Consilierea comportamentului dispozițional -dezadaptiv [604272]

1
Universitatea din Bucure ști
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Specializarea: Asistență Socială
Anul II/ Seria I/ Grupa II

Consilierea comportamentului dispozițional -dezadaptiv

Profesor coordonator: Conf. Univ. Dr. Hanibal Dinu Dumitrașcu
Student: [anonimizat]

2
INTRODUCERE

Consilierea reprezintă ,,procesul prin care o pers oană, numită consilier, parcurgând
procedura de investigare, con ceptualizare, soluționare și imp lementare, oferă uneia sau mai
multor persoane -numite clienți – pach ete de soluții pentru problemele specifi ce (sub formă de
proiecte, programe ori componente/structuri de programe) împreună cu asi stența teh nică
necesară implementării acestora și trainingul de specialitate pentru asigurarea viabiliății,
perenității și derulării în continuare a programului/proiectului de c ătre clienți prin forțe
proprii”. (Burcu, 2004, p.33)
Mai exact, consilierea reprezintă procesul întemeia t pe o relație între consilier ș i
beneficiar pe baza careia se doreș te o soluționare a tuturor problemelor clientului , folosind
practici si tehnici adaptate nevoilor acestuia. În asi stența socială, consilierea este un proces
important bazat pe încredere, empatie, sociabilitate, autodezvăluire și capacitatea de a dialoga,
realizabil dacă asistentul social deține un spirit caritabil.
Lucrarea de față își propune să identifice anumite sincope ale adolescentului prin
raportarea la atitudinea părinților față de creșterea tânărului. Am ales această temă, deoar ece
reflectă realit atea socială a vremurilor prezente, fiind oglinda unei societăți angrenate într -un
stil de viață volatil și schimbător .
În cele ce urmează va fi analizat un caz definit de câteva concepte cheie ale consilierii
în asistență socială. Întregul proces este u n demers în dezvoltarea personală, consilieru l
împreună cu echipa acestuia având rolul de a ajuta beneficiarul să se descurce singur, să învețe
să evite și să depășească situațiile de criză cu care se confruntă în prezent. Pentru acest lucru
este nevoie ca de la început să se stabilească o rel ație bazată pe încredere reciprocă între
consilier și beneficiar. Încrederea se obține foarte greu și este influențată de factori precum
sinceritatea și autodezvăluirea, în lipsa acestora acest element cheie al consilierii fiind expus
pierderii.
În procesul de consiliere este foarte important să se identifice corect ca uza problemei,
motiv pentru care nu este suficient ca focalizarea să fie doar pe un singur aspe ct pe care îl
prezintă clientul. Este necesară o abordare holistică, o analiză a tuturor factorilor care au
determinat apariția situației problematice. Abordarea holistică este bazată pe capacitatea
consilierului de a dialoga, fiind foarte important ca specialistul sa fie dotat cu o doză de

3
empatie , care p resupune abilitatea de a te transpune în piele a respectivului individ. Acest lucru
presupune identifica rea corectă a sentimentelor greu de exprimat ale beneficiarului.
Sociabilitatea este o altă caracteristică importantă în procesul de c onsiliere, abili tate
deținută în mod obligatoriu de consilier pentru a realiza o muncă eficientă. Un dialog reușit
este dat de corelația între limbajul verbal și cel nonverbal , realizată de un bun consilier care nu
va avea trăsături precum: anxietate; frica de a int ra în contact cu oamenii ; personalitate
introvertită , trăsături ce dăunează procesului suportiv.
Din punct de veder e al teoriilor, acestea sunt ,, cadre conceptuale care le permit
practicienilor să gândească sistematic cu privire la dezvoltarea uma nă și la proc esul de
consiliere ” (Nelson – Jones, 2009, p. 33) . În rezolvarea cazului ne vom ajuta de abordările
teoretice ale școlii cognitiv -comportamentale care se fo cusează pe schimbarea
comportamentelor observabile. Acestea p romovează consilierea comportamentală pe ntru a
prezenta cum este influențată viața individului de modul în care gândește și cum își poate acesta
rezolva problemele prin puterea gândului. Școala cognitiv -comportamentală are la bază două
metode importante de soluționare a problemelor. Pe de o part e, terapia rațional -emotivă , creată
de Albert Ellis (1913 -2007), accentuează autoî ndoctrinarea clie nților cu gânduri negative, ce
duc la sentimente de inutilitate și acțiuni negative. Prin consiliere se dorește schimbarea
acestora și înlocuirea lor cu unele r aționale. Pe de altă parte, terapia cognitivă , creată de Aaron
Beck (1921 -), explică cum procesarea eronată a informației face clientul să ajungă la concluzii
greșite. Așadar, prin consiliere se încearcă educarea clienților în raport cu informația r eală și
corectă , precum și antrenarea abilităților de gândire prin exemplificarea realității sociale .
(Nelson – Jones, 2009 , pp. 35 -37)

