Considerații Privind Stresul și Reacția la Stres în Timpul Desfășurării Activităților Militare

=== bcf80fa069265e5b3266f5c2d071b09199a00d50_660459_1 ===

CONSIDERAȚII PRIVIND STRESUL ȘI REACȚIA LA STRES ÎN TIMPUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR MILITARE

INTRODUCERE

Este bine cunoscut faptul că în actualul context contemporan, orice armată profesionistă care își dorește să-și îndeplinească cu succes toate misiunile are în vedere în permanență nu doar o evaluare a moralului resurselor umane, ci și identificarea și evaluarea factorilor de stres, performanțele militarilor, starea de sănătate a acestora ca și starea de bine poziționându-se în strânsă dependență nu doar cu un moral deosebit, ci și cu respectiva capacitate a acestora de a se adapta la stres.

Acesta este motivul pentru care se acordă o atenție deosebită identificării diverselor reacții pe care militarii le au în raport cu stresul operațional pe care îl resimt în perioada derulării diverselor misiuni, în acest fel reușindu-se identificarea precoce a simptomelor inițiale privind existența unor potențiale disfuncționalități, în paralel cu definirea unor direcții de acțiune dedicate consolidării moralului acestora, principalul scop urmărit constând în dezvoltarea rezilienței resurselor umane din domeniul militar la stresul organizațional.

Atât necesitatea identificării și controlului stresului operațional, cât și cea a pregătirii psihologice a militarilor decurg firesc din responsabilitatea ce îi revine armatei în raport cu resursele sale umane direct implicate în executarea unor misiuni cu un nivel ridicat al riscului (cu mențiunea că o atenție specială este acordată și familiilor militarilor).

De asemenea, atât activitatea de control a stresului organizațional, cât și pregătirea psihologică specifică resurselor umane din armată intră în sfera de atribuții a comandanților direcți și nemijlociți a militarilor ce iau parte la misiunile ce prezintă un nivel de risc deosebit. Demn de menționat este faptul că în cadrul procesului dedicat executării activităților anterior menționate, resursele umane responsabile (în speță comandanții) beneficiază de sprijinul necondițional al psihologilor din sfera responsabilității respectivei unități militare.

Atât controlul stresului operațional, cât și pregătirea psihologică a militarilor ce iau parte la diverse misiuni cu un risc deosebit determină numeroase beneficii nu doar asupra resurselor umane direct implicate, ci și asupra membrilor familiilor acestora.

Mai precis, prin intermediul controlului stresului operațional și realizarea unei pregătiri psihologice adecvate, militarii ce sunt implicați în misiuni cu un nivel al riscului deosebit reușesc să își dezvolte un nivel cât mai apropiat de cel optim în cazul rezistenței psihice dedicate solicitărilor, ca și diverselor privațiuni pe care le impun misiunile delicate la care aceștia iau parte.

În același timp, și membrii familiilor acestor militari reușesc să primească sprijinul necesar în vederea depășirii eventualelor momente dificile resimțite ca urmare a separației din familie, ca și ajutorul necesar adaptării acestora la noul context determinat de plecarea în misiune a militarilor ce fac parte din familie.

Demn de menționat este faptul că atât controlul stresului operațional, cât și pregătirea psihologică a militarilor ce iau parte la diverse misiuni cu un risc deosebit au caracter permanent, acestea derulându-se pe întreaga perioadă dedicată pregătirii respectivelor misiuni, dar și pe perioada executării misiunilor și ulterior revenirii din misiuni, mai precis până în momentul finalizării procesului dedicat unei reintegrări familiale, profesionale, dar și sociale a respectivilor militari.

Activitatea de control a stresului organizațional, cât și pregătirea psihologică specifică resurselor umane din armată au la bază diversele principii ce se regăsesc enunțate în cadrul Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.105/2014, vizând aprobarea Instrucțiunilor ce privesc asistența psihologică în Armata României.

De altfel, aceste principii se poziționează la baza complexului activităților dedicate controlului stresului organizațional și pregătirii psihologice, oricare ar fi perioada de derulare a misiunilor cu grad de risc crescut.

Principiile sunt respectate cu strictețe de către toate persoanele ce au diverse responsabilități în domeniul dedicat controlului stresului organizațional, ca și al pregătirii psihologice.

Prezenta lucrare de diplomă, denumită „Considerații privind stresul și reacția la stres în timpul desfășurării activităților militare” este structurată pe trei capitole, primele două fiind dedicate conceptelor teoretice și ultimul laturii practice. În partea teoretică a lucrării se va realiza o prezentare a dinamicii activităților militare din România, în contextul transformărilor sesizate în ultimele decenii, transformări ce au impus modificarea radicală a percepției asupra domeniului resurselor umane din armată, cu mențiunea că alinierea graduală a acesteia la restul armatelor profesioniste, ca și aderarea la diversele organisme și instituții de profil au determinat impunerea unor numeroase exigențe în rândul militarilor români, acestea putând determina și o creștere a nivelului stresului organizațional resimțit.

De asemenea, în cuprinsul acestei lucrări de diplomă se va analiza necesitatea identificării și implicit a controlării principalilor factori declanșatori ai stresului organizațional, cu definirea obiectivelor ce sunt avute în vedere în cadrul realizării activității de control a stresului organizațional, prezentarea modului de desfășurare al activităților de control al stresului (în perioada pregătirii misiunilor, în cea a derulării acestora, ca și ulterior finalizării misiunilor).

Nu în ultimul rând se va realiza o prezentare a stresului organizațional resimțit de militari în perioada misiunilor cu un nivel deosebit de risc, descrierea reacțiilor la starea de stres, prezentarea factorilor de risc ce sunt implicați în apariția stării de stres, ca și modul în care se poate realiza un control asupra stresului organizațional.

CAPITOLUL 1. DINAMICA ACTIVITĂȚILOR MILITARE ÎN ROMÂNIA – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Procesul evoluției Armatei României, ulterior momentului ce a rămas în istoria recentă a României drept „Decembrie 1989” s-a aflat sub directa influență a diverselor procese și evenimente ce s-au derulat atât la nivelul mediului extern, cât mai ales la nivelul mediului intern, țara noastră traversând în primul deceniu după prăbușirea regimului comunist o perioadă destul de controversată, ce a fost marcată de o multitudine de transformări, unele dintre acestea fiind radicale.

