Consilierea Mamelor Adolescente Si Depresia Postnatala

CAPITOLUL I

CONSILIEREA MAMELOR ADOLESCENTE ȘI DEPRESIA POSTNATALĂ

I.1.Adolescența și caracteristici

Adolescența este perioada de trecere de la copilărie la vârsta adultă deoarece este o etapă distinctă în evoluția idividului care se situează între copilărie și tinerețe , prezentând aspecte caracteristice în plan biologic și psihosocial,fiind dependent în desfășurarea ei de factori biologici,ereditari, sociali, culturali și educaționali.

Adolescența se caracterizează printr-o rată de creștere și dezvoltare rapidă ,printr-o activitate extrem de mobilă ,el trecând repede de la entuziasm la depresie ,de la o stare de excitație la una de apatie ,de la curaj la timiditate.

Prin natura sa ,psihicul adolescenților este o formă specifică de reflectare,adică de recepționare și prelucrare de către organism și stimuli ( semnalelor) mecanici-fizici,chimici ,din mediul extern și intern .(Vasile Nițescu,pg.35,2008 )

Funcțiile psihicului ca funcții informaționale,atribut al unei materii superior organizate ,realizează interdependența dialectică dintre substanță , energie și informație ,existentă la toate nivelele de organizare ale materiei .

Suportul de substanță al funcțiilor psihice este reprezentat de substratul anatomic ,histologic și biochimic al sistemului nervos uman .

Atât ca grup social omogen,cât și ca instituție social-juridică fundamentală,familia reprezintă cadrul principal în interiorul căruia,prin intermediul procesului de socializare,adolescenții își însușesc primele noțiuni cu privire la datorie,responsabilitate,interdicție,marcând dezvoltarea unei structuri generalizate a conștiinței morale și juridice.(Raymond Boudoun ,334,2011)

Mai mult decât oricare alți factori sociali și culturali,agenții socializatori care acționează în cadrul familiei contribuie la stimularea integrării sociale a adolescenților,la însușirea de către acesta a unui bogat repertoriu de roluri sociale,reglementat de interdicțiii,atitudini permisive,limite de toleranță.

Având o influență determinantă asupra formării adolescenților ca membri activi ai societății,pe deplin conștienți de drepturile și îndatoririle ce le revin în această calitate,funcția socializatoare a familiei se realizează în patru situații specifice:

●situațiile de educație morală ,având la bază relațiile de autoritate prin intermediul cărora li se furnizează adolescenților regulile morale;

●situațiile de învățare cognitivă prin care adolescenții depind de sistemul de cunoștințe,aptitudini și obișnuințe necesare conviețuirii în societate;

●situațiile ajungând invenția și imaginația,prin intermediul cărora se dezvoltă capacitățile creatoare și gândirea participativă;

● situațiile de comunicare psihologică care dezvoltă afectivitatea specific umană,având un rol deosebit de important în echilibrul moral și psihologic al adolescenților.(Dr.I.Străchinaru,pg.27,2008)

Familiile dezorganizate au în mod caracteristic afectat tiparul de comunicare,iar echilibrul familiei este sever tulburat de existența conflictelor,fapt ce are un puternic impact negativ asupra adolescenților.

Se cunosc situații în care din diferite motive survin neânțelegeri,reproșuri,tensiuni între soți.În aceste condiții interacțiunile dintre părinți și adolescenți au mai mult de suferit.

Pierderea unei legături semnificative în familie înlocuită de o relație restantă neadecvată stă la originea stresului psihosocial.

Balanța emoțională a adolescenților poate fi înclinată nu numai de un șoc puternic,ci și de o serie de distrupții de mai mică intensitate ,care se repetă însă un timp mai îndelungat. (Rodica Ciurea Codreanu,pg.45,2010)

Sunt cazuri când vulnerabilitatea la stres a adolescenților depinde de factori genetici și psihosociali (fracmentarea relației psiho-sociale ,având efect comunicarea deficitară și limitată),alienarea socială și personală.

Uneori,unele stări depresive ale adolescentului se explică prin existența unui eveniment familial grav în copilărie.

Familiile cu relații disarmonice constituie și cadrul în care nu pot exista relații normale de comunicare între părinți și adolescenți . (Mircea Piticaru,pg.65,2004)

Spre deosebire de pubertate,adolescența este mai liniștită,cu un echilibru mai bun .

Prietenia este tratată cu atenție, devenind o invitată permanentă la petreceri ,plimbări și spectacole.

El devine preocupat de transformările somatice corporale ,de aspectul organelor sale genitale și al cartacterelor sexuale secundare ,concentrându-și atenția asupra lor.

Uneori adolescenții sunt nemulțumiți de transformările lor somatice ei /ele dorindu-și perfecțiunea.În general se observă în adolescență o investigație de autoadmirație.(Francoise Dolto,pg.56,2010)

În acest timp , funcțiile organismului sunt funcțiile organismului sunt perfecționate la maxium,adolescența fiind perioada de defenitivare a caracterului viitorului adult,întregul organism având un echilibru bine definit.

Este o perioadă de maxim creativitate,cu toate că istoria a dovedit că și după această vârstă se pot crea opera de mare valoare în artă sau știință.

Trebuie menționat faptul că în perioada de adolescență,adolescentul trece de la o stare de dependență social-economică totală, în care școala și familia îi călăuzeau activitatea și comportamentul ,la oindependență relativ.

El încearcă să-și formeze o personalite stabilă,manifestând interes pentru valorificarea forțelor proprii.

În adolescență ,trezirea impulsului sexual,a libidoului,se lovește de persistența unui sistem de represiune sexuală care favorizează ,îndeosebi la băieți.

Vârsta maturizării biologice depline,care ar fi cea mai potrivită începerii vieții sexuale,este de 18-20 de ani fete și 20-22 ani la băieți.

În timpul acestei perioade corpul se dezvoltă ca dimensiuni ,forță și capacitate reproductivă ,iar mintea își sporește capacitatea de gândire abstractă.

În drumul lor spre maturitate ,adolescenții parcurg numeroase transformări fizice,emoționale și psihologice într-o lume plină de schimbări,în care există atât oportunități, cât și pericole .(Francoise Dolto,pg.57,2010)

Comportamentul sexual al adolescenților este influențat de o serie de fractori:începutul activității sexual;felul și numîrul partenerilor sexuali; folosirea unei metode contraceptive.

Acești factori include caracteristicile înșiși,cele ale familiilor ,prietenilor lor și ale comunităților în care trăiesc precum și relațiile adolescenților cu aceștia.

Unii dintre acești factori constituie factori de protecție pentru comportamentul sexual al adolescentului ,iar alții nu.

Pornind de la principiul că orice adolescent are dreptul la educație în mod special și trebuie stimulat pentru a putea ajunge la un grad cât mai mare de independență , procesele psihice au un rol deosebit de important în activitatea acestuia deoarece se bazează pe faptul că reflectă realitatea deoarece drumul foarte lung pe care îl parcurge acesta în existența socială este ,în esență,drumul umanizării sale.

Ca urmare,diversele manifestări exprimate în conduita adolescenților constituie un barometru deosebit de sensibil,pentru relevarea nivelului de conștiință pe care l-a atins în dobândirea sensului social al vieții.Raymond Boudon,pg.322,2011)

Factorii de protecție și de risc care influențează comportamentul sexual al adolescenților :

●Familia contează:adolescenții care au relații bune cu părinții sunt mai puțin expuși începerii timpurii a activității sexual;

●Școala contează:adolescenții care au relații bune cu profesorii sunt mai puțin expuși începerii timpurii a activității sexual;

●Prietenii contează:adolescenții care cred că prietenii lor sunt active sexuali sunt mai expuși începerii timpurii a activității sexual ;

●Credința contează:adolescenții care au convingeri spiritual sunt mai puțin expuși începerii timpurii a activității sexual;

●Comportamentele cu risc sunt legate undele de altele:adolescenții care au alte comportamente cu risc ,precum consumul de alcool și droguri sunt mai expuși începerii timpurii a activității sexuale. (Francoise Dolto,pg.63,2010)

Majoritatea adolescenților sunt optimiști,reprezentând o forță pozitivă în societate ,o achiziție valoroasă pentru prezent,dar și pentru viitor,când vor deveni adulți .

Globalizarea a accelerat ritmul schimbărilor ,în timp ce structurile care au protejat generațiile trecute de tineri se erodează.

Adolescenții sunt expuși riscului sarcinilor nedorite și premature ,infecțiilor cu transmitere sexuală,,inclusive HIV și SIDA ,și sunt vulnerabil

Relațiile sociale se deplasează din stadiu centrat pe familie la un orizont mai larg în care colegii și adulții încep să joace roluri din ce în ce mai importante în viața adolescentului .

Este și perioada în care sunt câștigate noi cunoștințe și deprinderi și se formează atitudini noi . ( Vasile Nițescu,pg.45,2008)

Deși decada de vârstă între 10 și 19 ani oferă o limită de timp pentru definirea adolescenței,este important să se înțeleagă că schimbările din această perioadă nu pot fi associate în mod précis anumitor vârste .

Acest lucru este datorat variațiilor legate de apariția și durata schimbărilor între indivizi.Mai mult decât atât , această perioadă de tranziție este percepută în mod diferit de diverse culturi ;percepția ei este determinată în mod clar de factori sociali,economici și culturali .

În adolescență se completează și se fixează programul eredetitar stabilit,se afirmă mult copii.

Tinerii de ambele sexe se simt,în această perioadă,atrași între ei,relațiile lor dobândind tot mai mult o motivație interioară.

Așadar trecerea prin adolescență diferă de la un individ la altu ,în funcție de sex , de mediu social și anumite circumstanțe speciale .

Adolescența este perioada explorării și exprimării sexualității .Mulți adolescenți,își încep viața sexuală în această perioadă,în cadrul său,în afara căsniciei .

Adolescenții ,mai ales cei romantici,sunt preocupați de dragoste,sunt curioși,au sentimente frumoase și pure. (Francoise Dolto,pg.65,2010)

Gândurile lor de viitor se îndreaptă spre o familie cu copii ,către idealurile profesionale și morale.

Din punct de vedere biologic, la baza atracției dintre tinerii de sex opus stă instinctual sexual.

În general ,bărbatul,datorită unui instinct sexual mai intens,se manifestă mult mai fățiș față de sexul opus.

