Consideratii Teoretico Metodologice Privind Managementul Serviciilor

CAPITOLUL I. Consideratii teoretico-metodologice privind managementul serviciilor

Studierea și complexitatea unei discipline universitare complexe cum este Managementul Serviciilor presupune precizarea prealabilă a unor noțiuni și concepte precum: managemen, organizație, întreprindere, serviciu, etc.

Managementul reprezintă ansamblul activităților ce trebuie întreprinse în scopul direcționării cu eficiență a eforturilor unei colectivități pentru realizarea progresului social. (Ion Plumb, 2004, pag. 32)

Evoluția economiei moderne constituite un sector diferit al economiei, fiind caracterizat printr-un dinamism la un nivel înalt, întrucât serviciile își pun amprenta asupra activității desfășurate în celelalte compartimente, asupra modului de valorificare a resurselor umane și materiale, având o contribuție majoră la o evoluție economică și socială. Creșterea rolului serviciilor în viața societății se manifestă ca trăsături ale evoluției în majoritatea țărilor.

În ultimul deceniu, în economia țărilor dezvoltate, serviciile devenind principalul element dinamizator al competiției economice. Rolul pe care serviciile îl joacă în economie este rezultatul unui proces destul de amplu și complex înregitrat atât în viața economică cât și socială, locul și importanșa acestora în sistemul economiei se află într-o relație cu dinamica socială. Dezvoltarea lor fiind o condiție și o caracteristică a evoluției societății moderne.

În urma studiilor, majoritatea economiștilor privesc serviciile ca un sistem de utilități, în care beneficiarul cumpără sau folosește o anumită utilitate, în urma careia aceasta conferă anumite avantaje ori satisfacții, în majoritatea cazurilor sub formă materială și destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.

Conceptul de serviciu

Începând cu ultimul deceniu, în economia țărilor dezvoltate, conceptul de serviciile a devenit principalul elementdinamizator al competiției economice, observându-se astfel că și produsele sunt cumpărate pentru serviciile pe care le oferă.

Importanța crescândă a serviciilor și ascensiunea lor spectaculoasă din ultima perioadă au accentuat grija pentru cunoașterea acestui sector.

Definirea conceptului de serviciu este o problemă dificilă, cele mai multe dintre definiții enunță una sau mai multe caracteristici ale serviciilor care le diferențiază atat de ele însuți cât și de produsele tangibile.

În activitatea economică serviciul reprezină un procent destul de important din populația care lucrează în servicii, precum: 70% în SUA, 65% în Franța, 56% în Germania, 57% în Japonia.

“Serviciile sunt acele activitati economice ale caror rezultate nu se materializeaza obligatoriu in produse cu existenta de sine statatoare”.

Ca notiune economica conceptul de serviciile variaza de la cele bazate pe un singur criteriu de diferentiere între bunuri si servicii pâna la cele detaliate care enunta câteva caracteristici ale serviciilor sau diferite genuri de activitati de natura serviciilor.

Definiție dată de Asociația Americana de marketing, defineste serviciile astfel: “activități, beneficii sau utilități care sunt oferite pe piață sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material.” (Ioncică Maria, 2002, pag. 10)

Una din definitiile cele mai apreciate in literatura de specialitate în ceea ce privește conceptul de servicii este cea data de economistul Theodor Peter Hill : “Schimbari in conditia unei persoane sau a unui bun, realizate pe baza comenzii beneficiarului”.

O definiție a serviciilor privind caracteristica cea mai importantă a acestora, mai precis intangibilitatea este cea elaborată de K.J. Blois care afirma că “ serviciul reprezintă orice activitate care oferă beneficii fără a presupune în mod obligatoriu un schimb de bunuri tangibile”

O altă definiție, deși foarte simplă, este cea a lui Leonard L. Berry care este extrem de reprezentativă pentru ceea ce înseamnă un serviciu. El aprecia că “ serviciul este o activitate, un efort, o performanță ”

În opinia autorilor I. Mărculescu și N. Nichita serviciile sunt definite ca fiind “activități din sfera producției materiale sau nemateriale care, fie că preced procesul de creare a produsului finit contribuind la pregătire lui, fie că sunt legate de produsele care au ieșit din sfera producției sociale, fie că se concretizează în anumite efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului, societății sau naturii, trăsătura generală a majorității lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide în timp și spațiu cu întrebuințarea, consumarea lor.

Mult timp activitatea de servicii nu a fost recunoscuta, serviciile fiind neglijate de economisti si încadrate în sfera neproductiva.

1.Serviciile pot crea locuri de munca în numar suficient pentru a rezolva sau limita problema somajului;

2. Sectorul tertiar nu este „îngradit” decât de reglementari care sunt repuse în discutie în cadrul procesului de liberalizare a schimburilor internationale

3. Oferta de servicii diferentiate si adaptate la cerere reprezinta un element esential la competitivitatii întreprinderii, oricare ar fi domeniul lor de activitate.

În același timp, se poate afirma că sectorul serviciilor nu cunoaște limite, dacă ne referim la noul proces de liberalizare a schimburilor internaționale, tranzacțiile internaționale cu servicii deținând mai mult de 1/3 din comerțul mondial.

Clasificarea serviciilor

Există multe încercări de structurare a serviciilor, având la bază unghiuri diferite de abordare a lor. Tipologia serviciilor se poate prezenta după mai multe criterii, în mod general, acestea se împart în:

În functie de natura activitatii prestatoare:

servicii tangibile, actioneaza fie asupra corpului uman (sanatate, transport persoane,), fie asupra unor bunuri (transport marfuri, reparatii, curatatorii etc.)

servicii intangibile, actioneaza fie asupra minții omului (educatie, radio-TV, informatii, etc.), fie se proceseaza informatii (bancare, juridice asigurari etc.).

În functie de relațiile cu clienții:

servicii livrate continuu având la baza, fie relatii ferme, formalizate (asigurari, TV, cablu etc.), fie relatii neformalizate (radio-TV, politie, iluminat public etc.);

servicii livrate periodic, fie prin relatii ferme, formalizate (telefoane prin abonament, teatre cu abonament, reparatii în garantie etc.), fie prin relatii neformalizate (închiriere, posta, transport public, restaurant etc.).

Dupa natura nevoilor satisfacute

Servicii private – satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau ale familiei-furnizate de organizații private.

