Consilierea Preadolescentilor în Vederea Alegerii Carierei

INTRODUCERE

Progresul social este condiționat de posibilitatea integrării generațiilor tinere în ansamblul formelor de viață pe care le prezintă societatea modernă.

Este vorba “de o integrare într-un ansamblu în care impetuozitatea noului constituie forța ce impune permanent distincția dintre ieri și azi”. Generația tânără este azi mai mult decât oricând un compartiment la definirea societății de mâine. Ea trebuie să se adapteze continuu la ritmul transformărilor care au loc.

Educația este unul din factorii care intervin spre a facilita tânărului orientarea în lumea valorilor și a realității. Ea trebuie să modeleze o personalitate capabilă să găsească posibilitățile și resursele necesare satisfacerii solicitărilor pe catre realitatea exterioară le formulează.

Dacă echilibrul social era condiționat anterior de integrarea generațiilor tinere în valorile și instituțiile tradiționale prin fenomenul “industrializării în masă“în societatea prezentă lucrurile se modifică. Se accentuează din ce în ce mai mult necesitatea luării în considerare a individualității din fiecare. În societatea modernă echilibrul este determinat de posibilitatea de adaptare. Specialiștii urmăresc crearea unui echilibru în interiorul relației persoană- societate.

Integrarea socială exprimă aderarea tânărului la modul de

viață al societății. Acest proces (de acomodare) implică o

aderare în plan intelectual și afectiv la forme de activitate în care prezența omului, a grupului social, sau al valorilor culturale superioare este activă.

Procesul de instruire organizat în școală permite orientarea tânărului în diferite domenii de activitate umană deoarece paralel cu dezvoltarea aptitudinală, cu îmbogățirea fondului de informații și deprinderi se realizează și consolidarea unei anumite concepții despre lume și viață. Orientarea educativă predomină în majoritatea țărilor din lumea contemporană.

În România procesul de orientare școlară sau profesională este accentuat spre finalul ciclului gimnazial, după care, conform sistemului educațional tânărul trebuie să se decidă asupra profesiei pe care o va practica sau asupra cursurilor de specialitate pe care le va urma (liceu- școală profesională).

Din punct de vedere ontologic, această perioadă a vieții corespunde vârstei de 13-14 ani. Condiționată de factori eterogeni- fiziologic, psihologici, educaționali și în special culturali, “criza adolescenței” cum mai este numită această perioadă poate fi o rezultantă a eforturilor de orientare ale tânărului în ansamblul realităților sociale. Acest fenomen exprimă în bună parte posibilitatea limitată a individului de a se orienta în marea diversitate a valorilor sociale și de a putea selecta, în condițiile deficitului de informație și experiență caracteristice vârstei, dintre formele de solicitare formulate de către realitățile exterioare, pe acelea care prezintă utilitate pentru sine. Acest deficit al preadolescentului la condițiile realităților sociale pune în evidență un aspect încă deficitar al educației care nu reușește să pregătească elevul în așa măsură, încât să îi asigure posibilitatea de a se orienta în schimburile atât de rapide și de profunde.

Ca soluție la această problemă a educației se întrevede necesitatea unei activități sistematice de consiliere și asistență psihopedagogică atât la nivelul individului, cât și la cel al grupurilor școlare.

Integrarea socială a tinerilor nu ar mai fi atât de confuză dacă ei ar fi susținuți și antrenați în asemenea activități care permit o bună cunoaștere a personalității, o recunoaștere a potențialului individual și o dezvoltare armonioasă a capacităților și abilităților, ameliorând sau înlăturând aspectele atitudinale și psihocomportamentale negative ce pot apărea.

Consilierea preadolescenților în vederea alegerii carierei constă în informații și indicații cu privire la profiluri de studii și ramuri de activități profesionale în care elevul are cele mai mari șanse de dezvoltare și afirmare. În alegerea carierei sunt implicați mai mulți factori care au adesea o mare putere de influență asupra copilului aflat la “vârsta ingrată” ; unul dintre ei este familia care poate înclina balanța intereselor și aspirațiilor adolescentului în consens sau dimpotrivă. De aceea toți cei implicați în alegerea viitorului preadolescentului trebuie să îl cunoască, să îl asculte și să-l înțeleagă.

CAP.I PARTICULARITĂȚILE PREADOLESCENȚEI

1. Preadolescența o “vârstă ingrată”

Acesta este modul în care Rose Vincent descrie vârsta la care tânărul aleargă între lumea de basm a copilăriei și lumea provocărilor pe care le oferă realitatea devenirii umane.

Pubertatea sau preadolescența este prima sub-etapă a adolescenței, ea este cuprinsă între vâstele 10,11- 14,15 ani. “Această perioadă mai este numită și puseul de creștere puberal deoarece este caracterizată printr-o intensificare a creșterii. Coincide cu școlaritatea mijlocie sau gimnazială. Procesul maturizării are loc cu diferite intensități în toată perioada adolescenței, însă în preadolescență sunt pregnante transformările care privesc dimorfismul sexual, dezvoltarea intelectuală și afectivă (conștiința și idealul de sine )”.

Puseul de creștere absoarbe o cantitate uriașă de energie biologică și psihică fapt ce duce la momente de oboseală dacă programul este încărcat. Creșterea este diferită de la copil la copil. Dezvoltarea disproporțională creează insecuritate fizică, stări de nervozitate, anxietate, stări extreme, ciclice de instabilitate și nemulțumire de sine. Oricum solicitarea nervoasă existentă crează un fel de alternanțe de dispoziții calme și tensionale, de mare dinamism și pasivitate, copiii devenind sensibili la evaluările și criticile celor din jur.

Spre sfârșitul preadolescenței ritmul creșterii devine ceva mai constant. În schimb consumul de energie se comută spre procesele mai puțin vizibile ale maturizării. Preadolescentul intră într-o perioadă de neliniște. Ca să aibă timp să răspundă la multiplele solicitări și activități în care este antrenat învață seara ceea ce îi mărește gradul de oboseală și chiar tensiunea. Este prima etapă în care apare insomnia; uneori citește până târziu, alteori se uită la televizor, este atent la probleme de cultură și fascinat de tehnica avansată. Petrece mult timp în fața calculatorului (cu jocuri sau internet), îi place foarte mult muzica și de multe ori pune radioul, casetofonul la maxim. Muzica ascultată este un fond al identificării de generație și al exprimării identității. Acest fenomen poate avea și semnificația unei noi dezvoltări culturale.

Progresele în plan intelectual și în nivelul de cultură fac să-i fie amortizate disputele, discuțiile să aibă un ton mai agreabil și mai interesant. Volumul de cunoștințe crește intens, ca și cel de sisteme de operare de sisteme cu simboluri.Unii tineri își doresc să devină buni cunoscători al unui anumit domeniu. Mai mult decât atât, acestor stări comprehensive mai relevante li se asociază momente de creație personală. Capacitatea de creație se constituie din momente de trăire cu intensitate a diferitelor situații de viață. Evident este că adolescentul face și trebuie să facă eforturi pentru stimularea propriei dezvoltări.

În această perioadă elevii devin mai selectivi în privința materiilor școlare pe care le tratează cu interese diferite mai ales sub influența profesorilorcare reușesc să le atragă atenția și interesul pentru domeniile pe care le predau. Se intensifică interesul pentru cunoașterea de sine și a celorlalți și se dezvoltă gustul bunei reputații. În aceste condiții se conturează idealul de sine. Propriile sale capacități și aptitudini au foarte mare potențialitate și nu vede nici un obstacol în autoperfecționarea sa, în posibilitatea de a deveni o personalitate strălucitoare.

Traseele sociale de competiții par abordabile și fără obstacole exterioare. Este etapa apropierii cu mare încredere și speranță în lumea valorilor, de coștientizare a idealurilor ca trasee de viață socială și personală. Inteligența atinge niveluri înalte de dezvoltare și se organizează construcții active de concepte. Perioada este marcată de creșterea tensională a personalității ce se socializează intens. Se exprimă tendințe de afirmare, evaluare și autoevaluare. Fetele încep să aibă conduite mai încărcate de feminitate și preocupări accentuate vestimentare. Băieții sunt preocupați de sport și uneori trăiesc primele lor experiențe sexuale. Relațiile ditre cele două sexe se modifică, grupurile devin mai eterogene, se socializeză, iar la băieți apar conduite de discretă protecție a fetelor.

Pe planul distanțelor psihologice, distanța intimă se diferențiază și se deplasează sub influența primelor experiențe de afecțiune intensă de dragoste. Distanța oficială se nuanțează și se trăiește experiența distanței publice. Conduitele legate de statutul sexual sunt destul de incerte și neliniștite.

Din punct de vedere comportamental se constată o altă schimbare; copiii nu se mai adresează părinților în anumite probleme cu încrederea de până atunci. Părerile părinților sunt adesea puse la îndoială, fiind considerate discutabile. Actele de autoritate ale acstora sunt cu greu suportate fiind supuse unui acut discernământ critic, dacă nu sunt întemeiate. Fetele nu se mai destăinuie mamelor, ci o prietenă știe mai multe despre micile sau marile griji.

Un fenomen întâlnit mai ales în mediile sociale nefavorabile, dar nu exclusiv, este acela că unii adolescenți au o atitudine negativă față de familii și tradiții, atitudine împinsă până la revoltă. Un aspect al conflictului cu familia se manifestă la unii preadolescenți prin fuga de acasă. După cercetările lui Debesse, cazurile cele mai numeroase se plasează între 12-18 ani fiind determinate de existența unor condiții social-familiale necorespunzătoare. O altă explicație ar fi aceea că în căutarea dobândirii unei stime de sine, adolescenții aderă uneori prin imitație la modele care nu sunt tocmai bune de urmat și care de multe ori îi atrag în grupuri și anturaje în care violența fizică și verbală, drogurile, furtul și practicarea contactelor sexuale sunt bine văzute, ele fiind luate drept efecte ale puterii, independenței, maturității și afirmării personale.

O serie de psihologi occidentali (P. Mendousse, Ed. Spranger, GH Buhler) consideră caracteristică pentru preadolescenți retragerea în sine, autoclaustrarea, meditația morbidă asupra propriilor stări sufletești a căror consecință ar fi fuga de lume, de realitate, tristețea fără motiv, pesimismul. Aceste stări alternează cu stări de exaltare, visare, optimism. Subiectul dorește în orice chip să facă impresie, să atragă atenția, să fie luat în seamă și considerat ca un adult. El își dă perfect seama că nu mai este un copil deoarece atitudinea lui în fața vieții este alta decât în copilărie. Apare spiritul de contadicție, în limbaj, gesturi pentru a atrage atenția asupra sa, recurge la mișcări exagerate ale brațelor și ale corpului, care nu sunt în relație perfectă cu cuvintele exprimate. O plăcere deosebită este aceea de a face diferite grimase la adresa părinților, profesorilor, colegilor.

Se observă că tinerii bine crescuți uită brusc toate regulile civilizației și bunei creșteri, manifestând maniere care contrazic total buna-cuviință. Impolitețea devine formă a originalității juvenile, spunea M. Debesse, peste tot primind tendința de singularizare, de a se manifesta altfel decât ceilalți, de a părea cât mai original în acțiunile sale .

Toate aceste reacții sunt efecte ale dezvoltării diferitelor procese psihice care îl fac pe micul adolescent să conștientizeze că a făcut pași importanți spre procesul maturizării.

2. Dezvoltarea proceselor psihice

• Senzațiile Procesul de reflectare a realității capătă o amploare considerabilă ca urmare a dezvoltării cortexului. Deși sistemul nervos autoreglator marchează un stadiu avansat de dezvoltare, totuși la preadolescent se constată o slabă forță a inhibiției. Datorită creșterii activității senzorial dorește în orice chip să facă impresie, să atragă atenția, să fie luat în seamă și considerat ca un adult. El își dă perfect seama că nu mai este un copil deoarece atitudinea lui în fața vieții este alta decât în copilărie. Apare spiritul de contadicție, în limbaj, gesturi pentru a atrage atenția asupra sa, recurge la mișcări exagerate ale brațelor și ale corpului, care nu sunt în relație perfectă cu cuvintele exprimate. O plăcere deosebită este aceea de a face diferite grimase la adresa părinților, profesorilor, colegilor.

Se observă că tinerii bine crescuți uită brusc toate regulile civilizației și bunei creșteri, manifestând maniere care contrazic total buna-cuviință. Impolitețea devine formă a originalității juvenile, spunea M. Debesse, peste tot primind tendința de singularizare, de a se manifesta altfel decât ceilalți, de a părea cât mai original în acțiunile sale .

Toate aceste reacții sunt efecte ale dezvoltării diferitelor procese psihice care îl fac pe micul adolescent să conștientizeze că a făcut pași importanți spre procesul maturizării.

2. Dezvoltarea proceselor psihice

• Senzațiile Procesul de reflectare a realității capătă o amploare considerabilă ca urmare a dezvoltării cortexului. Deși sistemul nervos autoreglator marchează un stadiu avansat de dezvoltare, totuși la preadolescent se constată o slabă forță a inhibiției. Datorită creșterii activității senzoriale se modifică și diferitele categorii de praguri (minimal, maximal, diferențial) ale analizatorilor, făcându-se posibilă reflectarea mai fină șî analitică a obiectelor și fenomenelor realității.

Acuitatea vizuală permite preadolescentului să distingă obiectele cu mai multă precizie la distanță. Crește capacitatea de a diferenția anumite obiecte dintr-o masă largă de obiecte similare. Câmpul vizual cromatic are o intensitate deosebită.

Excitarea sensibilității auditive pe linie muzicală duce la o dezvoltare deosebită a acesteia. Expresivitatea vorbirii are un rol important în sensibilitatea auditivă.

Între senzațiile vizuale, chinestezice, de echilibru și tactile s-a stabilit o legătură necesară încă de când copilul a început să meargă și să “cucerească spațiul”. Preadolescentul apreciază corect atât forma cât și mărimea obiectelor așezate la diferite distanțe și datorită experienței pe care o are cu obiectele.

• Percepțiile În realizarea percepțiilor la această vârstă nu mai este întotdeauna necesar instructajul verbal. Elevul percepe mai rapid și mai complet obiectele în ansamblul și diversitatea însușirilor sale.

O altă caracteristică este posibilitatea perceperii simultane a mai multor obiecte (5-6) sau activități ca efect al unor automatizări anterioare a procesului de percepere. “Percepția de spațiu cunoaște o dezvoltare remarcabilă. Ea este una din formele reflectării raporturilor dintre obiecte. Preadolescentul stăpânește formele spațiale geometrice, adică percepția de spațiu se abstractizează. Această pecepție are un caracter de sistem și se formează prin acțiunea diferiților analizatori atât ai mediului extern cât și ai celui intern, al organismului”.

Percepția timpului este dezvoltată definitiv la preadolescenți, nemai-existând confuzii între ieri, azi, mâine. Cu cât unitățile de timp sunt mai scurte, cu atât ele sunt apreciate mai corect. Tot acum un rol foarte important este jucat de timpul subiectiv din cauza particularităților individuale care sunt acceuate sensibil ca urmare a experienței dobândite prin procesul instructiv-educativ. Interesele, preferințele influențează puternic percepția duratei.

Percepția este orientată mai temeinic spre un anumit scop, este supusă sarcinilor gândirii. Perceperea materialului intuitiv se asociază din ce în ce mai mult cu procese de găndire, putându-se vorbi de percepție cu caracter logic.

Apare o nouă manifestare a personalității și anume tendința spre introversiune, orientarea către propriile trăiri psihice și prin aceasta o mai bună înțelegere a lor. Observând și înțelegând propriile trăiri le poți înțelege și pe ale celorlalți.

Unii psihologi arată că prima impresie produsă de anumite obiecte este deosebit de importantă deoarece exactitatea și bogăția percepției depinde de această primă impresie.

Exactitatea, bogăția, dar și rapiditatea percepției sunt în strânsă legătură cu volumul de cunoștințe al tânărului în diferite domenii și cu experiențele anterioare.

• Atenția Acest proces psihic capătă un pronunțat caracter selectiv si voluntar. Atenția postvoluntară apare frecvent și într-un grad mult mai pronunțat decât în etapele anterioare. Se observă o ușoară orientare a atenției asupra materialului abstract, asupra ideilor.

Calitățile atenției sunt în plină dezvoltare. Remarcăm o capacitate mai mare de persistență a atenției din două cauze: pe de-o parte este condiționată la această vârstă de o motivație internă, de interese mai puternice, pe de altă parte din cauza automatizării unor acțiuni care fac posibilă efectuarea unei activități fără concentrarea deosebită a atenției asupra fiecărei operații mai mici, ci numai asupra ansamblului.

În concluzie la această vârstă atenția se caracterizează prin faptul că efortul voluntar este prezent în mod susținut prin atenția postvoluntară, printr-un volum mai mare, printr-o concentrare mai intensă și printr-o stabilitate mai îndelungată.

• Memoria Devine preponderent voluntară, totuși memoria involuntară nu dispare ea fiind prezentă mai ales la începutul preadolescenței. La productivitatea memoriei involuntare contribuie activizarea largă a gândirii independente trezindu-se curiozitatea și spiritul de investigație în punerea de probleme. Ea nu este acționată de scopuri mnemice, ci de conținutul și caracterul activității, de interesul pe care-l trezește materialul.

Specificitatea memoriei voluntare este caracterul ei selectiv, se face tot mai evidentă tendința de a memora anumite părți sau idei.

Productivitatea memoriei voluntare este determinată și de motivele învățării, motivul poziției în viață, alegerea profesiunii. Memorarea logică începe să se afirme din ce în ce mai puternic. Se știe că condiția memorării logice este înțelegerea, adică integrarea materialului nou în sistemul de cunoștințe vechi și stabilirea legăturilor. Desigur o importanță deosebită o au cunoașterea factorilor, legilor memoriei și micilor trucuri pentru optimizarea memoriei.

Materialele intuitiv senzoriale se întipăresc mai ușor decât cele simbolic abstracte sau verbal nesemnificative (imaginile mai ușor decât cuvintele, cuvintele asociate mai ușor decât cele izolate).

Organizarea și structurarea logică sporește memorarea și reactualizarea.

Volumul, familiaritatea, modul de prezentare, locul ocupat de material în structura seriei, sunt factori care pot ajuta preadolescenții în învățarea logică. Este de o importanță deosebită starea fizică și psihică a preadolescentului, iar ambianța în care învață trebuie să fie optimă.

De mare ajutor în memorare îi sunt elevului intensificarea interacțiunilor cu materialul, prelucrarea acestuia, stabilirea unor puncte de reper, fixarea conștientă a scopurilor, sistematizarea cunoștințelor, etc.

Cum nu este posibil ca omul să dispună în egală măsură și la un nivel maximde dezvoltare de toate formele memoriei se indică folosirea tipului de memorie care îl avantajează, sau să își dezvolte acel tip de memorie pe care îl solicită interesele și motivațiile personale.

Diferențierile sunt datorate existenței unor predispoziții ale organelor de simț, ale diferitelorparticularități de personalitate (temperamentale și caracteriale), dar și experienței de viață, activității. Totuși cheia reușitei este cunoscută încă de la antici care spuneau “repetiția este mama învățăturii”.

• Gândirea Perioada preadolescenței se caracterizează printr-o foarte mare dezvoltare a gândirii, o dezvoltare deosebită a conceptelor, schemelor, simbolurilor și printr-o creștere evidentă a acestora de a fi utilizate în sisteme diferite.

Gândirea la preadolescent se afirmă prin forma ei abstractă. Sfera de reflectare a realității obiective se lărgește deoarece gândirea se ridică la o treaptă superioară de dezvoltare, fiind capabilă să înțeleagă nu numai însușirile exterioare ale lucrurilor, ci și însușirile interne care sunt supuse unei analize mai stăruitoare și mai eficace.

Copilul, apropiindu-se de această etapă, părăsește încet, încet noțiunile empirice formate spontan și neverificate, însușindu-și în procesul instructiv-educativ noțiuni concrete din punctul de vedere al conținutului și al sferei, adică noțiuni științifice.

Înțelegerea mediată sau discursivă începe să predomine.

Generalizarea se efectuează mai ușor pe baza materialului verbal. Odată cu gândirea tehnică apare și înțelegerea tehnică.

La această vârstă crește vizibil forța transferului adică aplicarea cunoștințelor sau a rezolvărilor anterioare la probleme noi.

Căutând să surprindă relațiile cauză-efect dintre diferitele fenomene se dezvoltă gândirea cauzală. Acest tip de gândire este supusă erorilor deoarece se pot face generalizări pripite datorită impulsivității specifice în gândire și acțiune.