Tocmai acest instinct trebuie educat și dirijat cu multă precauție și înțelegere

Maturitatea sexuală se caracterizează,în acest moment,prin dezvoltarea morfo-funcțională a organelor genitale interne și externe . Adolescentul are o labilitate crescută și este preocupat de el însuși.Acest lucru se simte mai mult la băieți decât la fete. ( Vasile Nițescu,pg.47,2008)

Băiatul nu mai face o selecție riguroasă a partenerei,ci se mulțumește cu satisfacerea rapidă a impulsurilor sexuale.

La polul opus , fata ,delicată și grațioasă,are instinctual sexual, slab dezvoltat,deși din punct de vedere morfo-funcțional el este mult mai precoce.

Pe fondul unei afectivități crescute,alegerea partenerului se realizează cu mai mult discernământ partenerului se realizează cu mai mult discenermânt.

Ea dorește de la bărbat vorbe frumoase și tandrețe ,mângâiere să aibă sentimental că este protejată.

În dragoste,școală a sentimentelor umane,există multe renunțări și , cu ajutorul mediului social și al familiei se definește comportamentul psiho-social și tero-sexual.

Stabilitatea unor legături între doi tineri de sex opus se face însă mai greu acum, deoarece tânărul adolescent poate avea prezente încă trăsături psihologice reminiscente din copilărie,un impuls sexual slab sau interdicții prea mari.

Acestea impun realizarea sa pe linia unei sexualități normale,ducând la o incidență crescută a masturbației sau a autoerotismului,manifestări frecvente dealtfel la adolescenți,în special la băieți.

Orientarea psiho-sexuală a adolescentului este determinată de o serie de cause,cumstă între 10 și 19 ani oferă o limită de timp pentru definirea adolescenței,este important să se înțeleagă că schimbările din această perioadă nu pot fi associate în mod précis anumitor vârste .

Acest lucru este datorat variațiilor legate de apariția și durata schimbărilor între indivizi.Mai mult decât atât , această perioadă de tranziție este percepută în mod diferit de diverse culturi ;percepția ei este determinată în mod clar de factori sociali,economici și culturali .

În adolescență se completează și se fixează programul eredetitar stabilit,se afirmă mult copii.

Tinerii de ambele sexe se simt,în această perioadă,atrași între ei,relațiile lor dobândind tot mai mult o motivație interioară.

Așadar trecerea prin adolescență diferă de la un individ la altu ,în funcție de sex , de mediu social și anumite circumstanțe speciale .

Adolescența este perioada explorării și exprimării sexualității .Mulți adolescenți,își încep viața sexuală în această perioadă,în cadrul său,în afara căsniciei .

Adolescenții ,mai ales cei romantici,sunt preocupați de dragoste,sunt curioși,au sentimente frumoase și pure. (Francoise Dolto,pg.65,2010)

Gândurile lor de viitor se îndreaptă spre o familie cu copii ,către idealurile profesionale și morale.

Din punct de vedere biologic, la baza atracției dintre tinerii de sex opus stă instinctual sexual.

În general ,bărbatul,datorită unui instinct sexual mai intens,se manifestă mult mai fățiș față de sexul opus.

Tocmai acest instinct trebuie educat și dirijat cu multă precauție și înțelegere

Maturitatea sexuală se caracterizează,în acest moment,prin dezvoltarea morfo-funcțională a organelor genitale interne și externe . Adolescentul are o labilitate crescută și este preocupat de el însuși.Acest lucru se simte mai mult la băieți decât la fete. ( Vasile Nițescu,pg.47,2008)

Băiatul nu mai face o selecție riguroasă a partenerei,ci se mulțumește cu satisfacerea rapidă a impulsurilor sexuale.

La polul opus , fata ,delicată și grațioasă,are instinctual sexual, slab dezvoltat,deși din punct de vedere morfo-funcțional el este mult mai precoce.

Pe fondul unei afectivități crescute,alegerea partenerului se realizează cu mai mult discernământ partenerului se realizează cu mai mult discenermânt.

Ea dorește de la bărbat vorbe frumoase și tandrețe ,mângâiere să aibă sentimental că este protejată.

În dragoste,școală a sentimentelor umane,există multe renunțări și , cu ajutorul mediului social și al familiei se definește comportamentul psiho-social și tero-sexual.

Stabilitatea unor legături între doi tineri de sex opus se face însă mai greu acum, deoarece tânărul adolescent poate avea prezente încă trăsături psihologice reminiscente din copilărie,un impuls sexual slab sau interdicții prea mari.

Acestea impun realizarea sa pe linia unei sexualități normale,ducând la o incidență crescută a masturbației sau a autoerotismului,manifestări frecvente dealtfel la adolescenți,în special la băieți.

Orientarea psiho-sexuală a adolescentului este determinată de o serie de cause,cum ar fi cele hormonale,ereditare, influența mediului familial și social cultural,gradul de instruire ,maturizare sexuală sau alți factori dobândiți prin experiența vieții .Merită să accentuez faptul că adolescenții formează un grup divers .

De exemplu,un băiat de 12 ani se află într-un stadiu diferit de dezvoltare față de unul de 18 ani.În mod similar,este diferit și de o fată de 12 ani,fără a se lua în seamă faptul că diferențele fizice sunt eventuale. (Francoise Dolto,pg.67,2010)

În anul 1932 , Karl Jung, în una din lucrările sale spunea că nimeni nu poate forma prin educație personalitatea pe care el însuși nu o are. Și nu copilul, ci numai adultul poate ajunge să aibă personalitate, rod pe deplin maturizat al realizărilor unei vieți trăite cu acest scop. Căci formarea personalității nu presupune nici mai mult nici mai puțin decât dezvoltarea optimă a unei ființe individuale, particulare, în toată deplinătatea sa. In nici un caz nu trebuie să uităm ce număr nesfîrșit de condiții trebuie să fie îndeplinite aici. Este nevoie aici de toată viața unui om, cu toate aspectele sale biologice, sociale și psihologice. (C.G. Jung , 2008)

Aceste rânduri surprind faptul că dificultățile de ordin fizic , emoțional sau mental ,cu care se confruntă orice adolescent , își au originea în cinci urmări importante (respingerea , abandonul , umilirea , trădarea și nedreptarea ).

Mediul de proveniență ,relația afectivă a adolescentului cu părinții săi ,în special cu mama ,sunt factori direct răspunzători pentru vindecarea acestora .

Prin adâncirea rănilor , de fapt adolescenți și adulți mai târziu ,ajung să-și creeze mai multe măști , pe care le folosesc pentru a se apăra împotriva suferințelor trăite , afrustrărilor acumulate ,dorind să ascundă de ei și de ceilalți ,ceea ce încă nu au putut rezolva . (Iolanda Mitrofan , 2008 )

Importanța măștii a fost creată în funcție de intensitatea rănii .Cu cât rana este mai semnificativă cu atâtadolescentul va avea mai mult de suferit ,fapt ce o obligă să poarte mai des una din măștile pe care le consideră responsabile pentru fiecare rană .

Adolescenții sunt deseori vulnerabili față de factorii de stres incluzând provocările cauzate de societate sau familie.

Aceste vulnerabilități ,la care se adaugă și carențele familiale ,pot duce la manifestarea comportamentelor riscante provocând de multe ori deteriorarea sănătății mentale sau emoționale . (Dubrovina I . 1990 )

Pe de altă parte unii adolescenți comunică de multe ori cu prietenii ( pe care încearcă să-i aibă) acordând atenție nevoilor stresante care intervin pe plan psiho-social.

Nu trebuie uitat faptul că lipsa controlului poate determina asupra adolescentului efecte negative în planul rezultatelor școlare sau a adoptării de comportamente deviante .

De asemenea lipsa afectivității parentale ca și consecință implicită a abandonului adolescentului, este de natură psihologică sau comportamentală .

Din punct de vedere psihologic devianța de comportament apare drept o abatere variabilă , mai mult sau mai puțin evidentă , a comportamentului , gândirii și identității adolescenților de la normalitatea psihică , adesea etichetată și sancționată .( Turliuc ,2007)

I.2.Mamele tinere si problemele lor

Orice om normal ,deci sănătos din punct de vedere fizic și psihic,are înclinația naturală de a iubi și de a fi iubit.Nu întotdeauna la dragostea oferită se oferă aceeași dragoste .

Problema adolescentelor gravid formează un complex aflat într-o continuă schimbare ,și în același timp , este necesară o mare atenție a modului în care sunt folosiți termenii respectiv din literatura de specialitate , atunci când aceștia sunt abordați ,deoarece nu întotdeauna reflectă realitatea și pot aduce serioase prejudicii psihice demnității acestora ,ținând cont de faptul că la vârsta de 12-17 ani aceststea sunt vulnerabile.

Din punct de vedere psihologic ,manifestările exterioare de conduită apar ca o modalitate de acțiune tipic umană influențată de însușirile temperamentale ale personalității.

Educația nu poate fi răspunzătoare decât de greșelile care favorizează un asemenea fenomen regresiv și aceasta ,mai ales,în cazul când anumite elemente morbid cu influență negativă direct nu se dezvăluie în constituția adolescentelor gravide.

După ce au născut ,adolescentele se simt singure , abandonate , neglijate , au personalități diferite,sunt anxioase,depresive prezentând încontinuu diferite tulburări de comportament .,și ce este mai rău că de multe ori , aceste tulburări se răsfrâng și asupra nou-născutului.(Osteried, P. 2003)

De menționat faptul că,în general multe adolescentele care au dat naștere la copii , la vârste fragede înainte de 18 ani ,s-au simțit neglijate,abandonate de familie și societate, au un risc crescut de a dezvolta afecțiuni psihice ,probleme emoționale sau abilități sociale deficitare.

Mamele adolescentele, nesprijinite de families au siocietate prezintă depresii ca urmare a inadaptabilității acestora la starea lor fizică și psihică.(Mircea Piticaru,pg.65,2004)

Insatisfacțiile repetate îl pot determina pe adolescent să caute un alt partener,chiar dacă,adeseori,nemulțumirile sale siunt rezultatul unei conduite proprii neadecvate .

Consecințele practicării sexului neprotejat sunt multiple 😮 sarcină nedorită,infecțiile cu transmitere sexuală ,inclusive infectarea cu HIV.

