CONSILIERE SI INTERVEN TIE PSIHOLOGICĂ ÎN [622322]

1

CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIIN ŢE ALE
EDUCA ŢIEI
CONSILIERE ŞI INTERVEN ŢIE PSIHOLOGICĂ ÎN
DEZVOLTAREA UMAN Ă

TEZĂ DE DISERTAȚIE

Cluj-Napoca
2018

2
Universitatea “Babeș -Bolyai ” Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Psihologie

Relația dintre atașament, stima de sine și
anxietatea social ă

Absolvent: [anonimizat]
2018

3

Capitolul 1. Introducere
1. Anxietatea socială și stima de sine
1.1. Caracteristici la nivel subclinic
1.2 Prevalență și evoluție pe parcurs ul vieții
1.3 Factori de risc și modele teoretice ale tulburării de anxietate socială
1.3.1 Factori de risc și de protecție pentru anxietatea socială
1.3.2 Modele teoretice ale anxietății sociale
1.4. Conceptul de stimă de sine și corelatele acestuia
1.5. Relația dintre stima de sine și anxietatea socială

2. Atașamentul si relatia cu anxietatea sociala și stima de sine
2.1. Atașamentul și dezvoltarea acestuia din copilărie
2.2. Tipare stabile sau stiluri de atașament, măsurate pe parcursul vieții
2.3 Atașamentul și stima de sine
2.4 Atașamentul și anxietatea socială
2.5. Motivatie, obiectiv și ipoteze

CAPITOL 2. Metod ă
2.1 Designul de cercetare
2.2 Participanți
2.3 Instrumentele de m ăsurare
2.4 Procedura de lucru si analiza datelor

CAPITOL 3. Re zultate
CAPITOL 4. Discuții
CAPITOLUL 5. Concluzii

Bibliografie
Anexe

4

REZUMAT
Prin modelele internalizate ale atașamentului, conform teoriei lui Bowlby (1969),
copilul dezvoltă o reprezentare mintală a sinelui și a figurilor de atașament ce rămân
destul de stabile în timp. De asemenea, sistemul de atașament în sine poate fi privit ca un
sistem de reglare emoțională; prin reglarea proximității față de o figură de referință,
copilul își gestionează sentimentele de preocupare , distres sau anxietate. Stilu rile de
atașament formate în copilărie setează anumite patternuri de strategii adaptative sau
dezadaptative, care se referă și la modul de reglare al distresului emoțional.
Modelele interne de lucru par să aibă un rol decisiv pentru reacțiile pe care le are
copilul în situațiile în care este activata nevoia sa de siguranță, deoarece ele par să
acționeze asemeni unor scheme cognitive care ghidează selecția și interpretarea
informației din mediu, punându -și, în consecință amprenta asupra comportamentului. Î n
consecință, conceptul de modele interne de lucru este relevant atât pentru a înțelege
anumite tipare stabile de comportament ce caracterizează persoana în contextul activării
sistemului său de atașament (tipare care se reflectă în stilul de atașament al persoanei),
cât și pentru a înțelege relația dintre atașament și alte concepte care țin de dezvoltarea
psihologică a persoanei și de relațiile sale interpersonale.
În ceea ce privește natura atașamentului adulților, Bartholomew și Horowitz
(1991) (as cit ed in Liu et al., 2008) au conceptualizat patru stiluri de atașament la adulți și
ale așteptărilor pe care aceștia le construiesc, pornind de la modelele interne de lucru
despre sine și ceilalți, de la stima de sine și de la respectul față de celălalt. Sti lurile de
atașament au fost catalogate drept securizant și insecurizant (preocupant, evitativ,
temător). Indivizii cu atașament securizant au modele pozitive despre sine și despre
ceilalți; cei cu atașament preocupant au un model negativ despre sine și unu l pozitiv
despre ceilalți; cei cu atașament evitativ au un model pozitiv despre sine și un model
negativ despre ceilalți; iar cei cu atașament temător au modele negative atât despre sine
cât și despre ceilalți.
Rosenberg vede stima de sine ca fiind un con cept simplu, unitar, „sentimentul că
o persoană e suficient de bună” (Rosenberg, M. ,1989). Autorul menționează faptul că

5
stima de sine este, fie o orientare pozitiva, fie o orientare negativa a propriei persoane,
mai exact o evaluare de ansamblu a valorii propriei persoane. Astfel, stima de sine
reflectă gradul în care persoanele se acceptă și se valorizează, ceea ce le oferă un
sentiment de valorizare de sine, iar aceasta valoare poate fi orentata fie pozitiv, fie
negative . De aici si legatura cu atasamen tul.
Conform teoriei atașamentului (Bowby, 1969), individul dezvoltă pe baza
‘modelor internalizate’ anumite caracteristici în ceea ce privește interacțiunile sociale și
reglarea emotională. Michaelson, Kessler si Shaver (1997) au arătat că există o
conve rgență intre anxietatea socială dezvoltată la nivel clinic și dificultățile apărute în arii
precum încredere, probabilitatea de a depinde de altii și stima de sine, arii ce
caracterizează atașamentul adult în relațiile apropiate. Intr -un studiu făcut de E ng,
Hemberg, Shneier (2001) au fost comparate doua grupuri de indivizi, un grup care
prezenta simptome ale anxietatii sociale , dar la nivel subclinic și un grup care au fost
diagnosticati cu anxietate socială.
Grupul cu atașament anxios a prezentat mai p utin confort în relațiile apropiate,
mai puțină diponibiliate în a avea încredere în partener, o mai mare anxietate în faptul că
ar putea fi părăsiți sau abandonați de partener decat grupul care avea caracteristici la nivel
subclinic de anxietate socială. În ceea ce privește relațiile sociale cei cu anxietate socială
si cu atașament anxios au manifestat un distres mai mare și o frică de interacțiune
socială.
Prin această lucrare s -a dorit a se cerceta s tilul de atașament la adulti in relatie cu
stima de sine și anxietatea socială.
Un eșantion de 183 de participanți adulti au completat un chestionar online cu
trei scale ce măsurau: nivelul de atasament, nivelul stimei de sine si nivelul de anxietate
socială. Ipotezele au fost susținute. Rezultatele au fost in cooncordanță cu literature de
specialitate și au arătat că atasamentul securizant corelează pozitiv semniificativ cu stima
de sine și negativ semnificativ cu simptomele anxietății sociale.Apoi, că atasamentul
anxios corelează negativ semnificati v cu stima de sine și pozitiv semnificativ cu
simpotmele anxietății sociale. Și că atasamentul evitant corelează negativ semnficativ cu
stima de sine și pozitiv semnificativ cu simptomele anxietății sociale.

6
O replicare a studiului va fi necesară pentru a verifica dacă o diversitate mai mare
de participanți sau instrumentele de măsurare influențează în altă direcție datele
cercetării.

Cuvinte cheie: atașament, stima de sine, anxietate sociala.

7
ABSTRACT
Through the internalized m odels of attachment, according to Bowlby's theory (19 69), the
child develops a mental representation of self and attachment figures that remain fairly
stable over time. Also, the attachment system itself can be regarded as an emotional
regulation system; b y adjusting proximity to a reference figure, the child manages to feel
the feelings of distress, distress or anxiety. The attachment styles formed in childhood set
certain patterns of adaptive or disadaptive strategies, which also refer to the regulation o f
emotional distress.
Internal working patterns seem to play a decisive role in the child's reactions to situations
where its security needs are activated, as they seem to act as cognitive schemes that guide
the selection and interpretation of environmenta l information, consequently the imprint
on the behavior. Consequently, the concept of internal working patterns is relevant both
to understand certain stable patterns of behavior that characterize the person in the
context of activation of his attachment s ystem (patterns reflected in the person's
attachment style), and to understand the relationship between attachment and other
concepts related to the person's psychological development and interpersonal
relationships.
As regards the nature of adult attachme nt, Bartholomew and Horowitz (1991) (as cited in
Liu et al., 2008) conceptualized four styles of attachment to adults and the expectations
they build, starting from internal working patterns about oneself and others, from self –
esteem and respect to the oth er. Attachment styles have been categorized as securing and
insecure (preoccupying, avoiding, fearing). Individuals with secure attachment have
positive patterns about themselves and others; those with a preoccupied attachment have
a negative pattern about themselves and a positive one about others; those with an
avoidant attachment have a positive self -pattern and a negative pattern about others; and
those with fearful attachment have negative patterns about themselves and others. This is
the link with att achment.
Rosenberg sees self -esteem as a simple, unitary concept, "the feeling that a person is
good enough" (Rosenberg, 1965). The author mentions that self -esteem is either a
positive orientation or negative self -orientation, more precisely an overall as sessment of
the value of one's own person. Thus, self -esteem reflects the extent to which people are

8
accepted and valued, which gives them a sense of self -worth, and this value can be either
positive or negative.
According to the attachment theory (Bowby, 1969), the individual develops on
the 'internalized modes' certain characteristics in terms of social interactions and
emotional regulation. Michaelson, Kessler and Shaver (1997) have shown that there is a
convergence between socially developed social anx iety and the difficulties that arise in
areas such as trust, the likelihood of being dependent on others, and self -esteem, areas
that characterize adult attachment in close relationships. In a study by Eng, Hemberg,
Shneier (2001), two groups of individual s were compared, one group showing symptoms
of SOCIAL anxiety, but at a subclinical level and one group who were diagnosed with
social anxiety.
The anxious attachment group presented less comfort in close relationships, less
available to trust partner, gr eater anxiety in the fact that they might be left or abandoned
by the partner than the group with subclinical characteristics of social anxiety. As for
social relationships, those with social anxiety and anxious attachment have manifested a
greater distres s and a fear of social interaction.
Through this work, it was desired to look at the style of attachment to adults in
relation to self -esteem and social anxiety.
A sample of 183 adult participants completed an online questionnaire with
three scales tha t measured: the level of attachment, the level of self -esteem and the level
of social anxiety. The hypotheses were supported. The results were in co -ordination with
specialized literature and showed that the securing attachment correlates positively
positi ve with self -esteem and significantly negative with the symptoms of social anxiety.
Then, that anxious attachment correlates negatively significantly with self -esteem and
positively significant with the symptoms of social anxiety. And that avoided attachme nt
correlates negatively significantly with self -esteem and positively significant with the
symptoms of social anxiety.
A replication of the study will be required to check whether a greater diversity of
participants or measurement tools influence research data elsewhere.

