Considerații teoretice privind impactul deșeurilor miniere asupra mediului din zona patrulaterului aurifer – Munții Apuseni [303181]

[anonimizat] a spațiului montan românesc aproximativ 98% [anonimizat] ([anonimizat], Brad, Brâza, Certej, etc.) [anonimizat], prețioase și rare ([anonimizat]- [anonimizat], [anonimizat], Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir„ 2011, Sibiu).

[anonimizat] o subdiviziune a [anonimizat], Dealurile și Câmpia de Vest și Podișul Transilvaniei. [anonimizat], [anonimizat], Munții Drocea și Munții Abrudului sau Munții Auriferi.

Muntii Apuseni formează în partea de vest a țarii un bastion compact ce inchide spre vest Depresiunea Transilvaniei. Cu o suprafata de circa 5 200 km2, o înalțime medie de 700 de metri și înaltime maximă de 1849 metri, ei reprezintă unitatea cea mai mică a carpaților românești din toate punctele de vedere.

[anonimizat] a Europei. [anonimizat]šepný, a studiat și descris zona la mijlocul secolului XIX denumind-o "triunghiul aurifer al Munților Apuseni" stabilind astfel o delimitare teritorială a [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], apoi din nou spre NE cuprinzând Zlatna si celelalte localități până la Baia de Arieș. ([anonimizat]-economice ale mineritului în 'Patrulaterul Aurifer" al Apusenilor în perioada 1850-1914, "Anuarul Institutului de Istorie George Barițiu din Cluj Napoca", tom LIII, 2014, p.147-165).

Munții Apuseni de Sud au aparut nu cu mult înainte de Neojurasic. Primul act a constat în crearea unei zone depresionare de tip rift care a declanșat și a favorizat o [anonimizat]-alcaline. Zona de rift s-a lărgit, [anonimizat].

Începând din Neojurasic sau chiar din Mezojurasicul terminal, s-a [anonimizat] a continuat până în Cretacicul timpuriu. La sfârșitul Eocretacicului a avut loc paroxismul austric. În Neocretacic s-a produs paroxismul laramic timpuriu însotit de vulcanismul subsecvent timpuriu. În Miocen s-au format depesiunile intamontane și s-a produs vulcanismul subsecvent târziu. Ca urmare a [anonimizat] : [anonimizat]-alcaline, [anonimizat], depresiunile intramontane cu sedimentarul postlaramic și vulcanitele neogene. ([anonimizat], Roxana Magdalena Fechet, Geologia Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., București, 2004).

Încă din antichitate, Munții Apuseni și-au statornicit faima de Munți Metaliferi, de aici extragându-se aurul dacic care a atras legiunile romane și ocuparea Daciei. Faima aceasta s-a perpetuat apoi de-a lungul veacurilor fără ca exploatările să fie întrerupte, la aur adăugându-se noi minereuri pe măsură ce dezvoltarea industrială cerea noi substanțe: minereuri feroase, neferoase, aluminiu și metale rare.

Cuvertura sedimentară alpină a Munșilor Apuseni a luat naștere în două bazine de sedimentare bine definite ca funcție tectono-magmatică, care astăzi constituie două unități geologice net diferite: Apusenii nordici și Apusenii sudici numiți și Munții Metaliferi. Cele două unități diferă ca procese de sedimentare, ca timp de formare, ca procese tecto-genetice și prin rolul pe care l-au jucat în evoluția de ansamblu a Carpaților.

Prima unitate structurală a teritoriului Romaniei care apare în istoria geologică și minieră sunt Munții Apuseni, deoarece primele exploatări miniere au fost făcute aici. Dovada fiind obiectele de aur, aramă, argint și cupru aparținând perioadei bronzului și fierului descoperite în Transilvania și care datează de acum 3000 de ani. Confirmarea vechimii exploatărilor metalifere din Munții Apuseni este adusă și de documente scrise, în care și o mărturie a lui Herodot în Istoriile sale în care, vorbind despre expediția lui Darius Hystapes contra sciiților din 513 î.e.n., menționează ca agatârșii, populație tracă din valea Mureșului, erau mari producători de aur. Aurul Daciei, provenind în exclusivitate din Munții Apuseni, a fost unul din motivele cuceririi Daciei de către romani, care au pus la punct un sistem perfect de exploatare și administrare a acestei mari bogății. Exploatarea aurului a continuat și după retragerea romanilor, fiind efectuată de localnici, în siteme tradiționale ce s-au conservat până în secolul nostru.