Multe adolescente au sarcini și copii sănătoși;ele nasc fără complicații și se bucură mai mult sau mai puțin de rolul de mamă.cu toate că starea de maturizare a corpului lor este suficientă pentru a permite apariția unei sarcini,unele adolescente nu sunt sufficient dezvoltate din punct de vedere psihic pentru o sarcină și o naștere normală.

Adolescentele gravide sunt mai predispose să sufere o eclamsie și să aibă un travaliu pathologic decât femeile care rămân însărcinate în jurul vârstei de 20 de ani.dar în cazul în care ele reușesc să depășească dificultățile unei sarcini din punct de vedere biologic , intervin factorii psihici , peste care nu multe adolescente pot trece.

În culturile în care căsătoria la o vârstă fragedă este obișnuită,sarcina la adolescență este,în general, bine vinetă și salutată în familie ,chiar dacă nu este o bucurie pentru adolescent în cauză.

Dacă sarcina apare în afara căsătoriei,sancțiunile sociale sunt severe ,de aceea avortul pare să fie singura modalitate de a evita rușinea și respingerea public.

Potrivit literaturii de specialitate ,cel mai mare procentaj de complicații cauzate de avorturi este întâlnit la adolescente,deoarece ele fac avorturi clandestine ,sau recurg la avort când seste înaintată,de unde se poate infiltra depresia postnatală , cu consecințe extreme de grave asupra psihicului acesteia.

Bebelușii născuți din adolescente sunt mai expuși riscurilor medicale decât cei născuți de femeile mature:la naștere ,ei pot avea o greutate mică ,se pot naște premature,iar rata mortalității perinatale este mai ridicată.

Când adolescentele rămân însărcinate ,în special la o vârstă foarte fragedă,ele se află într-o situație de risc ,fie în timpul sarcinii ,fie în timpul nașterii .

Tinerele adolescente gravid ,necăsătorite,sunt deseori response de familie ,de școală și societate.

O problemă derivă din altele :adolescentele care au copii nu își pot termina studiile ,tinerele cu copii au șanse mai mici să-și găsească un service ,iar dacă nu și-au terminat studiile ,dezavantajul de a dezvolta depresie postnatală , este mare.

Mai mult ,riscul decesului și înrăutățirii stării de sănătate a nou născuților mamelor adolescente este mai mare decât al copiilor născuți de mame mai în vârstă.Lipsa cunoștințelor și abilităților ,lipsa accesului la metodele contraceptive, inclusiv prezervativul ,ca și vulnerabilitatea față de contactele sexuale impuse , plasează adolescentul într-o zonă extrem de vulnerabilă .

Trebuie menționat faptul că atunci când ei sunt sprijiniți ,acceptă și depășesc problemele mai ușor , și cu toate acestea adolescentele sunt expuse riscurilor și presiunilor într-o mai mare măsură de părinți, de societate ,de școală, de prieteni și de partener .

Atitudinea de izolare dispare, este învinsă timiditatea,se caută societatea băileților,fata fiind convinsă că a descoperit iubirea veșnică.

În cazul în care băiatul privește această relație ca pe o nouă și posibilă aventură, finalul va crea o mare deziluzie pentru fată,prima dragoste rămânând astfel ca o simplă amintire .

Acum este momentul cel mai propice pentru ca familia, colectivitatea,să ajute la redresarea tinerei aflate în impas,să contribuie efectiv la integrarea în viață a acestora.

Echilibrul pierdut pentru moment va fi redobândit prin dorința de realizare în viață,în domeniul profesiunii alese .

Dezamăgirile sunt uneori puternice,având repercursiuni și pe plan social ,ducând la marginalizarea social a unor indivizi.

Neâmplinirea în dragostea ,în familie se poate repercuta asupra copiilor ,adolescent încercând,, îndrepta greșeala,printr-o viață în afara familiei.nestatornicia adolescenței într-o relație poate fi și rolul acuplării unor temperamente diferite sau al unor carențe educaționale și affective ,din copilărie.

Adesea egoismul, minciuna sufletească, desconsiderarea adolescentei ,ignorarea rolului ei de către partener ,duc la ruprură între îndrăgostiți ,iar dacă adolescent a rămas însărcinată trecând singură prin tot ceea ce implică o sarcină ,destrămarea relației este inevitabilă .

Este un fapt demonstrate că raporturile sexuale și sarcinile premature,pe lângă accidentele pe care le pot provoca,determină perturbarea procesului de învățământ,de pregătire multilateral a tinerilor ,inclusive prin obligațiile ce apar dintr-o eventual sarcină sau din îngrijirea copiilor.

Necesitatea biologic ignoră uneori realitatea vieții ,schimbând radical conduit în viața personal.

De aici se pune întrebarea :Ce înseamnă pentru o elevă instalarea gravidității?

În loc să reprezinte o bucurie,o împlinire a ființei sale,sarcina va fi trăită ca un coșmar.

Fata va încerca ,la început ,să scape de ea.

De multe ori tentativele de eliminare a sarcinii au fost fatale ori s-au soldat cu grave accidente,care și-au pus amprenta pe întreaga viață ulterioară a fetelor.

Căsătoria ar putea constitui singura rezolvare a situației create.Și se naște din nou întrebarea :Va fi însă fericită viața noului cuplu familial,întemeiat pe o rezolvare de moment a unui necesități biologice și nu pe baza unei cunoașteri temeinice?

Răspunsul se rezumă la faptul că experiența istorică a dat ,de mult ,un răspuns negative la această întrebare.

Căsătoriile de necessitate,effectuate forțat și în care apar și sarcini premature, nu rezistă timpului ,deoarece între doi oameni ce doresc a întemeia o familie , nu există numai instinctual sexual,ci și factorul psihic care este un element important al motivației sexual,ce se transpune în dragoste ,iubire ,afecțiune.

Nu trebuie uitat faptul că odată cu apariția sarcinii urmată de naștere , adolescentele sunt obligate de multe ori să renunțe la școală, sunt marginalizate de societate , de familie,de prieteni , fapt pentru care până la instalarea depresiei post natale nu este decât un pas .

Se spune că familia este nucleul societății , și în cazul adolescentelor care au născut înainte de vârsta de 18 ani , familia are un rol important pentru susținerea fizică și psică a acestora .

Insatisfacția,rezultată dintr-un comportament dezordonat ,o sarcină dusă la termen fără sprijinul moral al partenerului sau familiei determină deprimarea afectivă a relațiilor,dezamăgire ,irascibilitate sau tensiuni,degenerate în depresie postnatală.

Asemenea situații pot fi periodice sau permanente ,materializându-se în discuții,ceartă saudistrugerea cuplui fmilial.

Adolescentele care sunt în situații dificile au nevoie de consiliere și de susținerea comunității ,iar serviciile medicale nu pot realize acest lucru singure.

Ajutorul vine din parte părinților,profesorilor,consilierilor școlarilori.

Personalul medical trebuie să percepeapă semnele de anxietate și să știe cum să lucreze cu adolecentele aflate în criză,sau încotro să-I îndrume .

În scopul implicării adolescenților în menținerea stării bune de sănătate,serviciile trebuie să includă și educarea lor în mod corespunzător prin oferirea informațiilor de care au nevoie.

Sarcina la adolescență are consecințe negative nu doar asupra mamei copilului , dar și asupra comunității.

Mama necăsătorită și săracă,fără educație ,fără susținere morală și material ,fără susținerea pedagogilor sau a familiei , nu este capabilă să contribuie la dezvoltarea copilui său și a comunității .Din potrivă ,ea și familia ei devin o povară pentru societate.

Este în interesul comunității ca toate familiile , atât cele cu ambii părinți, cât și cele monoparentale –să fie viabile din punct de vedere economic , iar gravitatea la o vârstă fragedă nu determină în nici un caz acest lucru. (Francoise Dolto,pg.73,2010)

1.2 Efecte ( depresie si nu numai)

Prin natura sa ,psihicul este o formă specifică de reflectare,adică de recepționare și prelucrare de către organismul animal al stimulilor ( semnalelor) mecanici-fizici,chimici ,din mediul extern și intern .La om, psihicul atinge nivelul cel mai înalt de dezvoltare.

El se caracterizează,în primul rând,printr-o mare diversificare a componentelor și prin creșterea complexității conținutului reflectoriu .Funcțiile psihicului ca funcții informaționale,atribut al unei materii superior organizate ,realizează interdependența dialectică dintre substanță , energie și informație ,existentă la toate nivelele de organizare ale materiei .

Suportul de substanță al funcțiilor psihice este reprezentat de substratul anatomic ,histologic și biochimic al sistemului nervos uman . ( Paula Constantinescu ,Tamara Dobrin,L.Gavriliu ,pg.55)

Într-o analiză finală, psihicul uman pune în prim plan abordările particulare și combinate în tratarea diverselor probleme ,și , de asemenea , plasează o prioritate asupra acelor factori comuni .

Pentru a observa de unde derivă depresia postnatală, este bine de evidențiat aspecte teoretice în ceea ce privește depresia în termini generali.

Așadar depresia,este stare mentală, caracterizată printr-o cădere a tonusului psihic.

Depresia este definită ca o prăbușire a dispoziției, a acelui tonus afectiv bogat în toate instanțele emoționale și afective,care dă tonalitate stărilor sufletești .

Cu alte cuvinte personalitatea depresivă se caracterizează prin gânduri și comportamente depresive.

Dispoziția obișnuită este dominată de amărăciune,lipsă de bucurii,veselie și spontaneitate .

Are permanent un aer posomorât nefericit .Are o stimă de sine scăzută, simțindu-se fără valoare.

Factorii etiologici sunt luați în considerare numai pentru tulburări mintale cu substrat organic și pentru tulburările de adaptare ( reacții la stresuri psihosociali) deoarece îndeplinește perfct acordul general .

Studiile efectuate recent asupra originii bolii au fost canalizate spre cercetarea genetică .

Alte studii demonstrează că dezechilibrul controlului endocrine contribuie la apariția bolii .

Factorii genetici par a fi implicați în aproximativ 80 la % din cazurile cu formă endogenă bipolară la adult, jucând un rol mai puțin important (dar semnificativ) in formele unipolare.

Vârsta debutului a fost asociată cu o încărcătură familială mai mare.

Alți autori își bazează studiile vizând etiopatogenia depresiei pe înregistrarea funcțională și structurală a creierului și pe potențialele evocate.(Șt Nica Dumangiu și Lidia Dumangiu ,2006) .