9
Keywords: attachment, self -esteem, social anxiety.

10

INTRODUCERE
1. Anxietatea socială și stima de sine
1.1. Caracteristici la nivel subclinic
Tulburarea de anxietate socială este, potrivit ediției a cincea a M anualului de
Statistică și Diagnostic a Tulburărilor Mentale – DSM V (APA, 2013) încadrată în rândul
tulburărilor de anxietate. Una dintre modificările aduse față de edița anterioară se referă
schimbarea denumirii tulburării din fobie socială (DSM – IV-TR, APA, 2000), aspect
care reflectă o perspectivă mai largă asupra tulburării, care se poate manifesta într -o
varietate de situații sociale.
Astfel, pentru a primi diagnosticul de anxietate socială, persoana trebuie să
manifeste o teamă persistentă față de una sau mai multe situații sociale sau de
performanță, în care este expusă la situații nefamiliare sau la o posibilă evaluare din
partea celorlalți. În acestea situații, individul se teme de faptul că s -ar putea comporta sau
ar putea manifesta simptome de anxietate într -un mod stânjenitor sau umilitor. Potrivit
celui de -al doilea criteriu, expunerea la situațiile temute se asociază cu o creștere a
nivelului de anxietate, luând uneori forma unui atac de panică situațional. De asemenea,
persoana recunoaște f aptul că temerile sale sunt nerezonabile sau excesive. Situațiile
temute sunt evitate sau sunt suportate cu prețul unui nivel crescut de anxietate sau
distress. De asemenea, pentru diagnosticul de anxietate social a este necesar ca nivelul de
distress resim țit în situațiile de performanță sau interacțiune, anticiparea anxioasă sau
comportamentele evitative să interfereze semnificativ cu funcționarea persoanei în
domeniul academic, ocupațional sau cel al activităților și relațiilor sociale. Pentru
persoanele sub 18 ani, mai trebuie îndeplinit și un criteriu legat de durată, care este de 6
luni. În plus, stările de teamă sa u evitarea nu trebuie să se datoreze în mod direct efectelor
fiziologice ale unor substanțe, unei condiții medicale generale și, de asemenea , nu trebuie
să fie explicate mai bine de alte pobleme de sănătate mentală (APA, 2013).

11
1.2. Prevalență și evoluție pe parcursul vieții
Rezultatele unei anchete epidemiologice naționale cu privire la consumul de
alcool și tulburările asociate pe un număr de 4 3.093 de adulți arată că prevalența
tulburării de anxietate socială, definită după criteriile DSM IV este de 2,8% pentru un
interval de 12 luni și de 5% pe parcursul întregii vieți (Grant, Hasin, Blanco et al, 2005).
În același timp, datele rezultate din r eplicarea anchetei naționale cu privire la
comorbidități (Kessler, Chiu, Demler et al., 2005) arată o prevalență de 6,8% în populația
adultă a Statelor Unite pentru o perioadă de 12 luni și o prevalență de 12,1% pe parcursul
întregii vieții, un număr de 29 ,9% dintre cazuri fiind evaluate ca severe. La rândul lor,
Fehm, Peliosso, Furmark și Wittchen (2005) oferă o sinteză comprehensivă a studiilor de
specialitate realizate în mai multe țări europene. Potrivit rezultatelor, prevalența pe
parcursul întregii vi eți ia valori între 3,9% în Belgia (Asseau et al., 1999), până la 13,7%
în Norvegia (Kringlen et al., 2001).
Studiile realizate în Statele Unite și în Europa converg spre ideea că vârsta de
debut a tulburării este una timpurii, la începuturile adolescențe i, media situându -se în
jurul vârstei de 15 ani (Grant, Hasin, Blanco et al, 2005), 13 ani (Kessler, Chiu, Demler et
al., 2005) sau între 12 și 16.6 ani (Fehm, Peliosso et al., 2005). De asemenea, studiile
converg înspre ideea unei scăderi a prevalenței pe parcursul înaintării în vârstă, ceea ce
înseamnă că simptomele anxietății sociale ating apogeul în perioada tinereții, urmând ca
cel puțin o parte dintre acestea să se remită în timp. Pe de altă parte, însă, tulburarea apare
ca o condiție cronică, cu o du rată de viață de cel puțin 10 ani (Davidson et al., 1993) sau
de 16,3 ani (Grant et al, 2005). Mai trebuie menționat faptul că cele mai multe dintre
persoanele care suferă de tulburare de anxietate socială nu primesc tratament pentru
condiția lor sau prime sc destul de târziu în raport cu momentul de debut al tulburării,
atunci când manifestările sunt deja instalate. Astfel, potrivit lui Grant și colab. (2005),
vârsta medie la care persoana primește primul tratament este de 27,2 ani, adică la
aproximativ 12 ani de la vârsta medie de debut a tulburării.
1.3. Factori de risc și modele teoretice ale tulburării de anxietate socială
1.3.1. Factori de risc și de protecție pentru anxietatea socială
Studiile epidemiologice raportează, de asemenea, și câteva date sociodemografic e
cu privire la factorii de risc și cei de protecție pentru dezvoltarea anxietății sociale. Astfel,

12
Grant și colab. (2005) enumeră printre condițiile de risc ale anxietății sociale în, în Statele
Unite ale Americii, vârsta tânără, venitul scăzut și rasa amerindiană, în vreme ce sexul
masculin, rasa afroamericană, asiatică sau hispanică sau rezidența în arii mai populate, ar
reprezenta predictori negativi ai anxietății sociale. Rezultate similare sunt observate și de
căte Fehm, Peliosso și colab. (2005), î n sinteza studiilor europene, care enumeră printre
predictorii anxietății sociale statutul socio – economic scăzut și situația financială precară,
lipsa unui loc de muncă sau nivelul educațional scăzut (Degonda & Angst, 1993 ;
Wittchen et al., 1999).
1.3.2. Model e teoretice ale anxietății sociale
Potrivi modelelor cognitive ale anxietății sociale, pentru debutul, evoluția și
menținerea în timp a tulburării sunt relevante procesările informaționale în care se
implică persoana, atât atunci când se găsește în situați a socială propriu -zisă, cât și
anterior și posterior acesteia. Astfel, unul dintre cele mai coprehensive modele ale
anxietății sociale este cel propus de Clark și Wells (1995 ; Clark, 2001). Potrivit
modelului, într -o primă etapă, pe baza experiențelor tim purii, persoanele dezvoltă o serie
de asumpții cu privire la propria persoană și la lumea lor socială. În cazul persoanelor
caracterizate de anxietate socială, asumpțiile disfuncționale se pot încadra în trei
categorii. În primul rând, persoana poate avea anumite standarde excesive cu privire la
performanța sa socială – de exemplu, poate să considere că nu trebuie să manifeste
niciodată semne de slăbiciune sau că trebuie să se spună întotdeauna lucruri interesante și
fluente, să aibă în permanență ceva inter esant de spus. O a doua categorie de credințe
relevante pentru anxietatea socială sunt cele condiționale, care se referă, în special la
consecințele pe care le -ar putea avea încălcarea asumpțiilor listate mai sus, adică efectele
la nivel social ale faptulu i că persoana nu reușește să se comporte întotdeauna la nivelul
propriilor standarde de performanță. De exemplu, persoana ar putea să creadă că, dacă nu
este capabilă să spună întotdeauna lucruri interesante sau inteligente, ceilalți ar putea -o
considera p roastă sau plictisitoare. In a treilea rând, sunt relevante credințele negative
necondiționale referitoare la propria persoană, cum ar fi de exemplu, gândul că persoana
este ciudată, diferită, incapabilă de a atinge un nivel dorit de performanță.
Aceste c redințe sunt anterioare intrării într -o situație socială specifică, dar ele își
pun amprenta asupra modului în care individul procesează situația respectivă. Astfel,

13
situațiile sociale au tendința de a activa aceste asumții în cazul persoanelor cu anxietat e
socială, iar activarea lor va duce într -o primă etapă la perceperea situației sociale ca fiind
una periculoasă. Potrivit modelului (Clark & Wells, 1995) un factor esențial în
declanșarea simptomelor de anxietate socială este procesarea sinelui ca un obie ct social.
Astfel, atunci când simt că se află în pericol, persoanele care suferă de anxietate socială
își focalizează în mod pregnant atenția asupra propriei persoane și asupra monitorizării
detaliate a propriilor comportamente, inferând apoi, de la acest e monitorizări, idei
referitoare la felul în care consideră că ar fi percepuți de către cei din jur. Principala
problemă legată de aceste inferențe este că se bazează într -o mare măsură pe o informație
autogenerată (adică pe modul în care persoana se perce pe pe sine, în condițiile focalizării
maxime asupra propriului comportament) și nu beneficiază de un feedback real din partea
celor din jur. În acest context, individul pleacă de la propriile sale trăiri anxioase pentru a
infera faptul că cei din jur îl pe rcep ca fiind anxios ; de asemenea, persoanele au adesea
imaginea mentală a propriei persoane, așa cum ar apărea în fața celorlalți însă, această
imagine este mai degrabă o proiecție a propriilor temeri decât rezultatul unei cunoașteri
reale a perspectivei celorlalți. Concluzia este aceea că starea emoțională negativă crește
ca urmare a acestei focalizări asupra propriei persoane.
Un alt element component al modelului cognitiv al fobiei sociale este reprezentat
de comportamentele de siguranță. Acestea pot cuprinde atât comportamente operante
propriu – zise, cât și acte mentale, menite să prevină sau să minimizeze un eveniment pe
care persoana îl evaluează ca fiind extrem de negativ într -o situație socială. Aceste
comportamente de siguranță, însă, deși se po t dovedi eficiente pe termen scurt, sunt
susceptibile de a produce pe termen lung, efecte negative. De exemplu, dacă o persoană
se simte anxioasă în legătură cu o prezentare pe care urmează să o susțină în fața clasei,
ea poate încerca să învețe pe de ros t întreg textul prezentării, pentru a se asigura că nu
spune nimic inadecvat. Acest lucru poate să îi asigure pe moment succesul, dar, în același
timp poate să aibă și efectul opus, cei din jur sesizând faptul că persoana nu se exprimă
liber și, eventual, inferând chiar prezența unor simptome de anxietate, adică exact
aspectul de care se temea persoana în primul rând ; de asemenea, un eventual succes
obținut prin utilizarea comportamentelor de siguranță poate constitui o întărire pentru