Servicii publice – activități organizate și autorizate de o autoritate administrativă centrală sau locală pentru satisfacerea unor nevoi sociale de interes public:activități care se adresează unor nevoi individuale și sunt finanțate de la bugetul de stat(învățămănt public,sănătate publică)

După funcția economică indeplinită

Servicii de distribuție (transport,comunicații,comerț cu ridicata și cu amănuntul )

Servicii de producție (bancare,de asigurare,contabile,de publicitate)

Servicii sociale (sănătate,educație,poștă,servicii publice nonprofit)

Servicii personale (hoteluri și restaurante,reparații,îngrijire personală)

Natura si caracteristicile serviciilor

Serviciul este considerat ca o activitate utilă menită să satisfacă o nevoie socială, rezultatul aceste activități fiind una nematerială.

Servicii îmbracă o serie de caracteristici care decurg din specificul muncii desfășurate în acestă sferă, caracteristici ce permit indentificarea lor și care să constituie criterii de delimitare al acestora în raport cu alte componente ale activității atât economice, cât și sociale.

Un aspect deosebit de important asupra căruia majoritatea specialiștilor au stăruit în lucrările lor îl constituie conținutul serviciilor reflectat cu precădere de natura și caracteristicile acestora. Evaluarea cât mai exactă a conținutului acestora necesită însă reliefarea și a altor aspecte la fel de importante, care particularizează, în detaliu, serviciile de bunuri. Numeroși specialiști au pus în evidență o serie de caracteristici ale serviciilor. Având drept suport cele expuse până acum, punând față în față producția bunurilor tangibile și prestația serviciilor, în concluzie am putea rezuma caracteristicile serviciilor următoarele:

intangibilitatea

inseparabilitatea

variabilitatea

perisabilitatea.

Intangibilitatea este considerată de specialiști ca fiind caracteristica esențială a serviciilor, exprima faptul ca acestea nu pot fi vazute, gustate, simtite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumparate.

Intagibilitate arată că serviciile sunt mai puțin tangibile decât bunurile și din această cauză conceperea și crearea unui serviciu necesită o mai bună înțelegere a psihologiei consumatorului față de bunuri. (Ioncică Maria, 2002, pag. 14)

Inseparabilitatea reprezinta caracteristica serviciilor de a nu putea fi desprinse de prestator, înteles atât spatial cât si temporal. Din acest motiv, nevoia de servicii se satisface, de regula, prin consumul acestora în momentul prestarii.

Perisabilitatea sau nestocabilitate, neavând acea formă materială, serviciile nu pot fi stocate și consumate. Această caracteristică prezintă atât avantaje în desfășurarea activităților respective, asigurarea unei eficiențe ridicate ca urmare a eliminării dificultăților legate de manipularea lor, de distribuția acestora, de crearea unor condiții specifice pentru a fi depozitate și păstrare, căt și dezavantaje prin faptul că odată oferite, dar neutilizate, acestea reprezintă pierderi de mijloace materiale și umane, neputând fi păstrate.

De asemenea, serviciile se mai particularizează și prin faptul că atunci când le vinzi nu se face și transferul titlului de proprietate. (Ioncică Maria, 2002, pag. 15)

Aceasta caracteristica elimina practic distributia din cadrul mix-ului de marketing si creeaza dificultati în corelarea ofertei cu cererea, având la baza o serie de caracteristici ale cererii si ofertei aflate în contradictie: rigiditatea ofertei si variabilitatea cererii.

Variabilitatea reprezinta caracteristica serviciilor de a diferi, din multe si variate motive, de la o prestatie la alta. Practic serviciul este unic, el nemaiputând fi repetat în mod absolut identic niciodata. Din acest motiv serviciile nu pot fi standardizate în totalitate, dar nici copiate. Aceasta caracteristica prezinta avantajul posibilitatii adaptarii serviciului la fiecare client în parte.

Locul și rolul serviciilor în dezvoltarea economică

Procesul de dezvoltare a serviciilor înregistrează un volum considerabil de forță de muncă spre această sferă de activități, de aici rezultă locul important pe care sfera serviciilor trebuie să-l aibe în ocuparea populației active, care să aducă dezvoltare economică unei țări.

Rolul serviciilor in dezvoltarea socio-economică a unei țări scoate în evidență procesul de transferare a forței de mună din sfera producției în cea a serviciilor, proces caracteristic unei societăți moderne mai exact se refera la contributia lor la cresterea economica si la creșterea calității vieții.

Contribuția serviciilor la creșterea economică, mult timp acestea au fost considerate neproductive considerate o frână a creșterii economice fiind un factor inflaționist deoarece creșterea salariilor și a profitului nu ar corespunde creșterii productivității.

Dimensiunea sectorului serviciilor evidentiaza puternica tendinta de „tertializare” a economiilor țărilor dezvoltate. Astfel in tarile dezvoltate ponderea serviciilor in populatia ocupata depaseste 60% si chiar 70 %, existand totusi unele diferentieri chiar in cadrul acestor tari, determinate de particularitatile modelelor de crestere economica, diferentele de traditii si obiceiuri etc.

Realitățile economice demonstrează că serviciile pot fi considerate in acelasi timp, premisa si efect al industrializarii.

Servicii sunt grupate, potrivit clasificarilor sectorialeale economiei, in sector tertiar, in timp ce sectorul primar include agricultura, silvicultura, pescuitul si mineritul, iar sectorul secundar industria prelucratoare si constructiile.

Serviciile și sectorul terțiar

Pentru prima data serviciile au fost grupate intr-un sector distinct al economiei nationale de catre A. Fisher, in sectorul tertiar, definit ca ansamblul de activitati consacrate productiei nemateriale, in timp ce sectorul primar grupeaza activitatile agricole si extractive iar sectorul secundar industriile prelucratoare.

Rolul central pe care îl au serviciile, prisma prin care sectorul central trebuie analizat, rezulta ca majoritatea serviciilor existente în societate se află la dispoziția societășii gata pentru aputea fi folosite de către beneficiari.

Multe studii au scos în evidență problema productivității scăzute în servicii. Rolul pe care sectorului terțiar îl joaca în dezvoltarea economică permite apariția de noi ramuri de activitate, asigură existența și funcționarea altor sectoare, asigură productivități mari pe alte ramuri economice.

