Considerente Privind Inpsectia Fiscala

Inspecția fiscală

CAPITOLUL I

Considerente generale privind inspecția fiscală

Inspecția fiscală este definită ca fiind activitatea de verificare a unui contribuabil sub aspect fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte verificarea declarațiilor fiscale ale contribuabilului din punct de vedere al legalității și corectitudinii acestora, precum și respectarea de către contribuabil a prevederilor legislației fiscale și contabile, iar pe de altă parte verificarea sau stabilirea bazelor de impunere și a eventualelor diferențe privind obligațiile de plată la buget, ce atrag după sine dobânzi și penalități. Codul de procedură fiscală definește formele și procedurile de inspecție fiscală într-un mod mai puțin riguros, motiv pentru care consider necesară o redefinire a formelor de inspecție fiscală, care să cuprindă atât activitatea de stabilire corectă a bazelor de impunere și a eventualelor diferențe privind obligațiile de plată la buget, cât și cea de verificare documentară, faptică privind respectarea de către contribuabil a prevederilor legislației fiscale și contabile.

Spre deosebire de expresia ”inspecție fiscală”, expresie definită în Codul de procedură fiscală, nu există o definiție a termenului de ”control fiscal”. Totuși, am putea asimila înțelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspecție fiscală”, aceasta din urmă, fiind, de fapt noua denumire a activității de control fiscal, terminologie instituită în legislația fiscală odată cu apariția Codului de procedură fiscală.

Întrucât activitatea de inspecție fiscală presupune mai multe tipuri de verificări, de la cele prin care organele fiscale realizează o activitate de documentare scriptică și faptică a activității unui contribuabil și până la controalele ce cuprind verificări ale întregii activități a unui contribuabil pe o anumită perioadă de timp sub aspectul uneia sau al tuturor obligațiilor fiscale, este necesară clasificarea activității de inspecție fiscală în funcție de obiectul acesteia, prin definirea formelor sale.

Formele inspecției fiscal

Codul de procedură fiscală definește formele de inspecție fiscală ca fiind:

inspecția fiscală generală – activitatea de verificare a tuturor

obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;

inspecția fiscală parțială – activitatea de verificare a uneia sau mai

multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.

Iar ca proceduri de control fiscal, Codul de procedură fiscală definește:

controlul inopinat – ce constă în activitatea de verificare faptică și

documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;

controlul încrucișat – ce constă în verificarea documentelor și

operațiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelație cu cele deținute de alte persoane; controlul încrucișat poate fi și inopinat.

Pentru mai multă rigurozitate în definirea și clasificarea inspecției fiscale și o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă activitatea de inspecție fiscală, aceasta poate fi clasificată în funcție de obiectul de verificare, astfel:

”Inspecția fiscală de impunere” – având ca scop verificarea unui

contribuabil sub aspect fiscal în sensul că vor fi verificate sau stabilite bazele de impunere și eventualele diferențe privind obligațiile de plată la buget, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere. Astfel, în funcție de obligațiile fiscale ce pot fi verificate, inspecția fiscală de impunere cuprinde:

a. inspecția fiscală generală;

b. inspecția fiscală parțială.

Ambele forme de inspecție fiscală vor fi finalizate prin emiterea unei Decizii de impunere (în cazul în care se stabilesc diferențe suplimentare față de cele declarate de contribuabil) sau prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (în situația în care în urma inspecției fiscale nu s-au stabilit diferențe suplimentare față de cele declarate de contribuabil).

”Inspecția fiscală de documentare” – având ca scop verificarea

contribuabilului sub forma unei documentări, realizată, în general, ca urmare a unei sesizări sau solicitări din partea altei instituții, privind o temă punctuală, faptică, concretă. ”Inspecția fiscală de documentare” va cuprinde:

a. controlul inopinat;

b. controlul încrucișat.

Ambele forme de inspecție fiscală de documentare vor fi finalizate prin încheierea unui proces-verbal ce va cuprinde rezultatele constatărilor verificării dar și prejudiciul estimat, în situația în care se constată încălcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea bugetului de stat. În baza procesului-verbal ce va cuprinde prejudiciul estimat, organele fiscale care au realizat inspecția fiscală de documentare vor face propuneri pentru inițierea unei inspecții fiscale de impunere, prin care se va emite Decizia de impunere, ce constituie titlu de creanță și atestă obligația de plată a contribuabilului către bugetul de stat. De asemenea, în cazul în care prejudiciul produs bugetului de stat este realizat ca urmare a săvârșirii unei fapte de natură penală, procesul-verbal încheiat va fi înaintat și organelor de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor sub aspect penal.