Este notabilă apariția și dezvoltarea spiritului critic și a judecății ipotetice.

• Limbajul Este cel care dă culoare personalității, o întregește și îi accentuează caracterul specific, irepetabil și deosebit de la un individ la altul. Limbajul a ocupat împreună cu alți factori un rol important în procesul umanizării și al relaționării. “La nașterea personalității limbajul are un rol cheie. El leagă persoana de condiția socială, îi permite o continuă dezvoltare și structurare, o integrează și îi facilitează afirmarea în societate”.

Limbajul întreține comunicarea și înțelegerea între adult și copil, permite asimilarea experienței umane și furnizează materialul necesar operării gândirii, iar cunoștinței îi oferă elemente de actualizare a situațiilor trecute și capacitatea anticipării elementelor, evenimentelor ce urmează în viitor; astfel limbajul devine instrument al activității psihice.

Pubertatea și mai cu seamă adolescența marchează o preocupare conștientă pentru îmbogățirea și varietatea lexicului, dar în special pentru surprinderea sensurilor cuvintelor.

Elevii își însușesc cu mai multă ușurință cuvintele, chiar și cele mai grele. Ajung la performanța de a da sens unui cuvânt pe baza contextului, chiar dacă acesta nu există în lexicul personal. Au mult mai multă grijă la exprimarepentru ca ea să fie mai corectă, iar în limbajul scris utilizează figuri de stil (epitete, metafore, comparații, personificări, etc,)

Atât sub influența unor obiecte de învățământ, cât și datorită lecturilor, cunoștințelor din diverse domenii , fenomenelor mass-mediei, tinerii adoptă concepte, noțiuni alese, sunt exigenți cu propria exprimare, recurg la formulări și stiluri personale care pun în evidență o extincție a funcției limbajului.

Datorită unor excese de originalitate unii adolescenți sunt preocupați de folosirea unui limbaj încărcat în teribilisme, jargoane ca modalitate de exprimare a personalității neconformiste. Cu timpul aceste fenomene sunt abandonate și tinerii manifestă preocupări tot mai serioase pentru stăpânirea forței cuvântului, a artei discursului și conversației precum și a conduitelor verbale care să exprime cât mai plenar personalitatea.

• Imaginația Dispunând de imaginație, omul poate să-și elaboreze mental scopuri ale acțiunilor planurile desfășurării, iar pe baza acestora să desfășoare acțiuni orientate și permanent reglate cu minimul de erori și maxim de eficiență.

Imaginația reproductivă și mai sensibil cea creatoare sunt în plină dezvoltare la tânărul adolescent. Materialul care o alimentează este realitatea în care trăiește. Prin creațiile lor, preadolescenții își exprimă propriile judecăți și atitudini în legătură cu unele probleme care îi frământă.

Cu toate imperfecțiunile ei, creația la această vârstă are caracterul unui întreg și nu al unor fragmente însăilate. Motivele care o produc sunt variate. Este cunoscută receptivitatea la evenimentele sociale; emoțiile și trăirile proprii constituie un puternic stimul creator. Cel mai puternic motiv pare a fi acela al afirmării personale, al dorinței de a se reliefa prin opere literare, artistice, invenții care îl ajută să iasă din anonimat.

O formă specială a imaginației este visarea cu ochii deschiși vizualizând astfel dorințe, aspirații, planuri, trasee profesionale.

• Viața afectivă Gama de trăiri și simțuri începând cu preadolescența se diversifică tot mai mult. Emotivitatea este deosebit de intensă. Această emotivitate crescută se datorează predominării procesului de excitație asupra celui de inhibiție fiind slabe preadolescentul se manifestă prin actiuni bruște, impulsive.

La mulți elevi se constată contradicții în atitudini, comportare, gândire, explicația find dispoziția afectivă a tânărului, lipsită de stabilitate și constanță. Încep să se remarce trăirile, sentimentele superioare datorită îmbogățirii experienței sufletești și a cunoștințelor dobândite.

“ Sentimentele umane se află în interrelații complexe cu activitatea de cunoaștere. Ele își au originea în aceste activități, apar pe baza reflectării de către om a realității și nu pot fi aduse la viață fără cunoașterea lumii obiective”.

Marea descoperire ce aparține afectivității este sentimentul de iubire față de sexul opus. Nașterea și formarea lui este în raport direct cu maturizarea sexuală. Iubirea este un sentiment superior care se raportează totdeauna la obiect, făcând ca persoana iubită să ocupe cu insistență și putere gândurile celui care iubește.

Particularitatea dragostei la această vârstă este caracterul ei tainic mai ales în faza ei incipientă, datorită prejudecăților.

Preadolescenții și adolescenții simt necesitatea prieteniei căutând-o cu insistență. La baza ei stau stima, încrederea, capacitatea de dăruire, jertfă și iubire. Ea reprezintă un raport social deosebit de cordial, de a se sprijini, a se ajuta.

O serie de sentimente precum cele morale, intelectuale, estetice, patriotice, încep să fie trăite de către copilul exuberant, dar care cu timpul va învăța să le controleze prin cunoștințe și experiențe, prin efect și voință.

• Voința și motivația “Activitatea umană presupune o înlănțuire de scopuri, un proiect de existență care începe să se contureze, de obicei o dată cu adolescența. Ele se elaborează mai mult sau mai puțin conștient. Sunt tineri care știu exact ce-și doresc, alții sunt preocupați cel mult de viitorul apropiat. Oricum alegerea cere reflexiune, decizie, căci se ivesc tot felul de situații, alternative, conflicte.

În asemenea momente intervine voința, adică acea capacitate de a acționa în vederea realizării unui scop conștient, înfrângând anumite bariere interioare sau exterioare.

Preadolescenții își pot fixa scopuri. Acestea sunt strâns legate de activitatea lor principală ( învățătură, disciplină, sport, ș.a.). Există totuși și scopuri neclare, confuze, cum sunt cele referitoare la alegerea profesiei, elevul neștiind în mod hotărât ceea ce vrea să devină. În afară de faptul că acest scop este neclar și confuz, el mai este variabil, lipsit de consistență, nestatornic.

Această fluctuație a scopului profesional trebuie pusă în legătură cu lipsa precizării aptitudinilor care abia încep să apară. Scopul profesional se precizează treptat ajungându-se la o stabilire aproape definitivă la sfârșitul acestei perioade.

O caracteristică a copiilor de această vârstă este aceea că ei hotărăsc în general prompt. Având de executat o lucrare, momentul lor de deliberare este scurt și trec repede la luarea deciziei, totuși ei nu trec totdeauna imediat la executarea hotărârii luate, ci adesea amână împlinirea celor propuse, acțiunile fiind de multe ori întrerupte și părăsite.

Cunoștințele dobândite, îmbinate cu experiența individuală, cu dezvoltarea capacității de abstractizare și generalizare crează condițiile dezvoltării tot mai ample a activității de organizare și conducere a acțiunilor.

Educarea voinței este una dintre cele mai importante ale școlii. Voința nu se educă de la sine, ci numai prin activități practice, prin depășirea obstacolelor, prin munca de zi cu zi și rezolvarea probelmelor și responsabilităților, prin exercițiu continuu pentru însușirea priceperilor și deprinderilor fără de care nu este posibil actul voluntar.

Colectivul are un rol important în ceea ce privește educația voinței. În grup se fixează scopurile acțiunilor în mod clar, precum și mijloacele de realizare a acestora. “Mânuind cu abilitate arma criticii și autocriticii colectivul îi arată succesele dobândite și greșelile pe care le-a comis îndemnându-l să le înlăture în viitor. Nicăieri nu se educă spiritul răspunderii, precum și inițiativa atât de facil ca in colectiv”.

Un rol important este deținut de exemplul adultului care este model de conștiiciozitate, de înalt simț al răspunderii.

Peseverența presupune realizarea unor scopuri utile și este în strânsă legăturăcu interesele și motivațiile (în special intrinseci) în efectuarea activităților.

Momentul decisiv al alegerii profesiei constituie în majoritatea cazurilor un conflict intern foarte puternic, o luptă a motivațiilor care cu greu duc la luarea unei decizii. Acest act decizional nu implică doar preferințele copilului, dar și ale familiei care se bazează pe motive practice, “de trai mai ușor”, pe când adolescentul are în primul rând motive de afirmare a personalității. Această alegere trebuie făcută din timp pentru ca cel în cauză să nu fie presat de timp și să aleagă o profesie oarecare pentru a-și crea o bază penru existență. Nivelul și calitatea motivelor, natura și orientarea lor (interese, dorințe, aspirații, idealuri, etc.) jocă un rol importantîn această alegere care provoacă “tragismul juvenil”.

Apelarea la programe de orientarea și consilierea carierei se recomandă în orice situație. În cazul unei decizii deja luate, consilierul poate confirma și susține alegerea făcută precizând informații despre nivelul de pregătire, despre gradul de autocunoaștere și despre ceea ce se poate face în viitor pentru ca elevul pus în situație să-și poată transpune în viață opțiunea sa școlară și profesională.

CAP. II CONSILIEREA ȘI ORIENTAREA ALEGERII CARIEREI LA ELEVI

Delimitări conceptuale

“La nivelul de dezvoltare atins de societatea în care trăim orientarea nu mai este privită ca un simplu eveniment sau ca accident în viața oamenilor. Preocupările referitoare la această problemă sunt împărtășite de toți cei care într-o calitate sau alta au menirea de a realiza adaptarea omului la lumea pe care a creat-o și bineînțeles că sunt împărtășite de către toți cei care își dau seama că problema îi privește personal”.

Procesualitatea orientării privită pe fundalul devenirii umane, este în esență un proces de adaptare atât de natură organică, structurală, cât și de natură psihică, cognitiv-afectivă, care ne conferă o tratare bio-psiho-socială a individualității umane în devenire.

Problematica orientării se înscrie în sfera realului, ca o necesitate a individului de a se integra într-o societate cu exigențe crescute.

Sub raport existențial geneza orientării rezidă din faptul că în oricare orânduire socială generațiile tinere în succesiunea lor, au trebuit odată cu devenirea, să învețe o meserie prin intermediul căreia să se integreze în societate și să-și asigure modul de existență.

În literatura de specialitate termenul de orientare apare în strânsă legătură cu alegerea unor studii pentru specializare, în continuarea gimnaziului sau cu alegerea unei meserii, profesii, respectiv orientare școlară și orientare profesională.

Astăzi se vorbește mai mult despre orientarea carierei, care desemnează un ansamblu de de acțiuni educaționale cu multiple implicații psihologice, sociale, economice, ergonomice, medicale, etice, etc.

Ea are ca obiectiv fundamental pregătirea elevilor pentru alegerea studiilor și profesiunii pentru integrarea lor funcțională în viața social productivă. Această pregătire trebuie să permită elevilor efectuarea unor opțiuni școlare sau profesionale corecte și realiste în conformitate cu sistemul de aspirații, dorințe, interese cu potențialul individual: nivelul de pregătire aptitudini, deprinderi, abilități și cu cerințele vieții sociale, adică necesarul forței de muncă în diverse domenii, sectoare de activitate.

De-a lungul timpului entuziaștii temei au dat o serie de definiții orientării: Bradshow a conceput-o drept un mijloc de impulsionare a funcției educative a școlii.

După Chislom scopul orientării este ca “fiecare individ să se familiarizeze cu o serie întreagă de informații referitoare la propria persoană”, punând deci accent pe autocunoaștere.

Există definiții care combină cele două abordări. Dunsmoor și Miller privesc orientarea ca fiind un mod de a ajuta indivizii să înțeleagă și să folosească adecvat oportunitățile educaționale, profesionale și personale pe care le au, precum și ca o formă de ajutor sistematic oferit elevilor pentru a se adapta la școală și viață.

Glen Smith consideră că orientarea este “ un proces care constă într-un set de servicii acordate individului prin care i se oferă cunoștințele necesare luării unor decizii adecvate.

O definiție mult mai completă și în același timp mai actuală a fost elaborată de către D. E. Super, care leagă consilierea profesională de consilierea personală a individului. El propune depășirea condiției orientării profesionale pentru a deveni consiliere profesională.

Consilierea profesională implică un proces de sprijin oferit sub trei forme celor în situație:

să ajungă și să accepte o imagine corectă despre (sine) propria persoană

să lege acest concept despre sine, de lumea înconjurătoare

să stabilească scopuri, să dezvolte planuri în concordanță cu această relație (propria persoană și mediul în care trăiește)

Această construcție a carierei oferită de D. E. Super implică o constelație de caracteristici fizice, psihice și sociale. Maturitatea carierei conține “elemente de planificare, explorare, informare și luare de decizie pe măsură ce individul parcurge drumul de la copilărie spre adolscență și vârsta adultă”.

Prin urmare consilierea și orientarea trebuie să se facă atât în funcție de individ cât și în funcție de cerințele societății.

Consilierea și orientarea trebuie să asigure individului condiții prielnice de dezvoltare a personalității sale, în vederea efectuării unor alegeri în conformitate cu ceea ce vrea (aspirații, dorințe, preferințe) și cu ceea ce poate să facă acesta (nivel de pregătire, aptitudini, capacități ș.a.)

Din punct de vedere social consilierea și orientarea trebuie să răspundă unor obiective economice, astfel încât prin valorificarea potențialului de care dispune personalitatea umană să se asigure creșterea productivității muncii.

Eficiența acestor procese este condiționată de corelarea optimă a celor doi factori. Trebuie totodată să se țină seama de rețeaua școlară și cifrele de școlarizare pentru ciclurile de învățământ, de dinamica profesiunilor și de necesarul forței de muncă pe plan local și național.

Este necesară raportarea permanentă la o serie de realități, cum ar fi:

corelarea nevoilor economico-sociale (actuale și de perspectivă)

cunoașterea necesarului forței de muncă și a posibilităților locale de a califica respectiva forță de muncă în unitățile din zona respectivă

cunoașterea și anticiparea schimbărilor care au loc în lumea profesiunilor sub impactul revoluției tehnico-științifice.

Consilierea și orientarea prezintă și alte aspecte de

natură socială. Dintre acestea o importanță deosebită o au problemele generate fie de cauze obiective, adică restrângerea de activitate în anumite domenii, schimbarea profilului unor unități, accidente și boli profesionale etc, fie de insuficiența activității de orientare. Aici este vorba despre problema absolvenților sau altor categorii de șomeri care nu își găsesc un loc de muncă potrivit calificării lor, problema incompatibilității presonalitate-tip de activitate, specialist-profesiune.

Toate aceste probleme țin de resortul reorientării, acțiune cu profunde implicații sociale care vizează schimbarea studiilor sau profesiunii alese inițial și îndrumarea subiecților respectivi spre alte tipuri de studii sau spre alte domenii de activitate profesiunală.

Realitatea practică a activității recente și a celei viitoare justifică din ce în ce mai temeinic să numim acest domeniu consilierea carierei și mai puțin orientare școlară și profesiunală.

Considerarea treptată a consilierii și orientării școlare și profesionale ca o componentă de natură educativă și comunicațională, a dus la schimbarea ansamblului de metode și tehnici cu care se operează, conținutului activității consilierului și poziției acestui domeniu în sistemul formării inițiale și continue a tinerilor și adulților.

Consilierea și orientarea școlară și profesională tind să rezolve, simultan două aspecte extrem de importante în prezent, adică:

asigurarea echității sociale prin democratizarea permanentă a accesului la educație și formare profesiunală și

ameliorarea continuă a bunei utilizări a resurselor umane de care dispune societatea

Consilierea este și o formă de socializare sau de învățare socială prin faptul că oferă indivizilor noi experiențe și informații prin care aceștia pot să-si contureze mai bine și să-și dezvolte identitatea și imaginea de sine, să se integreze cu succes și într-un mod care să le aducă satisfacții ori să le faciliteze depășirea unor anumite contexte critice ale vieții.

Persoanele cu eșec profesional, școlar, social, familial, economi, etc, au cu totul altă imagine de sine, a ambianței socio-culturale și economice în care trăiesc, despre puterea lor de a “răzbate” singuri, despre capacitatea de inițiativă, de “a procesa” informațiile și a lua deciziile potrivite.

Frecvența, natura și mărimea “recompenselor” externe-succesul financiar, aprecierea socială sau susținerea psihologică necesară pentru a-și recăpăta încrederea și imaginea pozitivă despre sine trebuie să fie mai mari ca la alții pentru a avea valoare de exemplaritate și putere de impulsionare.

Chiar aspirațiile și tipul alegerii carierei sunt condiționate de contextul socio-cultural al individului. Pentru cei care provin din medii defavorizate, nu pare a fi nepotrivit să aspire și să aleagă moduri de viață și rute profesionale modeste, cu acces rapid la o slujbă (fără prea lungi stagii de pregătire, educare și formare)

Consilierea carierei susținută și individualizată poate zdruncina aceste pattern-uri specifice comunității de origine

Cariera acoperă și identifică diferite roluri în care individul este implicat: elev, angajat, membru al comunității, părinte, etc. modul în care acționează în familie, societate și suita de etape prin care trece în viață: căsătorie, pensionare ș.a.m.d., toate acestea considerate ca un tot unitar indivizibil.

În această accepțiune, orice persoană are o carieră și nu doar cei care exercită cu succes o profesiune.

Dezvoltarea carierei semnifică toate aspectele vieții umane aflate în devenire și cu o dinamică specifică în diferite planuri (Gisbers 1994) adică:

autocunoașterea și formarea deprinderilor de relaționare interpersonală

educarea și formarea profesiei inițiale

asumarea diferitelor roluri în viață

modul de integrare, trăire și planificare a diferitelor evenimente ale vieții

Aceste direcții ale dezvoltării particularizate în context

școlar semnifică:

comportarea responsabilă în școală, familie, societate

efectuarea alegerilor școlare-profesionale raționale, justificate, motivate

utilizarea deplină a oportunităților oferite de școală și comunitate pentru integrarea socio-profesională

înțelegerea și respectarea celorlalți și a sinelui

ameliorarea continuă a comunicării cu ceilalți

Consilierea și orientarea socio-profesională, integrarea și plasarea indivizilor în organizații, intreprinderi ș.a. pentru diferite locuri de muncă, dar și alte aspecte ce privesc acest domeniu țin la un moment dat de managementul resurselor umane.

Un management rațional al resurselor umane își asumă și o dimensiune morală, presupune totdeauna, punerea în practică și respectarea dreptului individului de a exercita o profesie și de a-și trăi cu demnitate viața. Pe acest fond noile tehnologii informaționale dau o complexitate suplimentară direcțiilor dezvoltării și ritmului acesteia, modului și gradului de utilizare a resurselor de muncă , modifică structurile cunoscute ale pieței muncii, raporturile între cerere și ofertă, formare inițială și continuă, mobilitatea forței de muncă și stabilitatea locurilor de muncă.

Consilierea și orientarea școlară și profesională tind să îl facă pe elev coparticipant la propriul destin (prin conștientizare, informare, educare, autoformare) dacă nu integral chiar autorul acestor demersuri de alegere și dezvoltare a carierei

Conceptul de carieră accepțiuni și implicații

Deși în limbajul curent noțiunea de carieră este larg utilizată, conceptul de carieră are numeroase înțelesuri, neexistând până în prezent o definiție unanim acceptată care să întrunească consensul specialiștilor; în literatura de specialitate sunt cunoscute diferite formulări sau diferite opinii.

În general înțelesul popular al termenului de carieră este asociat cu ideea de mișcare ascendentă sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit cu scopul de a obține mai mulți bani, mai multă responsabilitatesau de a dobândi mai mult prestigiu și mai multă putere.

Tradițional, termenul de carieră este asociat doar cu aceeia care dețin roluri manageriale sau ocupă posturi bine plătite.

Treptat însă, conceptul de carieră a dobândit o accepțiune mai largă și o aplicabilitate mai globală.

“Deși conceptul de carieră este clar legat de muncă, acesta trebuie să fie suficient de larg pentru a include nu numai experiența muncii, ci și modul de viață sau condițiile de trai, deoarece viața extraprofesională a unei persoane joacă un rol deosebit în cadrul carierei.”

Cu alte cuvinte cariera reprezintă o parte importantă din viața unui individ, care la rândul ei reprezintă o permanentă luptă pentru atingerea scopurilor sau obiectivelor personale. Astfel indivizii sunt de obicei dornici să își dezvolte cariere care țin cont atât de nevoile personale și familiale inclusiv educația copiilor, cât și carierele partenerilor, ori de calitatea vieții.