14
utilizarea pe viitor al acelorași comportamente de siguranță, fără a garanta succesul
acestora. ( ….)
1.4. Conceptul de stimă de sine și corelatele acestuia
Stima de sine este un co ncept studiat pe larg, având o utilitate foarte mare în
domeniul clinic (Macines, 2006; Karpowicz, Skärsäter și Nevonen, 2009; Iorgulescu,
2010; etc.), educațional și chiar în domeniul psihologiei muncii și organizaționale (ex.
Rank, Nelson, Allen și Xu. 2009).
Rosenberg vede stima de sine ca fiind un concept simplu, unitar „sentimentul că
o persoană este suficient de bună” (Rosenberg, 1965, pagina 31, în Tafarodi, Milne,
2002, pagina 445). Autorul menționează faptul că stima de sine este, fie o orientare
pozitiva, fie o orientare negativa a propriei persoane, mai exact o evaluare de ansamblu a
valor ii propriei persoane. Astfel, stima de sine reflectă gradul în care persoanele se
acceptă și se valorizează, ceea ce le oferă un sentiment de valorizare de sine, iar aceasta
valoare poate fi orentata fie pozitiv, fie negativ. „Stima de sine fluctuează mult ca răspuns
la evenimente bune sau rele, cu atât mai mult cu cât acele evenimente sunt condiționate
de valoarea de sine” (Crocker, Brook, Niiya și Villacorta, 2006, 278).
Stima de sine și autoeficacitatea
Bandura (19 86) explică că autoeficiența percepută implică judecăți asupra
capacităților personale pe când stima de sine este centrată pe judecăți de valoare a sinelui
(Brown și col., 2001, p.1043). S -ar putea spune că eficiența de sine este o noțiune
subordonată stimei de sine. Poți avea o stimă de sine ridicată, dar o eficiență de sine
scăzută privind un anumit gen de activitate (Iluț, 2001, p. 76).

1.5. Relația dintre stima de sine și anxietatea socială
Mai multe studii converg spre ideea unei asocieri între stima de sine și anxietatea
socială, atât în râ ndul copiilor și al adolescenților, cât și în rândul adulților. Astfel, Iancu,
Bodner și Ben – Zion (2014) într -un studiu asupra a 30 de subiecți recrutați din populația
generală, au arătat că persoanele cu un nivel crescut al anxietății sociale sunt, în ac elași
timp, caracterizate de un nivel mai scăzut al stimei de sine și de un nivel mai ridicat al
dependenței și al autocriticismului. La rândul lor, Ahmad, Bano, Ahmad și colab. (2013)
au studiat un eșantion de 210 adolescenți pakistanezi, cu vârste cuprin se între 16 și 19

15
ani. Rezultatele au arătat corelații semnificativ negative (r= -0.418, p< 0.001) între stima
de sine și anxietatea socială; relația dintre cele două concepte rămâne una semnificativă
după ce este controlat efectul genului, al vârstei și a l venitului lunar al familiei.
Rezultate similare sunt obținute și pentru anumite categorii mai specifice de
persoane. De pildă, Liaqat și Akram (2014) au investigat un eșantion de 150 de persoane
cu handicap, cu vârste cuprinse între 18 și 15 ani și au confirmat existența unei asocieri
negative între stima de sine și anxietatea socială (r= 0.31, p= 0.000).
Nu toate studiile însă, au identificat asocieri semnificative între cele două
concepte. Unul dintre aceste excepții este studiul condus de Yousaf (2 015) ca, pe un
eșantion de 100 de studente a identificat o corelație negativă între stima de sine și
anxietatea socială, dar sub pragul de semnificație statistică.
Unul dintre posibilelele mecanisme explicative ale relației dintre stima de sine și
anxiet atea socială este oferit de modelul sociometric al stimei de sine (Learz, Tambor,
Terdal et al., 1995). Potrivit acestuia sistemul stimei de sine monitorizează reacțiile
celorlalți și averizează persoana cu privire la posibilitatea excluderii sociale. Rezu ltatele
mai multor studii susțin predicțiile teoriei. Astfel, se pare că evenimentele care își pun
amprenta asupra stimei de sine sunt cele care se leagă în același timp și de credințele
referitoare la acceptarea sau respingerea din partea celorlalți. De a semenea, stima de sine
se asociază cu sentimentul de apartenență, de includere într -un anumit grup, rezultat
congruent cu ideea că o stimă de sine crescută reprezintă un factor de protecție pentru
dezvoltarea axietății sociale, deoarece se asociază cu idee a de includere, de apartenență.
În termenii modelului cognitiv – comportamental al anxietății sociale discutat
anterior (Clarks & Wells, 1995) stima de sine poate fi pusă în legătură cu credințele
necondiționale negative cu privire la propria persoană. Cu alte cuvinte, o stimă de sine
scăzută, definită prin tendința de evaluare globală negativă a propriei persoane ar
reprezenta un factor de vulnerabilitate cognitivă în fața anxietății sociale, luând forma
concretă a unor credințe generale negative referito are la sine.

2. Atașamentul si relatia cu anxietatea sociala și stima de sine
2.1. Atașamentul și dezvoltarea acestuia din copilărie

16
Teoria atașamentului își are punctul de plecare în studiile și modelele elaborate de
către John Bowlby (1969, 1980) și Mary Ai nsworth (1968). Bowlby (1969) a dezvoltat
teoria sa asupra atașamentului în contextul activității sale ca medic psihiatru în cadrul
clinicii Tavistock și la Clinica pentru îngrijirea copiilor din Londra, unde a lucrat în anii
1940 – 1950 și a avut prilejul de a observa interacțiunile dintre părinți (în special mame) și
copiii și efectele acestora. Deși format în modelul psihanalitic, una dintre cele mai
importante observații pe care le -a făcut Bowlby se leagă de importanța tiparelor de
interacțiune familiale concrete pentru comportamentul și pentru starea de bine a copiilor;
aceasta contrastează cu abordarea psihanalitică clasică care pune accentul în special pe
dorințele inconștiente și pe fantasmele pe care le are copilul, fără să acorde suficientă
importan ță comportamentului concret al părinților și modului în care răspunde realitatea
la aceste nevoi înăscute ale copilului. (…)
Teoria atașamentului are la bază conceptul de „sistem comportamental de
atașament”, un sistem care reglează comportamentele de c ăutare a proximității și de
menținere a contactului cu anumite persoane, în scopul asigurării unui sentiment de
siguranță fizică și psihologică și de securitate (Berman & Sperling, 1994, p.5). Sistemul
de atașament are o valoare evolutivă certă , deoarece f ace posibilă protecția ființei
vulnerabile în fața pericolelor (Bowlby, 1969). Astfel, avantajul evolutiv pe care îl oferă
sistemul de atașament se leagă de faptul că acei copii care caută apropierea și siguranța
părinților sau a altor persoane apropiate a u șanse mai crescute de supraviețuire, în vreme
ce părinții care sunt mai responsivi la nevoile copiilor au șanse mai crescute să aibă copiii
sănătoși, care supraviețuiesc și au la rândul lor urmași, adică să își trimită genele mai
departe. Sistemul de ata șament devine activ în perioada în care copilul se dezvoltă foarte
mult și capacitatea locomotorie a copilului, adică în aceeași perioadă cu un sistem
complementar față de el și anume sistemul comportamental de explorare a mediului care
oferă, de asemenea, un avantaj evolutiv, deoarece încurajează capacitatea de explorare a
mediului, dezvoltarea musculară și reprezintă primul stadiu al comportamentului de
separare a copilului față de familie. În consecință, funcționarea sistemului de atașament
presupune pun erea în echilibru a două tendințe comportamentale complementare: aceea
de apropiere față de persoana de referință, pentru a căuta siguranță, respectiv de
îndepărtare în vederea explorării mediului (Berghaus, 2011). În cele din urmă, figura de