4
CUPRINS

Cea de – a doua parte a lucrării prezintă un caz real pe care voi încerca să îl trec prin
etapele procesului de consiliere. O adolescentă de 18 ani, clasa a XII – a, în plină pregătire
pentru examenul de bacalaureat se prezintă cu atacuri de panică și anxietate. Povestește cum
încă din școala generală părinții îi spuneau că trebuie să aibă rezulta te excelente și că acest
lucru îi mulțumește extrem de tare. Mereu a fost comparată cu alții și foarte des i se spunea că:
”așa cum fata vecinului poate avea media 10 la toate materiile și tu poți! ”. Menționează că au
existat situații cand nu a avut note de 10, iar cand ajungea acasă tatăl ei o mustra aspru , o
compara cu ceilalți și chiar o bătea. A reuși t să treacă exa menul de capacitate în clasa
a VIII – a, dar cu greu s -a putut concentra la proba de la matematică , deoarece în timpul
examenului a început să plâng ă fiind foarte panicată, coniderând că a uitat to ate noțiunile
învățate . Toate aceste reacții și sentimente au izbucnit de la gândul că nu va reuși să treacă
examenul, iar tatăl ei va fi foarte supărat, rușinat și dezamăgit.
Ajunsă la liceu s-a confruntat din nou cu aceste probleme, materia fiind mai grea cu
fiecare an care trecea. Perioada tezelor era caracterizată de un grad înalt de presiune , stresul ș i
incapacitatea de a reține toate informațiile , o făceau sa se simtă inutilă, incapabilă și dep ășită
de situație. În clasa a X – a, din cauza unei note de 6 la biologie, s -a speriat foarte tar e la gân dul
că tatăl ei va reacționa foarte urât . Plânsul neîncetat, panica , au con dus către o serioasă cădere
de calciu, ajungând la spital. Părinții au conștientizat gravitatea situației și au înc ercat să discute
cu adolescenta. I -au explicat faptul că sănătatea sa este cu mult mai important ă și că nu i se va
întampla nimic , indiferent de notele obținute. Fapt adevărat, aceș tia au încetat în a mai pune
presiune, dar adole scenta nu a reușit să depășească teama eșecului . Un examen pentru ea
semnifică gând uri negative, ideea că nu poate învăța suficient, sentimentul că nu e ste capabilă
să treacă peste situațiile d ificile cu care se confruntă, uneori dorindu – și să dispară în acel
moment . Toate aceste stări conflictuale , suține adolescenta, sunt cauzate de faptul că nu vrea
să dezamăgească perso anele de lân gă ea. Aceasta mențion ează ca relația de comunicare dintre
ea și tatăl ei este slabă și tinde către a fi inexistentă.
Raportându -ne la cazul de mai sus, consider că cel mai bun mod de consiliere este
combinarea celui individual cu cel familial, pe de o parte cu persoana în cau ză, pe de altă parte
cu persoana în cauză și tatăl acesteia. Pentru ca procesul de consiliere să fie eficient trebuie