Ca și competențe în realizarea inspecției fiscale, în funcție de cele două forme ale inspecției fiscale prezentate mai sus, putem preciza că ”inspecția fiscală de impunere” va fi exercitată doar de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), prin organele sale de specialitate, respectiv direcțiile cu atribuții de inspecție fiscală, iar ”inspecția fiscală de documentare” va putea fi realizată atât de către direcțiile cu atribuții de inspecție fiscală din cadrul ANAF, cât și de Garda Financiară, autoritate distinctă în cadrul ANAF, ce are ca principal scop desfășurarea controalelor inopinate, deci a inspecției fiscale de documentare.

Din punct de vedere al constatărilor realizate ca urmare a unei inspecții fiscale, respectiv stabilirea sau nu de obligații suplimentare față de cele declarate de contribuabil, în practica fiscală întâlnim două situații, și anume: cea în care se constată încălcarea de către contribuabil a legislației fiscale concretizată prin diminuarea bazei de impunere și situația în care, organele fiscale nu constată diferențe ale obligațiilor fiscale față de cele declarate de contribuabil.

În prima situație, inspecția fiscală se finalizează prin încheierea unui proces-verbal ce va cuprinde ”prejudiciul” (în cazul inspecției fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de impunere (în cazul inspecției fiscale de impunere).

În cea de-a doua situație, inspecția fiscală se finalizează prin încheierea unui procesverbal ce va cuprinde doar o ”radiografiere” a situației fiscale a contribuabilului și detalierea unor fapte, situații sau documente înregistrate în activitatea contribuabilului verificat, în funcție de obiectul controlului respectiv (în cazul inspecției fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (în situația inspecției fiscale de impunere).

În activitatea de inspecție fiscală, fie că vorbim de inspecția fiscală de documentare sau de inspecția fiscală de impunere, se poate recurge la următoarele metode de inspecție fiscală:

metoda ”sondajului” – ce constă în activitatea de verificare selectivă

a documentelor și operațiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

metoda ”electronică” de verificare – ce constă în activitatea de

verificarea contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate;

metodele ”indirecte” – se aplică în cazul persoanelor fizice în situația

în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziție.

Acestea sunt:

metoda sursei și cheltuirii fondului – constă în compararea

cheltuielilor efectuate de o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată. Astfel, orice cheltuială peste valoarea declarată a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociază cheltuielile și veniturile persoanei fizice, determinându-se astfel numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul încasat din orice sursă;

metoda fluxurilor de trezorerie – constă în analiza intrărilor și

ieșirilor de sume operate prin conturile bancare sau în numerar, pentru a compara mișcările de disponibilități bănești cu sursele de venit și utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii și frecvenței depunerilor în conturile bancare și a surselor acestor depuneri;

metoda patrimoniului – permite stabilirea bazei impozabile ajustate

pentru o persoană fizică verificată, analizând modificările intervenite în patrimoniul net al acesteia.

Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face în funcție de situația constatată și sursele de informații identificate, iar utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, în funcție de complexitate, sursele de informații și de perioada verificată.

Reguli privind inspecția fiscală

Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare. Condițiile pentru întocmirea programelor se aprobă astfel:

prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul inspecției fiscal

efectuate de organul fiscal central;

prin acte ale autorităților administrației publice locale emise în

condițiile legii, în cazul inspecției fiscale efectuate de organul fiscal local.

Totodată, Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării și se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. La începerea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală trebuie să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție fiscală. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control ori de câte ori există obligația ținerii acestuia.

Inspecția fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și a raporturilor juridice care sunt relevante pentru impozitare sau verificarea modului de respectare a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă. De asemenea,  inspecția fiscală se efectuează în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabilului/plătitorului și să utilizeze eficient timpul stabilit pentru efectuarea inspecției fiscale. Aceasta se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, conform dispozițiilor legale.

Competența de exercitare a inspecției fiscale pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitațile sale subordonate se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Organele de inspecție fiscală din aparatul central al Agenției Naționale de Administrare Fiscală au competență in efectuarea inspecției fiscale pe întregul teritoriu al țării.

La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul/plătitorul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se menționează și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil/plătitor.

Contribuabilul/Plătitorul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organul de inspecție fiscal.