Astăzi în economiile moderne-dezvoltate bunurile și producția materială de calitate satisfac noi nevoi diversificate. Nevoile individuale și social au determinat necesitatea dezvoltării serviciilor mai rapid decât viteza de diversificare a bunurilor materiale, astfel economia modernă fiind producătoare și consumatoare de servicii.

Dinamica nevoilor împreună cu dinamica trebuințelor, este o altă cauză a creșterii rolului sectorului servicii în economie.

Într-o economie bazată pe servicii se produc în principal bunuri complementare acestora, astfel încât satisfacerea cât mai mult și cât mai bine a cerințelor consumatorilor se bazează atât pe creșterea calității serviciilor datorată concurenței, cât și pe utilizarea complementară a bunurilor și serviciilor, aceste lucruri reflectâdu-se în creșterea pe care o au serviciile, pe plan mondial la formarea PIB-ului, ca rezultat al creșterii eficienței economice și al exploatării durabile a resurselor.

Această tendință manifestată pe plan mondial în cea ce priveste România, este prezentă dar însă mai redusă, din acest motiv observându-se o reducere a sectorului secundar și primar în favoarea sectorului serviciilor.

Ponderea sectorului primar (agricultură) înregistrată în ultimul deceniu în PIB a scăzut de la aproape 1/4 până la 15%, scădere influențată de fenomene demografice, de migrare a forței de muncă precum și de importul produselor alimentare.

Ponderea sectorului secundar în formarea PIB-ului a înregistrat o scădere mai dramatică, de la aproape 5%, până la 1/3, scădere datorată unei eficiențe economice în declin. Procentul PIB determinat de servicii a crescut, în prezent reprezentând aproape 50%.

Dezvoltarea permanentă, cu un ritm crescător al serviciilor în cadrul economiei actuale determină specialiștii să-și intensifice efortul pentru definirea conceptelor acestui domeniu deosebit de complex și dinamic.

Dinamica serviciilor a condus la necesitatea diferențierii acestora prin clasificarea și gruparea activităților ce constituie sectorul serviciilor:

-activități care se referă la timpul liber;

– activități ce constituie suportul informatic;

– activități de formare profesională, comerț etc.

Clasificarea serviciilor permite evaluarea dimensiunii și contribuției sectorului la dezvoltarea economică printr-o serie de indicatori sintetici, calculați la nivel macroeconomic, ce caracterizează, pe de o parte resursele utilizate în acest sector, iar, pe de altă parte, rezultatele economice și contribuția serviciilor la progresul economiei și societății.

La nivel macroeconomic dimensiunile sectorului terțiar sunt măsurate de o serie de indicatori care exprimă atât marimea și ponderea resurselor utilizate în acest sector cât și volumul și contribuția efectelor produse de servicii la progresul economic si social general. Indicatori:

1. Ponderea populatiei ocupate in sectorul serviciilor in totalul populatiei ocupate – este important datorita rolului factorului uman in ponderea serviciilor. Din analiza datelor statistice rezulta ca exista o stransa legatura intre nivelul dezvoltarii economice si structura economiei nationale, intre marimea PNB pe locuitor si ponderea serviciilor in populatia ocupata.

2. Contributia serviciilor la crearea PIB. În cazul populatiei ocupate se constata diferente intre tari in ceea ce priveste ponderea cu care serviciile participa la crearea PIB.

3. Numarul agentilor economico-sociali activi din economia nationala, numarul intreprinderilor active pe sectoare si ramuri.

Intreprinderile de servicii in totalul intreprinderilor active in Romania se situa la sfarsitul anilor ’90 la peste 80%. O pondere mare (69%) o au intreprinderile care au ca obiect de activitate comertul si reparatiile (investitii reduse, viteza mare de rotatie a capitalului, cresterea si diversificarea ofertei prin liberalizarea importurilor). Desi in numar atat de mare, proportia lor in PIB si populatia ocupata este foarte mica.

4. Marimea si structura imobilizarilor corporale. Acesta indica dimensiunile resurselor materiale utilizate in sectorul serviciilor, raportul acestora cu celelalte sectoare.

5. Marimea investitiilor si structura acestora pe domenii de activitate. Este utilizat pentru a vedea eforturile facute pentru crearea de noi mijloace fixe, pentru dezvoltarea, modernizarea si reconstructia celor existente in sectorul serviciilor comparativ cu celelalte sectoare ale economiei.

In ceea ce priveste sistemul interdependentelor serviciilor in economie si societate, cuprinzand serviciile destinate fie consumului intermediar fie celui final, se structureaza pe doua directii principale:

impactul cu procesul de productie propriu-zis

impactul asupra omului cu nevoile sale

In ceea ce priveste primul aspect serviciile de productie (destinate consumului intermediar) se afla in raport organic cu productia de bunuri (exercitandu-se chiar in interiorul intreprinderilor producatoare de bunuri) si raport functional (exercitat de intreprinderi sau indivizi care lucreaza de o maniera independenta.

Serviciile agricole – noțiuni generale

În ansamblul economiei naționale agricultura este una din ramurile cele mai importante care contribuie intr-o foarte mare maăsură la relanarea creșterii economice. Pentru ca să se asigure practicarea unei agriculturi moderne este necesar sa aibă loc transformări fundamentale în structura agrară, în organizarea exploatațiilor agricole și în baza tehnico-materială.

Pe tot mapamondul agricultura se bucură astăzi de o deosebită atenție, indiferent de nivelul de dezvoltare economică.

În economia țării noastre ca ramură de bază, agricultura se impune ca un domeniu de activitate deosebit de complex si complicat, complexitatea acesteia ca ramură a producției materiale, a economiei naționale, este determinată de rolul pe care îl deține în dezvoltarea economică și de particularitățile tehnice, economice și sociale.

Importanța deosebită a aceste ramuri în comparație cu celelalte ramuri ale economiei naționale derivă din următoarele:

este singura ramură de producție avizată să acumuleze energie cu ajutorul muncii, în timp ce toate celelalte ramuri consumă energie;

a constituit ramura primară a producției materiale din care s-au desprins celelalte ramuri;

acțiunea favorabilă a factorilor biologici face ca la orice nivel de capitalizare ponderea bunurilor și serviciilor consumate în agricultură să fie mai redusă decât în alte ramuri ale economiei naționale; de aceea, la același produs intern brut, în agricultură se obțin o valoare adăugată brută mai mare/

Astfel spus servicii agricole reprezinta servicii prestate de un producator agricol care isi foloseste forta de munca sau echipamentele utilizate in mod normal in intreprinderea agricola, forestiera sau de pescuit si care contribuie in mod normal la realizarea productiei agricole.