În ceea ce privește mediul extern, acesta a reușit să influențeze în mod decisiv modul de transformare al Armatei României, ultimii 29 de ani fiind marcați de trei mari etape de evoluție, respectiv:

Momentul orientării Armatei României spre cooperarea euro-atlantică

Momentul aderării euro-atlantice

Integrarea euro-atlantică, respectiv integrarea europeană

Toate aceste etape de evoluție au marcat direcții strategice de importanță majoră, u influențe ireversibile la nivelul securității și al apărării naționale, respectiv:

Aderarea la Alianța Nord-Atlantică

Aderarea la Uniunea Europeană

Dezvoltarea constantă a diverselor parteneriate strategice

Demn de menționat este faptul că toate etapele dedicate aderării, accederii și integrării țării noastre în cadrul structurilor euro-atlantice au impus ample procese de adaptare funcțională și conceptuală, incluzând nu doar o armonizare legislativă și o dinamizare a schimburilor de informații, ci mai ales o reformă derulată la nivelul întregului domeniu al resurselor umane, în paralel cu modernizarea întregii logistici militare și cu acceptarea, respectiv implementarea diverselor standarde ale aliaților, în vederea realizării unei inter-operabilități atât operaționale, cât și doctrinare.

Toate eforturile și demersurile dedicate integrării țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice au fost realizate într-un cadrul unitar, avându-se în vedere programul special elaborat în acest sens (ce a vizat, în principal, o reformare a sistemului militar românesc și crearea tuturor premiselor pentru adaptarea acestuia la toate standardele impuse de N.A.T.O) și sub directa coordonare a Comitetului Național pentru Integrare în N.A.T.O.

Se impune a se menționa faptul că Armata țării noastre a participat încă din anul 1991 cu numeroase resurse umane în cadrul diverselor teatre de operațiuni, indiferent că acestea au fost ale Alianței Nord-Atlantice, ale Uniunii Europene ori ale diverselor coaliții, în paralel fiind semnalată prezența în cadrul diverselor exerciții dedicate evaluării, respectiv certificării forțelor armate, ca și a celor dedicate managementului crizelor, toate acestea impunând elemente fundamentale diverse în cadrul întregului proces dedicat transformării armate a țării noastre.

În contextul anterior precizat, respectiv cel al participării armatei române, cu multiple resurse umane, în diversele teatre de operațiuni, cu grad de risc ridicat, s-a impus și acordarea unei atenții deosebite activităților dedicate controlului stresului organizațional, ca și pregătirii psihologice, acestea având rolul asigurării nivelului optim al rezistenței psihice a militarilor, în cadrul solicitărilor ce sunt caracteristice marii majorități a misiunilor ce prezintă un risc deosebit.

În categoria obiectivelor ce au fost avute în vedere în cadrul procesului dedicat controlului stresului organizațional, respectiv al pregătirii psihologice, se remarcă nu doar asigurarea unei optime pregătiri psihice militarilor români, anterior plecării acestora în misiuni (în acest fel reușindu-se o adaptare cu mult mai facilă a acestora la diversele condiții ce sunt specifice unor misiuni cu un ridicat grad de risc), ci și asigurarea unui factor optim de comunicare și coeziune între aceștia, pe întreaga perioadă a derulării acestor misiuni.

În plus, acest proces are impact și asupra familiilor respectivilor militari ai armatei române, ce iau parte la misiunile de luptă periculoase, mai precis se reușește creșterea deosebită a gradului de adaptabilitate a acestora la numeroasele modificări ce pot fi determinate, urmare a situației generate de plecarea membrilor familiilor în misiuni.

Nu în ultimul rând, prin intermediul procesului dedicat controlului stresului organizațional, respectiv al pregătirii psihologice se reușește o reducere apreciabilă a riscului sesizării diverselor tulburări ce pot să fie determinate fie de stresul generat de teatrele de operațiuni militare, fie de evenimentele traumatice resimțite/trăite de militari în cadrul misiunilor cu un grad ridicat de risc.

În plus, astfel se poate determina și o prevenire a sesizării, în rândul militarilor ce iau parte la astfel de misiuni, a unor eventuale manifestări de tip agresiv, dar și a unor potențiale manifestări de tip suicidar, aspect sesizat, din păcate, în ultimii ani, în cadrul militarilor.

Din momentul aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, la nivelul logisticii dedicate Armatei Române s-a remarcat o permanentă transformare, materializată cu precădere în sprijinul deosebit acordat diverselor forțe armate ce erau dislocate în interiorul teatrelor de operațiuni ale N.A.T.O., ca și în derularea diverselor investiții dedicate modernizării infrastructurii de securitate.

În ceea ce privește sprijinul logistic pe care România l-a acordat, prin intermediul trupelor sale, ce au luat parte la numeroase operații și misiuni derulate în exteriorul teritoriului național, acesta s-a materializat prin intermediul implementării Elementului Național de Sprijin, căruia i s-a adăugat un sprijin deosebit, realizat în baza diverselor acorduri bilaterale pe care țara noastră le-a încheiat, de-a lungul timpului, cu partenerii săi de alianță, coaliție.

Procesul dedicat profesionalizării Armatei României s-a impus drept necesitatea stringentă, complexul tuturor demersurilor politico-militare realizate având la bază mai multe considerente, respectiv:

Realizarea unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei

Îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care țara noastră era inclusă

Îndeplinirea criteriilor impuse pentru admiterea țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană

Asigurarea dotării Armatei României cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație

Asigurarea eficacității și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare derulate

Diverse considerente de ordin demografic, sesizate în primii ani după prăbușirea regimului totalitar

Democratizarea întregii societăți românești

Reformele sesizate la nivelul armatelor statelor ce erau membre ale Alianței Nord-Atlantice, respectiv ale Uniunii Europene

Diversele caracteristici, respectiv tendințe de evoluție sesizate la nivelul mediului de securitate național, regional, dar și global

Ulterior momentului „Decembrie 1989”, armata țării noastre s-a înscris într-un amplu proces de reformă, proces caracterizat de multi-dimensionalitate și care a avut drept principal obiectiv dezvoltarea capacității militare astfel încât să se reușească asigurarea îndeplinirii în orice condiții, a diverselor misiuni internaționale, ca și a obligațiilor ce au fost asumate.