In evul mediu , din Munții Apuseni se extragea fier de la Trascău, mercur de la Izvorul Ampoiului, cupru de la Baia de Arieș, dar mai ales aur și argint (V. Ianovici, M. Borocș, M. Bleahu, D. Patrulius, M. Lupu, R. Dumitrescu, H Savu, Geologia Munților Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București, 1976).

Prezentare geografică

Zona de studiu a lucrării este situată în partea de sud a lanțului Munților Apuseni între localitățile Deva, Brad, Baia de Arieș și Zlatna în Munții Metaliferi. Zona de interes se întinde pe suprafața a două mari județe: județul Hunedoara și județul Alba.

Patrulaterul Aurifer – Munții Apuseni (https://www.google.ro/maps/@46.0993392,23.0363849,10.5z)

Resurse naturale minerale

Munții Apuseni, înca din timpuri foarte vechi, au fost renumiți prin zăcămintele de minereuri și, în primul rând aurifere. Distribuția acestora este legată în principal de fazele de metalogeneză ale vulcanismului neogen, dar și de cele legate de magmatismul ofiolotic.

Metalogeneza legată de studiul lichid-magmatic al vulcanismului a dus la formarea unor concentrații de substanțe minerale. Din acest punct de vedere sunt de luat în considerare gabbrourile cu titano-magnetit vanadifer de la Căzănești-Ciungani, Almaș-Săliște, Cuiaș etc. Tot de această fază metalogenetică se leagă acumulările de pirotină nicheliferă, cum sunt cele de la Căzănești-Ciungani. Soluțiile hidrotermale legate de magmatismul ofiolitic au dat mineralizații de sulfuri, cum sunt cele de la Corbești si Troaș, și mineralizații de cupru ca cele de la Almaș.

Metalogeneza legată de vulcanismul neogen este mult mai importanta și a dat naștere la concentrații de substanțe minerale utile mult mai variate și mai bogate. În primul rând sunt de menționat zăcămintele auroargentifere din zona Arieș – Caraciu – Săcărâmb – Zlatna – Roșia Montană, cunoscută sub numele de Patrulaterul Aurifer. Acestea sunt zăcăminte de origine hidrotermală asociate andezitelor și dacitelor celui de-al doile a ciclu, se întâlnesc filoane de aur nativ, volburi de aur nativ sau filoane de telururi aurifere.

Zăcăminte de sulfuri polimetalice cum sunt cele de la Troița-BăițaCrăciunești, de la Almașu Nou-Stănija sau de la Baia de Arieș, s-au format în legatură cu acelasi ciclu vulcanic.

Zacamintele cuprifere în care predomină calcopirita și mai rar argint sau molibdenit, se cunosc în regiunea Bucuium și în împrejurimea Devei. Tot în legatură cu metalogeneza legată de vulcanitele neogene sunt minereurile de mercur (cinabru).

La sfârșitul Jurasicului și începutul Cretaciciului, prin procese de alterare a calcarelor mezozoice, s-au format zăcămintele de bauxită din Munții Pădurea Craiului (Vasile Mutihac, Maria Iuliana Stratulat, Roxana Magdalena Fechet, Geologia Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., București, 2004).

Au fost identificate 7 areale miniere de exploatare a zăcămintelor pe baza de aur și zăcăminte polimetalice. ( Veronica Constantin, Așezările din arealele miniere din Munții Apuseni. Studiu de geografie aplicată, Teză de doctorat, 2011, Cluj Napoca)

Tabel : Delimitarea arealelor miniere din Munții Apuseni pe baza minereului principal exploatat

Biodiversitate

Industria minieră poate afecta grav biodiversitatea zonei învecinate, cum ar fi:

– modificarea suprafețelor biotopurilor de pe amplasament și a categoriilor de folosință a terenurilor

– modificări asupra fondului forestier prin schimbări asupra vârstei, compoziției de specii, a tipurilor de pădure,

– pierderi și modificări de habitate,

– modificări / distrugeri asupra populatiilor de plante,

– modificarea resurselor de ciuperci,

– modificarea / distrugerea habitatelor speciilor de animale protejate,

– alterarea speciilor și populațiilor de nevertebrate, reptile, amfibii, pești, mamifere, păsări,

– dinamica resurselor de specii de vânat și a speciilor rare de pești,

– modificarea rutelor de migrare,

– modificarea / distrugerea adăposturilor de animale pentru creștere, hrană, odihnă și iernat.

