Considerații Teoretico Metodologice Privind Managementul Intreprinderilor Mici Si Mijlocii

Introducere

Întreprinderile mici și mijlocii au un rol important în dezvoltarea economică și socială prin faptul că generează o parte semnificativă a PIB în orice țară, asigură un număr extrem de important de locuri de muncă, generează într-o mare proporție inovațiile tehnice, asigură crearea clasei de mijloc, creează premise pentru realizarea profesională, socio – economică și culturală a populației.

Într-o economie în curs de dezvoltare, cum este economia României, acest sector este considerat a fi o sursă a inovării, flexibilității și dezvoltării economice. Datorită resurselor insuficiente și puternicei concurențe ce caracterizează astăzi mediul economic, întreprinderiile mici și mijlocii se caracterizează printr-o puternică volatilitate.

Planificarea strategică, procesul prin care se elaborează și implementează decizii privin direcția viitoare a organizației este unui vital pentru supraviețuirea oricărei organizații pentru că ajută companiile să se adapteze mediului în continuă schimbare, fiind aplicabil tuturor nivelurilor manageriale și tuturor tipurilor de organizații.

În mod tradițional, standardele internaționale din domeniul calității, nu favorizau implementarea sistemelor de management al calității în întreprinderile de dimensiuni reduse, date fiind dificultățile cu care se confruntau aceste organizații în realizarea unui număr ridicat de documente, precum și în gestionarea cheltuielilor de implementare și certificare. În prezent, literatura de specialitate recunoaște necesitatea de dezvoltare a activității întreprinderilor mici și mijlocii plecând de la principiile managementului calității.

Scopul prezentei lucrări este de a surprinde modul specific de aplicare a sistemelor de management al calității în IMM-uri, prin descrierea analizarea particularităților referitoare la rolul conducerii, asigurarea resurselor, realizarea și evaluarea produselor și monitorizarea proceselor în cadrul S.C. Nah Decor – S.R.L.

Capitolul 1: Considerații teoretico-metodologice privind managementul
întreprinderilor mici și mijlocii ( IMM-uri )

 1.1 Managementul – considerații generale

Conceptul de organizație nu poate fi tratat separat de alt concept – cel de

comportament uman. Această legătură strânsă este generată de faptul că

organizația reprezintă mai întâi de toate o comunitate omenească creată și

orientată pentru a atinge obiective determinate. Înainte de a fi o bancă, o

companie industrială, o firmă de comerț, un ONG, o universitate, o instituție

administrativă, o congregație religioasă etc. organizația este un grup uman

structurat și își desfășoară activitatea prin intermediul comportamentelor

persoanelor care o alcătuiesc. Iar comportamentul constituie o serie de reacții

interdependente ale individului – procese cognitive, decizii, manifestări afective,

comunicări, acțiuni, relaționări, stări emoționale etc. – îndreptate conștient sau

inconștient spre un anumit scop.

Sarcina managementului constă în a converti energiile fizice, psihice și

intelectuale ale membrilor organizației în comportamente conforme cu cerințele

de funcționare și obiectivele întregii organizații. Managementul trebuie să

stăvilească înclinația firească a indivizilor de a-și urmări preponderent propriile

interese și scopuri, transformându-le comportamentele egocentrice în

comportamente necesare pentru buna funcționare a organizației. Însă

funcționarea organizației este întotdeauna axată pe obiective care reprezintă

aspirații sau ținte de performanță. Prin urmare, misiunea managementului este de

a pune la punct un cadru organizațional care să producă comportamente în

măsură să asigure performanțele dorite. Așadar, managementul declanșează,

reglementează, stimulează și controlează comportamentele membrilor

organizației pentru a obține performanțe. Fără comportamente „bune“ nu pot fi

atinse rezultate „bune“.

Într-o organizație orice aspect al existenței și funcționării este impregnat de

conotații comportamentale mai mult sau mai puțin pronunțate, mai mult sau mai

puțin evidente. Desigur, organizația are un statut și frontiere juridicoadministrative

clare, de asemenea are o bază materială și financiară, dar

reglementările și ordinea juridico-administrativă specifice servesc pentru a o

delimita de alte organizații și pentru a încadra deciziile și acțiunile membrilor, cu

alte cuvinte comportamentele lor, în anumite forme și tipare, în timp ce

elementele patrimoniale sunt utilizate și dezvoltate numai în procesele de muncă,

adică numai în contextul unor comportamente. Ușor generalizând, se poate

afirma că în organizații comportamentele umane reprezintă alfa și omega.