În acest context se subliniază împortanța opționilor indivizilor în legătură cu familia și valoarea ei, dar și cu concepția despre viață deoarece în concepția marii majorităti, familia reprezintă acea unitate “naturală”, sau acel model instituțional consfințit de istoria organizării sociale, a cărui funcție de solidaritate familială realizează mijlocul de protecție și de sprijin cel mai accesibil și cel ami adecvat .

Prin urmare dezvoltarea carierei nu este o problemă de sine stătătoare, ci trebuie privită în contextul vieții și dezvoltării de ansamblu a unei persoane.

Astfel potrivit literaturii de specialitate conceptul de carieră presupune mai multe accepțiuni.

Carieră = avansare. Această viziune a carierei presupune mobilitate, de obicei ascensiune într-o organizație sau în ierarhia profesională.

Carieră = profesie. Potrivit acestui punct de vedere, anumite ocupații constituie o carieră (manageri profesioniști, militarietc), în timp ce alte ocupații sunt gândite ca “posturi” (ospătari, muncitori necalificați, vânzători).

Cariera = succesiune de posturi de-a lungul vieții. În această viziune cariera reprezintă istoria unor posturi individuale.

De asemenea alți autori înțeleg prin carieră succesiunea de funcții în ordinea crescătoare a prestigiului, prin care trece angajatul în mod ordonat, după o regulă previzibilă.

Carieră = serie de roluri de-a lungul vieții; bogate în experiență. Această abordare subiectivă care se concetrează asupra istoriei unei experiențe de muncă ce poate cuprinde propriile concepții, aspirații, succese, insuccese.

În aceeași accepțiune alți specialiști în domeniu definesc cariera ca pe o succesiune de roluri în muncă ale unui individ sau ca pe o succesiune de experiențe separate, corelate între ele, prin care orice persoană trece de-a lungul vieții.

Carieră= percepere individuală a succesiunii de atitudini și comportamente asociate cu experiențele și activitățile de muncă de-a lungul vieții personale. Această definiție are în vedere atât aspectele subiective (experiențe, roluri), cât și pe cele obiective (atitudini și comportamente pe posturi) care pot să apară de-a lungul vieții active a unei persoane fără a face vreo referire la ceea ce înseamnă avansarea persoanei respective.

Carieră= cadrul dinamic în care o persoană își începe viațaîn întregul ei și interpretează semnificația diferitelor calități personale, acțiuni și lucruri care s-au întâmplat.

Prin urmare, numeroși specialiști încercă o distinctie între cariera obiectivă, care are la bază dezvoltarea personalului și în consecință șansele de promovare ale acestuia și cariera subiectivă care are în vedere perceperea de sine și rolul muncii în viața proprie a fiecărui individ.

De asemenea o carieră poate fi lungă sau scurtă, iar un individ poate avea mai multe cariere, una după altă sau în același timp.

Înțelegerea deplină a conceptelor și aspectelor prezentate are o importanță deosebită asupra perfecționării managementului carierei, precum și a relațiilor cu celelalte activități ale managementului resurselor umane.

Managementul carierei cuprinde integrarea planificării și dezvoltării carierei, iar într-o accepțiune mai largă implică multiplele interdependențe funcționale ale planificării carierei individuale, planificării carierei organizaționale și dezvoltării carierei în general.

Planificarea carierei reprezintă:

– procesul de identificare a nevoilor, aspirațiilor și oportunităților privind cariera în cadrul unei organizații, precum și acela de realizarea unor programe de dezvoltare a resurselor umane în scopul susținerii carierei respective.

Stadiile carierei și cele mai importante

nevoi ale individului

-procesul de alegere a ocupațiilor organizațiilor și căilor de urmat în cadrul unei cariere

-procesul continuu de descoperire, în care o persoană dezvoltă lent un concept propriu ocupațional, ca rezultat al capacităților sau abilităților, nevoilor, motivațiilor și al aspirațiilor acesteia precum și al propriului sistem de valori

-procesul prin care persoana identifică și traduce în viață pașii pentru atingerea scopurilor carierei

Prin urmare planificarea carierei constituie un proces deosebit de complex și sistematic de stabilire a obiectivelor carierei, de elaborare și implementare a strategiilor de autoevaluare și analiză a oportunitătilor precum și de evaluare a rezultatelor.

Feedback

Nevoi și evaluarea și eforturile

aspirații consilierea individuale

individuale personalului de dezvoltare

Armonizare Armonizare situarea pe

drumul Nevoile și planificarea programe de carierei

oportunitățile personalului pregătire și

organizaționale și informarea dezvoltare

carierei

Feedback

Procesul planificării carierei după J.M. Ivaneevich

și W.F. Glueck sau după L.A. Klatt și colaboratori

Perspectiva individuală a planificării carierei este deosebit de importantă deoarece constituie o problemă care preocupă în general pe toți oamenii și care în cele din urmă trebuie să răspundă la numeroase întrebări cum ar fi:

Ce doresc eu să fiu și ce trebuie să fac pebtru a deveni ceea ce vreu să fiu?

Care sunt obiectivele pe termen lung și pe termen scurt?

Ce vreau să fac? Ce trebuie să fac?

Care sunt punctele forte și punctele slabe?

Ce opțiuni am? (sfaturi, recomandări etc)

Armonizarea nevoilor organizaționale cu scopurile carierei individuale este deosebit de importantă și constituie un deziderat.

Totuși în realizarea unei cariere intră o serie de factori intrinseci și extrinsecicare influențează alegerea unei cariere într-un domeniu specific, reflectareaoportunităților și mobilizarea tuturor energiilor și eforturilor psihice pentru îndeplinirea acestui scop.

Idecizia șolară și profesională

Studiul fenomenelor de indecizie a elevilor manifestată în diferite etape ale orientării lor școlare su profesionale, prezintă o deosebită importanță, atât sub aspect conceptual, cât și comportamental.

Această importanță este dată pe de o parte de desele confuzii care se fac între diferitele tipuri și forme de indecizie, iar pe de altă parte de ponderea mare a fenomenelor de indecizie în rândul elevilor indiferent de vârsta școlară.

În general prin indecizie școlară și profesională înțelegem capacitatea temporară/ sau capacitatea limitată a individului de a selecta un anumit set de actiuni care să ducă, in final, la angajarea efectivă a acestuia îtr-o profesiune sau ramură de activitate.

Cu alte cuvinte este vorba de incapacitatea elevului de a decide în ceea ce privește viitorul său școlar sau profesional.

Problema indeciziei nu a fost abordată și explicată suficient de sistematic și unitar în literatura de specialitate.

Primele cercetări asupra indeciziei au fost întreprinse în perioada interbelică, ele au reliefat că fenomenul respectiv pirde în intensitate odată cu înaintarea în vărstă. Acest lucru i-a determinat pe unii specialiști să considere factorul de vârstă, împreună cu aspectele dezvoltării dependente de ele, a fi principala sursă a incapacității de a decide a elevului în procesul alegerii carierei sale.

Alte cercetări au demonstrat însă că fenomenul are o pondere destul de mare și la alte vârste, inclusiv în rândul liceenilor și studenților (Anderson 1932, Kilser 1935, Webb 1949 etc). De aceea o serie de autori au lansat ideea investigării mai profunde a individului și al comportamentului acestuia în situațiile de adoptare a deciziilor privind viitorul școlar și profesional.

Cercetări mai recente investigând fenomenul solicita elevilor să-si motiveze indecizia legată de alegerea studiilor sau profesiunii.

Răspunsurile au scos la lumină o varietate de factori care împiedică elevul în actul decizional privind viitorul său. Dintre factorii generatori ai fenomenului de indecizie mai importanți sunt:

Starea de echipotențialitate a elevului. Acest factor întrunește valorile cele mai ridicate ale formelor de indecizie. El desemnează atitudinea elevului care nu poatre decide asupra unei școli, categorii de studii, profesii sau ramură de activitate întrucât are în vedere mai multe câmpuri de atracție. Elevii din această categorie nu pot decide între mai multe alternative, fapt pentru care sau nu decid motivând existența mai multor câmpuri de atracție sau optează simultan pentru mai multe școli sau profesiuni.

Limitarea experienței individuale a elevilor. Acest factor desemnează lipsa de informare asupra școlilor, profesiunilor spre care se pot îndrepta elevii

Lipsa de interes a elevilor pentru viitor. Din păcate elevii care manifestă lipsa de preocupare sau dezinteres pentru viitorul lor sunt foarte numeroși în ciclul gimnazial.

Starea de nehotârâre a elevilor desemnează atitudinea unor elevi care declară că nu pot adopta o decizie privind studiile și profesiunea motivând că au ales și s-au răzgândit de mai multe ori.

Starea de indecizie școlară. Acest factor este specific numai indeciziei profesionale și desemnează situațiile în care faptul că nu au ales școala pe care o vor urma îi împiedică pe unii să opteze pentru viitoarea profesiune

Teama față de atitudinea părinților. Prin acest factor al indeciziei se desemnează situațiile în care elevii nu optează datorită faptului că nu cunosc poziția familiei în legătură cu viitorul lor sau datorită faptului că părinții nu s-au hotărât în mod precis

Neconcordanța dintre aspirațiile elevului și ale părinților. Situația în care elevul refuză adoptarea unei decizii datorită faptului că părinții aspiră spre altceva sau le impun alte tipuri de școli, alte categorii de studii, alte trasee profesionale.

Insuccesul școlar și teama de insucces. Este situația în care elevul motivează indecizia prin rezultatele slabe la învătatură sau teama pentru eventualele eșecuri.

Alți factori. În această categorie s-au grupat răspunsuri generale, cele care nu puteau constitui un motiv serios al indeciziei precum și cele cu frecvență foarte redusă de exemplu “mai am timp”, “sunt prea mic”, “din neglijență”. Desigur de aici se pot desprinde o serie de factori cum ar fi tendința de amânare a actului decizional, dar și necunoașterea de către elevi a propriilor posibilități.

Cunoașterea și analizarea acestor factori prezintă o deosebită importanță pentru teoria și practica unei consilieri eficiente. În plan teoretic prin analiza și gruparea lor se poate preciza structura și ponderea diferitelor tipuri de indecizie manifestate în procesul alegerii carierei, iar în plan practic pot fi stabilite căile concrete de acțiune în vederea prevenirii și combaterii acestor fenomene care afectează integrarea tinerei generații.

Căile și mijloacele de prevenire și înlăturare a fenomenului de indecizie sunt subordonate principalelor componente ale muncii de orientare și consiliere adică:

dezvoltarea intereselor cognitive și profesionale la elevi, punând accentul pe stabilizarea și maturizarea acestora și de asemenea pe conturarea unor interese dominante

desfășurarea unor activități continue și sistematice de cunoaștere a elevilor și dezvoltarea la aceștia a capacității de auto-cunoaștere și autoapreciere

desfășurarea unor acțiuni continue și sistematice de informare privind școlile și profesiile existente

dezvoltarea la elevi a interesului față de învățătură și activitatea profesională

depistarea celor care prezintă așa numitul caracter “nehotărât” și desfășurarea unor acțiuni specifice și eficiente în vederea înlăturării stării de nahotărâre

prevenirea și înlăturarea, pe cât posibil, a fenomenului de eșec școlar

educarea aspirațiilor în conformitate cu cerințele vieții sociale

Cunoașterea copilului

În consilierea elevilor în vederea alegerii carierei unul din primii pași pe care îi face consilierul este cunoașterea copilului. Despre necesitatea și importanța aceste etape este inutil a mai insista fiind evidentă . Cunoașterea copilului poate fi realizată prin analiza randamentelor școlare, modului de integrare a copilului în condițiile procesului înstructiv-educativ și prin utilizarea metodelor de laborator.

Cunoașterea adolescentului trebuie să reprezinte o acțiune continuă, o urmărire în timp, o abordare longitudinală, prin care să poată fi surprinse toate transformările și să fie înțelese formele de conduită atât sub raportul motivațional, cât și prin situațiile exterioare care le-au generat. O cunoaștere corectă a copilului presupune cunoașterea condițiilor care i s-au oferit și solicitărilor pe care le îndeplinește și pe care mediul i le formulează pentru ca el să reacționeze.

Această cunoaștere a copilului, în vederea conducerii sale, implică:

Cunoașterea mediului familial în care a crescut, a condițiilor existente pentru dezvoltarea sa, a atitudinii familiei față de realizarea copilului, a reacției acestuia. Fiecare familie are o formulă a sa educativă, rezultantă a multitudinii de factori ce intervin

Cunoașterea gradului de dezvoltare fizică a copilului și a stării sale de sănătate, a deficiențelor pe care le prezintă, a antecedentelor personale sau ereditare. Fiecare copil poartă cu sine o anumită zestre biologică cu valoare pozitivă și uneori negativă.

Cunoașterea aspectelor de școlaritate ale copilului sub aspectul antecedentelor sale, a condițiilor pe care I le-a oferit școala pentru pregătire, a succeselor dar și al lacunelor pe care le prezintă; aceleași probleme se pun și pe plan educativ.

Cunoașterea structurii sale psihice prin descifrarea formulei personale, prin identificarea dominantelor de personalitate și a echilibrului existent între ele

Pentru fiecare din aceste aspecte, disciplinele implicate medicina, psihologia, pedagogia, sociologia oferă suficiente metode de diagnostic.

Diagnosticul pedagogic reprezintă o concluzie unică stabilită prin abordarea multilaterală a subiectului în scopul organizării acțiunilor formative, exprimă un punct de vedere util în consilierea carierei.

În scopul acestei cunoașteri ample s-au elaborat fișa psiho-pedagogică, reprezentând instrument de sistematizare și prezentare a informațiilor, iar lipsa ei în rezolvarea problemelor elevului conduce la ineficiența efortului depus pentru alcătuire.

Prezența metodelor de laborator în diagnosticul carateristicilor psihologice, a nivelului și al locului persoanei în grupul social înseamnă oferirea unui criteriu de confruntare a informației deținute de profesori în procesul de educare prin învățământ și o completare a acesteia. Pentru utilizarea lor sunt necesare însă condiții speciale și oameni pregătiți în problemă și teste (psihologice, de cunoștințe, sociometrice) prin care investigația experimentală să poată fi în domeniul personalității o sursă autentică, o bază pentru dezvoltare.

5. Factori implicați în alegerea carierei

Înțelegerea cât mai corectă și mai completă a factorilor care influențează alegerea carierei, impune sublinierea acelor agenți care intervin mai ales la vârsta preadolescenței cum sunt familia, scoala, profesori,dirigintele, psihologul, medicul, dar și personalitatea, interesele, mediul social în care trăiește elevul pus în fața marii decizii la sfârșitul gimnaziului.

Autoidentitatea proiectată în alegerea carierei reflectă modul în care elevul se percepe pe sine și înglobează în aceasta toată sfera sa psihică.

În general oamenii tind să aleagă acele cariere pe care le percep sau le înțeleg ca fiind cele mai apropiate de sine, cele mai potrivite intereselor lor sau sistemului propriu de valori.

Edgar Schein afirmă că, dacă cunoaștem mai multe despre noi, devine evident că avem un inters sau o valoare care ne determină să nu cedăm. În acest context se subliniază importanța opțiunilor indivizilor în legătură cu familia și viața ca valori, deoarece în concepția marii majorități a oamenilor familia prezintă modelul instituțional care realizează mijloacele de protecție și de sprijin cele mai accesibile și cele mai adecvate.

Personalitatea care cuprinde orientarea personală, nevoile personale de afiliere, de succes, ori de realizare, de autoritate sau de putere ș.a. ne influențează în alegerea carierei.

După opinia lui John Holland, expert în consilierea carierei, personalitatea unui individ (valori, motive, nevoi) este un factor determinant și deosebit de important în alegerea carierei, existând din acest punct de vedere, mai multe tipuri fundamentale de persoane sau orientări:

Orientarea realistă- potrivit căreia oamenii sunt atrași de cariere sau ocupații ce implică activități fizice

Orientarea privind cunoaștere- potrivit căreia oamenii sunt atrași de cariere sau ocupații ce implică organizare, gândire, înțelegere mai mult decât activități afective (sentimente, emoții, impresii)

Orientare socială – potrivit căreia oamenii sunt atrași de carierele/ ocupațiile ce solicită relații interpersonale

Orientarea convențională – în care oamenii sunt atrași de activități care implică o anumită structură, legi și reglementări și în care se așteaptă ca angajații să subordoneze nevoile personale celor organizaționale

Orientarea intreprinzătoare – potrivit căreia oamenii sunt atrași de cariere ce implică activități verbale, scopul lor fiind influențarea celorlalți (manager, avocat, politician)

Orientarea artistică – în care oamenii sunt atrași de cariere ce implică autoexprimarea prin creație artistică sau activități individuale.

Alt factor determinant în alegerea carierei este mediul social.

Prin mediul social se au în vedere unele aspecte cum sunt: tehnica și tehnologia, educația sau pregătirea, nivelul ocupațional, situația socială și economică a părinților etc.

În ultimul timp muncitori de toate vârstele, dar mai ales tinerii pretind tot mai mult o autonomie mai mare în alegerea carierei, o marjă mai mare a opțiunii individuale, în sensul că ceea ce se intreprinde este în cea mai mare măsură în interesul lor și sunt puțin concentrați pe nevoile societății. Cu toate că organizațiile pierd un procent ridicat din angajații tineri în primii doi ani de angajare, se manifestă o tendință în creștere de schimbare a posturilor la mijlocul carierei, tendință determinatăde dorința de a obține un statut social mai înalt, o satisfacție în carieră și o calitate mai înaltă a vieții.

Alegerea carierei este influențată și de gradul în care pe lângă valorile, așteptările, năzuințele sau perspectivele noastre, acceptăm sau nu sprijinul necesar prin consiliere. Aceasta cu atât mai mult cu cât cercetările în domeniu au dovedit că, în general, oamenii sunt pasivi și reacționează față de mediu îndeosebi, când apar probleme privind cariera, adică în situațiile de criză.

Din acest punct de vedere unii autori consideră sugestivă expresia: “dacă nu știi unde te duci, probabil vei ajunge în cu totul altă parte”.

Dincolo de aspectele amintite până acum cu siguranță marii centri de influență asupra carierei preadolescentului sunt familia și școala.

Acestea sunt considerate pe drept cuvânt instituții cu rol activ în formarea și direcționarea tinerei generații spre anumite categorii de valori. Ele asigură condițiile de pregătire, oferă informația, formează concepția de viață, dirijează atenția copilului spre anumite forme de activități sociale, cunosc tinerii, le cultivă interese și deprinderi.

Colaborarea dintre aceste două instituții este imperioasă, dar ea cunoaște niveluri în scădere prin trecerea de la învățământul preșcolar spre cel universitar.

Acest deficit de colaborare este în dauna formării tânărului și impune crearea unei forme de asistență, de consiliere a părinților pentru rezolvarea problemelor copilului.

“În procesul instructiv-educativ, școala trebuie să reunească într-o sinteză vie, toate posibilitățile elevului, care îl fac să-l deosebească de alții, și posibilitățile de integrare în mediul social care îi condiționează dezvoltarea. Pentru realizarea acestei unități între individual și social, școala trebuie să acționeze prin mijloace multiple și să realizeze o strânsă și permanentă colaborare cu ceilalți factori educativi”.

Familia contemporană, nu mai are în totalitate, caracteristicile avute cu câteva decenii în urmă. Ambii părinți sunt angajați în muncă, copiii pleacă la școală și sunt singuri până seara târziu când familia se reunește, fără să comunice prea mult, în fața televizorului. În timpul vacanțelor, care, adesea nu coincid, fiecare membru al familiei are alte obiective: copii merg în tabere, iar părinții plecă la odihnă în locuri diferite.

Nu este de mirare că statutul și ponderea figurii parentale sunt afectate. Alte persoane au început să se impună în universul social și psihoafectiv al copilului: cercul de prieteni, figuri publice, eroi din filme etc. Televizorul devine purtăorul unor mesaje cu o nebănuită fortă de impact psihologic în conturarea stilului de viață, aspirațiilor și modelelor sociale de urmat.

Părinții, forțați de împrejurări, transferă instituțiilor o bună parte din obligațiile și misiunile lor față de proprii copii.

Aceștia sfârșesc prin a se maturiza de timpuriu și, la vârstele mai mici, sunt îngrijorați de subiecte precum: poluarea, SIDA, terorism, droguri, șomaj, arme nucleare, corupție, sărăcie. Rămâne de văzut la cât de multe din temele menționate le înțeleg semnificația, gravitatea, implicațiile sociale, politice, economice, sau acestea le sunt exterioare și implicarea lor este conformistă, lipsită de profunzime și fără consecințe în dezvoltarea carierei.