Capitolul II. Analiza domeniului implicat

2.1. CARACTERISTICI TIPOLOGICE ALE FIRMEI

2.1.1. Prezentarea societății comerciale

2.1.1.1. Denumirea / Numele și date de identificare ale acestuia

Denumirea firmei: S.C. AGRI SOL S.R.L.

Număr de ordin înregistrat la Registrul Comerțului Călărași: J51/314/2003

Cod de înregistrare fiscală (C.I.F.): 1556412

Sediul social: Comuna Belciugatele, DN 3, km 25 bloc 1, scara A etaj 1 apartament 5, Județul Călărași.

Capital social: 270.200 lei

Administrator: Gurlui Gheorghe

Obiectul de activitate: 0111 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

Forma juridică: persoană juridică

Număr angajați: 26 persoane

2.1.1.2.Scurt istoric

Societatea S.C. AGRI SOL S.R.L. a fost înființată pe 27 iunie 2003, la Camera de Comerț și Industrie conform Certificatului de Înregistrare, firmă ce nu poate fi catalogată în rândul celor mari, cu un personal de 26 de angajați, acționariatul fiind format din trei persoane și anume: Gurlui Gheorghe, Zainea Nicoleta și Țuțuianu Gheorghe.

Potrivit organigramei, managementul societății este asigurat de: Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație, Directorul general, Directorii executivi, șefii de compartimente funcționale și operaționale.

Încă de la înființare și până în prezent societatea a activat în domeniul agriculturii, ocupându-se de cultivarea cerealelor. În primul an de activitate societatea a administrat o suprafață de circa 150 h, în prezent S.C. AGRI SOL S.R.L. și-a extins suprafața terenurilor arabile aflate în administrare până la 3400 ha pe care se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță, porumb și mazăre.Valorile S.C. AGRI SOL S.R.L: Situare clientului pe primul loc, parteneriatul în afaceri, performanța bazată pe calitate, spritul de echipă și cel inovator.

Obiectele de activitate (pentru care societatea are certificate constatoare de la Oficiul registrului Comerțului în sensul că desfășoară respectivele activități). Obiectul de activitate – producție este 0111 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase. Societatea poate desfașura, de asemena, cu titlu de activități secundare.

Codificarea CAEN a domeniilor de activitate prevăzute prin Statutul inițial și Actele adiționale ulterioare se prezintă astfel:

0112 Cultivarea orezului

0114 Cultivarea trestiei de zahar

0116 Cultivarea plantelor pentru fibre textile

0124 Cultivare fructelor semințoase și sâmburose

0130 Cultivarea plantelor prin inmultire

0141 Creșterea bovinelor de lapte

0149 Creșterea altor animale

0150 Activități în ferme mixte

0164 Activitati dupa recoltare

5210 Depozitari

5224 Manipulari

4789 Comerț cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe al aștor produse etc.

Lista detaliată a activităților secundare a firmei este descrisă în Actul Constitutiv și Actele constatatoare anexate la Memoriu Justificativ.

Societatea efectuează toate lucrările agricole necesare înființării, întreținerii și recoltării culturilor de grâu, orz, soia, rapita, floarea soarelui si porumb atât pe terenurile proprii sau la terți sau sub formă de prestări servicii. Produsele agricole obținute sunt valorificate pe piața internă.

2.1.1.3. Capitalul social

S.C. AGRI SOL S.R.L. este o societate privată, cu un capital social de 270.200 lei, format din 27.020 părți sociale în valoare de 10 lei fiecare. În funcție de capitalul vărsat, asociații sunt persoane fizice și dețin următoarele părți sociale:

Gurlui Gheorghe deține 16.212 părți sociale în valoare de 162.120 lei

Zainea Nicoleta deține un număr de 5.404 părți sociale în valoare de 54.040 lei

Țuțuianu Gheorghe deține un număr de 5.404 parti sociale in valoare de 54.040 lei.

Societatea dispune de sedii pentru fermele vegetale, de bază tehnică ( utilaje agricole, magazii de depozitare a cerealelor, mașini, tractoare) și de bază materială (semințe, carburanți, pesticide, îngrășăminte, piese de schimb).

2.1.1.4. Structura organizatorică la S.C. AGRI SOL S.R.L.

Structura organizatorică a firmei este o imagine atât a resurselor umane, materiale, financiare și informaționale, cât și a caracteristicilor mediului în care aceasta își desfașoară activitatea.

În cadrul structurii organizatorice a firmei, se întâlnesc doua componente principale:

Structura managerială

Structura de producție

Conducerea – Adunarea Generală a Asociaților este organul de conducere al societății, fiind cea care asigură politica economic si comercială a firmei dar și cea care decide asupra activității acesteia. De rezolvarea problemelor curente ale societății răspunde Comitetul de Direcție format din 3 persoane, și anume:

Director general : Gurlui Gheorghe

Director economic: Voinea Tiberiu

Director financiar: Gurlui Jeana

Personalul societății:

Numărul total de angajați: 25

Numărul de angajați din sfera producției: 15

Numărul de angajați din sfera administrativă: 11

Structura personalului în ceea ce privește pregatirea profesională

Din totalul de 26 de salariați, 7 au la bază studii superioare, aceștia ocupând funcții de conducere în diferite departamente.

Analiza pieței

Asa cum stim, piata este reprezentata de toti clientii potentiali care au aceeasi nevoie sau dorinta si care sunt dispusi si au capacitatea de a se angaja intr-o relatie de schimb pentru satisfacerea aceleiasi nevoi sau cerinte.

Piața de aprovizionare

Pentru activitatea societății de producție, aprovizionare se realizează periodic, în funcție de necesarul calitativ, cantitativ și sortimental de la furnizori, în baza unor comenzi ferme. Relațiile comerciale cu furnizorii sunt stabile, societatea având o continuitate în derularea tranzacțiilor.

Principalele criterii de selecție a furnizorilor sunt:

Raportul calitate/preț ;

Experiența anterioară;

Reputația;

Termenele de livrare.