Această afirmație exprimă și motivul care ar justifica concentrarea atenției

10

managerilor pe comportamente pentru a putea ameliora performanțele

organizațiilor pe care le conduc.

Managementul reprezintă funcția organizațională responsabilă de

asigurarea caracterului controlabil și predictibil al comportamentelor membrilor

organizației în vederea creșterii performanțelor acesteia. Se consideră că

performanța organizației depinde direct de măsura în care managementul izbutește

să disciplineze comportamentele organizaționale. În acest scop, managementul

stabilește limite și norme comportamentale, care reprezentă expresia autorității

sale. Prescrierea și monitorizarea proceselor și relațiilor interne, precum și a

interacțiunilor dintre organizație și mediu exprimă conținutul activității

manageriale. Acest ultim aspect evidențiază ipostaza managementului de

„dispozitiv“ de influențare a comportamentelor umane.

Idealul managementului constă în a exclude orice reacție întâmplătoare din

cadrul organizației. Caracterul previzibil și, implicit, controlabil al reacțiilor este

garantat prin transformarea uniformității contextului organizațional în

uniformitatea conduitelor membrilor organizației. Cu alte cuvinte, relația dintre

stimulii externi și reacțiile subordonaților trebuie să fie cât se poate de

transparentă și, cel mai important lucru, reglementată cât se poate de minuțios de

către management.

Păstrarea ordinii în organizații înseamnă crearea și menținerea unor

structuri care conferă previzibilitate comportamentele. Funcția structurii și

sistemelor organizaționale este dublă: asigurarea repetitivității evenimentelor, pe

de o parte, și conferirea unui caracter predictibil acestor evenimente, pe de altă

parte. Un context este considerat organizat sau structurat dacă în interiorul lui

probabilitățile nu sunt distribuite la întâmplare, dacă este probabil ca anumite

evenimente să se producă mai curând decât altele. În acest fel, organizațiile sunt

considerate „insule de regularitate“ într-un „ocean al hazardului“. Această

regularitate se datorează unui proces continuu de organizare. Esența acestui proces

constă în supunerea comportamentelor elementelor sistemului unor criterii

instrumentale și procedurale de evaluare. Criteriile instrumentale se referă la

relația scop-mijloc, exprimând capacitatea unui mijloc de a contribui la realizarea

unui anumit scop. Criteriile procedurale indică măsura în care au fost respectate

anumite proceduri de operare.

Câteva exemple de criterii instrumentale de evaluare: norme de consum, timpistandard

de execuție și/sau de livrare, „țintele“ de vânzări, diverși parametri bugetari

(nivelul maxim admis al cheltuielilor, nivelul minim admis al profitului și rentabilității

etc.). Câteva exemple de criterii procedurale de evaluare: respectarea traseelor decizionale

14

oficiale și a circuitelor oficiale de documente, respectarea succesiunii de operațiuni la

realizarea unei anumite lucrări, disciplina muncii ca încadrare într-un anumit program și

supunere față de instrucțiunile superiorilor etc.

Toate celelalte criterii se presupune că reflectă impulsuri ce induc aleatorul și

imprevizibilul și, de aceea, sunt considerate ostile organizării și eliminate. În

organizațiile moderne deciziile și acțiunile sunt apreciate ca fiind raționale numai

dacă corespund criteriilor instrumentale și procedurale. Ceea ce se numește

management rațional este, în realitate, neutralizarea efectelor perturbărilor

provocate de impulsurile individuale ale membrilor organizației. Raționalizarea

duce la formalizarea organizației: fixarea riguroasă a responsabilităților și

desfășurarea ordinului și constrângerii ca principale cauze ale acțiunii.

Managementul rațional este exercitat pe baza așa-numitelor decizii raționale. Luarea

acestora presupune parcurgerea următoarei succesiuni de faze: 1) identificarea și analiza

problemei de soluționat; 2) identificarea soluțiilor posibile ale problemei și evaluarea

atentă a fiecărei alternative; 3) selectarea celei mai bune soluții – decizia finală – pe baza

unor criterii de performanță; 4) implementarea deciziei finale și 5) controlul implementării

deciziei și, dacă este cazul, repetarea întregului proces. De exemplu, problema de rezolvat

este nivelul scăzut al vânzărilor într-o anumită perioadă. Soluțiile posibile sunt:

îmbunătățirea structurii ofertei; creșterea calității produselor; ameliorarea service-ului

post-vânzare; reducerile de prețuri și campaniile promoționale. Criteriul de eficiență avut

în vedere de către decident este timpul necesar pentru implementarea soluției. Evident, cele

mai rapide soluții sunt reducerile de prețuri și campaniile promoționale, care vor fi reținute

ca decizie finală. Astfel, pe baza deciziilor raționale sunt optimizate – maximizate sau

minimizate – diferite funcții de utilitate a organizației (ex.: creșterea vânzărilor sau a cotei

de piață, reducerea costurilor, scurtarea timpului de livrare, maximizarea valorii de piață a

firmei, minimizarea costului mediu al capitalurilor atrase etc.).

