. Consideratii Privind Protectia Fortelor Impotriva Actiunilor Teroriste
CUPRINS
INTRODUCERE
“Every leader, and every regime,
and every movement, and every
organization that steps across the
line to terrorism must be banished
from the discourse of civilized
human life.”
ALAN KEYES, speech,
21 Apr., 2002
Începutul noului secol și mileniu corespunde cu noi ere în politica internațională în care economia și securitatea vor ocupa locul central în determinarea evoluției lumii viitoare și a ordinii internaționale. Conflictele militare care au avut loc pe scena vieții internaționale în ultimele decenii au evidențiat faptul că fizionomia și conținutul acțiunilor militare capătă noi dimensiuni și caracteristici ca urmare atât a amplorii luate de revoluția tehnologiei militare, cât mai ales, datorită diversificării și amplificării riscurilor, amenințărilor și pericolelor la adresa securității. Una din cele mai virulente forme de manifestare asociate acestora o reprezintă terorismul. Acesta a devenit “inamicul public nr. 1” al stării de siguranță al statelor lumii. Atentatele din Rusia din 25 octombrie 2002, cele din 11 martie 2004 din Spania, ori acțiunile teroriste din alte puncte ale lumii (Bali, Londra, Istanbul, Beslan) au demonstrate cât de devastatoare pot fi consecințele acestui fenomen.
Expresia “De acum înainte, nimic nu va mai fi la fel”, a fost folosită de toți comentatorii posturilor de televiziune de pe glob, care relatau în direct cel mai mare atentat terorist de până acum, când lumea se schimba de la un minut la altul, sub privirile îngrozite a miliarde de telespectatori, martori uimiți la un spectacol despre care nu le venea să creadă că are legătură cu realitatea. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra SUA, prin imaginea terifiantă transmisă în direct a avut probabil un obiectiv central: crearea unui coșmar universal, lumea să afle și să nu uite că poate fi lovită și ucisă oricând, oriunde și prin orice mijloace. După acest eveniment, am constatat cu toții că globalizarea favorizează apariția și proliferarea unor amenințări și riscuri asimetrice ale căror efecte negative sunt resimțite în țări de pe toate continentele. Terorismul devine brusc, o amenințare globală. Dacă globalismul anulează, practic posibilitatea unui război între marile puteri, terorismul, crima organizată și proliferarea armelor de distrugere în masă, extremismul etnic și religios stau la baza conflictelor armate.
Cu ceva timp în urmă acest fenomen era departe de noi, se întâmpla undeva în celălalt colț al lumii fără puterea de a ne atinge în vreun fel modul de viață și siguranța dată de România ca fiind un stat mic, fără pretenții și fără aspirații prea răsunătoare. Totul se schimbă însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, la NATO și la alte organizații internaționale. În urma acestor acțiuni suntem obligați să sprijinim statele participante și statele membre ale acestor organizații în lupta lor cu terorismul internațional.
Modul de acțiune asimetric al organizațiilor teroriste, nerespectarea niciunui fel de reguli sau norme de drept ale conflictelor armate, ale dreptului internațional sau cel puțin a unor norme de etică și morală dictate de asumarea unor valori general-umane acceptate de lumea civilizată micșorează gradul de predictibilitate al acțiunilor teroriste și le mărește eficiența în mod corespunzător. Această transformare a fizionomiei conflictelot militare are implicit urmări și asupra formelor de ducere și manifestare a acestora. Astfel, apărarea, ca formă a luptei armate, a căpătat noi direcții și modalități de realizare pentru a putea face față noilor amenințări și pericole. Protecția forțelor și asigurarea acțiunilor de luptă, prin măsurile ce se impun a fi luate de către comandanții de la toate nivelele în ceea ce privește personalul, operațiunile militare, obiectivele și echipamentele militare, au o importanță deosebită în contracararea acțiunilor teroriste, prin reducerea pe cât posibil a vulnerabilității forțelor în fața amenințărilor perfide.
În lucrarea de față am abordat prin tematica propusă protecția forțelor împotriva acțiunilor teroriste deoarece am considerat că pierderile datorate acțiunilor teroriste suferite de către forțele participante la acțiuni militare reprezintă o amenințare de luat în considerare. Minimizarea acestor riscuri impune luarea unor măsuri specifice de protecție a forțelor. Deoarece studiul măsurilor de contracarare a acțiunilor teroriste se află la început de drum am considerat ca prin găsirea unor soluții pe linia protecției forței, să ne aducem o contribuție la cunoaștere în domeniu.
Având în vedere aria vastă a problematicii terorismului, din perspectiva protecției forțelor, am făcut o selecție a aspectelor pe care le-am abordat. Lucrarea este structurată pe patru capitole. Astfel, primul capitol cuprinde delimitări conceptuale privind terorismul contemporan, ca factor de risc la adresa securității și apărării naționale în condițiile statutului României de membru NATO.
În al doilea capitol am încercat să fac o prezentare a forțelor și măsurilor necesare în combaterea terorismului, și un studiu statistic în care am urmărit determinarea unor măsuri ce se impun pentru protecția forțelor împotriva acțiunilor teroriste.
Deoarece conducerea acțiunilor de combatere a actelor teroriste prezintă o deosebită importanță, ea reprezentând unul din factorii de putere pentru obținerea succesului într-o posibilă confruntare cu elemente aparținând organizațiilor și grupărilor teroriste, am considerat necesară abordarea acestei problematici în capitolul al treilea. Pentru a convinge despre utilitatea cunoașterii și aplicării practice a măsurilor de protecție împotriva terorismului, în al patrulea capitol am propus un model pentru determinarea nivelului de protecție al forțelor care urmează să participe la misiuni cu risc ridicat în ceea ce privește acțiunile teroriste, care ar putea ajuta la determinarea și realizarea măsurilor preventive necesare.
În acest fel, doresc ca demersul făcut pe linia analizelor conceptuală și acțională a protecției forțelor împotriva acțiunilor teroriste, să devină un studiu util pentru personalul militar, deoarece acest eșantion social se va confrunta permanent cu amenințări de natură teroristă.
CAPITOLUL 1
TERORISMUL CONTEMPORAN- FACTOR DE RISC LA ADRESA SECURITĂȚII ȘI APĂRĂRII NAȚIONALE,
ÎN CONDIȚIILE STATUTULUI ROMÂNIEI
DE MEMBRU NATO
“Terrorism has become
the systematic weapon of a
war that knows no borders
or seldom has a face.”
JACQUES CHIRAC
Terorismul- ca fenomen complex, și grupările teroriste constituie una dintre cele mai grave amenințări asimetrice ale acestui început de secol la adresa multor națiuni ale planetei, în raport cu atât de fragila securitate pe plan internațional. Gravitatea acestei amenințări constă în abilitatea rețelelor și organizațiilor teroriste de a surprinde, prin dificultatea evaluării terorismului, prin valul de incertitudini și de angoase care însoțesc acest fenomen, greu de înțeles și de explicat. Oricât de importante și de acute ar fi problemele care generează nedreptăți și nemulțumiri, ele nu explică fenomenul terorist.
Terorismul nu este, așa cum se încearcă uneori să se justifice, o reacție a celui slab împotriva celui puternic, ci o acțiune premeditată, punitivă și răzbunătoare, inumană, criminală – adesea sinucigașă și totdeauna feroce – care are ca obiectiv să distrugă, să ucidă cu cruzime și să înspăimânte. Terorismul nu se justifică și nu se poate justifica în nici un fel, întrucât el nu se prezintă nici ca o modalitate de deblocare a unei situații strategice – așa cum se prezintă, în general, războiul – nici ca o simplă reacție de răzbunare împotriva unui dușman care nu poate fi lovit altfel, ci ca o agresiune intempestivă și criminală împotriva ființei umane, a civilizației și sistemelor de valori. Dintotdeauna, acesta a fost rolul principal al terorismului și, probabil, și în continuare tot acesta va fi. „Fenomenul terorist este și un rezultat al adâncirii faliilor strategice dintre civilizația democratică și civilizațiile nondemocratice, dintre civilizația de eprubetă și civilizația încremenită în subdezvoltare, prejudecăți și lipsă de mijloace. De asemenea, lumea civilizată a creat un opus al său, care se dezvoltă chiar în interiorul ei, în sens negativ-distructiv, ca un fel de cancer care-i cuprinde aproape toate structurile și funcțiunile, manifestându-se sub forma anomiei sociale, creșterii criminalității și inadaptării, proliferării economiei subterane și terorismului identitar și patologic”. Cu cât aceste falii se adâncesc mai mult, cu atât pericolele, amenințările la adresa societății moderne, precum și vulnerabilitățile ei se înmulțesc. În această etapă de trecere la o societate a cunoașterii, de tip informațional, caracterizată printr-o serie de vulnerabilități de tranziție (care-și schimbă mereu configurația), terorismul găsește un loc propice de dezvoltare.
Terorismul nu a afectat, până acum, în mod direct, România, deși țara noastră se află pe unul dintre culoarele cele mai active ale traficanților de droguri și de carne vie, ale rețelelor mafiote și ale crimei organizate, și în apropierea unor zone generatoare de conflicte și terorism (Caucaz, Balcani, zona kurdă, Orientul Apropiat). Însă participarea efectivă la războiul antiterorist, intrarea în NATO și în UE, proximitatea coridorului islamic, ca și schimbarea configurației economice, politice și sociale constituie premise ale unor posibile viitoare atacuri teroriste și asupra României.
1.1. Terorismul internațional: efecte și tendințe în evoluție
Terorismul este un factor perturbator al relațiilor interstatale și interetnice și un parazit al lumii contemporane. Terorismul acționează agresiv și de neoprit, asemeni unui ”cancer al Planetei” fără granițe, limite sau legi, în afara celei a lovirii, uciderii, terorizării și distrugerii; în esență, terorismul este inamicul vieții, un război împotriva vieții, unealta care rănește și omoară fără milă. Pe plan internațional, el a fost resimțit de opinia publică mondială din ce în ce mai mult la începutul mileniului III, adică pe măsură ce presa, radioul și televiziunea au distribuit rapid și pe scară largă informații despre actele de terorism.
1.1.1. Terorismul internațional: caracterizare generală
Despre terorism s-a scris și s-a discutat mult, atât într-un cadru instituționalizat, cât și informal. Fără îndoială, dezbaterile asupra unui subiect de stringentă actualitate cum este terorismul vor continua încă destulă vreme de aici încolo. Motive pentru aceasta există suficiente. Omniprezența sa este un prim argument. Astăzi, amenințarea teroristă este o realitate de necontestat. De exemplu, în 2003 au avut loc atentate teroriste: în Africa (4), în Asia (70), în Eurasia (2), în America Latină (53), în Orientul Mijlociu (37) și în Europa de Est (24). Totodată, Departamentul de Stat al SUA a identificat și nominalizat în 2003, 37 de organizații teroriste străine. Într-o măsură apreciabilă, se poate afirma că terorismul este un flagel mondial care nu posedă nici naționalitate, nici patrie. Scopul său nedeclarat îl reprezintă distrugerea fundamentelor democrației și modernității, să creeze neînțelegeri și vrajbă între oameni, mai ales între cei de diferite etnii și credințe religioase, între state.
La fel de adevărat este și faptul că nu s-au găsit încă elementele unui dialog fructuos între cei care socotesc terorismul o formă de apărare și afirmare a identității unor grupuri umane mai mari sau mai mici și cei care se văd amenințați, în tot ce au mai personal și autentic, de către primii. De asemenea, până acum s-au căutat, mai ales, măsuri de atenuare a efectelor actelor de terorism și mai puțin modalități adecvate și flexibile de descoperire și, evident, de cunoaștere a cauzelor concrete ale terorismului, indiferent de natura și formele sale de manifestare. În același timp, destul de mulți oameni asociază terorismul cu credința religioasă islamică. Realitatea a dovedit că o asemenea co Realitatea a dovedit că o asemenea concepție este într-o mare măsură complet falsă și total contraproductivă în demersul concret de eliminare a terorismului ca modalitate practică de rezolvare a tensiunilor și conflictelor pe care le pot genera contactele de tip falie a civilizațiilor. Astfel, ceea ce unii apreciază că este terorism, alții consideră a fi o formă de luptă pentru prezervarea și conservarea identității naționale și grupale, atât sub aspect cultural, cât și religios. De regulă, terorismul este definit ca recurs la violență sau la amenințarea cu violența cu scopul de a semăna panică în societate, de a slăbi sau de a răsturna autoritățile în funcție și de a suscita schimbări politice. Se pare că teroriștii sunt incapabili de a cuceri teritorii sau să fie dispuși să o facă. În orice timp, terorismul s-a manifestat sub forme foarte diferite și societatea actuală este de fapt confruntată cu un terorism multiform (intern și internațional, individual, de grup sau de stat, politic, etnic, religios etc.).
„Putem vorbi de terorism intern și internațional în condițiile globalizării sau când efectele unui act terorist ating interesele mai multor state?” Terorismul internațional reprezintă de fapt, un fenomen complex, multidimensional și multimilenar ale cărui cauze reale, se pare, că nu se cunosc încă în suficientă măsură, nici de către cei care îl produc și nici de cei care au sau și-au asumat voluntar responsabilități în gestionarea acestuia. Terorismul, ca fenomen, este extrem de flexibil în ceea ce privește adaptarea la noile condiții ale mediului geopolitic și geostrategic de după dispariția bipolarității din lume, cu o mare arie de răspândire și un înalt grad de organizare.
Printre cauzele posibile ale terorismului se află cele de natură economică, politică, militară, religioasă, etnică, ideologică și culturală. Aceste cauze generatoare ale terorismului compun un sistem coerent și deschis care comunică necontenit cu mediul în care ființează și se manifestă. De aici nevoia de a cerceta fenomenul terorist – forme de existență, strategii, mijloace de distrugere, ținte, arie de răspândire etc. – în strânsă corelație cu starea mediului de securitate național, zonal, regional și global.
Preocupările statelor lumii de a preveni și a combate terorismul internațional sunt tot mai prezente și sistematice, după atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA, constituindu-se, în acest scop, și o coaliție politico-militară. Lupta împotriva terorismului internațional îmbracă două forme distincte, dar complementare. Mai întâi, este vorba de antiterorism și apoi, de contraterorism. Ambele activități sunt avute în vedere atât de statele care au fost sau probabil vor fi ținta unor atacuri teroriste, cât și de celelalte state care pot deveni o viitoare țintă a atentatelor teroriste. România este unul dintre statele care se implică activ în lupta împotriva terorismului internațional. Ea face parte, încă de la început, din coaliția politico-militară mondială de luptă împotriva acestuia.
1.1.2. Efectele psihologice, psihosociale și economice ale terorismului
În ultimii cinci ani au avut loc peste 1500 de atacuri teroriste cu caracter internațional cauzând peste 15.000 de victime. Terorismul internațional a devenit principalul inamic al statelor civilizate și a determinat o schimbare dramatică a securității mondiale. Ultimul atentat terorist de mare amploare a avut loc la Madrid la data de 11.03.2004. Spania și alte 11 națiuni au plătit un greu tribut de sânge barbariei teroriste: 200 de morți și circa 1400 de răniți. Este cel de-al doilea atentat după amploare în Europa după cel de la Lockerbie (21 decembrie 1988), când au murit 270 de oameni. Atentatul de la Madrid a fost revendicat de Al-Qaeda.
Mai întâi, mai mult decât orice altă formă de violență, terorismul provoacă o teamă și o insecuritate profunde. Teroriștii atacă civili, adesea la întâmplare și fără a-i preveni. Fiecare crede că se poate proteja de celelalte forme de violență, dar față de terorism se simte neputincios, vulnerabil, fără apărare. Ei o știu și de aceea, prin intimidare, încearcă să impună programele lor politice sau alte obiective proprii. A ucide pentru ei nu este decât un mod de a atinge scopul propus. Provocând frică și panică, teoriștii încearcă să obțină concesii sau să slăbească și să discrediteze guvernele demonstrând că sunt incapabile să-și protejeze cetățenii, atât în țară, cât și în afara acesteia, pe de o parte, și că sunt vulnerabili oricât de puternice sunt statele lor din punct de vedere militar și economic, pe de altă parte. Terorismul are un cost economic ridicat. „Guvernul SUA cheltuiește aproximativ cinci miliarde de dolari pe an pentru a se proteja împotriva terorismului intern și extern, și probabil acest cost va crește, dar efectele lui în plan psihologic și psihosocial rămân. În același timp, terorismul poate afecta grav economia unui stat. În Egipt, prin atacarea câtorva turiști, teroriștii au redus practic la zero timp de câteva luni industria turismului care este esențială pentru economia acestei țări”.
Posibilitatea ca teroriștii să se folosească de arme de distrugere în masă, în special chimice, biologice sau nucleare, pentru a crește numărul victimelor, este terifiant pentru cei care se gândesc că, în viitor, pot fi ei ținte ale unor astfel de acțiuni. Întrebuințarea gazului sarin în metroul din Tokyo în 1995 de către Aum Shinrikyo, secta apocaliptică japoneză, demonstrează că amenințarea cu terorismul chimic este o realitate. De altfel, voința unor teroriști fanatici, de a se sinucide în timpul executării unui atentat face ca posibilitatea folosirii armelor de distrugere în masă să devină o amenințare tot mai înfricoșătoare. Aceasta, în plan psihologic și psihosocial, se traduce prin instalarea unei stări de teamă continuă, de nesiguranță și neliniște atât la nivel individual, cât și de grup. Iar, “atunci când grupurile, colectivitățile și mulțimile umane sunt cuprinse de astfel de sentimente, trecerea la panică, urmată de groază este relativ ușor de făcut. Un asemenea comportament deviant poate crea dificultăți mari forțelor de intervenție în zona în care s-a produs un atentat cu bombă, așa cum s-a folosit pe 11 martie 2004 în Spania”.
Un alt posibil efect psihologic al atentatelor teroriste îl reprezintă apariția și manifestarea unei trăiri afective consistent negative care s-ar putea numi fobia terorismului. Acest sentiment se instalează în mintea celor care fie au trăit emoțiile implicării involuntare într-un atentat terorist, fie datorită informațiilor despre astfel de evenimente venite prin intermediul mass-media, al zvonurilor sau comunicării interumane și se evidențiază printr-o stare de disconfort și o accentuată timiditate. Practic, celui afectat de acest sentiment îi este teamă de ceva și nu înțelege ce se petrece. Dacă sentimentul devine colectiv atunci periculozitatea sa sporește. În plus, mulțimile cuprinse de psihoza terorismului devin mult mai maleabile și acceptă voluntar o limitare sporită a drepturilor cetățenești numai să știe că sunt apărați împotriva oricărui atac terorist. În timp, este posibil ca, într-un astfel de climat, caracterizat printr-o teamă inconștientă, la nivel de masă, să se producă o încălcare semnificativă a drepturilor omului.
1.1.3. Tendințe în evoluția terorismului internațional
Mulți teoreticieni definesc terorismul ca războiul celui slab împotriva celui puternic, dar asemenea definiții vin, de regulă, din partea celor puternici. „ Teroristul zilei de azi ar putea i capabil să provoace pagube mai mari cu un keyboard decât cu o bombă”. La originea sa, terorismul a fost un mijloc al celor puternici pentru supunerea celor slabi, cu toate că nici acum nu se poate spune că o astfel de perspectivă a dispărut. Drept pentru care, în condițiile actuale "terorismul este deopotrivă, acțiune (sau reacție) a celui slab împotriva celui puternic, dar și acțiune a celui puternic pentru a-și extinde puterea”.
După cum bine se știe, tendințele în evoluția organizațiilor și grupărilor teroriste au un spectru foarte larg și vizează:
dezvoltarea rețelelor teroriste transfrontaliere, globalizarea și, în același timp, coordonarea unitară a acțiunilor și reacțiilor împotriva sistemelor economice și sociale puternice, ca și împotriva marilor entități și identități politice, sociale, culturale și militare;
multiplicarea rețelelor teroriste, creșterea gradului de cooperare dintre organizațiile teroriste, trecerea de terorismul internațional la cel ideologic și fundamentalist, proliferarea amenințărilor, în raport direct cu vulnerabilitățile dintre societatea veche și noul tip de societate;
dezvoltarea unor rețele și organizații teroriste în zonele dintre sferele de influență ale centrelor de putere, pentru a lovi prin surprindere și eficient, punctele vulnerabile ale acestora;
apariția și proliferarea terorismului din zonele de falie, caracteristic perioadelor de de haos și de ciocniri între marile sisteme de interese, care lovește deopotrivă și țările bogate și pe cele sărace;
dezvoltarea terorismului identitar, a terorismului etnic și a celui fundamentalist religios cu locații flexibile în zonele de falie, care lovesc îndeosebi centrele de putere euroatlantică;
accentuarea terorismului etnic și ideologic, actiarea foaierului perturbator prin proliferarea migrației, a traficului de droguri, pe ruta Asia de sud-est, Afganistan, Asia Centrală, Caucaz, Marea Neagră, Balcani;
creșterea pericolului folosirii, în acțiunile teroriste, a armelor de distrugere în masă, a agenților chimici și biologici de către organizații teroriste aflate în zonele de falie dintre centrele de putere;
dezvoltarea terorismului religios, care își are izvorul în faliile dintre religii și care lovește brutal în legile vieții normale, îndeosebi în valorile creative;
apariția și dezvoltarea terorismului tehnologic și informațional, dezvoltarea ciberterorismului, care își are sorgintea în aceste falii, dar care acționează, prin mijloace sofisticate, asupra sistemelor moderne de informații;
proliferarea terorismului separatist, de tipul celui practicat împotriva statului și a ordinii de drept în Spania, India, Irlanda de Nord, Caucaz, Israel, Turcia, Africa, America Latină etc.
De asemenea, pentru viitorul destul de apropiat, în ceea ce privește tendințele terorismului, se prefigurează:
creșterea gradului de violență al actelor teroriste, prin deturnări de avioane, răpiri și atacuri armate, dar cu efect șoc mai scăzut datorită obișnuinței publicului cu astfel de acțiuni;
crearea unor evenimente neobișnuite pentru a inspira teamă prin publicitate și a capta atenția publicului (probabil de maniera celor săvârșite în 11 septembrie 2001 în S.U.A. și 11 martie 2004 în Spania);
utilizarea din plin a dezvoltării tehnologice, avânduse în vedere loviturile în spațiul cibernetic pentru a distruge sau valorifica informații în interesul propriu, manipularea operațiunilor bursiere, accesul la dosarele poliției și ale serviciilor de securitate etc.;
crearea de dezastre ecologice prin incendieri masive (probabil că cele din S.U,A., Anglia, Franța, Spania nu sunt întâmplătoare), inundații, alunecări de teren și cutremure catastrofale, contaminări chimice etc.;
organizarea unor atacuri cât mai spectaculoase prin otrăvirea rezervelor de apă sau aruncarea în aer unor baraje de acumulare a apei;
creșterea tendinței de utilizare a violenței în scopurile cele mai diverse prin practicarea terorismului la scară globală în ajutorul activitătilor criminale, controverselor sociale, conflictelor interetnice și religioase, luptelor tradiționale pentru putere etc.;
sub aspectul finalității, terorismul va viza, în principal două obiective: unul imediat care constă în a produce teamă, angoasă și temere, celălalt mai îndepărtat urmărind obținerea unui tip de control politic, economic sau de altă natură.
Apariția superterorismului reprezintă, o provocare a secolului XXI, prin care teroriștii au în vedere utilizarea mijloacelor nucleare, chimice și bacteriologice. Superteroriștii nu vor mai obliga autoritățile să negocieze, fiind interesați doar de numărul de victime. Terorismul high-tech sau superterorismul ar putea deveni o amenințare din ce în ce mai mare, în condițiile în care terorismul internațional va utiliza din ce în ce mai mult agenți chimici și bacteriologici de luptă (gazele paralizante, agenții patologici – ușor de fabricat). Se apreciază că, bioterorismul este unul din cele mai mari pericole pentru securitatea mondială, deoarece cel puțin 10 state dispun de arma biologică pe bază de microorganisme și toxine, iar unele servicii secrete au făcut cunoscut că anumite grupări teroriste sunt capabile să producă sinteze extrem de toxice, gaze paralizante și chiar mijloace de luptă biologice, cum este antraxul, mijloace așa-zis neconvenționale produse în laboratoarele proprii. Astfel, s-au creat otrăvuri de natură proteică cu efect fulgerător, unele toxine cu adresă personală, care afectează numai persoana vizată, precum și viruși pentru calculatoare care pot fi activați de la distanță, efectul fiind comandat din orice punct de pe glob sau chiar din cosmos.Studii sociologice europene și euro-atlantice pe probleme de terorism au dat răspuns la întrebarea: Poate avea terorismul succes? Acesta a constat în faptul că terorismul doar temporar și circumstanțial poate obține anumite concesii și că, în nicio situație nu trebuie să-și atingă scopurile strategice finale. Acest răspuns atrage atenția asupra necesității unirii eforturilor internaționale pentru eradicarea fenomenului printr-o strategie adecvată aplicată prin măsuri antiteroriste de lungă durată desfășurate la scară planetară.
Terorismul în acest secol va reflecta dezvoltările tehnologice, schimbările sociale, transformările statale, regionale și mondiale, precum și dinamica centrelor de greutate ale puterii pe mapamond. Tacticile acțiunilor teroriste se vor adecva la:
mobilitatea planetară asigurată de toate categoriile de transport;
mass-media (audio, video, scrisă, informatică) care va asigura informații vitale și o audiență mondială nemijlocită;
piețele clandestine de mijloace și sisteme de arme high-tech, deoarece asigură câștiguri mari producătorilor;
vulnerabilitățile societății moderne care prin dezvoltare nu pot asigura suficient securitatea necesară.
Toate acestea vor sugera noi motive terorismului, legate de calitatea vieții, protecția mediului, accesul la informații vitale etc. În prezent, societatea este vulnerabilă față de o nouă formă de terorism, în care puterea teroristului individual și a terorismului în calitate de tactică este infinit mai mare. Teroriștii de odinioară asasinau monarhi sau înalți demnitari, dar alții, presați de moștenirea sceptrului la rândul lor, rapid le luau locul. Societățile avansate de astăzi sunt fiecare dependente de stocarea, sprijinul, analiza și transmiterea de date pe suporți și prin aparatură electronică. Apărarea, politica, operațiunile bancare, comerțul, transporturile, cercetarea științifică și o mare parte a tranzacțiilor guvernului și ale sectorului privat sunt informatizate. Această expunere de vaste domenii vitale ale națiunii răufăcătorilor sau sabotajului oricărui pirat al informaticii și sabotajul concertat, ar putea pune o țară în stare de nefuncționalitate. De unde interogațiile sporite asupra infoterorismului. Un terorist ar putea cu siguranță să pătrundă în sistemele informatizate ale unui stat și să-i provoace pagube imense prin distrugerea fișierelor cu informații de nivel strict secret. Viața a demonstrat că măsurile de protecție au, de regulă, o valoare limitată: tineri pirați informatici au accesat sisteme de nivel strict secret în toate domeniile și în toate statele lumii. Posibilitățile de a semăna haos sunt deja practic nelimitate și vulnerabilitatea sistemelor informatizate nu face decât să crească. Potrivit raportului asupra terorismului pe care Departamentul de Stat al SUA l-a făcut public în 29 aprilie 2004, numărul atentatelor care au avut loc în perioada 1969-2003 a fost cel mai mic în anul 2003. Aceasta demonstrează că măsurile luate de fiecare stat, pe plan intern, și lupta coaliției internaționale împotriva terorismului începe să-și arate roadele. Majoritatea țărilor lumii și-au intensificat eforturile pentru identificarea organizațiilor sau grupărilor care desfășoară acțiuni teroriste. Lista unor organizații sau grupări este prezentată în anexa nr. 1.
În esență terorismul internațional rămâne una dintre cele mai acute amenințări la adresa securității mondiale, el reprezentând forța cea mai brutală și folosirea ei lipsită de orice scrupul, în condițiile în care singura regulă este cea dictată de terorist, fie el un individ, un grup sau un stat. În zilelele noastre, terorismul ca formă de conflict asimetric, tinde să se generalizeze, atingând treptat toate zonele existenței. De aceea se cuvine acordată o atenție sporită acestui fenomen și adoptarea celor mai eficace măsuri de prevenire a manifestărilor sale specifice, atât la nivel național, cât mai ales internațional. În anexa nr.2 sunt prezentate câteva date de interes despre principalele grupări teroriste.
1.2 Posibile acțiuni teroriste și implicațiile acestora asupra acțiunilor
militare
Atacurile teroriste de la New York și Washington din 11 septembrie 2001, marchează apariția unei noi categorii de acte teroriste. Unicitatea și ineditul acestor acte sunt conferite nu numai de numărul impresionant de victime sau amploarea acțiunii, ci mai ales de faptul că acestea nu au fost asumate și nu au adus cu sine revendicări, fapt tipic în acțiunile teroriste clasice. Pe aceleași coordonate se înscrie și faptul că teroriștii au vizat obiective reprezentative pentru întreaga civilizație. Prin alegerea ca ținte a World Trade Center-ului, Pentagonului și Casei Albe s-a dorit să fie lovit întreg sistemul de existență și funcționare a societății moderne: finanțele, armata și președenția, reprezentând simbolurile civilizației actuale.
Atacurile teroriste asupra teritoriului SUA au constituit consacrarea terorismului ca formă de război neconvențional și asimetric. Cu aceasta spectrul războiului se lărgește prin includerea unei forme de conflict atipică, neevidențiată până acum, în care importanța identității actorilor tinde să dispară iar calitatea și cantitatea informației tinde să înlocuiască importanța calității și cantității tehnicii și infrastructurii de război.
Noua amenințare, precum și reacția comunității internaționale față de aceasta, vor avea implicații și consecințe majore asupra tuturor domeniilor vieții sociale, și mai ales asupra modului în care responsabilii politici vor decide să fie angajate și întrebuințate capacitățile militare în viitoarele operațiuni de combatere a terorismului.
Riposta militară a SUA și aliaților săi împotriva Afganistanului, țară în care a fost localizată, organizația teroristă AI-Qaeda și conducătorul acesteia Osama bin Laden, aflați la originea atentatelor din septembrie 2001, a evidențiat necesitatea ca, în planificarea și desfășurarea acțiunilor armate împotriva acestui flagel să se ia în calcul faptul că, lupta efectivă, confruntarea armată trebuie transferată pe teritoriul atacatorilor, al complicilor lor și ai celor care îi sprijină, concomitent cu sporirea măsurilor de atenționare și protecție pe plan intern.