Cunoașterea frecvenței și a caracteristicilor tulburărilor depresive în diferitele grupuri ale populației constituie baza pentru instruirea programelor de psihoigienă și psihoprofilaxie ( estimarea incidenței și prevalenței în raport cu variabilele de timp de spațiu și individuale : vârsta , sex , ocupație ,stare civilă,grad de instruire,etc ) .

Psihopatologia depresiei poate funcționa ca știință doar în măsura în care se instaurează o ordine epidemiologică reușind astfel să vizualizeze ceea ce este comun unor categorii de pacienți .

Sindromul melancolic întâlnit la pacienții depresivi realizează un vârf de patologie psihiatrică însoțit de o profundă modificare a persoanei în care interpretarea delirantă conferă marca de psihoză.

Tulburările afective sunt dominate de o depresie profundă ,asociată cu o durere morală penibilă și invadantă.

Se întâlnește sentimentul fricii de viitor și o polarizare a conștiinței spre trecut .

Toată atitudinea pacientului depresiv este un refuz general și teamă de ceea ce va deveni.

Dintre toate tulburările psihice grave,depresia este incontestabil cea mai răspândită în rândul populației.

Prevalența instantanee ( frecvența la o dată determinată) a depresiei a fost estimată în literatura de specialitate la aproximativ 10 % dinadolescente.

Boala bipolară apare la aproximativ 1 % din populație dar îi include și pe indivizii cu hipomanie și ciclotimie , procentul persoanelor care vor avea boala va fi de două ori mai mare .Perioada de risc pentru debutul bolii se întinde de la 15 la 60 de ani , dar cel mai frecvent boala debutează între 25 și 30 de ani .

Vârsta de debut este mai mică decât la tulburarea depresivă unipolară ( numai cu episoade depresive) care apare mare frecvent între 35 și 45 de ani .

Episoadele depresive sunt de obicei separate de perioade de normalitate ,și revin stabilind un ciclu de evoluție diferit de la caz la caz .

Dacă nu sunt tratate, durata de normalitate dintre episoade descrește progresiv .(Șt.Nica –Udangiu , Lidia Nica –Udangiu, 2003) .

.Anormalitatea fundamentală în tulburările de dispoziție este considerată schimbul dispoziției și afectului care sunt dominate în cazul tulburării depresive de tristețe și mâhnire .

Factorii de risc predispozanți care influențează incidența și prevalența stărilor depresive sunt :

Sexul –Atât psihozele afective ( bipolare și unipolare) cât și diversele tipuri de stări depresive sunt mai frecvente la sexul feminin.

Pentru explicația diferențelor dintre cele două sexe au fost formulate diverse ipoteze :

●prezența unor factori de eroare : consumul medical mai crescut la femei,longevitatea mai mare la sexul feminin,destăinuire verbală mai ușoară, depresia este mai frecvent ascunsă de bărbați deoarece o consideră ca o devalorizare a virilității ( poate fi o explicație pentru sinuciderile care sunt mai frecvente la sexul masculin) ;

● mascarea tulburărilor afective a bărbaților de consumul mai frecvent de alcool și droguri ( la sexul masculin se înregistrează un număr mai mare de tulburări psihice legate de alcool și de consumul de droguri) ;

●statutul mai împovărat al femeilor ( creșterea copiilor,gospodărire ,responsabilitățile mult prea mari pe care sunt nevoite să le rezolve de multe ori singure) și prin urmare ,posibilități mai reduse de combatere a stărilor depresive prin satisfacții profesionale;

●sensibilizarea mai mare a femeilor la diversele traume psihice ( familiale și extrafamiliale ,divorțuri,decese) ;

●rolul unor factori genetici și biologici ,etc

Adolescenta depresivă este un fel de antiistoric, ea trăiește în trecut și întoarce spatele viitorului căruia nu-i vede și nu-i poate descifra fețele .

Raportul cu trecutul este de hiperatașare ,însoțită de regrete ,remușcări , autoacuzări și deprecieri .El este intensificat numai ca să poată fi folosit ca un motiv de suferință .

În schimb viitorul este minimalizat și constituie un spațiu de proiecție pentru anxietate ,neliniște ,dorința intensă de moarte .Această anti-existență melancolică se retractează din viitor de existența normală ,caracterizată prin desprinderea de trecut și extindere în viitor .

Ea renunță astfel la marea funcție de echilibrare pentru sufletul omenesc reprezentată de speranță.

Toate acestea devin posibile pentru că instanțele superioare ale gândirii nu mai funcționează adecvat și concluziile apar la un nivel foarte simplu ,dominate afectiv ,catatimic.

Primele semne de deteriorare a sănătății mentale sau emoționale care pot apare la mamele adolescente sunt schimbările de dispoziție și comportament întâlnindu-se în mod frecvent depresia .

Din literatura de specialitate reiese faptul că modul de reacție al mamelor adolescente ,diferă de la caz la caz .

I.3.Depresia

Depresia,este starea mentală, caracterizată printr-o cădere a tonusului psihic.

Depresia este definită ca o prăbușire a dispoziției, a acelui tonus afectiv bogat în toate instanțele emoționale și afective,care dă tonalitate stărilor sufletești .

Cu alte cuvinte personalitatea depresivă se caracterizează prin gânduri și comportamente depresive.

Dispoziția obișnuită este dominată de amărăciune,lipsă de bucurii,veselie și spontaneitate .

Are permanent un aer posomorât nefericit .Are o stimă de sine scăzută, simțindu-se fără valoare.

Factorii etiologici sunt luați în considerare numai pentru tulburări mintale cu substrat organic și pentru tulburările de adaptare ( reacții la stresuri psihosociali) deoarece îndeplinește perfct acordul general .

Etiologia depresiei este sursa multor controverse, fiind socotită rezultatul unor factori psihologici și biologici.

În cazul simptomelor somatice, este foarte important de a cerceta prezența sau absența tulburării afective, emoționale independent de disfuncția somatică și a evalua interacțiunea dintre cele două, fără să uităm că disfuncția somatică poate ascunde disfuncția eomoțională.

Depresia este frecvent trecută cu vederea deoarece simptomele sunt socotite ca răspunsuri obișnuite la viața cotidiană sau la condiții medicale nespecifice ca hipotensiunea, hipoglicemia, anemia sau hipotiroidia.

Studiile efectuate recent asupra originii bolii au fost canalizate spre cercetarea genetică .

Rudele apropiate pacienților sunt de 10-20 de ori mai suceptibile de a dezvolta o depresie .

Alte studii demonstrează că dezechilibrul controlului endocrine contribuie la apariția bolii .

Factorii genetici par a fi implicați în aproximativ 80 la % din cazurile cu formă endogenă bipolară la adult, jucând un rol mai puțin important (dar semnificativ) in formele unipolare.Vârsta debutului a fost asociată cu o încărcătură familială mai mare.

Alți autori își bazează studiile vizând etiopatogenia depresiei pe înregistrarea funcțională și structurală a creierului și pe potențialele evocate.(Șt Nica Dumangiu și Lidia Dumangiu ,2006) .

Cunoașterea frecvenței și a caracteristicilor tulburărilor depresive în diferitele grupuri ale populației constituie baza pentru instruirea programelor de psihoigienă și psihoprofilaxie ( estimarea incidenței și prevalenței în raport cu variabilele de timp de spațiu și individuale : vârsta , sex , ocupație ,stare civilă,grad de instruire,etc ) .

Dintre toate tulburările psihice grave,depresia este incontestabil cea mai răspândită în rândul populației .

Prevalența instantanee ( frecvența la o dată determinată) a depresiei a fost estimată în literatura de specialitate la aproximativ 3 % din populația lumii

Într-un studiu efectuat la New Haven ,Weissman și Mayer au constatat stări depresive la 6,8 % din populație la un moment dat al anchetei ( adică la aproximativ o persoană din 15 ) ,iar un procent de 26,7 din totalul subiecților ( adică cel puțin o persoană din patru) suferise cel puțin o dată în viață de depresie .

Boala bipolară apare la aproximativ 1 % din populație dar îi include și pe indivizii cu hipomanie și ciclotimie , procentul persoanelor care vor avea boala va fi de două ori mai mare .

Perioada de risc pentru debutul bolii se întinde de la 15 la 60 de ani , dar cel mai frecvent boala debutează între 25 și 30 de ani .

Vârsta de debut este mai mică decât la tulburarea depresivă unipolară ( numai cu episoade depresive) care apare mare frecvent între 35 și 45 de ani .

Boala bipolară apare în mod egal la femei și bărbați ( M :F =1 : 1 ) în timp ce , în tulburarea depresivă unipolară ,raportul este în favoarea femneilor ( M:F =1:2) .

Episoadele depresive sunt de obicei separate de perioade de normalitate ,și revin stabilind un ciclu de evoluție diferit de la caz la caz

Dacă nu sunt tratate, durata de normalitate dintre episoade descrește progresiv .(Șt.Nica –Udangiu , Lidia Nica –Udangiu, 2003) .

Anormalitatea fundamentală în tulburările de dispoziție este considerată schimbul dispoziției și afectului care sunt dominate în cazul tulburării depresive de tristețe și mâhnire .

Plecând de la aspectele generale care caracterizeaztă depresia , în general, se poate spune că depresia postnatală este o tulburare afectivă extrem de severă.

Repartizarea în timp și arhitectura somnului sunt considerate ca o consecință a interacțiunii dintre pacemaker-ul circadian și un proces homeostatic de amplificare a presiunii de somn, dependent de durata stării de veghe anterioare, presiune ce scade în cursul somnului (modelul celor două procese).

Componenta circadiană a dispoziției urmează ritmul circadian al temperaturii corporale destul de strâns.

Vulnerabilitatea genetică și stresul influențează ritmurile circadiene și paternurile de somn, ducând la multe dintre simptomele caracteristice tulburărilor de dispoziție.

Ritmurile sezoniere și cele circadiene implică aceiași neurotransmițători socotiți ca importanți în depresie, astfel că modificările într-un sistem vor avea repercusiuni asupra celuilalt.

Este interesant de remarcat că nu numai simptomele depresive ci și răspunsul placebo sunt modulate sezonier .

Din punct de vedere medical , această condiție are manifestări emoționale care pentru moment sunt negative.

Literatura de specialitate menționează faptul că de-a lungul timpului , tot mai multe mame adolescente s-au confruntat cu depresia postnatală caracterizată prin diferite oscilații la nivel emoțional, deoarece se intalează în priumele 3 luni de la naștere .