Aprovizionare se realizează de la partenerii consacrați. În cazul în care pe piață sunt identificate oferte mai avantajoase prin prisma criteriilor enumerate anterior, societatea poate recurge la schimbarea partenerilor tradiționali.

Activitatea de aprovizionare a S.C. AGRI SOL S.R.L. se află sub incinta riscurilor normale pentru o societate de categoria sa, deorece un risc ar fi evoluția imprevizibilă a cursului de schimb asupra consumului, un alt potențial risc este cel de imposibilitate de desfășurare a lucrărilor din tehnologie datorită întârzierilor înregistrate în recepționarea produselor de la furnizori. Pentru a elimina acest risc societatea va încheia contracte specifice cu furnizorii, va lansa comenzi ferme pentru a putea beneficia de produsele necesare.

Furnizori

Piața de desfacere

S.C. AGRI SOL S.R.L. are o piata deja formata, avand in vedere activitatea desfasurata inca de la infiintare, avand in prezent clienti fideli. În ceea ce privește politica de distribuție, aceasta are în vedere livrarea cu strictețe a produselor care satisfac cerințele beneficiarilor și corespund contractelor semnate, urmărindu-se asigurarea ritmicității încasărilor de la beneficiari și achitarea la termen a obligațiilor asumate, pentru a putea crea o colaborare fructuoasă în timp.

Desfacerea producției se realizează în perioada de recoltare, în funcție de precontractele și contractle încheiate și condițiile existente pe piață comenzile ferme provenind de le diverși beneficiari. Benefeciarii produselor agricole obținute de S.C. AGRI SOL S.R.L. sunt localizați la distanțe relativ apropiate, pe principiul apropierii între locul de producție și locul de consum. Astfel, cheltuielile de transport sunt reduse și asigură un cost de achiziție avantajos pentru benefeciari.

Piața țintă este piața locală și zonală, reprezentată de societățile care doresc o gamă de produse agricole de o caliatate superioară, principalii clienți fiind localizați în Călărași și în județele învecinate, precum și în Municipiul București.

Segmentele de piață la care se adresează societatea sunt reprezentate de societățile comerciale care utilizează aceste produse în procesele proprii de producție sau pentru a le comercializa mai departe în aceași formă.

Potențialii clienți

Vanzarea se realizeaza prin firma, cat si prin reteaua de distributie. Produsele se comercializeaza in cea mai mare parte prin contracte incheiate cu diverse societati. Toate aceste eforturi au ca punct esential rapiditatea si siguranta calitatii produsului finit oferit spre vanzare.

În ceea ce privește sistemul de distribuție insemnând și imaginea firmei, acesta este bazat pe partenerii tradiționali ai firmei cât și a unui număr variabil de clienți care cumpără produsele. Contactul cu beneficiarii se păstrează pe tot parcursul anului în vederea dezvoltării relațiilor de afaceri. Această politică asigură o oarecare siguranță in ceea ce privește desfacerea, iar legatura cu acestea se menține doar în perioadele de producție când în general se lansează și comenzile.

Distribuția se realizează în mod direct la client fără aportul intermediarilor, pe baza contractelor de desfacere, fapt care facilitează întreg proces și duce la o mai mare flexibilitate în relațiile comerciale de durată.

Termenele de plată și termenele de livrare a produselor

Politica de vânzări a firmei stabilește termenii contractuali între societate și clienți. În contractele sale pentru desfacerea producției, S.C. AGRI SOL S.R.L urmărește respectarea următoarelor condiții:

– prețul produselor este stabilit în RON sau EURO;

– în cazul prețurilor în valută, contravaloare se va plăti în RON, la cursul oficial comunicat de BNR valabil în ziua încasării;

– termenele de plată și cele de livrare a produselor sunt stabilite de comun acord între părți, în funcție de valoarea și / sau cantitatea produselor vândute.

În condițiile concurențiale existente în prezent pe piața agricolă din regiune, prețurile de comercializare se stabilesc prin negociere directă cu clienții, în funcție de cantitatea cumpărată, termenele de livrare și termenele pe plată.

Obținerea unor produse cerealiere de calitate superioară va asigura impunerea societății pe piață și astfel societatea poate dobândi o poziție de forță în negocierea termenilor contractuali. Această poziție de forță este totuși limitată de dimensiunile relativ reduse ale exploatației agricole.

Date și informații despre concurența

Un domeniu nu este atractiv dacă în viitor pot pătrunde ușor în el noi concurenți, care vor aduce capacități de producție și resurse suplimentare și care vor lupta pentr creșterea cotei de piață și împărțirea profiturilor. Concurentii sunt firme similare care urmaresc sa satisfaca aceleasi nevoi ale clientilor,fiind percepute de consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor.

Pe piață, concurența este reprezentată de o serie de firme care activează în domeniu, dar care nu constituie o amenințare reală pentru firmă deoarecere, necesitățile pieței sunt cu mult mai mari decât oferta actuală. Mediul de afaceri este un mediu volatil și înalt competitiv, de aceea pentru a avea succes, trebuie să îți cunoști foarte bine concurența.

Concurența este și va fi extrem de dură sub raportul prețului și calității oferite ca și a politicilor de promovare a produselor. Poziționare produselor societății comparativ cu firmele concurente, AGRI SOL S.R.L. deține o gamă largă de produse de o caliatate superioară, deoarece aprovizionare se realizează în funcție de necesarul calitativ, cantitativ și sortimental de la furnizori.

Concurenți

1. S.C. FERTIAGRO S.R.L. suprafața arabilă este de 2.600 ha

2. S.C. LARCOM S.R.L. cultivă o gamă largă de cereale: grâu, secară, orz, ovăz, porumb. Cu o suprafață de 2.700 ha teren arabil, a realizat producții ce nu au satisfăcut în mare măsură cerințele pieței locale în acest domeniu.

3. S.C. MIG VAS S.R.L. în anul 2011 a înregistrat o cifră de afaceri de 26.442.357 RON și un profit de 3.783.213 RON.

Situația financiară a acestor concurenți este în creștere, având următoarele puncte forte:

– suprafața de producție mai mare decât a societății;

– experianță în domeniu de mai bine de 17 ani;

– echipa managerială formată din ingineri agronomi.