Identificarea cerințelor operaționale necesare combaterii terorismului, modificările conceptuale, structurale și organizatorice impuse de noile condiții, trebuie să cuprindă într-un timp relativ scurt toate forțele și mijloacele angrenate în acest proces, în sensul armonizării și conjugării eforturilor acestora în concordanță cu obiectivul stabilit. Aceasta presupune:
existența unor forțe specializate în combatera terorismului, înalt profesionalizate, care să poată interveni oportun și eficient oriunde și oricânde este cazul;
perfecționarea sistemului de management al informațiilor, cu deosebire a celor care vizează existența, fmațarea și activitatea grupărilor teroriste, care să permită stabilirea din timp a măsurilor preventive;
realizarea la nivel internațional a unui schimb de informații între agențiile specializate și stabilirea unor obiective complementare pentru combaterea terorismului;
Lupta cu terorismul impune totodată o nouă configurație a efortului militar, o nouă dimensionare a spațiului de confruntare, precum și o nouă filozofie de abordare a acesteia. Dispersarea și disimularea elementelor teroriste, ineditul și imprevizibilul acțiunilor desfășutare de către aceștia, posibilitățile tot mai crescute de a folosi mijloace de distrugere în masă, cu predilecție armele chimice și biologice, concomitent cu creșterea letalității actelor teroriste, conferă un mare grad de dificultate în acțiunea de identificare și anihilare a acestora.
Forțele armate din majoritatea statelor, cu excepția SUA, nu au avut până acum ca misiune principală lupta împotriva terorismului și ca atare, pregătirea acestora pentru acțiunile de combatere a terorismului este inadecvată. Doctrina de luptă a forțelor armate, echipamentele și tehnologiile sofisticate asigură structurilor militare de tip clasic destinate a fi utilizate în operații militare convenționale, un avantaj minor în cazul angajării acestora în desfășurarea unor acțiuni antiteroriste.
În fața acestor realități capacitățile militare convenționale existente sunt ineficace în prevenirea sau anihilarea terorismului, având în vedere că :
relația de asimetrie dintre acțiunile teroriste și războiul convențional este profundă;
structura organizatorică și mărimea organizațiilor teroriste este, în mod semnificativ sub "pragul de importanță", luat în considerare de către forțele militare;
autorii acestor acte sunt dificil de identificat;
doctrina aplicată de către organizațiile teroriste este stabilită ad-hoc și este bazată pe oportunitate;
lanțul de comandă al structurilor teroriste ( Anexa nr. 3) este stabilit pe principiul conspirativității și de cele mai multe ori urmează modelul celular, nu cel piramidal;
logistica activităților teroriste se face de regulă pe plan local în deplin anonimat.
Caracteristica majoră a războiului împotriva terorismului va fi aceea că succesul va fi condiționat în mare măsură de capacitatea planificatorilor și comandanților militari de a aborda conflictul într-un mod original și nonconformist, în afara tiparelor clasice existente -"out of the box". Aceasta impune:
cercetarea permanentă a grupărilor teroriste și a statelor care sprijină și încurajează terorismul;
executarea de atacuri surpriză preventive asupra acestor grupări în scopul descurajării anumitor acțiuni, lichidării sau reducerii potențialului de acțiune;
declanșarea atacurilor masive de represiune în cazul când, conform legislației internaționale, "acțiunile acestor grupări constituie agresiune asupra teritoriului unui stat";
structural, forțele care participă trebuie să aibă o caracteristică dominantă faptul că se bazează pe trupe specializate ale S.R.I, M.A.I. și M.Ap.N. (Anexele nr.4 și 5), și numai când amploarea luptei crește, să se completeze cu trupe nespecializate. Componenții trupelor specializate trebuie să fie în măsură să desfășoare atât acțiuni de culegere de informații- antiteroriste, cât și acțiuni de lichidare a grupărilor și de zădărnicire a acțiunilor acestora- contrateroriste;
Durata acțiunilor este foarte diferită, putând cuprinde atât acțiuni de scurtă durată, tip fulger (de exemplu lichidarea la sol a unui grup care a deturnat o aeronavă) și până la acțiuni de lungă durată, care să capete aspectul unui război local sau chiar global.
În acest context, reevaluarea strategiilor de securitate națională și a strategiilor militare devine o cerință primordială, care atrage după sine adaptarea structurilor armatelor și constituirea de noi forțe capabile să facă față noilor amenințări și provocări. În aceste condiții, capătă valoare din ce în ce mai mare serviciile de informații, comunicațiile, sistemele de criptare, războiul informațional, forțele speciale și unitățile terestre de mici dimensiuni ca efective, dar cu mare flexibilitate, putere de lovire și înalt grad de autonomie. Este de așteptat ca noile strategii ce se vor elabora la nivel național și internațional cu privire la combaterea terorismului, rolul forțelor armate și din cadrul acestora, Forțele Speciale să crească. În aceste condiții vor fi stabilite misiuni și responsabilități specifice corespunzător situației date, și trebuie avute în vedere următoarele:
adaptarea cadrului conceptual (doctrine, strategii, regulamente, instrucțiuni, dispoziții) noilor condiții;
intensificarea cooperării informative între instituțiile cu responsabilități în domeniul siguranței și securității atât la nivel național precum și în plan internațional;
construirea, pregătirea, dotarea și instituționalizarea unor forțe (Forțe Speciale) destinate combaterii terorismului;
perfecționarea activității de culegere, prelucrare, exploatare și diseminare a informațiilor;
adaptarea misiunilor armatei la condițiile impuse de participarea la acțiuni de combatere a terorismului;
perfecționarea și amplificarea măsurilor de protecție a populației și obiectivelor de importanță deosebită care ar putea constitui ținte ale atacurilor teroriste;
pregătirea specifică a personalului destinat desfășurării unor activități în mediul informațional;
perfecționarea și diversificarea sistemelor de protecție a comunicațiilor și rețelelor informatice.
1.3. Acțiunile de prevenire a actelor teroriste- punctul forte al
Strategiei de prevenire și combatere a terorismului
Orice țară care se confruntă cu fenomenul terorist sau pentru care există acest risc, trebuie să-și precizeze strategia în domeniul prevenirii și combaterii flagelului, să adopte o legislație, să genereze instituțiile corespunzătoare și responsabilitățile și să stabilească măsurile necesare pentru evitarea, contracararea și lichidarea acestui fenomen.
Racordată la efortul internațional de combatere a terorismului, și România a adoptat o serie de măsuri, începând cu completarea cadrului legislativ existent. Astfel a fost elaborată și aprobată Strategia națională de prevenire și combaterea terorismului, care prevede obiective majore ele acțiunii naționale de prevenire și combatere a acestuia. „Scopul principal al adoptării unei Strategii Naționale de Prevenire și Combatere a terorismului a fost acela de a oferi un cadru legal și sistematic al activității de prevenire și combatere a terorismului, în vederea eficientizării și reconceptualizării moalităților de acțiune în domeniu”.
1.3.1. Strategia generală de prevenire și combatere a terorismului
În cadrul elaborării unei strategii generale coerente de prevenire și combatere a terorismului se au în vedere, în general, următoarele elemente:
culegerea de informații despre teroriști, utilizându-se tehnici diverse: interogarea (locuri de întâlnire, case și gazde conspirative, informații referitoare la organizare, personalul); supravegherea (filajul – activitate desfășurată și cu ajutorul altor servicii speciale); sursele deschise/mass-media interne și externe (presă scrisă, radio, TV, Internet); interceptarea comunicațiilor; reținerea și interogarea persoanelor suspecte și a rudelor acestora; infiltrarea; schimbul de informații etc.;
analiza actelor teroriste și elaborarea previziunilor legate de posibile acțiuni de acest gen, prin utilizarea tehnicilor de analiză a amenințării;
elaborarea strategiei și doctrinelor de luptă împotriva terorismului;
stabilirea sistemului de avertizare (alertă teroristă);
dezvoltarea sistemului de management a eventualelor crize teroriste;
pregătirea serviciilor speciale (structurilor specializate) și organizarea cooperării, în sensul coordonării eficiente a acțiunilor acestora;
apărarea secretului de stat, prevenirea scurgerii de informații și protecție a cadrelor, a mijloacelor și metodelor specifice muncii de informații;
protecția VIP și asigurarea măsurilor de pază și protecție antiteroristă a obiectivelor importante în stat;
refuzul sau acceptarea negocierii cu teroriștii, în situații de criză;
aplicarea și adaptarea sistemului de management reactiv, pe timpul crizelor teroriste în derulare;
analiza post-operativă și implementarea concluziilor în activitatea viitoare (feed-back-ul).
Din punct de vedere operațional, prevenirea și combaterea terorismului implică angajarea structurilor specializate ale oricărui stat în acțiuni antiteroriste (defensive) și acțiuni contrateroriste (ofensive).
În acest sens, antiterorismul (acțiunile antiteroriste) este definit ca un ansamblu al măsurilor defensive, folosite pentru reducerea vulnerabilității personalului, obiectivelor sau activităților militare la atacurile teroriste, indiferent de locul de desfășurare al acestora (teatru de acțiuni militare internaționale sau teritoriul național).
Contraterorismul (acțiunile contrateroriste) reprezintă „ansamblul măsurilor ofensive executate de către structuri specializate, în scopul rezolvării unui incident terorist în desfășurare”.
Contraterorismul reprezintă răspunsul la o acțiune teroristă care a avut loc, având ca obiectiv reacția. Acesta cuprinde riposta tactică, investigarea crimei și operaționalizarea structurii de conducere a acțiunilor de urgență, care coordonează riposta la o acțiune teroristă în curs de desfășurare.
1.3.2. Măsuri preventive antiteroriste în România
Alături de misiunile sale tradiționale (de apărare a țării), armata va îndeplini și o serie de misiuni de sprijin și stabiliate, care presupun menținerea/perfecționarea caracteristicilor specifice instituției militare (decizie și reacție rapidă, disciplină, mobilitate, putere de luptă, eficiență, credibilitate etc. ).
Înscriindu-se în ansamblul general de măsuri inițiate de comunitatea internațională, privind combaterea terorismului, România a adoptat măsuri legislative și administrative pentru apărarea vieții, integrității corporale, a libertății și demnității reprezentanților statelor și a tuturor persoanelor fizice care se găsesc pe teritoriul țării noastre. Astfel, Guvernul României a elaborat o serie de acte normative care propun măsuri concrete de combatere a fenomenului terorist:
Ordonanța de urgență nr. 141 din 25 octombrie 2001 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice ( prezentată în Anexa nr.6 );
Ordonanța de urgență nr. 153 din 21 noiembrie 2001 pentru aplicarea Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (Anexa nr. 7) privind combaterea terorismului internațional, prezentată în Anexa nr. 8;
Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României;
Hotărârea Parlamentului României nr. 36/2001 privind adoptarea Strategiei de securitate națională;
Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nr. 36/2002 privind adoptarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a terorismului;
Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 0067/2002 privind aprobarea Protocolului general de organizare și funcționare a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului;
Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. S/66/2004 privind instituirea Sistemului Național de Alertă Teroristă;
proiectul Legii privind prevenirea și combaterea terorismului, aprobat prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 0034/2004;
proiectul Concepției de prevenire și combatere a acțiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apărării Naționale;
Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 475/JHA-2002/2002 cu privire la combaterea terorismului;
Activitatea de prevenire și combatere a terorismului se organizează și se desfășoară, în mod unitar, potrivit reglementărilor în materie. În acest scop, la nivel național, s-a constituit Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT) care își desfășoară activitatea sub coordonarea strategică a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, pe baza prevederilor Protocolului general de organizare și funcționare a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului.
În funcție de evoluțiile înregistrate în problematica teroristă, precum și pe coordonatele organizării aparatului instituțional al statului român, componența sistemului va fi modificată astfel încât să asigure parametrii maximi de eficiență pentru acțiunea națională de prevenire și combatere a terorismului.
Atribuțiile structurilor SNPCT pe dimensiunea prevenirii terorismului constau în:
activități informativ-operative, în special de monitorizare, penetrare și control a organizațiilor/structurilor teroriste;
activități împotriva fluxului de alimentare cu resurse umane a organizațiilor teroriste, derulate în interiorul și exteriorul teritoriului național;
activități împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acțiune, precum și cu resurse financiare, logistice și informaționale a elementelor teroriste, derulate în interiorul și exteriorul teritoriului național;
activități de pază, protecție și alte forme speciale de descurajare îndrumate și monitorizate de structura specializată din cadrul Statului Major General (SMG), pentru asigurarea securității principalelor categorii de personal și a principalelor obiective militare românești din străinătate, potențial vizate de acțiuni teroriste;
activități de pregătire a intervenției pentru urgențe generate de acțiuni teroriste, în vederea limitării/combaterii efectelor acestora;
activități de informare și relații publice;
activități de cooperare internațională;
activități de instruire și perfecționare profesională;
activități destinate optimizării continue a cadrului legislativ, aplicabil categoriilor de misiuni ce revin structurilor, inclusiv sub aspect penal și procedural-penal.
1.3.3. Măsuri preventive antiteroriste la nivelul Ministerului Apărării
În proiectul Concepției de prevenire și combatere a acțiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apărării se precizează că "prevenirea presupune previziune, anticipație, prognozare și preîntâmpinare a desfășurării fenomenelor, evenimentelor și acțiunilor, pe baza analizei situației precedente prezente și a tendinței sale de evoluție”.
În cadrul Ministerului Apărării, SMG desfășoară activități specifice, prin structurile sale specializate și ale structurilor subordonate, împreună cu Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) și cu celelalte instituții componente ale SNPCT, în scopul prevenirii tuturor categoriilor de manifestări teroriste și activități de natură să le genereze, să le alimenteze ori să le favorizeze.
A. Activități desfășurate de structurile specializate ale Ministerului Apărării pe dimensiunea prevenirii terorismului, conform Protocolului general de organizare și funcționare a SNPCT:
activități informativ-operative, cu atribuții specifice structurilor specializate ale Ministerului Apărării ;
planificarea și executarea de activități informativ-operative;
activități împotriva fluxurilor de alimentare a terorismului cu resurse umane, mijloace specifice de acțiune, resurse financiare, logistice și informaționale;
activități de pază, protecție și alte modalități speciale de descurajare curentă antiteroristă ;
activități de pregătire și derulare a intervenției în situații de criză, generate de atacuri teroriste cu diverse mijloace de acțiune specifică;
activități de instruire și perfecționare profesională a specialiștilor.
Pe linia activității de relaționare externă, pe coordonatele cooperării internaționale, în prevenirea și combaterea terorismului, Ministerul Apărării inițiază și participă la acțiuni de cooperare cu structuri similare aparținând armatelor altor state, în conformitate cu prevederile acordurilor de confidențialitate încheiate sau pentru rezolvarea unor probleme de interes comun.
B. Formele prevenirii actelor teroriste la specificul Ministerului Apărării
Pentru forțele Ministerului Apărării, gestionarea funcției de prevenire se face la nivelul SMG, pe baza informațiilor puse la dispoziție de DGIA, iar punerea în practică are loc la nivelul structurilor specializate (Detașamentul de Intervenție Rapidă și Batalionul Operații Speciale) și ale categoriilor de forțe. Conform proiectului Concepției de prevenire și combatere a acțiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apărării, se disting trei forme de prevenire: prevenirea pe termen lung, mediu și scurt.
Prevenirea pe termen lung este destinată să împiedice apariția unei amenințări majore și este, în principal, domeniul politicului și diplomației.
Rolul armatei este de a conferi consistență acțiunilor politice prin punerea lor în practică și a contribui la acțiunea de ansamblu, cu misiuni particulare. Deschiderea armatei spre valorile occidentale, întâlnirile responsabililor militari la nivel zonal sau internațional, efectuarea de stagii de pregătire în străinătate, schimburile de experiență cu ocazia exercițiilor comune, precum și participarea armatei la diferite operațiuni externe, în cadrul războiului global împotriva terorismului, reprezintă acțiuni care se înscriu în această formă de prevenire.
Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de interes a domeniului strategic, se exercită pentru prevenirea actului terorist în sine, și se referă la punerea în practică a programelor de reformă:
înființarea și operaționalizarea Forțelor pentru Operații Speciale;
achiziționarea de mijloace de intervenție, acțiune și culegere de informații;
crearea cadrului instituționalizat de acțiune al Forțelor pentru Operații Speciale;
adaptarea strategiilor și tacticilor de acțiune, în funcție de tipul amenințărilor.
În cadrul acelorași măsuri se înscrie și crearea, la nivelul Statului Major General și a structurilor subordonate, a unor organe de conducere și coordonare a capacității operaționale specializate, destinate prevenirii și combaterii acțiunilor teroriste.
Prevenirea pe termen scurt se referă la punerea în practică a măsurilor necesare la apariția unei situații de criză.
Acestea permit să se acționeze în regim de urgență, și presupun:
activarea progresivă a forțelor și mijloacelor abilitate să acționeze pentru asistența operațională;
punerea în practică a unor acțiuni de descurajare (prezența demonstrativă a unor mijloace aeriene, navale sau terestre);
desfășurarea de acțiuni punctuale de strângere de informații;
acțiuni de luptă preventive duse de elemente ale forțelor speciale, ca ultimă posibilitate de prevenire înainte de angajarea efectivă a forțelor.
Valorificarea oportună a aportului informativ al structurilor abilitate precum și afișarea deschisă a capacității de intervenție pe care armata o poate angaja, a posibilității de reacție imediată și a forței mijloacelor de care dispune, sunt măsuri care pot contribui, de asemenea, la prevenirea apariției de situații potențial periculoase și pot duce la încheierea crizelor la cel mai scăzut nivel.
C. Protecția Forței
În domeniul militar, elementul cel mai important al prevenirii îl reprezintă Protecția Forței (Force Protection-FP), concept care presupune adoptarea unui ansamblu de măsuri, destinat să asigure protecția personalului și a familiilor acestuia, echipamentelor și obiectivelor militare, în toate situațiile și locațiile.
„Protecția Forței constă în efectul cumulat a patru componente: protecția operațiunilor, a personalului, a obiectivelor, precum și pregătirea în spiritul vigilenței (prevenirii)”.
Protecția operațiunilor presupune:
împiedicarea scurgerii de informații;
evitarea unei rutine operaționale rigide și/sau previzibile;
familiarizarea cu tehnicile utilizate de teroriști în colectarea informațiilor;
integrarea securității operaționale în programul de protecție a personalului;
crearea unei baze proprii de date pentru a facilita și concentra eforturile de evitare a scurgerii de informații către teroriști;
scurtarea lanțului decizional și reducerea numărului de persoane care au acces la documente privind pregătirea operațiunilor.
Protecția personalului (Personell Protection- PP) militar sau civil și a familiilor acestora se adoptă prin măsuri (precauții) de bază pentru reducerea vulnerabilităților. O evaluare a amenințării poate evidenția persoanele care, datorită funcției, poziției, sau valorilor simbolice, pot deveni ținte predilecte.
Cea mai importantă măsură constă în pregătirea personalului în vederea cunoașterii amenințărilor și desfășurării unor acțiuni menite să reducă aceste riscuri. Protecția personalului, educația și pregătirea trebuie să se axeze pe modalitățile de evitare a unui atac terorist, să reducă riscurile proprii și să crească riscul pentru atacator (descurajarea acestuia). Toate persoanele și familiile acestora, identificate ca fiind o posibilă țintă a elementelor teroriste, trebuie să fie informate și inițiate în problemele generale ale autoprotecției împotriva acțiunilor teroriste.
Securitatea fizică a unui obiectiv, instalație, bază, unitate, navă etc. se realizează prin măsuri menite să reducă probabilitatea unui atac terorist, prin creșterea dificultății abordării acestuia și a riscului pentru teroriști. Orice obiectiv trebuie analizat din perspectiva capacității defensive. Utilizarea integrală a sistemor de detecție, barierelor, controlului accesului și a forțelor de reacție sunt importante pentru descurajarea unei amenințări. Scopul principal al măsurilor de securitate fizică este de a identifica vulnerabilitățile fizice ale obiectivelor militare, personalului și materialelor la atacuri teroriste și de a lua măsurile necesare pentru a elimina aceste vulnerabilități. Măsurile care întăresc securitatea fizică includ: sisteme de detecție a accesului în incinte; folosirea adecvată a iluminatului exterior; accesul limitat la obiectivele militare; perfecționarea pregătirii personalului care asigură securitatea etc.
Pregătirea în spiritul vigilenței (prevenirii) se bazează pe dezvoltarea acelor măsuri prin care atenția și evaluarea critică a unor detalii, cu relevanță în domeniu, sunt cultivate și întărite de la începutul până la încheierea carierei militare. Ea include, de asemenea:
pregătirea protectivă – pregătirea personalului care urmează să se deplaseze în zone cu risc ridicat;
pregătirea forțelor specializate – care trebuie să se execute în așa fel încât să poată asigura intervenția antiteroristă (riposta antiteroristă) într-o gamă largă de medii, și în condițiile unei mediatizări controlate a posibilităților lor de intervenție și / sau a tacticilor de acțiune.
În cadrul măsurilor de prevenire, efectul principal este concentrat pentru descoperirea și sesizarea la timp a tuturor premiselor și împrejurărilor care ar putea permite sau favoriza activitatea elementelor teroriste.
1.4. Problema terorismului în dreptul internațional
Apariția și dezvoltarea fenomenului terorist în plan global a determinat comunitatea internațională să adopte o ripostă fermă, hotarâtă, fundamentată cu preponderență pe un cadru legislativ adecvat, care să se constituie în instrumente utile de lucru, la dispoziția organismelor specializate.
Convenția de la Geneva, din 1937, pentru prevenirea și represiunea terorismului, la adoptarea căreia și-a adus o contribuție substantială reputatul jurist român, Vespasian Pella, consacra definiția conform căreia, prin acte de terorism, se înteleg faptele criminale dirijate contra unui stat si al căror scop sau natura este de a provoca teroarea la persoane sau in public.
Convenția pentru prevenirea și represiunea terorismului, adoptată de Liga Natiunilor in anul 1937, primul instrument juridic internațional în materie, prevedea la articolul 1: “Înaltele părți contractante, reafirmând principiul dreptului internațional potrivit căruia este de datoria fiecărui stat de a se abține de la orice fapt destinat să favorizeze activitățile teroriste îndreptate împotriva altui stat și să împiedice actele în care acestea se manifestă, se angajează să prevină și să-și acorde reciproc concursul”.
Măsurile concrete de luptă împotriva terorismului, pe plan mondial, fac obiectul următoarelor convenții internaționale ( Anexa nr. 9):
Convenția de la Tokyo, din 14.09.1963. Aceasta se referă la infracțiuni și alte acte periculoase săvârșite la bordul aeronavelor. Prevederile Convenției se aplică infracțiunilor și actelor care, constituind sau nu infracțiuni, pot compromite sau nu securitatea aeronavei, a persoanelor sau a bunurilor, dar compromit ordinea și disciplina la bord.
Convenția de la Haga, încheiată la 16.12.1970, are ca obiectiv special reprimarea actelor de capturare ilicită sau deturnării de aeronave. Conform convenției, capturarea ilicită a aeronavelor constituie infracțiunea care impune în toate cazurile extrădarea autorilor între statele semnatare în baza convențiilor tratatelor bilaterale încheiate în acest sens sau, în lipsa acestora, în baza normelor dreptului intern.
Convenția de la Montreal, incheiată la 23.09.1971, vizează reprimarea actelor ilicite care pun în pericol securitatea aviației civile, incluzând în această categorie actele de violență îndreptate împotriva unei persoane aflate la bordul aeronavei. Documentul cuprinde angajamentul statelor de a sancționa cu pedepse severe infracțiunile respective, de a stabili competența lor jurisdicțională și de a proceda imediat la anchete preliminare în vederea stabilirii faptelor.
Convenția internațională pentru prevenirea și reprimarea infracțiunilor contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, inclusiv agenții diplomatici adoptată la 05.02.1974, la New York. În conținutul acesteia se definesc două noțiuni de bază: persoanele care se bucură de protecție internațională și autorii prezumtivi ai infracțiunilor incriminate. Convenția recomandă statelor să aplice pedepse severe pentru aceste infracțiuni și să ia toate măsurile pentru prevenirea atentatelor împotriva echipajului, a libertății și demnității persoanelor care se bucură de protecție internațională.
Convenția internațională împotriva luării de ostatici, adoptată pe baza rezoluției Adunării Generale a ONU, nr. 34/819 din 13.12.1979. Documentul are drept scop realizarea și dezvoltarea cooperării internaționale între state în ceea ce privește elaborarea și adoptarea de măsuri specifice destinate prevenirii. reprimării și pedepsirii actelor de luare de ostatici ca manifestări ale terorismului internațional.
Toate aceste convenții alături de alte rezoluții si declarații, dovedesc voința politică și civilă a comunității internaționale pentru combaterea terorismului și rezolvarea pe cale politică a crizelor de orice fel. Practic după 11 septembrie 2001 nu a existat stat important, orgabizație internațională, alianță sau coaliție care să nu fi abordat într-o formă sau alta problema combaterii terorismului.
Consiliul de Securitate al ONU a adoptat la 8 octombrie 2004 o rezoluție- 1566 de luptă împotriva terorismului. Ea urmează rezoluției 1267, din 15 octombrie 1999, rezoluției 1373 din 28 septembrie 2001 ( prezentată în Anexa nr. 7), rezoluției 1540 din 28 aprilie 2004 și altora. Consiliul de Securitate reafirmă că terorismul, sub toate formele și manifestările, constituie una din cele mai grave amenințări la contra păcii și securității internaționale. El afectează dezvoltarea economică și socială a tuturor statelor, precum și stabilitatea și prosperitatea internațională. Cele 12 puncte ale Rezoluției 1566 din 8 octombrie 2004 condamnă cu cea mai mare energie orice acte de terorism, cheamă toate statele să coopereze în lupta împotriva terorismului, să adopte prin consens, proiectul Convenției generale asupra terorismului internațional și proiectul Convenției internaționale pentru combaterea actelor terorismului nuclear, în virtutea obligațiilor ce le revin prin dreptul internațional, amintind că nu există nicio circumstanță care să justifice adăpostirea sau finanțarea actelor de terorism.
În cadrul summit-ului U.E. din 15- 16.12.2005 a fost aprobată „Strategia pentru combaterea terorismului” după ce, anterior, pe 01.12.2005 fusese parafată de către toți miniștrii de interne și justiție din statele membre U.E. Documentul menționează câteva din măsurile luate deja la reuniuni anterioare, stabilind totodată atât obiectivul strategic în domeniu, poziția generală comună cât și obiectivele fundamentale pe termen scurt și mediu.
Legislația internațională încearcă să ofere un răspuns cât mai complet și un cadru legislativ care să pună la dispoziția statelor pârghiile necesare luptei împotriva terorismului. Acest cadru legislativ este într-o continuă adaptare la noile condiții însă nu se poate spune că acest cadru legislativ este unul complet și asta poate pentru că actele normative care condamnă terorismul la nivel internațional nu sunt corect puse în aplicare, cu rigurozitatea cu care ar trebui aplicate.
1.5.Forme și procedee de manifestare a acțiunilor teroriste
Omenirea se confruntă aproape zilnic cu acțiuni teroriste, care generează insecuritate și tulbură profund viața normală a societății, sfidând ordinea de drept internă și internațională. Amploarea și diversitatea formelor sale de actiune au făcut ca terorismul să dobândească în ultimele decenii un caracter global, constituind o amenințare gravă pentru securitatea și pacea mondială, un atac împotriva umanității. “Din analiza situațiilor de profil, rezultă faptul că formele de acțiune cele mai uzitate în realizarea actelor teroriste sunt( Anexa nr. 10):”
acțiunea directă;
acțiunea acoperită;
acțiunea indirectă ( psihologică).
Acțiunea directă constă în atacul deschis, armat, asupra obiectivului vizat, în scopul ocupării acestuia ( cu sau fără ostatici), uciderii, capturării sau răpirii de persoane, distrugerii unor clădiri pentru crearea unor pierderi mari de vieți omenești, creării de panică, derută și groază în rândul personalului obiectivului sau al populației din zonă, în funcție de natura obiectivului vizat, vulnerabilitățile acestuia, posibilitățile de acțiune, scopul imediat și îndepărtat urmărit.În cadrul acțiunii directe au fost utilizate mai multe procedee:
atentatul;
atacul obiectivelor fixe;
atacul obiectivelor mobile.
Atentatul vizează suprimarea fizică a unor personalități marcante din diferite domenii (șefi de stat și de guverne, miniștri, șefi de partide, diplomați, comandanți militari, magistrați, oameni de afaceri), care în activitatea lor au afectat interesele organizației teroriste respective. Ca modalități concrete de acțiune, teroriștii folosesc: atentatul cu bombă; asasinatul; ambuscadele teroriste (atentatul executat prin atac armat, în forță, rapid și prin surprindere, atentatul executat prin atac armat izolat, atentatul executat prin acțiune armată special, fără zgomot, utilizând arme de foc cu amortizor sau arme albe); răpirea de persoane; sechestrarea de persoane.
Atentatul cu bombă este cel mai utilizat, aproximativ 67-70% din toate incidentele teroriste inregistrate în ultima perioada au fost atribuite bombelor. Bomba sau "arma săracului" este eea mai populară, deoarece este ieftină, ușor de produs și asamblat, adaptabilă la o gamă variată de necesități și dificil de detectat.
Asasinatul este probabil cea mai veche tehnică dar care încă este folosită. Acesta este văzut ca artă de către adepții lui Abu Musab Al-Zarqawi, cel mai căutat terorist din Irak. Până la sfârșitul lunii octombrie 2004 în Irak au fost asasinate prin diferite moduri peste 35 de persoane răpite (militari și civili) de către mai multe grupări teroriste. Prin aceste asasinate chiar televizate și executate cu atâta sânge reee, se incearcă crearea sentimentului de teamă și nesiguranță în rândurile populației și a forțelor din zonă dar și intluențarea opiniei publice.
Atentatul prin atac armat, în forță, rapid și prin surprindere este un procedeu violent, adoptat în scopul suprimării fizice a persoanei vizate, urmat de retragerea echipelor teroriste din zona acțiunii respective. Pentru desfășurarea cu succes a acțiunii respetive, se incearcă dezorientarea organelor de ardine, concomitent cu blocarea circulației în zonă.
Atentatul excutat prin atac izolat constituie un procedeu de acțiune utilizat frecvent de teroriști, deoarece angajează efective reduse. Se folosește în combinație cu asasinatele, răpirile sau sechestrările de persoane.
Atentatul executat printr-o acțiune armată specială, denumit și atacul nominal, este un procedeu care se adoptă pe baza unor informații sigure despre persoana vizată și mijlocul de locomoție folosit.
Ambuscadele teroriste (atacurile armate) sunt în general bine gândite și executate cu precizie. Deseori, în planul ambuscadei sunt incluse echipe de diversiune și de fixare. Trebuie să luăm în considerare că teroriștii au timpul de partea lor și pot trece săptămâni, poate chiar luni, pregătind o operațiune. Teroriștii au avantajul că își pot alege timpul și locul de desfășurare a operațiunii. De asemenea, dacă persoana stabilită drept țintă folosește mereu aceeași rută, teroriștii pot efectua nenumărate acțiuni ,,la rece" până se trece la execuția atacului.
