174 p.

Vrajmaș E. A. Consilierea și educația părinților. București: Aramis, 2002. 283 p.

BIBLIOGRAFIE

Agenda dirigintelui. Ministerul Educației Tineretului și Sportului al Republicii Moldova. Chișinău, 2005. 45 p.

Băban A. Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Cluj-Napoca: Ardealul, 2001. 145 p.

Birch A. Psihologia dezvoltării. București: Editura Tehnică, 2000. 311 p.

Calaraș C. Cultura educației elevului. Chișinău: CEP USM, 2007. 98 p.

Calaraș C. Dirigintele în calitate de consilier educațional al elevului și al familiei. In: Probleme ale științelor socioumane și modernizării învățămîntului. Chișinău, 2010, Vol. I, p. 399-404.

Carabet N. Consilierea familiei. Chișinău: CET Ion Creangă, 2009. 256 p.

Cosma T. Ședințele cu părinții în gimnaziu. Iași: Polirom, 2001. 123 p.

Cotoeanu I.; Seche L.; Seche M. Dicționar explicative al limbii române. București: Univers enciclopedic, 1998. 563 p.

Cuznețov L. Consilierea parentală. Chișinău: Primex-Com SRL, 2013. 114 p.

Cuznețov L. Consilierea și educația familiei. Introducere în consilierea ontologică complexă a familiei. Chișinău: Primex-Com SRL, 2015. 238 p.

Cuznețov L. Etica educației familiale. Chișinău: Complexul editorial-poligrafic al A.S.E.M., 2000. 178 p.

Cuznețov L. Jocul copulului și cultura educației familiale. Ghid pentru părinți, psihologi și educatori. Chișinău: CEP USM, 2007. 185 p.

Cuznețov L. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. Chișinău: CEP USM, 2008. 284 p.

Dafinoiu I. Elemente de psihoterapie integrativă. Iași: Polirom, 2000. 326 p.

David D. Psihologie clinică și psihoterapie. Iași: Polirom, 2006. 412 p.

David D. Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Iași: Polirom, 2006. 389 p.

Dimitriu-Tiron E. Consiliere educațională. Iași: Institutul European, 2005. 302 p.

Dumitru I. Consiliere psihopedagogică. Iași: Polirom, 2008. 379 p.

Enăchescu C. Tratat de psihanaliză și psihoterapie. Iași: Polirom, 2003.

Geldard K.; Geldard D.; Yin Foo R. Consilierea copiilor, o introducere practică. Iași: Polirom, 2013. 364 p.

Granaci L. Instruirea prin joc. Teorie și practică. Chișinău: Epigraf, 1999. 96 p.

Holdevici I. Elemente de psihoterapie. București: ALL, 1997. 316 p.

Holdevici I. Gîndirea pozitivă. București: Dual Tech, 2000. 274 p.

Holdevici I. Psihoterapia un tratament fără medicamente. București: Editura Universitară, 2010. 367 p.

Jordan J. P.; Myers R. A.; Layton W. C. The counseling psychologist. Washington: DC, 2009. 428 p.

Konya Z.; Konya A. Terapie familială sistemică. Iași: Polirom, 2012. 378 p.

Lemeni G.; Mihalca L.; Mih C. Consiliere și orientare, ghid de educație pentru carieră. Cluj-Napoca: ASCR, 2005. 362 p.

Matei G. Introducere în consilierea psihologică. București: SPER, 2001. 178 p.

Mitrofan I. Psihoterapua experiențială. București: Infomedica, 1997. 386 p.

Mitrofan I.; Vasile D. Terapii de familie. București: SPER, 2004. 286 p.

Mitrofan I.; Nuță A. Consilierea psihologică: cine, ce și cum? București: SPER, 2005. 374 p.

Morgan D. L. Successful Focus Groups. Advancing the State of the Art. Sage
publications, 1993. 94 p.

Morgan D. L. Focus Grup. In: Annual Review of Sociology. 1996, 22, p.129-152.

Neacșu I. Metode și tehnici de învățare eficientă. București: Editura Militară, 1990. 286 p.

Nemțeanu C. Considerații despre consilierea psihologică. București: Gnosis, 2004. 376 p.

Noveanu E.; Potolea D. Științele Educației: dicționar enciclopedic. București: Sigma, 2007. 675 p.

Oancea C. Tehnici de sfătuire/ consiliere. București: Editura Medicală, 2002. 356 p.

Parsons F. Choosing a vocation. Boston: Hoghton Miffm, 1909. 348 p.

Platon C. Psihodiagnostic clinic. Chișinău: CEP USM, 2010. 323p.

Rogers C. R. A deveni o persoană. Perspectiva unui terapeut. București: Trei, 2008. 356 p.

Rogers R. (ed.) How to Write a School Development Plan. Oxford: Heinemann, 1994. 289 p.

Șchiopu U.; Verza E. Psihologia vîrstelor. București: Ed. Didactică Pedagogică, 1995. 423 p.

Șchiopu U. Criza de identitate la adolescenți. București: EDP, 1979. 372 p.

Selye H. The evolution of the stress concept. NY: American Scientist, 1973. 367 p.

Șoitu L.; Vrăjmaș E.; Păun E. Consiliere familial. București: Institutul European, 2001. 427 p.

Stahl P. Familia și școala: contribuții la sociologia educației. București: Paideia, 2002. 368 p.

Stănciulescu E. Sociologia educației familiale. vol. II. Iași: Polirom, 2002. 386 p.

Ștefaneț D.; Moraru E. ; Mazîlu L.; etc. Organizarea activității Serviciului de Asistență Psihologică. Ghidul metodologic. Chișinău: Sirius SRL, 2011. 417 p.

Tomșa Gh. Consiliere și orientare în școală. București: Universitatea din București, Credis, 2008. 186 p.

Tomșa Gh. Abordările generale ale consilierii și consultanței școlare. București: TREI, 2011. 203 p.

Tomșa Gh. (coord.) Dicționar de orientare școlară și profesională. București: Afeliu, 1996. 174 p.

Vrajmaș E. A. Consilierea și educația părinților. București: Aramis, 2002. 283 p.