Puncte slabe:

– reputația acestora, datorită acumulărilor foarte mari de datorii;

– lipsa abilității de a satisface nevoile clienților.

Concurența indirectă este reprezentată de firmele importatoare de produse agricole. Acestea oferă pe piață produse de o calitate asemănătoare, dar la prețuri mai scăzute.

Structura tehnologică

Începand cu anul inființării 2003 în firmă s-a urmărit dezvoltarea pe sectoare și etape potrivit unui plan care ar putea in viitor să asigure respectarea tuturor normelor si standardelor de calitate europene in domeniu. Astfe încât se va respecta riguros normele de tehnologie, mediu si igiena agreate de Comunitatea Europeana. Principalul avantaj competitiv al firmei il reprezinta tehnologia avansata in domeniu pe care o foloseste firma. Firma este dotata cu utilaje si instalatii performante din import, achizitionate de la producatori cu renume in domeniu, utilaje care permit cresterea sensibila a productivitatii muncii, reducerea rebuturilor si defectelor, reducerea intreruperilor si intarzierilor in procesul de productie, cu efecte directe in ceeea ce priveste costul produselor si a profitului obtinut.

CAPITOLUL III. Diagnosticarea activității S.C. AGRI SOL S.R.L.

3.1. Analiza SWOT

Principalele obiective ale organizației sunt: câștigarea încrederii consumatorilor,și

imbunatatirea continua a performantelor de calitate, mediu, siguranta alimentului, sanatate si securitate ocupationale prin analize de management anuale; evaluarea periodica a satisfactiei clientilor in vederea imbunatatirii continue a calitatii si sigurantei produselor si serviciilor; monitorizarea eficienței proceselor identificate, a punctelor critice și a aspectelor de mediu invederea reducerii impactului asupra mediului si a riscului de contaminare al produselor; perfectionarea angajatilor in domeniul profesional, al calitatii, și al mediului.

Este bine de știut că factorii proveniți din mediul intern alcătuiesc punctele forte și punctele slabe, în timp ce factorii proveniți din mediul extern reprezintă oportunitățile și amenințările firmei.

PUNCTE FORTE

PUNCTE SLABE

OPORTUNITĂȚI

AMENINTARI

3.2. Analiza indicatorilor economico – financiari

În ceea ce privește analiza economico-financiară, necesitatea acesteia reiese din mai multe considerente. Sporirea întregii activități economice constituie un obiectiv central al analizei. Acest obiectiv se realizează prin cunoașterea postfaptică, curentă și previzională a sistemului economic al firmei. Această analiză trebuie să ofere soluții practice cunatificării, pe de-o arte, a efortului firmei, iar pe de altă parte, a efortului pe care aceasta îl va înregistra in economia competițională.

Analiza economico-financiară studiază realitatea obiectivă prezentată sub forma stării fenomenelor și proceselor mediului microeconomic, prin prizma cauză efect.

Fără o analiză economică și financiară este de neconceput realizarea obiectivelor deciziilor privind planificarea, urmărirea și reglarea activităților economice a întreprinderii se bazează pe concluziile economice și financiare, de solutiile oferite de analiză pentru prevenirea și înlăturarea lor.

Indicatori de lichiditate – lichiditatea reprezintă capacitatea activelor circulantede a transforma in disponibilități bănești pentru a face față plăților scadente. Analiza lichidității societății urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile de plata curente (de exploatare) din active curente, respectiv evaluarea riscului incapacității de plată.

Indicatori de lichiditate

Rata lichidității imediate = (Active circulante – Stocuri) / Datorii pe termen scurt

2013 Rata lichidității imediate = (8.940.239 – 2.392.097) / 4.892.214 = 1,33

2014 Rata lichidității imediate = (8.814.595 – 2.609.746)/4.397.121 = 1,41

În ceea ce privește acest indicator, din analiză se constată o evoluție crescătoare, înregistrând valori superioare valorii optime, respectiv 0,65-1 lucru nefavorabil pentru întreprindere.

Rata lichidității curente sau generale măsoară capacitatea întreprinderii de a onora obligațiile pe termen scurt din ansamblul activelor circulante și compară ansamblul lichidităților potențiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente într-un termen de sub un an.

Rata lichidității curente = Active circulante / Datorii pe termen scurt

2013 Rata lichidității curente = 8.940.239 / 4.892.214 = 1,82

2014 Rata lichidității curente = 8.814.595 / 4.397.121 = 2,004

Atunci când valoarea este sub 1 este vorba de o incapacitate de plată pe termen scurt. Nici o valoare care depășește valoarea 2 nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor circulante. În cazul de față se poate observa că în anul 2013 rata lichidității este de 1,82, iar în anul 2014 ajunge la valoare de 2,004 acest lucru a rezultat în urma creșterii într-un ritm mai alert al datoriilor pe termen scurt decât al creșterii activelor curente. Cu toate acestea, firma este lichidă, având capacitatea de a-și onora datoriile pe termen scurt.

Indicatori de solvabilitate – Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor scadente care rezultă din angajamentele anterioare contractate, fie din operații curente a căror realizare condiționează continuarea activității, fie din prelevări obligatorii. Solvabilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de a rambursa la o scadență mai mare de 1 an, ratele existente față de bănci și alte instituții financiare.

Solvabilitatea generală = Active totale / Datorii totale

2013 Solvabilitatea generală = 19.508.813 / 11.778.308 = 1,65

2014 Solvabilitatea generală = 19.610.307 / 11.249.397 = 1,74

Se observă că în anul 2013 rata solvabilității generale are valoarea de 1,65, iar în anul 2014 se observă o creștere a acesteia ajungând la 1,74, situație ce s-a datorat creșterii într-un ritm mai lent al datoriilor totale decât creșterii activelor totale. Această situație se apreciază ca fiind normală, în ceea ce privește capacitatea firmei de a-și plăti datoriile față de terți.

Solvabilitatea financiară = Capitalul propriu / Cifra de afaceri

2013 Solvabilitatea financiară = 3.508.813 / 9.621.769 = 0,36

2014 Solvabilitatea financiară = 4.131.561 / 10.250.177 = 0,40

Despre acest indicator pot spune că exprimă capacitatea societății de a face față ca datoriile sale să ajungă la scadențele ratelor curente pentru credite pe termen lung rămase de achitat, mai exact valorile înregistrate trebuie sa nu depasească valoarea minimă acceptată (>1,4).