Nu toate ambuscadele sunt pregătite pentru a ucide. „După cum ne-a arătat istoria, aceste procedee au fost folosite cu succes pentru a orchestra răpiri. Răpirile în scopul obținerii unor răscumpărări au înregistrat în ultimele două decenii un procent de 7,9% din totalitatea incidentelor teroriste”.
Atacul obiectivelor fixe constă în distrugerea sau avarierea unor obiective militare sau civile, în scopul producerii unui mare număr de victime omenești, afectării economiei naționale sau relațiilor dintre state și pentru a crea panică și teroare în rândul personalului acestora și a populației din zonă. Modalitățile de acțiune în cadrul acestui procedeu sunt:
atacul simultan pe mai multe direcții care constă în desfășurarea rapidă a grupului terorist, pătrunderea în obiectiv, anihilarea dispozitivului de pază și apărare, ocuparea obiectivului, luarea de ostatici pentru declanșarea negocierilor în vederea satisfacerii unor revendicări;
atacul pe o direcție favorabilă precedat de o acțiune demonstrativă pe altă direcție;
atacul legendat care constă în pătrunderea în obiectiv sub o acoperire credibilă, verosimilă (prin substituiri de persoane, folosirea unor documente sustrase și contrafăcute sau false, utilizându-se legende de acoperire), urmată de sechestrarea personalului și prezentarea unor pretenții autorităților, sub amenintarea armelor;
atacul mai multor obiective fixe politico-militare, economice, sociale etc, prin acțiuni simultane asupra acestora folosind avioane civile cu pasageri, pe care le-au utilizat ca proiectile.
Atacul obiectivelor mobile (deturnarea) reprezintă un act premeditat de capturare a unui mijloc de transport (rutier, feroviar, naval sau aerian), urmată de sechestrarea sau uciderea personalului tehnic și al călătorilor în diverse scopuri: utilizarea aeronavei civile cu pasageri pe post de proiectil cu ajutorul unor piloți sinucigași pentru lovirea unor obiective fixe, simboluri naționale sau obiective strategice; producerea unui număr cât mai mare de victime omenești, în vederea atenționării, intimidării și umilirii națiunii respective; crearea de panică și teroare în rândul populației; eliberarea unor membri ai organizației aflați în închisoare; obținerea unor fonduri financiare; crearea unei publicități deosebite a organizației cu concursul mass-media etc.
Dintre toate mijloacele mobile menționate, avionul a constituit, cel mai des, ținta deturnărilor. În acest caz, acțiunea se declanțează, de regulă, imediat după decolarea navei, când echipajul de bord este ocupat cu executarea manevrelor de zbor, iar pasagerii sunt legați cu centurile de siguranță.
Tehnicile de distrugere a avioanelor sunt diverse:
distrugerea avioanelor de la sol, cu rachete – tehnică eficace împotriva unui avion de dimensiuni mari care zboară la altitudine joasă; (AI-Qaeda și grupurile afiliate la aceasta au intrat în posesia rachetelor sol-aer portabile, pe care le-au întrebuințat în cazul unor atacuri, atât reușite, cât și nereușite, asupra aeronavelor civile și militare. Această serie include atacurile nereușite din Kenia, îndreptate împotriva zborurilor companiei "El Al" în 2002, precum și atacurile reușite asupra avioanelor militare și civile din Irak.)
bombe instalate sub scaunul unui pasager cu un declanșator care acționează la presiune și care pot fi declanșate în momentul în care un pasager se așează;
bombe cu ceas, în bagaje;
mecanisme explozive, cu un senzor barometric;
deturnarea avioanelor, pilotarea acestora de către teroriști și lovirea lor de clădiri etc.
În urma declanșării acestor acțiuni directe, de regulă, elementele teroriste din Orientul Mijlociu și spațiul european își încheie actele de terorism prin retragere sau predare pentru a evita confruntările, mizând pe o eliberare ulterioară, iar fundementaliștii arabi se sinucid.
Acțiunea acoperită constă în atacul indirect asupra obiectivului vizat în condițiile în care autorii nu se expun la vedere, nu se descoperă, rămân în umbră. Acțiunea acoperită vizează asasinarea unor persoane, distrugerea sau incendierea unor obiective prin folosirea unor încărcături explozive, toxice, bacteriologice sau nucleare plasate în locuri și medii frecventate de persoanele vizate sau prin lovirea țintelor de la distanță. În cadrul acțiunii acoperite au fost utilizate următoarele procedee:
expedierea sau înmânarea de obiecte cu încărcătură explozivă, disimulată (plicuri, colete, buchete de flori, cadouri) prin poștă sau curieri, care se pot declanșa în momentul deschiderii sau cu întârziere;
plasarea unor obiecte explozive în interiorul imobilului vizat prin următoarele modalități.
3. Acțiunea indirectă psihologică constă în distrugerea sau slăbirea capacității de rezistență psihică a unor persoane, grupuri sau națiuni țintă, prin manipularea obiectivelor vizate, devierea conduitelor politice, dominarea gândirii, subjugare (distrugerea echilibrului psihic), lipsirea de capacitatea de orientare, impunerea unor selecții și reacții adecvate la provocări. Procedeele folosite mai mult în astfel de actiuni sunt următoarele:
lansarea de informații sociale pervertite, distorsionate sau falsuri informaționale (documente fabricate, insinuări calomnioase, minciuni);
amenințări adresate prin telefon sau scrisori anonime diferitelor personalități direct sau indirect (membrilor de familie);
lansarea de alarme false prin telefoane anonime sau prin mass-media, care anuntă iminenta unui atac terorist;
popularizarea prin mass-media a unor preocupări pentru producerea, procurarea și folosirea de armament bacteriologie, chimic și nuclear;
filmarea și transmiterea prin programele de televiziune a unor execuții;
atacuri cu antrax sau acțiuni reale cu piloți sinucigași pentru a creea stare de tensiune, nesiguranță, panică și derută.
“Prin aceste forme și procedee de acțiune, forțele teroriste pot duce la constituirea celui de-al doilea “front” pe teritoriul național, “frontal nevăzut”, cu ajutorul căruia inamicul poate produce importante pierderi și poate distrage importante forțe ale armatei de la acțiunile de bază, contribuind la iminuarea reportului de forțe, la ducerea acțiunilor militare pe două fronturi, la reducerea capacității de luptă a armatei, la dezorganizarea și paralizarea conducerii”. La toate acestea se adaugă și consecințele pe care le au astfel de acțiuni în planul perturbării ordinii constituționale din zona interioară a statului, care pot influența ducerea acțiunilor militare în zonele de conflict.
1.6. Efectele acțiunilor teroriste asupra militarilor
În viitor, este de presupus ca teroriștii să caute ținte din cele mai diverse, care odată lovite să asigure pe lângă distrugerile și pierderile considerabile, un puternic impact psihologic asupra opiniei publice. Între acestea, obiectivele militare constând în persoane, instalații și echipamente pot constitui ținte predilecte și pot fi vizate în mod direct. În ultimul timp, auzim din ce în ce mai des cuvintele: teroriști, terorism, acțiuni antiteroriste. “Nu există emisiune de știri prezentată la radio sau televiziune fără să prezinte acte grave de violență, concretizate în explozii care au ca urmare morții și răniți. Acestea se petrec cu frecvență mare în Irak, unde sunt dislocați și militari români”. Pe langă pregătirea militară specifică fiecărei arme în parte, militarii trebuie să-și cunoască din punct de vedere psihologic adversarii, sa-și conștientizeze propriul potențial și, nu în ultimul rând, să se poată autogestiona ca să nu devină victime a teroriștilor sau chiar agresori ai oamenilor lipsiți de apărare.
Din perspectivă psihosocială (Hudson, 1999, McCauley, 2002, Mansdorf, 2003, O'Connor, 2004, Zimbardo, 2004) s-a concluzionat că „actele de terorism nu pot fi puse pe seama problemelor psihopatologice și a tulburărilor de personalitate, terorismul este o consecință a patologiei organizaționale care le oferă un sens celor atrași de aceste grupuri.” Acceptându-se ipoteza că persoanele care comit acte de terorism manifestă tulburări de personalitate, nu trebuie să neglijăm faptul că ei fac parte din grupuri care funcționează pe baza discreției, a încrederii și sprijinuluii reciproc și că nu recrutează oameni care pot fi ușor reperați în public, în manualul AI Qaeda sunt descrise trăsăturile pe baza cărora se recruteaza membrii organizației. Ei trebuie să fie capabili să păstreze secretul orginizației atât în interior cât și în afara ei, să fie apți să îndure traume, să accepte ideea unui posibil arest, sau chiar a morții. Totodată trebuie să fie de încredere, să posede abilități de observare, de analiză și sinteză. Dacă analizăm cu atenție, trăsăturile menționate sunt printre cele care definesc și profilul unui militar implicat în operațiile antiteroriste. De aceea este vital pentru un astfel de luptător să-și cunoască bine adversarul, să-i studieze mentalitatea, cultura din care face parte, ideologia religioasă ca să-i poată anticipa reacțiile astfel ca și misiunea să se încheie cu succes. Un militar implicat într-o situație de risc are nevoie de mult mai mult decât știinta și îndemănarea de a construi adăposturi, a procura alimente, a face focul și a se deplasa fără mijloace standard de navigație. Cheia este atitudinea celor implicați cărora, fără o autogestionare comportamentală riguroasă, informațiile obținute la instruire nu le folosesc la nimic.
Într-un mediu ostil care presupune supraviețuirea, militarul este supus în permanență stresului care are impact, nu în ultimul rând, asupra minții sale. Gândurile, ideile necontrolate, raționamentele greșite amplificate de emoții puternice creează anxietate ce poate transforma un soldat sigur pe el, instruit, într-unul indecis, ineficace, cu o abilitate îndoielnică de supraviețuire.
Este imperativ ca militarii implicați în situații tensionate, conflictuale să fie avizați asupra propriilor reacții comportamentale și a modului de gestionare a acestora. Stresul la care sunt supuși nu este o maladie ce poate fi tratată și eliminată, este o condiție pe care, în funcție de situație, fiecare o experimentează. Stresul are și o parte pozitivă, deoarece oferă provocări și dă șansa fiecăruia să-și evalueze popriile calități de adaptare și fiexibilitate, relevând totodată imporțanta situațiilor. Gestionarea ineficientă a stresului aduce latura negativă a acestuia, ceea ce duce la dezordine mentală și emoțională concretizată prin urmatoarele: dificultăți în luarea deciziilor corecte; atitudine răutăcioasă față de ceilalți; uitare; nivel energetic scăzut; anxietate constantă; predispoziție spre comiterea unor erori; idei despre moarte sau suicid; dificultăți de comunicare și relaționare; izolare; evitarea asumării responsabilității; neglijență față de propria persoană. În concluzie, stresul poate avea un rol constructiv sau distructiv asupra psihicului militarului. El poate încuraja sau descuraja, poate impulsiona sau duce direct la moarte. Va supraviețui militarul care își va domina propriul stres, în loc să lase stresul să-l domine pe el.
Orice intervenție antiteroristă implică risc, iar acesta are ca efect direct stresul asupra psihicului militarului. De multe ori, evenimentele producătoare de stres nu apar pe rând, ci simultan: informații insuficiente asupra misiunii sau a locului, obstacole, probabilitatea rănirii sau chiar a pierderii vieții care, odată recunoscute de psihic, îl determină fie să lupte, fie să cedeze. Un S.O.S. intern este trimis întregului organism. Aceasta mobilizare a organismului permite militarului sa facă față pericolelor potențiale. Cu toate acestea, nivelul de alertă nu poate fi menținut la nesfârșit, mai ales când sursele de stres au continuitate și se cumulează, instaurându-se epuizarea, de aceea mecanismele de supraviețuire implică strategii de administrare eficientă a stresului. Luptătorul trebuie să cunoască tipurile de factori situaționali care favorizează stresul:
1. Rănirea, boala sau moartea- nimic nu este mai stresant decât un mediu de risc în care se poate muri ca urmare a acțiunii adversarului, a unui accident sau rănirii letale. O bună gestionare a stresului aduce după sine mărirea curajului și scăderea vulnerabilității militarului, mărind considerabil șansele de supraviețuire.
2. Nesiguranța și lipsa controlului- militarii participanți la acțiunile antiteroriste nu au întotdeauna informații complexe despre misiunea la care participă. Singura garanție este că nimic nu este sigur. Este extrem de stresant să lupte când au la dispoziție doar un minimum de informație și un control limitat asupra câmpului de luptă.
3. Zona de responsabilitate- în misiuni, militarii trebuie să cunoască zona de responsabilitate ce poate conține elemente pe care dacă le cunosc dinainte reduc efectul stresului de acomodare, prevenind totodată îmbolnăvirea sau rănirea. Aceste elemente pot fi: alternări bruște de temperatură (noaptea foarte frig și ziua foarte cald), temperaturi de peste 600°C, furtuni de nisip, insecte, reptile periculoase, cultura, obiceiurile și religia locuitorilor din zonă și, nu în ultimul rând, atitudinea lor față de străini.
4. Satisfacerea trebuințelor primare: foamea și setea- oricât ar fi de antrenat, un luptator fără apă și mâncare nu poate supraviețui. Astfel, proviziile de hrană și apă sunt importante.
5. Oboseala și izolarea- unele misiuni (deminarea clădirilor, eliberarea de ostatici) implică rutina, timp de așteptare îndelungat, ceea ce duce la creșterea gradului de oboseală a militarilor.
Studierea, prin tehnica debriefingului, a problemelor de ordin emoțional ale militarilor care au intervenții în misiuni cu grad crescut de risc au relevat stările emoționale prin care au trecut:
frica – este un răspuns emoțional la circumstanțele periculoase în care se desfășoară itervenția antiteroristă. Ea are un potențial cauzator de moarte, rănire sau îmbolnăvire. Vătămarea nu se reduce doar la probleme de natură fizică, ci și la cele psihice, emoționale. Pentru soldații care încearcă să supraviețuiască, frica poate avea o funcție pozitivă de încurajare, producând cutezanță chiar și în cazul rănirii.
anxietatea- este asociată cu frica. Anxietatea poate trece însă de limitele de a pune în gardă organismul pentru autoconservare și apar atacurile de panică soldate cu dezorganizearea psihicului. În situatii de risc, dacă individul are o percepere realistă a pericolului, starea de anxietate nu se mai produce.
furia și frustrarea – mai curând sau mai târziu, luptătorii vor fi puși în fața frustrării când unele din planurile lor eșuează. O consecință a acestei frustrări este furia datorată rătăcirii, uitării sau deteriorării echipamentului, temperaturii, câmpului acțiunii cu multiple obstacole, agilității adversarilor și limitelor fizice. Frustrarea încurajează reacțiile impulsive și comportamentul irațional, deciziile nefundamentate și abandonarea acțiunii.
depresia – privațiunile impuse de misiunile de luptă produc sentimente de mâhnire, supărare. Pe măsură ce acestea se adâncesc și se cumulează, apare "depresia" care este în corelație cu frustrarea și furia.
vinovăția – circumstanțele care conduc la o situație de supraviețuire sunt uneori tragice și dramatice, mai ales când este vorba de o operație antiteroristă cu pierderi de vieti omenești.
sinuciderea – un alt răspuns la solicitările deosebite ale misiunilor antiteroriste l-a constituit sinuciderea. Aceasta apare mai ales în condițiile în care luptătorul este luat prizonier. Analiza frecvenței sinuciderilor în rândul prizonierilor ne arată că acest fenomen nu constituie un simptom dominant.
Pe principiul că este mai ușor să previi decât să tratezi, militarii participanți la acțiunile antiteroriste parcurg înainte de plecarea în misiune un set de tehnici de gestionare a stresului, în așa fel încat acțiunile lor să fie la maximum de eficiență, iar erorile și pierderile cat mai nesemnificative. Modalitatea instruirii constă în prezentarea de filme, slideuri din misiunile anterioare, discuții interactive psiholog-participanți. Temele abordate sunt: autocunoașterea, anticiparea temerilor, adoptarea atitudinilor pozitive, tehnicile de gestionare a stresului.
Este important faptul că efectele acțiunilor teroriste, indiferent dacă sunt îndreptate împotriva membrilor forțelor armate sau împotriva populației civile, direct sau indirect forțele militare sunt afectate în primul rând prin prisma faptului că orice acțiune teroristă de orice tip aduce inevitabil atingere la siguranța și securitatea națională. Armata unei țări fiind obligată să apere aceste valori, trebuie să reacționeze imediat împotriva oricărei tentative ce poate pune în pericol viețile oamenilor și siguranța obiectivelor militare.
Efectele acțiunilor teroriste se răsfrâng direct sau indirect și asupra armatei, asupra forțelor militare care, de multe ori, își dau viața încercând să repare cât de cât aceste efecte distrugătoare ale unor minți bolnave ce acționează doar sub impulsul violenței și al inconștienței.
CAPITOLUL 2
PROTECȚIA FORȚELOR. FORȚE ȘI MĂSURI CE SE IMPUN PENTRU COMBATEREA ACȚIUNILOR TERORISTE
„Fighting terrorism is like
being a goalkeeper.You can
make a hundred brilliant saves
but the only shot that
people remember is the one
that gets past you.”
PAUL WILKINSON
În lucrarea „ Forțe și tendințe în mediul de securitate european”, autorii cataloghează încercarea de a combate terorismul prin mijloace exclusiv militare drept „misiune imposibilă”. Datorită faptului că terorismul nu este în mod fundamental o problemă militară, ci una politică, socială și economică, organismul militar , prin destinația, structura și pregătirea componentelor sale nu este adecvat combaterii terorismului, la modul cel mai general. Anumite structuri militare pot participa la lupta antiteroristă, în general numite „ forțe speciale”, fără însă a deține rolul principal în aceasta. „Din acest punct de vedere, organismul militar trebuie să-și concentreze eforturile în primul rând pe protecția forțelor și mijloacelor proprii”.
Conceptul militar N.A.T.O. de apărare împotriva terorismului
Lupta împotriva terorismului presupune luarea de măsuri specifice atât la nivelul organizațiilor naționale cât și internaționale. Cei mai potriviți actori care să ducă lupta împotriva terorismului sunt NATO, Uniunea Europeană și SUA, dar răspunsul împotriva terorismului trebuie să fie global și inter-instituțional, astfel încât să folosească avantajele comparative oferite de fiecare organizație. NATO asigură un cadru unic de cooperare și acțiune politico-militară, planificarea comună a apărării și interoperabilitatea- inclusiv cu partenerii- fiind baze solide pentru construirea unui răspuns adecvat.
Terorismul internațional reprezintă pentru comunitatea euroatlantică o amenințare complexă și persistentă, care necesită un răspuns comprehensiv și multidimensional la nivel strategic, solicitând astfel o contribuție semnificativă din partea NATO. “Pe parcursul ultimilor trei ani, NATO a realizat consensul în ceea ce privește natura gravă a amenințării și faptul că terorismul nu cunoaște granițe. Terorismul internațional este acum înțeles ca fiind o singură problemă cu mai multe moduri de manifestare, în timp ce, în trecut, terorismul era privit mai curând ca o serie de fenomene naționale discrete având ca rezultat sublinierea diferențelor dintre grupurile teroriste”. Vechea abordare pierdea din vedere anumite inter-relaționări importante și subestima astfel necesitatea unei cooperări mai strânse între guverne.
Amenințarea teroristă internațională diferă mult de cea reprezentată anterior de Uniunea Sovietică și Tratatul de la Varșovia pentru care fusese conceput NATO. Această nouă amenințare este constituită în principal de Al-Qaida și grupurile înrudite, care formează o rețea de luptători jihad ce împărtășesc idealul suprem de a stabili o nouă ordine în Orientul Mijlociu și în Golf, bazată pe respectarea strictă a preceptelor islamice. Aceștia speră să înlăture prezența occidentală din regiune, împreună cu sprijinul Occidentului pentru regimurile locale. Acest nou tip de rețea teroristă, deosebit față de grupurile teroriste naționaliste mai tradiționaliste, va fi mai dificil de contracarat decât erau grupurile politice și naționaliste din perioada cuprinsă între anii 60 și 80. Extremiștii islamici sunt mai mobili la nivel global, mai letali, mai adaptabili și găsesc mai ușor sprijin în afara granițelor. Amenințarea se schimbă în mod constant prin faptul că ori de câte ori statele iau contra-măsuri de răspuns la amenințări, teroriștii își adaptează la rândul lor metodele de acțiune.
NATO a făcut din lupta împotriva terorismului o prioritate de prim ordin și a realizat consensul în privința naturii acestei probleme și a răspunsurilor adecvate, în general. Abordarea luptei împotriva terorismului de către NATO are la bază ideea că responsabilitatea fundamentală pentru ducerea acesteia aparține statelor membre. Scopul urmărit de Alianță este acela de a ajuta statele să descurajeze și dezorganizeze amenințările teroriste venite din afara granițelor, precum și să se apere și protejeze împotriva acestora “dacă și unde este necesar”. Abordarea de bază, subliniată în concepția militară a NATO de apărare împotriva terorismului aprobată în noiembrie 2002, include patru componente:
măsuri antiteroriste defensive pentru reducerea vulnerabilități forțelor, cetățenilor și a proprietăților,
managementul consecințelor, inclusiv prin măsuri de reacție pentru limitarea efectelor;
măsuri contrateroriste ofensive în care NATO va avea rol conducător sau de sprijin, inclusiv în operații psihologice și de informare;
cooperarea militară cu statele membre, partenere și alte țări, precum și coordonarea cu alte organizații internaționale ca Uniunea Europeană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Organizația Națiunilor Unite.
Aproape toate concepțiile și doctrinele Alianței au fost revizuite în lumina amenințării terorismului. Cel mai important document al Alianței în această privință este Concepția Militară de Apărare împotriva Terorismului a NATO, convenită la Summit-ul de la Praga. Odată cu aprobarea Concepției Militare, apărarea împotriva terorismului a devenit parte integrantă a misiunilor forțelor aliate.
Concepția Militară stabilește contribuția potențială a forțelor militare ale Alianței în acest context și le permite acestora să se pregătească pentru îndeplinirea rolului lor operațional. În mod corespunzător, “apărarea împotriva terorismului include activități desfășurate de forțele militare pe baza deciziilor Consiliului Nord Atlantic pentru a contribui la descurajarea și dezorganizarea, precum și la apărarea și protecția împotriva atacurilor teroriste sau amenințărilor cu atacuri executate din exterior îndreptate împotriva populației, teritoriului, infrastructurii și forțelor, inclusiv prin acțiuni împotriva teroriștilor și a celor care îi sprijină”. La cerere, forțele militare vor oferi de asemenea asistență autorităților naționale pentru a face față consecințelor atacurilor teroriste, în special atunci când astfel de atacuri implică arme chimice, biologice, radiologice și/sau nucleare (CBRN).
Principiile majore care guvernează acest concept au fost:
Tratatul de la Washington;
Conceptul Strategic al Alianței din 1999;
Declarația N.A.T.O. cu privire la amenințarea teroristă;
Conceptul militar N.A.T.O. de apărare împotriva terorismului a apărut în urma unei hotărâri a politicului, care a realizat amenințarea la care valorile umanității sunt supuse precum și vulnerabilitatea statelor și imposibilitatea lor de a se apăra singure. “Conceptul Militar N.A.T.O. pentru Apărare Împotriva Terorismului a fost dezvoltat pentru a lupta împotriva amenințărilor identificate prin Evaluarea N.A.T.O. asupra amenințării teroriste”.
În esență, Conceptul identifică patru roluri diferite pentru operațiile militare de apărare împotriva terorismului. În fiecare dintre aceste roluri, un loc deosebit de important îl ocupă protecția forței.
Aceste roluri sunt:
antiterorism, constând, în esență, în măsuri defensive;
managementul consecințelor, care vizează reducerea efectelor datorate unor atacuri teroriste, odată ce acestea au avut loc;
contraterorismul, constând în principal în măsuri ofensive;
cooperarea militară .
Protecția forței trebuie să constituie partea fundamentală a oricărui plan militar care urmărește apărarea împotriva terorismului. Întrucât o protecție totală a forței este probabil un deziderat de neatins sau mult prea costisitoare chiar și în cel mai bun mediu, comandanții militari trebuie să cântărească foarte bine riscurile la care își expun forțele, în funcție de obiectivele misiunii primite și să decidă nivelul cel mai adecvat de protecție a forței, pe care să îl poată aplica efectiv.
Antiterorismul presupune folosirea măsurilor defensive pentru reducerea vulnerabilității forțelor, indivizilor și proprietăților împotriva terorismului. Antiterorismul este o formă de protecție a forțelor și de aceea responsabilitatea pentru aceasta le revine comandanților la toate nivelele.
Serviciile de informații (Intelligence) sunt de o necesitate esențială în realizarea protecției împotriva atacurilor teroriste, prin informațiile precise și oportune pe care ar trebui să le dețină cu privire la eventualitatea producerii unor astfel de atentate.
Acțiunile Aliate antiteroriste pot include:
schimburi de informații;
avertizarea de pericol terorist standardizat pe scară largă în N.A.T.O. și standardizarea procedurilor defensive;
asistență și protecție aeriană și maritimă;
asistență acordată națiunii care dorește să-și retragă cetățenii sau forțele dintr-o zonă cu un mare grad de amenințare teroristă;
Managementul consecințelor presupune folosirea măsurilor reactive de reducere (anihilare) a efectelor distructive ale terorismului, și, totodată asigurarea unei mari varietăți de acțiuni de sprijin militar.
Contraterorismul reprezintă o acțiune militară ofensivă destinată să reducă capabilitățile teroriștilor. Națiunile aliate au căzut de acord asupra faptului că teroriștilor nu trebuie să li se permită să-și creeze baze, să se antreneze, să planifice și să execute acțiuni, precum și asupra faptului că acțiunile pot fi îndreptate și împotriva celor care îi găzduiesc.
În scopul creșterii gradului de succes al acestora, operațiunile contrateroriste vor fi în principal de tipul "JOINT" și vor fi desfășurate de unele unități special antrenate în acest sens. Mai mult, de o importanță vitală pentru succesul operațiunilor contrateroriste, este câștigarea încrederii populației locale. Conceptul presupune două roluri cuprinzătoare pentru implicarea N.A.T.O. în operațiile contrateroriste:
N.A.T.O. la conducerea operației- Conceptul statuează că, pentru a duce la bun sfârșit operațiile contrateroriste, N.A.T.O. trebuie să dispună de structuri adecvate de Comandă-Control și Intelligence, de forțe antrenate, cu experiență și menținute la un nivel corespunzător de operativitate. În timp ce capabilitățile necesare pentru executarea cu succes a operațiilor contrateroriste fac parte din capabilitățile tradiționale specifice oricărei operațiuni întrunite, maniera în care acestea vor fi angrenate în luptă va fi diferită.
N.A.T.O. în sprijinul operației- Consiliul Nord-Atlantic a decis că pe baza unor analize individuale, de la caz la caz, Alianța poate să fie de acord și să pună la dispoziția operațiilor de apărare împotriva terorismului, capabilitățile și tehnica proprie, fie independent, fie în cooperare cu Uniunea Europeană sau alte organizații internaționale, precum și în diverse coaliții cu participare Aliată. Sprijinul posibil pentru Uniunea Europeană sau alte organizații internaționale va fi bazat pe înțelegerile anterioare dintre N.A.T.O. și organizațiile în cauză.
Conceptul de cooperare militară presupune că N.A.T.O. trebuie să armonizeze toate procedurile și eforturile cu autoritățile civile ale statelor, în scopul de a maximiza eficiența luptei împotriva terorismului. N.A.T.O. conlucrează cu organizațiile majore internaționale cum sunt. Organizația Națiunilor Unite, O.S.C.E. și Uniunea Europeană. În plus, N.A.T.O. are câteva programe care pot facilita și coordonarea cu țările din afara Alianței. Aceste programe includ: Parteneriatul pentru Pace, Consiliul N.A.T.O.-Rusia, Comitetul N.A.T.O.-Ucraina și Inițiativa de Dialog Mediteranean. Conceptul scoate în evidență faptul că încrederea, transparența și colaborarea, dezvoltate prin aceste seturi de relații, servesc ca un excelent mobil pentru coordonarea viitoare a măsurilor de combatere a terorismului și recomandă pe mai departe intensificarea acestor relații.
Conceptul militar N.A.T.O. identifică un număr de capabilități esențiale care vor fi necesare pentru implementarea sa. Aceste capabilități sunt:
intensă activitate de intelligence;
capacitate de dislocare și grad de operativitate- odată ce sunt cunoscute amplasamentul și intențiile teroriștilor, forțele militare trebuie să aibă capacitatea de a se disloca rapid în acea zonă;
angajarea efectivă în luptă- forțele trebuie să fie capabile să se angajeze efectiv în luptă; aceasta presupune existența armelor ghidate de mare precizie și a armamentului capabil să reducă riscurile pierderilor colaterale;
protecția forței- există o cerință constantă în acest sens în sensul supraviețuirii forțelor Alianței angajate în luptă;
apărarea chimică, bacteriologică, radiologică, nucleară- datorită posibilei folosiri a acestor tipuri de arme de către teroriști, apărării chimice, bacteriologice, radiologice și nucleare trebuie să i se acorde o importanță deosebită.
Alianța va trebui să fie pregătită să conducă operațiuni militare de luptă împotriva teroriștilor și a capacităților militare ale acestora, acolo unde și cum se va decide de către Consiliul Nord-Atlantic.
Forme și procedee de acțiune împotriva terorismului
Trăsăturile terorismului, natura sa nedeclarată și clandestină și adoptarea sa de către fanatici implică o luptă de uzură care erupe constant în crime și distrugeri. Mai mult, teroriștii știu că forțele de securitate dintr-o democrație sunt obligate să acționeze cu măsuri de coerciție temperate : restrângeri juridice, control civil și obligația de a răspunde pentru orice act, toate acestea fiind măsuri de protecție care, într-o democrație, împiedică forțele de securitate să acționeze cu puteri depline. Aceasta înseamnă, totodată, că o eroare de judecată, o neglijență sau o reacție pripită pot avea consecințe foarte serioase pe termen lung. Ele le pot oferi o armă puternică de propagandă grupurilor teroriste și pot afecta Guvernul și forțele de securitate în eforturile de a câștiga sprijin și legitimitate populară.
Formele și procedeele de acțiune ce le au la dispoziție forțele de securitate pentru combaterea terorismului sunt politice și diplomatice, informaționale, economice, de ordine publică și siguranță națională și, în ultimă instanță, militare.