Controlul fiscal

Eficiența controlului fiscal ține in mare masură de tehnicile și procedurile de control, de mijloacele normativ-juridice sau de modalitățile de recuperare a veniturilor fiscale constatate de control ca fiind sustrase de la plata.

Ȋn funcție de criteriile ce stau la baza analizei formelor de control fiscal, deosebim mai multe clasificari:

Din punct de vedere al cunoașterii realității fiscale

Control fiscal documentar: la sediul Administrației Fiscale ce consta

în examinarea elementelor componente ale dosarului fiscal;

Control fiscal efectiv: la domiciliul sau la sediul contribuabilului care

presupune deplasarea la contribuabil pentru obținerea de date suplimentare.

In cadrul acestui tip de control efectiv se practică mai multe proceduri:

Verificări contabile la societăți comerciale, profesiuni libere si alți

contribuabili;

Controlul încrucișat al situației fiscale a contribuabilului în scopul verificării

declarațiilor fiscale pe fluxul comercial normal (veniturile realizate si declarate de contribuabil trebuie să coincidă cu cumpărarile sau aprovizionările consemnate de clienți);

Verificări în incinta de lucru a contribuabilului în cazul activităților

complexe de producție, prestații pentru identificarea bazei impozabile la momentul producerii ei.

Ȋn funcție de sfera de cuprindere, controlul fiscal poate fi:

Controlul fiscal general: atunci când sunt cuprinse în verificare toate

impozitele si taxele datorate conform legii de către contribuabili;

Controlul fiscal parțial: atunci când controlul vizează numai un impozit sau

numai o parte din impozitele la care este supus contribuabilul;

Din punctul de vedere al gradului de extindere al verificărilor asupra

operațiunilor impozabile, se disting:

Controlul fiscal complet: când sunt verificate toate operațiunile,

documentele, probele care stau la baza determinării impozitelor si taxelor. Această formă permite determinarea evaziunii fiscale deoarece presupune un examen complet asupra activității contribuabilului, asupra activității altor contribuabili cu care se află in relatii de afaceri sau chiar verificarea conturilor bancare;

Controlul fiscal prin sondaj (selectiv): este acela în care verificările se

bazează pe alegerea unui eșantion de operațiuni, de documente sau prin alegerea unei perioade determinate de impozare;

Ȋn functie de scopul urmărit prin controlul fiscal:

Control fiscal de informare (îndrumare) care are drept scop intenția

Administrației Fiscale de a informa si îndruma agentul economic sau alți contribuabili in legătura cu drepturile si obligațiile de natură fiscală ale acestora;

Controlul fiscal de rutină: care urmărește menținerea legăturii cu

contibuabilul si urmărirea modului în care acesta își respectă obligațiile fiscale prin verificarea permanentă a evidenței fiscale ținută de Administrația Fiscală;

Controlul fiscal de fond: care presupune verificări ample pe perioade mai

mari de timp asupra tuturor categoriilor de impozite datorate.

De cele mai multe ori, toate aceste forme de control nu se exclud, ci pot deveni complementare, asigurând în acest fel creșterea eficienței controlului fiscal. Procedurile de control folosite dau în general forma controlului fiscal respectiv. Ȋn practica și în literatura de specialitate se vorbește despre controlul fiscal de tip diagnostic, controlul fiscal de grup, controlul fiscal reciproc și încrucișat.

CAPITOLUL II

2 Diferența dintre inspecția fiscală și controlul antifraudă

Inspecția fiscală si controlul antifraudă sunt operațiuni prin care organele

Fiscului verifică în mod diferit contribuabilii, acestea fiind efectuate de două tipuri de inspectori.

Ȋn sens larg, noțiunea de control fiscal înglobează atât inspecția fiscală, așa cum este ea definită la art. 94 din OG nr. 92/2003, precum și controlul antifraudă definit la art. 93 din același act normativ.

Ȋn sens strict, noțiunea de control fiscal este echivalentă celei de inspecție fiscală și nu se suprapune noțiunii de control antifrauda.

Potrivit legislației aflată în vigoare, inspecția fiscală este activitatea care are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/platitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligatii fiscale principale.

Obiectivul principal al Controlului Antifraudă este combaterea evaziunii fiscal și a fraudei fiscale și vamale, desfășurând actvități de investigare a fraudelor și destructurare a lanțurilor tranzacționale constituite pentru prejudicierea bugetului statului.