Aceste caracteristici specifice mediului socio-cultural al dezvoltării copilului, modului particular de înțelegere și rezonanța lor pe plan intern determină pattern-uri comportamentale foarte diferite în ceea ce privește decizia cu privire la carieră. Vom întâlni, astfel, alegeri:

social orientate: prestigiu, succes, poziție

altruiste: sprijinirea familiei, a categoriilor defarizate (persoane handicapate, bolnavi etc)

egoiste/ autonome: confort personal, câștig material, muncă ușoară și fără responsabilități

reactive/ frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorinței celor cu care este în conflict

conformiste: acceptarea soluției găsite de adulți și plierea aspirațiilor în acest sens

hedonice/ narcisiste: motivate prin plăcerea în sine, riscul, romantismul, satisfacția furnizate, viața ușoară

Desigur că alte contexte particulare socio culturale și economice pot releva existența și a altor categorii de motive ad-hoc ale alegerii carierei.

Practica modernă a consilierii și orientării nu poate lăsa în afara acțiunii sale și implicarea în activitatea părinților, partenerilor sociali, sau chiar a tinerilor înșiși. În mod specific, aceștia pot contribui la actul consilierii și orientării prin:

sprijinirea de către părinți a propriilor copii în alegerea liberă a viitoarelor cariere, slăbirea stereotipurilor și prejudecătilorcu privire la muncă

cu participarea partenerilor sociali la formarea profesională, semnalarea schimbării muncii în plan tehnologic, informarea solicitanților cu privire la dinamica economică și ocuparea forței de muncă,

implicarea tinerilor înșiși în sprijinirea altora pentru creșterea accesului la serviciile de consiliere șî orientare, mai ales, în situațiile când aceștia au anumite dificultăți de natură economică, culturală, de educație, origine etnică sau sunt rezidenți în mediul rural.

Ponderea influenței părinților asupra copiilor lor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă. Modelele comportamentale ce țin de muncă (apreciere sau dimpotrivă deprecierea profesiilor altora) vor fi preluate și de copii, contribuind, treptat, la alegerea carierei. De asemenea, atitudinile parentale puternic autoritare sau, din contră, total neutre, neimplicate, precum și cele de tip compensator (de “realizare prin copii”) etc au, fiecare, rata lor de manipulare (în sens pozitiv sau negativ).

Din motive lesne de bănuit (legăturile psihoafective intrafamiliale speciale) mulți părinți își supraapreciază copiii (lucru, bun până la un anumit punct) și le impun trasee educaționale și filiere profesionale la care aceștia nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora vor face față cu greu, în mod penibil, cu eșecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt care se va răsfrânge și asupra satisfacției și reușitei lor ulterioare. Lipsa de consens între părinți cu privire la viitoarea profesie a copiilor va influența alegerea, în sensul că aceasta se va contura cu greu, adeziunea la decizia dată va fi redusă, iar materializarea opțiunii ezitantă șî fără entuziasm. Părinții transferă, uneori, copiilor nemulțumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la muncă (grea, bănoasă, sigură, murdară, de prestigiu) sau propriile aspirații nerealizate, având efecte nefavorabile asupra acestora în alegerea și realizarea carierei.

Ponderea în care elevii țin seama de dorința părinților cu privire la filiera școlară de urmat și profesia viitoare scade pă măsură ce aceștia sunt incluși în niveluri mai înalte de școlarizare. În general criteriile pe care le au în vedere părinții în influențarea alegerii școlar profesionale a copiilor se referă la:

siguranța și viitorul profesiei pe piața forței de muncă

durata studiilor timp în care tânărul este dependent material de familie

costurile financiare (taxe ale educației)

avantajele așteptate

poziția socială conferită

potențiale riscuri în exercitarea profesiei

La copii, însă, în etape de vârste mai mici, sunt predominante criteriile afectiv-motivaționale, dar treptat locul acestora este luat de argumente mai practice și consistente. Sporirea eficienței interventiilor inevitabile ale părinților în consilierea și orientarea copiilor este posibilă prin:

sprijinirea lor pentru cunoașterea mai realistă a resurselor personale ale fiilor, fiicelor, semnificative pentru o carieră

atenuarea impactului asupra lor asupra prejudecăților cu privire la profesii și lumea muncii

convingerea lor că în procesul alegerii carierei copiilor, aceștia trebuie să fie implicați, să existe acordul și adeziunea lor

încurajarea intereselor școlar- profesionale de timp liber ale copiilor, a muncii (adecvată vârstei lor) în gospodărie

Opțiunea unui tânăr pentru o anumită carieră, fără nici un sprijin extern, este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greșite, ezitări, abandon, amânare, descurajare și toate acestea cu un serios impact asupra viitorului său. Fără îndoială că tinerii înșiși au constatat că au anumite calități și lipsuri personale,și au pus unele întrebări cu privire la ce profesie ar fi cea mai potrivită pentru ei. Totuși anumite lucruri pot să le scape sau nu știu de unde să le afle. Aici intervin părinții, consilierii, profesorii școlii sau alte persoane cu atribuții de serviciu în acest domeniu.

Autocunoașterea are o importanță particulară în consilierea și orientarea tânărului adolescent.

Procesul respectiv, pentru individ, este chiar mai semnificativ decât luarea la cunoștință a rezultatelor evaluărilor psihodiagnostice sau aprecierilor externe, pentru că autocunoașterea înseamnă apariția problemelor, confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora cu privire la propria persoană și extragerea unei concluzii realiste, punerea în balanță a realizărilor personale, potentialităților, calităților și trăsăturilor individuale despre care subiectul trebuie făcut conștient că le are șî le poate pune în valoare.

Autocunoaștere, ca act de reflectare a personalității complexe a unui individ în propria-i conștiință presupune existența capacității de autoanaliză, o bună imagine de sine, realism, intuiție, luciditate, interiorizarea și utilizarea corectă pentru sine a criteriilor de evaluare și responsabilitate. Pentru ca autocunoașterea să fie obiectivă, individul trebuie să aibă maturitatea psihologică să o facă, să cunoască modele și tehnici individuale de evaluare, mecanisme de compensare și autostimulare ale unor trăsături insuficient dezvoltate și să interpreteze corect reperele sau indicatorii definitori ai personalității. Autocunoașterea se învață și școala este principalul loc de realizare a acestui proces, alături de familie, cerc de prieteni etc. în măsura în care individul consideră realiste mesajele evaluatorii care îi parvin și aderă la acestea, se conturează treptato imagine de sine în conformitate cu aceste infomații. În sfera mesajelor externe de confirmare (sau nu) a capacităților și trăsăturilor proprii, orice persoană include și propriile constatări, ca urmare a activității și interacțiunilor sale încununate de succes sau eșuate. Desigur ca procesul autocunoașteriiare dinamica sa marcată de subiectivism, reevaluări, corecții, confirmări, reierarhizări valorice și se poate concretiza în suport psihologic pentru dezvoltarea unor proiecte cu privire la carieră sau pot rămâne la nivelul unui simplu act de introspecție pasivă.

Încurajarea autoevaluării și dezvoltării personale duce la modificarea modului de structurare a atitudinii individului față de sine, la stimularea dreptului său de a se afirma și a “lucra” pentru ameliorarea internă și externă a imaginii sale. Orice persoană are anumite aptitudini, abilități și deprinderi. Pentru mulți indivizi, este dificil să le recunoască și să le pună în valoaresau să-si construiască un anumit proiect de carieră bazându-se pe aceste resurse personale.

De aceea, consilierea și orientarea trebuie să demareze o cunoaștere a punctului de vedere al individului despre sine, cu modul de interpretare al realității socio-culturale și economice în care trăiește și nu cu impunerea șî convingerea acestuia de către consilier să accepte și să practice un model care se poate dovedi a-i fi străin.

Este important a avea o imagine de sine pozitivă, dar

realistă. Aceasta constituie o sursă de energie, stimulare și potențial de reușită în carieră. Despre persoanele care au o imagine de sine pozitivă se poate spune că:

au bune relații cu ceilalți în planul comunicării,

și-au conturat o imagine realistă asupra posibilităților și limitelor personale,

știu dinainte, exact dificultățile personal;e cu care se vor confrunta,

își cunosc drepturile, le exercită și le revendică, când este cazul,

sunt sau își impun să fie activi, dinamici, tonici, plini de încredere, optimiști

știu să minimalizeze semnificația unor eșecuri, să se remobilizeze în situații defavorabile,

au curajul să-și asume responsabilități sau riscuri,

își exprimă gândurile, sentimentele, părerile față de alții,

sunt naturali, sinceri, direcți, toleranți, încrezători,

nu se simt jenați, stingheri, inferiori sau complexați față de alții,

nu sunt în conflict cu ei înșiși sau permanent nemulțumiți de alții,

acceptă schimbarea ambianței și sunt capabili să se schimbe,

acceptă că nu știu anumite lucruri, pun întrebări,învață,

cu toate acestea nu sunt încrezuți, aroganți, înfumurați, nerealiști, cinici.

Procesul “(re)construirii” Încrederii și a unei imagini pozitive despre sine este anevoios și cere mult profesionalism, tact, empatie și un fin simț psihologic din parte consilierului.

În formarea concepției despre sine a unui individ acționează cu ponderi și forțe diferite următoarele categorii de factori:

mediul particular de viață

evenimentele trăite în diferite etape ale existenței

interacțiunea cu membrii familiei, statutul și rolul acestuia în grup

interacțiunea cu colegii, prietenii, cunoștințele sau alte persoane semnificative pentru individ

normele sociale la care aderă

caracteristicile conjuncturale ale pieței muncii

Și dimensiunea energetico-dinamică a personalității- temperamentul- are o valoare de referință în bilanțul general făcut în scopul orientării carierei.

Sunt clasice, de pe acum, cele patru categorii temperamentale de bază (coleric, sangvin, flegmatic, melancolic) cu care operează psihologii nu ca sisteme absolute de clasificare, ci ca modalități orientative de evaluare și descriere a comportamentelor indivizilor.

Aptitudinile, văzute drept caracteristici de natură psihică și fizică ale personalități, care asigură succesul în diferite tipuri de activitate, reprezintă un aspect invariabil amintit și cu insistență invocat în toate ipostazele actului de consiliere a carierei, angajării și dezvoltării profesionale. Orice aptitudine are niveluri variabile de exersare și de utilizare în diferite tipuri de activitate, însă, în toate sistemele aprecierea acesteia se face în termeni de eficacitate, randament, succes. Nivelurile maxime ale dezvoltării aptitudinilor, combinate cu componente de creativitate, originalitate, inteligență etc, justifică să se vorbească de talent sau chiar de geniu (în cazuri de realizări de referință, istorice, într-un domeniu)

Fleishman, Quaitance Si Broedling (1984) au întocmit un inventar al aptitudinilor umane în care au menționat printre altele:

înțelegerea limbajului oral și scris,

exprimarea orală și scrisă,

fluența, productivitatea ideilor,

creativitatea, originalitatea,

capacitatea memoriei,

identificarea problemelor,

raționamentul matematic,

aptitudinile numerice,

raționamentul deductiv șî inductiv,

ordonarea/ clasificare informațiilor,

flexibilitatea mintală,

orientarea și reprezentarea spațială,

viteza perceptivă,

precizia coordonării motorii,

viteza de reacție

rapiditatea adaptării,

dexteritatea manuală,

rapiditatea mișcării membrelor,

atenția selectivă și distrubutivă,

forța (atatică, instantanee, dinamică),

flexibilitatea corporală,

echilibrul și coordonarea corporală,

rezistența fizică,

vederea apropiată, la distanță, cromatică, crepusculară, periferică, în adâncime,

auzul etc.

Școala este o instituție de orientare a tineretului reprezentând cadrul organizat cu posibilități multiple de a răspunde acestei sarcini atât de importante. Școala a împlinit formativul cu ceea ce constituie specificul copilului (ereditar sau consolidat din experiența anterioară), încercând să satisfacă posibilități, să stimuleze procesul de maturizare a acestuia, să modeleze personalitatea, să îl conducă prin activitățile școlare și prin sistemul de școli, apropiindu-l de anumite valori sau forme de activitate.

Școala a făcut totdeuna o orientare, fie prin însuși conținutul procesului de învățământ, fie prin diversificarea tipurilor de școli sau prin acțiunile prin care fiecare cadru didactic le desfășoară la nivelul clasei sau al fiecărui elev. Pentru ca integrarea socială a tineretului să fie optimă, este necesar ca procesul de învățământ să fie bine organizat în toate școlile, astfel încât diferența de pregătire dintre doi elevi, indiferent de școala de la care provin, să fie determinată numai de nivelul aptitudinilor, de ansamblul factorilor în care copilul se dezvoltă, de atitudinea acestuia față de școală. Prezența eșecului la un examen de admitere pentru un copil capabil, dar care nu s-a bucurat în școala pe care o urma de posibilitatea normală și egală de pregătire cu colegii săi de la alte școli, constituie o condiție a dezadaptării, determinată de discrepanța dintre nivelul posibilităților sau al efortului depus și nivelul de pregătire realizat.

Transformarea școlii în instituție de bază pentru problemele orientării este condiționată de consolidarea orientării ca o problemă a educației care se realizează în plan practic, prin ansamblul acțiunilor exercitate în procesul de învățământ.

În școală cu rol în activitatea de orientare se înscriu:

Cadrele didactice indiferent de specialitate exercită prin materiile pe care le predau, acțiuni formative și crează tânărului posibilitatea de a cunoaște diversitatea formelor de activitate umană. Prin modul în care reușesc să realizeze predarea, ele trezesc curiozitatea pentru conținutul problemei și pot canaliza și consolida interese. Pot satisface interese pentru problemă prin acțiuni individualizate.

În preferințele pe care anumiți elevi le exprimă față de anumite materii și în obtinerea unor randamente deosebite, rolul profesorului este considerabil oferind informații, asigurând buna asimilare a acestora, fixând scheme operaționale, și asigurând tehnici de lucru. Profesorul urmărește răspunsul elevului la solicitările formulate de obiectul său și privește această reacție comparativ cu a celorlalți elevi, dându-și seama de fondul aptitudinal al elevului și formarea personalității.

Profesorul-diriginte este persoana cu rolul cel mai complex și mai amplu în problemă. El trebuie să coordoneze activitatea de cunoaștere aelevilor prin confruntarea informațiilor obținute de el în mod direct cu informațiile obținute de la familia elevului și profesori. Alcătuiește fișele pedagogice, notează transformările înregistrate în atitudinile copilului sau în randamentele sale. Pe baza cunoașterii corecte a elevilor, dirigintele solicită profesorilor acțiuni diferențiate și îndrumă copiii să se îndrepte spre anumite sectoare ale activității școlare.

Profesorul-diriginte colaborează strâns cu familia, exercită o formă de asistență a acesteia în problemele copilului, iar în problemele de orientare școlară confruntă aspirațiile elevilor cu dorințele părinților și apreciază justețea lor, încurajează sau intervine cu sfaturi în cazurile în care constată o neconcordantă între intenții și posibilități. În această problemă dirigintele nu decide singur, ci se consultă cu familia, profesorii clasei, medicul și psihologul. Printre sarcinile lui este și aceea de a găsi posobilități și de a interveni în situațiile care prezintă dificultăți și de a acționa pentru obținerea unei corecte integrări școlare și profesionale a fiecărui elev și obținerea unor randamente cât mai bune la toate obiectele.

Medicul este un alt factor cu rol în orientare. El trebuie să stabilească potențialul energetic al copilului, să conducă la menținerea stării de sănătate si să favorizeze condiții optime pentru desfășurarea efortului de pregătire. Trebuie să cunoască la fiecare copil aspecte deficitare, antecedentele personale sau ereditare și poate contribui la plasarea copilului în clase speciale, în școli cu regim sanatorial, sau poate interveni în dozarea solicitării în momente în care sănătatea sau procesul de creștere impun astfel de măsuri. Poate interveni cu un sfat în orientarea școlară prin stabilirea concordanței dintre formele de solicitare ale unor școli și posibilitățile copilului.

Psihologul școlar în calitatea sa de profesor cu funcții în asistența și orientarea elevilor, poate interveni ca specialist în problemele copilului, îndrumând cadrele didactice în organizarea acțiunilor respective. În școală un psiholog care nu este și pedagog este ineficient. El oferă cadrelor didactice un surplus de informație despre elevi să ajute elevii în realizarea autocunoașterii colaborează cu familia, exerctă acțiuni de asistentă apropiind copii de școală, oferă informații despre școli și profesiuni, ajută elevii în luarea deciziilor și profesorii în găsirea celor mai adecvate metode de lucru cu copiii care ridică probleme speciale. Problemele sale sunt probleme majore ale școlii și ele se conturează prin întrebările pe care le ridică activitatea oricărui cadru didactic. În cazuri de insuccese sau succese acest specialist contribuie la stabilirea cauzelor de natură intelectuală, caracterială sau socială a acestora; va putea sugera posibilități de intervenire și va putea analiza consecințele psihopedagogice ale metodelor educative utilizate. Prin intermediul său, elevii devin subiect de observație sistematiă și continuă în scopul de a aprecia valoarea fiecăruia prin liniile generale ale procesului de formare, prin ceea ce ei indiferent de domeniu, au reușit să realizeze ca ființe umane în formare. Inițiază cadrele didactice în metodologia cunoașterii persoanei formând acestora puncte de vedere care să conducă la înțelegerea conduitei elevului și la aprecierea rolului fiecăruia dintre ei, prin obiectul predat în procesul de formare oferind rezultatele unei investigații experimentale, noul specialist asigură în școală o bază obiectivă a formării elevilor.

Reușita orientării școlare depinde de valoarea prsonalității psihologului, de caracteristicile sale individuale: pasiune pentru specialitatea sa, interes față de copil, accesibilitatea pentru nou, capacitatea de efort și dăruire pentru succesul unei idei, capacitatea de a convinge și a trezi interes, tinzând continuu spre stabilirea unui echilibru între ceea ce este de dorit și ceea ce poate fi obținut. În dialogul în care se desfășoară permanent între elev și profesor (între generația în formare și generația adultă), psihologul depune eforturi pentru mărirea accesibilitătii reciproce.

Rolul său în alegerea carierei se conturează prin capacitatea de înțelegere și orientare a copilului bazată pe cunoașterea caracteristicilor individuale ale acestuia si posibilitațile sale concrete de realizare.Psihologul este o persoana avizata si specializata in consilierea carierei avînd experiența si formarea necesară muncii cu elevii si oamenii în general.

Elemente de etică și deontologie în consilierea și orientarea carierei

Această problemă oferă cadrul acelor obligații profesionale oficializate prin asociațiile de profil și care se pot constitui ca repere pentru consilieri în soluționarea unor posibile dileme de natură etică și deontologică și care pot fi întâlnite în practica lucrului cu publicul. Munca profesioniștilor din domeniul consilierii și orientării șolare și profesionale, competenți și recunoscuți, are menirea să faciliteze alegerile și deciziile personale ale celor care se pregătesc, se angajează și se adaptează diferitelor aspecte ale pieței muncii (Asociația Internațională de Orientare Scolară și Profesională- AIOSP, 1996). În linii generale activitatea consilierului în termeni de etică profesională trebuie:

să respecte fiecare individ și să trateze cu seriozitate problemele acestuia

să fie independentă de anumite mecanisme de control social

să fie confidențială

să fie egal accesibilă, deschisă și la îndemâna tuturor

să fie nediscriminatorie

să deschidă șanse reale pentru fiecare individ

să fie obiectivă, imparțială, pozitivă

să sprijine în mod concret clientul

să dovedească flexibilitate în dialogul cu clientul

să implice colaborarea cu alți specialiști în rezolvarea unor probleme care le depășesc domeniul sau aria de competentă

Cât privește standardele de competențe profesionale ale consilierilor se are în vedere ca:

persoanele care lucrează în domeniu consilierii carierei- psihologi școlari, consilieri în probleme de consiliere și orientare șolară și profesională- să posede studii superioare cu specializări/ stagii de formare în domeniul consilierii și orientării școlar- profesionale

profesioniștii consilierii școlare și profesionale să caute permanent să-si perfecționeze cunoștințele, deprinderile, abilitățile și aptitudinile lor în domeniu, să desfășoare activități de cercetare, să activeze în asociații profesionale de profil

specialiștii care lucrează în domeniu să-și asume responsabilitatea profesională și morală în utilizarea informațiilor pe care le obțin- direct sau prin intermediul instrumentelor de lucru- maximal în interesul individului, cu consințământul său, și cu asigurarea confidențialității acestor date față de terțe persoane

Asociația Consilierilor Școlari și a Consilierilor din SUA (ASCA, și ACA) au stabilit, de asemenea, în mod oficial standarde etice a profesiei de consilier. De la început, este precizat că scopul activității consilierului este de “a asista creșterea și dezvoltarea fiecărui individ”, pornind de la câteva teze de bază fiecare individ are dreptul la : respect și demnitate ca ființă umană, autonomie și autodezvoltare, libera alegere a carierei sale, respectarea vieții sale private, a se aștepta ca demersurile consilierului să fie în spiritul legii, în deplină confidențialitate și în conformitate cu anumite standarde etice.