Toate habitatele sunt eliminate etapizat, corelat cu faza de construcție, de pe teritoriul viitoarelor cariere, halde de steril, iazuri de decantare, depozite de explozibil, uzina de preparare precum și de drumurile industriale.

Speciile mai puțin implicate în lucrările de construcție și exploatare, sunt cele care au o independență mai mare, cum ar fi speciile de păsări și mamifere și unele specii de insecte.

( Călin Hodor, Oana Danci, Cosmin Manci, Dan Traian Ionescu, Studiu de evaluare adecvată pentru proiectul Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Certej, Romania, spetembrie 2013)

Operațiuni generatoare de deșeuri

Sterilul rezultă în urma procesării minereului extras din cariere. Metodele de preparare și procesare cuprind următoarele etape:

– concasare într-o singură treaptă a minereului extras nesortat cu ajutorul unui concasor,

– haldarea minereului concasat,

– reluarea minereului concasat și măcinarea umedă

– cianurarea minereului

– absorbția aurului și argintulului pe cărbune activ în bazinele de leșiere,

– extracția electrolitică a aurului și argintului îndepărtat de pe cărbunele activ, sub forma unui nămol de metale prețioase.

– îngroșarea sterilelor de procesare,

– denocivizarea cianurii reziduale din sterilele de procesare,

– transportul tulburelii de steril denocivizat și depozitare acesteia în iazul de decantare,

– recuperarea apei limpezite din sistemul iazului de decantare, în vederea epurării și reutilizării,

– prelevare apă brută. (S.C. Roșia Montană Gold Corporation S.A., Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului)

Tipuri de deșeuri miniere

Întreaga activitate minieră produce multiple și variate efecte negative asupra mediului, cum ar fi:

– modificări ale reliefului, manifestate prin degradarea peisajului și strămutări ale gospodăriilor și obiectivelor industriale din zonele de exploatare,

– ocuparea unor mari suprafețe de teren pentru activitatea de exploatare, haldele, depozitarea substantelor minerale utile, instalații industriale, căi de acces etc., suprafețe ce devin total inutilizabile în alte scopuri pe o perioada lunga de timp.

– degradarea terenului, prin deplasări pe vericală și orizontală ale suprafeței și alunecarea haldelor și iazurilor de decantare cu provocarea unor accidente grave,

– impurificarea apelor curgătoare de suprafață și de adâncime,

– dezechilibrul hidrodinamic al apelor subterane,

– poluarea chimică a solului,

– zgomote, vibrații și radiații răspândite în mediul înconjurător. (Dumitru Fodor, Influența industiei miniere asupra mediului, Buletinul AGIR nr.3 /2006 iulie-septembrie, București)

Deșeuri lichide

În zona Certej, lucrările miniere subterane, realizate de-a lungul timpului, au dus la formarea unor goluri subterane formate din galerii, puțuri, suitori, camere de rambiliere. În timpul lucrărilor a fost impusă scăderea nivelului hidrostatic, iar apa era extrasă prin pompare. Prin aceste procese au condus la mărirea considerabilă a zonei aerate și permeabile, favorizând reacțiile chiice de oxidare și dizolvare, dar și dirijarea preferențială a infiltrației apelor pluviale spre zonele mineralizate. În concecință, apele de mină sunt acide, puternic sulfatate, au un conținut mare de Fe, Zn, Mn, Al, Cu, Sr, As, Co, Ni, Cr și se scurg liber, fară o eventuală epurare. (Deva Gold, Raport de securitate Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Certej, 2010)

Industria minieră este o mare consumatoare de apă industrială, contribuind la poluarea receptorilor naturali din zonă. Cursurile naturale de ape din zonele miniere, iși modifică constant compoziția în funcție de cantitatea si calitatea apelor subterane recepționate, a apelor meteorice și a apelor reziduale deversate în ele.