Inspectia fiscală este realizată în mod exclusiv, nemijlocit si neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, ori de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

Conform actelor normative privind restructurarea ANAF, inspectia fiscală va fi efectuată în continuare de inspectorii fiscali, atribuțiile privind derularea inspecțiilor fiscale ramânând în sarcina Direcțiilor Generale Regionale. Controlul antifraudă este efectuat de către inspectorii antifraudă fiscală din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală. Inspectorii antifraudă fiscală din cadrul Directiei generale antifraudă fiscală, structură fară personalitate juridică, au atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.

Documentele pe care inspectorii le intocmesc în cadrul controlului:

Conform Ordinului ANAF nr. 3721/2013, în activitatea de control, inspectorii antifraudă utilizează urmatoarele tipuri de documente:

procesul verbal – se intocmește cu ocazia controlului curent, operativ si

inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situatii faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte penale.

procesul verbal de ridicare/restituire de înscrisuri – se completează de

către inspectorii antifraudă cu ocazia ridicării/restituirii de documente și/sau înscrisuri, în condițiile legii.

procesul verbal de sigilare/desigilare – se întocmește de inspectorii

antifraudă când există indicii că în locurile de producție, depozitare, comercializare sau pe timpul transportului se găsesc bunuri sau produse a căror proveniență nu este legală sau a căror fabricație este interzisă de lege sau se produce fară autorizație, iar acțiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată ulterior; există posibilitatea ca documentele, înscrisurile, bunurile necesare efectuării controlului sa fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora în vederea ridicării/reținerii acestora; în activitățile de monitorizare a transporturilor de bunuri; în alte cazuri în care se impune sigilarea, în conditiile legii.

Invitația – prin acest act contribuabilul este invitat și îi sunt solicitate

lămuriri/înscrisuri de către inspectorii antifraudă, la sediul acestora, în situațiile în care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social, domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului și nici într-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Odată cu solicitarea prezenței contribuabilului la sediul Directiei Generale/Regionale Antifraudă Fiscală, prin formularul "Invitație" sunt solicitate registre, documente de afaceri și orice alte inscrisuri.

nota explicativă – prin acest document se solicită explicați scrise

reprezentantului contribuabilului, oricărui angajat al acestuia sau oricărei persoane implicate în savârșirea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influența constatările sau pentru clarificarea unor cauze și/sau împrejurari.

CAPITOLUL III

3 Studiu de caz

Persoană juridică:

Contribuabil: SC. AM INTERNATIONAL  S.R.L.

Adresa: STR. PLUGULUI NR. 2. LOC. CONSTANTA, JUD. CONSTANTA

Forma de proprietate: privat

OBIECTUL DE ACTIVITATE: comerț cu amănuntul al băuturilor

Prezintă:

Impozit pe clădiri

Impozit pe teren

Taxă asupra mijloacelor de transport

Taxă firmă

Taxă vehicule lente

Această societate deține în proprietate mai multe clădiri. Impozit pe clădiri: cota de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii. Pentru toate clădirile aflate in proprietate societatea datorează un impozit de 71.503.055 lei /an.

Impozitul datorat de societate pentru terenurile deținute este:

 teren aferent magazinului "AM INTERNATIONAL" în str. Plugului,

intravilan, zona B, impozitul e de 2.128.120 lei (641mp x 3320 lei /mp.)

teren cu constructii în Unirea 21.177 mp., (44lei /mp x 21177

mp)  impozitul fiind de 931.788 lei; livezi 3.160 mp., iar cota de 132 lei /mp, impozitul aferent livezii e de 417.120 lei.

Pentru deținerea de mijloace de transport societatea plătește taxă aferentă acestora în sumă de 11.102.000 lei. Pentru deținerea de vehicule lente, societatea nu a depus declarații pentru plata taxei aferentă acestora, cât despre folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, societatea plătește o taxă de 221.000 lei /an.

Se realizeaza inspectia fiscală la S.C. AM INTERNATIONAL  S.R.L. consemnându-se urmatoarele:

Subsemnații Popescu Mihai, consilier și Alexandrescu Ionela, referent în cadrul Primariei Municipiului Constanta, în baza actelor normative, a legitimațiilor nr. 456 si 265, au efectuat prin sondaj, pe baza evidenței contabile și a documentelor puse la dispoziție, controlul modului în care au fost constituite și virate pe destinațiile legale obligațiile fiscale aferente bugetului local.

Perioada supusă controlului este 01.10.2011-14.04.2016, iar durata desfășurării acestuia 04.04.2016-14.04.2016.