Indicatori de eficiență

Rata rentabilității comerciale = (profit brut / cifra de afaceri) x 100

2013 Rata rentabilității economice = (482.071 – 9.621.769) x 100 = 5,01

2014 Rata rentabilității economice = (593.052 / 10.259.177) x 100 = 5,78

Rata rentabilității economice = (profit brut / active totale) x 100

2013 Rata rentabilității economice = (482.071 / 19.508.813) x 100 = 2,47

2014 Rata rentabilității economice = (593.052 / 19.610.307) x 100 = 3,02

Rata rentabilității economice a înregistrat o evoluție progresivă din 2013 până în 2014, datorită scăderii în ritm mai mare al capitalului investit decât al rezultatului brut al exercițiului.

Rata rentabilității financiare = (profit net / capital propriu) x 100

2013 Rata rentabilității financiare = (406.293 / 3.501.156) x 100 = 11,60

2014 Rata rentabilității financiare = (489.774 / 4.131.561) x 100 = 11,85

Valoarea înregistrată de acest indicator trebuie să fie mai mare decât 5%, astfel în urma analizei reiese că pe parcursul celor doi ani activitatea desfășurată în cadrul societății a fost eficientă din punct de vedere al concretizării capitalurilor proprii.

CAPITOLUL IV. Analiza indicatorilor de eficiență privind perfecționarea și modernizarea bazei tehnico-materiale (achiziția de utilaje)

Prezentarea și obiectivele investiției

Proiectul de investiții propus de S.C. AGRI SOL S.R.L. vizează modernizarea bazei tehnico – materiale prin achiziționare de mașini și utilaje noi, mai performante în raport cu structura agricolă actuală, acest lucru determinând creșterea competitivității exploatației agricole. Această modernizare va face posibilă prelucrarea terenurilor agricole în timp util, în conformitate cu tehnologiile performante existente în domeniu, ceea ce va permite: utilizarea eficientă a factorilor de producție, îmbunătățirea performanțelor prin obținerea unei producții sporite la hectar, precum și înregistrarea unui profit.

Un prim obiectiv general, privind proiectul este cel al creșterii competitivității exploatației determinând o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție. Creșterea competitivității este cheia dezvoltării economice durabile și conduce la generarea unor locuri de muncă viabile în zona rurală.

Un alt obiectiv are în vedere deficitul mare de mașini agricole, uzura fizică și morală a celor existente în raza de activitate, modernizarea și extinderea sectorului de mecanizare au devenit necesare pentru societatea agricolă, în vederea satisfacerii cererii în timp optim. Noile utilaje achiziționate se remarcă printr-un nivel tehnic ridicat și caracteristici agrotehnice foarte bune.

Îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole va fi posibilă prin îndeplinirea mai multor obiective de ordin tehnic, economic – financiar și de mediu, precum:

– îmbunătățirea condițiilor de lucru a personalului de execuție;

– stabilirea unei relații strânse de colaborare cu întreprinderile colectoare de produse agricole (potențialii clienți ai întreprinderii).

– extinderea afacerii și a suprafeței arabile;

– reducerea costurilor de producție.

– asigurarea respectării cerințelor fitosanitare, sanitare și sanitar – veterinare;

– adoptarea exploatației agricole la standardele comunitare privind prevenirea și control integrat al poluării, respectiv reducerea emisiilor în aer, apă și sol, etc.

Obiectivul de investiții

Varianta optimă de investiție propusă de întreprindere consta în achiziția următoarelor mașini și utilaje agricole:

2 TRACTORE MAN TGS……………………………………….142.000 EURO

1 SEMI TRAILER LANDLINER…………………………………35.400 EURO

1 COMBINA JOHN DEERE…………………………………….60.000 EURO

INVESTIȚIA TOTALĂ…………………………………………237.400 EURO

Echivalentul 1.055.456,66 lei = 237.400 x 4.4459 (1 EURO = 4.4459 RON (curs EURO/RON al Bancii Naționale din data de 18.03.2015))

În ceea ce privește finanțarea pentru realizarea acestei investiții, managerul firmei a ajuns la concluzia că este necesară atragerea unor fonduri externe. Se dorește contractarea unui credit de valoarea investiției, respectiv de 1.055.457 lei.

În acest sens, firma va contracta creditul de la banca B.C.R., pe o perioadă de 4.5 ani, iar rata dobânzii va fi de 5,5%.

Graficul de rambursare a creditului bancar solicitat este următorul:

?????

Calculul principalilor indicatori de evaluare a eficientei economice

Indicatori cu caracter general

1. Capacitatea de producție reprezintă principala modalitate de măsurare a rezultatelor utile obținute într-o unitate de timp, în condiții normale de funcționare, impuse de utilizarea deplină a forței de muncă, a resurselor financiare și materiale, organizarea judicioasă a procesului de producție.

Capacitatea de producție = 10.230 tone

2. Cheltuieli anuale de producție exprimă eforturile făcute de agentul economic în vederea obținerii viitoarei producții.

Cheltuieli anuale de producție = 9.043.217 lei

3. Profitul anual net al investiției trebuie înțeles ca fiind esența, scopul investiției, determinându-se ca diferență între veniturile și cheltuielile efectuate.

Profitul anual net al investiției (Ph)

Ph = Qh – Chp

Ph = 10.250.177 – 9.043.217

Ph = 1.206.960 lei

4. Producția anuală (Qh) sau Cifra de afaceri exprimă efectul rezultat în urma desfășurării activității unității economice pe o perioadă de 1 an de zile și se stabilește pentru întreaga activitate a societății față de valoarea fizică a producției.

Qh = 10.250.177 lei

5. Numărul de salariți (Ns)

Ns = 28 salariați

6. Productivitatea muncii (W) se determină ca raport între capacitatea de producție anuală a firmei și numărul de salariați

W = = 393,4 tone/salariat.

7. Consumul (c) specific de materii prime, materiale, combustibili, energie ce influențează în mod direct indicatorul „cheltuieli de producție anuale” (Chp).

c = 9.043.217 lei.

Tabelul . Principalii indicatori generali ai eficenței economice

II. Indicatori de bază ai eficienței economice sau indicatorii statici

Efortul investițional sau valoarea totală a investiției (It).