Acțiunile politice și diplomatice sunt cel mai bine conturate în Carta O.N.U.. Aici se consideră că "principala modalitate de rezolvare a oricăror diferende născute din acțiuni teroriste o constituie dialogul politic". Acesta este un instrument al politicii prin care se relevă interesele, deosebirile, opiniile, zonele de confluență și zonele divergente și, pe această bază, se caută și se găsesc soluțiile potrivite. În relațiile dintre state și în interiorul acestora dialogul se consideră a fi mijlocul cel mai simplu, cel mai util, cel mai la îndemână și cel mai eficient pentru soluționarea oricăror probleme.
Presiunea politică este o altă formă prin care se încearcă să se impună părților aflate în conflict sau părții opozante, un numit tip de comportament, în sensul acceptării unor soluții pentru rezolvarea conflictului, a diferendelor etnice sau de altă natură pentru izolarea unui stat agresor, pentru combaterea terorismului. În același scop poate fi utilizat și avertismentul.
În ceea ce privește soluționarea crizelor și mai ales combaterea terorismului, există o serie de convenții, amintite în capitolul 1. “Sistemul de restricții și de constrângeri acceptate are ca obiectiv realizarea unei comuniuni de forțe, politice în primul rând, și un complex de acțiuni și de reacții la stările de anormalitate, la situațiile de criză și, mai ales, la actele de terorism”. Acest sistem nu este însă de ajuns. În urma atacului terorist asupra Statelor Unite ale Americii din 11 septembrie 2001, s-a desprins imperativul elaborării unei strategii complexe, inclusiv militare, pentru lichidarea terorismului și rezolvarea, printr-o puternică și necesară coaliție mondială, a situațiilor de criză. Astfel, se desprinde faptul că scopurile și obiectivele acțiunilor politice și diplomatice vizează :
prevenirea situațiilor de criză datorate atacurilor teroriste;
conștientizarea părților aflate în conflict și a opiniei publice asupra cauzelor și, mai ales, asupra efectelor crizelor respective;
îndemnul la reflecție, luciditate;
realizarea unei puternice opinii naționale sau internaționale în favoarea rezolvării imediate, pe cale politică, a diferendului, a situației, a crizei în urma atacului terorist, astfel încât efectele negative și cele secundare să fie cât mai mici sau, în orice caz, suportabile;
suveranitatea legii, a dreptului rațiunii;
prevenirea extinderii crizei sau a conflictului în urma atacului terorist.
Acțiunile informaționale reprezintă alte procedee pe care le au la dispoziție toate forțele de securitate pentru combaterea terorismului. “În managementul crizelor, sistemele informaționale constituie „ochii și urechile” celor care își asumă responsabilitatea gestionării și rezolvării crizelor provocate de acțiuni teroriste”. De aceea, serviciile de informații și structurile de analiză, evaluare și prognoză a mediului internațional de securitate, a situațiilor generatoare de crize și conflicte trebuie tratate cu toată atenția. Misiunea lor este extrem de dificilă, de rezultatul acțiunii lor depinzând în cea mai mare măsură calitatea, oportunitatea și eficiența deciziilor care se iau.
Toate elementele sistemului informațional (surse, codificatoare, decodificatoare, analiză, evaluare, prognoză) au o mare importanță și trebuie să funcționeze ireproșabil. Pe plan mondial, îndeosebi la țările dezvoltate, există tendința creșterii ponderii elementului tehnic și a scăderii celui uman, la nivelul surselor, ceea ce poate induce uneori erori foarte grave în sistemul de analiză, evaluare și prognozare a fenomenului terorist. spre exemplu, mijlocele tehnice (sateliți sisteme de supraveghere și ascultare electronică etc.) nu dau rezultate foarte bune în cazul culegerii de date și informații despre organizațiile și rețelele teroriste, iar implicarea în cadrul organizațiilor teroriste a sursei umane devine astfel foarte riscantă, foarte costisitoare dar foarte imperios necesară. Astfel, formele și procedeele de acțiune informaționale vizează:
crearea unor surse diversificate, omniprezente, în rețele sau în sistem mozaic, care să supravegheze permanent, prin toate mijloacele, umane și tehnice, mediile conflictuale, zonele instabile, rețelele, nodurile și centrele vitale ale terorismului, crimei organizate, traficului transfrontalier și mediile fundamentaliste, lumea interlopă, lumea coruptă, zonele de falii intra sau inter civilizaționale etc.;
realizarea unui flux permanent de date și informații din aceste medii și zone;
crearea unor filtre și sisteme puternice de protecție a surselor și factorilor de analiză la dezinformare sau influențare;
optimizarea compartimentelor și structurilor de preluare a datelor, analiză, sinteză, evaluare și prognoză și eventuala lor specializare pe zone, crize și acțiuni;
realizarea unor sisteme active, ofensive informaționale de dezinformare, inducere în eroare, amenințare și influențare a grupărilor teroriste;
cucerirea și menținerea inițiativei strategice și supremației umane și tehnice în mediul războiului informațional.
Acțiunile economice reprezintă și ele forme de luptă pentru forțele de combatere a terorismului. În procesul accentuat de globalizare, factorul economic se constituie într-o bază de susținere a dinamicii sociale, într-un element de putere reală, cu influențe și determinații hotărâtoare în toate mediile.
Crizele sociale se produc, în general, pe fondul recesiunii economic, al incapacității economiei de a se reproduce, de a genera surse de venituri și bunăstare. Soluția indiscutabilă a celor mai multe dintre crize este dezvoltarea economică a zonei respective, asigurarea unor câștiguri substanțiale pentru populație și, pe această bază, a unui nivel de trai ridicat, ceea ce reprezintă unul din principalii factori determinanți ai stabilității și securității. La ora actuală, există o mare contradicție între tendința de globalizare, de regrupare pe criterii de eficiență a marilor corporații economice și persistența mentalităților, valorilor și trebuințelor identitare naționale. “Globalizarea are o componentă de progres economic, informațional, cultural și social normal, care asamblează experiențele și valorile naționale, și una de distrugere a opozanților ei. Exponenții acesteia din urmă sunt cercuri de interese care doresc să domine lumea, rețele teroriste și ale lumii interlope, grupuri influente care urmăresc câștigarea unor piețe, secătuirea unor țări, accesul neîngrădit și exclusiv la materii prime, exploatarea ilicită a unor surse de îmbogățire rapidă și nelimitată”. Există un conflict organic între cele două componente contradictorii ale procesului de globalizare, care nu poate fi soluționat decât prin distrugerea tendințelor negative, subversive. Acțiunile economice pentru prevenirea atentatelor teroriste se subordonează acestui proces de globalizare care, deocamdată, se află în faza lui incipientă.
În procesul de gestionare a crizelor prin mijloace economice, îndreptat în primul rând împotriva țărilor-sponsor ale terorismului, acțiunile se înscriu într-unul din următoarele fluxuri principale :
din și în interiorul statelor naționale pentru rezolvarea crizelor specifice;
dinspre statele puternice, cu interese economice globale sau regionale;
dinspre marile concerne economice transnaționale spre zonele lor de interes;
dinspre organismele internaționale.
Există, desigur, și sancțiuni economice externe care au menirea de a descuraja organizațiile teroriste și mai ales statele care le sponsorizează. Statele puternice, marile corporații transnaționale, ca și organismele internaționale folosesc o gamă diversificată de forme și procedee de acțiune economice dintre care nu lipsesc : sancțiunile economice, embargoul, boicotul și blocada economică. Comunitatea internațională întrebuințează sancțiunile și măsurile economice restrictive îndeosebi ca mijloace de presiune pentru a impune un anumit comportament sau pentru a rezolva, prin presiune și descurajare, o situație conflictuală.
Și, în sfârșit, formele și procedeele militare de acțiune care sunt utilizate de obicei de către forțele de securitate ce acționează împotriva terorismului, pe timp de război. Dar atunci când situația o cere, mijloacele militare pot deveni extrem de utile. În conformitate cu legislația românească în vigoare, “acțiunile teroriste desfășurate pe teritoriul național pe timp de pace sunt combătute de forțele specializate ale Ministerului de Interne, ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Protecție și Pază ".
În situații deosebite, în care amploarea unor asemenea acțiuni va depăși posibilitățile forțelor specializate, la realizarea măsurilor de contracarare vor fi angajate și unități ale armatei, nespecializate pentru astfel de acțiuni. Ca urmare, în adoptarea formelor de luptă specifice acțiunilor militare (cercetarea, siguranța, protecția psihologică, încercuirea, blocarea, paza și apărarea obiectivelor, a transporturilor și a telecomunicațiilor) trebuie avute în vedere toate elementele de acțiune în condiții normale, cât și particularitățile acțiunilor teroriste.
La nivel național, pentru realizarea cooperării în lupta antiteroristă și asigurarea unității de concepție și acțiune, s-a elaborat „Planul de cooperare între Ministerul de Interne (MI), Ministerul Apărării, Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Protecție și Pază (SPP) și Ministerul Afacerilor Externe (MAE)”. Potrivit acestui plan, cooperarea se organizează pentru îndeplinirea în comun a următoarelor misiuni :
informarea reciprocă cu datele pe care fiecare parte le deține și sunt utile îndeplinirii atribuțiilor celorlalte părți;
asigurarea măsurilor de pază și protecție antiteroriste a obiectivelor stabilite prin lege;
prevenirea, neutralizarea sau lichidarea acțiunilor teroriste îndreptate împotriva intereselor României, în țară sau în străinătate;
prevenirea și combaterea manifestărilor de violență și a tulburărilor ordinii publice care pot degenera în acțiuni teroriste;
identificarea și contracararea acțiunilor ce vizează siguranța națională;
apărarea secretului de stat, prevenirea scurgerii de informații și protecția cadrelor, a mijloacelor și metodelor specifice muncii de informații.
Forțe și mijloace necesare în combaterea terorismului
Lupta împotriva terorismului a constituit întotdeauna un scop principal al forțelor cu atribuții pe linia asigurării si apărării securității naționale. Realitățile trăite in ultima perioada ne-au demonstrat înca o dată, dacă mai era nevoie, că imaginația celor ce planifică și execută acțiuni teroriste a devenit diabolică, depășind capacitatea de previziune a unor instituții internaționale cu experiență in lupta antiteroristă. “Datorită acestor motive s-a iscat necesitatea creării unor Forțe Speciale, la nivelul statului, destinate să execute o intervenție rapidă și discretă, cu caracter deosebit, cu un înalt nivel de mobilizare și operativitate, capabilă să acționeze rapid și cu mare forță de lovire, oportun și prin surprindere, în zone de risc maxim pe timp de pace, în situații de crizî și la război, pe teritoriul național sau în afara acestuia, când acțiunea altor forțe nu este disponibilă sau recomandată”.
Responsabilitățile Forțelor Speciale sunt următoarele:
interzicerea proliferării armelor;
combaterea terorismului diversionist;
apărarea internă;
cercetarea specială;
desfășurarea de acțiuni directe;
acțiuni psihologice;
acțiuni colaterale;
Funcțiile acțiunilor Forțelor speciale sunt următoarele:
funcția disuasivă: concepția de întrebuințare cât și acțiunile acestora trebuie sa fie credibile și in măsură să descurajeze grupurile terorist-diversioniste si celelalte forțe ale adversarului și să asigure libertatea de acțiune a forțelor proprii.
funcția preventivă: se manifestă prin acțiuni concrete de monitorizare a evoluției riscurilor si amenințărilor și prin contracararea acțiunilor terorist-diversioniste sau a oricăror acțiuni diverse care pot pune în pericol securitatea națională.
funcția imperativă: vizează realizarea faptului împlinit, acțiunea Forțelor Speciale obligându-l pe adversar să accepte condițiile impuse.
Durata acțiunilor Forțelor Speciale este foarte diferită putând cuprinde de la acțiuni fulger (de lichidare imediată a unui grup terorist) și până la acțiuni de durată, care să capete aspectul unui război local sau global. Acțiunile de luptă antiteroriste ale Forțelor Speciale pot fi : în timp de pace, în situații de criză și pe timp de război.
Acțiunile de luptă antiteroriste pe timp de pace trebuie privite ca acțiuni permanente. Baza activității de combatere a fenomenului terorist o constituie măsurile de prevenire si protecție antiteroristă. Aceste măsuri se realizează printr-o activitate informativă permanentă și prin forme de acțiuni militare nonviolențe, cuprinse în planuri de pază și apărare, planuri de pază și supraveghere, planuri de pază și protecție teroristă elaborate din timp.
“Analiza evoluției fenomenului terorist scoate în evidență faptul că forțele destinate a-l combate sunt devansate de acțiunile forțelor teroriste care sunt greu de identificat și de contracarat, ca urmare, măsurile de prevenire și de protecție antiteroristă planificate pot reduce, dar nu elimina pericolul producerii unor astfel de acțiuni ". De aceea, sistemul de combatere trebuie să fie flexibil și să aibă viteza de reacție adecvată, foarte rapidă, pentru a reduce la minimum efectele surprinderii.
În cadrul măsurilor de protecție antiteroristă pe timp de pace dispozitivele permanente au un mod de reacție gradual:
activitatea normală de pază, supraveghere si protecție;
realizarea pazei întărite;
trecerea la apărarea obiectivelor pe variante de intervenție.
În raport de orientarea acțiunilor, Forțele Speciale trec la realizarea
măsurilor de primă urgență:
verificarea și localizarea precisă a acțiunii teroriste;
punerea in aplicare a planului de intervenție pentru obiectiv, respectiv
blocarea căilor de acces;
înștiințarea si întărirea dispozitivelor de pază și de protecție la celelalte obiective vulnerabile din zonă;
organizarea dirijării circulației;
culegerea de date și informații despre autori și derularea evenimentelor ;
evacuarea, dacă este cazul, a populației și a bunurilor ce pot fi afectate;
informarea opiniei publice;
lichidarea acțiunii teroriste și înlăturarea urmărilor acesteia.
Acțiunile de lichidare a forțelor teroriste și înlăturarea urmărilor acțiunii acestora se pot realiza prin mai multe modalități:
angajarea de negocieri (tratative) cu teroriștii;
neutralizarea teroriștilor prin folosirea unor mijloace speciale;
intimidarea teroriștilor prin demonstrații de forță;
acțiunea în forță cu nimicirea sau capturarea teroriștilor și eliberarea
ostaticilor.
Negocierile cu teroriștii presupun dialogul cu ei pentru evitarea confruntării și producerii de victime, precum și câștigarea de timp pentru găsirea soluției potrivite. În cazul reușitei negocierilor, ostaticii sau obiectivul sunt eliberate, iar teroriștii capturați.
Dacă metodele de negociere sunt insuficiente, se poate opta pentru folosirea unor mijloace speciale de neutralizare (substanțe chimice sau medicamentoase) după care se acționează cu celelalte elemente de dispozitiv: echipele de blocare exterioară (gruparea de acțiune imediată, echipele de asalt, sprijin cu foc), rezervele, echipa pirotehnică în conformitate cu planul de acțiune aprobat.
Acțiunea in forță se realizează când celelalte modalități nu au dat rezultate. Ea se poate realiza prin diferite procedee: ambuscada interioară, asaltul simultan pe mai multe direcții, asaltul pe o direcție favorabilă, concomitent cu o acțiune demonstrativă pe o direcție secundară, atragerea teroriștilor într-un schimb de focuri de uzură pentru a-i determina să-și consume munițiile și explozivii, acceptarea formală a cererilor și atragerea ulterioară într-o ambuscadă.
În situațiile de criză, terorismul, combinat cu alte tipuri de acțiuni, „poate deveni, prin amploarea și efectele sale, o veritabilă componentă a acțiunii generale ce conduce către îndeplinirea obiectivelor propuse de teroriști". Faza de pregătire a acestor acțiuni include, atât organizarea si instruirea elementelor (grupurilor) teroriste externe sau interne, cât și elaborarea și clarificarea schemelor concrete ce urmează a fi puse în aplicare la momentul stabilit. Planul de acțiuni teroriste ar putea coincide cu demonstrații, mitinguri, greve, acțiuni revendicative etc.
Indiferent de situația creată și de forma de acțiune antiteroristă, care, de regulă, este asemănătoare cu cele prezentate anterior, trebuie respectate următoarele reguli:
evitarea, pe cât posibil, a confruntărilor violente;
protejarea populației civile din zona și a ostaticilor;
tratarea cu atenție și responsabilitate a oricărei informații și amenințări;
informarea opiniei publice în legătură cu evenimentele în curs de
desfășurare.
Pe timp de război, în pregătirea și desfășurarea acțiunilor militare antiteroriste pot interveni o serie de particularități determinate de: situația politico-militară existentă, locul desfășurării acțiunilor teroriste, amploarea spațială a acțiunilor teroriste, importanța obiectivelor vizate (strategice, operative, tactice). Descoperirea și neutralizarea elementelor teroriste presupun: obținerea oportună a informațiilor despre pregătirea, posibilitățile și, eventual, momentul declanșării acțiunilor teroriste, sesizarea momentului intrării in zona de responsabilitate, determinarea obiectivelor vizate și a modalităților de deplasare către acestea, aprecierea corectă a valorii și posibilităților de acțiune a forțelor teroriste, identificarea elementelor de sprijin autohton și sistemului de transmisiuni.
În situația în care acțiunile teroriste au loc în afara zonei acțiunilor militare, în zona interioară, responsabilitățile și modalitățile de acțiune ale Forțelor Speciale sunt similare cu cele din timp de pace și de criză. Dacă acțiunile teroriste se produc în zona raionului acțiunilor de luptă, responsabilitatea revine comandantului eșalonului care acționează în acea zonă (raion), care va destina și stabili misiuni forțelor antiteroriste. Pentru combaterea forțelor teroriste interne, sarcina principală revine forțelor din dispozitivele permanente de pază și apărare ale obiectivelor importante din zona (raionul) de responsabilitate.
Una din caracteristicile acțiunilor de combatere a elementelor teroriste constă în independența relativă a subunităților și unităților care le desfășoară. Caracterul de particularitate al acțiunii este dat de faptul că “se acționează împotriva unui inamic insuficient precizat, care are o mare mobilitate și aplică principiul „lovește si fugi"', se poate disemina în rândul populației din zonă, poate beneficia de sprijin logistic din partea unor localnici etc”.
Comanda si controlul Forțelor Speciale sunt exercitate de șeful Statului Major General. Pentru conducerea operațională a Forțelor Speciale la nivelul SMG se constituie structura de comandă după un nivel specific.
Cooperarea Forțelor Speciale cu structurile de siguranță națională și cu cele de ordine publică este determinată de necesitatea sprijinirii oportune și eficiente a capacității de ripostă a acestor tone. Pentru rezolvarea unor probleme urgente, se organizează grupe operative alcătuite cu elemente din structurile altor instituții din domeniul siguranței naționale: S.R.I., S.I.E., S.P.P., S.T.S., M.A.I. pentru a coordona unitar Forțele Speciale.
Cooperarea dintre instituțiile de informații militare și cele civile, dintre toate acestea și forțele operative implicate ale armatei, fie la soluționarea unei crize, fie în perioada unei riposte graduale sau în cea a ripostei maxime, „se face pe baza unor planuri de cooperare întocmite din timp de pace, aprobate de cei în drept și care se actualizează conform situației concrete".
2.4. Măsuri de protecție împotriva acțiunilor teroriste în operație și în luptă
În stabilirea măsurilor de prevenire a atacurilor teroriste, trebuie avut în vedere câteva aspecte legate de posibilitățile de acțiune a teroriștilor pe timpul desfășurării acțiunilor militare directe între două părți beligerante și încadrarea juridică a acestor acțiuni. Este necesar să evidențiem aceste aspecte, deoarece unele din acțiunile așa-zis teroriste, nu pot fi calificate ca fiind teroriste, ele putând fi încadrate la acțiuni de luptă, sau șiretenii specifice acțiunilor de luptă.
2.4.1. Acțiuni ale forțelor pentru prevenirea atacurilor teroriste în formele de bază ale acțiunilor militare
Măsurile de protecție a trupelor specifice formelor de bază ale acțiunilor militare sunt necesare și suficiente și pentru prevenirea eventualelor atacuri teroriste, asupra dispozitivului trupelor proprii, asupra punctelor de comandă sau a punctelor de transmitere a datelor și informațiilor, asupra elementelor înaintate sau a celor de siguranță. Protecția forțelor si asigurarea operației se execută în scopul: „procurării datelor și informațiilor despre inamic; desfășurării și continuării activităților la nivelul de securitate stabilit; diminuării riscului creat de inamic și îndreptat împotriva acțiunilor, dispozitivelor, personalului, tehnicii de luptă și echipamentelor, pentru a permite conducerea și desfășurarea operațiilor conform planificării; menținerea unei stări de securitate și de încredere în cadrul forțelor proprii, creării condițiilor favorabile realizării în securitate a dispozitivului și intrării în acțiune a forțelor la timp și în mod organizat; desfășurării cu succes a operației în orice situație.”
Protecția forțelor împotriva elementelor teroriste, pe timpul operațiilor militare, se realizează prin: siguranță; protecția electronică; contracararea efectelor operațiilor psihologice; mascare; protecție genistică; protecție EOD; apărare CBRN; protecție împotriva sistemelor incendiare; protecția informaților; protecția medicală; protecția mediului; securitate și sănătate în muncă; activități de informare și relații publice; asigurare topogeodezică; asigurare hidro-meteorologică; asigurare cu resurse umane; evitarea fratricidului; asistență juridică și religioasă.
Siguranța presupune măsuri de supraveghere și avertizare pază și apărare nemijlocită a întregului dispozitiv, în scopul zădărnicirii oricăror încercări de a pătrunde în interiorul dispozitivului sau de a-l lovi cu IED pe direcțiile de acțiune a forțelor proprii sau ale inamicului, sau în punctele de comandă. Siguranța se realizează prin: siguranța nemijlocită, paza și apărarea punctelor de comandă, centrelor de comunicații și informatică și a altor obiective.
Protecția electronică se execută pentru a limita și neutraliza posibilitățile elementelor teroriste de a utiliza mijloacele electronice în scopul transmiterii datelor și informațiilor și pentru a proteja propriul sistem tehnic de transmitere a datelor și informațiilor la toate structurile de acțiune. Se realizează prin: mascarea și dezinformarea electronică, asigurarea capabilității electromagnetice a mijloacelor (sistemelor) electronic proprii, protecția împotriva bruiajului și contracararea focului adversarului prin descoperirea și interzicerea utilizării mijloacelor electronice ale acestuia, neutralizarea și distrugerea lor.
Dezvoltarea accentuată a tehnologiilor moderne de comunicații și transmitere a datelor, precum și ariilor de acoperire a internetului, determină luarea unor masuri suplimentare în ceea ce privește protecția electronică, prin includerea în sistemele de comunicații a mijloacelor de transmitere a datelor prin satelit și mijloacelor de interceptare și bruiaj a acestora. Se știe ca principalele atentate teroriste ale secolului XXI au fost planificate și conduse prin intermediul internetului și comunicațiilor prin satelit.
Contracararea acțiunilor psihologice presupune protejarea forțelor proprii și a populației din zona acțiunilor militare împotriva mesajelor ostile, sau de a reduce impactul acestora. Una din metodele utilizate de elementele teroriste în conflictele declarate contrateroriste, este utilizarea mass – mediei, pentru dezinformarea opiniei publice și pentru încercarea de a justifica terorile produse prin prezentarea distorsionată a falselor greșeli ale adversarului.
Contracararea efectelor acțiunilor psihologice ale inamicului se realizează prin pregătirea psihică a efectivelor, protejarea împotriva influențelor acțiunilor psihologice ale inamicului, influențarea psihologică a acestuia, asigurarea suportului psihologic al operațiilor de stabilitate și sprijin.
Apărarea CBRN (NBC) Rețelele teroriste, prin dezvoltarea unor activități nelegitime de achiziționare a armelor chimice sau chiar a unor focoase nucleare, ridică foarte mult standardele de protecție împotriva factorilor CBRN, prin luarea tuturor măsurilor de protecție, pe timpul desfășurării principalelor forme de acțiune militară. Măsuri de protecție a trupelor CBRN:
preventive: descoperirea posibilităților și intențiilor inamicului de a utiliza ADMCBRN și corelarea nivelului optim de protecție (NPI) cu acestea; pregătirea personalului pentru descoperirea indicilor de folosire a ADMCBRN; dotarea trupelor cu mijloace de protecție individuală și colectivă, corespunzătoare amenințărilor; pregătirea personalului pentru folosirea mijloacelor de protecție.
la descoperirea prezenței contaminării: avertizarea asupra contaminării și alarmarea trupelor; marcarea zonelor de teren contaminate și stabilirea itinerarelor de ocolire, decontaminarea itinerarelor.
la contaminarea trupelor: evacuarea trupelor; executarea decontaminării imediate și operaționale; evaluarea pierderilor și refacerea capacității de luptă.
Protecția informațiilor. Scurgerea de informații, privind operații într-o zonă de acțiune pot duce la planificarea și organizarea unor lovituri teroriste în punctele slabe ale dispozitivului sau în punctele de comandă sau de transmitere a datelor si informațiilor, cu efecte devastatoare asupra conducerii acțiunilor de lupta și asupra psihicului militarilor. Protecția informațiilor se realizează prin măsuri și acțiuni organizatorice, informaționale și tehnice adoptate și executate la unități, pentru respectarea regulilor de lucru în elaborarea și exploatarea documentelor de conducere și informare și a documentelor și materialelor de conducere în secret; păstrarea secretului asupra acțiunilor și activităților ce se desfășoară sau planificate, prin accesul limitat, autorizat și ierarhizat la date și informații; controlul și protecția informațiilor ce se transmit; disimularea informațională împotriva cercetării adversarului; penetrarea documentelor, materialelor, cifrurilor și codurilor adversarului.
Protecția medicală se pregătește și se desfășoară în scopul păstrării sănătății personalului și prevenirii apariției și răspândirii bolilor, acordării ajutorului medical, evacuării, spitalizării, tratamentului și recuperării răniților și bolnavilor, precum și pentru protecția personalului împotriva atacurilor teroriste cu mijloace CBRN sau de altă natură.
Protecția mediului se realizează în scopul păstrării echilibrului ecologic, prevenirii, evitării, limitării și combaterii riscurilor și amenințărilor la adresa mediului înconjurător, reconstrucției factorilor de mediu afectați de acțiunile teroriste. Protecția mediului cuprinde atât protejarea apelor, solului și atmosferei, cât și recuperarea în totalitate e deșeurilor, fiind organizată prin luarea în considerare a factorilor de risc și de amenințare la adresa mediului din zona de responsabilitate.
2.4.2. Protecția forțelor în operațiile de impunere și menținere a păcii împotriva actelor teroriste
Dacă în operațiile de bază ale acțiunilor militare riscul atentatelor teroriste asupra personalului și obiectivelor militare este diminuat de impermeabilitatea dispozitivului și caracteristicile acestuia, precum și a operațiilor în sine, ce nu permit pătrunderea elementelor teroriste, acestea fiind, de obicei, asimilate de o parte beligerantă, operațiile de impunere și menținere a păcii sunt supuse permanent riscului unor acțiuni teroriste, ceea ce determină luarea unor măsuri specifice de protecție a trupelor, obiectivelor și materialelor pe timpul îndeplinirii misiunilor în cadrul forțelor de stabilitate și sprijin. Operațiile de impunere și menținere a păcii fac parte din spectrul operațiilor de stabilitate, care sunt folosite pentru a ajuta autoritățile civile externe sau interne, atunci când se pregătesc sau răspund la crize și alte situații deosebite care depășesc posibilitățile acestora, prin asigurarea de sprijin, servicii, mijloace sau resurse specializate de bază, după caz.
Principalele misiuni specifice a unităților din compunerea Forțelor Terestre (FT) care execută operații impunere și menținere a păcii sunt: „observarea, monitorizarea și supervizarea zonelor de separație și a acțiunilor forțelor aflate în conflict; garantarea sau interzicerea libertății de mișcare; demobilizarea forțelor aflate în conflict; asistență militară, protecția obiectivelor vitale în cadrul zonelor de responsabilitate”. Mă voi referi, în continuare, la câteva din tehnicile care se impun a fi utilizate în scopul îndeplinirii obiectivelor misiunilor, în funcție de operația stabilită prin mandat: patrulările, punctele de control, acțiunea în postul de observare și escorta.
Posturile de observare (PO) sunt stabilite pentru a arăta prezența trupelor de menținere a păcii în zonă trupelor beligerante și populației și trebuie să monitorizeze toate activitățile din zonă. Pentru aceasta pot fi dispuse mai multe posturi între care se pot trimite patrule care trebuie să asigure acoperirea maximă a zonei care trebuie observată.
În PO se observă, verifică și raportează în permanență: date privitoare la deschiderea focului, a producerii unor acte ostile sau amenințări în raza de dispunere a postului de observare, date referitoare la traficul de personal și vehiculele ce intră și ies din zonă; despre descoperirea realizării de trafic cu materiale interzise, contrabandă, speculă, etc. Pentru executarea în bune condiții a activităților în postul de observare, trebuie avute în vedere o serie de măsuri de protecție a personalului. Astfel, se va urmări ca postul: să ofere posibilități de supraveghere și identificare de la distanță și din aer, să asigure protecția militarilor împotriva schijelor și a mijloacelor explozive, să fie înconjurate cu bariere protectoare, să fie prevăzute cu rețea de extensivă de sârmă ghimpată. În anexa nr.11 este reprezentat modelul unui post de observare care respectă condițiile ce se impun pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare personalului care acționează în zona lui.
Din posturile de observare se execută patrulări sau investigări, ori de câte ori se ordonă sau impune situația concretă din zona de responsabilitate. În postul de observare trebuie sa se mențină capacitatea maximă de reacție, pentru a respinge în orice moment un atac terorist.
Punctul de control trafic (PCT). Datorită faptului că misiunile din punctul control trafic se execută în zone cu comunicații rutiere cu trafic intens, măsurile de protecție vizează atât acțiuni pentru controlul autovehiculelor cât și al persoanelor. De aceea punctele control trafic se situează în poziții strategice, intersecții majore de drumuri, locuri obligatorii de trecere. Pentru blocarea sau încetinirea traficului, este necesară echiparea cu unelte necesare, iar pentru o recunoaștere amănunțită trebuie să aibă locuri speciale pentru verificare: rampe ridicate sau spații amenajate. Un alt aspect important îl reprezintă reprezintă cooperarea cu alte pucte control trafic sau posturi de observare fapt care cere ca PCT-ul să fie echipat cu mijloace pentru luarea legăturii. În cazul în care situația o impune, PCT-ul trebuie să poată fi rapid transformat pentru a se bloca drumul. Astfel, in scopul impiedicării trecerii neautorizate prin el, trebuie să aibă construite obstacole.
Măsurile de protecție devin eficiente atunci când au un suport informațional solid. Obținerea de informații din spațiul de acțiune va viza îndeosebi activitățile din zona de responsabilitate, monitorizarea traficului în PCT, evidența evenimentelor de încălcare a regulilor impuse de forțele care acționează în zonă.