Ca urmare a acestui proces de reformare, Armata României a început să se adapteze gradual și în mod flexibil la numeroasele fluctuații ce au fost sesizate în domeniul social, politic, economic, militar, etc., fluctuații majore ce deseori au fost accentuate și de transformările sesizate în cadrul mediului de securitate zonal, regional ori global.

S-a impus astfel ca firească necesitatea asigurării, de către cadrele cu responsabilități în domeniu, a asigurării unei pregătiri psihologice deosebite a militarilor ce urmau să participe la diversele misiuni cu un nivel ridicat de risc, pregătire ce demarează odată cu perioada dedicată pregătirii efective a respectivelor misiuni, aceasta continuându-se pe întreaga perioadă a derulării misiunilor, dar și ulterior finalizării acestora.

În cadrul armatei române, activitatea de pregătire psihologică a militarilor ce participă la misiuni riscante este asigurată, în principal, de comandanții nemijlociți ai acestora, în cadrul perioadei dedicate pregătirii respectivelor misiuni realizându-se:

Asigurarea unui climat cât mai motivant, cu un indice deosebit al coeziunii între militari, în paralel cu însușirea diverselor competențe de natură interculturală. Datorită existenței unei inverse relații dintre stres și coeziune (aceasta fiind percepută drept factorul ce determină moralul, coeziunea reușind să influențeze în mod pozitiv diversele procese motivaționale ce pot să determine o adaptare eficientă a militarilor nu doar la stresul operațional, ci și la procesul dedicat creșterii performanțelor în cadrul subunităților) s-a impus în mod constant dezvoltarea coeziunii în cadrul diverselor formațiuni militare, ca și a atașamentelor militarilor în raport de grup, respectiv o implicare cât mai activă a acestora în atingerea principalelor scopuri comune ce sunt urmărite.

Se remarcă faptul că menținerea nivelului de coeziune în interiorul unui grup poate fi realizată prin intermediul unei monitorizări permanente a diverselor comportamente afișate de membrii grupului, dar și prin menținerea unor bune relații între toți militarii, avându-se în vedere nu doar sprijinul reciproc și cooperarea, ci și adecvarea tuturor pedepselor/recompenselor ce sunt determinate de rezultatele diverselor acțiuni ale echipei, în acest fel militarii fiind motivați să continue să acționeze ca un tot în vederea atingerii diverselor obiective ce sunt stabilite în cadrul misiunilor de luptă.

De asemenea, se cunoaște faptul că menținerea climatului motivațional pe întreaga perioadă a executării misiunilor se dovedește a fi mai mult decât necesară în cadrul procesului dedicată adaptării acestora la stresul ce este specific oricărei misiuni de luptă. Acesta este motivul pentru care se impune ca motivarea militarilor să se afle în permanență în atenția cadrelor responsabile, mai ales în cazul în care aceștia urmează să participe la misiuni cu un risc deosebit. Climatul interior, dar și atmosfera din cadrul unităților militare sunt esențiale pentru militarii ce urmează să participe la misiuni riscante, în timpul cărora există și riscul decesului.

Sprijinirea constantă a realizării diverselor activități dedicate informării membrilor familiilor militarilor, dar și suportului acordat acestora. În ceea ce privește acest suport, ce poate fi oferit nu doar de către conducerea respectivei unități militare (respectiv subunități militare) din care militarul face parte, ci și psihologii acesteia, ca și de colegii din grup, acesta se constituie în cea mai uzuală resursă dedicată depășirii diverselor dificultăți ce sunt determinate nu doar de adaptarea militarilor la respectivele misiuni, ci și de dificultatea realizării controlului stresului organizațional.

În ceea ce privesc obiectivele ce sunt avute în vedere în cadrul multiplelor activități dedicate sprijinului acordat familiilor militarilor ce participă la misiuni periculoase în afara granițelor României, se remarcă:

Acordarea întregului sprijin ce este necesar militarilor, ca și familiilor acestora în vederea unei acomodări mai facile la diversele cerințe specifice misiunii de luptă, ca și la situațiile nou create de participarea la aceste misiuni

Identificarea tuturor problemelor ce sunt sesizate în interiorul familiilor militarilor ce iau parte la misiuni de luptă periculoase, cu abordarea diverselor soluții dedicate rezolvării acestora

Furnizarea sistematică, spre familiile militarilor, a unor informații de tip general privind derularea misiunii respective, ca și situația militarilor ce se află în misiuni, avându-se în vedere respectarea normelor în domeniul protecției informațiilor clasificate

Susținerea constantă a moralului tuturor militarilor ce se află în misiune

Asigurarea diverselor măsuri organizatorice ce se impun în vederea prevenirii apariției unor potențiale situații de criză ori a unor evenimente deosebite, ca și limitarea la maxim a potențialelor efecte constatate în cazul declanșării unor situații de criză, respectiv a producerii unor evenimente deosebite

Acordarea întregului sprijin necesar familiilor militarilor plecați în misiune, în vederea depășirii unor eventuale situații deosebite

Acordarea, la cerere, pe perioada derulării misiunilor de luptă, a serviciilor dedicate consilierii juridice, asistenței sociale, asistenței religioase, asistenței psihologice, ca și a acordării asistenței psihologice, în situația în care se remarcă apariția unor probleme în interiorul familiilor militarilor

Dezvoltarea sentimentului apartenenței membrilor familiilor militarilor

O importanță deosebită se impune a se acorda demersului privind conștientizarea familiilor militarilor ce participă la misiuni periculoase privind importanța reprezentată de planificarea diverselor aspecte legale și/sau financiare, ce implică pregătirea diverselor documente, ca și luarea deciziilor.