Mama adolescentă prezintă oscilații la nivel emoțional ,semen de apatie , abandon , tristețe , fără a i se pune în mod normal diagnosticul de depresie postnatală.

Tot din literatura de specialitate menționez faptul că depresia postnatală dacă nu este diagnosticată și tratată la timp , poate duce la serioase complicații și consecințe pe termen lung.

Factorii de risc care contribuie la declanșarea depresiei postnatale sunt :

●Conflicte în relația de cuplu ;

●Evenimente traumatizante la care mama adolescentă ar fi fost supusă în perioada sarcinii ;

●Anxietatea sau depresia generală cu care mama adolescentă se confruntă;

●Ignoranța familiei , ținând cont de faptul de vârsta mică a mamei adolescente;

●Antecedente de depresie în familie;

●Adolescentele nu sunt pregătite să devină mame la vârste fragede de acea ele nu pot face față greutăților care impun , sarcina și venirea pe lume a nou-născutului;

●Faptul de a avea un nou născut la vârsta adolescenței , când colegele lor au alte preocupări, poate constitui un motiv serios de manifestare a depresiei postnatale.

Așadar mamele adolescente sunt , stresate , nepregătite să facă față situației,se simt izolate ,deprimate și totodată marginalizate .

Pentru majoritatea mamelor adolescente , neânțelegerea cu partenerii sau cu familie constituie un factor de risc pentru declanșarea depresiei postnatale .

Din punct de vedere clinic depresia postnatală este mult mai serioasă și persistentă decât stările de melancolie maternă.

Simptomele depresiei postnatale nu se diferențiează mult de simptomele depresiei majore.

Astfel spus , mama adolescentă trece printr-o etapă dificilă ,marcată în mare parte din tristețe, anxietate și dezorientare deoarece se simte singură, părăsită, marginalizată cu un nou-născut în brațe fără nici un sprijin moral sau financiar.

Toate aceste stări pot afecta buna funcționare a mamei în raport cu copilul , cu îngrijirea sau supravegherea acestuia .

Principalele simtome care declanșează depresia postnatală:

Sentimentul de tristețe și schimbărea stării de spirit ;

lipsa de energie;

gânduri negative disfuncționale;

reactivitate emoțională;

tulburări ale somnului ;

teama de a nu păți ceva nou-născutul după naștere;

sentimental de culpabilitate și confuzie;

indiferența totală față de nou-născut;

lipsa de interes față de nevoile copilului ;

neglijarea copilului;

stări frecvente de plans;

refuzul de al alăpta și ai face igiena;

stare de epuizare și lipsa speranței;

schimbări de apetit ;

vină și ura de sine ;

anxietate ,iritabilitate,neliniște;

dificultăți de concentrare;

gânduri sinucigașe și lipsa de concentrare ;

memorie slabă;

lipsa energiei și a motivației de a face lucruri de rutină;

dorința de a se pedepsi singură;

incapacitatea de a se bucura de viață;

sentimente de inutilitate și de vinovăție ;

complexele de inferioritate față de cei din jur.

De multe ori ,în depresia postnatală, simptomele pot avea și manifestări fizice:

apetit scăzut sau crescut ;

insomnia sau somnolență continuă;

scăderea sau luarea excesivă în greutate;

oboseală nejustificată și somnolență continuă;

dureri difuze .

Mamale adolescente au aspectul slab, sunt inhibate , scrupuloase fără siguranță , identificabil temperamentului depresiv , caracterizat printr-un complex de inferioritate paralizant .

Cauzele care contribuie la manifestarea depresiei postnatale sunt multiple , dar totuși trebuie amintite :

●Schimbările hormonale bruște la care este supusă mama adolescentă după ce a născut ;

●Lupta pentru a face față noilor schimbări , fizice și psihice ;

●Corelații între nivelul de prolactină și cauzele care pot duce la depresie postnatală ;

●Travaliul dificil;

●Existența unui episod depresiv în trecut sau existența unei tulburări affective în present;

●Probleme în familie;

●Nașterea unui copil cu handicap sau o infirmitate;

●Nașterea unui copil care necesită tratament de specialitate;

●Naștere înainte de termen;

●Nașterea unui copil premature cu o greutate mică;

●Nou-născutul cu probleme, aflat în incubator, poate fi de asemenea o cauză de declanșare a depresiei postnatale;

●Retrăirea unei pierderi anterioare (în special dacă înainte au existat avorturi spontane , sau nou-născuți sau sugari decedați din varii motive);

●Probleme maritale;

●Lipsa de receptivitate a partenerului ;

●Relație problematic cu propria mamă;

●Probleme de ordin social (lipsa de locuință,șpmaj, serioase dificultăți materiale);

●Renuțarea la studii sau la o carieră profesională în favoarea îngrijirii copilului .

Psihanaliza a adus vaste contribuții la descifrarea mecanismelor de apărare a eu-lui , incriminate în patologia depresivă.

Depresia postnatală poate îmbrăca diferite forme , de la ușoare până la forme tardive cu manifestări suicidale .

Depresia postnatală poate fi tratată de medicul curant și medicul psihiatru,psiholog,psihoterapeut .

Tratamentul precoce al depresiei postnatale au o mare importanță din mai multe motive:

● În primul rând riscul de suicid și suferința pe care o determină la nivelul întregii familii ;

●Impactul negativ asupra dezvoltării cognitive și emoționale a copilului

Tratamentul psihiatric vizează medicație adaptată nevoilor persoanei și stării în care aceasta se găsește pe când tratamentul medicamentos presupune medicamente anxiolitice (MEPROBAMAT , NAPROMTON ) și medicamente antidepresive (SULPIRID sau EGLONYL -50-100 mg ANAFIL 75-100 mg – antidepresive triclice activatoare) .

Se va ține cont de faptul că tratamentul medicamentos va fi recomandat atât pentru tratarea depresiei cât și pentru prevenirea recăderilor .

Perioada de tratament se poate extinde pe perioada a 6 luni consecutive deoarece ,odată instalată depresia postnatală, și netratată se poate menține pe o perioadă de 12 luni și poate chiar mai mult.Cel mai important rol , pentru tratarea depresiei postnatale o poate avea :

mediul ambient;

odihna fizică și psihică;

somnul,liniștea;

recuperarea fizică și o dietă adecvată.

Și totuși,trebuie avut în vedere faptul că medicamentele antidepresive trec în laptele matern .

Mama adolescentă trebuie să respecte anumite repere fizice ca urmare a consumului provocat de supravegherea și îngrijirea nou-născutului .

Tratamentul psihologic constă în consilierea mamei adolescente ( dar acest subiect v-a fi dezbătut în capitolul II al lucrării).

Psihopatologia depresiei postnatale poate funcționa ca știință doar în măsura în care se instaurează o ordine epidemiologică reușind astfel să vizualizeze ceea ce este comun la mamele adolescente.

Depresia postnatală întâlnită la mamele adolescente realizează un vârf de patologie psihiatrică însoțit de o profundă modificare a persoanei în care interpretarea delirantă conferă marca de psihoză.

Tulburările și destructurările conștiinței, chiar în forma lor mai simplă , afectează profound buna adaptare și integrare a mamelor adolescente de a se adapta la situația lor actuală,aceea de a da naștere unui nou născut înainte de a împlini 18 ani.

La mamele adolescente stările depresive sunt dominate de o delirare profundă, asociată cu o durere morală penibilă și invadantă.Se întâlnește sentimentul fricii de viitor și o polarizare a conștiinței spre trecut.

De asemenea tot la mamele adolescente accesul stărilor depresive reprezintă o amplă modificare patologică ce se repercutează asupra tuturor funcțiilor organismului.

Manifestarea depresiei postnatale a mamelor adolescente este un refuz general și teamă de ceea ce va deveni.

Psihopatologia depresiei postnatale poate funcționa ca știință doar în măsura în care se instaurează o ordine epidemiologică reușind astfel să vizualizeze ceea ce este comun unor categorii de mame adolescente.

Descrierea generală a depresiei postnatale se sprijină pe redarea unei amplificări generalizate a tuturor aspectelor vieții psihice, însuși sentimentul bazal de durată fiind prins în această creștere a stării interioare.

Tulburările afective sunt dominate de o depresie profundă ,asociată cu o durere morală penibilă și invadantă.

Toată atitudinea depresiei postnatale întâlnită la mamele adolescente este un refuz general și teamă de ceea ce vor deveni în viitor atât ele cât și nou născuții lor.

Adolescența are un profil psihologic particular,axat pe dificultățile menționate , mamele adolescente fiind un ambivalent al fenomenelor depressive.

Marii psihiatrii au descris starea depresivă postnatală ca fiind invadată și generalizată ,resimțită ca o durere morală repercutată intens asuăra întregii activități psihice și psihomotorii a mamelor adolescente, încetinind-o și inhibând-o.

Alunecarea progresivă spre depresia postnatală se realizează mai puțin exploziv ,mai lent ,mai insiduos.

Această lentoare a debutului se datorează și faptului că semnele prodormale și modificările preparatoare ale stării melancolice sunt mai ușor tolerate .

În plus nenumărate suferințe care apar ca minore ,cum sunt ,de pildă, insomnia sau tristețea cronică se întâlnesc frecvent fără să se convertească într-o stare de depresie . (Florin Tudose , 2008) .

Din această cauză starea de sănătate mamelor adolescente trece neobservată.

Caracterul endogenic determină ca de multe ori această stare să nu își afle nici o motivație suficientă și mecanismul endogen să fie singur invocat ca o explicație suficientă pentru respectiva transformare patologică a stării mintale.Trăsăturile orizontale sunt expresive pentru echilibru și calm .

Masca stărilor depresive ,la mamele adolescente, realizează un ansamblu ce nu poate fi confundat ,deoarece această expresie a tristeții se însoțește de inerție ,de un fel de concentrare centripetă ,de condensare ,de un fel de tensiune difuză în musculatura feței care întreține o nemișcare .

Privirea este ațintită înspre pământ sau în gol .Plânsul este frecvent,adolescenta,se vaită ,se lamentează ,își frământă mâinile .Rezultă din aceast ansamblu o inerție generală , un fel de inhibiție în tensiune .

Alteori musculatura este complet relaxată,ca a unui învins ,epuizat ,care a pierdut o întrecere ,a fost răpus în luptă ,a abandonat un efort steril și se lasă pradă stării de stupoare ,nemișcare ,de inactivitate totală . ( Florin Tudose, 2008).