5
respectate anumite etape definitorii rezolvării și înțelegerii problemelor, procesul fiind unic
pentru fiecare clien t în parte, mulat pe nevoile acesuia.
1. Conștientizarea problemei este caracterizată de afirmații venite din partea
beneficiarului perecum: am o problemă , trebuie să fac ceva ca să depășesc situația în care mă
aflu. Este o etapă fundamentală pentru demersul s uportiv al co nsilierii, este mo mentul în care
bene ficiarul spune că îsi dorește schimbare, iar prin întărirea dorinței se cristalizează motivația.
Când clientul este conștient de situația în care se află, procesul de consiliere devine mult mai
simplu. Totuși, cele mai frecvente situ ații sunt cele în care persoana care necesită aj utor din
partea specialistului este lipsită de voință, consideră că se descurcă singură și că nu are nevoie
de ajutor . În acest caz, r olul c onsilierului este de nu -l părăs i pe beneficiar și de a -i oferi
posibilitatea reîntoarcerii în momentul în care acesta simte nevoia , deoarece autoritatea impusă
distruge procesul de reabilitare. În cazul de față, conștientizarea problemei este prezentă, fapt
ce duce la si mplificarea procesului suportiv, deoare ce adolescenta își cunoaște fricile și dorește
să le depășească.
2. Relația dintre consilier și beneficiar constă în ,, rapotul dintre consilier și client, în
care primul îl învață pe cel de -al doilea cum să achizițoneze conduite ef iciente și dezir abile din
punct de vedere psihosocial” (Dumitrașcu, 2012, p. 150). Este caracterizată de afirmații
precum: cred că acest consilier o să mă ajute . Relația este bazată pe încredere și străbate
întregul demers suportiv. Pentru a se con strui o relație eficient ă, consilierul trebuie să fie atent
la ceea ce îi mărturisește beneficiarul, trebuie să creeze o atmosferă prielnică procesului de
consiliere în care beneficiarul să se simtă sigur și confortabil în a- și exprima trăirile.
Specialistul trebuie să fie înțel egător, calm , cu interes vădit față de problemele clientului,
respec tuos. Este foa rte important să nu manifeste o atitudine superio ară și să nu judece persoana
prezentă la ședință, pentru a evita eșecul consilierii.
3. Motivația este definită de afimații din partea beneficiarului precum: cred că o să îmi
îmbunătățesc situația. Motiv ația este elementul interior ce trebuie ajutat să crească, este
motorul principal al dezvoltării noastre personale. În această etapă a consilierii, ea se
conturează cu ajutorul suportului venit din partea consilierului. Suportul c onstă în antrenarea
încrederii beneficiarului în propri ile forțe. Imaginea de sine și î ncreder ea sunt lucruri foarte
importante în ceea ce privește motivația. Consilierul trebuie să arate fa ptul că empatizează cu
beneficiarul, să -l susțină și să-i aprecieze evoluția. Demersul suportiv din partea consilierului
este favo rizat de oferirea de feed -back pozitiv, oferirea de suport, crearea sentimentului de

6
eficiență personală, toate acestea fiind posibile prin afirmații din partea consilierului precum:
eu înțe leg cât de greu ți -a fost să decizi să ceri ajutor . De menționat este faptul că afirmațiile
trebuie făcute doar atunc i când specialistul consideră că este necesar în evoluția clientului.
Consi lierul în asistență socială trebuie să fie un bun ascultător , care prin tehnici specifice și
interacțiuni în activitatea de consiliere, reușește să îl ajute pe beneficiar să își exploreze
problemele și în felul acesta să ajungă la o înțelegere asupra situ ației în care acesta se regăsește.
4. Conceptualizarea problemei este definită de afi rmații precum: problema mea nu este
obișnuită, dar este a mea și trebuie să o depășesc . În acestă etapă, specialistul trebuie să își
ajute clientul prin abordarea tuturor problemelor pe care le are, într -un mod holistic pentru o
eficacitate crescută. Acest lucru se face împreună cu persoana în cauză, iar consilierul trebuie
să asculte foarte atent soluțiile pe care le -a identificat deja beneficiarul pentru a evita situația
de a-i propune o soluție deja încercată și care , eventual a dat greș.
5. Explorarea problemelor – aici consilierul ident ifică resursele pe care le deține
beneficiarul în vederea implementării unor strategii de soluționare a situației de criză. De
obicei, această etapă este carac terizată de afirmații precum: văd că sunt o mulțime de căi de
acțiune pentru îmbunătățirea situației mele . Este mult mai eficientă îmbinarea strategiilor cu
metodele de lucru, toate acestea fiind adecvate potențialul ui beneficiar.
6. Selecționarea strategiei – în această etapă consilierul împreună cu beneficiaru l alege
calea corectă în vederea soluționării problemelor. În momentul găsirii strategiei
corespunzătoare, beneficiarul va afirma: consider că o să mă ajute și vre au să încerc .
7. Implementarea strategiei reprezintă procesul în care consilierul aplică strategia
identificată drept corespunzătoare nevoilor benefici arului, este momentul în care clientul
conștientizează eficiența sfaturilor urmate .
8. Evaluarea reprezintă e tapa în care se face o compactare a tu turor etapelor anterioare,
fiind o formă de analizare a elementelor investite în vindecarea clientului. Este momentul în
care beneficiarul afirmă faptul că: d eși modalitățile de soluționare a problemelor au necesitat
timp și efort, a meritat să încerc. Din această etapă beneficiarul învață cum să aplice pe viitor
tehnici favorabile soluționării problemelor sale și ceea ce trebuie evitat pentru a nu ac centua
situațiile de criză . La rândul său, consilierul învață ce trebuie puncteze sau nu pe viitor pentru
eficiența procesului suportiv.