Instruirea și încurajarea militarilor în vederea exersării diverselor tehnici dedicate controlului stresului organizațional, acestea urmând să fie prezentate în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă

Instruirea militarilor ce participă la misiuni de luptă cu risc ridicat privind potențialele efecte ce pot fi sesizate în cazul unei deprivări de somn. Și asta deoarece se cunoaște faptul că în situația existenței unei deprivări de somn crește exponențial riscul ca respectivii militari să întâmpine serioase dificultăți în exercitarea unor activități considerate monotone, precum supravegherea unui perimetru, a unui monitor, asigurarea pazei ori șofatul, existând un risc deosebit de a adormi.

Cu toate acestea, este dovedit faptul că în condițiile impuse de misiunile de luptă cu un risc ridicat, este inevitabilă deprivarea de somn, motiv pentru care se impune informarea din timp a militarilor ce vor lua parte la aceste misiuni de luptă, ca și instruirea acestora. În acest sens, se impune ca militarii să cunoască reacțiile/simptomele determinate de deprivarea de somn, incluzând diverse stări de iritabilitate, amețeală, dureri de cap, incapacitatea sau chiar lipsa concentrării, indiferență la diverșii stimuli externi, ca și nevoia de a dormi, respectiv senzația de a depăși nevoia de somn.

De asemenea, pentru a se reuși excluderea diverselor reacții severe ce pot însoți stresul operațional al militarilor aflați în misiuni de luptă, se impune necesitatea analizării existenței unor potențiale evenimente traumatice pe perioada misiunilor (și în care au fost implicați militari ce au avut probleme cu somnul), ca și a posibilității apariției unor eventuale evenimente deosebite în viața personală a militarului (precum divorțul sau decesul). În urma acestor analize complexe se va desprinde necesitatea diminuării ori a eliminării diverselor efecte ce pot să fie determinate de deprivarea de somn (cu eliminarea cauzelor ce au determinat această deprivare) ori necesitatea intervențiilor specializate, realizate de un specialist în domeniu (în speță psihologii).

De asemenea, pe întreaga perioadă a derulării misiunilor cu un risc ridicat, se impune monitorizarea atentă nu doar a comportamentului verbal al militarilor, ci și a comportamentului non-verbal, în acest fel reușindu-se identificarea din timp a diverselor manifestări:

Ce pot să fie corelate apariției stresului operațional (aspect ce va fi tratat pe larg în cuprinsul acestei lucrări de diplomă)

Ce pot să relaționeze cu stresul resimțit de militari, dar și cu diversele evenimente traumatice la care aceștia participă ori sunt martori

Ce pot fi generate de producerea unor minore traumatisme cranio-cerebrale, ca și de eventuala existență a tulburărilor de personalitate ce nu au fost depistate înaintea momentului demarării misiunii

Ce pot să prevestească eventualele tendințe agresive ale militarilor, ori chiar tendințele suicidare ale acestora (aspect ce, de asemenea, urmează să fie tratat pe larg în conținutul capitolului următor)

Ulterior întoarcerii militarilor din misiunile de luptă cu un risc deosebit, se impune:

Asigurarea unui climat motivant, ca și al coeziunii la nivelul grupului militar, în așa fel încât să se reușească facilitarea unei reinserții cât mai rapide a militarilor în activitățile militare curente

Identificarea unor potențiale manifestări de tip comportamental ce sunt specifice apariției tulburărilor aflate în relaționare fie cu stresul traumatic/evenimente traumatice sesizate pe perioada misiunilor, fie cu tulburări de tip agresiv și/sau suicidar

În condițiile demarării procedurilor dedicate aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, respectiv la Uniunea Europeană, se impunea ca reformarea Armatei să impună, în funcție de diversele obiective ce au fost avute în vedere, și asigurarea transparenței, continuității, a vizibilității, ca și a finanțării selective, o atenție deosebită fiind acordată resurselor umane, domeniu în care s-a avut în permanență în vedere îmbunătățirea constantă a calității acestora.

În plus, s-a remarcat faptul că atât sarcinile, cât și obiectivele ce au fost incluse în cadrul procesului de reformarea armatei, cărora li s-au adăugat și proiectarea, respectiv transpunerea ulterioară a diverselor activități specifice militare, au impus și necesitatea existenței personalului militar calificat, indiferent de nivelul ierarhic vizat.

Ca urmare a acestui aspect, a fost luată în calcul și nevoia de profesionalizare a Armatei României, profesionalizare ce a impus:

O perfecționare deosebită a pregătirii militare specifice cadrelor permanente din interiorul armatei

Realizarea unei perfecționări de specialitate la nivelul resurselor umane

Realizarea unei instruiri adecvate și corespunzătoare la nivelul resurselor militare ale armatei

În ceea ce privește adaptarea resurselor umane, în contextul democratizării armatei române, s-a avut în vedere o perfecționare continuă a pregătirii militare specifice personalului militar, astfel încât acesta să aibă capacitatea de a utiliza în orice moment tehnica din dotare (fie ea modernizată, fie de ultimă generație), în funcție de necesitățile și obiectivele impuse de proiectele aflate în curs de derulare.

Acordarea unei atenții deosebite calității resurselor umane, respectiv profesionalizării întregului personal al Armatei Române (și nu doar a cadrelor active, respectiv a celor din rezervă), căreia i s-a adăugat dotarea corespunzătoare cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, au contribuit în mod esențial la alinierea armatei din țara noastră la standardele impuse în restul statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice, respectiv ale Uniunii Europene.

Profesionalizarea resurselor umane s-a realizat în cadrul amplului proces de profesionalizarea instituției Armatei Române, ce a impus nu doar trecerea de la fostul serviciu militar de tip obligatoriu la actualul serviciu militar de tip voluntariat, ci și pregătirea continuă și eficientă, în cadrul diverselor instituții de învățământ militar existente, a tuturor persoanelor ce s-au arătat interesate de cariera militară, respectiv de profesia militară.