În cazul în care are loc o răpire de către teroriști, se iau măsuri urgente, prin cooperare cu celelalte puncte de control. Astfel, se blochează toate PCT-urile, și se stabilesc circumstanțele în care a avut loc răpirea. Se transmit informații referitoare la răpitori, timp în care se stabilesc PCT mobile și se trimit patrule pentru căutarea răpitorilor.
Pentru realizarea unei protecții optime împotriva unor eventuale acțiuni teroriste a militarilor care își desfășoară activitatea în PCT, se au în vedere o serie de măsuri în ceea ce privește atât zona care înconjoară PCT, cât și pozițiile interioare de apărare. Astfel, în zona care înconjoară PCT se vor construi obstacole din sârmă ghimpată care trebuie plasată de-a lungul șoselei și în jurul perimetrului PCT pentru a preveni intrarea elementelor ostile în perimetru PCT. Pentru pentru încetinirea traficului sau pentru blocarea acestuia trebuie puse cel puțin câte 3 bariere mobile în ambele direcții ale șoselei : intrare-ieșire. O schemă a unui punct control trafic este prezentată în anexa nr.12.
În vederea realizării protecției interioare și circulare a PCT față de atacurile teroriste, pozițiile interioare pentru apărare cuprind: poziții defensive, poziții parțial acoperite pentru blindate, poziții pentru armamentul antitanc, mijloace diverse de avertizare dispuse împrejurul perimetrului PCT. Pentru protejarea personalului împotriva actelor teroriste se construiește buncărul de protecție.
Patrularea. Patrularea este o parte esențială a operațiunilor de menținere și impunere a păcii. Dacă sunt planificate și executate cu inteligență ele pot aduce importante avantaje acestor operații. Pentru a îndeplini misiunile cu succes, patrulele au nevoie de mare libertate de mișcare și observare. Succesul operațiunilor de patrulare necesită un antrenament viguros, cu militari bine motivați și antrenați, tactici flexibile, coordonare cu alte patrule .
Scopul principal al constituirii patrulelor îl reprezintă asigurarea zonei de responsabilitate (AOR) prin interzicerea infiltrărilor și prevenirea unor eventuale acțiuni treroriste. În acest sens, prin organizarea misiunilor de patrulare se urmărește: obținerea de informații judicioase, verificarea zonelor care nu pot fi supravegheate din posturile de observare, investigarea unor eventuale incidente, indicarea prezenței trupelor de menținere a păcii. Prin misiunile pe care le îndeplinesc, patrulele, au o mare importanță în prevenirea sau reducerea numărului de atentate teroriste care ar putea avea loc.
Datorită faptului că un număr mare de pierderi în teatrele de operații datorate acțiunilor teroriste s-a înregistrat în rândul militarilor care au participat la misiuni de patrulare, o importanță sporită o capătă măsurile de protecție care trebuie luate pe timpul unor astfel de acțiuni, în scopul inlăturării sau minimizării pe cât posibil a vulnerabilităților care ar putea constitui avantaje pentru teroriști. În acest sens, privind protecția personalului din cadrul patrulelor se iau de regulă în funcție de misiunea și mandatul misiunii măsuri privitoare la: organizarea judicioasă a patrulei, cu stabilirea în detaliu a itinerarului de patrulare, stabilirea clară a misiunilor și funcțiunilor în cadrul patrulei; studierea scenariilor de acțiune pentru fiecare incident probabil; luarea măsurilor de observare permanentă, pentru contracararea eventualelor acțiuni ale elementelor teroriste; păstrarea permanentă a legăturii radio cu postul de observare sau baza de plecare în patrulare; pregătirea armamentului și a muniției astfel încât să fie în permanență pregătite pentru utilizarea în caz de necesitate.
Escorta. Operațiile de escortare sunt destinate să protejeze transporturile proprii de personal, tehnică de luptă, echipamente, etc. în și din zonele de operații, precum și pentru însoțirea persoanelor care prin statut au dreptul la protecție (VIP-uri, corespondenți mass-media, reprezentanți ai organizațiilor internaționale, refugiați etc.).
Escortele diferă între ele în funcție de anumiți factori cum ar fi distanța pe care se deplasează și lungimea convoiului pe care îl escortează, precum și în funcție de ceea ce escortează.
În funcție de distanța de deplasare escortele pot fi:
escorte pe distanțe scurte;
escorte pe distanțe lungi.
În funcție de ceea ce se escortează acestea pot fi:
escorte de materiale ;
escorte de persoane.
Aceste operații trebuie planificate și conduse în mod asemănător operațiunilor tactice, fapt care face necesar luarea unor măsuri speciale de securitate și protecție împotriva unor eventuale acțiuni teroriste. Păstrarea secretului pe timpul planificării și transmiterii ordinelor și varientarea atât a rutelor de deplasare, cât și a programului ocupă un rol important în evitarea creării unor situații favorizante pentru eventualele intenții teroriste. Pe timpul deplasării sau al staționării se vor organiza elemente de securitate care să asigure flancurile, spatele și capul coloanelor, și se va pune accent pe coordonarea cu ajutorul aerian apropiat și ajutor cu foc pentru eventualitatea unei ambuscade. Totodată, în cazul unei ambuscade, se vor întocmi planuri imediate de acțiune și se vor utiliza rezerve și forțe de reacție rapidă. Se vor lua măsuri pentru siguranța comunicațiilor efectuate de către coloanele în mișcare și pentru realizarea unei bune legături între acestea și unitățile de sprijin, eșaloanele superioare și posibilele forțe armate ale țării gazdă.
Organizarea convoiului se va face în funcție de numărul de vehicule și de încărcătură. Dacă este necesar, mijloace blindate vor proteja convoiul: unul în față, unul în mijloc, unul înapoia convoiului. Pentru o realizarea unei protecții cât mai bune împotriva unor eventuale acțiuni teroriste, a ambuscadelor organizate de către aceștia, obstacolelor sau minelor se constituie în pază avansată un blindat greu, iar avangarda trebuie să circule la 3-5 km înaintea corpului principal al convoiului. Dacă există posibilitatea, este indicată cooperarea cu elicoptere pentru a verifica în avans zonele prin care trebuie să treacă convoiul.
Comandantul convoiului este responsabil de convoi. Înainte de plecare trebuie să instruiască toți membrii despre situația generală, posibile amenințări sau alte instrucțiuni speciale care trebuie să le însușească. El călătorește de obicei în a 2-a sau a 3-a mașină și trebuie să aibă cel puțin contact vizual cu ultima mașină din convoi, în mod ideal, având contact cu toate mașinile din convoi.
2.4.3. Importanța realizării protecției forțelor pe timpul deplasării și staționării
Deplasarea și staționarea sunt componente ale operațiilor intermediare, care reprezintă acțiunile desfășurate de forțele proprii înainte, pe timpul executării și după încheierea operațiilor de stabilitate.
Pe timpul când trupele se află în deplasare și staționare devin vulnerabile atacurilor teroriste, deoarece, acestea, în deplasare, sunt nevoite să treacă prin zone cu pericole, unde elementele teroriste au posibilitatea să lovească ușor coloana de marș. Pe timpul staționării, vulnerabilitatea la atacurile teroriste, crește datorită executării siguranței cu un număr restrâns de subunități, care trebuie sa îndeplinească misiunea de asigurare intr-un dispozitiv lărgit, care poate oferi posibilitatea infiltrării elementelor teroriste și acțiunii acestora în interiorul dispozitivului de staționare.
Pentru evitarea acestor situații, trupele aflate în deplasare trebuie să ia măsuri de siguranță privind planificarea și organizarea deplasării, evitând stabilirea haltelor în zonele care prezintă pericole în ceea ce privește eventualitatea unor atacuri teroriste. Un rol important în menținerea securității forțelor pe timpul deplasării îl are cunoașterea situației prin informarea permanentă asupra acțiunilor teroriste în zonele traversate de trupe, precum și respectarea strictă a ordinii de deplasare. Pentru realizarearea siguranței deplasării, de regulă, se destină elemente de siguranță în fața, spatele și flancurile coloanei de deplasare. Organizarea observării aeriene și terestre, precum și luarea unor măsuri suplimentare de siguranță la traversarea unor porțiuni periculoase sau a unor puncte obligate de trecere, întăresc măsurile de protecție a forțelor care se deplasează și oferă posibilitate de reacție oportună a elementelor destinate contracarării acțiunilor teroriste.
Pe timpul executării deplasării și în raioanele de staționare ale trupelor realizarea legăturilor de comunicare între elementele de dispozitiv devine o condiție esențială și obligatorie pentru prevenirea desfășurării unor acțiuni prin surprindere asupra forțelor principale.
Pentru prevenirea și înlăturarea urmărilor unor atacuri cu mijloace explozive sau cu mijloace CBRN în componența elementelor de siguranță se stabilesc elemente de cercetare și intervenție EOD și CBRN iar forțele sunt înzestrate cu mijloace individuale de protecție. De asemenea, în cadrul forțelor principale se prevăd mijloace de evacuare și reparare a tehnicii, mijloace de acordare a primului ajutor și evacuare a răniților.
Pentru evitarea infiltrării elementelor teroriste in dispozitivul de staționare și atacul acestuia cu mijloace explozive, se iau următoarele măsuri de siguranță: alegerea raionului de staționare într-o zonă care să nu fie clasificată cu pericole, și care să ofere protecție față de observarea aeriană și terestră; cercetarea minuțioasă a raionului de staționare, înainte de ocuparea acestuia; numirea unor pichete de pază care să care să poată executa siguranța circulară; organizarea patrulelor pentru cercetarea zonelor greu accesibile din teren, pe unde s-ar putea infiltra elementele teroriste; dispunerea subunităților în raionul de staționarea, care să permită o evacuare rapidă a trupelor, tehnicii și materialelor; luarea tuturor măsurilor de observare terestră și aeriană; amenajarea genistică care să asigure protecția trupelor împotriva mașinilor capcană, sau a mijloacelor de distrugere cu comandă de la distanță; stabilirea unui secret unic pentru elementele de siguranță.
2.5. O metodă statistică de determinare a măsurilor ce se impun pentru protecția forțelor împotriva acțiunilor teroriste
Pentru a concepe o analiză științifică a măsurilor ce se impun pentru protecția forțelor împotriva acțiunilor teroriste, este necesar un studiu interdisciplinar bazat pe instrumentele analitice de mare subtilitate oferite e sttistica matematică, în scopul descoperirii legii care acționează în acest domeniu. Statistica matematică ne arată cum se culeg, organizează, analizeză și interpretează datele referitoare la diferite fenomene, inclusiv la fenomenul militar, în scopul efectuării unor predicții legate de evoluția fenomenului pe care îl studiem. Unele metode statistice sunt aceleași pentru toate domeniile, inclusiv pentru cel militar, dar interpretarea valorilor poate fi diferită. „Există metode de alegere a datelor, de grupare și prelucrare a acestora, de verificare a ipotezelor și de determinare a unor posibile soluții de acțiune, în cazul de față a măsurilor ce se impun pentru protecția forțelor. Aceste metode fac parte din statistica descriptivă, care se ocupă cu determinarea unor valori referitoare la tendința centrală, la repartiția datelor, corelație și regresie”.
În continuare, ne-am propus să analizăm perioada postconflict a războiului din Irak (în perioada iulie 2003- mai 2007) din punct de vedere al pierderilor umane suferite de Armata S.U.A. pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. Aceste pierderi se datorează acțiunilor teroriste desfășurate asupra forțelor, iar studiul are la bază datele obținute din surse ale Departamentului de Apărare american. Această analiză este necesară pentru identificarea măsurilor ce se impun în scopul creșterii nivelului de protecție al forțelor și implicit al diminuării pierderilor suferite de acestea.
Pentru efectuarea analizei statistice, vom utiliza variabile aleatoare ca reprezentări cantitative ale fenomenului militar, asociind un număr fiecărui eveniment și populația statistică (mulțimea pierderilor suferite în perioada analizată).
Caracteristicile statistice (elementele populației statistice) pe care le-am considerat relevante, în cazul nostru, sunt următoarele:
raportul dintre pierderile suferite în timpul misiunilor de patrulare și escortare (Pm) și pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied) ;
raportul dintre pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied) și pierderile suferite în timpul atacurilor teroriste asupra bazelor militare și în timpul confruntărilor directe (Pcd).
Nu este deloc ușor să se obțină toate informațiile despre caracteristicile care ne interesează, pentru că nu putem efectua experimente de genul acțiunilor militare, pentru a putea lua probe succesive și suficiente de selectare în mod aleatoriu a acestora. Se cunosc două metode de selecție: selecția aleatoare cu înlocuire (selecția repetată) și selecția aleatoare fără înlocuire (selecția nerepetată). Pentru fiecare experiment trebuie trase concluzii sub forma inferenței statistice folosind diferite metode de inferență. Este vorba de condensarea informației statistice despre pierderile suferite pe timpul misiunilor. Condensarea informației se face cu ajutorul unor funcții măsurabile, dar foarte complicate. Aceste funcții măsurabile se numesc statistică, dar pentru a fi utilă în studiul nostru, statistica trebuie să fie și suficientă. În rezolvarea problemelor de inferențe statistică, se pot utiliza statistici pe baza unor momente de selecție. Pentru rezolvarea acestor probleme și a altora la fel de complicate, este nevoie de munca unui institut de cercetări statistice, fapt ce ne-a determinat să facem apel la o bază de date statistică obținută de pe site-ul Departamentului de Apărare al S.U.A. (www.globalsecurity.org) cu privire la evaluarea pierderilor suferite de armata S.U.A. în războiul din Irak. Folosim această bază de date (Anexa nr. 14) cu convingerea că rezultatele pe care le vom obține ne vor ajuta pentru stabilirea măsurilor de protecție a forțelor.
Baza de date, pe care am denumit-o ALPHA, cuprinde date ce indică pierderile înregistrate, grupate pe 6 categorii astfel:
misiuni de patrulare;
misiuni de escortare;
atacuri asupra bazelor militare;
atacuri cu dispozitive explozive improvizate (IED);
confruntări directe;
alte cauze.
Toate aceste date sunt grupate pe 48 de luni, începând cu luna iunie 2003 și până în mai 2007.
Utilizând baza de date ALPHA, nu mai este necesară parcurgerea unor etape ale studiului nostru statistic: explicitarea obiectivelor, delimitarea populației statistice, conceperea eșantionării, culegerea datelor pentru populația statistică (pentru un eșantion), înlăturarea unor date necorespunzătoare (aberante) și realizarea seriei statistice, respectiv gruparea datelor. Aceste etape au fost parcurse de cercetătorii americani și au fost efectuate într-o manieră profesionistă. Ca urmare, după ce am precizat caracteristicile de studiu, putem trece la utilizarea metodei regresiei și în primul rând la reprezentarea grafică și interpretarea datelor avute la dispoziție.
Fenomenele și procesele militare sunt rezultatul acțiunii unui mare număr de factori, unii esențiali, alții nesemnificativi, greu identificabili și măsurabili, dar a căror acțiune cumulată poate influența substanțial derularea acțiunilor militare. În aceste acțiuni se manifestă relații deterministe, dar și altele de tip statistic, descrise prin intermediul legilor statistice.
O primă etapă în analiza regresiei este reprezentarea grafică a variabilelor Pm și Pied. Astfel, în figura nr.1, este reprezentat raportul dintre pierderile suferite în timpul misiunilor de patrulare și escortare (Pm) și pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied). Din dispunerea punctelor, se poate aprecia intensitatea legăturii și sensul acesteia.
Metoda regresiei este întrebuințată la analiza unor legături ce determină manifestarea relațiilor cantitative între mărimile aleatoare (în cazul nostru mărimile Pm și Pied) ale unui proces aleatoriu, cum este și acțiunea militară. Teoria regresiei, ca parte a teoriei corelației, ajută la estimarea valorii luate de o variabilă Pied în funcție de valoarea variabilei Pm.
Între aceste variabile apare o legătura care poate fi exprimată printr-o funcție matematică numită ecuație de regresie. Analiza trendului din figura nr.1 ne indică o funcție monoton descrescătoare, de forma unei parabole, a cărei ecuație este de forma y=f(x), unde y= a+bx+cx². Aceasta este o regresie neliniară simplă, după modelul unei parabole. Din această analiză rezultă un raport invers proporțional între pierderile suferite în timpul misiunilor de patrulare și escortare și pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate. Din grafic se observă că acest raport a devenit tot mai evident pe măsura evoluției situației în timp. Acest raport invers proporțional poate fi interpretat în sensul necesității implementării unor măsuri suplimentare în ceea ce privește protecția împotriva dispozitivelor explozive improvizate.
Fig. nr. 1 Raportul dintre pierderile suferite în timpul misiunilor de patrulare și escortare (Pm) și pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied)
Interpretarea rezultatelor conduce la concluzia că pierderile datorate dispozitivelor explozive improvizate au valori mai mari, demonstrând riscurile și pericolelepe care acestea le reprezintă. Valorile Pied au fost în creștere în perioada analizată, ceea ce demonstrează că măsurile de protecție împotriva acestora nu au fost suficiente și bine realizate sau întrebuințarea mijloacelor explozive improvizate în acțiunile teroriste a crescut proporțional cu durata post-conflict.
Pentru prevenirea pierderiolor cauzate de mijloacele explozive improvizate se impun luarea unor măsuri pentru cunoașterea, descoperirea și anihilarea efectelor acestora, pregătirea unor specialiști în domeniu care să participe în cadrul misiunilor specifice de stabilitate.
Parcurgând aceeași algoritmi de calcul, am analizat regresia dintre pierderile suferite în timpul atacurilor teroriste asupra bazelor militare și în timpul confruntărilor directe (Pcd) și pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied).
Analiza trendului din figura nr.2 ne indică o funcție monoton descrescătoare, de forma unei parabole, asemănătoare cu cea analizată anterior. Această funcție este o regresie neliniară simplă, după modelul unei parabole. Din această analiză rezultă un raport invers proporțional între pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate și pierderile suferite în timpul atacurilor teroriste asupra bazelor militare și în timpul confruntărilor directe. Din grafic se observă că acest raport a devenit tot mai evident pe măsura evoluției situației în timp. Acest raport invers proporțional poate fi interpretat în sensul necesității implementării unor măsuri suplimentare în ceea ce privește protecția bazelor militare din teatrele de operații și a militarilor care participă la operațiile de stabilitate.
Fig. nr. 2 Raportul dintre pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied) și pierderile suferite în timpul atacurilor teroriste asupra bazelor militare și în timpul confruntărilor directe (Pcd)
Analiza statistică a raportului dintre pierderile suferite din cauza dispozitivelor explozive improvizate (Pied) și pierderile suferite în timpul atacurilor teroriste asupra bazelor militare și în timpul confruntărilor directe (Pcd), evoluția valorilor acestui raport conduce la ideea unei mai mari implicări a actului de conducere în pregătirea și executarea misiunilor. Totodată se impune luarea unor măsuri suplimentare de asigurare a acțiunilor de luptă în scopul micșorării pierderilor cauzate de contactul direct cu grupările teroriste. Siguranța nemijlocită în locurile de dispunere în bazele militare trebuie asigurată atât cu forțe militare, dar mai ales cu tehnologie modernă pentru combaterea amenințărilor teroriste.
Probabil că în viitor interesul grupărilor teroriste pentru armele chimice, biologice și dispozitivele radiologice va reprezenta noi factori de risc la adresa securității forței și acțiunii militare. Acest aspect va impune bineînțeles noi măsuri de protecție a forțelor, întărirea expertizei pentru dezvoltarea și realizarea unor tehnologii noi și mai performante de combatere a acțiunilor teroriste.
În domeniul asigurării protecției forțelor trebuie formulate și aplicate noi procedee și realizate capabilități pentru a împiedica și contracara acțiunile teroriste.
CAPITOLUL 3
ASPECTE ALE CONDUCERII ACȚIUNILOR DE COMBATERE A ACTELOR TERORISTE ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA FORȚELOR
„Un atac terorist nu are loc
în fiecare zi, dar poate avea
loc în orice moment.”
În actualele condiții în care își desfășoară activitatea structurile militare, conducerea militară prezintă o deosebită importanță, deoarece reprezintă unul din factorii de putere pentru obținerea succesului într-o posibilă confruntare cu elemente aparținând organizațiilor și grupărilor teroriste. În ultimă instanță conducerea este considerată o activitate esențială, specific umană, menită să coordoneze și să dirijeze, în cadrul unui sistem, forțele umane și resursele materiale aflate la dispoziție în vederea realizării unui scop bine definit pentru funcționalitatea optimă a sistemului din care fac parte și a acelora cu care interferează sau se intercondiționează.
Dicționarele și lexicoanele militare definesc conducerea forțelor ca fiind o “activitate prin care se asigură organizarea, coordonarea și îndrumarea permanentă a acțiunilor trupelor, în scopul însumării eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor de luptă”. Se excrcită de comandanți, ajutați de state majore potrivit competențe1or stabilite prin regulamente militare, ordinelor și dispozițiilor primite din partea eșaloanelor superioare. Este o activitate complexă, care pretinde temeinice cunoștințe profesionale, experiență și înalte măsuri morale. Conducerea trupelor trebuie să se sprijine pe principiile conducerii, să realizeze eficient funcțiile de prevedere, organizare, decizie, planificare, comandă, coordonare și control, să utilizeze tehnicile moderne de calcul, să asigure valorificarea deplină a factorului uman în acțiunile de luptă.
În condițiile războiului modern, conducerea trupelor trebuie să se caracterizeze prin continuitate, cunoașterea temeinică a situației, îmbinarea centralizării conducerii la nivel strategic cu autonornia relativă a conducerii la nivel tactic, capacitatea de a lua decizii juste în timp scurt, fermitate și suplețe, inițiativă, păstrarea secretului. Conducerea categoriilor de forțe destinate combaterii acțiunilor terorist-diversioniste pe teritoriul național reprezintă un domeniu nou al strategiei naționale în etapa actuală.
La nivelul categoriilor de forțe ale armatei, comandamentelor operaționale ale categoriilor de forțe se constituie Grupe de Conducere Antiteroriste. Conducerea nemijlocită a intervenției antiteroriste sau ripostei contrateroriste se exercită de comandantul dispozitivului de acțiune, conform planului aprobat. Acesta este comandant unic și are în subordine operativă toate forțele participante la misiune indiferent de proveniența acestora. Pentru conducerea structurilor carc fac parte din dispozitivul de acțiune, în funcție de specific, misiune și dinamica situației operative, se pot constitui, în baza deciziei comandantului grupei de Conducere Antiteroristă, următoarele puncte de comandă: un punct de comandă de bază, activat prin funcționarea Grupei de Conducere Antiteroriste în special destinat, pus la dispoziție de Centrul Operațional de Conducere Militară și în spațiile de lucru aparținând Direcției Operației; punct de comandă înaintat organizat la ordin, în cadrul dispozitivului de acțiune; punctul de comandă al comandantului dispozitivului de acțiune. Pentru conducerea forțelor destinate combaterii terorismului trebuie să se aibă în vedere: organizarea și coordonarea permanentă a tuturor activităților desfășurate de către forțele participante: concentrarea eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor încredințate; adaptarea continuă a planurilor de acțiune, potrivit evoluției situației operativ-strategice: coordonarca acțiunilor forțelor implicate în realizarea planului de acțiune.
Concomitent cu conducerea acțiunilor antiteroriste, desfășurate conform planului de acțiune, sunt identificate și estimate posibile noi acțiuni ale elementelor teroriste, acționându-se, în principal pentru obținerea, analizarea și exploatarea operativă a datelor și informațiilor referitoare la situația operativă specifică; luarea deciziei privind executarea intervenției antiteroriste și precizarea acesteia celor implicați în procesul de planificare; asigurarea acțiunilor și protecția efectivelor, organizarea judicioasă și funcționarea sistemului de comunicații; coordonarea și controlul acțiunii forțelor; organizarea și menținerea unei cooperări eficiente și continue între forțele participante.
O conducere eficientă a forțelor, în operațiile antiteroriste, poate avea loc “ numai în cazul creării condițiilor de securitate a personalului, tehnicii și sistemului împotriva elementelor teroriste și a altor factori perturbatori, iar aceasta se va realiza prin asigurarea eficientă a misiunilor și protecției acestora”. Planificarea se materializează în toate funcțiile conducerii prin măsuri concrete ce vizează atât forțele participante la acțiune cât și populația din zona de acțiune.
3.1. Planificarea pentru combaterea acțiunilor teroriste
Planificarea acțiunilor în scopul combaterii diverselor posibilități de acțiune ale teroriștilor, respectă regulile și fazele planificării oricărei acțiuni militare desfășurate de forțele militare. Combaterea terorismului prezintă două subcomponente majore: antiterorismul și contraterorismul. Pe timp de pace forțele armate combat terorismul în primul rând prin antiterorism – măsuri de apărare pasivă pentru a reduce vulnerabilitatea față de terorism. Antiterorismul este o formă de protecție a forțelor și de aceea responsabilitatea pentru aceasta revine comandanților la nivelele. Antiterorismul completează contraterorismul, care reprezintă o gamă de măsuri ofensive luate pentru a preveni, descuraja și răspunde la teroriste.
Datorită complexității acțiunilor precum și a faptului că la operații participă mai multe categorii de forțe, planificarea acțiunilor trebuie să respecte criteriile de flexibilitate și adaptabilitate impuse de cursul acțiunilor de luptă.
Pregătirea oricărei acțiuni militare "presupune un ansamblu de activități și măsuri ce se execută de către comandamente și forțele subordonate pentru conceperea și planificarea acțiunii, organizarea asigurării acțiunilor, protecției trupelor și logisticii, aducerea forțelor și mijloacelor la capacitatea de luptă necesară și în dispozitivele optime, realizarea coordonării permanent a marilor unități și unităților, precum și a cooperării neîntrerupte a acestora pentru îndeplinirea misiunilor comune”. Planificarea acțiunilor militare de intervenție antiteroristă, indiferent unde se vor desfășura acestea, în zona de luptă sau de represalii, este un proces coordonat de către comandant pentru stabilirea modului optim de îndeplinire a misiunilor deduse de acesta, în cadrul planificării deliberate, sau a misiunilor ordonate, în cazul planificării de executare. În urma etapei de planificare trebuie să rezulte cu claritate obiectivele care trebuie îndeplinite incadrarea în spațiu și timp ale acțiunilor, resursele alocate, formele și procedeele acțiunilor militare utilizate. În procesul de planificare a acțiunilor, din punctul de vedere al protecției forțelor, o mare importanță o are pregărirea informativă a câmpului de luptă (Anexa nr. 15).
Planificarea acțiunilor de combatere a actelor teroriste constituie componenta de bază a pregătirii acesteia și presupune mai mai multe etape cum ar fi:
inițierea planificării;
orientarea personalului implicat în procesul de planificare;
elaborarea concepției operației;
elaborarea planului operației;
reanalizarea planului operației:
elaborarea planurilor de sprijin ale operației”.
Inițierea procesului de planificare revine comandantului și are la bază ordinul de operație primit de la eșalonul superior sau din proprie inițiativă, pe baza misiunii deduse personal. În cadrul acestei activități comandantul și Statul său Major, în cadrul analizei factorilor MIFT-C ( misiune, inamic, forțe proprii, teren, civili), trebuie să ia în considerare posibilele acțiuni teroriste îndreptate asupra forțelor sau asupra viitoarelor acțiuni ce urmează a fi desfășurate. Analiza riscului este deosebit de importantă pentru prevederea măsurilor imediate ce se impun în vederea declanșării procesului de planificare. “Inițierea planificării cuprinde de regulă: însușirea misiunii primate sau aprofundarea celei deduse, elaborarea principalelor probleme pentru planificare”. Inițierea planificării declanșează doar planificarea, nu și execuția operației, după cum se poate remarca în Anexa nr. 16.
După însușirea și aprofundarea misiunii, se declanșează activitatea de orientare a personalului. Pe timpul orientării, personalul implicat va fi informat asupra principalelor elemente conceptuale ale eșalonului superior privind măsuri antiteroriste și a modalităților de protecție a forțelor și a obiectivelor din responsabilitate împotriva unor astfel de acțiuni. După cum bine se știe eficiența acestei etape de planificare presupune înțelegerea corectă a cadrului general de desfășurare a acțiunilor precum și a ideilor de bază ale comandantului privind realizarea scopurilor propuse.
Elaborarea concepției acțiunilor , anexa nr. 17 este o altă etapă a procedurilor de conducere a forțelor. Pe baza îndrumării comandantului, statul major elaborează concepția, folosind concluziile planificărilor rezultate în urma analizei situației (estimărilor compartimentelor/planificărilor). Elaborarea concepției acțiunii se bazează pe analiza cuprinzătoare și logică a situației și pe analiza comparativă a unui număr variabil de cursuri. Activităție desfășurate în această etapă sunt:
analiza situației;
elaborarea cursurilor operației;
alegerea cursului optim al operației;
precizarea deciziei;
redactarea și prezentarea concepției operației pentru aprobare.
Pe timpul elaborării concepției acțiunilor planificatorii vor ține cont de existența pericolului desfășurării unor acțiuni teroriste și vor include în procesul de elaborare al concepției evaluări concrete care să conducă spre măsuri realizabile de evitare a apariției momentelor critice cauzate de asemenea tipuri de acțiuni.
Pe timpul analizei situației se studiază datele despre formațiunile teroriste din zona acțiunilor de luptă, capacitatea forțelor proprii de a reacționa împotriva acțiunilor teroriste, terenul ( zona) în care s-a semnalat prezența elementelor teroriste. La analiza grupărilor teroriste se va avea în vedere determinarea valorii acestora, posibilități de acțiune în timp și spațiu, posibilitatea înterbuințării de către aceștia a unor mijloace de atac neconvenționale. Pentru detalierea și previzionarea eventualelor acțiuni teroriste se vor întrebuința atât informațiile disponibile cât și cele procurate din diferite surse.
La analiza forțelor proprii se va aprecia capacitatea combativă a forțelor special destinate pentru a acționa împotriva elementelor teroriste. De asemenea se vor avea în vedere măsuri de protecție a trupelor, de asigurare logistică specifică realizării obiectivelor propuse pentru contracararea acțiunilor teroriste.
Analiza zonei de desfășurare a operației militare presupune identificarea locurilor posibile de dispunere a grupărilor teroriste, modul în care terenul, condițiile de timp și starea vremii avantajează sau dezavantajează realizarea unor atacuri teroriste. De asemenea, la analiza terenului se vor identifica: posibilitatea protejării surselor și resurselor din zonă expuse unui eventual control din partea teroriștilor; numărul și caracteristicile localităților și obiectivelor industriale; lucrările de hiroameliorații și hidrotehnice, caracteristicile căilor de comunicație; punctele decisive în desfășurarea forțelor proprii, precum și cele care reprezintă interes pentru grupările teroriste.