17
atașament est e, pe parcursul întregii vieți, acea persoană care este folosită ca o bază
sigură de care persoana se îndepărteză pentru a explora mediul și la care revine atunci
când simte nevoia de siguranță (Bowlby, 19 88).
Comportamentul de atașament al copilului se dezvoltă, însă, în legătură directă cu
răspunsurile celor din jur atunci când semnalează nevoia sa de siguranță și de apropiere.
Atunci când copilul caută apropierea adultului, acesta din urmă po ate manifesta
responsivitate sau, dimpotrivă, respingere față de copil. În urma tiparelor repetitive de
interacțiune între copil și părinte, în situațiile care activează sistemul de atașament,
copilul învață să facă anumite predicții cu privire la comportamentul ulterior al părintelui.
Aceste predicții se cristali zează în așa numitele modele interne de lucru (Bowlby,
1973) care includ expectanța pe care le are persoana cu privire la relațiile cu cei apropiați
și, în special expectanțe care sunt legate de ceea ce urmează să se întâmple atunci când
este activat siste mul de atașament al persoanei ( Cleary, & Zimmerman, (2004 ).
Modelele interne de lucru par să aibă un rol decisiv pentru reacțiile pe care le are copilul
în situațiile în care este activata nevoia sa de siguranță, deoarece ele par să acționeze
asemeni unor scheme cognitive care ghidează selecția și interpretarea informației din
mediu, punându -și, în consecință amprenta asupra comportamentului. După cum spune
Bowlby, acestea „determină ceea ce este perceput și ceea ce este ignorat, modul în care
este construi tă o situație nouă și planul de acțiune cel mai plauzibil pentru a gestiona
această situație” (p..368 – 369). De asemenea, Main, Kaplan și Cassidy (1985) definesc
modelele interne de lucru ca pe „un set de reguli conștiente și/sau inconștiente pentru
organ izarea informațiilor relevante pentru atașament și pentru facilitarea sau limitarea
accesului la aceste informații, adică la informații referitoare la experiențele, sentimentele
sau ideile referitoare la atașament” (p.66 -67).
În consecință, conceptul de modele interne de lucru este relevant atât pentru a
înțelege anumite tipare stabile de comportament ce caracterizează persoana în contextul
activării sistemului său de atașament (tipare care se reflectă în stilul de atașament al
persoanei), cât și pentru a înțelege relația dintre atașament și alte concepte care țin de
dezvoltarea psihologică a persoanei și de relațiile sale interpersonale.

2.2. Tipare stabile sau stiluri de atașament, măsurate pe parcursul vieții

18
Ideea de măsurare a atașamentului și clasific are a stilurilor de atașament , ca
tipare stabile a comportamentului ghidat de sistemul de atașament își are originile si în
cercetările lui Ainsworth (1968), care a studiat reacțiile copiilor în situația de separare și
de reuniune cu mama. (….) Cercetăr i empirice cu mame și copii, desfășurate cu ajutorul
instrumentului standardizat „Situația străină”, au indicat că relația de atașament pe care
copilul o formează cu mama (principalul îngrijitor ințial) poate fi clasificată în patru
categorii distincte: se curizant, evitativ, rezistent, dezorganizat. Cele patru paternuri de
atașament de bază indică gradul de securitate inerent modelului intern de lucru format în
legătura primară. Aceste paternuri au un rol predictiv pentru o gamă întreagă de funcții
psiholog ice din anii următori, inclusiv pentru imaginea de sine și variate aspecte ale
dezvoltării emoționale. Acceptarea ideii că experiențele timpurii așează fundația nu
trebuie să omită faptul că evenimentele ulterioare pot modifica cursul dezvoltării
individul ui. (Schaffer, 2007). De la copiii din categoria atașamentului securizant, ca
rezultat al experiențelor inițiale pozitive ale copiilor, ne putem aștepta să formeze relații
de încredere cu adulții și cu alți copii și să dezvolte o imagine de sine confidentă .
Celelalte trei grupuri de atașament non -securizant (evitativ, rezistent, dezorganizat), nu
au acest avantaj: relațiile viitoare ale acestor copii sunt în pericol, iar adaptarea lor la
numeroase sfere ale vieții nu are aceeași bază sigură ca în cazul celo r cu atașament
securizant (Schaffer, 2007). Revizuind influența atașamentului timpuriu asupra
dezvoltării emoționale ulterioare, Thompson (1999) aduce în discuție faptul că tipul de
atașament timpuriu ar contribui la formarea și menținerea relațiilor aprop iate, alături de
alți factori determinanți precum contextul familial și statusul social. Thompson
conturează succint influența experiențelor timpurii cu figura principală de atașament,
considerând că dezvoltarea sentimentului de securitate sau insecuritate al copilului ar
rezulta din raportarea copilului la răspunsurile pe care și le -ar da unor întrebări precum:
Ce fac ceilalți când imi exprim emoții negative.
În ceea ce privește natura atașamentului adulților, Bartholomew și Horowitz
(1991) (as cited in Liu et al., 2008) au conceptualizat patru stiluri de atașament la adulți și
ale așteptărilor pe care aceștia le construiesc, pornind de la modelele interne de lucru
despre sine și ceilalți, de la stima de sine și de la respectul față de celălalt. Stiluril e de
atașament au fost catalogate drept securizant și insecurizant (preocupant, evitativ,

19
temător). Indivizii cu atașament securizant au modele pozitive despre sine și despre
ceilalți; cei cu atașament preocupant au un model negativ despre sine și unul poz itiv
despre ceilalți; cei cu atașament evitativ au un model pozitiv despre sine și un model
negativ despre ceilalți; iar cei cu atașament temător au modele negative atât despre sine
cât și despre ceilalți.

2.3. Atașamentul și stima de sine
Relațiile de atașam ent pot avea efecte profunde asupra conceptelor referitoare la
percepțiile și reprezentările pe care le are persoana cu privire la sine. Astfel, așa cum
arată Bowlby (1973) disponibilitatea sau indisponibilitatea părinților și nivelul de
responsivitate al acestora la semnalele de distres transmise de către copil, contribuie la
construirea unor autoreprezentări ale copilului, inclusiv referitoare la măsura în care ar
merita acesta să fie iubit și îngrijit ( worthiness of care ). Cu alte cuvinte, dacă părinții s-au
arătat sensibili și disponibili față de nevoile copilului, acesta din urmă reușește să
construiască un model despre sine ca fiind valoros și demn de a fi iubit; dacă, în schimb,
părinții nu au fost sensibili și accesibili, copilul își construiește un model despre sine ca
fiind lipsit de valoare și nedemn de a fi iubit (Laible, Carlo & Roesch, 2004). Odată
formate aceste modele interne de lucru, ele dezvoltă un anumit grad de generalitate, ceea
ce înseamnă că vor ajunge să reprezinte o parte componentă a unor scheme cu un grad
crescut de generalitate, cum sunt de exemplu, cele relevante pentru imaginea sau pentru
stima de sine .
Studiile emipirice confirmă aceste predicții formulate pe baza teoriei
atașamentului și identifică relații dintre stilul de ata șament si stima de sine, inclusiv la
vârsta adolescenței.
De exemplu, un studiu realizat de Davila, Hammen, Burge si colab.(199 7) a
descoperit nu numai că sentimentul valorii perosnale (self -worth) este prezis de calitatea
relației de atașament dintre ado lescent și părinte, dar și că aceasta mediază relația dintre
atașament și abilitatea de rezolvarea de probleme (…).

20
2.4. Atașamentul și anxietatea socială
Conform teoriei atașamentului (Bowby, 1969), individul dezvoltă pe baza
‘modelor internalizate’ anu mite caracteristici în ceea ce privește interacțiunile sociale și
reglarea emotională. Michaelson, Kessler si Shaver (1997) au arătat că există o
convergență intre anxietatea socială dezvoltată la nivel clinic și dificultățile apărute în arii
precum încred ere, probabilitatea de a depinde de altii și stima de sine, arii ce
caracterizează atașamentul adult în relațiile apropiate.
Intr-un studiu făcut de Eng, Hemberg, Shneier (2001) au fost comparate doua
grupuri de indivizi, un grup care prezenta simptome a le anxietatii sociale, dar la nivel
subclinic și un grup care au fost diagnosticati cu anxietate socială. Ambelor grupe li s -a
dat să completeze Scala Atasamentului Adult (Collins 1996, RAAS) precum și Scala
anxietății sociale a lui Leibowitz.
Grupul cu a tașament anxios a prezentat mai putin confort în relațiile apropiate,
mai puțină diponibiliate în a avea încredere în partener, o mai mare anxietate în faptul că
ar putea fi părăsiți sau abandonați de partener decat grupul care avea caracteristici la niv el
subclinic de anxietate socială. În ceea ce privește relațiile sociale cei cu anxietate socială
si cu atașament anxios au manifestat un distres mai mare și o frică de interacțiune
socială.
Ceea ce este important de reținut este faptul că cei din grupul diagnosticati cu
anxietate socială si un atasament de tip securizant nu a diferit de grupul indivizilor care
prezentau simptome la nivel subclinic de anxietate socială și un atașament securizant.
Autorii studiului au tras concluzia că atașamentul nu este singurul factor care poate
dezvolta anxietate socială

2.5. Motiva ție, obiectiv și ipoteze
Motivația
Având în vedere studiile de speci alitate, prin prezentul studiu îmi propun să
studiez corelațiile dintre cele trei variabile, atașament, stimă de sine și anxi etate socială,
pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor.

21

Obiectiv general
Obiectivul studiului este acela de a investiga relația dintre atasament, stima de
sine și simptomele anxietății sociale.

Ipoteze

1. Atasamentul securizant corelează pozit iv semniificativ cu stima de sine și
negativ semnificativ cu simptomele anxietății sociale.

2. Atasamentul anxios corelează negativ semnificativ cu stima de sine și pozitiv
semnificativ cu simpotmele anxietății sociale.

3. Atasamentul evitant corelează negativ semnficativ cu stima de sine și pozitiv
semnificativ cu simptomele anxietății sociale.

22
CAPITOUL 2 : M etodă

2.1. Designul cercetării este unul corelațional, tranversal, toate variabilel fiin d
măsurate în același timp. Variabilele sunt: stilu l de atașament (sigur, evitativ,
ambivalent); stima de sine; anxietatea socială.
2.2. Participanții la studiu sunt persoane adulte, bărbați și femei (varsta 26 -50 ani),
recrutați din rândul cunoștințelor autorului studiului.