În cadrul profesionalizării resurselor umane, s-a avut în vedere faptul că orice tehnică de luptă modernă nu poate fi utilizată corect sau în mod eficient în condițiile în care personalul ce o deservește nu reușește să o cunoască pe deplin, să o exploreze în totalitate, respectiv să știe să o utilizeze la parametrii maximi, aspecte ce pot fi datorate și unei insuficiente motivări materiale ori profesionale. La toate acestea se adaugă și costurile extrem de mari ce sunt specifice tehnicilor de luptă moderne, tehnici ce nu pot fi compromise de insuficiența unei pregătiri profesionale, teoretice și practice, a personalului dedicat deservirii acestora.

Avându-se în vedere faptul că orice tip de acțiune militară implică latura umană, ea reprezentând obiect de studiu/pregătire practică al profesiei militare (în situație de pace), respectiv conținut reprezentativ pe perioada unui conflict, în cadrul Armatei Române s-a realizat delimitarea diverselor note ce sunt specifice profesiei militare, prin prisma nivelului de dezvoltarea societății românești contemporane, ca și a contextului social, respectiv la iminenta apartenență la alianțele politico-militare anterior menționate în cuprinsul acestui capitol.

Din toate aceste considerente s-a urmărit adaptarea permanentă a conduitelor umane la scopurile și obiectivele vizate de armată, ceea ce a impus, printre multe altele, și:

Necesitatea alegerii unei variante optime de acțiune, avându-se în vedere calitățile profesionale ale diverselor resurse umane

Analizarea situației de luptă și realizarea unui control eficient al acesteia

Elaborarea și implementarea sistemului de norme dedicat reglementării activității decizionale, ca și a activității comportamentale, ce sunt necesare îndeplinirii cu succes a oricărui tip de misiune militară

O atenție deosebită a fost acordată, în cadrul perioadei de pre-aderare a României, diverselor elemente de natură demografică, cunoscându-se faptul că acestea au capacitatea de a influența în mod direct și mai ales semnificativ atât modul de organizare al armatei, cât și mărimea acesteia, respectiv activitatea derulată. De asemenea, au fost luate în calcul și resursele umane existente la nivelul societății românești aflată în perioadă de tranziție, ca și diversele resurse financiare și materiale ce au fost alocate de-a lungul anilor instituției militare.

În prima fază s-a remarcat tendința selecției negative atât la nivelul personalului militar de carieră, cât și la nivelul personalului militar în termen ori angajat pe bază de contract.

La aceasta s-a adăugat și redusele financiare și materiale reduse alocate armatei, motiv pentru care aceasta a fost obligată să își calculeze foarte riguros nu doar necesarul resurselor umane, ci și necesarul tehnicii de luptă, armament, echipamente, etc, astfel încât să se reușească îndeplinirea cu succes a diverselor misiuni în care Armata Română era implicată.

În perioada ultimului deceniu al secolului trecut, ca și în primii ani ai secolului XX, s-au remarcat numeroase disfuncționalități în asigurarea necesarului de resurse umane ale armatei, datorate unui cumul de factori, între care s-a poziționat atât migrarea ilegală a tinerilor apți din punct de vedere militar, cât și dimensiunea extrem de redusă a resurselor financiare ce au fost alocate armatei din bugetul de stat.

Nu de puține ori, în perioada de pre-aderare, au existat situații în care recrutarea militarilor ce au fost angajați pe baza unui contract s-a realizat avându-se în vedere limitarea fondurilor alocate armatei, deseori fiind încadrate resurse umane numai pentru funcțiile considerate a fi strict necesare.

Ca urmare a bazei diminuate de alegere, s-a ajuns la realizarea unei selecții negative de personal, în vederea atingerii unui număr prestabilit de resurse umane pe perioada unui an optându-se și pentru renunțarea la diverse criterii selecționare, cu diminuarea unor bareme la anumite teste aplicabile personalului ce urma să realizeze serviciul militar. Ulterior, au fost evitate astfel de situații, la nivelul Armatei Române crescându-se considerabil ponderea personalului militar angajat pe baza unui contract.

Această transformare a forțelor armate a presupus un complex de schimbări reflectate în special la nivel doctrinar, în domeniul organizării forțelor armate, ca și al structurilor acestora, modificări survenite la nivelul capabilităților forțelor armate, în domeniul dedicat educației și instruirii, ca și în domeniul managementului resurselor umane, acestea devenind domeniile prioritare ale implementării transformării.

Transformarea Armatei Române în domeniul dedicat managementului resurselor de apărarea avut în vedere o optimizare a acestuia, optimizare ce, în domeniul dedicat resurselor umane, a urmărit realizarea și ulterior dezvoltarea unui management performant, în vederea asigurării unei interoperabilități în domeniu cu diversele state membre ale Uniunii Europene, ca și pentru a se reuși menținerea unei competitivități ridicate la nivelul instituției forțelor armate pe piața forței de muncă, respectiv pentru dezvoltarea gradului adecvării calității resurselor umane în cadrul diverselor misiuni specifice.

În paralel cu realizarea restructurării la nivelul tuturor efectivelor Armatei Române, pe categorii de personal, s-a realizat nu doar o remodelare a domeniului dedicat învățământului militar, ci și modernizarea constantă a managementului resurselor umane, cu concentrarea atenției pe modernizarea, în principal, a cadrului instituțional, urmată de atragerea și implicit determinarea diverselor resurse umane ce au prezentat un potențial corespunzător cerințelor profesiei militare.

Nu în ultimul rând s-a reușit utilizarea eficientă a sistemului militar dedicat resurselor umane de performanță, ca și o dezvoltare a asistenței acordate întregului personal din Armata Română în cadrul procesului de tranziție impus de aderarea României la Uniunea Europeană.

În acest domeniu, până în cursul anului 2025, se are în vedere o perfecționare constantă a cadrului instituțional specific, pentru a se reuși elaborarea și delimitarea ideală a diverselor instrumente dedicate atragerii constante (respectiv a menținerii) a resurselor umane de calitate în cadrul sistemului militar.