Aceste standarde etice particularizate se referă la obligațiile și responsabilitățile consilierului față de elevi, părinți, profesori, școală și comunitate, față de sine și profesia sa:

responsabilitatea față de elevi, a-i informa despre scopul, obiectivele, metodele și regulile consilierii; a-i trata cu respect și loialitate și a acționa în interesul și binele lor; a-i încuraja pentru maxima lor creștere și dezvoltare, a-i asigura de confidețialitatea relației consilier-elev, a acționa în favoarea intereselor și în consens cu alegerile lor, a le furniza informații sigure, consistente, obiective, lipsite de ambiguitate, factuale, a-i avertiza despre orice metodă și tehnică nouă utilizată experimental, a acționa în interesul lor dacă anumite probleme ale acestora sunt prioritare consilierii

responsabilitățile față de părinți: să-I informeze despre rolul consilierului școlar, să le ofere informații relevante pentru dezvoltarea carierei elevilor, să-I sprijine în rezolvarea unor probleme care să ducă la ameliorarea vieții copiilor în familie

responsabilitatea față de colegii profesori: să mențină o relație de colaborare cu colegii, sa-I trateze cu respect, să-I coopteze în activitatea de consiliere și orientare

responsabilitatea față de școală și comunitate: să sprijine programele utile elevilor, să prezintă obiectivele activității de consiliere și orientare, să amelioreze conținutul diferitelor discipline, condiții de învățare, mediu de activitate etc, să coopereze cu autoritățile, agențiile, organizațiile și personelor din comunitate

responsabilitatea față de sine: să-și asume responsabilitatea și consecințele muncii sale, să știe modalitățile specifice de acordare a serviciilor de consiliere și orientare, să se preocupe de continua perfecționare

responsabilitatea față de profesia de consilier: să sporească prestigiul profesiei prin acțiunile sale, să participe la manifestările științifice ale domeniului, să publice materialele propriilor cercetări,să actioneze în cadrul asociațiilor profesionale ale domeniului pentru schimbarea codului etic dacă unele prevederi se dovedesc defavorabile , să-și asume responsabilități, să ia toate măsurile pentru a asigura integrala securitate a testelor și tehnicilor de lucru

să acționeze ca serviciile oferite de consilierii privați să respecte aceleași principii și standarde etice ca și cele publice.

CAP. III METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1.Motivatia alegerii temei

Motivul pentru care m-am oprit asupra acestui aspect, este unul în primul rând, de ordin practic. Curiozitatea de a analiza o stare de fapt care tinde să se repete și să se extindă de la un an la an, căpătând în timp caracteristicile unui fenomen frenator, în orientarea carierei la elevi.

Din dorința de a trage un semnal de alarmă, acelor factori (părinți, profesori, diriginți, consilieri) care sunt responsabili într-un fel sau altul, de îndrumarea carierei acestei categorii de elevi.

Pentru a scoate în evidență nevoia de consiliere, caracterul ei indispensabil, precum și importața strategică pe care o joacă consilierul în școală.

Și nu în ultimă instanță, de a oferi o bază de plecare pentru acei colegi care doresc să facă un studiu mai aprofundat.

3.2. Obiectivele cercetarii

Identificarea acelor categorii de elevi de clasa a VIII-a care manifestă o mare ambiguitate privind orientarea lor școlară și profesională.

A cunoaște în ce măsură, orientarea carierei, precum și valorile profesionale ale elevilor, sunt influențate de performanțele școlare.

3.3. Ipoteze

1.Cu cât performanțele școlare ale elevilor de clasa a-VIII-a se apropie de “zona mediocră”, cu atât orientarea lor școlară și profesională este mai ambiguă.

2. Elevii cu performațe superioare (peste 8) consideră că, pentru ei, mai importante sunt aspectele morale și spirituale ale profesiunii, iar din rândul acestora un procent mai mare îl dețin fetele.

3.4. Instrumente

În cadrul studiului întreprins, am utilizat în principal “Inventarul de valori profesionale” adaptat după “Work Values Inventary” de D.E. Super (Anexa 1).

Inventarul cuprinde 45 de enunțuri, care vizează 15 valori profesionale, (Anexa) valori pe care le-am integrat în 3 mari domenii:

– material

– moral

– spiritual

Cele 45 de enunțuri trebuiau sortate în 5 categorii:

5. foarte important

4. important

3. oarecum important

2. puțin important

1. lipsit de importanță

Scorul pentru fiecare direcție de valori se calculează ca medie aritmetică a aprecierii celor 3 itemi care compun respectiva dimensiune. Astfel, scorul poate varia între 5 (importanță foarte mare) și 1 (lipsit de importanță), reflectând aprecierea pe care o dau persoanele testate diferitelor aspecte sau rezultate ale muncii.

Cele 15 dimensiuni valorice identificate de D.E. Super sunt:

Altruism, itemii 2, 30, 31: semnifică “posibilitatea de a contribui la binele altora.” Altruismul permite evaluarea orientată spre serviciile sociale. Scorul obținut este, foarte probabil influențat de dezirabilitatea socială.

Estetice, itemii 7, 20, 41: valori care se manifestă în activitățile care “permit realizarea unor obiecte estetice și de a contribui la înfrumusețarea lumii” în care trăim. Valorile estetice sunt asociate intereselor artistice și artizanale.

Stimulare intelectuală, itemii 1, 23, 38: valoare asociată “unei profesii care oferă ocazia unei reflecții autonome și dă posibilitatea de a învăța continuu”. Persoanele care au interes pentru activități științifice de tip abstract obțin scoruri ridicate la această dimensiune profesională.

Reușită profesională, itemii 13, 17, 44: valoare ce reflectă aprecierea unei profesii care dă indivizilor sentimentul de satisfacție a lucrului bine făcut. Această dimensiune exprimă orientarea spre activitățile cu rezultate tangibile, vizibile.

Independență, itemii 5, 21, 40: valoarea asociată profesiilor care permit să se lucreze după propria planificare, în ritmul stabilit individual. Dezirabilitatea socială tinde să reducă scorul la această dimensiune.

Prestigiu, itemii 6, 28, 33: valoare atașată “profesiilor care conferă importanță celor ce le exercită și impun respect.” Această dimensiune reflectă interesul pentru profesii care implică relații de afaceri.

Conducere, itemii 14, 24, 37: valoare care se manifestă în profesiile care au posibilitatea de planificare și organizare a muncii altora.

Avantaje economice, itemii 3, 22, 39: valoare care reflectă orientarea spre profesii bine renumerate.

Siguranță profesională, itemii 9, 19, 42: valoare asociată “profesiilor în care individul are certitudinea păstrării locului de muncă”.

Ambianța fizică, itemii 12, 25, 36: valoarea asociată “profesiilor caracterizate prin condiții de muncă satisfăcătoare” (căldură, liniște, iluminat, etc.)

Relații cu superiorii, itemii 11, 18, 43: valoare asociată “unei munci care este dirijată de un șef corect, cu care se stabilesc relații bune.”

Relații cu colegii, itemii 8, 27, 34: valoare asociată “unei activități de muncă care dă posibilitatea unor relații sociale bune cu colegii”. În activitățile semicalificate, această dimensiune este mai important decât însăși natura muncii.

Mod de viață, itemii 10, 26, 35: valoare asociată “unui tip de muncă care permite a-ți organiza modul de viață așa cum ți-l dorești”.

Varietate, itemii 4, 39, 32: valoare asociată “activităților de muncă ce dau posibilitatea exercitării unor operații diversificate”.

Creativitate, itemii 15, 16, 45: valori asociate unei munci care permite producerea unor lucruri noi, a unor produse noi.

Variabilele măsurate sunt:

– motivația alegerii unei meserii;

– raporturile cu colegii de clasă;

– atitudinea față de viață;

– atitudinea față de muncă;

– aspirațiile în legătură cu alegerea unei meserii;

– atitudinea responsabilă și implicarea activă în alegerea unui loc de muncă;

– perseverența manifestată în urma eșecurilor;

– cauzele psihosociale care influențează decizia elevului de a-și alege meseria;

Chestionarul cuprinde 12 itemi cu răspuns cu alegere forțată dintre care 4 itemi au și variabile pentru răspuns deschis (itemii 6, 7, 8, 9); plus 4 itemi de identificare.

Ulterior în cadrul consilierii individuale și de grup, am folosit chestionarul “Scala de anxietate Cattell” (prezentat în Anexa 2). Chestionarul cuprinde 40 itemi și evidențiează tipologia individului, din perspectiva anxietății mascate sau manifestate.

Am folosit de asemenea testul H.S.P.Q. (Anexa 3) și un chestionar de opțiuni și aspirații (Anexa 5).

Am utilizat și instrumente specifice consilierii de carieră:

Cartografierea spațiului existențial

Scara prezentului spre viitor (Anexa 4)

“Lucrul cu metafora”

– “Ascultarea vocilor interioare”

3.5. Esantionul cercetarii

Eșantionul a cuprins 147 de elevi, absolvenți de gimnaziu, cu vârste cuprinse între 14-16 ani, reprezentând colectivele a mai multor clase, ce provin din trei școli diferite.

PRIMUL COLECTIV (GRUP) compus din 49 elevi (27 băieți și 22 fete) cu vârste cuprinse între 14-15 ani, aparținând unei școli cu prestigiu în zona centrală a orașului Brașov, Școala generală nr.5.

AL DOILEA COLECTIV (GRUP) compus din 45 elevi (25 băieți și 20 fete) cu vârste cuprinse între 14-15.5 ani provin dintr-o școală de cartier situată la periferia Brașovului, într-o zonă industrială, Școala generală nr.22.

AL TREILEA COLECTIV (GRUP) compus din 53 elevi (25 băieți și 28 fete) cu vârste cuprinse între 14-16 ani și care aparțin Școlii generale nr.3 Brașov.

În municipiul Brasov, la data efectuării studiului, existau 165 de clase a VIII-a, având 4269 de elevi. Aceste 165 de clase reprezintă 44,83% din totalul claselor a VIII-a la nivel de județ.

S-a luat în calcul un eșantion de 147 elevi ce reprezintă 1,8% din totalul claselor a VIII-a din municipiul Brașov.

În figura 2 se observă că raportul fete/ băieți din totalul colectivelor este aproximativ egal.

După cum se observă din figura 3, minoritățile entice ocupă o pondere de o pătrime din totalul elevilor luați în studiu.

Din colectivele studiate componenta feminină este mai puternic influențata de latura moral-spirituală, aceasta fiind și un rezultat al educației mai rigide a fetelor decât a băieților, aceștia fiind mai pragmatici.

3.6. Analiza și prelucrarea datelor obținute la Inventarul de valori profesionale

În lumina obiectivelor propuse și luând în considerare importanța “crucială” a momentului prin care trece elevul absolvent de gimnaziu, am încercat identificarea la nivel de clasă, respectiv microgrup, a acelor factori care influențează într-un fel sau altul, preferințele, aspirațiile și în ultimă instanță, alegerile privind orientarea lor profesională, tipul de valori dominante, domeniile de interes și eventualele tendințe.

Am aplicat inventarul de valori profesionale pentru fiecare colectiv de elevi în parte, iar rezultatele obținute le-am corelat cu performanțele lor școlare obținute de-a lungul anului.

Această analiză a scos în evidență o stare de fapt mai puțin conștientizată până atunci și anume existența la nivel de clasa a trei microgrupuri. Microgrupurile sunt relativ distincte, iar în sânul lor se manifestă un determinism specific vis-a-vis de problematica carierei și a valorilor profesionale împărtășite.

Această stare de fapt confirmându-se la nivelul întregului eșantion studiat, bine înțeles cu anumite note specifice fiecărui colectiv în parte.

COLECTIVUL A

(49 de elevi: 27 băieți și 22 fete, absolvenți de clasa a VIII-a, dintr-o școală cu prestigiu din centrul Brașovului, Școala generală nr.5)

Tabel nr. 1

Relația dintre nivelul performanțelor șî valorile profesionale alese de colectivul A.

MICROGRUPUL A-1 Performanțe școlare ridicate, sunt încrezători în propriile puteri și optimiști, au o imagine despre sine mai clar conturată.

Dovedesc o bună percepere a realităților profesionale, sunt conștienți de importanța orientării carierei lor conform cu aptitudinile lor, cu aspirațiile și cerințele pieței muncii. Sunt bine integrați social și dau dovadă de maturitate profesională.

Domeniile de interes major sunt cele morale și spirituale. Subiecții microgrupului provin din familii cu climat socio-afectiv echilibrat, iar părinții exercită profesiuni intelectuale.

MICROGRUPUL -A2 Sunt cei cu performanțe școlare mediocre;

Sunt subiecți cu o slabă imagine despre sine, neîncrezători în forțele proprii și inconsecvenți cu ei înșiși. Sunt debusolati si pesimiști in ceea ce privește viitorul carierei lor. Dau dovadă de slăbiciune ergică a eului. Trăiesc o anxietate mascată sau manifestată față de evenimentele școlare care se apropie. Au un sentiment de insecuritate și manifestă rezerve in asumarea riscului.

Itemii aleși de către aceștia, indică mai degrabă nevoia de prestigiu, recunoaștere și afirmare dar și de siguranță și protecție, aflate in deficit la acest microgrup.

Subiecții provin din familii cu studii medii, în care climatul afectiv nu este pe măsura așteptării lor.

MICROGRUPUL -A3 Cuprinde subiecți cu performanțe școlare scăzute, in cazul lor și nivelul de asimilare a valorilor profesionale de tip moral-spiritual este scăzut.

În schimb consideră ca fiind foarte importante domeniile de tip material.

Deși aparent au o imagine mai “clară” despre ceea ce vor să facă în viitor, aceste imagini sunt lipsite de realism. Aceștia se ghideaza după deviza “nu importă ce muncesc atâta vreme cât câștigurile bănești sunt mari și imediate”.

Din rândul acestora se recrutează majoritatea elevilor cu tulburări de comportament, cu dificultăți de integrare și adaptare școlară. Au o rezistență scăzută cu frustrare și un nivel relativ ridicat al agresivității.

Provin din familii cu studii medii sau profesionale in care climatul afectiv lasă de dorit și în care rata divorțurilor este mare (din 6 familii, 4 sunt divorțate).

COLECTIVUL B

(45 de elevi: 25 baieți și 20 fete, reprezentând elevi din clasa a VIII-a, dintr-o școală de cartier, situată la periferia orașului, într-o zonă industrială, Școala generală nr.22).

Tabel nr. 2

Relația dintre performanțele școlare și valorile profesionale alese de microgrupurile colectivului B

MICROGRUPUL B-1 Cu performanțe școlare ridicate, sunt încrezători în propriile forțe și sunt animați de idealuri morale și spirituale în ceea ce privește profesiunea aleasă.

Și-au conturat o bună imagine a sinelui, sunt consecvenți în urmărirea obiectivelor propuse. Dau dovadă de maturitate profesională, fiind conștienți de importanța alegerii profesiunii.

Părinții acestor elevi sunt in majoritate cu studii superioare (inginer, economist, proiectant…) în cadrul uzinei de autocamioane Roman S.A.

MICROGRUPUL B-2 Subiecți cu performanțe școlare mediocre, sunt slab ancorați în realitate, nu știu ce vor, sunt nesiguri și șovăitori în decizii ce privesc viitorul lor. Doresc prestigiu și recunoaștere precum și statut socio-profesional ridicat, dar nu se simt în stare să-l atingă.

Pe de altă parte nici ideea unor profesiuni să le zicem “limitative” nu le surâde. Toate aceste contradicții adâncesc conflictul interior și le sporesc anxietatea.

Provin din familii cu părinți care au absolvit studii medii și profesionale, care îsi desfașoară activitatea în cadrul fabricii de autocamioane.

Poate nu este lipsit de importanță să menționăm că din totalul celor 50 de părinți ai elevilor din colectivul B, 75 și-au desfășurat activitatea în fabrica Roman, iar în prezent 30 din aceștia sunt în șomaj.

MICROGRUPUL B-3 Aceștia au preferințe aproape similare cu cei de microgrupul A-3, consideră ca find foarte importante avantajele materiale de pe urma profesiei.

Unii dintre ei și-au manifestat disponibilitatea de a exercita la nevoie chiar și “meserii” ilicite, dacă câștigurile sunt suficient de mari. Unii subiecți din cadrul microgrupului manifestă comportamente deviante și au o slabă integrare socială.

Sunt candidați ai eșecului școlar și au o slabă imagine de sine.

Provin din familii a căror părinți au studii profesionale și care au venit în Brașov în perioada anilor 1980 din zonele rurale ale țării. Prin datele culese din fișele de observație psiho-pedagogice, precum și din discuțiile purtate în cabinet, pot aprecia că din cei 12 elevi care constituie microgrupul B-3, 8 elevi provin din familii dezorganizate.

COLECTIVUL C

(53 de elevi: 25 băieți și 28 fete, reprezentând elevi din clasa a VIII-a, Școala Generală nr.3 Codlea).

Tabel nr. 3

Relația dintre performanțele școlare și valorile profesionale alese de microgrupurile colectivului C

MICROGRUPUL C-1 Reprezentat de cei cu performanțe școlare superioare, aceștia doresc să se realizeze profesional la oraș, unde consideră ca oportunitățile sunt mai mari, nivelul de pregătire net superior celui rural.

Deși nu neglizează aspectele materiale, aceștia consideră că satisfacțiile morale și spirituale sunt mai importante în ceea ce privește profesiunea aleasă.

Au o bună percepție a imaginii de sine și un bun simț al realității.

Au obiective clare, bine fixate pentru care sunt dispuși sa nu-și precupețească eforturile și sunt sprijiniți de părinți în demersul lor. Părinții acestor copii exercită profesiuni intelectuale în cadrul comunității (preot, profesor, medic veterinar…)

MICROGRUPUL C-2 Cuprinde categoria elevilor cu performanțe mediocre, care sunt debusolați, nu știu ce doresc, sunt confuzi și neîncrezători în forțele proprii.

Au o stima de sine scăzută sau exacerbată, după caz, se consideră incapabili și fără sens în fața colegilor de la oraș.

Nu își cunosc abilitățile, se simt izolați și marginalizați. Dețin puține informații și acestea inexacte despre piața muncii, despre profilele ocupaționale sau despre rețeaua de învațamânt. Aceștia provin din familii cu studii profesionale sau medii care au locurile de muncă în afara localității.

MICROGRUPUL C-3 Compus din elevi cu rezultate scăzute la școală, aceștia nu doresc în mod expres să continue studiile. Consideră că au suficientă experiență în domeniul creșterii animalelor și cel agricol, pentru a câștiga bine și a prospera.

Sunt pragmatici și materialiști, consideră profesiunile de la oraș constrângătoare și nesigure iar acest lucru nu le este pe plac.

Sunt obișnuiți de mici cu munca în gospodărie sau la pădure, ba chiar o consideră tradiție în familie. Au dat exemple de vecini care fără studii au facut “avere”, din creșterea animalelor și cultivarea legumelor.

Subiecții acestui microgrup dau dovadă de siguranță în ceea ce doresc să facă, își cunosc propriile limite (chiar se raportează cu umor la ele).

Nivelul lor de aspirație se reduce doar la ceea ce le oferă viața la țară, libertate, inițiative de a întreprinde ceva în domeniu, abilitățile practice dobândite în gospodărie, confirmarea că și alții au făcut la fel și au reușit, precum și sprijinul părinților care le oferă baza materială de plecare.

Unul din obiectivele propuse se referea la identificarea acelor categorii de elevi, care manifestă o mare ambiguitate privind orientarea carierei.

Acest obiectiv se concretizează în grupul care baleiază zona mediocră a performanțelor școlare și care deținea ponderea cea mai mare în cadrul eșantionului studiat (47%), respectiv micogrupurile A-2, B-2, C2.

3.6.1. Analiza și prelucrarea datelor la testul Cattell

În cadrul consilierii individuale și de grup, am continuat studiul pe același eșantion de 145 de elevi, pentru a găsi acele elemente care generează deopotrivă ambiguitatea subiecților din grup, dar și performanțele mediocre ale acestora, între care în mod cert există o relație de reciprocitate.