Această dramatică prezentare a mamei adolescente depresivă reprezintă forma exterioară ,dar inerția și starea pantomimică se însoțește de inerție psihică ( paralizie psihică ) ,de răceală interioară și îndepărtare afectivă de viață ca și cum puterea ,bogăția,tensiunea de reflectare pe care o are realitatea ,s-a topit sau a dispărut .

Conștiința scade,devine inertă ,ca pânzele unei corăbii pe un ocean când nu suflă vântul ,și paralel cu această îngustare a mișcării vii a psihismului limbajul devine din ce în ce mai sărac și ajunge până la urmă să fie înlocuit cu mutism.

Tăcerea aceasta concentrat –dureroasă ,nu exprimă decât un singur lucru :

suferința morală ;

depresia profundă;

sentimentele chinuitoare de descurajare și dezesperare .

Pentru mama adolescentă trecutul nu mai reprezintă nimic,în timp ce viitorul nu-i folosește la nimic,decât,pentru a-și organiza cât mai rapid sfârșitul .

Acest fundal depresiv devine penibil prin componentele sale cenestezice propioceptive ,dar mai ales prin sentimentul de nenorocire , prin intensitatea de catastrofă morală pe care o trăiește mama adolescentă, convinsă fiind că nu-i poate oferi nou născutului nimic bun.

Această stare morală rezultă dintr-un sentiment general de nesiguranță , devenind un fel de nesiguranță organizată , dublată de un sentiment de neputință pentrru a întreprinde ceva menit să-o smulgă,să o ridice deasupra nivelului de prăbușire în care trăiește prin evidenta sa neproductivitate .( George Ionescu ,2005) .

Această situație o deranjează , o doare,în măsura în care singurul lucru care o atașează afectiv este propria ei suferință .

De aici rezultă pesimismul,prăbușirea posibilului care se închide ,se blochează și se transformă într-o dimensiune funerară .

Raportul cu trecutul este de hiperatașare ,însoțit de regrete ,remușcări , autoacuzări și deprecieri .El este intensificat numai ca să poată fi folosit ca un motiv de suferință.

În schimb viitorul este minimalizat și constituie un spațiu de proiecție pentru anxietate ,neliniște ,dorința intensă de moarte .Această anti-existență melancolică se retractează din viitor de existența normală ,caracterizată prin desprinderea de trecut și extindere în viitor .

Ea renunță astfel la marea funcție de echilibrare pentru sufletul omenesc reprezentată de speranță.

Trăsăturile și dispozițiile sufletești o descriu pe mama adolescentă ca fiind lașă, apatrică, indiferentă, trăind în lumea ei interioară , fără să-I pese de nou-născut , ceea ce presupune o reacție la o situație dată specifică .

Organizarea ierarhică implică predominarea unui sentiment, care va constitui motivul dominant ce dirijează întregul comportament spre un scop , subsumând pe toate celelalte ,realizând respectful adevărului .

Pierderea considerației față de sine însuși și față de oameni duce la dezagregarea caracterului și slăbirea voinței , făcând-o pe adolescenta mamă să treacă prin depresie postnatală.

Suferința depresivă, după ce a dat naștere unui copil, exprimă conflictualitatea intrapsihică a mamei adolescente , ca urmare a dificultății de a rezolva păroblema cheie a existenței individuale ;identificarea cu sine însăși , acea căutare permanentă de a realize idealul eului său .

Eșecul acestei identificări , ce duce la conflictul cu sine înasuși, este exprimat prin suferința deprresivă.

Existența mamei adolescente este copleșită dfe această conflictualitate deoarece duce la antrenarea relațiwei cu partenerul și în primul rand cu familia.

Un alt aspect al mamelor adolescente , subliniat de Kolb, o formează manifestările care frizează psihopatologia identității sexuale.

La mamele adolescente tulburările psihice pot surveni în afara oricărui accident cerebromeningeal prealabil.ele sunt consecința șocului emoțional,sechelelor organice ale nașterii sau complexului psihic rezultat din interpretarea suferințelor complicațiilor ,a consecințelor lor personale ,familial și sociale,a fricii de o nouă sarcină.Se pot întâlni adevărate psihoze depressive cu ideea de culpabilitate,stări anxioase,complexe sexuale,frigiditate .

O altă caracteristică elocventă a stării pihice a mamelor aolescente, în plină criză este fondul depresiv explicat de Kestemberg prin mecanismele imature de apărare și exprimat prin apariția sentimentului de depreciere ,culpă ,lipsa de stimă de sine .

După Widlocher ,trebuie luate în considerare trei situații pentru a aprecia comportamentul marginal al mamei adolescente .

●Capacitatea anturajului de a face față situației în care se află adolescent mama adolescent( presiunile și necesitățile sociale, interesul și toleranțe față de dezechilibrul adolescentului,capacitatea mediului cultural de a tolera aspectele patologice,calitatea schimbărilor affective și a comunicării între generații,acceptarea diferențelor care comport construirea propriei identități și o bună înțelegere a poziției ,mamei adolescente );

●Resursele mamelor adolescente pentru a face față crizei( în special aspectele ereditare,aspectele comportamentale, criza postnatală);

●Hazardul situațiilor și evenimentelor ( mamele adolescente fiind uneori victime ale unor anturaje negative sau a unor persoane adulte rău intenționate).

De multe ori ,așa cum subliniează Nagera,conflictul extern ester doar un poaravan în spatele căruia se manifestă conflictele interne pe care el le denumește conflicte de dezvoltare .

Un rol important ar avea,exagerările din partea anturajului care tind să,patologizeze manifestările ieșite din comun din perioada adolescenței,motiv pentru care clinicianul nu trebuie să se lase grăbit de punerea unui diagnostic,deoarece sensul actului medical trebuie să fie mai ales acela de a stabili posibilitățile evolutive.

Dintre cauzele inhibiției la mamele adolescente se notează :

●supraâncărcarea școlară ;

oboseala,metode educative inadecvate ( ținând cont de faptul că majoritatea timpului său trebvuie acordat copilului său);

●criticism și tiranizare;

discordanță între nivelul de aspirație impus de familie și posibilitățile psihofiziologice ale tânărului;

●numeroase pedepse fizice și psihice.

Debresse sistematizează cauzele inhibiției mamelor adolescente în următoarele categorii:

Cauze fizice:

oboseala și surmenaj

tulburări fiziologice și subalimentație

lipsă de somn și lipsuri materiale

locuință proastă și lipsă de igienă

greșeli în atitudinea mamelor adolescente față de proprii copii

Cause pedagogice și intelectuale ( în cazul în care acestea continuă procesul de învățământ după ce au născut):

programe supraîncărcate;

învățământ abstract,rupt de practică,

sancțiuni multiple

întreruperi fortuite al școlii cu rămâneri în urmă

schimbarea școlii sau a metodelor pedagogice

predare livrească și plictisitoare .

Cause afective și relaționale :

●lipsa de motivație pentru învățătură ȘI slăbiciunea eu-lui

●recurgerea la voință pentru aș continua activitatea școlară împotriva propriilor tendințe profunde

●lipsa de integrare în eu a motivațiilor activității școlare care face ca personalitatea să eșueze și să apară fenomenele de inhibiție

●depresia postnatală apare deci ca o lipsă de interes și motivație ceea ce duce la plictiseală ,tulburări de atenție,inadaptare la starea sa actulă aceea de mamă și elevă în acelașli timp.

Legat de aceste fenomene apare sentimentul de inferioritate ,,neîncredere în forțele proprii ,gelozia ,teama de marginalizare,șantajul afectiv față de părinți și profesori .

Tot debresse subliniează și importanța altor factori ca gelozia fraternă,certuri și neânțelegeri în interiorul familiei , odatăcu apariția noului membru ,sentimentul de insecuritate,situația în fața cărora mama adolescent reacționează prin agresivitate , culpabilitate ceea ce determină un mare consum de energie și duce la aparițiadepresiei postnatale .male consider că principal cauză a depresiei postnatale a mamele adolescente o constituie labilitate cafectivă care influențează procesele de gândire ,determinând gândire instabilă.

Aceste fenomene , care au coexistat în timp ,și care sunt însoțite în ăprezent de o angoasă care determină o gândire obsesională ,aderentă la obiect ,neeficace și debordantă în timp .

Eficiența raționamentului,se pierde ulterior prin lipsa de precizie și încredere,intervenind un baraj afectiv chiar atunci când este vorba de operații simple ceea ce îl conduce la eșec.

Starea de depresie care se declanșează îi determină refuzul de a intra în alte probleme .La mamele adolescente , depresia poate manifesta și gânduri sau chiar acte suicidale .

Mamele adolescente , care în urma unei depresii postnatale au gânduri suicidale prezintă un intens sens al deprivării affective și un simșământ profound de rejecție parenterală.

Uneori motivația constă în a provoca sentimental vinovăției datorită abandonului atât al ei cât și al copilului căruia i-a dat naștere.

Fredman ,Kaplan și Sadok, subliniează și ei faptul că suicidal în rândul mamelor adolescente , este legat de factori psiholohici,ostilitatea , disperarea,rușinea,vinovăția , dependența , lipsa de speranță, plictiseala , de fiecare dată fiind vorba de o intensitate intolerabilă sau insuportabilă și care ascunde o mare disperare .

La polul opus , Subrier sublșiniează că la mamele adolescente cu tendințe suicidale , tulburările mintale clasice sunt foarte rare, dar insistă asupra sindromului depresiv care deschide ușa suicidului .

În acest contextu , autorul recunoaște totuși că nu există sindroame depressive specifice pentru mamele adolescente, dar el introduce printer semnele depresiei postnatale fenomene marginale ca :

●Sentimental de vacuitate , de gol pe care adolescenta îl realizează în condițșiile mediului său social;

●Senzația lipsei de speranță;

●Apatia și lipsa oricărei ambiții;

●O slabă putere de concentrare .

●Nu este conștientă de faptul că este răspunzătoare pentru copilul căruia i-a dat viață;

●Lipsa de perspectivă pentru viitor , fiind conștientă de faptul că neavând studii , și cu un copil nu o va angaja nimeni.