2.3. Instrumente de masurare
2.3.1. Scala Ata șamentului Adult (Adult Attachement Scale) (Collins & Read, 1990)
are la bază modelul construit de Hazan și Shaver (1987) și își propune să măsoare un stil
general de interacțiune pe care îl manifestă persoanele în contextul relațiilor lor apropiate,
în sp ecial modul în care se raportează la proximitatea interpersonală și care se poate
regăsi în trei categorii, care le oglindesc pe cele identificate de Ainshworth și Witting
(1969) pentru copilăria timpurie : atașamentul de tip sigur, atașamentul de tip anxi os și
atașamentul de tip evitativ. Scala cuprinde în total 18 itemi alcătuiți din propoziții
referitoare la o anumită tendință generală de interacțiune cu ceilalți în contextul relațiilor
apropiate, iar respondenții trebuie să aprecieze, pe o scală Likert cu cinci trepte în ce
măsură consideră că itemii respectivi îi caracterizează. Itemii fac referire, de exemplu, la
preocupările persoanei cu privire la faptul că ar putea să piardă afecțiunea partenerului
(de exemplu, Mă îngrijorez adesea că partenerul meu nu va dori să rămână alături de
mine – pentru atașamentul de tip anxios), nivelul de confort pe care îl are persoana în
condițiile care presupun apropierea interpersonală (de exemplu, Îmi vine ușor să mă
apropii de ceilalți – pentru atașamentul de tip sigur ), sau la nivelul general de încredere în
relațiile interpersonale (de exemplu, Îmi este greu să am încredere deplină în ceilalți –
pentru atașamentul de tip evitativ).
Scala are bune propretăți psihometrice ; în cadrul studiului inițial de validare a scalei,
Collins și Read (1990) au identificat coeficienți de consistență internă alpha Cronbach
cuprinși între 0,69 (pentru scala atașamentului sigur) și 0,75 (pentru scala atașamentului
de tip evitativ). Variabila stil-atașament includ e categoriile: atasament securizant:
itemii 3, 4, 7, 13, 14, 17 ( ex: “Ma simt in largul meuatunci cand depend de altii. Stiu ca

23
ceilalti vor fi acolo unde am nevoie de ei. Mi se pare relative usor sa ma apropii de
ceilalti. Nu ma ingrijorez frecvent ca cineva mi -ar putea devein prea apropiat. Ma simt in
largul meu cand ceilalti depind de mine.”); atasamentul evitant: itemii 1, 2, 5, 15, 16, 18 (
ex: “Ma irita ca cineva vrea sa -mi devina prea a propiat. Ma simt oarecum stigherit sa fiu
apropiat cu ceilalti. Ma simt neplacut sa ajung sa depind de ceilalti. Oamenii nu sunt
niciodata acolo unde ai nevoie de ei.”); atasamentul anxios -ambivalent: itemii 6, 8, 9, 10,
11, 12. ( ex: “Nu sunt sigur ca pot avea intotdeauna increde ca ceilalti vor fi acolo unde
am nevoie de ei. Ad esea imi este teama ca partenerul nu ma iubeste. Imi doresc o
comuniune complete cu o alta persoana.Dorinta mea de comuniune ii sperie cateodata pe
ceilalti.”). Fiecare item este insotit de o scala in 5 trepte (1 -dezacord puternic, 2 –
dezacord partial, 3 -nu stiu, 4 -acord partial, 5 -acord puternic). Subiectii sunt rugati sa
evalueze pe aceste scale in ce masura afirmatiile continute de itemi caracterizeaza, in
general, pe ei si modu l lor de a simti.

2.3.2. Scala stimei de sine Rosenberg – Self- esteem Rosenberg Scale
(Rosenberg,1965). Instrumentul cuprinde 10 itemi reprezentați de afirmații referitoare la
sentimentele pe care le are individul cu privire la propria persoană. Respondentul t rebuie
să indice pe o scală de la 1 la 4 în ce măsură este sau nu este de acord cu fiecare afirmație
în parte (1 – acord puternic; 4 – dezacord puternic). Scala are bune proprietăți psihometrice;
Swenson (2003), de pildă, a identificat un coeficient α Cronba ch= 0.86.

2.3.3. Scala Leibowitz a anxietății sociale (Leibowitz, 1987) are 24 de itemi ș i
măsoară nivelul resimțit de anxietate, precum și comportamentele de evitare ale persoanei
în mai multe categorii de situații sociale – de exemplu, participarea la o petrec ere, intrarea
într-o cameră în care există persoane străine, vorbitul la telefon în public, etc.
Participantul evaluează pe o scală de la 0 la 3, pentru fiecare situație în parte în ce măsură
are trăiri de anxietate în situația respectivă (0 – deloc, 3 – foarte puternic) și în ce măsură
manifestă comportamente de evitare în aceeași situație (0 – niciodată, 3 – de obicei).

2.4. Procedura de lucru

24
Instrumentele de măsură, traduse în limba română, sunt organizate sub forma unui fișier
de tip GoogleDocs, care p ermite completarea lor electronică, în mediul online. Legătura
către instrumente este distribuită pe mai multe rețele de socializare și grupuri din mediul
virtual din care face parte autorul studiului, alături de o scurtă descriere a cercetării și a
obiect ivelor acesteia și de rugămintea adresată tuturor persoanelor peste 26 ani de a
participa. Înainte de a primi chestionarele am explicat care este scopul cercetării ,am
menționat durata preconizată pentru completarea chestionarului ,și am descris pașii care
vor urma în completarea scalelor. De asemenea a fost explicată și procedura de
completare a foii de răspuns, au fost asigurați că datele sunt confidențiale și nimeni nu va
putea obține acces la informațiile lor. Recrutarea a fost făcută pe baza de volunta riat.
Participanții au completat trei chestionare, iar timpul de realizare a sarcinii nu a depășit
20 de minute. Nu s -a acordat nici un fel de bonificație. Nu au fost încălcate principiile
etice generale elaborate de Asociația Psihologilor Americani (APA) în derularea
procedurii de completare a chestionarelor, conform cu procedura descrisă mai sus.
În procesul de prelucrare a datelor se va urmări în ce măsură corelează relația de
atașament cu stima de sine cu simptomele anxietatii sociale . Pentru a realiz a un control
adecvat al erorilor, studiul trebuie să aibă o validitate internă foarte ridicată. Aceasta
depinde de instrumentele utilizate, de felul cum s -a realizat selecția participanților, de
eventualele variabile confundate . Scala Atasamentului Adult are bune propretăți
psihometrice. In cadrul studiului inițial de validare a scalei, Collins și Read (1990) au
identificat coeficienți de consistență internă alpha Cronbach cuprinși între 0,69 (pentru
scala atașamentului sigur) și 0,75 (pentru scala atașamen tului de tip evitativ). Scala
Stimei de Sine, Rosenberg are bune proprietăți psihometrice, Swenson (2003), de pildă,
a identificat un coeficient α Cronbach= 0.86, iar scala Anxietatii Sociale are un
coeficient Cronbach peste 0,90, conform lui Balon (2005) .
Pentru a realiza prelucrarea datelor se va utiliza softul SPSS.
Se va porni de la o analiză descriptivă a rezultatelor. Paramentrii descriptivi
urmăriți în această etapă sunt media , varianța și abaterea standard.
Variabila stil-atașament includ e categ oriile: atasament securizant: itemii 3, 4, 7,
13, 14, 17; atasamentul evitant: itemii 1, 2, 5, 15, 16, 18; atasamentul anxios -ambivalent:
itemii 6, 8, 9, 10, 11, 12. Fiecare item este insotit de o scala in 5 trepte (1 -dezacord

25
puternic, 2 -dezacord parti al, 3-nu stiu, 4 -acord partial, 5 -acord puternic). Subiectii sunt
rugati sa evalueze pe aceste scale in ce masura afirmatiile continute de itemi
caracterizeaza, in general, pe ei si modul lor de a simti.
Se calculeaza media aritmetica a scorurilor o btinute de subiecti la fiecare stil de
atasament si se obtin astfel trei scoruri, cate unul la fiecare tip de atasament. Se considera
ca subiectul are stilul de atasament la care scorul obtinut este cel mai mare. Se utilizeaza
aceasta metoda de stabilire a stilului de atasament deoarece nu exista tipuri pure, fiecare
persoana avand tipul ei specific de atasament.
Variabilă anxietate sociala va cuprinde patru categori factori: frica de
interacțiune socială, frica de a vorbi în public, frica de a fi obser vati în public si frica de a
manca și bea in public, care ar putea reprezenta forme distincte de fobie socială.
Variabila stima de sine se va masura: stima de sine sub medie, ca fiind stima de
sine scăzută si stima de sine peste medie., va fi catal ogată ca stimă de sine ridicată. Stima
de sine („normală”), conform modelului Rosenberg, este cea care defineste o persoană
absolut normală, persoană care se autoevaluează mai aproape de unul sau altul dintre cei
doi poli: stima de sine scăzută; stima de s ine ridicată. Scorurile mici indică persoanele
modeste, reținute, ezitante și prudente, cele care se simt bine în clasa de mijloc și nu își
asumă riscuri pentru a se ridica deasupra altora. Nu au mare încredere în propria opinie,
tind să se justifice după un eșec și se simt respinse dacă sunt criticate în domeniile in care
se consideră competente. Se identifică cu omul de rând și au o bună capacitate de
adaptare la interlocutori. Scorurile mari descriu persoane cu o părere pozitivă despre sine,
cu expectanț e înalte de sine, persoane care își asumă riscuri, caută să iși depășească
limitele. Eșecurile nu lasă urme emoționale, reacționează bine la critică și nu caută să se
justifice după un eșec, ci perseverează. Nu se compară prea mult cu alții, sunt hotărâte în
deciziile pe care le iau și sunt, în general mai sociabile. La cotarea rezultatelor se vor lua
ca etalon valorile cuprinse între:10 -16 puncte – stima de sine scazută, 17 -33 puncte –
stima de sine medie, 34 -40 puncte – stima de sine înaltă.
Mediile și ab aterile standard se vor calcula pentru fiecare categorie a fiecărei
variabile .