Concluziile rezultate în urma analizei situației constituie baza estimărilor pentru cunoașterea și evaluarea variantelor posibile și probabile de curs al operației militare.
Această etapă cuprinde în mod obligatoriu următoarele activități: elaborarea cursului acțiunii; selectarea cursului optim de acțiune; precizarea deciziei comandantului. Un curs al acțiunilor probabile este o opțiune posibilă a fi adoptată de comandant pentru executarea misiunii. La început acest curs se realizează în termeni generali și se completează ulterior cu detalii, determinate pe timpul analizei acestuia. Elaborarea cursurilor operației are la bază analiza misiunii și estimările compartimentelor din comandament și ale comandanților unităților de sprijin, și sunt prezentate în anexa nr.18. Majoritatea specialiștilor militari apreciază că se pot întocmi două sau mai multe cursuri ale acțiunii militare, în funcție de situație.
Elaborarea planului de operații reprezintă o etapă importantă în procesul de planificare a acțiunilor de combatere a terorismului , având la bază concepția acțiunii aprobată de eșalonul superior. Această activitate presupune detalierea concepției: planificarea întrebuințării forțelor; planificarea sprijinului operației și protecției forțelor; planificarea sprijinului logistic; planificarea deplasărilor;
În cadrul concepției operației, care reprezintă decizia comandantului în mod obligatoriu se vor regăsi atât informații și aprecieri privind posibilele atacuri teroriste cât și măsuri ce se impun a fi luate pentru înlăturarea acestora în vederea menținerii cursului optim al acțiunii propuse.
În planificarea operației se va avea în vedere repartiția unor subunități destinate contracarării acțiunilor teroriste cărora li se vor preciza și misiuni concrete pentru asigurarea protecției forțelor care acționează pentru îndeplinirea misiunilor principale. Forțele destinate acestor tipuri de misiuni li se vor preciza elementele esențiale ale planificării sprijinului logistic, acestea constituind baza unor misiuni specifice de protecție a transporturilor, a asigurării comunicațiilor, a siguranței unor obiective etc.. Pe lângă măsurile stabilite de către comandant pentru asigurarea operațiilor și protecția forțelor vor fi incluse activități specifice de cercetare, siguranță și protecția informațiilor care să fie aplicate la specificul acțiunilor teroriste preconizate.
Toate aceste măsuri prevăzute pentru contracararea acțiunilor teroriste și protecția forțelor se materializează atât în planul de operații cât și în ordinul de operații și în ordinele anexă.
3.2. Importanța organizării pentru realizarea măsurilor de protecție a forțelor împotriva atacurilor teroriste
Între activitățile principale pentru pregătirea acțiunilor de intervenție se află și organizarea acțiunilor forțelor. Organizarea unei structuri militare include totalitatea activităților menite să asigure juxtapunerea părților sistemului forței în vederea unei acționări coerente a acesteia, astfel încât să contribuie eficient la realizarea obiectivelor planificate. O altă definiție din literatura de specialitate spune că: “ Prin organizare se stebilesc elementele componente ale sistemului, variabilele care definesc aceste elemente și sistemul în ansamblu, precum și legăturile dintre elementele respective în cadrul sistemului și între acesta și alte sisteme.” Așadar procesul de organizare a acțiunilor forțelor de intervenție antiteroristă presupune transmiterea misiunilor către subordonați, precum și realizarea măsurilor care să ducă la îndeplinirea prevederilor din plan. Căile prin care se realizează organizarea ca funcție a conducerii reprezintă un ansamblu de activități și acțiuni întreprinse în vederea utilizării cu maximum de eficiență a resurselor de orice natură pe care le are un sistem și pentru corelarea activităților în realizarea scopului propus.
“Structura organizatorică a unităților, marilor unități sau grupărilor de forțe este definită printr-un set de compartimente ce execută sarcini stabile repartizate pe subcompartimente și persoane și printr-o rețea de legături de comandă și rapoarte între aceste elemente, caracteristică organizației militare”. Structura organizatorică reprezintă un factor major în asigurarea performanței forțelor aflate la dispoziție. O structură corectă, adecvată îndeplinirii unei misiuni contribuie la atingerea obiectivelor și la îndeplinirea misiunilor. De aici derivă importanța deosebită pe care o au forțele destinate contracarării acțiunilot teroriste , în ceea ce privește realizarea măsurilor de protecție a forțelor împotriva eventualelor atacuri teroriste.
Modalitățile de transmitere a ordinelor și dispozițiunilor la subordonați depind de timpul avut la dispoziție pentru pregătirea acțiunilor de intervenție, caracteristicile situației informativ-operative și mijloacele de legătură cu aceștia.
În situația în care timpul de pregătire a acțiunilor de luptă este scurt, se va adopta procedeul de transmitere succesivă a misiunilor, pe măsura elaborării planului și stabilirii elementelor de bază ale acestuia. Indiferent de procedeul și mijlocul folosit pentru transmiterea ordinelor și dispozițiunilor de luptă, în final acestea vor trebui să ajungă în formă scrisă la subordonați. Pentru transmiterea misiunilor se vor folosi, în principiu, următoarele tipuri de ordine: ordinul preliminar, ordinul de operație, ordinul grafic, ordinul frgmentar și ordinul logistic – administrativ. Indiferent de tipul ordinului, acestea vor conține referiri succinte sau detaliate privind pericolul acțiunilor teroriste și măsurile ce se impun pentru asigurarea cadrului optim de îndeplinire a misiunilor de luptă principale.
Organizarea pentru realizarea măsurilor de protecție a forțelor și a asigurării acțiunilor împotriva atacurilor teroriste se realizează prin măsuri și acțiuni specifice.
Asigurarea acțiunilor antiteroriste și protecția efectivelor constituie ansamblul de măsuri și acțiuni, desfășurate continuu și într-o concepție unitară, de către forțele participante și la toate eșaloanele, destinate obținerii datelor necesare și creării condițiilor de securitate a personalului, tehnicii și sistemelor împotriva acțiunilor teroriste și altor factori perturbatori, executate în scopul menținerii capacității de luptă și îndeplinirii misiunilor primite”. Pe dimensiunea combaterii terorismului, organizarea protecției se execută la toate eșaloanele, în orice situație în cadrul operației antiteroriste, conținutul și modul de realizare a acestora diferind în funcție de natura și valoarea forțelor și mijloacelor, de acțiunile acestora și de condițiile în care ele au loc. În acest caz asigurarea acțiunilor și protecția forțelor se realizează prin măsuri și acțiuni specifice pe linie de: cercetare; siguranță nemijlocită; protecție electronică; protecție psihologică; protecția informațiilor; protecția contrainformativă; protecție Explosive Ordnance Disposal (EOD); protecție Chemical Biological Radiological Nuclear- mijloace chimice, biologice, rediologice și nucleare (CBRN); asigurare medicală; evitarea fraticidului; asistență juridică; asistență pe linia informării publice/ comunicării media.
Organizarea activităților, în cadrul operației militare, are rol catalizator, asigură echilibrul între concepția operației și acțiune prin precizarea și determinarea misiunilor ce revin fiecărui element de dispozitiv, modalitățile de acțiune reciprocă și modalitățile de acțiune reciprocă a elementelor sistemului. Aceasta implică asigurarea funcționării ireproșabile a tuturor componentelor forței, precizarea modului în care trebuie să se desfășoare activitatea de grup. Organizarea necorespunzătoare a activităților (ordine neclare, încărcate cu date, dispersia timpului, misiunea eșalonului superior neînțeleasă etc.) duce la apariția de moment critice.
3.3. Coordonarea- cerință esențială în aplicarea măsurilor de protecție a forțelor
Ideea centrală a conducerii forțelor constă în realizarea eficientă a activităților sistemului. Coordonarea este expresia dialectică a acțiunilor militare prin care se armonizează și sincronizează acțiunea conform concepției operației. Coordonarea constă într-un sistem de identificare a problemelor care semnalează comandantului când este necesar să intervină în sprijinul subordonaților, în scopul sincronizării acțiunilor, al corelării efortului, armonizării diferențelor și al infonnării reciproce. Rolul coordonării este de a menține, păstra și perfecționa starea și capacitatea de funcționare a sistemului forței (atât cel condus, cât și cel conducător) precum și a tuturor relațiilor dintre ele.
În vederea realizării protecției forțelor împotriva acțiunilor teroriste coordonarea capătă dimensiuni specifice și o importanță deosebită pentru evitarea unor eventuale moment critice în acțiunea forțelor.
Coordonarea forțelor destinate pentru desfășurarea acțiunilor antiteroriste și a celor contrateroriste se realizează pe secvențe ale operației, pe direcții sau pe misiuni și constă în stabilirea :
forțelor și a mijloacelor participante;
misiunii în timp și spațiu pentru fiecare element participant;
modalități de informare oportună;
O bună coordonare se realizează printr-o bună cooperare între forțe, bazată pe o planificare riguroasă, pe emiterea la timp a ordinelor, respectarea strictă a planurilor. Așadar, cooperarea este "activitatea prin care se asigură coordonarea acțiunilor tuturor forțelor participante la acțiune, în timp, spațiu și pe misiuni, în scopul concentrării și însumării eforturilor acestora pentru îndeplinirea unei misiuni comune”. Cooperarea se organizează în folosul forțelor care îndeplinesc misiunea principală, prin măsuri menite să-i asigure menținerea și refacerea, în caz de întrerupere, pe întreaga durată de desfășurare. Cooperarea pe timpul pregătirii și desfășurării acțiunilor antiteroriste se va realiza între forțele destinate pentru acțiunile antiteroriste și contrateroriste, între acestea și elementele care sprijină acțiunile lor.
În cazul acțiunilor de prevenire, scopurile cooperării se concretizează și se completează, astfel: executarea unui schimb operativ și sistematic de date și informații despre organizațiile și elementele teroriste, mișcarea și intențiile acestora, obiectivele vizate etc.; realizarea legăturii sigure și a informării reciproce neîntrerupte cu (între) toate unitățile și structurile cu care se cooperează (în primul rând cu cele cu pondere mare în lupta contra terorismului).
Pe timpul pregătirii acțiunilor antiteroriste, în cadrul cooperării se va urmări:
înțelegerea unitară a misiunilor, scopului și concepției activităților informativ operative și acțiunilor de luptă;
cunoașterea de către forțele participante a momentelor, variantelor, etapelor de acțiune cât și a modului de îndeplinire a acestora;
existența unor legături neîntrerupte și informarea reciprocă asupra problemelor de interes comun. În urma organizării cooperării, între toate categoriile de forțe participante se vor întocmi o serie de documente: planuri de cooperare, convenții, planuri de măsuri speciale sau comune rezultate din problemele informative date în competență, ordine speciale de misiune etc.
Pe timpul desfășurării acțiunilor antiteroriste, pentru a menține o cooperare neîntreruptă, comandantul trebuie să urmărească dacă acțiunile se încadrează în modelul stabilit, adaptându-le și completându-le în raport cu schimbările survenite. Realizarea cooperării în lupta antiteroristă are la bază norme, reguli, precizări și presupune mai multe etape de parcurs. Etapele realizării cooperării sunt următoarele: pregătirea, organizarea, aplicarea, menținerea și refacerea acesteia.
pregătirea cooperării cuprinde activitățile care se desfășoară concomitent cu elaborarea deciziei și se referă la stabilirea cadrului organizatoric necesar realizării ei: stabilirea problemelor și misiunilor de cooperare; elaborarea scenariilor și variantelor de acțiune; identificarea forțelor și mijloacelor participante; stabilirea locului, duratei și participanților; propuneri pentru metodologia organizării cooperării; Întocmirea unor documente de conducere ;
organizarea cooperării constă în prezentarea, înțelegerea ori precizarea următoarelor aspecte: misiunea și problemele de cooperare; participanții la acțiunea comună; cadrul strategic sau tactic probabil; cadrul concret de acțiune al fiecărui participant; nivelul de realizare a conducerii forțelor și mijloacelor.
transpunerea în practică a cooperării cuprinde defalcarea fiecărei misiuni și probleme în parte, de către toți participanții, și formularea unor misiuni corespunzătoare forțelor și mijloacelor angajate în acțiunile analizate. Totodată, se organizează sistemul legăturilor necesare și se definitivează documentele de conducere a acțiunilor antiteroriste. Se implementează rezultatele fazei anterioare și planificarea în detaliu a acțiunilor desfășurate în comun de forțe și mijloace diferite.
menținerea cooperării are la bază rezolvarea a trei aspecte: schimbul de informații – pentru care sunt necesare legături de comunicații specializate (de cooperare) și schimbul de reprezentanți între structurile ale căror forțe și mijloace din subordine cooperează, aplicarea metodei de conducere "prin excepție"- intervenția organului de conducere numai la nevoie sau când este solicitat și aplicarea de corective în transpunerea în practică a problemelor de cooperare, datorită ftuidității deosebite a caracteristici lor situației operative strategice sau tactice și a parametrilor acțiunilor antiteroriste.
reorganizarea cooperării poate fi impusă de producerea unor grave disfuncții în sistemul de conducere sau din motive generate de schimbarea neașteptată a conținutului situației operative. Factorii de succes pentru reorganizarea cooperării sunt: viteza de reacție a organului de conducere care coordonează acțiunile de luptă; capacitatea de adaptare a fiecărui participant la noile caracteristici ale situației operative.
În mod concret, realizarea cooperării, prin parcurgerea fazelor analizate, evidențiază intense activități și o multitudine de acțiuni pentru realizarea practică a cooperării, așa cum a fost ea organizată. Menținerea cooperării pe timpul ducerii acțiunilor reprezintă o sarcină deosebită în activitatea de comandament întrucât pe timpul desfășurării luptei intervin deseori schimburi care fie că o dezorganizează, fie că impun modificări la planurile inițiale.
Calitatea coordonării și robustețea mecanismului de coordonare asigură succesul acțiunii, concomitent cu desfășurarea de acțiuni care să creeze momente critice inamicului. “Organizarea și menținerea cooperării între toate forțele au o importanță deosebită, întrucât, ca principiu de bază al luptei moderne și ca element de comandă-coordonare, asigură pregătirea în comun a acestora în timp de pace, într-o concepție unitară, potrivit planului de acțiune”. Integrarea în structurile euroatlantice va impune o îmbunătățire substanțială a cooperării în domeniul schimbului de informații și luptei antiteroriste.
CAPITOLUL 4
IMPORTANȚA MODELĂRII ȘI SIMULĂRII PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE PROTECȚIE AL FORȚEI ÎMPOTRIVA ACȚIUNILOR TERORISTE
Serious research and development efforts are required to produce technologies, strategies, organizations, and trained personnel who can go into failed states, work with the allies and friends, and promote the political and economic reforms that will meet popular needs and reduce the sources of terrorism and conflict.
WESLEY CLARK,
Winning Modern Wars
În ultimii ani, datorită dezvoltării impetuoase a tehnicii electronice de calcul și a îmbunătățirii continue a performanțelor acesteia, a început să se afirme o nouă metodă de analiză și studiu a luptei armate și anume simularea. Această metodă vizează determinarea prin încercări statistice, cu ajutorul calculatorului electronic, a celor mai raționale variante de întrebuințare în luptă a forțelor umane și a mijloacelor, urmând ca rezultatele să fie puse la dispoziția factorilor de decizie în vederea luării hotărârii. În comparație cu metodele analitice pentru fundamentarea deciziilor, rigurozitatea și utilitatea metodei simulării apar evidente dacă ținem seama de faptul că aceasta poate lua în considerare atât datele semnificative ale situației supuse analizei, cât și principalii factori aleatori ce pot apărea în desfășurarea luptei.
Folosirea și cunoașterea metodelor moderne de lucru reprezintă o acțiune care necesită modificări ale concepției și ale deprinderilor profesionale, contribuind în mod decisiv la fundamentarea optimă a deciziilor. Metoda simulării face parte integrantă din procesul de modelare matematică a acțiunilor de luptă. Progresele spectaculoase obținute în sfera informaticii, a elaborării sistemelor de conducere cu mijloace automate ca și succesele modelării matematice a unor activități de stat major au atras atenția asupra avantajelor metodei simulării.
4.1. Considerații privind modelarea și simularea în acțiunea militară
Atingerea standardelor de interoperabilitate cu structurile militare NATO reprezintă end-state-ul modelării și simulării (M&S). Îndeplinirea acestui obiectiv presupune eficientizarea metodelor și tehnicilor de pregătire.
Opțiunea de integrare în structurile euroatlantice impune îndeplinirea unor criterii pentru realizarea interoperabilității în plan organizațional, procedural și tehnic. „Abordarea instituționalizată a domeniului modelării și simulării (M&S) în țările membre NATO a condus la realizarea și întrebuințareaunor simulări și simulatoare capabile să acopere necesitățile de analiză și instruire la toate eșaloanele. Obiectivul general al structurilor din Ministerul Apărării, Statul Major General și Statele Majore ale categoriilor de forțe ale armatei este realizarea unui mediu unic, integrat, unitar și valid din punct de vedere operațional care să sprijine desfășurarea tuturor activităților militare”.Una din condițiile de bază ale existenței acestui mediu integrat oreprezintă standardizarea modelelor, simulărilor, procedurilor, algoritmilor, tehnicilor și a tuturor celorlalte aspecte ale M&S. Pentru a asigura o maximă utilitate, flexibilitate și eficiență, acest mediu va fi constituit din componente accesibile, refolosibile, care vor interopera prin intermediul unei arhitecturi de sistem deschis.
Standardul utilizat pentru colectarea și valorificarea lecțiilor învățate la exercițiile prin simulare (SIMEX) este cunoscut sub denumirea de: „Battle Field Operating Systems“. În acesta sunt cuprinse elemente ale sistemului de pregătire și ducere a acțiunilor de luptă ca: informații generale, manevră de forță și mijloace, sprijin de foc, apărare antiaeriană, mobilitate/contramobilitate/ supraviețuire, suport logistic, comandă și control.
Model, simulare, domenii de aplicabilitate. Modelul este o reprezentare fizică, matematică sau logică a unui sistem, entitate, fenomen sau proces. Simularea este evoluția în timp a unui model. NATO clasifică simulările în trei categorii:
a) simulare reală: o simulare în care oameni reali operează sisteme reale;
b) simulare virtuală: o simulare în care oameni reali operează sisteme simulate. Simulările virtuale joacă un rol central prin exersarea deprinderilor motrice și de control, deprinderilor decizionale sau deprinderilor de comunicare;
c) simulare constructivă: simulări în care oameni simulați operează sisteme simulate. Oamenii reali furnizează intrările pentru aceste simulări, dar nu sunt implicate în stabilirea ieșirilor procesului de simulare.
Rolul principal al instrumentelor de M&S în procesul de instruire este de a reproduce condițiile câmpului de luptă cât mai realist posibil și cu costuri reduse, comparative cu procedeele clasice de instruire. În figura urmăroare este prezentat ciclul de antrenare prin simulare.
Fig. nr. 3 Ciclul de antranare prin modelare și simulare
Din punctul de vedere al simulării, acțiunile de luptă reprezintă sisteme ce trec dintr-o stare în alta într-un interval de timp dat, elementele sistemului fiind reprezentate de forțele umane și mijloacele de luptă corespunzătoare acțiunii analizate. Drept modele matematice folosite pentru formalizarea acțiunii factorilor ce intervin pe timpul desfășurării acțiunilor de luptă se folosesc evenimente sau mărimi aleatoare realizate cu ajutorul calculatorului și care constau în generarea și interpretarea unor astfel de numere. Simularea constă deci în compararea valorii unui număr aleator generat printr-un procedeu oarecare cu mărimile probabilităților de producere a fenomenului analizat. În acest fel, pe lângă faptul că simularea ne oferă rezultate ale acțiunilor de luptă care înglobează și influența unei multitudini de factori aleatori luați în considerare, ea permite studiul luptei în dinamică, devenind astfel un instrument modern și util de antrenare a statelor majore in activitatea de conducere a trupelor în luptă, în condiții cît mai apropiate de realitatea câmpului tactic.
Ca orice metodă statistică simularea prezintă pe lângă avantaje evidente unele dezavantaje generate de faptul că rezultatele obținute poartă amprenta caracterului particular, dependent de valoarea datelor inițiale. Acceptarea modelării ca metodă de lucru în activitatea statelor majore va contribui și mai mult la dezvoltarea cercetărilor fundamentale și aplicative care să cuprindă o problematică cu o largă rază de acțiune. Utilitatea metodei rezultă din posibilitățile certe ce le oferă pentru uniformizarea documentației și sporirea gradului de veridicitate a concluziilor necesare fundamentării concepției de folosire în acțiunile militare a forțelor, reducerii timpului necesar pregătirii și luării deciziei, antrenării comandanților și statelor majore în conducerea trupelor, în condițiile influenței factorilor aleatori asupra posibilităților de întrebuințare în luptă a diferitelor categorii de armament și tehnică.
Modelele de simulare sunt concepute pentru a răspunde problemelor cu care se confruntă statele majore pe timpul analizei situației tactice concrete și a pregătirii documentării necesare în vederea luării deciziei de către comandanți și permit totodată și rezolvarea altor situații în funcție de anumite elemente noi ce pot apărea în legătură cu inamicul sau forțele proprii.
Succesul în acțiunea militară depinde de aplicarea în practică a cerințelor principiilor luptei armate și materializarea lor, a teoriei și practicii formelor de luptă sau de operații și a procedeelor de execuție de către categoriile de forțe participante la misiune. Din nevoia de rigoare și precizie în acțiune, este necesară adoptarea unor soluții pentru determinarea nivelului de protecție al forțelor împotriva acțiunilor teroriste, luarea de măsuri în vederea protejării forței și crearea de situații avantajoase și înlăturarea momentelor critice care sunt identificate.
Diversitatea, dinamismul și complexitatea spațiului luptei moderne angajează prospectiv atât gândirea militarilor, cât și acțiunea forțelor pentru investigarea căilor și a modalităților de realizare a obiectivelor propuse. Iată de ce este necesară prezentarea, în mod concret, a drumului ce trebuie urmat de comandanții și statele majore ale unor structuri militare, pentru determinarea corectă a nivelului de protecție al forței, în scopul anticipării și rezolvării rapide unor eventuale situații critice. În funcție de soluțiile rezultate în urma parcurgerii algoritmului propus, comandantul forței și statul său major vor planifica măsuri pentru îmbunătățirea surselor de putere pe care se bazează protecțiea trupelor sale și pentru asigurarea capabilităților necesare depășirii situațiilor critice în acțiunea forței. Deși condițiile în care se pregătesc și se desfășoară operațiile sunte diferite, există o serie de elemente comune și modalități prin care se poate determina nivelul de protecție al forțelor împotriva acțiunilor teroriste. Procesul decizional pe care îl parcurg comandanții constă în parcurgerea unor pași care conduc spre alegerea alternativei de acțiune, considerată ca fiind optimă. În acest parcurs se regăsește și algoritmul prin care se determină nivelul de protecție al forțelor împotriva acțiunilor teroriste.
4.2. Studiu de caz privind necesitatea protecției forțelor împotriva
acțiunilor teroriste
Este bine cunoscut faptul că în teatrele de operații din Irak și Afganistan, forțele militare care acționează în misiuni de stabilitate și sprijin sunt expuse riscului atantatelor teroriste. Identificarea cauzelor și a condițiilor în care se desfășoară atacurile teroriste conduc către măsuri prin care se asigură protecția forței și siguranța acțiunilor. O situație care merită atenția noastră este cea din 3 august 2005 din Irak, în care au fost uciși 14 pușcași marini americani.
a. Situația generală
Data: 03 august 2005
Locul: localitatea Haditha, la 220 de kilometri nord-est de Bagdad
Număr de victime: 14
Situația: o patrulă americană din compania Kilo din Batalionul 3 din Regimentul 1 marin, se deplasa în data de 03.08.2005 pe itinerarul Al Ramadi – Al Haditha, cu misiunea de a culege date din zonă, referitoare la existența unor teroriști.
Dispozitivul de patrulare era organizat pe patru mașini de tip Hammer, aflate la o distanță de 30 m una de cealaltă. În componența patrulei erau 32 de militari, câte opt militari în fiecare mașina. În prima mașină era grupa de cercetare față, urmată de mașina comandantului de patrulă, și de celelalte două vehicule. Organizarea patrulei este prezentată în figura nr. 7.
În schema acțiunii se pot observa pozițiile comandantului patrulei , a teroriștilor și a IED-urilor organizate de către aceștia.
Putem desprinde unele concluzii în urma unei prime analize a evenimentului:
studiind schema cu dispunerea autovehiculelor în cadrul patrulei observăm o primă regulă de engajare încălcată de cei din patrulă și anume: nerespectarea distanței dintre autovehicule;
mașina din față se deplasa mult pe marginea drumului, fapt care încalcă iar regulile privind deplasarea pe timpul patrulării;
insuficiența informațiilor privind zona de patrulare, itinerar și posibilitatea de a fi surprinși în capcanele insurgenților;
la interogarea comandantului patrulei de către comisia de anchetă a cazului, acesta a declarat: „eram relaxați, mai trecusem de multe ori prin Haditha și nu se întâmplase nimic deosebit, până atunci înregistrându-se doar câteva incidente minore”. Acest lucru poate indica un alt factor care a concurat la desfășurarea evenimentelor: rutina militarilor pe timpul misiunii, factor psihologic foarte important în acțiunile militare.
b. Desfășurarea acțiunilor
„Ora 06.40 a.m., patrula se afla la 2 km de Haditha, unde s-a oprit să verifice o zonă suspectă de pe marginea drumului. Ora 06.55 toți militarii erau imbarcați la posturile lor și a început deplasarea spre Haditha. Ora 07.15, patrula se află cu prima mașină la intrare în Haditha. Mașina din față trece peste un dispozitiv exploziv improvizat și telecomandat. Acesta produce o explozie și ia foc în întregime, ucigând toți militarii din autovehicul, inclusiv pe comandantul echipei caporalul Miguel Terrazas. Patrula se oprește, comandantul patrulei dă ordin de debarcare și realizare a dispozitivului de asigurare”. Pe timpul debarcării s-a deschis focul de pe clădirea din dreapta și au fost uciși primii doi militari ieșiți din mașini. Din mașina patru au reușit să debarce și să ocupe dispozitivul de asigurare și să răspundă cu foc asupra clădirii din care se trăgea. A treia mașină din coloană a ocupat o poziție de tragere și a ripostat cu foc, determinând încetarea focului de către teroriști. În raportul realizat de către comandantul patrulei acesta a menționat despre „prezența populației civile în zonă și a copiilor”. Acest lucru i-a împiedicat să utilizeze focul de acoperire, fiind limitat la executarea focului punctual (concentrat). Comandantul patrulei a dat ordin unei echipe formate din șase pușcași să se apropie de mașina distrusă și să identifice eventualii supraviețuitori. În acest timp se deschide focul din clădirea din stânga ce se afla foarte aproape de autovehiculul distrus. La deschiderea focului sunt uciși încă doi militari și rănit șeful de echipă, caporalul Anders Tonti. Comandantul patrulei dă ordin de evacuare a rănitului și a militarilor uciși precum și de deschiderea a focului de acoperire. În schimbul de focuri mai sunt uciși încă doi pușcași. Patrula reușește să iasă din ambuscadă și să se retragă într-o zonă acoperită, după utilizarea focului de acoperire cu mitralierele de pe mașini și cu întregul armament al patrulei. În urma acestui incident au fost uciși paisprezece pușcași marini din armata SUA și cinci civili irakieni, din care doi copii.
c. Factorii care au dus la amplificarea incidentului
Studiind acest caz am identificat mai mulți factori ce au avut o importantă influență în amplificarea efectelor asupra patrulei surprinsă în ambuscada teroriștilor irakieni:
așa cum am precizat la începutul studiului de caz, comandantul patrulei și, implicit întreaga subunitate, nu au respectat distanța dintre autovehicule pe timpul patrulării. (conform regulilor americane, distanța dintre patrule trebuie să fie de minim 60 m, iar față de mașina din fața patrulei la minim 100 m). Respectarea acestei reguli, le-ar fi permis militarilor din celelalte mașini să se desfășoare și să ocupe dispozitivul de asigurare în siguranță, fără a intra în focul inamicului;
altă greșeală pe care comandantul patrulei a făcut-o a fost decizia de a debarca în apropiere de mașina lovită de dispozitivul exploziv improvizat, fără a ocupa un dispozitiv de reacție la contactul cu inamicul, făcând astfel imposibilă reacția tuturor mașinilor la deschiderea focului de către teroriști;
decizia de a se apropia de autovehiculul distrus, după ce a încetat focul de pe clădirea din dreapta, fără a cerceta clădirile din jurul autovehiculului, ceea ce a mai dus la producerea a încă două victime.
reacția greoaie a militarilor la deschiderea focului de către inamic;
relaxarea militarilor pe timpul îndeplinirii misiunii (la sfârșitul lunii august urmau să părăsească Irakul și să se întoarcă în SUA), a avut ca urmare neatenția militarilor din prima mașină și deplasarea acesteia pe marginea drumului, ieșind cu o roată în afara părții carosabile;
un alt factor care trebuie luat în considerare este slaba protecție pe care o oferă mașinile de tip Hammer, dovadă fiind faptul că la explozia dispozitivului improvizat , aceasta a fost distrusă în totalitate.
d. Concluzii
Acest exemplu poate fi considerat relevant în ceea ce privește modul de acțiune al teroriștilor asupra structurilor militare și al măsurilor indispensabile și vitale de protecție pe care forțele armate trebuie să le ia atunci când participă la îndeplinirea unor misiuni cu risc ridicat în ceea ce privește acțiunile teroriste. Comandanții trebuie să știe în permanență unde se situează din punct de vedere al protecției forțelor pe care le au în subordine. De aceea, un model care să ajute la stabilirea nivelului de protecție la un anumit moment ar avea influențe pozitive, deoarece s-ar putea stabili într-o manieră mai exactă dacă nivelul se încadrează între niște limite de optim sau sunt necesare măsuri pentru îmbunătățirea capabilităților cu rol important în ceea ce privește protecția forțelor.
Considerăm că elaborarea unui model va contribui la îmbogățirea experienței de lucru în statele majore, punând la dispoziția cadrelor de conducere un instrument util de verificare a unor ipoteze de lucru, asigurându-se în acest fel un caracter științific și realist deciziilor adoptate.
4.3. Model de analiză sistemică a nivelului de protecție al forțelor
împotriva acțiunilor teroriste
Determinarea nivelului de protecție al forțelor în acțiunea militară reprezintă o problemă ce impune utilizarea unui instrument de rezolvare a unui anumit algoritm. Pe timpul pregătirii unei acțiuni militare, algoritmul activităților pentru determinarea nivelului de protecție al forțelor împotriva acțiunilor teroriste este considerat corect dacă prin aplicarea lui asupra datelor cunoscute conduce la soluționarea aspectelor necorespunzătoare, sau critice și eficient dacă prin execuția acestuia rezultatul se obține într-un interval de timp rezonabil.