În ceea ce privește procesul transformării, respectiv a remodelării învățământului militar, s-a urmărit inducerea unui sistem caracterizat de eficiență, profesionalism și transparență, care să fie în concordanță permanență cu necesarul formării și dezvoltării profesionale a întregului personal din forțele armate, în paralel cu adaptabilitatea acestuia la cerințele impuse de sistemul de învățământ național, respectiv cu sistemul de învățământ militar din statele membre ale Uniunii Europene.

În acest fel s-a reușit o reducere considerabilă a consumului resurse, ca urmare atât a reducerii numărul total al instituțiilor de învățământ militar, cât și a redimensionării instituțiilor de învățământ militar consacrate, realizarea și dezvoltarea managementului unitar la nivelul sistemului dedicat învățământului militar facilitând și o aplicabilitate promptă și corectă a diverselor normative legislative.

În ceea ce privește reorganizarea structurală a diverselor instituții militare dedicate învățământului de profil, aceasta s-a făcut în conformitate cu cerințele impuse de noile structuri ale forțelor armare, în paralel determinându-se un sistem de tip unitar în domeniul atribuțiilor, respectiv al competențelor în domeniu, ca și o modernizare, respectiv o dezvoltare a bazei tehnico-materiale dedicate învățământului militar, prin intermediul informatizării unitare și al implementării nu doar a învățământului la distanță, ci și a noilor specializări, dedicate adaptării la noile cerințe de instruire impuse resurselor umane ale forțelor armate.

CAPITOLUL 2. STRESUL OPERAȚIONAL ÎN ACTIVITĂȚILE MILITARE

2.1 Definirea stresului operațional

Stresul operațional la care poate fi expus personalul militar implicat în diverse evenimente stresante, pe perioada derulării diverselor operațiuni militare, se definește ca fiind totalitatea:

Reacțiilor emoționale

Reacțiilor cognitive

Reacțiilor fizice

Diverselor reacții comportamentale – cu mențiunea că adesea, pe teren, se remarcă o combinare a tuturor acestor reacții

În categoria stresorilor operaționali (respectiv a evenimentelor stresante ce pot determina asupra militarilor diversele forme ale stresului operațional)) sunt incluse evenimentele, incidentele, ca și situațiile ce sunt specifice unui mediu operațional deosebit, ce au asupra militarilor (ca și structurii militare din care aceștia fac parte) diverse efecte de natură psihologică, fizică, dar și mentală, acestea având, în plus, capacitatea de a le afecta nu doar capacitatea de luptă a forțelor militare, ci și de a determina diverse influențe asupra modului de derulare a diverselor activități ce sunt specifice la nivelul teatrelor de operațiuni militare.

În ceea ce privesc reacțiile la stres, acestea se constituie în diversele modificări semnificative ce se sesizează în cadrul funcționabilității psiho-fiziologice a militarului, acestea fiind, de regulă, resimțite pe moment, urmare a diverselor condiții impuse de acțiunea diverșilor factori de stres ce se remarcă în cadrul teatrelor de operațiuni.

2.2. Reacțiile la stresul operațional

În ceea ce privesc reacțiile pe care un militar le are la stresul operațional, acestea sunt considerate ca fiind manifestări firești la nivelul organismului acestuia, ele fiind determinate în cadrul situațiilor de tip anormal, ca urmare a acțiunii stresului operațional.

Se remarcă faptul că intensitatea reacțiilor la stresul operațional diferă de la un militar la altul, aceasta având capacitatea de a determina o serie întreagă de comportamente diferite, dintre care se remarcă:

Comportamentele de tip adaptativ – ce reușesc să dezvolte în mod deosebit abilitățile de supraviețuire ale militarilor

Comportamentele de tip dezadaptativ (negativ) – ce se manifestă nu doar la nivelul militarului, ci implicit la nivelul unității din care acesta face parte

2.2.1. Reacții adaptative la stresul operațional

Acest tip de reacții se pot sesiza în situația în care stresul operațional are capacitatea de a se manifesta la nivelul unei subunități în interiorul căreia se manifestă o serie întreagă de reacții de coeziune, reacții de camaraderie, de încredere, dublate de o conducere cât mai eficientă.

În această situație, se remarcă faptul că efectele acțiunilor diverșilor factori de stres pot să se manifeste, în principal, printr-o îmbunătățire a performanțelor individuale, ca și a performanțelor colective, implicând:

Realizarea unei relaționări la nivel orizontal, ceea ce va contribui la dezvoltarea deosebită a relațiilor personale, ce sunt caracterizate, între militarii poziționați la un nivel ierarhic similar, de loialitate, încredere, dar și de coeziune

Realizarea unei relaționări pe verticală, aspect ce se va reflecta cu precădere asupra diverselor relații existente între militari și comandanții acestora, relații ce se bazează pe loialitate, încredere, dar și pe coeziune

Realizarea spiritului de corp, respectivii militari reușind să se identifice nu doar cu istoria respectivei unități de luptă din care sunt parte, ci și cu principiile acesteia, cu mențiunea că nu contează nici respectiva structură a unității de luptă, dar nici arma

Realizarea coeziunii, aceasta fiind rezultatul direct al cunoașterii de tip interpersonal, ca și al încrederii ce se stabilește între totalitatea militarilor din grup (cu mențiunea că aceasta este realizată atât pe orizontală, cât și pe verticală), reflectându-se într-o înțelegere deosebită a responsabilităților aferente procesului de îndeplinire a diverselor sarcini comune, indiferent de natura pericolului ori a diverselor probleme ce se pot sesiza

Realizarea unor acte de curaj deosebite, ce se constituie în suprema expresie a reacției adaptative a militarilor la stresul operațional. Demn de menționat este faptul că aceste acte pot să includă inclusiv sacrificiul suprem (cel mai bun exemplu fiind cel al recuperării militarilor răniți din zone periculoase)

2.2.2. Reacții dezadaptative la stresul operațional

Acest tip de reacții se pot manifesta în diverse situații, ele având diverse aspecte, precum:

Manifestările ce sunt similare diverselor simptome specifice tulburărilor mentale, precum anxietatea extremă, panica, halucinațiilor ori depresia situația. Trebuie menționat că manifestările sunt, de cele mai multe ori, tranzitorii, acestea fiind determinate de o acumulare mare a stresului operațional

Comportamentele de tip dezadaptativ, incluzând încălcări ușoare ale unor regulamente militare și mergând până la încălcarea majoră a regulamentelor, incluzând și o nerespectare a diverselor reguli de angajare sesizate în cadrul teatrelor de operațiuni

În situația în care se remarcă existența diverselor reacții ce sunt specifice stresului operațional, comandanții militarilor trebuie să analizeze:

Diversele efecte ale reacțiilor la respectivul stresul operațional, sesizate și ulterior finalizării respectivei situații stresoare

Diversele erori de conduită – chiar dacă sunt făcute sub acțiunea stresului acestea nu sunt omise de la o sancțiune reglementară, respectiv legală. În acest caz însă, specialiștii recomandă ca atât analiza situației existente, cât și stabilirea respectivei sancțiuni să se realizeze ulterior ameliorării diverselor efecte determinate de stresul operațional

În situația constatării diverselor disfuncții la nivelul vieții profesionale ori a vieții sociale a militarilor (disfuncții vizibile), eventualitatea realizării unor evaluări clinice de către specialiști

Prin prisma intensității de manifestare a diverselor reacții la stres operațional, ca și al duratei acestora, se remarcă:

Reacții la stresul operațional ușoare, ce au de regulă caracterul temporar

Reacții la stresul operațional severe, ce se manifestă o perioadă îndelungată – demn de menționat este faptul că în situația în care aceste reacții nu sunt tratate, ele pot să devină cronice, ulterior permanentizându-se.

În categoria reacțiilor ușoare la stresul operațional sunt incluse:

Tremurăturile, ca și tresăririle bruște

Agitațiile

Privirea în gol, privirea fixă

Gura uscată, transpirația rece

Amețelile, amorțelile

Palpitațiile

Oboseala

Grețurile, starea de vomă, diareea

Diverse dificultăți de vorbire sau de gândire

Insomniile ușoare

Absența capacității de concentrare

Ușoare dificultăți de comunicare, de relaționare

Indecizii

Lipsa încrederii în lideri, lipsa încrederii în lideri

Furie

Anxietate

Stări de nemulțumire, stări de insatisfacție

Stări de iritabilitate

În categoria reacțiilor severe la stresul operațional pot fi încadrate:

Agitațiile psihomotorii vizibile cu ochiul liber

Frisoane, tremor

Contractarea unor părți ale corpului, contractarea acestora, în absența unor cauze de natură fizică

Epuizare nervoasă, epuizare fizică

Diverse probleme tactile, probleme de auz, probleme de vedere

Absența unor reacții la sesizarea unui pericol

Stări de izolare socială

Stări de panică

Pierderi ale memoriei

Insomnii și/sau coșmaruri

Stări de apatie, istericale

Mutism sau bâlbâieli severe

Vorbire rapidă sau în afara unui subiect

Diverse comportamente bizare

Halucinații

Reacții de tip disproporționat

2.3 Caracteristici ale reacțiilor stresului operațional

Se remarcă:

În cazul reacțiilor adaptative la stresul operațional – o coeziune la nivelul unității, în paralel cu loialitatea în raport cu camarazii, ca și cu comandanții. În plus, se instalează sentimentul elitei, cu creșterea gradului de vigilență/alertă, cu sentimentul utilității, manifestându-se o toleranță crescută în raport cu diversele stări de disconfort, dificultăți sau probleme de natură fizică. Militarii sunt cu mult mai racordați la diversele obiective ale misiunii, el având o încredere sporită în ei, cu tendința spre acte eroice, dar și spre sacrificiul de sine

În cazul reacțiilor adaptative la stresul operațional, se pot sesiza:

Diverse conduite deviante, dar și acte de natură criminală, incluzând:

Uciderea prizonierilor din tabăra adversă ori a persoanelor non-combatante

Mutilarea inamicilor decedați

Uciderea unor animale

Furturi, jafuri, violuri

Acte de tortură, acte de brutalitate

Automutilări

Absențe nemotivate, dezertări

Simularea unor stări de rău, ca și manifestarea unui exces al solicitării ajutorului medical

Reacții de tip sever la stresul operațional, ce includ:

Frici, anxietăți

Furii, iritabilități

Stări de neatenție ori de indiferență

Stări depresive, insomnii

Diminuarea gradului de eficiență

Pierderea încrederii de sine

Deteriorări ale văzului, ale vorbirii, ale simțului tactil, ca și ale auzului

Stări de slăbiciune ori de paralizie

Delir sau halucinații

2.4 Prevenirea stresului operațional, reducerea stresului operațional

În vederea unei gestionării cât mai eficiente a diverselor reacții la stresul operațional, în cadrul procesului de recuperare al militarilor, se va avea în vedere:

Pentru reducerea perioadei de recuperare:

Impunerea perioadei de odihnă, ca și de refacere, pe termene reduse (maxim trei zile)

Direcționarea spre o intervenție de tip specializat, în situația în care nu se remarcă ameliorări

În cazul intervențiilor imediate:

Acționarea promptă, încă din prima fază a apariției diverselor simptome, reacții ori manifestări ale reacțiilor stresului operațional

Acordarea unui suport moral din partea colegilor, ca și a comandanților

În cadrul menținerii legăturii cu respectiva subunitate a militarului, se va realiza:

O încurajare permanentă a militarului, astfel ca acesta să nu se auto-perceapă ca fiind suferind

O implicare directă în cadrul procesului refacerii militarului a comandanților (de grupă, de pluton, de companie), cu menținerea unui contact permanent cu acesta

Un acces constant al militarului cu colegii săi (grupul de suport), cu relaționarea cât mai frecventă

Realizarea unei cooperări între comandanți și respectivul grup de suport (incluzând și specialiștii), în vederea sprijinirii unei integrări cât mai eficiente și rapide a militarului