26
Se va realiza un tabel care va conține mediile și abaterile standard. Acestea se vor
afla utilizând opțiunea analizei descriptive din softul SPSS. Pentru a testa ipotezele s e va
folosi corelația Pearson.
În următoarea etapă se va continua cu inferențele statistice, pentru a stabili dacă
între participanți există corelații semnificative, pozitive sau negative, în ceea ce privește
stilul de atasament, anxietatea sociala si stim a de sine.
Prin urmare, se va determina coeficientul de corelație r – Pearson , pentru un prag
de încredere mai mic de 0.0 1. Pentru a calcula coeficienții de corelație dintre variabile
ordinale se dă comanda Analyze > Correlate > Bivariate . În dialogul afi șat, Bivariate
Correlations , se fixează variabilele care sunt analizate, tipul de coeficient de corelație
calculat (Pearson) precum și testul de semnificație dorit. Corelațiile semnificative pot fi
marcate automat prin selectarea opțiunii Flag significant correlations din dialogul
principal.
Se va obține ca rezultat matricea de corelație între variabilele selectate. O celulă a
tabelului va conține valoarea coeficientului de corelație, probabilitatea critică a testului de
semnificație și numărul de valori r eținute pentru calcul după tratarea cazurilor lipsă.
Coeficientul de corelatie poate lua valori între -1 si +1. Cu cât este mai aproape de 0,
coeficientul demonstrează o slabă corelatie între variabilele testate.
Dacă este apropiat de -1, coeficientul ara tă o corelare inversă (cu cât crește X
scade Y), dacă este apropiat de +1, arată o corelare pozitivă (variabilele cresc împreună).
Așadar, dacă corelația va fi una pozitivă înseamnă că scorurile ridicate/scăzute la o
variabilă se asociază cu scorurile ridi cate/scăzute la cealaltă variabilă. Dacă corelația este
una negativă, scorurile ridicate la o variabiala se asociază cu scorurile scăzute la cealaltă
variabilă și invers. Conform procedurii de decizie într -un test statistic, se va respinge
ipoteza unei cor elații nule dacă probabilitatea critică va fi mai mică sau egală cu pragul
de semnificație ales.

27
2.5. Analiza datelor

Correlations
ATS ATE ATAA SS AS
ATS Pearson Correlation 1 -.356** -.248** .386** -.225**
Sig. (2 -tailed) .000 .001 .000 .002
N 182 182 182 182 182
ATE Pearson Correlation -.356** 1 .505** -.508** .156*
Sig. (2 -tailed) .000 .000 .000 .035
N 182 182 182 182 182
ATAA Pearson Correlation -.248** .505** 1 -.573** .183*
Sig. (2 -tailed) .001 .000 .000 .013
N 182 182 182 182 182
SS Pearson Correlation .386** -.508** -.573** 1 -.105
Sig. (2 -tailed) .000 .000 .000 .160
N 182 182 182 182 182
AS Pearson Correlation -.225** .156* .183* -.105 1
Sig. (2 -tailed) .002 .035 .013 .160
N 182 182 182 182 182
**. Correlation is s ignificant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

2.6. Rezultate

Tabelul A. Coeficienții de corelație Pearson obținuți între variabila Ata șament
securizant, atașamentul anxios, atașamentul evitant și stima de sine .
ATS ATAA ATE
Stima de sine .38** -.57** -5.0**
Notă: ** p< .01, * p< .05, N = 183

28

Tabelul B. Coeficienții de corelație Pears on obținuți între variabila Ata șament securizant,
atașamentul anxios, atașamentul evitant și stima de sine .
ATS ATAA ATE
Anxietate sociala -.22** .18* .15*
Notă: ** p< .01, * p< .05, N = 183

Ipoteza 1: Există o corelație pozitiv semnificativă între stilul de atașament
securizant și stima de sine (r = .38, p < 0,0 1. De asemenea, exist ă o corela ție
semnificativ ă între ata șamentul securiz ant și anxietatea social ă (r=.22, p < 0,0 1).

Ipoteza 2: Există o corelație negativ semnificativa între indivizii cu un stil de
atasament anxios și stima de sine (r = .57, p < 0,0 1. Și exist ă o corela ție pozitiv
semnificativ ă între ata șamentul anxios și anxietatea social ă (r = .18, p < 0,0 1).

Ipoteza 3: Există o corelație negativ semnificativ ă între indivizii cu un stil de
atasament evitant și stima de sine (r = .50, p < 0,0 1). Și exist ă o corelatie pozitiv
semnificativ ă între ata șamentul evitant și anxietatea social ă (r = .15, p < 0,0 1).

29

Capitolul 3: REZULTATE

În urma aplicării chestionarelor, rezultatele arată că toate cele 3 ipoteze s -au
confirmat. Așadar, conform graficului de mai jos se pot distinge următoarele:

Correlations
ATS ATE ATAA SS AS
ATS Pearson Correlation 1 -.356** -.248** .386** -.225**
Sig. (2 -tailed) .000 .001 .000 .002
N 182 182 182 182 182
ATE Pearson Correlation -.356** 1 .505** -.508** .156*
Sig. (2 -tailed) .000 .000 .000 .035
N 182 182 182 182 182
ATAA Pearson Correlation -.248** .505** 1 -.573** .183*
Sig. (2 -tailed) .001 .000 .000 .013
N 182 182 182 182 182
SS Pearson Correlation .386** -.508** -.573** 1 -.105
Sig. (2 -tailed) .000 .000 .000 .160
N 182 182 182 182 182
AS Pearson Corr elation -.225** .156* .183* -.105 1
Sig. (2 -tailed) .002 .035 .013 .160
N 182 182 182 182 182
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Tabelul A. Coeficienții de core lație Pearson obținuți între variabila Atașament
securizant, atașamentul anxios, atașamentul evitant și stima de sine.
ATS ATAA ATE
Stima de sine .38** -.57** -5.0**
Notă: ** p< .01, * p< .05, N = 183

30

Tabelul B. Coeficienții de corelație Pearson obținuți între variabila Atașament securizant,
atașamentul anxios, atașamentul evitant și stima de sine.
ATS ATAA ATE
Anxietate sociala -.22** .18* .15*
Notă: ** p< .01, * p< .05, N = 183

Ipoteza 1 Atasamentul securizant corelează pozitiv semniificativ cu stima de sine și
nega tiv semnificativ cu simptomele anxietății sociale.

Rezultatele corelației Pearson din tabelul indică o corelatie pozitivă medie,
semnificativă statistic (r=.38; p<0.01) între atasamentul securizant și stima de sine.
Această înseamnă că, cu cât este mai ridicat nivelul atasamentului securizant cu atât
crește nivelul stimei de sine. Rezultatele corelației Pearson din tabelul indică o corelatie
negativa mica, semnificativă statistic (r= -.22*; p<0.01) între atasamentul securizant si
simptomele anxietatii sociale. Această înseamnă că, cu cât este mai ridicat nivelul
atasamentului securizant cu at ât scade nivelul anxietatii sociale. Ipoteza a fost
confirmat ă.

Ipoteza 2 Atasamentul anxios corelează negativ semnificativ cu stima de sine și poziti v
semnificativ cu simpotmele anxietății sociale.

Rezultatele corelației Pearson din tabel indică o corelatie negativ ă puternic ă,
semnificativă statistic (r= -.57; p<0.01) între atasamentul anxios și stima de sine. Această
înseamnă că, cu cât este mai ridicat nivelul atașamentului anxios cu at ât scade nivelul
stimei de sine. Rezultatele corelației Pearson din tabelul indică o corelatie pozitiva mica,

31
semnificativă statistic (r=.18*; p<0.01) între atasamentul anxios și simptomele anxietatii
sociale. Această înseamnă că, cu cât este mai ridicat nivelul atașamentului anxios cu at ât
creste si nivelul anxietatii sociale. Ipoteza a fost confirmat ă .

Ipoteza 3 . Atasamentul evitant corelează negativ semnficativ cu stima de sine și pozitiv
semni ficativ cu simptomele anxietății sociale.

Rezultatele corelației Pearson din tabel indică o corelatie negativ ă puternic,
semnificativă statistic (r= -.50; p<0.01) între ata șamentul evitant și stima de sine.
Această înseamnă că, cu cât este mai ridicat nivelul atasamentului evitant cu at ât scade
nivelul stimei de sine. Rezultatele corelației Pearson din tabelul indică o corelatie
pozitiva mic ă, semnificativă statistic (r=.15*; p<0.01) între nivelul atasamentul ui evitant
si simptomele anxietatii sociale Această înseamnă că, cu cât este mai ridicat nivelul
atasamentului evitant cu at ât creste și nivelul anxietatii sociale. Ipoteza a fost
confirmat ă.

32

CAPITOLUL 4: DISCUTII
Studiu l de fata a urm arit corelatiile existente intre stitlul de atasament , stima de
sine si simptomele anxietatii sociale. Cele trei ipotete ale studiului au fost confirmate și
sunt în conco rdanță cu literatura de specialitate:

1. Atasamentul securizant corelează pozitiv semni ificativ cu stima de sine și
negativ semnificativ cu simtomele anxietății sociale. Ipoteza confirmat ă.
Ipooteza este sustinuta si de catre studiile de specialitate .
Astfel, dacă părinții au arătat sensibili și disponibili față de nevoile copilului, aces ta
din urmă reușește să construiască un model despre sine ca fiind valoros și demn de a fi
iubit; dacă, în schimb, părinții nu au fost sensibili și accesibili, copilul își construiește un
model despre sine ca fiind lipsit de valoare și nedemn de a fi iubit (Laible, Carlo &
Roesch, 2004).
Intr-un studiu făcut de Eng, Hemberg, Shneier (2001), g rupul cu atașament securizant
a prezentat confort în relațiile apropiate, diponibiliate în a avea încredere în partener, o
anxietate scazuta în faptul că ar putea fi părăsiți sau abandonați de partener.