Spațiul în care trebuie căutată soluția impune constituirea unei strategii corecte și cât mai generale, bazată pe un model asociat problemei, pentru determinarea nivelului de protecție, indiferent de tipurile de operații ce se desfășoară. Din această perspectivă, activitatea de creație reprezintă un raționament prin construirea, generarea, descrierea unui proces de operaționalizare sintagmei nivel de protecție. Rezolvarea constă în utilizarea selectivă a legilor și principiilor luptei armate, a elementelor puterii de luptă, a tacticii, tehnicilor și procedurilor pentru desfășurarea unei operații pentru ca pornind de la ipoteză să se obțină concluzia.
Prin determinarea nivelului de protecție al forței putem aprecia dacă structura militară- batalion, brigadă, grupare de forțe- se află într-o stare corespunzătoare. Prin urmare, starea optimă este o asemenea stare în care sunt găsite aprecieri conform cărora fiecare componentă a unei structuri de forțe valorifică la maximum posibilitățile sale interne asigurând astfel echilibrul sistemului prin susținerea nivelului de protecție și realizarea măsurilor pentru prevenirea aspectelor necorespunzătoare, sau critice. Astfel, „eficiența sistemului, în ansamblu, depinde de informația pe care i-o transmit subsistemele componente, precum și de modul în care sunt corelate hotărârile.”
În continuare vom prezenta fazele elaborării unui model de determinare a nivelului de protecție al forței, și al slăbiciunilor constatate, cu ajutorul modelului propus.
4.3.1. Analiza sistemului real
Așa cum am mai precizat, modelul reprezintă o descriere abstractă care aproximează realitatea obiectivă cunoscută pe baza unor observări și evaluări. Cel mai adesea, oricât de bine elaborat ar fi, modelul este incomplet, abaterile acestuia depinzând de gradul de cunoaștere a sistemului studiat.
Prima fază a modelării este cunoașterea realității în sistemul studiat, în scopul imbunătățirii mecanismului informațional-decizional. Descrierea logicii proceselor decizionale, alături de considerarea obiectivelor viitorului nostru sistem, sunt principalele elemente ale cunoașterii realității necesare modelării. În această fază se formulează întrebări la care trebuie să se răspundă prin date disponibile despre misiune, informații actualizate și estimări preliminare. De asemenea se va stabili cadrul general pentru începerea cercetării și identificării variabilelor de interes major. În această fază, ca urmare a analizei ordinului primit de la eșalonul superior sunt identificate riscurile acțiunii. Soluția potrivită pentru complexitatea acestui fenomen o reprezintă un model multicriterial.
Pentru determinarea nivelului de protecție al forței împotriva acțiunilor teroriste, în vederea utilizării în elaborarea deciziei, propunem utilizarea elementelor de sinteză optimală. Această variantă ne permite realizarea unui model suficient de apropiat de realitate și creează premisele elaborării unui algoritm de prelucrare care să faciliteze inclusiv estimarea evoluției acțiunii militare. Sinteza optimală reprezintă o metodă de analiză multicriterială care operează într-un spațiu cu n dimensiuni, Rⁿ.
Pentru determinarea unei soluții este necesară stabilirea unor funcții de scop Si, cu i≤n pentru care se definesc un set de condiții limită de forma:
Si≥Vcr, unde Vcr= valoarea critică.
Prin determinarea soluției sistemului:
Sl≥V1cr
Sk≥Vkcr cu k≤n, se determină de fapt un set de parametrii Ii, cu i= 1…k, pentru care se respectă toate funcțiile de scop. Este necesar să stabilim un set de ponderi de importanță pentru fiecare funcție de scop.
Identificarea variabilelor relevante. Ca urmare a studiilor efectuate, am identificat factori de care depinde determinarea nivelului de protecție al forței, apreciind că aceștia ne permit inclusiv realizarea unui model suficient de apropiat de realitate și creează premisele elaborării unui algoritm de prelucrare care să permită inclusiv estimarea evoluției acțiunii militare:
zona de acțiune; – : comanda;
: starea vremii; – : mobilitatea;
: moralul trupelor; – protecția;
: atitudinea populației; – :nivelul protecției anti-aeriene;
securitatea zonei; – informații;
: impactul mijloacelor; – : compunerea structurii
de informare ; în funcție de misiune;
: puterea de lovire; – controlul;
– : nivelul înzestrării – : gradul de instruire;
cu tehnică – : sprijinul logistic;
În continuare vom considera acești factori ca parametri esențiali ai modelului. Datorită interdependenței dintre acești factori este necesară o grupare a acestora în două subcategorii, astfel:
P1: parametrul conjunctural, din care vor face parte:
: zona de acțiune; – : starea vremii;
: moralul trupelor; – : atitudinea populației;
securitatea zonei; – : impactul mijloacelor de informare ;
P2:parametrul acțional, din care vor face parte:
: puterea de lovire; – : nivelul înzestrării cu tehnică;
: comanda; -: mobilitatea;
protecția; – :nivelul protecției anti-aeriene;
informații; -: compunerea structurii în
– controlul; funcție de misiune;
-: gradul de instruire – : sprijinul logistic;
al trupelor.
Gruparea acestor parametri va permite o analiză imediată în planul (P1,P2) a nivelului de protecție (N.P.), cu precizarea poziției acestuia.
În cadrul parmetrului conjunctural P1, cei 6 indicatori care vor arăta starea factorului mediu Fmediu sunt:
: zona de acțiune; – : starea vremii;
respectiv starea factorului moral Fmoral prin indicatorii:
: moralul trupelor; – : atitudinea populației;
securitatea zonei; – : impactul mijloacelor de informare;
În cadrul parametrului acțional P2, cei 11 indicatori care vor exprima starea factorului putere de luptă Fputere de luptă sunt:
: puterea de lovire; -: nivelul înzestrării cu tehnică;
: comanda; -: mobilitatea;
protecția; – :nivelul protecției anti-aeriene;
informații;
respectiv starea factorului capacitate operativă Fcapacitate operativă, prin indicatorii:
: compunerea structurii
în funcție de misiune; – controlul;
– : gradul de instruire al trupelor; – : sprijinul logistic;
Primul nivel, nivelul I sau nivelul grupului decident I ( figura nr. ), va include factorul de mediu Fmediu și factorul moral Fmoral în cadrul parametrului conjunctural P1, respectiv factorul putere de luptă Fputere de luptă și factorul capacitate a operativă Fcapacitate operativă în cadrul parametrului acțional P2.
Fig. nr. 7 Grupul decident de nivel I
Nivelul II este format din toți cei 17 indicatori care caracterizează factorii din cadrul parametrilor conjunctural și acțional și pe care i-am prezentat anterior.
4.3.2. Elaborarea modelului
A doua fază a modelării o reprezintă construirea propriu-zisă a modelului. Această operație constă în aplicarea unui instrument calsic de modelare ales din gama extrem de variată pe care ne-o pune la dispoziție teoria cercetării operaționale. Pe baza analizei situației, folosind factorii MIFT-TC (misiune, inamic, forțe proprii, teren, timp la dispoziție și civili), se construiește de către planificatori, pe baza setului de presupuneri necesare explicării modului de determinare a nivelului de protecție al forței, modelul preliminar care se referă, în general la natura relațiilor dintre variabile. Ca urmare a modului de ierarhizare a parametrilor, modelul matematic propune o ierarhizare de nivel II.
Stabilirea valorilor caracteristice. Stabilirea ponderilor de nivel I vor fi influențate intensitatea acțiunilor teroriste, de populația din zonă, situația politică, economică și geografică, militară, precum și de capacitatea de analiză și experitză a analiștilor militari din structurile statelor majore generale sau structuri de nivel tactic/ operativ. Factorii situației sunt cei care determină planificatorii operației să stabilească aceste ponderi cu cât mai multă exactitate, bazată pe experiența și rutina acestora.
Ponderile de nivel II sunt dictate de către situația concretă dată. Aceste ponderi sunt specifice fiecărei operații în parte.
La ambele nivele, cei 17 indicatori pot fi în 3 stări posibile:
starea minimă (crtitcă) sau starea „1”;
starea optimă sau starea „2”;
starea maximă sau starea „3”;
Evident, se pot imagina mai multe stări ale indicatorilor , ,…, . Alegerea doar a trei stări este dată de atingerea scopului final al modelului matematic: elaborarea unui instrument decizional flexibil care să indice poziția și natura măsurilor nivelului de protecție într-un tip minim acceptat. Expertiza militară este factorul care poate influența acuratețea modelului propus.
În funcție de gruparea parametrilor, pentru identificarea valorii indicatorilor, propunem următoarele tabele de corespondență:
Parametrii de conjunctură:
Parametrii de cantitate:
Să presupunem că la momentul t1 avem informații cu privire la o potențială acțiune a elementelor teroriste într-o zonă suficient de bine precizată, unde se cunosc date referitoare la aspecte privind populația din zonă, intensitatea acțiunilor teroriste, activități economice, culturale,politice, și nu în ultimul rând militare.
În acest moment, grupul decident de nivel I poate stabili ponderile de nivel I ale factorului de mediu Fmediu și factorului moral Fmoral în cadrul parametrului conjunctural P1, respectiv factorului puterea de luptă Fputere de luptă și factorului capacitate opeartivă Fcapacitate operativă în cadrul parametrului acțional P2, prin precizarea pentru fiecare dintre indicatorii de stare, ,…, a stărilor maxime, optime, respectiv minime. Pentru decidentul de nivel I valorile ponderilor indicatorilor propuse sunt prezentate în tabelul nr. 1 (anexa nr. 19).
Tabelul nr. 1
PONDEREA FACTORILOR DE ANALIZĂ ȘI A INDICATORILOR DE STARE DE NIVEL DECIDENT I
La nivelul decidentului II, pentru situația operativă (tactică) concretă, starea indicatorilor, raportată la tabelele de corespondență, va fi cea din tabelul nr. 2- anexa nr. 19 (exemplul este luat ipotetic pentru a putea observa derularea algoritmului).
Stabilirea domeniilor soluțiilor are în vedere evoluția valorică a celor doi parametrii, P1 și P2. Următorul pas de prelucrare îl reprezintă transpunerea domeniului soluțiilor optime într-un sistem de coordonate reprezentat de elemente favorabile (oportunități) și elemente conceptuale și de forță (puncte forte), cu domeniile și subdomeniile conform figurii nr. 10 (elementele caracteristice și calitative ale domeniilor conform Anexei nr. 20)
Analiza rezultatelor presupune stabilirea nivelului de protecție al forței pentru misiunea primită. De asemenea stabilește natura și probabilitatea apariției anumitor evenimente care pot fi considerate critice, și modul în care acestea influențează evoluția acțiunii. Tot prin analiza rezultatelor se pot stabili variante de acțiuni auxiliare care să conducă la creșterea nivelului de protecție al forței și evitarea/ depășirea anumitor situații negative. Cu alte cuvinte, în urma studiului rezulatelor se va cunoaște ce măsuri trebuie să întreprindă comandantul pentru asigurarea protecției forțelor și securitatea acțiunii pe care o desfășoară, în funcție de slăbiciunile constatate. De asemenea vor fi identificate posibilele pericole ce ar putea apărea pe timpul desfășurării acțiunii, care vor impune măsuri pentru îndepărtarea lor sau pentru a le dimunua efectele.
Oportunități
III II
3 2
4
puncte 1 puncte
slabe forte
5 8
6
7
IV I
Pericole
Fig. nr. 8 Sistemul de coordonate al soluțiilor
Tabelul nr. 2. Interfața de calcul pentru nivelul de protecție
4.3.3. Particularizarea modelului și analiza algoritmului de calcul
La momentul inițial t1, în planul de coordonate ( P1,P2), grupul decident de ordinul I va poziționa stările maxime, optime și minime ale nivelului de protecție. În mod evident, starea maximă este de coordonate ( P1SM=1, P2SM=1). Pentru valorile date în tabelul nr. I și în tabelul nr. II (a se vedea Anexa nr.19) aceste trei stări au următoarele valori:
starea maximă: S.M. (P1SM=1, P2SM=1);
starea optimă: S.Opt. (P1S.Opt.=, P2S.Opt.=);
starea minimă: S.Min. (P1S.Min.=, P2S.Min.=);
În tabelul nr. 2 care reprezintă interfața de calcul a nivelului de protecție (modelul expus a fost realizat cu ajutorul programului Excell), sunt înregistrate stările indicatorilor la cele două niveluri a decidenților (I și II).
Dacă valorile respective le reprezentăm grafic, ele vor fi ca în figura nr.9.
Fig. nr. 9 Nivelul de protecție
Putem reprezenta în planul de coordonate (P1, P2), nivelul de protecție al forței pentru situația operativă/tactică dată.
Fig. nr. 10 Nivelul de protecție
Momentul t2 va preciza natura nivelului de protecție al forței în cadrul operațiunii care urmează a avea loc.
Odată cu primirea situației, momentul t2, se poate preciza starea indicatorilor , ,…, prin selectarea pentru fiecare dintre aceștia a stării corespunzătoare în care se află: maximă, optimă sau minimă (critică) pentru situația tactică/operativă dată. În acest moment se poate calcula parametrul conjunctural P1, respectiv parametrul acțional P2 cu relațiile:
P1=ω1 * Fmediu+ω2*Fmoral (1)
P2= ω3* Fputere de luptă+ω4*Fcapacitate operativă, unde:
ω1 reprezintă ponderea factorului de analiză mediu Fmediu;
ω2 reprezintă ponderea factorului de analiză moral Fmoral;
ω3 reprezintă ponderea factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω4 reprezintă ponderea factorului de analiză capacitatea operativă Fcapacitate operativă.
În mod evident, avem relațiile:
ω1 +ω2=1
ω3 +ω4=1 (2)
Factorul de analiză de mediu Fmediu se va calcula prin relația:
Fmediu= ω1,1*+ ω1,2*, în care: (3)
ω1,1 reprezintă ponderea indicatorului de stare : zona de acțiune, în cadrul factorului de analiză mediu Fmediu;
ω1,2 reprezintă ponderea indicatorului de stare : starea vremii, în cadrul factorului de analiză mediu Fmediu;
Factorul de analiză moral Fmoral se va calcula prin relația:
Fmoral= ω2,3*+ ω2,4*+ ω2,5*, în care: (4)
ω2,3 reprezintă ponderea indicatorului de stare : moralul trupelor, în cadrul factorului de analiză moral Fmoral;
ω2,4 reprezintă ponderea indicatorului de stare : atitudinea populației, în cadrul factorului de analiză moral Fmoral;
ω2,5 reprezintă ponderea indicatorului de stare : securitatea zonei, în cadrul factorului de analiză moral Fmoral;
ω2,6 reprezintă ponderea indicatorului de stare : impactul mijloacelor de informare, în cadrul factorului de analiză moral Fmoral;
Factorul de analiză putere de luptă Fputere de luptă se va calcula prin relația:
Fputere de luptă= ω3,7*+ ω3,8*+ ω3,9*+ ω3,10*+ ω3,11*+ ω3,12*+ ω3,13*, în care: (5)
ω3,7 reprezintă ponderea indicatorului de stare : puterea de lovire, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω3,8 reprezintă ponderea indicatorului de stare : nivelul înzestrării cu tehnică, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω3,9 reprezintă ponderea indicatorului de stare : comanda, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω3,10 reprezintă ponderea indicatorului de stare : mobilitate, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω3,11 reprezintă ponderea indicatorului de stare : protecție, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω3,12 reprezintă ponderea indicatorului de stare : nivelul protecției anti-aeriană, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
ω3,13 reprezintă ponderea indicatorului de stare : informații, în cadrul factorului de analiză putere de luptă Fputere de luptă;
Factorul de analiză capacitate operativă Fcapacitate operativă se va calcula prin relația:
Fcapacitate operativă= ω4,14*+ ω4,15*+ ω4,16*+ ω4,17*, (6)
în care:
ω4,14 reprezintă ponderea indicatorului de stare : compunerea structurii în funcție de misiune, în cadrul factorului de analiză capacitate operativă Fcapacitate operativă;
ω4,15 reprezintă ponderea indicatorului de stare : controlul, în cadrul factorului de analiză capacitate operativă Fcapacitate operativă;
ω4,16 reprezintă ponderea indicatorului de stare : gradul de instruire, în cadrul factorului de analiză capacitate operativă Fcapacitate operativă;
ω4,17 reprezintă ponderea indicatorului de stare : sprijinul logistic, în cadrul factorului de analiză capacitate operativă Fcapacitate operativă.
Relațiile (3), (4), (5) și (6) sunt suplimentate cu relațiile:
ω1,1+ω1,2=1
ω2,3+ ω2,4+ ω2,5=1
ω3,7+ ω3,8+ ω3,9+ ω3,10+ ω3,11+ ω3,12+ ω3,13=1
ω4,14+ ω4,15+ ω4,16+ ω4,17=1
În baza algoritmului prezentat se poate calcula în acest moment valoarea parametrului conjunctural P1, respectiv valoarea parametrului acțional P2, care vor preciza poziția și natura nivelului de protecție. Calculul se efectuează cu ajutorul relațiilor (1).
4.3.4. Evaluarea modelului
În faza a treia are loc evaluarea particularizarea modelului și analiza algoritmului de calcul. Analiza rezultatelor pentru evaluarea modelului presupune stabilirea naturii nivelului de protecție al forței pentru misiunea primită și identificarea aspectelor a căror efecte trebuie contracarate. Analiza nivelului de protecție se face în funcție de poziția sa față de starea optimă, S.Opt. În toate situațiile nivelul de protecție se va afla sub starea maximă, S.Max. și deasupra stării critice sau minime, S.Min. pentru această analiză vom utiliza domeniul soluțiilor precizat la eleborarea modelului.(figura nr.13)
Fig. nr. 11 Poziția nivelului de protecție
Domeniul soluțiilor posibile este dat de ecuațiile:
P1N.P.≥P1S.Min.
P2.N.P.≥P2S.Min.
P1.N.P.≤P1S.Max.
P2.N.P.≤P2S.Max., a cărui reprezentare este de culoarea galbenă.
Dacă nivelul de protecție se află în cadranul I (figura nr.14) al domeniului soluțiilor posibile:
x= P1N.P-P1S.Opt.>0
y= P2.N.P-P2S.Opt. >0, natura măsurilor nivelului de protecție poate fi conjuncturală dacă x>y sau acțională dacă x<y. În orice situație ne-am afla, este starea de dorit pentru nivelul de protecție, deoarece poziția acestuia este între starea optimă și starea maximă:
P1S.Opt. ≤ P1.N.P. ≤ P1S.Max.
Din aceste considerente acest cadran poate fi numit și cadranul beneficiilor.
Fig. nr. 12 Poziționarea nivelului de protecție în cadranul I
În mod evident x=0 sau y=0 poziționează nivelul de protecție N.P. pe una din cele 2 axe care delimitează cadranul I.
În cazul în care x=y=0 nivelul de protecție N.P.se află în origine, adică în poziția stării optime, S.Opt.
Aceste ultime două observații sunt valabile și dacă nivelul de protecție se află în cadranele II, III, respectiv IV.
Dacă nivelul de protecție N.P. se află în cadranul II (figura nr. 15) al domeniului soțiilor posibile:
x= P1N.P-P1S.Opt.<0
y= P2.N.P-P2S.Opt.>0, natura măsurilor nivelului de protecție este acțională deoarece:
P1N.P< P1S.Opt
P2.N.P>P2S.Opt..
Fig. nr. 13 Poziționarea nivelului de protecție în caranul II
Acest cadran poate fi numit și cadran acțional. Natura măsurilor nivelului de protecție este dată de parametrul acțional prin factorii putere de luptă Fputere de luptă, respectiv capacitate operativă Fcapacitate operativă.
Dacă nivelul de protecție N.P. se află în cadranul III al domeniului soluțiilor posibile:
x= P1N.P-P1S.Opt.<0
y= P2.N.P-P2S.Opt<0, natura măsurilor nivelului de protecție este:
acțională dacă |x|>|y| sau
conjuncturală dacă |x|<|y|.
Fig. nr. 14 Poziționarea nivelului de protecție în cadranul III
În acest cadran:
P1N.P<P1S.Opt.
P2.N.P<P2S.Opt, motiv pentru care acesta poate fi numit și cadranul de atenție.
Dacă nivelul de protecție se află în cadranul IV al domeniului soluțiilor posibile:
x= P1N.P-P1S.Opt. >0
y=P2.N.P-P2S.Opt<0, natura măsurilor nivelului de protecție este conjuncturală deoarece:
P1N.P>P1S.Opt.
P2.N.P<P2S.Opt
Fig. nr. 15 Poziționarea nivelului de protecție în cadranul IV
Acest cadran poate fi numit și cadranul conjunctural. Natura măsurilor nivelului de protecție este dată de parametrul conjunctural prin factorii de mediu Fmediu, respectiv moral Fmoral.
Modelul prezentat ese un instrument decizional flexibil, capabil să arate poziționarea și starea nivelului de protecție. Acest model permite completarea variantei de decizie cu elemente rezultate din analiză, în funcție de rezultat, și luarea măsurilor necesare pentru evitarea și înlăturarea unor evenimente critice în ceea ce privește protecția forțelor. Totuși, există și unele dezavantaje, care țin de complexitatea modelului și de modul în care se stabilesc valorile parametrilor P1 și P2, ponderea acestora, de către statul major în raport cu competența acestuia, dar și cu calitatea, acuratețea și actualitatea informațiilor.
Caracteristicile unor bune planuri de operație includ evaluarea principalelor forțe , ceea ce include determinarea nivelului de protecție al forței și înlăturarea aspectelor necorespunzătoare, care ar putea afecta direct sau indirect succesul sau insuccesul unor acțiuni teroriste îndreptate împotriva forțelor militare. În condițiile actuale ale amplificării acțiunilor teroriste, și a modificării radicale a tipologiei conflictelor armate, determinarea nivelurilor de protecție la toate cele trei nivele ale luptei armate reprezintă un obiectiv cu importanță constant crescândă. De asemenea, realizarea obiectivelor forței presupune cunoașterea și asumarea riscurilor multiple care țin atât de schimbările interne ale forței, cât și de cele externe, influențate de amenințarea teroristă sau de mediu, pe timpul derulării acțiunii militare. Simularea măsurilor de acțiune, pe baza unui model, contribuie la cuantificarea riscurilor și la anticiparea unor eventuale momente critice ale acțiunii militare, ceea ce permite măsuri de prevenire sau depășire a acestora și protejarea forței.
Modelul propus poate fi utilizat de către un comandant de subunitate înainte de plecarea în misiune. Acesta completează grila cu ponderile factorilor de analiză și a indicatorilor de stare în funcție de situația concretă. Rezultatul obținut îi oferă posibilitatea de a lua măsuri concrete pentru creșterea gradului de protecție al forțelor. De exemplu: cereri pentru sprijin MEDEVAC, cereri privind sprijinul aerian și EOD, dotarea cu mijloace de trecere a obstacolelor, dotarea cu armament mai performant, facilitarea accesului la informații, cereri pentru completarea efectivelor, adaptarea instruirii forțelor la specificul acțiunilor antiteroriste.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Securitatea mondială este amenințată de terorismul internațional. De aceea statele care se simt responsabile de menținerea unei stări propice evoluției democratice a omenirii și cele care pot deveni ținte ale terorismului și-au unit eforturile realizând o puternică coaliție de natură politicomilitară împotriva acestui flagel.
Terorismul nu a afectat, până acum, în mod direct, România, deși țara noastră se află pe unul dintre culoarele cele mai active ale traficanților de droguri și de carne vie, ale rețelelor mafiote și ale crimei organizate, și în apropierea unor zone generatoare de conflicte și terorism (Caucaz, Balcani, zona kurdă, Orientul Apropiat). Însă participarea efectivă la războiul antiterorist, intrarea în NATO și în UE, proximitatea coridorului islamic, ca și schimbarea configurației economice, politice și sociale constituie premise ale unor posibile viitoare atacuri teroriste și asupra României. Prin consecvența politicii sale de sprijinire continuă a eforturilor comunității internaționale pentru edificarea păcii și securității în lume, România va continua să reprezinte o prezență permanentă în cadrul forțelor multinaționale de menținere a păcii. În acest context, reevaluarea strategiilor de securitate națională și a strategiilor militare devine o cerință primordială, care atrage după sine adaptarea structurilor armatei și constituirea de noi forțe capabile să facă față noilor amenințări și provocări. Aceasta impune luarea unor măsuri care vizează ientificarea cerințelor operaționale necesare combaterii terorismului, modificări conceptuale, structurale și organizatorice impuse de noile condiții, care trebuie să cuprindă într-un timp relativ scurt toate forțele și mijloacele angrenate în acest proces, în sensul armonizării și conjugării eforturilor acestora în concordanță cu obiectivul stabilit. Totodată este de apreciat faptul că prin participarea efectivelor militare românești la misiunile de stabilitate și sprijin în teatre de operații în care atentatele teroriste care vizează forțele militare este la ordinea zilei, a crescut necesitatea acordării de importanță sporită măsurilor ce se impun pentru protecția acestora.
Conștientizarea particularităților și a complexității luptei împotriva terorismului, prin specificul acesteia cu totul aparte, care solicită tehnici de operare adecvate și forțe specializate, impune adaptarea misiunilor și a structurilor militare la nivelul noilor condiții. Pentru armata română această cerință impune stringență având în vedere că, prin structura, dotarea și pregătirea sa, la ora actuală are capacități limitate pentru combaterea riscurilor asimetrice și transnaționale. Deși Ministerul Apărării nu este instituția cu rol de conducere în combaterea terorismului, având capacități limitate pentru contracararea riscurilor asimetrice, inclusiv a terorismului, aceasta este responsabilă pentru protejarea propriului personal, a infrastructurii, a forțelor dislocate, a navelor și aeronavelor, a tehnicii și structurilor militare.
În lucrarea prezentată mi-am propus o abordare cât mai sistematizată a terorismului ca fenomen actual din perspectiva protecției forțelor militare, încercând o înlănțuire algoritmică bazată pe considerații teoretice, pentru ca în final să ajung la modalități practice de determinare a nivelului de protecție al forțelor care se confruntă cu amenințarea teroristă, și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru aducerea acestuia într-un domeniu optim. În nici un caz nu mi-am propus să ofer soluții exhaustive deoarece ele nu există, fenomenul terorist manifestându-se asimetric și surprinzător.
Cvasitotalitatea măsurilor care se cer a fi adoptate în ceea ce privește protecția forțelor împotriva acțiunilor teroriste se incadrează în domeniul prevenirii și combaterii terorismului. Astfel, măsurile antiteroriste, ca elemente componente ale conceptului de combatere, și protecția forței, cel mai important element al prevenirii teroristmului, conform concepției militare NATO, sunt cele care dictează direcțiile de acțiune pentru realizarea protecției militare.
Argumentația prezentată pe parcursul lucrării dorește să determine și să susțină o conștientizare a luptătorilor, subunităților, statelor majore, în sensul de a înțelege că protecția forțelor și asigurarea acțiunilor militare este esențială pentru succesul oricăror tipuri de misiuni, executate în contextul amenințării teroriste iminente. Pornind de la studierea în detaliu a elementelor și grupărilor teroriste, a concepției acestora, a formelor și metodelor utilizate, unitățile trebuie să cunoască foarte bine și să aplice în permanență măsurile de asigurare și protecție a forțelor. Rezultatele analizei statistice a perioadei postconflict a războiului din Irak din punctul de vedere al pierderilor umane suferite de Armata SUA, datorate acțiunilor teroriste pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice, sunt relevante în ceea ce privește importanța măsurilor de asigurare a protecției forțelor.
Formele protecției nu sunt imuabile și statice, ele dezvoltăndu-se și perfecționându-se continuu, atât în raport cu formele și procedeele utilizate de către formațiunile teroriste, dar și cu armele, tehnicile și metodele noi de ducere a acțiunilor de luptă. Rămânerea în urmă a măsurilor de protecție și de contracarare a acțiunilor teroriste influențează în mod negativ capacitatea de luptă și de a răspunde prompt amenințărilor a subunităților și unităților. De asemenea subliniez ideea că în afară de dezvoltarea unor măsuri și proceduri militare în acest sens, trebuie să se acționeze pentru dezvoltarea unei tehnologii militare avansate care să permită dotarea forțelor cu ceea ce este necesar (armament și tehnică performantă).
Preocuparea permanentă pentru evitarea surprinderii structurilor militare prin acțiunile întreprinse de către elementele teroriste constituie o premisă importantă în realizarea cu succes a măsurilor privind protecția. Participarea la operațiile de stabilitate și sprijin a armatei române impune adaptarea militarilor români la acțiunile militare multinaționale, asigurarea compatibilității tehnice și a interoperabilității tactice și de stat major. Paralel cu preocupările pentru standardizare din domeniul tehnic și logistic se impune și standardizarea în domeniul teoriei, al tehnicilor și procedurilor privind clarificarea și ducerea acțiunilor militare. Sporirea eficienței procedeelor de acțiune și utilizarea unora nestandardizate vor duce la evitarea creării momentelor critice de către grupările teroriste. O riguroasă cunoaștere a situației precum și anticiparea evoluției acesteia, determinarea corectă a posibilităților și nevoilor, prevederea unor disfuncții ce pot apărea în propriul sistem, conduc la măsuri pentru evitarea momentelor critice care pot interveni în desfășurarea luptei și implicit la protejarea forțelor proprii.
Având în vedere aceste considerații, propunem studierea în continuare a fenomenului terorist, concomitent cu găsirea de noi soluții pentru realizarea securității acțiunilor militare și nu în ultimul rând protecția militarilor din compunerea structurilor acționale.
Din punct de vedere conceptual și acțional considerăm necesare introducerea în manualele de instrucție a unor măsuri concrete de pregătire a trupelor împotriva acțiunilor teroriste, în funcție de misiunile pe care le au de executat.
În cadrul instrucției să se insiste pe rezolvarea unor situații și momente cauzate de acțiunea teroristă. Totodată, militarii să fie permanent antrenați în depistarea și anihilarea dispozitivelor explozive improvizate (IED). Un aspect organizatoric de maximă importanță îl constituie includerea în componența subunităților a elementelor din structurile EOD și antrenarea subunităților pentru a acționa împreună cu acestea.
Specialiștii care studiază dotarea cu tehnică militară a armatei române, trebuie să aibă în vedere înzestrarea unităților operaționalizate cu tehnică performantă care să ofere protecție personalului și să reziste la diferite categorii și tipuri de explozivi.
Modelarea și simularea acțiunii militare devin din ce în ce mai importante. În acest sens, propunem elaborarea și implementarea unor programe pentru simularea diferitelor acțiuni teroriste, în scopul antrenării militarilor în rezolvarea rapidă și oportună a unor situații ctitice create prin atacuri teroriste. De asemenea, să se realizeze documentații privind modul de cooperare cu structurile de informații militare pentru cunoașterea mentalității și a modului de acțiune al elementelor teroriste.