Aplicând scala de anxietate CATTELL, pe eșantionul de 145 de elevi, rezultatele au relevat următoarele caracteristici comune:

slaba adaptare personală și socială, tradusă prin dificultăți de integrare școlară, de adaptare la orarul școlar (75%);

probleme de relaționare cu profesorii, colegii și părinții (58%);

labilitatea emoțională, fapt ce îi fac nesiguri pe ei (53%);

anxietatea mascată sau manifestată (45%);

slăbiciunea eului, concretizată în apatie, pasivitate, fluctuanța motivațională și volițională (30%);

stima de sine scăzută sau exacerbată (52%);

egocentrism (64%);

nonconformism (47%);

imaturitate (76%);

incapacitate de a-și asuma responsabilități (78%);

rezistența scăzută la frustrare (43%);

senzația permanentă de nesiguranță (45%).

Toate acestea se amplifică pe fondul transformărilor psiho-fiziologice specifice pubertății. Vârsta la care se manifestă o veritabilă criză bogată în conflicte interne și externe exprimată de multe ori prin ostilitatea față de părinți și profesori, prin respingerea modelelor culturale.

Tot la această vârstă vulnerabilă se amplifică și motivațiile hedonice ale tinerilor, gustul de aventură, de bravadă, precum și anturajele nefaste.

Dacă adăugăm la acest tablou însăși ambiguitatea statusului în care se “scaldă” tânărul, căruia i se neagă identitatea de copil, dar nici nu i se recunoaște încă, capacitatea de a îndeplini roluri adulte, fapt perceput deosebit de frustrant și care îl privează de rolul socio-profesional la care aspiră, avem profilul personalității acestei categorii care oscilează în limitele performanțelor sale.

Analiza acestor corelații pune în evidență faptul că performanțele școlare obținute, de fiecare microgrup în parte se traduce în insuccese și succese.

Feed-back-ul primit pe această cale, îl împing pe elev în mod conștient sau nu la reajustarea nivelului de aspirație, care la rândul lui depinde de corecta imagine a sinelui. Valoarea succesului depinde de nivelul aspirațiilor, fapt ce imprima un caracter subiectiv și relativ succesului.

Succesul stimulează creșterea motivației și a voinței, iar aceasta în “contra serviciu” susține energetic efortul depus. Motivația este o structură psihică, ce provoacă orientarea, inițierea și reglarea acțiunilor în direcția unui scop. Motivele care au la bază trebuințe, devin cauze interne ale comportamentului.

Pe de altă parte, insuccesele concretizate în performanțe scăzute, impune scăderea nivelului de aspirație, fapt ce conduce la diminuarea efortului voluntar necesar depășirii obstacolelor. Acest fapt atrage după sine scăderea motivației, care iese din parametrii optimului.

Pe ansamblu se produce o modificare a atitudinii generale față de muncă și față de valorile profesionale. Între acești factori se stabilesc relații de condiționare reciprocă. În lumina teoriilor psiho-dinamice ale alegerii profesiunii, care accentuează importanța variabilei motivaționale, am căutat surprinderea câtorva aspecte privind dinamica acestei variabile la nivelul eșantionului.

Pentru segmentele A-1, B-1, C-1, motivația crește proporțional cu performanța, scăzând ușor în perioada premergătoare vacanțelor și imediat după, ca apoi să crească și să se stabilizeze în zona superioară a optimului motivațional.

Odată cu apropierea examenului de capacitate și a admiterii în învățământul mediu superior, se constată o tendință de supramotivare în special la cei foarte ambițioși.

Pentru segmentul A-2, B-2, C-2, motivația este fluctuantă ca și performanțele acestora. Spre finele semestrului II, odată cu apropierea examenului de capacitate, anxietatea lor crește generând un sentiment de nesiguranță și de epuizare, având la rândul lor ca efect demobilizarea motivațională și volițională cu repercursiuni directe asupra performanțelor. Acest fapt le sporește confuzia și ambiguitatea privind orientarea școlară și profesională anterioară.

Pentru segmentul A-3, B-3, C-3, motivația evoluează în zona inferioară a performanțelor, undeva în “zona de plutire”. Înaintea vacanțelor și imediat după, sunt inerțioși iar performanțele lor și așa scăzute ating pragul de jos, riscând corijența sau repetenția.

Am continuat investigațiile pe subiecții aparținând microgrupurilor cu performanțe mediocre și scăzute. În cadrul ședințelor de consiliere individuală și de grup, subiecții din “zona mediocră” au fost mai cooperanți, mai interesați în depășirea ambiguității.

Cartografierea spațiului existențial

În urma “cartografierii spațiului existențial” al unor astfel de subiecți, aceștia au început să conștientizeze o serie de situații nefaste din existența lor de zi cu zi și în care se complăceau. Astfel ca trecerea din plan subiectiv interior în plan obiectiv configural, le-au relevat următoarele situații:

dificultăți în managementul timpului, prin incoerență, lipsă de organizare și coordonare a activităților conforme cu status-rolul de elev (73%);

rolul nefast al anturajului de “prieteni” care prin modalități diversioniste și cronofage îi distrăgeau și sustrăgeau de la sarcinile școlare (67%);

dispute interminabile cu părinții sub forma unor conflicte tacite sau manifeste, în care părinții exasperați înăspreau regimul prin interdicții și amenințări (60%);

o lipsă a igienei muncii intelectuale, neutilizarea metodelor și tehnicilor eficiente de învățare și memorare (57%);

neconștientizarea propriilor calități și defecte (52%).

Toate aceste neajunsuri afectează percepția de sine, generează și întrețin starea de incertitudine și ambiguitate.

Prin utilizarea metaforei restructurate (tehnică) subiecții au dat glas anxietăților și temerilor, iar prin simularea “dialogului cu vocile interioare” (tehnica), aceste anxietăți au scăzut în intensitate.

Am putut constata că 34% din elevi manifestă dorința de a urma o altă școală; 10% probează aptitudini și interese mai puternice pentru disciplinele care nu figurează printre obiectele de profil; 46,5% dintre elevi nu cunosc mai mult de 4 școli profesionale; 47,5% afirmă că nu li s-a vorbit la școală despre aceste școli; 49,4% nu au vizitat nici o școală din această categorie.

Această viziune de ansamblu mult mai realistă în care se încadrează majoritatea elevilor, a fost punctul de plecare spre reorganizarea și restructurarea spațiului de viață, a stilului de viață într-o manieră care să asigure în viitor șanse egale cu a celor performanți.

3.6.2. Răspunsurile obținute prin chestionarul de opțiuni și aspirații

În urma aplicării chestionarului de opțiuni și aspirații (Anexa 5), am constatat următoarele:

la 60% din elevi le plac materiile legate de științele exacte (matematică, fizică, chimie, informatică, etc…) și la 38% din elevi le plac materiile umaniste (lb. română, istoria, geografia, lb. străine), la 29% din elevi nu le plac nici o materie.

55% din elevi vor urma licee cu profil de informatică, matematică, 20% vor urma licee cu profil umanist, 15% vor urma școli profesionale, iar 10% nu vor urma nici un liceu deoarece nu au posibilități.

53% din elevi au ales profesii cu profil de informatică, 15% profesii de relații umane, didactice, 10% profesii medicale, asistenți, medici, 10% profesii de profil economic, 2% nu știu ce profesii doresc să urmeze.

60% au ales următoarele criterii: materiale, tradiționale, moderne.

30% au ales criteriile: ceea ce le place, ceva nou, inedit și neplictisitor.

10% au ales criteriile: renume, material și de actualitate.

47% își doresc să se realizeze profesional, 30% își doresc să ia examenele, 13% doresc să fie renumiți.

45% își doresc să aibă un viitor mai sigur,

35% își doresc o viață mai frumoasă, mai bună,

20% își doresc o lume mai bună și mai dreaptă.

30% s-ar simți realizați dacă ar câștiga bani,

28% dacă ar ajuta oamenii care au nevoie de ajutor,

16% dacă ar crea și aplica ideile lor,

15% dacă ar face ceva de renume,

13% dacă ar călători prin lume.

58% consideră că cel mai important lucru în viața unui om este să se realizeze pe toate planurile.

30% cred că cel mai important lucru este să aibă bani,

12% cred că este să facă ceva pentru oamenii care au nevoie.

48% cred că cel mai de preț lucru pentru elevi este banul,

30% cred că realizarea a tot ce își doresc este cel mai de preț lucru,

iar 22% consideră că viața este acesta.

60% vor ca în profesia viitoare să câștige mulți bani,

30% să aibe o profesie de renume,

iar 10% să aibe o profesie.

80% nu au fost influențați,

16% au fost influențați de părinți,

4% au fost influențați de prieteni și cunoscuți.

3.6.3 Analiza și prelucrarea datelor obținute prin testul H.S.P.Q.

Am aplicat pe același eșantion de 147 de elevi testul H.S.P.Q. (Anexa 3).

Testul este alcătuit din 142 de itemi cu trei variante de răspuns a, b, c, din care elevul trebuie să aleagă un singur răspuns care este adevărat pentru el.

În urma aplicarii testului H.S.P.Q. am constatat că:

Pentru notele scăzute (Nota A) au rezultat următoarele procente:

73% din elevi sunt rezervați, detașați, critici, reci, rigizi, opozanți la direcționre (schizotism), din care 45% băieți și 28% fete.

35% din elevi sunt mai puțin inteligenți, au gândire concretă, abandonează ușor, interese intelectuale limitate, din care 20% băieți și 15% fete.

52% din elevi au stabilitate emoțională scăzută (eu slab), emotivi, imaturi, inconstanți, evită responsabilitățile, neliniștiți: din care 35%băieți și 17% fete.

55% din elevi sunt flegmatici, breoi, constanți, placizi, suficienți sieși, reflexivi, șterși, constanți, neagitați, greu pot fi facut geloși, discreți din care 36% băieți și 19% fete.

70% din elevi sunt supuși, dependenți, docili, modești, respectuoși, concilianți, tandri, expansivi, taciturni, conformiști, ușor derutanți, blânzi, din care 27% băieți și 43% fete.

60% din elevi sunt nonexpansivi, moderați, serioși, prudenți, reflexivi, taciturni, visători, serioși, introspectivi, deprimați, reținuți, necomunicativi, lenți, atașați de valori personale, din care 23% băieți si 37% fete.

47% din elevi au supraeu slab, delăsători, indolenți, ușuratici, neglijenți, inconstanți, frivoli, pretențioși, relaxați, nesiguri, din care 29% băieți și 18% fete

73% din elevi sunt timizi, sensibili la amenințări, retzrași pentru sexul opus, distanți, reci, reținuți, retrași în sine, fricoși, percepând riscul rapid, din care 25% băieți și 48% fete.

60% din elevi sunt realiști, duri, practici, calculați, preiau responsabilități, încredere în sine, reacționând puțin la artă, fantezie, acționează practic, logic, din care 35% băieți și 25% fete.

50% din elevi iubesc acțiunea colectivă, viguroși, adoptă normele comune, își fondează personalitatea în grup, acceptă normele comune, din care 37% băieți și 13% fete.

65% din elevi au adaptare încrezătoare, încerdere în sine, veseli, cu energie, rezistenți, liniștiți, eficaci, viguroși cu asprime, fără temeri, se consacră activităților simple, se simt în siguranță, din care 32% băieți și 33% fete.

68% din elevi sunt dependenți socialmente de grup, cu nevoie de aprobare socială, convenționali, din care 21% băieți și 47% fete.

50% din elevi au sentiment de sine slab, necontrolați, instinctivi, impulsivi, integrați social, puțin preocupați de convenții, din care 19% băieți și 31% fete.

47% din elevi sunt relaxați, calmi, destinși, au tonus scăzut, din care 31% băieți și 16% fete.

Pentru notele ridicate ( Nota B) au rezultat următoarele procente:

80% sunt deschiși, calzi, sociabili, cooperanși, dezinvolți, adaptabili, fără griji, încrezători, prevenitori, din care 35% băieți și 45% fete.

67% din elevi au inteligență vie, gândire abstractă, conștiincioși, perseverenți, cu interese intelectuale, din care 27% băieți și 40% fete.

75% din elevi au stabilitate emoțională puternică, maturi, calmi, realiști, adaptați faptelor, neinplicați situațiilor dificile, din care 26% băieți și 46% fete.

70% din elevi sunt excitabili, exigenți, neliniștiți, hiperactivi, dornici de afirmare, distanți, simptome de nevrozitate, din care 33% băieți și 37% fete.

73% din elevi sunt autoritari, dominanți, siguri de sine, independenți, nonconformiști, tenace, agresivi, duri, severi, ostili, solemni, rebeli, combativi, din care 47% băieți și 26% fete.

60% din elevi sunt expansivi, entuziaști, veseli, expresivi, vorbăreți, joviali, nepăsători, senini, alerți și impulsivi, din care 37% băieți și 23% fete.

65% din elevi au supraeu puternic conștiincioși, perseverenți, serioși, responsabili, decisivi, maturi, ordonați, atenți cu oamenii și normele morale, din care 32% băieți și 33% fete.

50% din elevi sunt curajoși, impulsivi, insensibili, activi, intreprinzători, deschiși pentru sexul opus, binevoitori, nesesizând pericolul, din care 37% băieți și 37% fete.

55% din elevi sunt sensibili, estetici, intuitivi, exagerați, cu nevoie de atenție, dependenți, amicali, indulgenți cu sine și cu alții, afectivi, anxioși, ipohondri, din care 17% băieți și 38% fete.

60% din elevi sunt individualiști, acționează singuri, opozanți, cântărind totul, dificil de satisfăcuți, obosiți, din care 27% băieți și 33% fete.

40% din elevi sunt culpabili de timizi, nu se simt în siguranță, anxioși, deprimați, ușor de bulversat, bănuitori, plâng ușor, tandri, exigenți, singuratici, din care 23% băieți și 17% fete.

53% din elevi sunt suficienti de sieși, plini de resurse personale, hotărâți, decid singuri, din care 19% băieți și 34% fete.

50% din elevi au sentimente de sine puternice, disciplinați, vanitoși, exigenți, controlați, prudenți, din care 33% băieți și 17% fete.

45% din elevi sunt încordați, au tonus ridicat, sentimente de frustrare, depășiți de evenimente, energie ridicată, din care 20% băieți și 25% fete.

În urma aplicării testului H.S.P.Q., am obținut următoarele grafice:

In acest demers m-am sprijinit pe parteneriatul cu școala, prin profesori și diriginți, precum și cu familiile acestor elevi, în sensul unei preocupări mai adecvate privind formarea și orientarea profesională a copiilor, în asigurarea unui climat cultural stimulator, prin respectarea ritmului individual al învățării, ierarhizarea și diferențierea sarcinilor didactice în concordanță cu particularitățile de asimilare ale acestor elevi.

3.7.. Studii de caz

Am ales pentru studiu 3 elevi din cele 3 școli în care am efectuat eșantionul.

Cazul 1 Primul elev are fișa psihopedagogică:

Date Personale:

1. Nume și prenume: A.D. Sex: Masculin

2. Locul și data nașterii: Brașov – 17.04.1986

3. Domiciliul: Brașov – Str. Armoniei nr.2

4. Școala: Școala gen. Nr. 5

5. Clasa: a VIII-a B.

II. Date Familiale:

1. Ocupația și locul de muncă al părinților:

Tatăl: inginer – RomTelecom Brașov.

Mama: profesor de engleză – Liceul de Artă Brașov.

2. Structura și componența familiei:

a) Tipul de familie: normală.

b) Frații (surori) mai mici, mai mari:

– sex fem; vârsta: 20 ani; ocupația: student.

3. Atmosfera și climatul educativ:

– raporturi armonioase, de înțelegere între părinți și între părinți și copii.

4. Condițiile de viață și de muncă ale elevului:

– foarte bune.

5. Influența din afara familiei (vecini, prieten, colegi):

– frecvente.

III. Date Medicale:

Dezvoltare fizică, starea sănătății și psihică normală.

IV. Rezultatele obținute de elev:

1. Rezultate la învățătură:

cl. a I-a Media generală anuală: 9,75

cl. a II-a Media generală anuală: 9,50

cl. a III-a Media generală anuală: 9,60

cl. a IV-a Media generală anuală: 9,47

cl. a V-a Media generală anuală: 9,00

cl. a VI-a Media generală anuală: 9,15

cl. a VII-a Media generală anuală: 9,00

cl. a VIII-a Media generală anuală: 9,03

2. Date selective:

3. Rezultate în activitate:

a) Cercuri pe materii frecventate de elev:

– cercul de informatică – rezultate f. bune.

– cercul de lb. engleză: – rezultate bune.

b) Participarea la concursuri școlare și extrașcolare:

– clasa a V-a – olimpiada de matematică – 8,50

– clasa a VI-a – olimpiada de matematică – 8,00

– olimpiada de fizică – 9,00

– clasa a VII-a – olimpiada de matematică – 8,50

– olimpiada de fizică – 9,00

– olimpiada de engleză – 9,35

– clasa a VIII-a – olimpiada de matematică – 9,00

4. Activitatea independentă a elevului:

– selectivă;

– rezolvă probleme de matematică, fizică;

– ascultă muzică.

V. Procesele intelectuale și stilul de muncă:

1. Nivelul de inteligență a elevului: puterea de judecată, capacitatea de înțelegere, priceperea de a sistematiza, de a desprinde esențialul, de a stabili legături, etc.:

– inteligența foarte bună.

2. Memoria:

– foarte bună.

3. Imaginația:

– săracă, reproductivă, pentru activități tehnice.

4. Limbajul:

– vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă.

5. Stilul de muncă:

a) Cum lucrează:

– sistematic, temeinic cu preocupări de adâncire, depășind manualul sau programa.

b) Sârguința (hărnicie):

– foarte sârguincios.

c) Independența, creativitate:

– ocazinal are inițiativă, manifestă independență.

VI. Conduită la lecții

1. Conduita elevului la lecții:

a) Interesul, participarea la lecții:

– atent, participă activ, cu interes, își aduce contribuția spontană la lecția nouă;

b) Disciplina la lecții:

– se încadrează în disciplina lecției, este receptiv la observații și îndrumări.

2. Purtarea în general:

– exemplară, ireproșabilă.

VII. Activitatea, conduita elevului în colectiv și integrare socială a elevului:

1. Cum participă la viața colectivului:

– participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat, se sustrage de la sarcinile sociale, lucrează numai din obligație.

2. Cum este privit de colegi:

– bun coleg, săritor la nevoie, te poți bizui pe el.

3. Colegii îl apreciază pentru:

– pentru că este prietenos, apropiat.

4. Comportarea generală a elevului, nota la purtare:

– comportare corectă, cuviincioasă.

VIII. Trăsături de personalitate:

a) Temperamentul elevului:

– deschis, comunicativ, sociabil, energic, ușor adaptabil;

b) Dispoziție afectivă generală:

– vesel, optimist.

c) Echilibru emotiv:

– emotiv, dar fără reacții dezadaptate.

d) Însușiri aptitudinale:

– lucrează repede, rezolvă ușor și corect sarcinile de învățare.

e) Trăsături de caracter dominante:

– pozitive: onestitate, hotărât, modestie.

– negative: nu are curaj, nu este stăpân pe sine, negativismul (încăpățânare, capricii).

Ce faceți după absolvirea clasei a VIII-a?

R: Liceul Șaguna, clasa de informatică.

Ce profesie îți place sau ți se potrivește?

R: informatician.

Aspirațiile elevului: informatician

Dorințele familiei: medic

Aprecierea profesorului diriginte: i se potrivește meseria aleasă de elev

Cazul 2 Al doilea elev are fișa pedagogică:

I. Date Personale:

1. Nume și prenume: A.S. Sex: Feminin

2. Locul și data nașterii: Brașov – 19.05.1985

3. Domiciliul: Brașov – Str. Cometei nr.30

4. Școala: Școala gen. Nr. 22

5. Clasa: a VIII-a C.

II. Date Familiale:

1. Ocupația și locul de muncă al părinților:

Tatăl: șomer.

Mama: vânzătoare – Complexul Astra.

2. Structura și componența familiei:

a) Tipul de familie: despărțiți, divorțați.

b) Frații (surori) mai mici, mai mari:

sex fem; vârsta: 7 ani; ocupația: elev

sex masc vârsta: 10 ani; ocupația: elev

3. Atmosfera și climatul educativ:

– raporturi punctate de conflicte mici și trecătoare.

4. Condițiile de viață și de muncă ale elevului:

– acceptabile.