2. Atasamentul anxios corelează negativ semnificativ cu stima de sine și pozitiv
semnificativ cu simt omele anxietății sociale. Ipoteza este sustinuta de studiile de
specialitate.
Astfel, într-un studiu făcut de Eng, Hem berg, Shneier (2001) au fost comparate doua
grupuri de indivizi, un grup care prezenta simptome ale anxietatii sociale, dar la nivel
subclinic și un grup care au fost diagnosticati cu anxietate socială. Grupul cu atașament
anxios a prezentat mai putin con fort în relațiile apropiate, mai puțină diponibiliate în a
avea încredere în partener, o mai mare anxietate în faptul că ar putea fi părăsiți sau
abandonați de partener decat grupul care avea caracteristici la nivel subclinic de anxietate

33
socială. În ceea ce privește relațiile sociale cei cu anxietate socială si cu atașament anxios
au manifestat un distres mai mare și o frică de interacțiune socială.

3. Atasamentul evitant corelează negativ semnficativ cu stima de sine și pozitiv
semnificativ cu simtomele anxietății sociale. Ipoteza este sustinuta de studiile de
specilialitate.
Prin confirmarea acestor date, putem afirma ca lucrarea de fa ță aduce un plus în
literatura de specialitate, deoarece ne l ărgește orizontul în a intelelge de ce anumite
persoane su nt mai predispuse, fa ță de altele, în a experimenta simtome ale anxietatii
sociale.
Totodat ă, este un punct de plecare în viitoare cercetari, în ceea ce priveste
interac țiunea dintre stilurile de ata șament, stima de sine și simptome ale anxietatii social e.

34

CAPITOLUL 5. Concluzii
Studiul de față și -a propus investigarea corelatiei dintre ata șament, stima de sine
și simptomele anxiet ății sociale . Mai precis, prin intermediul a trei ipoteze, s -a dorit
observarea corelațiilor între ind ivizii cu stil de atasament securizant , anxios, evitant cu
stima de sine și cu sim ptomele anxietății sociale . Pentru realizarea studiului au fost luate
în considerare trei variabile: variabiala stil de atasament (cu sti lul de at așament
securizant, evita nt și anxios), variabila stima de sine si variabiala anxietate social ă, care
cuprinde patru categori factori: frica de interacțiune socială, frica de a vorbi în public,
frica de a fi observati în public si frica de a manca și bea în public, care ar putea
reprezenta forme distincte de fobie socială. Ipotezele formulate au fost confirmate, fiin d
în conco rdonță cu studiile de specialitate.

Limitele cercetării și direcții noi de cercetare
O primă limită a studiului ar putea fi faptul că datele sunt colectate doar pe baza
unor scale de autoevaluare, lucru care poate duce la biasări la nivelul completării.
Participanții pot fie să nu răspundă sincer, dând răspunsuri dezirabile, fie să aibă o
percepție distorsionată asupra propriei persoane, asupr a figurii materne.
Totodată, o limită o impune design -ul cercetării, acesta fiind unul corelațional și
nu s-au putut observa relațiile cauză -efect, mai în amănunt și in timp. De asemenea, ar
putea fi dificultatea înțelegerii unor itemi din chestionarele aplicate.
Cercetările viitoare asupra problematicii expuse în această lucrare pot fi extinse și
diversificate. Pot fi făcute corelații cu alte caracteristici socio -demografice ce nu au fost
surprinse în lucrarea prezența. De asemenea se poate e xtinde metodologia ,instrumentele
pot fi îmbunătățite ,sau pot fi folosite alte strategii de culegere a datelor ,cum ar fi
realizarea de interviuri individuale.

35

BIBLIOGRAFIE:
Ahmad, Z. R., Bano, N., Ahmad, R., Khanam S.J. (2013).Social anxiety in
adolescents: does self esteem matter ? Asian journal of social sciences & humanities, 2
(2), 91 -98.
Ainsworth, M. D. S. (1968), Object relations, dependency, and attachment: A
theoretical review of the infant mother relationship. Child Development, 40, 969 -1025.
John Bowlby & Mary Ainsworth , The origins of attachment theory, 1982;
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of
mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
Ansseau, M., Reggers, J., N ickels, J., Magerus, S., 1999. Epide´miologie des
troubles psychiatriques dans la province de Luxembourg, Plateforme de concertation
Psychiatrique . Universite´ de Lie`ge, Belgique.
Bartholomew, K., & Horowitz, L. M. (1991). Attachment styles among young
adults: A test of a four -category model. Journal of Personality and Social Psychology,
61(2), 226 -244.
Berghaus, B.J. (2011). A new look at the attachment theory and adult attachement
behavior, Behavioroloy Today, 14 (2), pp.3 -10
Berman, W.H. & Sperling, M.B . (1994). The structure and function of adult
attachment. In M.B. Sperling & W.H. Berman (Eds.). Attachment in Adults: Clinical and
Developmental Perspectives (pp. 1 –30). New York: Guilford Press.
Bowlby, J. (1969), Attachment and loss, Vol. 1: Attachment. New York: Basic
Books.
Bandura (1986). The Explanatory and Predictive Scope of Self -Efficacy
Theory. Journal of Social and Clinical Psychology: Vol. 4, Special Issue: Self -Efficacy
Theory in Contemporary Psychology, pp. 359 -373.
Bowlby, J. (1988). A secu re base: Parent -child attachment and healthy human
development. New York: Basic Books.

36
Beck, A. T., Freeman, A., & Associates. (1990). Cognitive Therapy of Personality
Disordes. New York: Guilford Press
Cleary, T. J., & Zimmerman, B. J. (2004). Self -regula tion empowerment program:
A school -based program to enhance self -regulated and self -motivated cycles of student
learning. Psychology in the Schools, 41, 537 -550.
Clark, D. M. (2001) A cognitive perspective on social phobia. In International
Handbook of Soc ial Anxiety: Concepts, Research and Interventions Relating to the Self
and Shyness (eds W. R. Crozier & L. E. Alden). pp. 405 –430. Chichester: John Wiley &
Sons.
Clark, D.M., & Wells, A. (1995) A cognitive model of social phobia. In Social
Phobia – Diagnos is, Assessment, and Treatment (eds R. G. Heimberg, M. R. Liebowitz,
D. Hope, et al), pp. 69 –93. New York: Guilford.
Davidson, J.R.T., Hughes, D.L., George, L.K., Blazer, D.G., 1993. The
epidemiology of social phobia: findings from the Duke epidemiological catchment area
study. Psychol. Med. 23, 709 –718.
Davila, J., Burge, D., & Hammen, C. (1997). Why does attachment style
change? Journal of Personality and Social Psychology, 73 (4), 826 -838.
Eng W, Heimberg R., Hart T., Schneier F.R., Liebowitz M. (2001), At tachement
in Individuals with Social Anxiety Disorder: The relationship Among Adult Attachement
styles, social anxiety and depresion , Temple Unversity, Emotion, Vol 1., No 4. 365 -380.
Fehm, L. Peliosso, A., Furmark, T., Wittchen, H.U. (2005). Size and bu rden of
social phobia in Europe, European Neuropsychopharmacology., 15, 453 – 462
Iluț, P. (2001) Sinele și cunoașterea lui: teme actuale de psihosociologie, Editura
Polirom, Iași
Grant, B.F., Hasin, D. S., Blanco, C., Stinson, F.S., Chou, S.P., Goldste in, R.B.,
Dawson, D.A., Smith, S., Saha, T.D., Huang, B. (2005)., The Epidemiology of Social
Anxiety Disorder in the United States: Results From the National Epidemiologic Survey
on Alcohol and Related Conditions, Journal of Clinical Psychiatry , 66(11): 1351 -1361
Hay, Interrupted time series analysis, vol. 21, 1980;
Iancu, I., Bodner, E., & Ben -Zion, I. Z. (2015). Self esteem, dependency, self –
efficacy and self -criticism in social anxiety disorder. Comprehensive Psychiatry, 58, 165 –
171.