7
În continuare mă voi raporta la abordăril e teoretice mai sus menționate și voi prezenta
procesul de soluționare a cazului prezent prin consilierea de tip comportamental și cognitiv .
Adepții punctului de vedere cognitiv -comportamental consideră că ,,menținerea unui
comportament patologic – dezadaptativ es te posibil la anumiți indivizi, deoar ece există o serie
de factori care fac posib ilă menținerea lor.” (Dumitrașcu, 2012, p.149)
La fel și în cazul de față , atacurile de panică, starea de anxietate, stresul, sentimentul de
inutilitate, neputința adaptării la situații dific ile sunt reacții hrănite d e frica de a eșua, de a
dezamăg i, frica de reacțiile tatălui.
În acest caz, consilierul asisten t social trebuie să dețină cunoștinte aprofundate
referitoare la termenii clinici precum depresia, anxietatea, atacul de pa nică, dar ș i să cunoască
tehnicile specifice acestui tip d e practică. ,,Consi lierul îi va explica, de exemplu, unui
adolescent care a avut un atac de panică modul în care funcționează anxietatea, îi va prezenta,
întocmai ca la școală, definiția și principalele simptome ale anxietății. Procedând astfel,
consilierul asi stent social clinician va acționa în mod direct asupra mentalului clientului său,
încer când să rupă rezistențele care îl împiedică să își privească rațional și realist propria situație,
respectiv convingerile și credințele defectuoase. Anxietatea și atacul de panică, p otrivit
punctului de vedere cognitiv -comportamental, sunt hrănite de sistemul și mecanismele de
gândire ale clientului.” (Dumitrașcu, 2012, p. 150)
Este bine cunoscut faptul că atacul de panică aduce cu sine și insuficiență respiratorie.
În cazul de față, adolescenta simte cum se sufocă , afirmă existența unui nod în gât, temperatura
corpului crește . Consilierul are sarcina de a o învăța cum să își controle ze respirația pentru a
evita senzația de sufocare. În primul rând , adole scentei trebuie să i se explice cum poate respira
lent (inspirație pe nas și expirație pe gură ), lucru ce trebuie efectuat ritmat. Pentru a respira
calm și a împiedica teama să crească, atunci când inspiră, adolescenta va număra până la 3 și
își va bloca aerul în plămâni până v a ajunge cu numărătoarea la 6 . Ulterior , va expira lent, pe
gură, numărând până la 12. În urma acestui exercițiu clienta ar trebui să se simtă mult mai
relaxată. (Dumitr așcu, 2012, p. 150 -151)
Pentru o eficiență mai mare în procesul suportiv și în rezolvarea tuturo r problemelor,
consider că este necesar să se combine consilierea individuală cu cea de familie. Consilierea
de familie de tip strategic se bazează pe terapia strategică a lui Milton Erickson. Aceasta
presupune studierea situației reale și exacte a benefic iarului unde specialistul trebuie să
stabilească un plan de intervenție personalizat și pliat pe nevoile acestuia, ținându -se cont de