În cazul de față, valoarea investiției este de 1.055.457 RON.

Durata de execuție a obiectivului de investiții (d).

Eșalonarea lucrărilor de investiții se vor realiza pe parcursul a 12 luni, respectiv 1 an.

Perioada de timp în care obiectivul de investiții funcționează (Df), în care se obțin efectele economice (Qh, Ph) și în care se fac eforturile (Chp) și unde se măsoară și/sau verifică dacă deciziile luate au fost eficiente, este de 15 ani.

Investiția specifică (IS) exprimă efortul investițional care se face pentru o unitate/capacitate de producție.

Is/q = It / qh

Is/Q = It / Qh

Is/q = It / qh =1.055.457 / 10.230 = 103,17 lei/tonă.

Is/Q = It / Qh =1.055.457 / 10.250.177 = 0,10 lei investiție/lei producție.

Termenul de recuperare (T) reprezintă perioada de timp în care investiția se recuperează din profitul obținut în urma funcționarii obiectivului.

Pentru situația de față, avem modernizare/dezvoltare, iar formula este:

T = It / Ph

T = 1.055.457 / 1.206.960 = 0,87 ani

Se observă că în funcție de acest indicator, investiția este recuperată într-o perioadă foarte mică de timp, aproximativ 1 an

Coeficientul de eficiență economică sau rata rentabilității (e) exprimă câți lei profit s-au obținut în urma efortului investițional.

Pentru situația în care avem modernizări/dezvoltări, formula este:

e = Ph / It

e = 1.206.960 / 1.055.457 = 1,14 lei profit anual la un leu investit

Cheltuielile recalculate sau echivalente (k) exprimă efortul total făcut cu investiția și cheltuielile de producție pe întreaga durată de funcționare a obiectivului.

K = It + Chp*Df

Df – durata de funcționare;

Chp – cheltuieli de producție anuale;

K=1.055.457 +9.043.217*15= 136.703.712 lei efort total.

Randamentul economic (indicele general de eficiență economică) exprimă proftul net obținut pe intreaga durată de funcționare raportat la efortul investițional.

Pentru situatia in care avem modernizari/dezvoltari, formula este:

R = – 1

R = – 1= 16,15 profit net / 1 leu investit

Informațiile rezultate sunt prezentate și în următorul tabel:

Capitolul 5. Propuneri de perfecționare a activității S.C. AGRI SOL S.R.L. și efectelelor economice

În aceast subcapitol se urmărește formularea a unor strategii de dezvoltare și perfecționare în cadrul domeniului nostru de aplicare ce au la baza cauzele ce au determinat apariția punctelor forte, respectiv slabe. Scopul este acela de a înlaturarea/diminuarea punctelor slabe (ierarhizarea lor ca prioritati) si elimina în mare masura surprinderea în cazul amenintarilor.

Aceasta etapa a diagnosticului se concretizeaza in propunerile echipei de diagnosticare prin care se urmareste: eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe si implicit, a simptomelor negative; amplificarea cauzelor generatoare de puncte forte si, respectiv, a simptomelor pozitive; valorificarea oportunitatilor, diminuarea pericolelor, cresterea puterii globale interne, cresterea capacitatii de raspuns a firmei la provocarile mediului

In ceea ce priveste aprovizionare aceasta trebuie sa se faca cu materiale de la sursele cele mai apropiate si cu mijloace de transport economice; incheierea contractelor de avprovizionare la timp ce sa se prevada termene precise de primire a materiilor si materialelor si sa se asigure ritmicitatea in aprovizionare. Iar reducerea pierderilor de materiale se poate face prin imbunatatirea conditiilor de depozitare si de pastrare a materialelor, modernizarea operatiilor de incarcare-descarcare, ridicarea calificarii personalului de la magazii si depozite, precum si asigurarea securitatii bunurilor materiale.

Dezvoltarea propriei retele de distributie, este un alt aspect, deoarece firma are o problema majora in ceea ce priveste reteaua de distributie. De aceea trebuie sa-si dezvolte propria retea. Acest lucru ar duce la o crestere a cotei de piata, care aduce numeroase avantaje financiare si crearea unei reputatii mai puternice.

Avand in vedere situatia existenta, conducerea firmei trebuie sa implementeze o strategie viabila de dezvoltare in care sa tina cont de toate aceste aspecte negative dar sa si urmareasca in permanent aparitia unei noi legi sau a unor noi facilitati pentru IMM-uri.

Deschiderea unui nou punct de lucru in apropiere de Bucuresti sau in alta parte a tarii, prin extinderea activitatii e pentru a face fata cererii, prin construirea unei noi incinte și achiziția de noi masini si utilaje pentru a le completa pe cele existente.

Este recomandat să se investească în personal de calitate, dispus să își dezvolte un viitor în cadrul companiei, lucru ce presupune costuri salariale mai mari, beneficiile viitoare fiind evidente.

Pentru ca firma sa inregistreze in viitor rezultate mai bune, intregul consiliu director impreuna cu actionarii firmei au adoptat o campanie agresiva de imbunatatire a intreprinderii, si anume:

Reducerea stocurilor de materii prime si materiale;

Plata tuturor datoriilor catre banca;

Necontractarea de noi imprumuturi pentru a se putea platii imprumuturile si dobanzile din anii precedenti;

Continuarea modernizarii bazei tehnico-materiale;

Efectele aplicării acestor propuneri de perfecționare vor apărea sub formă de efecte ce pot fi cuantificate și efecte ce nu pot fi cuantificate.

http://www.e-referate.ro/referate/Analiza_Swot_pentru_firma_Prodlacta2008-01-18.html

http://www.e-referate.ro/referate/Mix_si_analiza_Swot_in_firma_Smile_Travel_Braila2010-08-11.html

http://ro.scribd.com/doc/196519561/Imbunatatirea-Sistemului-de-Management-Al-Calitatii#scribd

http://www.preferatele.com/management/LUCRARE-DE-LICENTA-MANAGEMENT-335.php

http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Analiza-SWOT-a-Bancii-Comercia476.php

http://www.scrigroup.com/management/marketing/STUDIU-DE-CAZ-REINVENTAREA-ROM53126.php

http://www.slideshare.net/andreeaene89/analiza-economico-finaniara-la-firma-x

http://www.managusamv.ro/fisiere/file/ECONOMIE%20RURALA.pdf