Ȋn urma inspecției au fost constatate următoarele:

asupra impozitului:

Societatea deține în proprietate cladiri situate în Constanta, str. Plugului nr. 2 si

in str. Maior Sontu nr. 2, pentru care datorează impozit pe clădiri către bugetul local al Mun. Constanta.

Plata impozitului pe clădiri aferent trimestrului II-2002 s-a efectuat în data de 10.07.2012 cu ordin de plată nr.198 în sumă de 11.212.019 lei, scadentă la plată fiind în data de 17.06.2012. Pentru plata cu întarziere a impozitului datorat s-au calculat majorari de întarziere (11.212.019 lei x 23 zile x 0,10%) în sumă de 258.000 lei.

Plata impozitului pe cladiri aferent trim. III – 2013 s-a efectuat în data de 09.12.2033 cu ordin de plata nr.455 în sumă de 11.212.019 lei, scadentă la plată fiind in data de 15.09.2013. Pentru plata cu întarziere a impozitului datorat s-au calculat majorări de întârziere(11.212.019 lei x 85 zile x 0.06%) in suma de 572.000 lei.

Pentru perioada 01.01.2014-14.04.2016 societatea a depus declarații de impunere privind impozitul pe clădiri datorat, achitarea efectuându-se în conformitate cu termenele legale stabilite.

Asupra impozitului pe teren:

Societatea deține în proprietate un teren intravilan situat în Mun. Constanta, str.

Plugului nr. 2 în suprafață totală de 1320,31 mp, suprafață construită 750,54 mp și suprafață libera 570 mp. Impozitul pe teren pentru anii 2011 și 2012 nu s-a achitat de către societate în sumă de 2.815.800 lei (impozit pe teren, dobânzi de întarziere la plată și penalități).

Conform contractului de vânzare-cumpărare societatea deține imobilul situat în Mun. Constanta, str. Maior Sontu nr. 2, compus din teren intravilan în suprafață totală de 25.466,977 mp. Pentru perioada 2013-2016 societatea a depus declarații de impunere pentru teren extravilan pe categorii de folosință în mod eronat deoarece terenul se află în intravilanul Mun. Constanta.

Ȋn această perioadă societatea datorează impozit pe teren pentru suprafața de 2.784 mp suprafață liberă de construcții și pentru suprafața de 18.473 mp suprafață agricolă, categoria livezi. S-au stabilit diferențe de achitat in suma de 36.248.999 lei, dobânzi de întârziere în suma de 23.369.771 lei și penalități în sumă de 5.593.763 lei calculate până la data de 11.04.2015.

Taxa pentru firmele expuse:

Societatea datorează taxă firmă afișată în sumă de 160.000 lei și dobânzi în

sumă de 174.840 lei. Verificându-se declararea, înregistrarea și achitarea taxei firmă pentru perioada supusă inspecției, s-a constatat că nu s-au depus declarații de impunere pentru anii 2001 si 2003, iar taxa datorată nu s-a achitat în anii 2011, 2012 si 2013.

Taxă asupra mijloacelor de transport:

S-a constatat ca nu în toate cazurile s-au declarat toate mijloacele de

transport. De asemenea nu în toate cazurile s-a achitat taxa datorată în termenul legal de plată. La data inspecției fiscale societatea datorează taxă asupra mijloacelor de transport pană la 12 tone 2.777.102 lei, dobânzi în sumă de 2.024.723 lei și penalități în sumă de 534.279 lei, iar taxa auto peste 12 tone 628.715 lei.

Taxă vehicule lente:

Societatea deține în proprietate din anul 2000 – 3 buc. motostivuitoare pentru

care începand cu data de 01.01.2013 se datorează taxă vehicule lente respectiv 260.000 lei /buc. Ȋn anul 2013- 288.000 lei /buc, în anul 2014, sume neachitate până la data inspecției fiscale și pentru care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere.

Inspecția fiscală a avut ca obiect verificarea bazelor de impunere, a

legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor, respectării prevederilor legislației fiscale și stabilirea diferențelor de plată. Inspectia fiscală a urmărit mărirea bazei de impozitare deoarece aceasta aduce un volum mai mare de venituri la bugetul local al Primariei Mun. Constanta.

S.C. AM INTERNATIONAL S.R.L. deținea bunuri impozabile pe care nu le-a declarat. Ȋn urma inspecției fiscale contribuabilul persoana juridica și-a achitat obligațiile fiscale neajungându-se la procedura de executare silită, cu observația că inspecția fiscalp a avut un efect benefic în realizarea serviciilor publice locale.