Pointet subliniează că tentativele suicidale la mamele adolescente se poate produce în următoarele circumstanțe :

●Într-un climat depresiv sau situație conflictuală care nu se poate rezolva decât trecânds la actul propiu-zis;

●În urma nașterii apare fenomenul de recunoaștere și distrugere ca un fenomen imprevizibil;

●Recunoașterea morții ca pe un fenomen social, pentru că este convinsă că nu poate oferi nimic bun copilului născut;

●Ostilitatea mamei adolescente față de anturaj și nevoia de a determina la aceștia sentimente de culpabilitate;

Credința că în acest fel se va apropia de părinți săi , care au condamnat-o și pedepsito pentru faptul că a dat naștere unui copil , când ei de fapt aveau alte planuri de viitor pentru ea.

Înainte de a se instala depresia postnatală,mama adolescentă caută în familia sa de origine ,să fie acceptată și ea și nou născutul să fie înțeleasă ,iar greșeala de a fi mamă, să fie iertată.

Efectele depresiei postnatale asupra copilului pot avea efecte degenerative deoarece în această perioadă de apropiere emoțională și fizică ,nou-născuții pot fi foarte sensibili la modificările de dispoziție ale mamei.

Din literature de specialitate ,menționez faptul că ,în general, un nou-născut care nu primește nici o reacție ,poate percepe comportamentul mamei ca fiind un sentiment de respingere.

CAPITOLUL II

SERVICII SAU INTERVENȚII

II.1.Consilierea mamelor adolescente

Înainte de a aborda rolul propriu zis pe care îl are consilierea mamelor adolescente , trebuie să expun , câteva aspecte teoretice ,pe care le are aceasta.

Așadar ,consilierea este un proces de scurtă durată, prin care un specialist consilier oferă sprijin unei alte persoane (client) pentru a depăși problemele care țin de viața personală și pot avea efecte în cea profesională (lipsa de organizare, neâncredre în sine, dificulăți în luarea deciziilor etc).

Consilierea personalității de tip afectiv funcționează pe baza stabilirii unei relații interpersonale între client și psiholog sau psihoterapeut.

In cazul subiectului prezentat în această lucrare,consilierea are în atenție situația prezentă și problemele cu care se confruntă mamele adolescente, propunându-și să le ajute să rezolve anumite probleme de ordin psihologic, și să înlăturare simptomele declanșate de depresia postnatală.

In acest context, în ambele se folosesc trăsături negative de personalitate și stările depresive postnatale ale mamelor adolescente în scopul compensării celor mai slabe reprezentări având ca scop stimularea autoânțelegerii și autocunoașterii, importante în îmbunătațirea percepției și a imaginii de sine.

Consilierea personală sau terapeutică a mamelor adolescente se ocupă de problemele relaționale, adaptative și afective.

In funcție de domeniu și problematica în care se află mamele adolescente ,există mai multe tipuri de consiliere:

relația mamelor adolescente cu familia ;

probleme afective pe care le au mamele adolescente ;

relații interpersonale ;

probleme adaptative datorită cărora mamele adolescente

prezintă un risc crescut de îmbolnăvire (consiliere personală sau consiliere terapeutică )

In timp ce consilierea adoptă un model educațional al dezvoltării ființei umane, adresându-se unor structuri de suprafață ale personalității, psihoterapia adoptă un model medical.

Aceasta are ca scop realizarea unor modificări profunde în structura personalității, în special în sfera afectiv-motivațională și volițională, urmărind întărirea personalității și a sentimentului de sine pe care o au mamele adolescente.

Necesitatea unei consilieri eficiente în privința mamelor adolescente care doresc să se integreze din punct de vedere social la un loc de muncă , dar sunt refuzate, se poate dovedi mai mare dacă acolo unde factorii cauzali sunt prezenți de o manieră evidentă și sunt greu de depășit.

Alte caracteristici ale consilierii este cea proactivă în sensul că se focalizează pe activități de prevenire a comportamentelor problematice sau indezirabile ale mamelor adolescente care doresc să-și continue studiile .

Mai poate fi focalizată și îmbunătățirea unor aspecte din viața lor, cum ar fi comunicare efcientă minoră, imaginea de sine, modalități de a face față depresiei postnatale etc.;se ghidează după anumite teorii și după metode specifice.

Proiectul pentru abordarea comportamentală și abordarea psiho-dinamică este :

●electivă din punct de vedere al procedurilor de intervenție, pentru că

integrează și aplică principii și strategii specifice mai multor orientări;

●teoretice, în funcție de problema mamelor adolescente, pregătirea și stilul consilierului;

●este formativă, vizând mai ales prevenția unor comportamente neadaptative și învățarea acelor strategii care să faciliteze adaptarea efcientă la situațiile în care se află mamele adolescente;

●este informativă, deoarece furnizează mamelor adolescente datele necesare pentru a lua decizii;

●este suportivă, oferind mamelor adolescente cadrul adecvat pentru a-și

exprima emoțiile, confictele, dilemele legate de sine, lume, trecut, prezent sau viitor;

●este un proces ce facilitează identifcarea resurselor proprii pe care le au mamele adolescente ;

●pentru adaptarea la mediu și de soluționare a situațiilor problematice și potențează validarea resurselor acestora în lumea reală;

●implică principiul dezvoltării personale, astfel încât mamele adolescente care participă la procesul de consiliere și specialiștii în domeniu vor accesa multiplele resurse ale personalității lor,cum ar fi punctele slabe, interese, aspecte care vizează îmbunătățirea situației în care se află și strategii de a face față confictelor etc.;

●abordează emoțiile, cognițiile și comportamentele care împiedică dezvoltarea și adaptarea optimă a mamelor adolescente la cerințele cu care se confruntă.

Asistentul social va evalua situația mamelor adolescente și va cuprinde în demersul său serviciile destinate asigurării de integrare a acestora aflate în dificultate.

În cadrul demersurilor sale, asistentul social trebuie să țină cont de o serie de teorii psihologice și sociologice care clarifică anumite contexte sau care explică anumite reacții ale mamelor adolescente în vederea evaluării.

Relațiile de consiliere variază în funcție de cerere putând fi centrate pe aspect ale dezvoltării , pe formularea și rezolvarea unor probleme specifice ,luarea unor decizii ,controlul stărilor de criză , dezvoltarea unui instinct personal ,pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne ,ori pe îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți facilitând ,prin demersuri repetate ,ca mamele adolescente , direct implicate ,să facă față mai eficient manifestărilor depressive și sarcinilor vieții cotidiene cntribuind la îmbunătățirea calității vieții .

Relația dintre consilier și mamele adolescente trebuie să fie una de alianță ,de participare și de colaborare reciprocă ceea ce face posibilă exprimarea ideilor și sentimentelor în legătură cu o problemă ,oferind ,totodată ,sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale ,indentificarea unor partternuri valorice pe baza cărora se pot formula soluții.

Relația dintre consilier și mamele adolescente trebuie să fie o alianță, de participare și de colaborare reciprocă ceea ce face posibilă exprimarea ideilor și sentimentelor în legătură cu problema lor, oferind, totodată, sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale, în identificarea unor patternuri valorice pe baza cărora se pot formula soluții.

II.2.Metodologie și intervenții pentru copii părăsiți în unitățile sanitare

Problema copiilor părăsiți în unitățile sanitare formează un complex aflat într-o continuă schimbare ,și în același timp , este necesară o mare atenție a modului în care sunt folosiți termenii respectivi ,deoarece nu întotdeauna reprezintă realitatea și pot aduce serioase prejudicii psihice demnității umane . (Dumitrana. M. pg.69,1998).

În unitățile sanitare ,copii ,care de la naștere au fost părăsiți de familii au un viitor extrem de sumbru.

Literatura de specialitate menționează faptul că ,în general separarea de familie duce la repercursiuni triste care nu pot fi supuse reabilitării ,deși în multe cazuri , dezvoltarea intelectuală poate fi normalizată.

Motivele pentru care copii sunt abandonați în unități sanitare sunt variate :

●Vârsta mică a mamei.În cazul acesta abandonul este asociat cu mamele adolescente,ca efect al scăderii vârstei la care are loc începerea vieții sexuale;

●Starea civilă a mamei :

majoritatea copiilor abandonați provin din afara căsătoriei;

mamele se tem de repercursiunile psiho-sociale;

prejudecățile sociele au și ele o contribuție;

●Mame minore sau adolescente abandonate ,în momentul cănd sarcina devine evidentă;

●Mame minore sau adolescente fără venituri ;

●Mame minore sau adolescente fără locuințe ;

●Mame minore sau adolescente fără support moral și financiar;

●Mame minore sau adolescente cu probleme de relaționare;

●Mame minore sau adolescente care provin din familii cu mulți copii;

●Mame minore sau adolescente care trăiesc într-un climat dificil;

●Mame minore sau adolescente care au conflicte monoparentale sau conjugale;

●Mame minore sau adolescente care au proble me cu dependența de alcool;

●Ocupația mamei :

copii abandonați în unități sanitare cu mame studente;

copii abandonați în unități sanitare cu mame singure;

copii abandonați în unități sanitare cu mame cu mame fără loc de muncă.

Alte cause care vizează abandonarea copiilor în unități sanitare mai pot fi :

●Intenția preconcepută de abandon :

depresii postnatale ;

probleme de altă natură psihică;

boli cu transmitere sexuală.

●Starea nou-născutului :

complexitatea stării de sănătate pe care o prezintă copilul la naștere;

dacă este sau nu premature la naștere;

domeniul de proveniență a copiilor abandonați diferă în funcție de etnie.

●Sindromul postnatal poate constitui un factor de risc pentru abandonul copiilor în unități sanitare ;

●Dependența mamei de familie;

●Dacă mama este sau nu maltratată sau abuzată de familie.

Consecințele consilierii deficitare pot avea o reflectare negativă asupra mamelor care își abandonează copii în unități sanitare , iar când mamele sunt adolescente ,situația devine și mai grea pentru ele .

Literatura de specialitate menționează faptul că deși primesc suficientă hrană , unii copii abandonați în unitățile sanitare sunt subdezvoltați , prezintă, în multe cazuri grave sechele de rahitism , sau semene de anemii feriprive și carențiale .

Pornind de la experiența abandonului copiilor în unități sanitare sau de la modul cum a fost perceput și interpretat un copil abandonat ,trebuie sprijinit procesul de înțelegere a trecutului ca pe ceva care nu poate fi schimbat ci doar înțeles și acceptat .

Planurile de intervenție trebuie să fie corelate în funcție de nevoile și evoluția concretă a copiilor abandonați în unitățile sanitare.