8
situația socială. Obiectivul principal pe care și-l propune terapia strategică este depășirea
situației de criză cauzată de diversele etape ale vieții familiale. De fapt, ceea ce vrea să arate
această abordar e este cum problema clientului este generată de relații le interpersonale
defectuoase pe care acesta le are cu familia . Rolul c onsilierului devine acela de a oferi
membrilor familiei alternative corecte de comunicare. În abordarea strategică se pornește de la
premisa că situația problematică în care se află persoana și toate stările de anxietate și depresie
sunt cauzate de modul în care beneficiarul percepe lumea, iar din cauza convingerilor
dezadaptative acesta va ajunge să aibă o perceptie distorsionată despre sine si ceilalți , ajungând
să se ghideze în viață după principiul totul sau nimic. Așadar, consilierul asistent social
clinician urmărește să elimine situația de criză prin definirea clară a problemelor si obie ctivelor,
ca mai apoi să atribuie eficient sarcinile membrilor familiei în vederea rezolvării obstacolelor
și atingerii obiectivelor. (Dumitrașcu, 2012, pp. 156 -159)
Consilierea de familie de tip sistemic are la bază psihoter apia de familie implementată
de Murray Bowen. Scopul este de a se crea armonie și flexibil itate în comunicarea dintre
membr i familiei. Consilierul trebuie să introducă î n demersul suportiv toți me mbri familiei
aflați într -o situație dificilă , folosindu -se de tot potențialul lor. Pentru a depăși situațiile
conflictuale și a gestiona într -un mod corect situația familiei, specialistul trebu ie să dea do vadă
de tact, calmitate, empatie, să fie capabil s ă angajeze clienții într -un proces de destructurare a
relațiilor defectuoase de comunicare, dar și să interacționeze într -un mod c ât mai flexibil.
Scopul principal este acela de a produce schimbări în interiorul grupului familial. (Dumitrașcu,
2012, pp. 16 0-161)
Totodată, combinarea tehnicilor terapeutice reprezintă o modalitate mult mai eficientă
pentru a răspunde nevoilor beneficiarilor. Printre tehnicile specifice procesului de consiliere,
amintim: tehnica verificării semnificației termenilor – consilierul trebuie să se asigure că
beneficiarul a înteles corect situația în care se află; tehnica reatribuirii – uneori beneficiarii
atibuie greșit sensul experiențelor pe care le trăiesc, iar rolul specialistului este de a -i adresa
întrebări care nece sită răspunsuri realiste si adecvate situației sale; tehnica bar ometrului
stărilor afective – ideea este ca beneficiarul să -și măsoare stările emoționale pe o scală de la
0-100, unde 0 este starea de calm și relaxare, iar 100 re prezintă punctul critic la care poate
ajunge. Această tehnică ajută consilierul la înțelegerea situ ației exacte, dar și la o mai bună
înțelegere a propriilor trăiri de către client. (Dumitrașcu, 2012, pp. 154 -155)

9
ÎNCHEIERE

Consilierea este un procedeu complex, care în mod cert, servește persoanelor cu
probleme de integrare, de comunicare, de adaptare în fața unor situații limită, etc. Cazul mai
sus prezentat descrie o situație conflictuală la nivel familial, cu grave conseci nțe în plan
personal. Nevoile de libertate sentimentală, de autonomie educațională sunt îngrădite de reguli
și norme rigide de conduită școlară. Cazul a fost unul dificil, deoarece cauza se afla în
perimetrul părinților, care de cele mai multe ori, ar treb ui să fie un real suport pentru copii lor.
Deși părinții au conștientizat eroarea făcută, iar adolescentei i -au fost transpuse lucrurile în alte
circumstanțe de către aceștia, tânăra nu a putut asimila imaginea familiei nou create, fiind
traumatizată de mu strările violente ale tatălui său.
Din poziția de consilier, am încercat să înțeleg atitudinea tatălui, care și – a motivat
reacțiile pe baza faptului că tânara este singurul său copil și nu și -a dorit intrarea aces teia într –
un anturaj defectuos. Am încerc at să exemplific tinerei faptul că , deși total eronată, intenția
părinților săi era doar de a – i rezerva un viitor promițător. Notele și studiul său nu sunt derizorii,
ci servesc unei bune formări profesionale. Marea greșeală din acest caz a fost modalitat ea în
care tatăl său a materializat acest principiu general valabil, urmărit de către toți părinții.
Am reușit să îi modelez coarda temerilor și am ajutat – o în a înțelege faptul că notele nu
sunt un ultim grad al existenței noastre. Contează voința de a învăța și motivația îmbogățirii
spirituale prin etapele școlare. Cu toate acestea, rămân de rezolvat problema emoțiilor
necontrolate și îmbunătățirea stimei de sine, unde adolescenta încă manifestă slăbiciune.
Nu în ultimul rând, este de recomandat ca păr inții să înțeleagă, la rândul lor, faptul că
munca lor asiduă de înzestrare a propriului copil se încheie odată cu etapa „celor 7 ani de
acasă”, în continuare fiind vorba despre grija învățătorului, a profesorului, după caz. Ceea ce
le rămâne acestora este sprijinul necondiționat, sfaturile blânde în luarea decizilor și finisarea
lacunelor comportamentale ale adolescentului.

10
BIBLIO GRAFIE

1. Burcu, A. (2004), Managementul Calității vieții și Condiției Umane. Abilitățile
Consilierului , Cluj -Napoca, Editura MEGA.
2. Dumitrașcu, H. (2012), Consilierea în Asitență Socială , Iași, Editura Polirom.
3. Nelson -Jones, R. ( 2009), Manul de Consiliere , București, Editura Trei.