5. Influența din afara familiei (vecini, prieten, colegi):

– amplă.

III. Date Medicale:

Dezvoltare fizică, starea sănătății și psihică normală.

IV. Rezultatele obținute de elev:

1. Rezultate la învățătură:

cl. a I-a Media generală anuală: 8,50

cl. a II-a Media generală anuală: 8,00

cl. a III-a Media generală anuală: 8,13

cl. a IV-a Media generală anuală: 7,66

cl. a V-a Media generală anuală: 7,36

cl. a VI-a Media generală anuală: 7,67

cl. a VII-a Media generală anuală: 6,60

cl. a VIII-a Media generală anuală: 6,00

2. Date selective:

3. Rezultate în activitate:

a) Cercuri pe materii frecventate de elev:

– cercul de dans modern.

b) Participarea la concursuri școlare și extrașcolare:

– concursuri de dans modern.

4. Activitatea independentă a elevului:

– neselectivă;

– nu rezolvă probleme de matematică, fizică;

– ascultă muzică.

V. Procesele intelectuale și stilul de muncă:

1. Nivelul de inteligență a elevului: puterea de judecată, capacitatea de înțelegere, priceperea de a sistematiza, de a desprinde esențialul, de a stabili legături, etc.:

– inteligența medie.

2. Memoria:

– slabă.

3. Imaginația:

– bogată, reproductiv-creativă, pentru activități literar-artistice.

4. Limbajul:

– vocabular redus, exprimare greoaie.

5. Stilul de muncă:

a) Cum lucrează:

– învață în salturi, numai pentru a obține nota, cu lacune mari în cunoștințe, copiază temele de la alții, rămâne în urmă la învățătură și la alte activități.

b) Sârguința (hărnicie):

– puțin sârguincios.

c) Independența, creativitate:

– ocazinal are inițiativă, manifestă independență.

VI. Conduită la lecții

1. Conduita elevului la lecții:

a) Interesul, participarea la lecții:

– de obicei pasiv, se lasă greu antrenat, participă numai când este direct solicitat;

b) Disciplina la lecții:

– disciplinat numai în condiții de supraveghere directă sau de constrângere, nereceptiv la cerințele școlare.

2. Purtarea în general:

– cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave.

VII. Activitatea, conduita elevului în colectiv și integrare socială a elevului:

1. Cum participă la viața colectivului:

– face strictul necesar, dar fără vreo inițiativă, se integrează în colectiv, este bun executant dar fără opinie proprie, preferă sarcini executive.

2. Cum este privit de colegi:

– preocupat mai mult de sine, individualist, egoist.

3. Colegii îl apreciază pentru:

– activ de care este preocupat.

4. Comportarea generală a elevului, nota la purtare:

– cu abateri disciplinare minore, dar mai frecvente.

VIII. Trăsături de personalitate:

a) Temperamentul elevului:

– închis, rezervat, puțin sociabil, liniștit, domol, reținut, chiar lent;

b) Dispoziție afectivă generală:

– visător, cu tendințe romantice.

– trist, ușor deprimat, tăcut.

c) Echilibru emotiv:

– echilibrat, uneori nepăsător.

d) Însușiri aptitudinale:

– lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.

e) Trăsături de caracter dominante:

– pozitive: modestie, perseverență, stăpânirea de sine.

– negative: egoism, timiditate, nu este hotărât, negativismul, nu are curaj.

Ce faceți după absolvirea clasei a VIII-a?

R: Liceul Teoretic sau Pedagogic.

Ce profesie îți place sau ți se potrivește?

R: profesoară de lb. română.

Aspirațiile elevului: profesoară

Dorințele familiei: avocat

Aprecierea profesorului diriginte: ceea ce îi place elevei i se potrivește.

Cazul 3 Al treilea elev are fișa pedagogică:

Date Personale:

1. Nume și prenume: D.C. Sex: Masculin

2. Locul și data nașterii: Codlea – 13.05.1986

3. Domiciliul: Brașov – Str. Freziei nr.22

4. Școala: Școala gen. Nr. 3, Codlea, Jud. Brașov

5. Clasa: a VIII-a A.

II. Date Familiale:

1. Ocupația și locul de muncă al părinților:

Tatăl: muncitor I.M.C.

Mama: casnică.

2. Structura și componența familiei:

a) Tipul de familie: normală.

b) Frații (surori) mai mici, mai mari:

sex fem; vârsta: 22 ani; ocupația: vânzătoare

sex masc vârsta: 19 ani; ocupația: șomer

sex fem; vârsta: 10 ani; ocupația: elev

sex fem; vârsta: 7 ani; ocupația: elev

3. Atmosfera și climatul educativ:

– dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente.

4. Condițiile de viață și de muncă ale elevului:

– la limită.

5. Influența din afara familiei (vecini, prieten, colegi):

– întâmplătoare.

III. Date Medicale:

Dezvoltare fizică, starea sănătății și psihică normală.

IV. Rezultatele obținute de elev:

1. Rezultate la învățătură:

cl. a I-a Media generală anuală: 7,20

cl. a II-a Media generală anuală: 6,60

cl. a III-a Media generală anuală: 6,00

cl. a IV-a Media generală anuală: 6,70

cl. a V-a Media generală anuală: 6,00

cl. a VI-a Media generală anuală: 5,85

cl. a VII-a Media generală anuală: 5,75

cl. a VIII-a Media generală anuală: 5,45

2. Date selective:

3. Rezultate în activitate:

a) Cercuri pe materii frecventate de elev:

– nu participă la nici un cerc.

b) Participarea la concursuri școlare și extrașcolare:

– nu participă la nici un concurs școlar și extrașcolar.

4. Activitatea independentă a elevului:

– neselectivă;

– nu rezolvă probleme de fizică;

– îi place muzica.

V. Procesele intelectuale și stilul de muncă:

1. Nivelul de inteligență a elevului: puterea de judecată, capacitatea de înțelegere, priceperea de a sistematiza, de a desprinde esențialul, de a stabili legături, etc.:

– inteligența scăzută.

2. Memoria:

– slabă.

3. Imaginația:

– săracă, reproductiv.

4. Limbajul:

– vocabular foarte sărac, exprimare greoaie, incorectă.

5. Stilul de muncă:

a) Cum lucrează:

– învață în salturi, numai pentru a obține nota de trecere, cu lacune mari în cunoștințe, rămâne în urmă la învățătură și la alte activități.

b) Sârguința (hărnicie):

– puțin sârguincios.

c) Independența, creativitate:

– nu manifestă deloc inițiativă și independență, este nesigur, dependent.

VI. Conduită la lecții

1. Conduita elevului la lecții:

a) Interesul, participarea la lecții:

– obișnuit inactiv, parcă absent, prezent numai fizic, cu frecvente distrageri, numai observațiile repetate îl aduc la ordine;

b) Disciplina la lecții:

– nedisciplinat, chiar turbulent, atrage și pe alții în abateri.

2. Purtarea în general:

– abateri comportamentale grave, devianță.

VII. Activitatea, conduita elevului în colectiv și integrare socială a elevului:

1. Cum participă la viața colectivului:

– se integrează în colectiv, este bun executant dar fără opinie proprie, preferă sarcini executive.

2. Cum este privit de colegi:

– te înțelegi și te împrietenști ușor cu el.

3. Colegii îl apreciază pentru:

– pentru că este curajos.

4. Comportarea generală a elevului, nota la purtare:

– cu abateri disciplinare grave.

VIII. Trăsături de personalitate:

a) Temperamentul elevului:

– deschis, comunicativ, sociabil;

– impulsiv, nestăpânit, uneori brutal;

b) Dispoziție afectivă generală:

– vesel, optimist.

c) Echilibru emotiv:

– neemotiv, îndrăzneț, echilibrat, uneori nepăsător.

d) Însușiri aptitudinale:

– lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.

e) Trăsături de caracter dominante:

– pozitive: stăpânirea de sine, curajos, hotărât, spirit autocratic.

– negative: egoism, negativismul.

Ce faceți după absolvirea clasei a VIII-a?

R: nu știu, Liceul Mecanic – Auto.

Ce profesie îți place sau ți se potrivește?

R: mecanic auto.

Aspirațiile elevului: mecanic auto

Dorințele familiei: nu știu

Aprecierea profesorului: i se potrivește meseria

7. Concluzii

Fișa psihopedagogică este un instrument practic, care permite desfășurarea unor acțiuni programate la nivelul fiecărui elev, sistematizarea informațiilor privind personalitatea sa, care servește drept centralizator al tuturor datelor de care profesorul dispune.

Din punct de vedere funcțional, fișa psihopedagogică este un auxiliar al profesorului diriginte în organizarea activității de cunoaștere a elevului.

Prin caracteristicile sale, fișa psihopedagogică permite aprecieri calitative asupra trăsăturilor de personalitate ale copilului, cât și asupra factorilor care exercită influența asupra formării acestuia.

În urma examinării celor 3 adolescenți elevi și întocmirii fișei psihopedagogice, am constatat:

Primul elev cu notele cele mai mari are aspirații intense și motive pentru o profesie cu studii superioare; de fapt și familia din care provine este cu studii superioare.

Cu cât familia este mai interesată de copii, cu atât copii sunt mai activi la învățătură și pentru o profesie cât mai bună.

Familia joacă un rol important în viața copilului atât pentru adaptarea și integrarea lui în societate.

La primul copil (elev), A.D, rezultatele la materiile matematică, fizică, sunt cele mai bune și corespund cu aspirațiile lui pentru clasa de informatică.

La cea de a doua elevă, A.S., notele sunt medii, mediul familial este alcătuit din mici conflicte, iar părinții sunt despărțiți și cu probleme financiare mari. Se observă că și notele elevei sunt mai mici mai ales în ultimii 2 ani, deoarece conflictele dintre părinți l-au influențat și pe copil. Nu este activă la învățătură și are note bune la materiile lb. română, desen, biologie, geografie, corespunzând cu aspirațiile elevei.

Datorită problemelor care există în familie, eleva nu se poate exprima, este tăcută și greu am putut comunica cu ea.

La cel de al treilea elev, S.C., notele sunt foarte mici, chiar note de trecere la unele materii. Cele mai mari note sunt la matematică, geografie, iar aspirațiile elevului sunt de a nu ști ce vrea să facă după ce termină clasa a VIII-a. Elevul provine dintr-un mediu familial mare, are mai mulți frați, cu o atmosferă și conflicte puternice. Familia nu se ocupă de copil și de aceea el nu știe ce vrea și ce o să facă.

Elevul a comunicat cu mine, chiar s-a putut exprima. Cu toate că are probleme în familie, a putut să colaboreze.

La toți cei trei elevi aspirațiile elevului nu coincid cu aspirațiile părinților, dar coincid cu apreciarea profesorului diriginte, mai ales la ultimul elev în care familia nu știe ce să facă cu copilul lor, nu stiu să-l sfătuiască ce școală să urmeze. De aceea, este bine ca și părinții să fie consultați și sfătuiți în alegerea școlii pe care o va urma copilul. Acest lucru se poate obține prin realizarea unor consultații între profesorii diriginți, părinți, psihologi, consilieri și elevi.

În urma discuțiilor să se ia o hotărâre care să țină seama de părerea și de ceea ce îi place să facă elevului.

Nu trebuie să i se impună ceva care nu-i place, deoarece poate să abandoneze școala sau să se integreze în societate foarte greu.

Trebuie să existe comunicare între părinți și elevi ca să se poată dezvolta și integra cât mai ușor elevul.

Mediile anuale pe obiecte de învățământ sunt alți indicatori cu ajutorul cărora se realizează o cunoaștere mai detaliată a situației școlare a elevilor. Aceste medii pun în evidență nivelurile diferite de ralizare în funcție de specificul fiecărui obiect de studiu, de particularitățile diferențiate psihologice ale elevului, de acumulările anterior realizate, precum și în raport cu cerințele și modalitățile distincte de lucru ale cadrelor didactice.

Analiza randamentului școlar prin intermediul mediei anuale generale, al rangului și al mediilor anuale pe obiecte poate asigura doar o primă informație asupra gradului de reușită a elevilor în domeniul instructiv-educativ; ea ne indică locul ocupat de un elev în interiorul clasei, dinamica rezultatelor obținute la obiectele de învățământ pe parcursul perioadelor de școlarizare (trimestru, an școlar, timpul total de școlarizare) sau poate releva materiile de studiu care au relevat un mai mare interes sau pentru care posibilitățile de răspuns ale elevului au fost mai adecvate.

Trăsăturile de personalitate ale elevului – nivelul de dezvoltare intelectuală, aptitudinile speciale, trăsăturile de temperament și de caracter, interesele, viața afectivă, starea de sănătate, forța de muncă, rezistența la efort, atitudinea generală față de școală și de pregătirea școlară, etc. constituie o suită de factori subiectivi, care contribuie în mod diferențiat la obținerea unui anumit nivel de reușită școlară de către fiecare elev în parte. Din acest punct de vedere, analiza randamentului școlar este un important mijloc de descifrare a formulei individuale a elevului, de identificare a dominantelor sale de personalitate.

Mediul școlar, prin climatul său, prin tonusul vieții școlare (școală cu prestigiu, cu o foarte bună dotare de material didactic, laboratoare, ateliere, aparate, etc.) este un puternic factor de modelare a ținutei școlare a elevului.

În relația elev-școală, acesta din urmă trebuie să fie mediul în care fiecare elev să-și găsească locul în cadrul raportului profesori-elevi și dintre elevii înșiși.

O analiză de conținut a randamentului școlar impune luarea în considerare a contribuției cadrelor didactice, a naturii relațiilor profesor-elev și a climatului socio-afectiv creat de colectivul clasei, climat ce poate fi favorabil sau mai puțin favorabil evoluției normale a elevului la învățătură.

Alături de școală, un alt factor obiectiv care prin întreaga ambianță psihologică și economică, culturală contribuie la realizările școlare ale elevului, îl constituie mediul familial.

În funcție de efortul ce-l depune fammilia în asigurarea condițiilor optime de lucru pentru elev (cameră de studiu sau o masă de lucru într-o cameră, bibliotecă, caiete și rechizite școlare) eficiența muncii de învățare a elevului îmbracă forme diferite.

Tonusul activității școlare a elevului este climatul psihologic al familiei, echilibrul afectiv între părinți și copii, între părinți înșiși, între frați și, în general între toți membrii familiei.

Analiza situației școlare ajută la descifrarea aportului real al familiei în reușita sau eșecul fiecărui elev în parte.

În concluzie, randamentul școlar al fiecărui elev în parte este în funcție de totalitatea cerințelor școlii, dar și de condițiile oferite de ea (dotare materială, cadre calificate, climat școlar favorabil), el este dependent de totalitatea însușirilor psihofizice ale elevului, de volumul de cunoștințe, priceperi și deprinderi acumultate de acesta și de condițiile concrete-materiale și spirituale de pregătire școlară.

Prin intermediul analizei randamentului școlar se ajunge la o dublă cunoaștere a elevului.

– se surprinde imaginea lui actuală sub aspectul tuturor laturilor personalității sale fizice și psihice, volumul de cunoștințe, priceperi și deprinderi de muncă intelectuală și practică, înclinațiile sale mai bine conturate, a interesului și gradului de socializare pe care-l demonstrează, imaginea care permite o predicție asupra dezvoltării viitoare a elevului.

Cercetarea elaborată are scopul de a obține o cunoaștere a persoanei cât mai completă și cât mai riguros științifică.

Serviciile de consiliere și orientare oferă o informare asupra structurii psihologice sau cu privire la nivelul de pregătire a elevilor prin alte metode decât acelea care stau la îndemâna oricărui cadru didactic.

Din punct de vedere al investigației experimentale testul este principalul instrument de lucru în laborator, cu toate că metoda conversației, metoda observării, a chestionarului, a anchetei, a anamnezei, etc… nu pot fi excluse din activitatea oricărui psiholog sau pedagog.

Instituționalizarea acțiunilor de consiliere și orientare școlară și profesională prin organizarea de laboratoare și cabinete coincide cu întărirea legăturilor dintre școală și producție, organizarea atelierelor sau cu practica studenților și a elevilor în activitatea productivă.

Cercetarea științifică se apropie de realitățile școlii și ale producției, ameliorarea continuă a formelor de muncă umană înscriindu-se ca o preocupare prezentă în toate sectoarele de activitate socială.

În același moment social problemele educației se plasează pe primul plan.

Elaborarea codului de norme etice fixează exigențele societății noastre față de fiecare din membrii săi și fixează profilul moral al persoanei integrate în efortul de viață care să însemne mai mult bine pentru om.

Necesitatea de a se realiza pentru generația tânără și pentru omul de orice vârstă implică o orientare corectă și amplă în fenomenele sociale.

Organizarea orientării școlare și a orientării profesionale, concepute prin prisma acțiunilor de asistență complexă a copilului, intervine cu un aport deosebit în efortul de realizare a persoanei, în mărirea eficienței activităților școlare, în ameliorarea multor probleme existente pe plan general și social.

Pentru individ, consilierea și orientarea școlară se înscrie ca o acțiune ce asigură condiția optimă de realizare a fondului aptitudinal, prin plasarea continuă în forme de instruire și educație adecvate caracteristicile personale, creîndu-se astfel fiecărui copil sau tânăr posibilitatea de a-și satisface dezideratele sale de personalitate, de a-și valorifica din plin capacitățile sale, de a deveni un factor activ în susținerea progresului din sectorul de activitate socială în care se integrează.

Pentru școală, orientarea adecvată a copilului și a tânărului spre anumite forme de învățământ asigură un echilibru între solicitările școlii și posibilitățile de satisfacere a elevilor, mărind prin aceasta eficiența procesului instructiv-educativ.

Cunoașterea fondului aptitudinal și a nivelului de pregătire al fiecărui elev sau clasă de elevi permite organizarea optimă a activității de predare. Școala își definește astfel funcția sa socială: pregătește pe tânăr pentru viață și îl ajută să se integreze în formele de activitate socială.

Pentru societate, formarea corectă a fiecărui tânăr și orientarea acestuia spre formele de lucru în care poate oferi randamente maxime și corespunzătoare cerințelor domeniului respectiv, înseamnă folosirea rațională a energiei umane, condiția de obținere a unei productivități mărite, accesul fiecărei persoane la formele de viață moderne. Distribuția rațională a tineretului în toate domeniile de activitate umană în funcție de necesitățile sociale, acoperă solicitările de personal ale tuturor sectoarelor.

Integrarea socială a tineretului, rezultat al acestor ample acțiuni, dar și al orientării corecte a acestuia în problemele societății, asigură condiția de realizare a progresului social.

Prin integrare socială nu trebuie să înțelegem numai o simplă acomodare, ci actul asimilării, exprimat prin participarea susținută la îndeplinirea dezideratelor societății.

Succesele obținute de psihologie, sociologie și pedagogie și nivelul atins pe plan de organizare socială oferă astăzi posibilitatea ca acțiunile de formare și orientare a tineretului să aibă o bază științifică și un cadru instituțional de desfășurare.

Consilierea și orientarea școlară, profesională și socială se organizează ca instituții care se vor găsi în serviciul direct și permanent al copilului și al adolescentului.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, laboratoarele trebuie să acționeze în primul rând asupra persoanelor care îndeplinesc în societate funcții educative, adică asupra părinților și cadrelor didactice.

Autocunoașterea se întemeiază pe conștientizarea lumii interioare, pe interpretarea obiectivă a reacțiilor celor din jur față de propriul comportament, cât și pe interpretarea cât mai fidelă a performanțelor obținute într-un domeniu de activitate.

Anchetele efectuate în această direcție indică un procent ridicat (peste 80%) din subiecți care își fundamentează “idealul profesional” pe aspirații și 20% pe cunoașterea propriilor capacități și aptitudini. Această discrepanță dintre aspirații și aptitudini influențează negativ opțiunea, impunând pe parcurs reorientarea.

Alegerea corectă a unui tip de școală sau a unei profesiuni este posibilă numai printr-o decizie întemeiată pe autocunoaștere și confirmată prin autorealizări cu implicații sociale îndeosebi.

Autocunoașterea și cunoașterea profesiunii sunt cei doi parametri care asigură o corectă orientare școlară și profesională.

Starea sănătății trebuie să corespundă cu cerințele medicale ale profesiunii, ca nivelul dezvoltării intelectuale să fie în concordanță cu solicitările profesiunii, ca nivelul aspirațiilor să fie măsura șanselor pe care le oferă școala sau profesiunea aleasă.

Consilierea școlară și profesională, ca acțiune educativă, trebuie subordonată acestui obiectiv, înfăptuirea consensului între autocunoașterea personalității și cunoașterea profesiunii.