Ar fi o eroare să atribuim managementului o realitate specifică ce are putere

doar prin ea însăși. De fapt, activitatea managerială provine din viața internă a

organizației și din raporturile pe care organizația le întreține cu mediul.

Exprimând și instituind anumite structuri de interrelaționare și comunicare,

managementul emană din dinamica organizației a cărei putere și-o însușește,

rămânându-i exterior și realizând o veritabilă acaparare a „forței colective“ a

membrilor organizației.

Managementul presupune exercitarea autorității și instituirea de

constrângeri comportamentale pentru cei mai mulți dintre membrii organizației.

De aceea, managementul trebuie înțeles ca expresie oficială și simbolică a

organizației și ca mecanism de menținere a diferențelor în cadrul acesteia.

Managementul rezultă din diviziunea verticală a muncii și din schimbarea

formelor de solidaritate organizațională. Misiunea managementului modern este

de a raționaliza comportamentele și practicile organizaționale pentru a le crește

eficiența (raportul rezultate-eforturi) prin adaptarea mijloacelor la scopuri.

Practica uniformizării prin coerciție și constrângeri îi transformă pe manageri

într-un grup de dominație, conferind unei minorități mijloacele de a decide și de a

orienta activitatea de ansamblu a organizației.

15

Pentru manageri actul exercitării puterii începe cu asigurarea vizibilității

sau a transparenței interne perfecte a organizației. Rolul acestei vizibilități constă

în a preveni sau a minimaliza efectele varietății sau contingenței asupra

comportamentelor organizaționale. În acest scop sunt introduse proceduri standard

de măsurare, evaluare și interpretare a evenimentelor, orice alte reprezentări și

judecăți fiind interzise. Cu alte cuvinte, limpezimea spațiului organizațional s-a

transformat într-o miză și, în același timp, într-un criteriu central al eficacității

managementului.

Transparența internă a organizației este obținută prin aplicarea unor principii

fundamentale pentru managementul modern:

1) planificarea riguroasă a structurii și sistemelor organizaționale, pe baza

unui proiect rațional;

2) regularizarea și asigurarea caracterului repetitiv al comportamentelor de

muncă ale membrilor organizației cu ajutorul unor norme și proceduri formale;

3) subordonarea funcțională a tuturor deciziilor și acțiunilor unor nevoi

globale ale organizației.

Transparența în acest sens echivalează cu controlabilitatea și previzibilitatea

organizației. Aplicarea principiilor menționate mai sus este totuna cu exercitarea

unui management rațional. Prevenirea și descurajarea mișcărilor dezordonate și

contingente prin încadrarea și reglementarea comportamentelor membrilor

organizației relevă adevăratul sens al instituțiilor și practicilor manageriale

moderne.

Managementul supraveghează atât relațiile intra-organizaționale, cât și

contactele dintre organizație și mediul ei. Managementul nu poate fi eficient dacă

nu este conștient de pericolele existente la adresa organizației. Aceste pericole pot

să apară atât din afara, cât și din interiorul organizației. Din acest punct de vedere,

managementul se prezintă ca o funcție de facilitare și de menținere a frontierelor

organizaționale. Funcția respectivă poate fi exercitată corespunzător numai dacă

se bazează pe o analiză permanentă a sincronizării, a simbolismului și a

elementelor conștiente și inconștiente implicate în comunicările, relațiile și

interacțiunile ce se derulează în interiorul și în jurul organizației și nu se rezumă

doar la analiza naturii și nivelului „traficului informațional transfrontalier“.

Rezultă că funcția managementului de „administrator al frontierelor“ trebuie

să se bazeze pe conectarea adecvată a managementului la interiorul organizației,

îmbinată cu o conectare echivalentă la mediul extra-organizațional. Sentimentul

de apartenență a managementului la ambele sisteme și, în același timp, la nici unul

dintre ele, este esențial. De la management se cere, pentru a monitoriza eficient

fluxurile de informații, să înțeleagă comunicarea sau lipsa de comunicare

simbolică, deoarece o informație, considerată inofensivă în aparență, poate

provoca daune semnificative dacă i se neglijează încărcătura simbolică.