Intervenția devine astfel o activitate suportativă ,de asistare precisă . (Prof.dr. Adriana Baban,Manual de Consiliere Educațională , 2001)

O perspectivă importantă axată pe efectele negative se bazează pe diminuarea sau eliminarea acestor intervenții focalizându-se pe :

●Valoarea activității autonome și valoarea unei relații afective privilegiate;

●Monitorizarea mamei imediat după naștere pentru ca relația mamă-copil nou născut să fie cât se poate de responsabilă.

●Întărirea sentimentului de liniște și securitate ;

●Serviciile nou create trebuie să asigure o schimbare a priorităților în ceea ce privește personalitatea mamelor cu copii nou -născuți;

●Asigură informare și consiliere pentru integrare familial și social a mamelor predispuse să-și abandoneze copii în unități sanitare;

●Asigurarea din partea unui specialist psiholog , a unei consultanțe pentru mame.( Adrian Păscuță, Mihaela Tomița ,Loredana Trancă, Formarea practică a viitorilor profesioniști în domeniul asistenței sociale , București , editura Coressi 2011);

●Cadrele medicale și specialiștii din domeniu vor asigura consiliere și sprijin pentru părinții ,pentru a preântâmpina abandonul copiilor în unitîți sanitare;

●Intervențiile trebuie să aibă o contribuție pozitivă în depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina abandonarea copiilor în unități sanitare;

●În cazul în care abandonul copiilor în unități sanitare este inevitabilă , intervențiile specialiștilor din domeniu vor găsi soluții pentru încredințarea copiilor ,astfel vor oferi ( în condiții extreme ) alternative temporare

●Intervenția specialiștilor din domeniu trebuie să prevină abandonarea relațiilor copil-părinte,deoarece devine o situație de stres generată de dezechilibre biologice și psihice,cu consecințe severe asupra dezvoltării copilului;

●Pentru copii abandonați în unitățile sanitare, instituțiile de stat reprezintă un factor important de stress,de aceea se intervenția factorilor de răspundere ,joacă un rol important pentru dezvoltarea fizică și psihică a acestora ;

●Se va avea în vedere reintegrarea ,în familia natural[ ,a copilului , părăsit într-o unitate sanitară;

●Diagnosticarea atât clinică cât și de laborator a sarcinii în asociere cu o consiliere elocventă în funcție de opțiunile pacientelor,în special dacă acestea sunt afolescente și sun predispose să-și abandoneze nou-născuții în unități sanitare;

●Identificarea directă a pacientelor fertile care aparțin categoriilor defavorizate și pregătirea lor psihică, în vederea prevenirii abandonului viitorului nou născut într-o unitate sanitară;

●Consilierea femeilor însărcinate din punct de vedere psiho- social și juridic,facilitând accesul la serviciile medicale de specialitate cu scopul de a preveni abandonul copiilor în unități sanitare ;

●Serviciile de specialitate intervin în promovarea programelor în ceea ce privește dreptul la viață și la o stare de sănătate cât mai bună a copiilor;

●Intervențiile fac parte din categoria serviciilor de prevenire care acționează pentru scăderea numărului de copii părăsiți în unități sanitare

●În vederea evitării abandonării copiilor în unitățile sanitare , intervențiile de specialitate asigură femeilor însărcinate (aflate în situații de risc) consiliere și acces la servicii medicale de specialitate.

●Un alt aspect important pe care îl au intervențiile de specialitate este acela de a identifica și monitoriza gravidele pe toată perioada sarcinii ,astfel încât aceasta să nu consider că este o sarciă nedorită,consecințele fiind acelea de abandon a nou-născutului în unitățile sanitare;

●Monitorizarea atentă de către factorii de răspundere (medic de familie , asistent social) a mamelor cu mulți copii pentru a preveni abandonarea acestora în unitățile sanitare;

●Pentru prevenirea abandonului copiilor în unitățile sanitare o responsabilitate important o are comunitatea locală ( dezvoltând și asigurând diversificarea serviciilor acesibile și de calitate)

Alte modalități de intervenție pentru prevenirea abandonului copiilor în unitățile sanitare pot fi similar cu cele amintite anterior:

●Servicii sociale în vederea reducerii riscului de abandon ,care poate consta în :

centre maternale;

centre de zi pentru protecția și ocrotirea mamei indiferent de vârsta acesteia ;

centre de consiliere pentru ambii părinții;

consilierea de calitate a gravidei;

centre pentru protecția mamelor și copiilor împotriva violenței domestic;

înființarea de cantine sociale.

●Servicii locale care sunt în măsură să diminueze abandonul copiilor în unități sanitare.

Contrar argumentelor expuse în acest subcapitol ,aș dori să evidențiez faptul că de multe ori copii părăsiți în unități sanitare ,își pot depăși ,mai târziu ,condițiile lor ,și prin eforturi și sacrificii , se pot integra (sau nu) în societate .

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele menționate în această lucrare , trebuie menționat faptul că fiind o ființă fragilă ,pentru o dezvoltare armonioasă ,mamele adolescente, în evoluția și devinirea lor au nevoie de sprijin și protecție continuă .

Asigurarea posibilităților și șanselor egale la formarea , educarea și perfecționarea culturii morale autoafirmarea ,problemele de educație și adaptare la mediul social ,au constituit obiectivele principale ale acestei lucrări

Concluziile sunt elocvente :

Pentru a evita apariția depresiei postnatale ,mamele adolescente care trăiesc în condiții deosebit de dificile sau se află în dificultate din cauza problemelor trebuie să li i se acorde o atenție deosebită;

Factorii de răspundere din domeniu ,trebuie să asigure protecția mamei și copilului , împiedicând astfel abandonarea copiilor în unități sanitare ;

În cazul în care copilul a fost abandonat ,instituțiile de specialitate trebuie

să satisfacă nevoile care stau la baza dezvoltării normale a acestuia;

Copii care au rămas fără îngrijirea părintească , fie temporar sau permanent ,trebuie îngrijiți și educați în instituții tip internat sub atenta supraveghere a tuturor factorilor de răspundere ( asistenți sociali , asistenți maternali , psihologi , psihopedagogi , medici , profesori , etc) deoarece instituționalizarea este văzută ca un remediu sau o rampă de lansare pentru rezolvarea , pe viitor a acestor copii .

Pentru o dezvoltare normală , fizică și psihică ,tandardele de îngrijire, trebuie să ofere și să satisfacă nevoile individuale ale copiilor .

Cu alte cuvinte , pentru a preveni abandonul copiilor ,trebuie să se acorde o atenție deosebit de important mamelor , în special dacă acestea sunt adolescente și nu beneficiează de support moral din partea familiei .

BIBLIOGRAFIE

VASILE NIȚESCU-Adolescența , Editura Nemira ,București, 2008

Dr.I.STRĂCHINARU-Dezvoltarea fizică și psihică a copilului ,Editura Universitară, București, 2008

RAYMOND BOUDOUN – Fenomene depresive , ed.Enciclopedică Română ,București ,2011

RODICA CIUREA CODREANU- Etica și Psihologia Familiei, ,Editura Polirom ,București , 2010

MIRCEA PITICARU-Copilul instituționalizat, Editura Didactică și Pedagogică, București,2004

FRANCOISE DOLTO-Psihologia copilului ,Editura Polirom ,Iași ,2010

FLORESCU. L., FRĂȚIMAN. L.-Ontogeneza dezvoltării în situații de abandon, Editura Fundației ”Andrei Șaguna”, Constanța,2000

MARIA NICOLETA TURLIUC -Psihologia Comportamentului Deviant ,București , Coressi ,2007

C.G. JUNG – Dezvoltarea personalității ,Editura Coressi ,București,2008

FLORIN TUOSE -Psihiopatologie și orientări terapeutice ,Editura Editura Geneze 2006

COSMIN GOIAN , Lorena Baciu ,Andreea Bârneanu, Manual de bune practice în asistența socială, Iași, Editura Polirom ,2010

PAULA CONSTANTINESCU ,TAMARA DOBRIN,L.GAVRILIU ,ȘT NICA DUMANGIU ȘI LIDIA DUMANGIU – Copilul abandonat, Editura Ando Tours, Timișoara, 2006

ADRIAN PĂSCUȚĂ, MIHAELA TOMIȚA ,LOREDANA TRANCĂ, -Formarea practică a viitorilor profesioniști în domeniul asistenței sociale , București , editura Coressi 2011

MITROFAN. I., CCIUPERCĂ C. Incursiune în psihosociologia familiei,Editura Mihaela Press, București,1998

BIBLIOGRAFIE

VASILE NIȚESCU-Adolescența , Editura Nemira ,București, 2008

Dr.I.STRĂCHINARU-Dezvoltarea fizică și psihică a copilului ,Editura Universitară, București, 2008

RAYMOND BOUDOUN – Fenomene depresive , ed.Enciclopedică Română ,București ,2011

RODICA CIUREA CODREANU- Etica și Psihologia Familiei, ,Editura Polirom ,București , 2010

MIRCEA PITICARU-Copilul instituționalizat, Editura Didactică și Pedagogică, București,2004

FRANCOISE DOLTO-Psihologia copilului ,Editura Polirom ,Iași ,2010

FLORESCU. L., FRĂȚIMAN. L.-Ontogeneza dezvoltării în situații de abandon, Editura Fundației ”Andrei Șaguna”, Constanța,2000

MARIA NICOLETA TURLIUC -Psihologia Comportamentului Deviant ,București , Coressi ,2007

C.G. JUNG – Dezvoltarea personalității ,Editura Coressi ,București,2008

FLORIN TUOSE -Psihiopatologie și orientări terapeutice ,Editura Editura Geneze 2006

COSMIN GOIAN , Lorena Baciu ,Andreea Bârneanu, Manual de bune practice în asistența socială, Iași, Editura Polirom ,2010

PAULA CONSTANTINESCU ,TAMARA DOBRIN,L.GAVRILIU ,ȘT NICA DUMANGIU ȘI LIDIA DUMANGIU – Copilul abandonat, Editura Ando Tours, Timișoara, 2006

ADRIAN PĂSCUȚĂ, MIHAELA TOMIȚA ,LOREDANA TRANCĂ, -Formarea practică a viitorilor profesioniști în domeniul asistenței sociale , București , editura Coressi 2011

MITROFAN. I., CCIUPERCĂ C. Incursiune în psihosociologia familiei,Editura Mihaela Press, București,1998