Principalele surse de poluare a apelor râurilor din zonele minieresunt apele rezultate din procesul de extracție și din cel de prelucrare a minereurilor din uzinele de preparare. Cantitatea de ape evacuate din subteran, rezultat al infiltrațiilor de la suprafață sau a apelor tehnologice introduse în scopul asigurării măsurilor de protecție a muncii si zăcământului, deversate direct în emisari, variază de la 1,3 la 8 m3/t, cu principali impurificatori suspensiile solide care ajung până la 8500mg/l. Se observă, de asemenea, caracterul foarte acid , gradul mare de mineralizare și conținutul foarte mare de ioni metalici ( Cu, Zn, Fe) al apelor de mină. Apele provenite din mine sunt introduse in iazurile de decantare, unde se face epurarea acestora.

Principala metodă de concentrare a metalelor din minereurile metalifere din România este flotația, în cazul minereurilor auro-argentifere se folosește cianurarea concentratelor flotante pentru dizolvarea si precipitarea aurului liber. Apele reziduale provenite de la aceste procese pot conține : Zn, Pb, Cu, Ba, U și cianuri.

Sa constatat că aproximativ 75-80% din apele uzate care se evacuează în emisar, după epurarea mecanică și chimică, se încadrează în prevederile normelor în vigoare, iar 20-25% se evacuează fară respectarea normelor pentru unul sau mai mulți parametri. O atenție deosebită trebuie acordată concentrațiilor admise pentru ionul cian, fiind cel mai toxic component și responsabil pentru dispariția florei și faunei piscicole din ape.

Deșeuri solide

Efectele negative generate asupra mediului înconjurător de construirea și exploatarea iazurilor de decantare sunt succint prezentate după cum urmează:

– impact vizual neplăcut,

– distrugerea și ocuparea unor mari suprafețe de teren pentru o perioadă îndelungată,

– poluarea apelor de la suprafață și din subteran cu elemente chimice dizolvate sau suspensii de particule solide antrenate din diguri de către apa de ploaie sau infiltrații,

– poluarea aerului cu gaze rezultate din mineralele conținute în iazuri sau roduse prin oxidarea și arderea acestora,

– distrugeri materiale și de vieți omenești datorită pierderii stabilității.

Utilizarea aproape universală a iazurilor de decantare ca metodă principală de stocare a sterilului și de tratare a apelor poluante din industria minieră provine fără îndoială de la faptul că acestea pot îndeplini mai multe funcții, reprezentând un sistem de depozitare și tratare a sterilului si a apelor foarte ieftin.

Poluarea aerului atmosferic

Printre sursele de poluare cu praf industrial și gaze a aerului din zonele miniere menționăm : emisiile de gaze în atmosferă la stațiile de ventilatoare ale minelor, poluanții emiși în atmosferă de centralele termice și uzinele de preparare, răspândirea în atmosferă a prafului și fumului rezultate de la detonările masive efectuate în cariere, praful produs la formarea haldelor și a fumului rezultat din arderea acestora, praful produs la transporturile tehnologice. Poluanții gazoși frecvent întâniți în atmosferă sunt monoxidul și dioxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidrogenul sulfurat, oxizii de azot etc. Aceștia pot persista în atmosferă zile sau chiar ani, până când, sub influența radiațiilor solare ultraviolete, reacționează cu oxigenul din aer sau intre ei și ajung, în final, la structuri mai puțin stabile și reactive.

De asemenea radiațiile produse de minereurileradioactive în timpul exploatării, stocării și prelucrării, au o puternică acțiune nocivă asupra tuturor viețuitoarelor. Deșeurile solide, lichide sau gazoase rezultate în urma prelucrării acestui tip de minereu, emit timp îndelungat radiații cu efecte dezastruoase asupra fatorilor de mediu. (Dumitru Fodor, Influența industiei miniere asupra mediului, Buletinul AGIR nr.3 /2006 iulie-septembrie, București)

Sterilul este format din reziduuri rezultate în urma măcinării, concentrării și separării mineralelor valoroase. Acesta poate rezulta și în urma separării concentratului de sulfură din minereu prin procesul de flotație.