 1.2 Managementul IMM-urilor – particularități

În ultimul deceniu s-a înregistrat o importantă dezvoltare a micilor afaceri care au luat amploare în statele din sud – estul Asiei. Ca urmare a dezvoltării acestui sector a crescut prosperitatea, creșterea nivelului de trai și o dezvoltare importantă atât a acesto state cât și a celor industrializate. În literatura de specialitate se afirma că „micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creșterii economice”. Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naționale. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) joacă un însemnat rol în economie datorită următoarelor motive:

Suplețea structurilor care le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fluctuațiile mediului economic;

Întreprinderile mici și mijlocii se pot integra relativ ușor într-o rețea industrială regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii respective, iar pe de altă parte la reducerea șomajului și creșterea nivelului de trai, pentru că oferă locuri de muncă;

Dimendiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocrației excesive și la evitarea dezumanizării;

IMM-urile formează la nivelul individual un ansamblu mult mai ușor de controlat/condus.

Definirea IMM-urilor, are în vedere aspectele următoare: dimensiunea afacerii (cifra de afaceri, capitalul social, numărul de personal, profitul) și unitatea de conducere. Reiese astfel că IMM-urile sunt organisme cu vocație industrială ori comercială cu un centru de profit și cu o unică activitate.

IMM-urile formează un univers caracterizat prin dinamism, diversitate și flexibilitate. Starea de sănătate a oricărei economii depinde de numărul de IMM-uri create în fiecare an. Mobilitatea întreprinderilor mici și mijlocii și adaptarea la cerințele, dinamica pieței induc o serie de elemente specifice în abordarea teoretică și modalitățile de practicare a managementului în cadrul acestora.

Formele proprii de manifestare a procesului managerial din IMM-uri impun tratarea lor ca un domeniu distinct însă integrat managementului general.

Existența și activitatea întreprinderilor mici și mijlocii se desfășoară pe coordonate trasate ori determinate de trăsăturile distinctive ale acestora:

Dimensiunea redusă: determină un potențial redus al întreprinderii, conduce la lomitarea cotei de piață, determină imposibilitatea unor diminuări substanțiale ale costurilor unitare și aduce întreprinderea în situația de a face față unei concurențe puternice din partea întreprinderilor mari. O cale de a evita această concurență pentru IMM-uri poate fi aceea de a juca rolul de subcontractant ori furnizor pentru aceste întreprinderi mari.

Un ritm ridicat de creare și faliment: este un factor ce determină starea de sănătate a unei economii, motor de dezvoltare a oricărei economii.

Specializarea: este determinată de dimensiunea lor redusă.

Ponderea redusă pe piață: prezintă avantaje și dezavantaje. Prin avantaje amintim cunoașterea mai bună a cererii și o flexibilitate mai ridicată la modificările care se pot manifesta pe piață.

Dificultăți la intrarea și ieșirea de pe o piață: pentru întreprinderile mici și mijlocii piața cea mai bună și convenabilă este aceea cu bariere mai ridicate la intrare și mai reduse la ieșire. Această piață oferă obținerea unor câștiguri mai stabile.

Activitatea IMM-urilor se desfășoară sub influența conjugată a unor factori de mediu atât de ordin general cât și specifici, acestea constituindu-se în constrângeri care își pun amprenta asupra proceselor manageriale. Într-o economie de tranziție aflată în plin proces de dezvoltare și consolidare a IMM-lor numărul și natura constrângerilor sunt diferite. Constrângerile privind cadrul legislativ se concretizează în reglementări fiscale disipate, confuze și întro lipsă a codificării și clasificării coerente a impozitelor directe pe categorii de venituri. Sistemul de calcul a impozitului pe profit e nestimulativ. În plan financiar constrângerile rezidă în faptul că resursele disponibile sunt insuficiente și nu asigură întreg necesarul. Gama serviciilor financiare oferite de bănci și de către societățile de asigurare este limitată iar personalul este insuficient instruit pentru a lucra cu IMM-urile. Tabloul acest al condițiilor de mediu se completează cu o infrastructură fizică neadecvată și de o furnizare deficitară a unor servicii de bază (transport, asigurarea utilităților, planificarea urbană pentru amplasări de spații etc.).