În vederea prevenirii potențialelor situații în care militarii ar putea s se identifice cu așa numitul statut al victimei (sau ca aceștia să se considere bolnavi), se recomandă:

Respectarea strictă, de către toți militarii din respectiva unitate, a diverselor regulamente și standarde ce sunt impuse

Realizarea unei separări a acestora de militarii ce sunt bolnavi ori care au fost răniți

Obligativitatea de a purta uniforma, ca și diversele însemne militare

O monitorizare cât mai atentă și precisă a diverșilor indicatori dedicați declanșării reacțiilor la stresul organizațional, respectiv al agravării acestora

Realizarea evacuării, respectiv a spitalizării numai în situațiile în care se constată existența unor tulburări de tip sever, ce nu se pot gestiona de personalul specializat, direct la fața locului

2.5 Factorii ce pot declanșa apariția stresului operațional

Așa cum deja s-a menționat, se cunoaște faptul că prin stresor operațional se înțelege totalitatea incidentelor ori a condițiilor existențe la nivelul operațional ce reușesc să determine un impact semnificativ asupra militarilor ori a unității acestuia.

Factorii stresori, percepuți prin prisma acțiunii, se pot delimita în:

Factori stresori fizici

Factori stresori mentali

2.5.1 Factori stresori fizici

În categoria factorilor stresori fizici ce au capacitatea de a indice stresul operațional, acționând în mod direct la nivelul organismului militarilor, se remarcă:

Factori stresori fiziologici, ce includ:

Deprivarea de somn/odihnă

Alimentația necorespunzătoare

Deshidratarea

Igiena deficitară

Suprasolicitarea musculară/subsolicitarea musculară

Oboseala musculară, epuizarea

Imunitatea redusă

Frustrarea sexuală

Rănirea, îmbolnăvirea

Pozițiile deficitare

Condiția fizică deficitară

Utilizarea excesivă a diverselor substanțe ce au un anumit potențial al toxicității – cum ar fi cofeina, tutunul, alcoolul, psihotropecalmantele, etc

Factori stresori de mediu, ce includ:

Umezeala, căldura, frigul, praful

Radiațiile ionizante

Exploziile, zgomotele, vibrațiile

Diverșii agenți infecțioși

Vizibilitatea redusă

Munca fizică solicitantă

Altitudinile ridicate

Terenurile accidentate ori dificile, etc

În situația în care fie este constatată, fie este estimată o durată de acțiune mare a diverșilor factori stresori operaționali, ca și în situația constatării unei intensități ridicate a acestor factori ori dacă factorii stresori operaționali sunt caracterizați de imprevizibilitate, este recomandată analizarea factorilor de risc majori, aceștia impunând diversele măsuri prin care se pot preveni ori contracara efectele ce pot determina contagiunea la nivelul personalului unității, respectiv o îmbolnăvire a acestuia.

Spre exemplificare, în situația unei unități ce se află dislocată în cadrul unui obiectiv poziționat la o distanță apreciabilă în raport cu baza (obiectivul principal constând, în acest caz, în securizarea respectivului perimetru) se remarcă faptul că personalul militar are misiunea de a asigura securitatea în interior, ceea ce va presupune o serie întreagă de poziții statice, de durată apreciabilă, caz în care se recomandă:

Asigurarea constantă a unei rezerve de săruri minerale, ca și a unei rezerve de apă, în acest fel reușindu-se prevenirea apariției fenomenului deshidratării, cu toate efectele determinate de acesta

O cunoaștere cât mai exactă a diverselor condiții de mediu în interiorul cărora se derulează respectivele misiuni, în acest fel reușindu-se o prevenire a potențialelor efecte ale acestora (cum ar fi temperaturile excesive, diverse insecte periculoase, etc)

Realizarea unei pregătiri fizice cât mai bune, în vederea menținerii capacității de efort a militarilor, ca și a tonusului muscular

2.5.2 Factori stresori mentali

În categoria factorilor stresori mentali se remarcă prezența:

Factorilor stresori cognitivi, respectiv:

Informațiile – ce pot fi prea puține, prea multe ori se remarcă așa zisa nevoie a cunoașterii

Ambiguitatea, imprevizibilitatea, incertitudinea

Deprivarea ori o supraîncărcare senzorială

Dificultatea luării unor decizii

Presiunea exercitată de timp

Schimbările și dinamica organizațională

Diversele sarcini ce exced ariei cunoștințelor profesionale, respectiv abilităților profesionale

Dificultate în realizarea unor alegeri ori absența unor alegeri viabile

Factorilor stresori emoționali, în categoria cărora intră:

Eventualele eșecuri anterioare

Diversele amenințări ce pot să determine apariția fricilor ori ale anxietății – cum ar fi pierderile, eșecul, rănirile ori decesul

Însingurarea – în cazul noilor membrii ai unității/subunității

Doliul determinat de decesul unui apropiat

Diversele resentimente, ca și mânia ori furia, ce pot să determine apariția vinovăției sau a frustrării

Starea de inactivitate sau de plictiseală

Diversele conflicte de tip interpersonal

Victimizarea ori hărțuirea

Pierderea intimității

Expunerea în timpul misiunii

Riscul de a fi rănit, ucis ori de a răni/ucide

Diversele griji legate de familie, ca și dorul de casă, etc.

Spre exemplificare, în situația unei unități ce se află dislocată în cadrul unui obiectiv poziționat la o distanță apreciabilă în raport cu baza, pe întreaga perioadă a executării misiunii, se recomandă:

Asigurarea constantă a posibilității de menținerea legăturii militarilor cu familia, respectiv cu grupul de suport al acestora

Realizarea unei informări corecte cu privire la timpul dedicat respectivei dislocării în obiectiv

O susținere constantă a moralului militarilor, în paralel cu asigurarea corespunzătoare a diverselor condiții dedicate refacerii acestora

Menținerea constantă a diverselor atitudini colegiale la nivelul unității

Acordarea în regim de urgență a ajutorului specializat în situația în care se remarcă existența unui anumit dezechilibru de natură psihică, în paralel cu evitarea unei stigmatizări a militarului implicat