Haldele de steril sunt grămezi de rocă, fară valoare industială, rezultate în urma prelucrării unui produs minier. Sterilul mai poate fi depozitat și în iazuri de decantare, sub formă de tulbureală.

Interesul asupra deșeurilor miniere este generat de cel puțin două motive:

A. Deșeurile miniere pot fi considerate potențiale resurse de minerale secundare ,

B. Deșeurile miniere au un impact dăunător asupra mediului înconjurător.

Compoziția chimică a deșeurilor miniere poate fi considerată periculoasă din punct de vedere al mineralelor secundare asupra mediului înconjurător. Legăturile dintre elementele utile sau periculoase în anumite minerale pun în dificultate caracterizarea chimică și mineralogică a deșeurilor miniere rezultate în urma extracției și a gradului de recuperare a aurului, pe de alta parte pune în evidență mobilitatea chimică a elementelor periculoase.

Mineralogia și compoziția deșeurilor miniere este determinată de compoziția rocilor gazdă, compoziția de mineralizare și compozitia substanțelor utilizate în procesul de prelucrare a minereului. Rocile gazdă pot avea ca origine roci magmatice, sedimentare si metamorfice, mineralogia acestora fiind destul de diversă. Acesta, în stare primară nu reprezintă un potențial periculos pentru mediu. Mineralizarea soluțiilor hidrotermale generează adesea alterări mineralogice și geochimice, cu intensitate și extindere variabilă, în rocile gazdă. Din această cauză, este dificil de făcut o separare clară între chimismul rocilor de bază și cel indus în urma mineralizării. Mineralizarea aurului este asociată cu sulfuri metalice de bază, cum ar fi: pirita (FeS2), calcopirita (CuFeS2), sulfura de zinc (ZnS), cinabru (HgS), arsenopirita (FeAsS), stibina (Sb2S3) etc. Prezența carbonaților în compoziția rocilor gazdă sau în sterilul minereului, oferă un potențial de neutralizare, limitând formarea apelor acide. În depozitele de roci dure, aurul este prezent în stare nativă, precum și în minerale pe bază de sulfosăruri și telururi sau în sulfuri metalice, cum ar fi pirita si arsenopirita (Marian Munteanu, Mihaela Elena Cioacă, Daniel Ion, Constantin Rusu ,Nelu Floria, Characterisation of chemical composition and mineralog of gold mine wastes with focus on the Gold Quadrilateral, Romania, ERA-MIN- SUSMIN project Deliverable D4.2, Bucuresti, September 2014). Capacitatea piritei de a încorpora aurul este ridicată în prezența unui conținut mare de arsen (Reich M., Kesler S. E., Utsunomiya S., Palenik C. S., Chryssoulis S. L., Ewing R. C., 2005. Solubility of gold in arsenian pyrite. Geochimica Cosmochimica Acta, Vol. 69, No.11, pp.2781–2796). Astfel depozitele de pirită asociată cu aur pot fi condsiderate ca au un potiențial ridicat de poluare cu arsen (Marian Munteanu, Mihaela Elena Cioacă, Daniel Ion, Constantin Rusu ,Nelu Floria, Characterisation of chemical composition and mineralog of gold mine wastes with focus on the Gold Quadrilateral, Romania, ERA-MIN- SUSMIN project Deliverable D4.2, Bucuresti, September 2014).

Caracterizarea deșeurilor miniere

Deșeurile principale provenite de la operatiile de preparare sunt constituite din material steril aflat în suspensie în apă. În cazul suspensiilor de material solid în apă se pun probeme diferite față de cazul suspensiilor lichide, ducând la construirea unor bazine de decantare, unde se introduce pulpa – amestecul de apă cu material solid – ieșită din uzina de preparare. În acest bazin se produce sedimentarea fazei solide fine, componentele granulometrice grosiere fiind utilizate frecvent la construirea digului, iar lichidul limpezit este trimis în rețeaua hidrografică regională în urma unui eventual tratament de epurare. (Dumitru Fodor, Influența industiei miniere asupra mediului, Buletinul AGIR nr.3 /2006 iulie-septembrie, București)

Patrulaterul Aurifer este o zonă cu tradiție minieră din zona de Sud-Est a Munților Apuseni. Acesta este format în jurul unor mine și halde istorice, recent închise datorită unor proceduri internaționale de închidere și reabilitare a minelor.