Managementul întreprinderilor mici și mijlocii este influențat de o serie de coordonate microeconomice, precum:

Principala piață de desfacere este zona/localitatea unde este amplasat IMM-ul;

Numărul ridicat de IMM-uri și dimensiunea redusă a acestora conferă piețelor o configurație puternic atomizată și un caracter concurențial;

Majoritatea IMM-lor sunt constituite din microîntreprinderi ori eventual întreprinderi mici care oferă o varietate mare de bunuri însă într-o pondere mare bunuri identice (similare);

IMM-le datorită numărului lor mare fac greu distincția între concurenții principali și ceilalți concurenți. Ca rezultat nu știu cum să reacționeze la acești concurenți.

IMM-le sunt puternic influențate de prețurile concurenței.

Particularitățile procesului managerial în cadrul IMM-lor sunt determinate și de un alt element: etapa și faza ciclului de viață în care se află întreprinderea.

Eficiența procesului de conducere favorizează dezvoltarea dimensiunilor întreprinderii ori trecerea într-un stadiu superior de dezvoltare. În stadiul de dezvoltare al firmei și managementului ei se stabilesc interconexiuni și intercondiționări.

Dimensiunea redusă a IMM-lor induce în plan managerial o serie de emente distinctive. Dincolo de acestea, principiile, metodele și tehnicile de bază rămân aceleași indiferent de mărimea întreprinderii, forma de proprietate ori mediul în care acționează.

Elementele distinctive în plan managerial ale întreprinderilor mici și mijlocii sunt următoarele:

Cumularea calității de proprietar și a celei de manager. Se întâlnește în majoritatea IMM-lor. Factorii favorizanții ai acestui element sunt următorii: gama restrânsă de activități, complexitatea restrânsă și diversitatea redusă a problemelor manageriale.

Funcția de previziune este una slab reprezentată. Slaba reprezentare a funcției de previziune face referire la faptul că orizontul de timp vizat este redus iar strategiile adoptate sunt prepronderent cele de supraviețuire/menținere.

Conținutul funcției de organizare este diferit față de marile companii. Pentru IMM-uri tipul de structură organizatorică predominant este cel organic caracterizat printr-un număr redus de proceduri și norme, prin obiective și sarcini definite vag precum și prin criterii subiective de selecție a personalului. Specializarea (pe post) funcțiilor este relativ scăzută ceea ce prezintă totuși și avantajul că favorizează diversificarea activităților fiecărui salariat. Flexibilizarea organizatorică favorizează adaptabilitatea ridicată la schimbarea pieței și la modificările survenite în comportamentul consumatorilor. Sistemul informațional joacă un rol vital, acesta condiționează raționalizarea distribuției mărfurilor, configurația lui este simplă cu circuite scurte și foarte scurte, fluxurile informaționale oscilează ca volum și conținut în funcție de necesitățile curente și concrete.

Funcția de antrenare găsește în IMM-uri un mediu favorabil de manigestare. Dimensiunea redusă a IMM precum și specificul activității favorizează și determină o serie de interrelaționări frecvente, strânse în special în ceea ce privește relația manager – angajat. Această personalizare cu grdul de implicare și cu contribușia reală a fiecăruia la atingerea obiectivelor propuse. Problematica resurselor umane este deosebit de importantă în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii pentru că acestea nu își pot permite erori în privința numărului și a pregătirii angajaților, cheltuielile cu salariile având o pondere semnificativă.

Sunt create condiții favorabile de exercitare a funcției de coordonare. Managerul dorește armonizarea intereselor individuale cu cele generale ale întreprinderii. Comunicarea este realizată intens în toate direcțiile, atât în plan formal cât și informal ceea ce contribuie la creșterea vitezei de reacție când apar modificări de mediu.

Se manifestă particularități ale funcție de control specifice IMM-lor. Volumul redus, dimensiunile acesteia facilitează controlul care în acest fel se realizează nemijlocit de manageri fără intermediari și se evită deformarea calității. Controlul poate să devină riguros, permanent, managerul având șansa de a interveni operativ pentru corectarea abaterilor.

Cunoașterea și comprehensiunea corectă a particularităților manageriale din cadrul IMM-urilor are o esențială contribuție în optimizarea activității.

Capitolul 2: Prezentarea generală a S.C. Nah Decor –
S.R.L………………………………………….
        2.1 Scurt
istoric…………………………………………………………………………………………………..
              2.1.1 Produse și
servicii………………………………………………………………………………….
              2.1.2
Beneficiari…………………………………………………………………………………………….
              2.1.3
Furnizori…………………………………………………………………………………………………