Adolescenții se confruntă cu furtuni interioare, crize de identitate, timiditate excesivă, oscilațiile voinței, înstrăinarea de părinți, conflictul între generații, singurătatea, dependența de substanțe nocive, dificultăți de relaționare cu părinții, colegii, prietenii și profesorii, stresul cauzat de suprasolicitarea intelectuală, traume fizice și sufletești, abuzuri, întrebări legate de sentimentul de iubire și debutul vieții sexuale.

Se constată o insuficiență a cadrelor didactice în pregătirea pe linie psiho-pedagogică.

Pregătirea cadrelor didactice trebuie să se axeze pe mărirea capacității de a se apropia de copil, de a-l înțelege și de a găsi posibilitatea individualizată de intervenire. Profesorul este obligat să-și cunoască elevii care solicită efort și timp.

Cunoștințele oferite de către școală pentru asimilare prezintă tânărului condiția integrării în forme superioare sau specializate de pregătire, concomitent cu posibilitatea de a se putea integra în viața economică și culturală a societății, sau de a-și organiza viața la nivelul pe care progresul actual îl permite. Pregătirea temeinică îi asigură independența în viață, posibilitatea de a ocupa un loc social care să satisfacă dezideratele sale de personalitate.

La noi în țară nu s-a introdus încă un sistem organizat de instruire în orientarea școlară și profesională. Elevii sunt informați asupra formelor de activitate socială sau de școlarizare prin intermediul obiectelor de învățământ ori de câte ori materia de predat permite aceste referiri. Doar numărul de ore de dirigenție este afectat orientării profesionale, dar fără a exista o tematică impusă.

Familia își impune direct sau indirect, intenționat sau neintenționat concepțiile și aspirațiile ei în privința elegerii școlii și profesiunii. Această influență este cu atât mai mare cu cât aceasta trebuie să fie neapărat pozitivă, căci astfel familia își va suprima propriile interese și va periclita interesele sociale pe care trebuie să le promoveze.

Am observat unele carențe educative ale părinților, care influențează negativ orientarea copiilor și nu pot fi reparate de către școală.

Unii părinți se preocupă de orientarea școlară și profesională a copiilor lor și le acordă sprijin necesar, alți părinți în schimb greșesc prin neamestec total, sau prin exces de intervenție.

Alți părinți nu se implică în alegerea școlii și a profesiunii de către copii lor, considerându-se incompetenți, lăsând totul pe seama școlii, socotind-o singura răspunzătoare de instrucția și educația copiilor, sau acceptă fără obiecții alegerea făcută de către copil.

Mai sunt părinți care intervin cu cele mai bune intenții, dar pot greși de foarte multe ori, îi obligă pe copii să facă unele alegeri care nu li se potrivesc, vrând să se realizeze prin copii lor sau încearcă să-și satisfacă orgoliul prin succesele copiilor, fără să se întrebe ei înșiși, dacă copii sunt capabili de asemenea succese.

Alți părinți îi opresc pe copii lor, să-și aleagă o profesie de care ei se simt atrași și să urmeze indicația profesională dată în școală, domeniu în care dă maximum de randament.

Mai sunt părinți care amână preocuparea pentru alegerea profesiunii, lăsând-o pentru ultima clasă a școlii generale sau a liceului.

Atitudinea părinților va determina dezacorduri și conflicte între ei și copii.

Adaptarea copilului reprezintă problema principală a familiei și a școlii. Rezolvarea ei asigură accesibilitatea acțiunilor întreprinse de cei doi factori în scopul formării copilului.

Cunoașterea copilului sau a tânărului este impusă de organizarea orientării școlare, adică a deciziilor care țin de copil sau de cei ce-l îndrumă pentru plasarea continuă în condiții de școlarizare adecvate fondului său aptitudinal, în vederea realizării depline a personalității sale.

Consilierea și Orientarea școlară pune accentul pe actul formării diferențiate, se poate afirma că obiectivul principal al orientării școlare este de a forma personalități care prin întreaga lor structură psihologică și culturală să exprime o orientare spre anumite domenii de valori sau de activități sociale.

Opțiunea reprezintă o concluzie a întregului proces formativ desfășurat în ani și o respectare a principiului că, în orientare, drumul este din interior spre exterior, de la dezideratele și strucutrile individuale spre necesitățile și realitățile sociale.

A orienta înseamnă a modela structuri psihologice sau structuri culturale, care să prezinte, prin fondul lor intim, afinități cu anumite forme de viață, apropieri structurale de unele valori. Acest mod de a concepe orientarea implică o cunoaștere amplă a fondului individual de caracteristici, atât a celui ereditar, cât și a ansamblului de aspecte structurate prin interdependența intimă dintre copil, ca individualitate, și grupul social în interiorul căruia s-a dezvoltat.

Cunoașterea individualității elevilor este necesară pentru rezolvarea corectă a acțiunilor de consiliere profesională. Orientarea profesională exprimă o necesitate profund umană de integrare socială, de afirmare a potențialului individual, asigurând persoanei un loc și un rol social în concordanță cu valențele sale. În această decizie este interesată în mod direct atât persoana, cât și societatea, care urmărește realizarea unei concordanțe depline între capacitatea de elaborare (creație, rezolvare) a persoanei și formele de activitate oferite acesteia.

Cunoașterea individualității elevilor reprezintă o modalitate de realizare a orientării lor sociale, acțiune prin care se urmărește apropierea individului de normele, instituțiile, valorile sau dezideratele grupului. Consilierea și orientarea socială implică nu numai considerarea persoanei în toată plenitudinea sa, prin ansamblul rolurilor pe care le poate avea pe plan social, dar și crearea unor atitudini prin care să se consolideze o relație adecvată între individ și ansamblul formelor de activitate socială. Consilierea și orientarea socială exprimă în modul cel mai pregnant, prin structura fondului atitudinal, personalitatea ca un produs al culturii. Cunoașterea atitudinilor tânărului poate conduce la consolidarea nu numai a unor atitudini constructive, ci și a unora care pot îndeplini roluri negative în deciziile tânărului.

Tânărul ia decizii în legătură cu viitorul său. Capacitatea de a decide se accentuează cu vârsta, majoratul reprezentând momentul de obținere a drepturilor depline.

Tânărul trebuie ajutat în deciziile pe care le ia, aceasta implicând și preocuparea continuă de a-l face să-și cunoască propriile caracteristici fizice, psihologice, culturale.

Părinții dețin rolul cel mai important în educarea și orientarea copiilor. Sunt cazuri și situații în care capacitatea de înțelegere a copilului de către părinți este limitată, ceea ce impune intervenția unor persoane cu pregătire în specialitate care să ofere părinților datele necesare organizării condițiilor de dezvoltarea a copiilor.

Prezența unui cabinet sau laborator de consiliere școlară oferă nu numai posibilitatea utilizării unor procedee experimentale, ale căror rezultate constituie puncte de sprijin și de validare a aprecierilor formulate de profesori în urma analizei integrării școlare e elevilor, dar și prezența unui specialist care îndrumă și facilitează înțelegerea problemelor copilului și coordonează această activitate.

Prin intermediul functiilor sale predictive, preventive si de integrare sunt imperios necesare prin stabilirea unui program intens de consiliere care sa aiba ca scop:

-recuperarea imaginii de sine;

-restructurarea axiologica;

-redobandirea increderii in fortele proprii;

-reactivarea resurselor motivationale si volitionale;

-deblocarea creativitatii;

-reorientarea pozitiva a abilitatiilor si deprinderilor;

-recuperarea deficitului cognitiv;

-buna informare privind reteaua de invatamant si a principiilor care guverneaza piata muncii;

-realizarea unui echilibru dinamic intre aspiratiile individuale, posibilitatile reale si cerintele pietei muncii;

-activarea si sensibilizarea sincrona a factorilor responsabili de implementarea valorilor social-culturale si educationale, respectiv familia si scoala.

Atragerea acestora in activitati de informare, seminarii si conferinte unde parintii isi pot comunica experienta profesionala. Permanenta alimentare a cadrelor didactica cu materiale informative si familiarizarea lor cu metodele si tehnicile specifice consilierii de cariera. Transformarea tuturor acestor factori in aliati ai elevului pe un drum care sa corespunda aptitudinilor si aspiratiilor acestuia.

In ceea ce priveste obiectivele propuse in cadrul studiului, consider ca le-am atins, iar ipotezele de la care am plecat s-au confirmat, dar problema nu este inca rezolvata. Nu stiu in ce masura esantionul este reprezentativ, daca rezultatele obtinute pe aceasta pot fi extrapolate pe intreaga populatie scolara din municipiu sau judet.

Sper ca aceste concluzii sa fie de folos celui care se ocupa de aceasta problema.

Anexa 1

INVENTARUL DE VALORI PROFESIONALE

(Adaptat după “Works Values Inventory” de D.E. Super)

Vă rugăm să citiți cele 45 de enunțuri și sä indicați importanța pe care a acordați dumneavoastră fiecărui aspect al muncii. Încercuiți numărul corespunzător alegerii dumneavoastră, știind că:

5 = foarte important

4 = important

3 = oarecare importanță

2 = puțin important

1 = lipsit de importanță

La acest inventar de valori profesionale nu sunt răspunsuri bune sau rele, ci numai răspunsuri adevärate sau false. Este esențial să vă pronunțați în legătură cu toate aspectele vieții profesionale așa cum le evaluați dumneavoastră personal.

Va multumim.

Dumneavoastră personal considerați că în profesie ar fi bine:

1. Sa aveți de rezolvat in permanență probleme noi. 5 4 3 2 1
2. Să îi ajutati pe alții. 5 4 3 2 1
3. Să obțineți cresteri de salariu. 54321
4. Scimbările in modul de lucru să fie frecvente. 54321
5. Să aveți libertatea de a stabili propriul ritm de muncä. 54321
6. Prestigiul profesional să fie ridicat. 54321
7. Să manifestați aptitudini artistice. 54321
8. Să lucrați în echipă. 54321
9. Să nu existe pericolul șomajului. 54321
10. Să vă realizați așa cum doriți să fiți. 54321
11. Să aveți ca șef o persoană care se comportă corect cu dv. 54321
12. Ambianța fizică de muncă să fie bună. 54321
13. Să aveți permanent sentimentul că ați trăit o zi plină. 54321
14. Să aveți autoritate asupra celorlalți. 54321
15. Să experimentați idei noi. 54321
16. Să creați lucruri noi. 54321

17. Rezultatele să permită evaluarea muncii. 54321
18. Să aveși un șef direct rezonabil. 54321
19. Să fiți sigur că aveți întotdeauna de lucru. 54321
20. Să faceți lucrurile mai frumoase. 54321
21. Să luați dv. înșivă deciziile. 54321
22. Să obțineți un salariu ce crește în același ritm cu costul vieții. 54321
23. Să puteți discuta lucrurile la care vă gândiți. 54321
24. Să vă folosiți capacitatea de a conduce. 54321
25. Să existe dotări corespunzătoare la locul de muncă. 54321
26. Să puteți avea modul de viată pe care vi-l doriți. 54321
27. Să puteți lega prietenie cu colegii de muncă. 54321
28. Ceilalți să fie conștienți de importanța muncii pe care o faceți. 54321
29. Să nu faceți mereu același lucru. 54321
30. Să aveți sentimentul că-i ajutați pe alții. 54321
31. Să contribuiți la binele altora. 54321
32. Să faceți multe lucruri diferite. 54321
33. Să fiți admirat de ceilalți. 54321
34. Să aveți relații bune cu colegii de muncă. 54321
35. Să aveți modul de viață pe care vi-l doriți. 54321
36. Să lucrați într-un mediu fizic satistăcător (linistit, curat, etc.) 54321
37. Să organizați și planificați munca altora. 54321
38. Să fiți totdeauna solicitat intelectual. 54321
39. Sa căștigați atât cât este necesar pentru a trăi decent. 54321
40. Să fiți propriul dv. supraveghetor. 54321
41. Să produceți obiecte atrăgătoare. 54321

42. Să fiți siguri că veți obține o altă încadrare în aceeași întreprindere dacă vechiul loc de muncă se restructurează. 54321
43. Să puteți avea ca șef direct un om politicos. 54321
44. Să puteți cunoaște rezultatele eforturilor proprii. 54321
45. Să contribuiți la apariția unor idei noi. 54321

Vă rugăm, verificați dacă ați evaluat toate enunțurile!

VALORILE PROFESIONALE

1. Altruism (itemii 2, 30, 31)

2. Estetice (itemii 7, 20, 41)

3. Stimulare intelectuală (itemii 1, 23, 38)

4. Reușită profesională (itemii 13,17, 44)

5. Independență (itemii 5.21,40)

6. Prestigiu (itemii 6, 28, 33)

7. Conducere (itemii 14, 24, 37)

8. Avantaje economice (itemii 3, 22, 39)

9. Siguranță profesională (itemii 9,19, 42)

10. Ambianță fizicä (itemii 12, 25, 36)

11. Relații cu superiorii (it.emii 11,18, 43)

12. Relații cu colegii (itemii 8, 27, 34)

13. Mod de viață (itemii 10, 26, 35)

14. Varietate (itemii 4, 29, 32)

15. Creativitate (itemii 15,16,45)

Anexa 2.

CHESTIONARUL CATTELL

Opriți-vă. Verificați dacă ați răspuns bine la fiecare întrebare.

Interpretarea psihologică a nivelelor standard

Etalonarea notei totale de anxietate (procent teoretic)

Grila de cotare

Etalonarea notelor brute pentru componentele personalității

Corecția de aplicare a etalonului din tabelul anterior

Anexa 3.

TESTUL H.S.P.Q.

INSTRUCȚIUNI

Ce ai de făcut ?

Acest test pe care l-ați primit este însoțit de o foaie de răspuns. Scrie pe foaie, în locurile indicate, numele, vârsta, școala, clasa.

Caietul cuprinde întrebări despre interesele tale, despre ce îți place și ce nu îți place ție. Prin aceste întrebări vrem să cunoaștem mai bine felul tău de a fi.

Ca să știi exact ce ai de făcut, vom lua două întrebări ca exercițiu. Ele sunt prezentate mai jos, sub titlul EXEMPLU.

Observi că fiecare întrebare are un număr scris în dreptul ei, iar dedesubt sunt date câte trei răspunsuri: a, b, c, pe care tu trebuie mai întâi să le citețti și apoi să alegi un singur răspuns.

Pe caiet nu scrii nimic. Răspunsurile le dai pe FOAIA DE RĂSPUNS astfel: – cauți numărul întrebării;

– faci semnul x în pătrățelul a, b sau c, care corespunde răsppunsului pe care l-ai ales din caiet.

Citește acum întrebările date mai jos ca exemplu și răspunde pe foaia de răspuns, în locurile unde este scris EXEMPLUL 1 + EXEMPLUL 2.

EXEMPLE

După cum vezi, de obicei, nu există răspunsuri bune sau rele. Oamenii sunt diferiți unii de alții și de aceea tu trebuie să alegi răspunsul care ți se portivește cel mai bine, adocă răspunsul care știi tu că este adevărat pentru tine.

Vei găsi întotdeauna un răspuns care să ți se potrivească mai bine decât celelalte. De aceea nu trebuie să lași nici o întrebare fără răspuns.

NU UITA

Răspunde sincer. Nu ai nici un interes să dai un răspuns care să nu se potrivească cu felul tău de a fi.

Caută să răspunzi cât mai repede, fără să stai prea mult pe gânduri.

Nu trebuie, în general, să folosești, răspunsul de mijloc, b. Poți să alegi răspunsul b numai dacă nu te hotărăști pentru unul din răspunsurile a sau c.

Să nu sari nici o întrebare. Dacă uenori vei găsi întrebări la care crezi că rospunsurile nu ți se potrivesc foarte bine, caută să alegi totuși un răspuns care este cel mai apropiat de interesele tale, de felul tău de a fi.

La majoritatea întrebărilor trebuie să răspunzi prin a sau c.

Dacă găsești vreun cuvânt pe care nu-l înțelegi, oprește-te și ridică mâna și ți se va răspunde.

Test

Anexa 4

SCARA PREZENTULUI SPRE VIITOR

Anexa 5

CHESTIONAR DE OPȚIUNI ȘI ASPIRAȚII

Ce materii îți plac?

Ce liceu vrei să urmezi?

Ce profil? De ce?

Ce profesie dorești să urmezi?

Trei criterii în alegerea profesiei?

Îmi doresc cel mai mult …

Pentru viitor aș vrea …

M-aș simți realizat dacă …

Cel mai important în viața unui om este …

Cel mai de preț lucru pentru mine este …

În profesia mea viitoare aș vrea …

Aș vrea să urmez …

Aș vrea să fac …

Îmi place profesia de …

Cine te-a influențat în alegerea profesiei?

Bibliografie

Berge, A. : Copilul dificil – Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972;

Brade, M.F.I : Abilitățile consilierului, Editura Riso-Print, Cluj Napoca 1999 ;

Cosmovici, A, Iacob, L. :Psihologie scolara ,Polirom, Iasi, 1998;

Constantinescu, M, Stefan, C, Pompiliu, G, ș.a : Integrarea sociala a tineretului, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969;

Chircev, A. Salade, D. : Orientarea scolara si preorientare profesionala,Indrumator pentru cadrele didactice – Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1976;

Cazagiu, Al :Psihopedagogia orientarii scolare si profesionale, Univ. din Bucuresti – fac. de filosofie – Tipografia Universitatii din Bucuresti, 1976;

Drăgan, I. Ozunu, D., Tomșa, G : Dicționar de orientare școlară și profesională, Ed. Afelin, București, 1996;

Dragan, I :Interesul cognitiv si orientarea profesionala , Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975;

Drevillon, J : Orientarea scolara si profesionala , Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1973;

Golu, P, Verza, E. Zlate, M :Psihologia copilului, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1996;

Ghica, V : Ghid de consiliere și orientare școlară – Ed. Polirom, Iași, 1998

Holban, I ș.a :Cunoasterea elevului – o singura sinteza a metodelor, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978;

Holban, I. : Orientarea scolara, Editura Junimea, Iasi, 1973;

Holban, I. : Teste de cunoștințe, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995;

Holban, I. : Laboratorul școlar de orientare, Ed. Didactică și Pedagogică, Craiova, 1973;

Ion, R. : Psihologie școlară, Editura Științifică, București, 1974;

Janne, H :Une politique prospective de l’education, Rev. Education et Culture, Strasbourg, nr.19/1972;

Jigău M. : Consilierea carierei, Editura Sigma ,București, 2001,

Manolescu A. : Managementul resurselor umane, Editura Economică, București,2001,

Mitrofan, N :Aptitudinea pedagogica, Editura Academiei Romane – Bucuresti, 1988;

Margineanu, N :Selectia si Orientarea profesionala, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972;

Maurice, C : L’Orientation profesionale. Les problemes et ses methodes, B.I.T., 1992;

Moldovan M.- Scholz : Managementul resurselor umane, Editura Economică București, 2000,

Nicola, I. : Tratat de pedagogie școlară, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1996;

Petrescu I. : Managementul resurselor umane, Editura Lux Libris, Brașov,1995

Piaget, J. : Psihologie si pedagogie, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972;

Piaget, J. Juhelaler, B : Psihologia copilului , Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1969;

Piaget, J :Psihologie și pedagogie, Editura Didactică si pedagogică, București, 1972;

Plosca M. , Mois A. : Consiliere privind cariera, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

Potorac, E. : Scoala între aspirație și realizare, Editura Didactică și pedagogică, București, 1978 ;

Șchiopu, U Verza, E. : Pshihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

U. Șchiopu, P. Constantinescu : Orientarea școlară și profesională – Universitatea București, 1970

Sillamy, N : Larousse, Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996;

Salade, D, : Pregatirea elevilor din cl. V-VIII pentru alegerea profesiunii Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1964;

Salade, D : Puncte de vedere noi în orientarea profesională , Revista de Pedagogie, Nr. 2 / 1991.

Tomșa, Gh. : Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură și presă Viața românească, 1999.

Tomșa Gh.: Orientarea școlară și profesională a elevilor în I. Jinga, L. Vlăsceanu (coord.) : Structuri, strategii și performanțe în învățământ, Editura Academiei, București, 1989,

Vrașmaș E. A.: Consilierea și educarea părinților, Editura Aramis, București, 2001

Zapan, M. : Eficiența cunoașterii factorilor de personalitate în orientarea școlară și profesională a elevilor, Editura Dacia Cluj, 1990.

Zisulescu Șt. : “Adolescența” Editură Didactică și Pedagogică București 1968