Magmatismul a produs roci efuzive și intruzive (andezite, dacite, diorite, riolite) generând depozite epitermale și porfir. Depozitele epitermale sunt caracterizate de concentrații ridicate de aur, argint și telur asociate cu minerale pe bază de mangan. Depozitele de porfir din patrulaterul aurifer sunt de tipul cupru-aur și aur-cupru.

Lucrările miniere nu au fost niciodată în conformitate cu procedurile de închidere fiind astfel surse de poluare cu metale grele și ape acide. În prezent, aproape toate minele din cadrul Patrulaterului Aurifer sunt închise, ca urmare a unui program de închidere a minelor la nivel național început cu asistența Băncii Mondiale. Ca efect, majoritatea galeriilor au fost închise (imaginile de mai jos), haldele de steril și iazurile de decantare au fost reabilitate sau sunt în curs de reabilitare.

Intrarea în galeria Mihai Nou, Baia de Arieș Intrarea în galeria Larga, Zlatna

Haldele de steril din zona patrulaterului aurifer au diverse geometrii. Sunt în mare parte formate din roci de origine magmatică cu conținut aurifer, dar și roci sedimentare și metamorfice. Acestea reprezintă surse de contaminare cu ape acide și metale grele și pe de altă parte, din punct de vedere economic, reprezintă o noua sursă de minerale de calitate inferioară (Marian Munteanu, Mihaela Elena Cioacă, Daniel Ion, Constantin Rusu ,Nelu Floria, Characterisation of chemical composition and mineralog of gold mine wastes with focus on the Gold Quadrilateral, Romania, ERA-MIN- SUSMIN project Deliverable D4.2, Bucuresti, September 2014). Un exemplu de contaminare cu metale grele este halda Larga de Sus – Zlatna în jurul careia este o contaminare cu metale grele de tipul plumb, cadmiu, zinc și cupru (Keri, A. A., Avram, S., Rusu, T., 2010. Aspects of the geomorphological change of the land at the mine Larga de Sus, Zlatna mining perimeter, Alba County (in Romanian). ProEnvironment, 3, 498 – 501. Cluj-Napoca, Romania).

Tot în haldele de steril de la Ruda Barza, Caraci, Bucium, Stănija și alte mine, se găsește pirită, un mineral tipic rocilor magmatice. Haldele de steril de la Săcărâmb sunt alcatuite predominant din fragmente de minereu de calitate inferioară. (Marian Munteanu, Mihaela Elena Cioacă, Daniel Ion, Constantin Rusu ,Nelu Floria, Characterisation of chemical composition and mineralog of gold mine wastes with focus on the Gold Quadrilateral, Romania, ERA-MIN- SUSMIN project Deliverable D4.2, Bucuresti, September 2014).

Studii recente realizate în zona Coranda-Hondol au arătat prezența apelor acide cu conținut de sulf cu un pH cuprins între 2,7 și 2,6; dar și minerale precum copiapit, gips , apjohnit, epsomit, anhidrit. ( Andrei Ionuț Apopei, Mineralogia și geochimia mineralizației polimetalice de la Coranda- Hondol -Munții Apuseni, România, 2014, Iași)

S-au realizat studii amănunțite și în zona Roșia Montană, aratând că sursele principale de poluare a solului și apelor de suprafață și subterane, sunt lucrările miniere subterane abandonate și haldele de steril. Au loc diferite procese chimice când rocile iau contact cu apa și/sau aerul, conducând la dizolvarea și transportul de metale în concentrații mari. Acestea au un conținut ridicat de metale și metaloizi cu posibile consecințe grave pentru mediu și sănătatea umană. (Diego Servida, Sara Comero, Mara Dal Santo, Luisa de Capitani, Giovanni Grieco, Pietro Marescotti, Silvia Porro, Ferenc Lázaŕ Forray, Ágnes Gál, Alexandru Szakács, Waste rock dump investigation at Roșia Montană gold mine (Romania): a geostatistical approach, Environ Earth Sci (2013) 70:13-31)