37
Kessler RC, Chiu WT, Demler O, Walters EE. Prevalence, severity, and
comorbidity of twelve -month DSM -IV disorders in the National Comorbidity Survey
Replication (NCS -R). Archives of General Psychiatry, 2005 Jun;62(6):617 -27.
Kringlen, E., Torgersen, S., Cramer, V., 2001. A Norwegian psychiatric
epidemiological study. American Journal of Psychiatry , 158, 1091 –1098.
Learz, Tambor, Terdal et al., 1995), Self-Esteem as an Interpersonal Monitor: The
Sociometer Hypothesis, Journal ol"Personality and Social Psychology 1995. Vol. 68. No.
3. 518 -530
Laible, Carlo & Roesch, (2004). Pathways to self -esteem in late adolescence: the
role of parent and peer attachment, empathy, and social behaviours, University of
Nebraska – Lincoln DigitalCommons@University of Nebraska – Lincoln Facult y
Publications, Department of Psychology Psychology, Department of December 2004
Liaqat și Akram (2014), Relationship between Self -Esteem and Social Anxiety
among Physically Handicapped People, International Journal of Innovation and Scientific
Research IS SN 2351 -8014 Vol. 9 No. 2 Sep. 2014, pp. 307 -316
Macines, D. L. (2006). Self -esteem and self -acceptance: an examination into their
relationship and their effect on psychological health. Journal of Psychiatric and Mental
Health Nursing, 13 , 483 –489.
Mickelson KD , Kessler RC , Shaver PR . (1997) , Adult attachment in a nationally
representative sample. J Pers Soc Psychol. 1997 Nov;73(5):1092 -106.
Mary Main, Heese & Kaplan , Predictibility of attachment behavior
and representational processes at 1, 6 and 18 years of age (The adult attachment
interview, AAI), 20 05.
Mickelson, K. D., Kessler, R. C., & Shaver, P. R. (1997). Adult attachment in a
nationally representative sample. Journal of Personality and Social Psychology, 73 (5),
1092 -1106.
Rosenberg, M. (1989). Society and the Adolescent SelfImage. Revised editio n.
Middletown, Wesleyan University Press

38
Rank, J., Nelson, N., Allen, T. & Xu, X. (2009). Leadership predictors of
innovation and task performance: Subordinates' self -esteem and selfpresentation as
moderators. Journal of Occupational & Organizational Psych ology, 82 (3), 465 -489.
Schaffer, R.H. (2007). Introducere în psihologia copilului, Cluj -Napoca: Editura
ASCR, 99 -120.
Thompson, R. A. (1999). Early attachment and later development. In J. Cassidy &
P. R. Shaver (Eds.), Handbook of Attachment Theory and Re search (pp. 265 -286). New
York, NY: Guilford Press.
Yousaf, A., Yang, H. and Sanders, K. (2015) Effects of Intrinsic and Extrinsic
Motivation on Task and Contextual Performance of Pakistani Professionals: The
Mediating Role of Commitment Foci. Journal of M anagerial Psychology, 30, 133 -150.
Vertue, F.M (2003). From adaptive emotion to dysfunction: An attachment
perspective on social anxiety disorder. Personality and Social Psycholog Review, 7, 170 –
191.

Anexe

Chestionarul pentru depistarea atasamentul ui

Pentru a masura atasamentul si a diferentia subiectii in functie de stilul de atasament
am folosit chestionarul lui Collins si Read (1990) : AAS (Adult Attachement Scale).
Chestionarul este alcatuit din 18 itemi, cate 6 pentru fiecare ti p de atasament, astfel:
3. atasament securizant: itemii 3, 4, 7, 13, 14, 17;
4. atasamentul evitant: itemii 1, 2, 5, 15, 16, 18;
5. atasamentul anxios -ambivalent: itemii 6, 8, 9, 10, 11, 12;
Fiecare item este insotit de o scala in 5 trepte (1 -dezacord putern ic, 2 -dezacord
partial, 3 -nu stiu, 4 -acord partial, 5 -acord puternic). Subiectii sunt rugati sa evalueze pe

39
aceste scale in ce masura afirmatiile continute de itemi caracterizeaza, in general, pe ei si
modul lor de a simti.
Se calculeaza media aritm etica a scorurilor obtinute de subiecti la fiecare stil de
atasament si se obtin astfel trei scoruri, cate unul la fiecare tip de atasament. Se considera
ca subiectul are stilul de atasament la care scorul obtinut este cel mai mare. Se utilizeaza
aceasta m etoda de stabilire a stilului de atasament deoarece nu exista tipuri pure, fiecare
persoana avand tipul ei specific de atasament.

Chestionar AAS

Ma simt neplacut sa ajung sa depind de altii.
Oamenii nu sunt niciodata acolo unde ai nevoie de ei.
Ma sim t in largul meu atunci cand depind de altii.
Stiu ca ceilalti vor fi acolo unde am nevoie de ei.
Imi este greu sa am incredere in ceilalti.
Nu sunt sigur ca pot avea intotdeauna incredere ca ceilalti vor fi acolo unde am nevoie
de ei.
Nu ma ingrijorez frec vent ca voi fi abandonat.
Adesea imi este teama ca de fapt partenerul/a nu ma iubeste.
Mi se pare ca ceilalti sunt rezervati in a -mi deveni apropiati pe cat mi -ar placea mie.
Imi este teama adesea ca partenerul/a nu vrea sa ramana cu mine.
Imi doresc o com uniune completa cu o alta persoana.
Dorinta mea de comuniune ii sperie cateodata pe ceilalti.
Mi se pare relativ usor sa ma apropii de ceilalti.
Nu ma ingrijorez frecvent ca cineva mi -ar putea deveni prea apropiat.
Ma simt oarecum stingherit sa fiu apropia t cu ceilalti.
Ma irita ca cineva sa vrea sa imi devina prea apropiat.
Ma simt in largul meu cand ceilalti depind de mine.

40
Adesea iubitul/a meu (mea) vrea sa fim mai intimi unul cu celalalt decat ma simt eu
bine.

Scala anxietatii sociale Liebowitz

Scala anxietatii sociale a lui Liebowitz evalueaza frica si evitarea in 24 situatii
care sunt probabile a genera anxietate sociala (Liebowitz, 1987). Scala este compusa din
13 activitati care genereaza anxietate sociale si 11 interactiuni care ge nereaza anxietate
sociala. Fiecare situatie este evaluata pe o scala cu patru puncte, de la 0 la 3. Exista mai
multe versiuni ale scalei, una de autoevaluare a subiectului (LASA -Self-Reported ), o
versiune pentru clnician (LASA -Clinician -Administered ) si o alta pentru copii si
adolescent (LSAS -Children and Adolesncents ). Exista putin diferente intre cele doua
versiuni pentru adulti. Ambele versiuni au o foarte buna consistenta interna (coeficient
Cronbach peste 0,90) si corelatia dintre cel doua versiuni ale scalei este foarte buna; la
fel, studiile arata o validitate convergenta si discriminativa puternica (Balon,2005) .

Scor:
55-65 fobie sociala moderata
65-80 fobie sociala puternica
80-95 fobie sociala severa
Peste 95 – fobie s ociala foarte severa

41

Sex:
Varsta:

Cititi fiecare afirmatie cu atentie si raspundeti pe o scala de la 0 (deloc/niciodata)
pana 3 (sever/de obicei) cat de anxiosi va simtiti in acea situatie sau cat de intens o
evitati. Daca nu ati experimen tat una din situatii, va rugam sa va imaginati cum v -ati
simti in situatia respectiva daca s -ar intampla sau daca ati evita -o. Raspundeti la
afirmatii in functie de modul in care v -ati comportat in ultima saptamana.

Frica sau anxietate a Evitarea
0 – deloc 0 – niciodata (0%)
1 – putin 1 – ocazional (1 – 33%)
2 – moderat 2 – adesea (33 – 67%)
3 – sever 3 – de obicei (67 – 100%)
Frica/Anxietate Evitare
1. A vorbi la telefon in public.
2. A participa/ activa in grupuri mici.
3. A manca in public.
4. A bea cu alti oame ni in locuri publice.
5. A vorbi cu oameni cu autoritate.
6. A interpreta, a face sau a tine un discurs in fata
unei audiente.
7. A merge la o petrecere.
8. A lucra in timp ce esti privit.
9. A scrie in timp ce esti privit.
10. A suna o persoana pe care nu o cunosti foarte
bine.
11. A vorbi cu oameni pe care nu ii cunosti foarte
bine.
12. A intalni persoane necunoscute.
13. A-ti face nevoile intr -o baie publica.
14. A intra intr -o incapere in care ceilalti sunt deja
asezati.
15. A fi in centru atentiei.
16. A vorb i tare in cadrul unei intalniri.
17. A da un test.
18. A-ti exprima dezaprobarea in fata unor persoane
pe care nu le cunosti foarte bine.

42

.
Interpretarea scalei stimei de sine
(Rosenberg, 1965)
Aceasta scala a fost elaborate initial pentru a masura
sentimentul global al valori i personale si autoacceptării.
Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitați de răspuns între total dezacord
(1 punct) si total acord (4 puncte). Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers.
Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40; scorurile ridicate indica o stimă de
sine scazută. Coeficientul Cronbach = 0,89, raportat de autor, indica o
buna consistență internă iar fidelitatea test -retest e cuprinsă în studiile
autorului între 0,85 (la o săptamana interval) si 0,88 (la doua saptamani
interval). Coeficientul de fideli tate obținut în cazul aplicării de un eșantion
inițial de 5024 de elevi de liceu si gimnaziu a fost de 0,77. S -au semnalat
corelații negative semnificative între nivelul stimei de sine si anxietate
(r=-0,64) si între nivelul stimei de sine si depresie (r= -0,54). Corelații
pozitive sunt raportate între nivelul stimei de sine și aspectul fizic
(r=0,66), abilitati școlare (r=0,42) si încredere socială (r=0,35)
La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între: 19. A te uita in ochii oamenilor pe care nu ii cunosti
foarte bine.
20. A informa un grup.
21. A incerca sa flirtezi cu cin eva.
22. A inapoia produse unui magazin.
23. A tine o petrecere.
24. A rezista presiunii din partea unui vanzator.

43
10-16 puncte – stima de sine sc azută
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine înaltă

Chestionarul pentru
Stima de sine
Chestionarul de mai jos își propune s ă vă ofere o indicație despre nivelul
stimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai
scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de
punctui dvs. de vedere actual.

Total de
acord
De acord
Dezacord
Total
dezacord

1) În general sunt mulțumit(ă) de
mine

2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic

3) Cred că am o serie
de calități bune

4) Sunt capabil(ă) sa fac
lucrurile la fel de bine ca
ceilalți

5) Simt că nu am în mine
prea multe de care sa fiu
mândru (ă)

6) Câteodată mă simt
realmente inutil

44
7) Mă gândesc că sunt
un om de valoare,
cel puțin la fel ca alte
persoane

8) Mi-ar plăcea să am mai
mult respect fată de mine
însumi

9) Ţinând cont de toate, am
tendința sa cred ca sunt
un (o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă
despre mine