Exploatarea zăcămintelor cu conținut de sulfuri, produce mari cantități de deșeuri inclusiv așa numita pastă de flotație care este depozitată în iazuri de decantare. Prezența sulfurilor în conținutul sterilului explică concentrația mare de metale potențial toxice si metaloidelor în deșeuri. Datorită interacțiunii timp indelungat al sulfurilor cu atmosfera ( în special pirita) din cadrul sterilului, acestea sunt supuse alterarii oxidative, de cele mai multe ori cauzate de oxigenul dizolvat din apa din iazul de decantare. Procedeul produce drenaj acid de mină – un levigat puternic acid încărcat cu sulfați si metale si metaloide toxice. Acesta apare între granulele de deșeuri sub forma de lichid, dar se mai pot acumula ca bazine de mică adâncime pe plajele iazurilor de decantare în urma ploilor abundente. Evaporarea levigatului produce agregate eflorescente solubile sau cruste de oxizi hidratați și sulfați ( minerale secundare). ( Dan Stumbea, Geochemical patterns of the waste-types across the surface of the tailings ponds from the Fundu Moldovei mining field, Rom. J. Mineral Deposits, vol. 88 (2015), No.1-2, p. 1-9, Romania)

Drenajul acid minier și oxidarea sulfurilor reprezintă una din cele mai grave probleme de mediu create de exploatarea și valorificarea substanțelor miniere utile. Drenajul acid este poluant prin aciditatea sa și prin produșii pe care îi solubilizează. Capacitatea de generare acidă a zăcământului o întrece pe cea de neutralizare și astfel se eliberează acizi. La pH-uri acide de 2,5 -3, acidul sulfuric, în absența fierului feric, va dizolva carbonați de metale grele și oxizi, cu un elect minim asupra sulfurilor. Fierul feric poate dizolva sulfuri de metale grele cum ar fi cele de Pb, Zn, Cu și Cd conform reacției:

MS + nFe3+ = Mn+ + S + nFe2+

unde MS = sulfuri de metale grele, Fe3+= fier feric, Mn+= ion de metale grele, S= sulf, Fe2+ = fier feros.

Conform acestei reacții, în cadrul procesului de generare a drenajelor acide, pot fi solubilizate cantități mari de metale. Sulfurile de fier pot conține cantități apreciabile de metale sub formă de elemente, în cantități mici care, în urma oxidării sunt eliberate și mobilizate. ( Ildiko Melinda Varga, Exploatările de cărbuni din bazinul Văii Almașului – impactul asupra mediului si reabilitarea terenurilor afectate, Teză de doctorat, 2010, Cluj Napoca). Oxidarea mineralelor cu conținut de sulf genereaza apariția polilor acide cu un conținut ridicat de sulfați, metale și metaloizi. (Diego Servida, Sara Comero, Mara Dal Santo, Luisa de Capitani, Giovanni Grieco, Pietro Marescotti, Silvia Porro, Ferenc Lázaŕ Forray, Ágnes Gál, Alexandru Szakács, Waste rock dump investigation at Roșia Montană gold mine (Romania): a geostatistical approach, Environ Earth Sci (2013) 70:13-31).

A. (https://www.google.ro/search?q=drenajul+acid+minier&espv=2&biw=925&bih=939&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj17cDlxJ3MAhWBRhQKHS5zDpIQ_AUIBigB#tbm=isch&tbs=rimg%3ACc83JJf9Ep9lIjiL9WG83nTDatBYH0UQSG5kvvN_1jRMnwKYBUo9dVGVdvNIrjhhM1PhEAY4fDYz7-Tpw_1K0grB5oISoSCYv1YbzedMNqEQODVaKK-gIWKhIJ0FgfRRBIbmQRtVw0dUF8AnoqEgm-83-NEyfAphEnqESZbLi1pioSCQFSj11UZV28EdfQKHiFLPufKhIJ0iuOGEzU-EQR4Z0TDIXTjiIqEgkBjh8NjPv5OhFRI_1JUZXB2FCoSCXD8rSCsHmghEdFkRXHoOyCt&q=drenajul%20acid%20minier&imgrc=zzckl_0Sn2WI1M%3A)

B. (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/73/Rocks_on_Shamokin_Creek.JPG)