În sfera acțiunii militare, în care imprevizibilul și instabilitatea generate de fenomenul terorist pot avea efecte dramatice asupra forțelor care se confruntă cu el, abordarea problemeticii sugerată de titlul lucrării vine în folosul comandanților și a statelor majore ca sursă de documentare privind protecția forței . Consider că numai printr-o pregătire temeinică în domeniul optimizării măsurilor de protecție a forțelor și a asigurării acțiunilor de luptă împotriva acțiunilor teroriste se vor putea îndeplini cu succes misiunile primite de către comandanți și subunități.
BIBLIOGRAFIE
LEGI, INSTRUCȚIUNI ȘI DOCUMENTE OFICIALE
Doctrina pentru operații speciale, București, 2002.
Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 0067/2002 privind aprobarea Protocolului general de organizare și funcționare a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului.
Instrucțiuni privind întrebuințarea și conducrerea forțelor destinate prevenirii și combaterii acțiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apărării Naționale, București, 2004.
F.T.-1 Doctrina forțelor terestre, București, 2004.
F.T.-1 Doctrina Operațiilor Forțelor Terestre, București, 2007.
F.T.-2 Manualul pentru organizarea de stat major și operații ale forțelor terestre, București, 2005.
F.T./I.-4 Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie, Făgăraș, 2006.
A.N.-1 Regulamentul general al acțiunilor militare, București, 1996.
A.N.-2 Regulamentul general pentru conducerea activităților militare, București, 1998.
F.M.-100-5 Regulamentul de luptă al trupelor de uscat S.U.A., traducere din limba engleză.
1-508th ABCT Tactical Standard Operating Procedures (TACSOP), January, 1999.
UN Nordic Tactical Manual, vol.2, 2nd edition 1996, Revised, NORDSAMFN.
*
* *
*** Lexicon militar, Editura Saka, 1993.
*** Lexicon militar, Editura Militară, București, 1993.
*** Terorismul: istorie, forme, combatere, culegere de studii,
Editura Omega, București, 2001.
*** Buletinul Universității Naționale de Apărare nr. 1/2005.
*** Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul, dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist, războiul împotriva terorismului, Editura AISM, București.
*** Strategia de dezvoltare a domeniului modelare-simulare în Armata României, Direcția pentru Doctrină și Instrucție din Statul Major General, București, 2003.
*
* *
LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI
Antipa Maricel Terorismul global de la network la … provider,
Editura Academiei Naționale de Informații,
București, 2005.
Antipa Maricel Securitatea și terorismul. Prevenirea și
combaterea acțiunilor extremist-teroriste
pe teritoriul României. Tendințe și perspective la
început de mileniu, Editura Celsius, București,
2004.
Arădăvoaice Gh. Terorism, antiterorism, contraterorism, Editura
Niță L. Antet,București, 1997.
Iliescu D.
Arsenie Valentin Actualitatea Strategiei – Studii de artă militară și
Cerapin Ion strategie a ordinii publice , Craiova, Editura
Velicu George Sitech, 1998.
Gl. lt. dr. Bădălan E. Forțe și tendințe în mediul de securitate european
Gl. bg. dr. Frunzeti T. Editura Academiei Forțelor Terestre
„Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2003.
Bădălan Eugen Tratat de tactică militară, Editura Academiei
Valentin Arsenie Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu”
Dumitru Alexiu Sibiu, 2003.
Stăncilă L. Războiul fără fronturi și fără frontiere, Editura
Burghelea I. F&F International S.R.L., Gheorgheni, 2005.
Bodunescu Ion Terorismul- fenomen global, Casa Editorială
Odeon, București, 1999.
Bulborea Ion Metoda cercetării sistemice, București,
Golu Mihai Editura Științifică, 1974.
Col. Conea E. Terorismul – fenomen complex documentar
Lt.col. Băleanu D. Editura Militară, București, 2004.
Cpt. Elisei A.
Căruțașu Vasile Aplicații ale modelării și simulării acțiunilor
Bârsan Ghiță militare, Editura Academiei Fortelor Terestre,
Sibiu, 2006.
Cracsner Constantin Elemente de psihologie militară, Editura
Academiei de Înalte Studii Militare,
București, 2003.
Col. Floca Mihai Forțele de elită ale lumii, Editura Militară,
București, 1999.
Dr. Vasile Dumitru Modelarea matematică a acțiunilor militare
Dr. Rugină Nicolae Editura Diagonal, Bacău, 2002.
Dr. Stoian Ion
Gl. dr. Mureșan M. Războiul viitorului, Viitorul Războiului,
Gl. bg. dr. Văduva G. Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.
Gl. dr. Mureșan M. Influența fenomenului terorist asupra
Sistemelor militare integrate, Editura
Universității Naționale de Apărare,
București, 2005.
Lt. col. dr. Neag M. Corelația dintre centrul de greutate al forței și momentul critic în acțiunea militară, Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu, 2006.
Col. dr. Onișor C. Teoria strategiei militare – realitatea
XX, perspective XXI, Editura AISM,
București, 1999.
Petrache Adrian-Ionel Terorismul și securitatea României, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.
Rațiu Aurel Terorismul internațional factor de risc la adresa securității naționale, Editura Burg, Sibiu, 2006.
Rotaru Nicolae Criză și dialog. Managementul comunicării
în structuri de tip ierarhic, Editura Rao,
București, 2003.
Gl. dr. ing. Sandu I. Războiul bazat pe rețea și viitorul acțiunilor
Col. dr. ing. Mateescu C. militare. Lucrări prezentate în cadrul
seminarului științific organizat de Centrul
de Studii Strategice de Apărare și Securitate
26 mai 2005, Editura Universității Naționale
de Apărare, București, 2005.
Dr. Stângaciu S. Strategii de prevenire și combatere a
terorismuiui, Tratat de Știință Militară,
vol. 2, Editura Militară, București, 2001.
Toma Nicolae Riposte antiteroriste, Editura Ministerului
de Interne, București,1989.
Traian Anastasiei Elemente de artă militară – crestomație,
Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, București, 2006.
Troncotă Cristian Neliniștile insecurității, Editura Tritonic,
Tonigaru Alina București, 2005.
LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI
Adams James Infomation Warefare Challenge and Oportunity, Simon and Shuster, 1998.
Anderson Sean Historical Dictionary of Terrorism,
Stephen Sloan Scarecrow Press, 1995.
Arquilia John Preparing for Conflict in the Information Age,
Athena Camps Rand Corporation, 1997.
Crenshaw Martha Enciclopedia of World Terrorism, 1996, 3 vols.
John Pimlott
Huntington Samuel Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii
mondiale, Editura Antet, București, 1993.
Smelser Neil Terrorism: Perspectives from Behavioral
Mitchell Faith and Social Sciences, NAP, 2001.
Alvin& Heidi Toffler Război și antirăzboi supraviețuirea în zorii
secolului XXI, Editura Antet, București, 2000.
4. ZIARE, REVISTE, PUBLICAȚII ȘI PERIODICE
Revue electronique de l’USIA, vol.2, nr.1, fevrier 1997.
Revista de Știință Militară, Nr. 1/2002.
Revista Spirit militar modern, Editura Centrul tehnic editorial al armatei, București, nr.1/2007.
Revista Gândirea Militară Românească, Editura Statul Major al Armatei României,București, nr. 4/2006.
Terrorism group profiles – US Government Office Washington DC, 1999-2000.
The NATO Training Group (NTG) Handbook, NATO Headquarters, Brussels, March 1997.
Terrorism, Weapons of Mass Destruction and Security, Policy Forum, University of Georgia, 1997.
SURSE DE INTERNET
http://bisasters work/emgold/Terrorism.htm;
http://comarms.ipac.dynixasp.com/ipac20/ipac.jsp?session=AW796000V1092.29272&profile=carlcgsc&source=~!comarms&view=subscriptionsummary&uri=full=3100001~!318794~!2&ri=2&aspect=subtab327&menu=search&ipp=20&spp=20&staffonly=&term=iraq+fire&index=.GW&uindex=&aspect=subtab327&menu=search&ri=2;
http://comarms.ipac.dynixasp.com/ipac20/ipac.jsp?term=counterinsurgency&index=.GW#focus;
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/romania-nato_ro.pdf;
http://elmadjira.org/livre/tablematiere.html, La premiere guerre civilisationnelle;
http://usinfo.state.gov/francais, Le nombre des atttentats terroristes dans le monde en 2003 est plus faible depuis 1969;
http://www.bladi.net/article.php?staryid=3427, Chankou,Abdellah, Espagne: Halte a la xenophobie ;
http://www.nato.int./ims/docu/terrorism.htm;
http://www.nato.int/docu/terrorism.htm, NATO's military concept for defence against terrorism;
http://www.nato.int/docu/terrorism.htm, site-ul oficial al NATO;
http://www.state.gov, US Department of State;
http://www.terrorism.com, Terrorism research center;
www.armedforcesjournal.com/2005/08;
www.bbc.com, BBC;
www.csat.presidency.ro/rapoarte/Raport_CSAT_2004.doc;
www.cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/modalitati_de_pregatire_si_ducere_a_operatiilor_de_catre_ar_terorism.pdf;
www.globalsecurity.org;
www.icasualties.com.
www.mapn.ro/eveniment/2006/200612/20061212/misiuni.doc;
www.mapn.ro/strategiamilitara/misiunistrategice.html;
www.psysr.org, 2002, Freidrich, Stephanie, Enemy Images, prezentare pentru Psyhologists for Social Responsibility;
www.sri.ro/index.php?nav=profiluri&subnav=terorism&dnav=ccoa;
ABREVIERI UTILIZATE
ADMCBRN – Arme de Distrugere în Masă Chimice, Biologice, Radiologice, Nucleare
ANC – Autoritatea Națională de Comandă
AOR – Area of Responsability (zona de responsabilitate)
Ap.NBC – Apărare Nucleară, Biologică și Chimică
CBRN – Chimic, biologic, radiologic și nuclear
CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Țării
C3I – Comandă, Control, Comunicații și Informații
DGIA- Direcția Generală de Informații a Apărării
EOD – Explosives Ordonance Disposal
FP – Protecția Forței
FT – Forțele Terestre
IED – Improvised Explosive Device (dispozitiv expoziv improvizat)
M&S – Modelare și Simulare
MAE – Ministerul Afacerilor Externe
MEDEVAC – Evacuare Medicală
MI – Ministerul de Interne
MIFT-C – Misiune, Inamic, Forțe Proprii, Teren, Civili
NATO – Nord Atlantic Treaty Organization
NPI – Nivel de Protecție Individuală
O.S.C.E. – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
ONU – Organizația Națiunilor Unite
PCT – Punct Control Trafic
PO – Post de observare
PP – Protecția Personalului
S.O.S. – save our souls
SIE – Serviciul de Informații Externe
SIMEX – Exerciții prin simulare
SMG – Statul Major General
SNPCT – Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului
SPP – Serviciul de Protecție și Pază
SRI – Serviciul Român de Informații
STS – Serviciul de Transmisiuni Speciale
SUA – Statele Unite ale Americii
U.E. – Uniunea Europeană
UN – United Nations
VIP – very important person
LISTA ANEXELOR
Anexa nr. 1 – ORGANIZAȚII, MIȘCĂRI ȘI GRUPURI CARE AU DESFĂȘURAT SAU DESFĂȘOARĂ ACȚIUNI TERORISTE 107
Anexa nr. 2 – PRINCIPALELE GRUPĂRI TERORISTE 110
Anexa nr. 3 – STRUCTURA GRUPĂRILOR TERORISTE 122
Anexa nr. 4 – STRUCTURA GRUPEI ANTITERORISTE 123
Anexa nr. 5 – STRUCTURA PLUTONULUI ANTITERORIST 124
Anexa nr. 6 – ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 141 din 25 octombrie 2001 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice 125
Anexa nr. 7 – REZOLUȚIA NR. 1373 / 2004 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite 127
Anexa nr. 8 – ORDONANTA DE URGENȚĂ nr. 153 din 21 noiembrie 2001 pentru aplicarea Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind combaterea terorismului internațional 131
Anexa nr. 9 – CONVENȚII INTERNAȚIONALE ÎMPOTRIVA TERORISMULUI 133
Anexa nr. 10 – FORME ȘI PROCEDEE DE ACȚIUNE SPECIFICE ELEMENTELOR TERORISTE 134
Anexa nr. 11 – POSTUL DE OBSERVARE 136
Anexa nr. 12 – SCHEMA UNUI PUNCT CONTROL TRAFIC 136
Anexa nr. 13 – BAZA DE DATE STATISTICE „ALPHA” 138
Anexa nr. 14 – ELEMENTE SPECIFICE A PREGĂTIRII INFORMATIVE A CÂMPULUI DE LUPTĂ PENTRU ACȚIUNILE DE COMBATERE A TERORISMULUI 140
Anexa nr. 15 – INIȚIEREA PLANIFICĂRII 141
Anexa nr. 16 – ELABOREREA CONCEPȚIEI ACȚIUNII 142
Anexa nr. 17 – ELABORAREA ȘI COMPARAREA CURSURILOR DE ACȚIUNE 144
Anexa nr. 18 – MĂSURI SPECIFICE DE PROTECȚIE A FORȚELOR ÎMPOTRIVA ACȚIUNILOR TERORISTE 145
Anexa nr. 19 – PONDEREA FACTORILOR DE ANALIZĂ ȘI A INDICATORILOR DE STARE DE NIVEL DECIDENT I ȘI II 147
Anexa nr. 20 – SEMNIFICAȚIA DIVIZIUNILOR DOMENIILOR SOLUȚIILOR ÎN MODELUL DE ANALIZĂ 149
Anexa nr. 1
ORGANIZAȚII, MIȘCĂRI ȘI GRUPURI CARE AU DESFĂȘURAT SAU DESFĂȘOARĂ ACȚIUNI TERORISTE
ARGENTINA
Alianța Anticomunistă Argentiniană
Organizația Montonteros .
BELGIA
Celule Comuniste combatante – C.C.C..
Frontul revoluționar de acțiune proletară – F.R.A.P .
3. BRAZILIA
Alianța Anticomunistă Braziliană.
Escadronul Morții.
,
CANADA
Federația Canadiano – Ungară a Luptătorilor pentru Libertate.
CIPRU
EOKA-B.
6. EGIPT
Frăția Musulmană.
,
7. FRANȚA
,
Nucleele Armate pentru Autonomia Populară – N.A.P.A.P..
Acțiunea Directă.
,
Frontul Național pentru Eliberarea Corsicii – F.L.N.C..
Grupul "Charlei Martel".
Grupul Armat Revoluționar Internaționalist – G.A.R.I..
8. GUATEMALA
Ochi pentru ochi .
9. GRECIA
Mișcarea Revoluționară din 17 noiembrie.
10. JAPONIA
Rengo Segikum – Armata Roșie Japoneză.
11. ITALIA
Avangarda naționalistă.
Brigăzile Roșii.
Frontul Național.
,
G.A.P..
Nucleele Armate Proletare – N.A.P..
Lotta Continuă.
C.U.B..
Potere Operaio.
Mișcarea Socială Italiană.
Ordine Nero.
Rosa deI Venti.
Prima Linea .
Mișcarea pentru Libertatea – Palabra .
Comuniștii pentru Libertatea Proletară – C.O.L.P..
12. MEXIC
Uniunea Populară
13. PERU
Calea Luminoasă.
Tupac Amam.
14. PORTUGALIA
Forțele populare 25.
Frontul Unității Populare – F.U.P..
Partidul Revoluționar al Proletariatului revoluționar – P.R.P.- B.R ..
. ,
15. GERMANIA
Rote Arme Fraktion (Fracțiune a Armata Roșie).
R.A.F. .
Frontul de Vest European.
Gruparea Baader Meinhof.
Gruparea Meinhof – Puig Antic.
Celule revoluționare – Z.R..
S.D.S. – Federatia Socialistă a Studenților.
Gruparea Omega.
, ,
16. SPANIA
Țara Bască și libertatea sa – E.T.A..
Grupul revoluționar antiimperialist din 1 octombrie – G.R.A.P.O..
Comandourile autonome antiimperialiste – C.A.A..
Cutițele regelui Christos.
Luptătorii regelui Christos.
Regele complotiștilor negri.
Partidul Noii Forțe.
Alianța Apostolică Anticomunistă.
17. S.U .A.
Panterele Negre.
Gruparea B.L.A.
Gruparea F.A.L.M.
Frontul unit al libertății.
Partidul nazist American.
Organizația K.K.K.
Alianța Națională.
, ,
Gruparea Națiunilor Ariene.
Noua Eco-Teocrate-Americană.
Partidul Neoverde.
Puterea Neagră.
Jewish Anned Resistance.
Jewish Defense Leaquie.
Ku-Klux-Klan.
Armata Sibioneză de Eliberare – S.A.L..
Omega-7.
18. PAKISTAN
Decembrie negru.
Islami jamala a Tuhabe .
19. SALVADOR
Uniunea războinicilor albi.
Escadronul morții.
Mâna albă.
20. IRLANDA
Armata republicană irlandeză – I.R.A..
Armata Națională irlandeză de eliberare – I.N.A..
Anexa nr. 2
PRINCIPALELE GRUPĂRI TERORISTE
În funcție de sprijinul acordat de guverne, grupările teroriste sunt clasificate în trei categorii:
-grupări teroriste care acționează autonom, fără să primească nici un sprijin semnificativ din partea vreunui guvern;
-grupări teroriste care acționează, în general, independent, dar sunt sprijinite de unul sau mai multe guverne;
-grupări teroriste care acționează ca agent al unui guvern, primind din partea acestuia suport substanțial in domeniul logisticii și al informațiilor.
1. PATRIA BASCĂ ȘI LIBERTATEA (ETA)
ETA este una din cele mai vechi organizații teroriste din Europa. Cu toate că liderii grupării ETA sunt marxiști, majoritatea membrilor au aderat la organizație din motive naționaliste.
În prezent, organizația ETA este compusă din mai multe facțiuni între care există un relativ consens, păstrându-și identitatea proprie.
Cea mai agresivă și mai vehementă facțiune este "ETA – aripa militară" (ETA – M), care militează pentru o campanie teroristă violentă contra guvernului spaniol.
Altă facțiune, "ETA – Frontul politico-militar" (ETA – PM), relativ inactivă în prezent, apelează la terorism, dar este și adepta activităților politice care să asigure aderarea maselor la organizație.
De obicei, acțiunile grupării ETA vizează oficialitățile guvernului spaniol, membri ai serviciilor de securitate, ai armatei și pe cei cu tendințe moderate.
Începând cu 1968, organizația ETA este bănuită de provocarea a peste 800 de asasinate, fiind una dintre cele mai violente grupări din Europa.
Membrii grupării ETA au fost implicați în atacuri contra oponenților regimului sandinist, în Nicaragua, în timpul regimului Ortega.
La 20 decembrie 1973, organizația ETA, folosind trei puternice mine antitanc, a aruncat în aer automobilul blindat în care se afla prim-ministrul spaniol, amiralul Luis Carerro Blanco.
De asemenea, organizația ETA este responsabilă de asasinarea a 6 persoane în 1998. Pe 17 septembrie 1998, gruparea ETA a declarat o „unilaterală și nedeterminată încetare a focului “.
2. ARMATA NAȚIONALĂ IRLANDEZĂ DE ELIBERARE (INLA)
INLA este aripa militară a Partidului Republican Socialist Irlandez (IRSP), o facțiune politică a Armatei Republicane irlandeze Oficiale (OIRA). Gruparea INLA este considerată mult mai marxistă decât Armata Republicană Irlandeză – aripa provizorie (PIRA).
În primii ani după formarea sa, gruparea INLA a colaborat cu ambele facțiuni ale IRA (OIRA și PIRA).
În Irlanda de Nord, operațiile tipice ale organizației INLA includ plasarea de bombe și folosirea armelor de foc împotriva soldaților britanici, a membrilor forțelor de securitate ale Irlandei de Nord, oficialilor guvernamentali din Ulster, membrilor partidelor politice loiale și a grupărilor paramilitare ale acestora. Numeroasele arestări din rândul membrilor INLA au redus capacitățile operaționale ale organizației și i-au limitat acțiunile teroriste, însă aceasta rămâne o grupare teroristă imprevizibilă și violentă.
3. ARMATA REPUBLICANĂ IRLANDEZĂ – ARIPA PROVIZORIE (PIRA)
Din momentul separării Irlandei de Nord de Republica Irlanda, în momentul când aceasta din urmă și-a recăpătat independența în 1921, minoritatea romano-catolică din Irlanda de Nord a protestat contra discriminării susținute de guvernul protestant, militând pentru unificarea Irlandei atât prin mijloace violente, cât și prin mijloace pașnice.
Majoritatea aderenților PIRA, mai ales în zonele rurale, sunt naționaliști irlandezi tradiționali, în prezent fiind contestați de liderii mai tineri proveniți din Irlanda de Nord, cu tendințe radicale de stânga. Mulți lideri cu vederi conservatoare, tradiționale, privesc cu suspiciune înclinațiile socialiste și aspirațiile politice ale noilor lideri, aceștia temându-se că PIRA va fi atrasă în lupta politică, abandonând astfel terorismul, care pentru ei, reprezintă singura armă eficientă pentru îndeplinirea obiectivelor organizației.
Liderii PIRA au optat pentru un lung război de uzură, în speranța că pierderile economice și costul prohibitiv, împreună cu stigmatizarea internațională atașată prezenței britanice în Irlanda de Nord, vor produce retragerea britanică din Ulster, teroriștii admițând că o victorie militară este improbabilă.
Țintele cele mai căutate de PIRA sunt cele provenite din rândurile armatei britanice, forțelor de securitate din Ulster, dintre angajații închisorilor și tribunalelor și membrii partidelor loiale britanicilor.
PIRA a organizat mai multe acțiuni teroriste, dintre care cele mai importante sunt:
în 1984, când au provocat explozia din Brighton urmărind asasinarea primului ministru britanic, Margaret Thacher;
tentativele de asasinare ale lui John Major din 1990-1991, folosind lovituri de mortiere de un potențial operativ ridicat.
4. FORȚELE POPULARE 25 APRILIE (FP-25)
Misiunea declarată a FP-25 este „de a folosi forța armelor contra imperialismului” pregătind „asaltul muncitorimii asupra puterii burgheze”.
Numele grupului provine de la data când o lovitură de stat militară a pus capăt regimului de dreapta, care condusese Portugalia din 1926.
Gruparea se declară „muncitorească”, dedicată luptei contra exploatării, mizeriei și represiunii, militând pentru răsturnarea violentă a guvernului portughez; FP-25 este virulentă, antiamericană și anti NATO.
Se cunosc puține detalii asupra structurii organizatorice a FP-25, și anume: are o structură celulară si acordă o mare atenție problemelor securității.
Gruparea a comis asasinate, atentate cu bombe și rachete împotriva guvernului portughez și a unor obiective economice, dar a atacat și interesele americane și ale NATO în Portugalia.
5. BRIGĂZILE ROȘII (BR)
Brigăzile Roșii au fost de la început una dintre cele mai periculoase organizații teroriste europene și a apărut prin concentrarea aripii ultraradicale a mișcării „laburiste” italiene.
Structura organizațională a BR este bănuită a fi celulară și extrem de compartimentată, pentru a favoriza securitatea membrilor, precum și capacitatea de acțiune independentă a diferitelor grupuri combatante ale organizației.
BR sunt organizate pe formațiuni teritoriale: Coloana Romană, Coloana Milaneză, Coloana Genoveză etc.
Din 1984, din cadrul BR se pare că s-au dezvoltat două facțiuni:
o facțiune militaristă, "Partidul Comunist Luptător" (PCC), care este constituit din majoritatea organizației și care are o ideologie leninistă ce consideră că atentatele teroriste sunt singurele acțiuni capabile să deschidă drumul revoluției;
cealaltă facțiune, "Uniunea Luptătorilor Comuniști" (UCC), reprezintă o minoritate ce consideră că o revoluție nu este posibilă decât dacă proletariatul a fost suficient îndoctrinat politic în direcția sprijinirii acțiunii revoluționare.
Cu toate diferențele, ambele facțiuni folosesc aceleași metode de operare, având aceleași ținte în cadrul atentatelor teroriste.
Dacă inițial ținta declarată a BR o constituia distrugerea sistemului italian, din 1981 BR au declarat "război" contra NATO.
Țintele preferate: oameni de afaceri, membri ai poliției judiciare, magistrați, membri ai unor partide.
BR sunt suspectate de cooperare cu facțiunea Armata de Eliberare Libaneză în asasinarea Directorului General al Forței Multinaționale de Observare din Sinai, americanul Leamon Hunt.
6. COMANDOURILE JUSTIȚIEI GENOCIDULUI ARMEAN (JCAG)
Spre deosebire de rivala sa marxistă, Armata Secretă Armeană pentru Eliberarea Armeniei – ASALA, organizația JCAG nu urmărește reunificarea cu Armenia ex-sovietică, organizația preconizând ca viitorul guvernului armean să fie pe coordonatele social-democrației europene.
Se cunosc puține lucruri despre conducerea, organizarea și legăturile JACG cu alte grupuri teroriste. Însă gruparea și-a exprimat solidaritatea cu alte mișcări, precum ETA și grupările kurde din Turcia, nefiind cunoscute eventuale legături cu aceste organizații.
Din 1983, organizația nu a mai utilizat numele de JCAG, ci pe cel de Armata Republicana Armeana.
Apelând la comunitatea armeană din străinătate pentru sprijin, JCAG a comis o serie de asasinate și de atentate cu bombe împotriva oficialităților și a intereselor turcești, peste tot în lume.
Deoarece gruparea nu dorește să atragă antipatia opiniei publice occidentale prin folosirea nediscriminatorie a violenței, operațiunile teroriste concepute se limitează numai la țintele turcești.
7. ARMATA SECRETĂ ARMEANĂ DE ELIBERARE A ARMENIEI (ASALA)
ASALA este o grupare teroristă transnațională, creată pe baze etnice, cu o ideologie marxist-leninistă care își exprimă solidaritatea cu toate mișcările de stânga și separatiste din întreaga lume. Obiectivul principal îl constituie restabilirea Armeniei istorice, într-o zonă care include estul Turciei, nordul Iranului și Armenia post-sovietică.
De asemenea ASALA militează pentru forțarea Turciei să recunoască genocidul practicat împotriva armenilor în timpul Imperiului Otoman și încetarea discriminărilor suferite de armeni în Turcia.
Politica de violență nediscriminatorie și disputele privind șefia au cauzat fracționarea organizației și limitarea activității teroriste.Pentru realizarea acestor obiective, ASALA a comis o serie de atentate teroriste, activitate împărțită în două faze:
În timpul primei faze, gruparea a atacat personalul diplomatic turc pentru a atrage atenția asupra "problemei armenești" și în vederea câștigării de aderenți printre armeni;
În faza a doua, ASALA și-a extins operațiile și împotriva țintelor "imperialiste". Mai mult, ASALA a lansat atacuri împotriva cetățenilor și proprietăților aparținând statelor ce țineau în închisoare membri ai organizației.
În septembrie 1986, ASALA a fost implicată într-o serie de atentate cu bombe la Paris, soldate cu aproximativ 200 de răniți; atentatele au fost revendicate de "Comitetul de Solidaritate cu Arabii și Prizonierii din Orientul Apropiat", cerându-se eliberarea a trei teroriști, dintre care și un membru ASALA (VARONJAN SARABEDJIAN).
8. ORGANIZAȚIA ABU NIDAL (ANO)
Organizație teroristă internațională condusă de Sabri-al Banna desprinsă din PLO în 1974. Este compusă din nenumărate comitete funcționale politice, militare și financiare.
Organizația pretinde că lupta împotriva Israelului este un principiu sacru, singurul mod de a obține eliberarea întregii Palestine. Afirmă că OEP a trădat aceste principii și membrii acesteia trebuie pedepsiți.
A desfășurat atacuri teroriste în peste 20 de țări ucigând sau rănind peste 900 de persoane țintele vizate au fost în SUA, Marea Britanie, Franța, Israel și nenumărate țări arabe. Cele mai importante atacuri au fost cele de pe aeroporturile din Roma și Viena în decembrie 1985, Sinagoga Neve Shalom din Istanbul, deturnarea avionului Panam în Karachi din septembrie 1986, navei turistice Portos (Grecia) în iulie 1988. este suspectată de asasinarea adjunctului șefului PLO Abu Iyad și a șefului securității PLO Abu Hul în Tunisia în ianuarie 1991. În ianuarie 1994 ANO a asasinat un diplomat iordanian din Liban. Până în anii 1980 nu a atacat ținte din țările vestice.
9. AL-GAMA’AL-ISLAMIYYA (GRUPUL ISLAMIC EGIPTEAN)
Acest grup islamic extremist urmărește răsturnarea regimului din Algeria și transformarea țării într-un stat islamic. A apărut în anii '70, mai mult ca fenomen decât ca grupare organizată, acționând în principal în închisorile și universitățile egiptene. Ca urmare a eliberării, în 1971, a majorității prizonierilor islamici din închisorile egiptene, mai multe grupuri diferite de militanți au început să se organizeze, luând diferite nume. Fiecare celulă opera independent. Se pare că au existat unele contacte organizate între liderii diferitelor grupuri, însă nu este clar dacă acestea au început și să-și coordoneze activitățile.
GIA și-a început acțiunile violente în 1992 după anularea rezultatelor alegerilor câștigate de Frontul Islamic al Salvării, cel mai mare partid islamic.
Pacea încheiată cu Israelul în 1979 a dat un nou sens fundamentalismului. Pentru a-și susține momentul de pace al politicii sale, președintele SADAT s-a identificat cu politica americană, ceea ce islamiștii au perceput ca un faliment pe plan intern și o trădare în plan extern, considerând că președintele își neglijează vecinii arabi în favoarea unor legături mai strânse cu Occidentul, în special SUA și Israelul. Asasinarea lui SADAT în 1981 de către membrii grupului Jihadului a însemnat că militanții islamici sunt capabili să lovească profund structura puterii egiptene.
Primii 5 ani de președinție a lui HOSNI MUBARAK au fost marcați de o scădere a violenței. După aceea, militanții religioși au escaladat campania lor de violență și au șubrezit stabilitatea țării. Escaladarea violențelor poate fi atribuită, în parte, dificultăților sociale datorate unei ajustări structurale a politicii economice și procesului de democratizare. Militanții islamici erau organizați în mai multe grupări, apreciindu-se că acestea aveau efective de mai multe mii de membri. Formate din micile celule, grupările fundamentaliste au fost unite de convingerea că utilizarea forței pentru a conduce Egiptul pe calea legii Islamului este o îndatorire religioasă a Jihadului.
A desfășurat frecvent atacuri asupra civililor, jurnaliștilor și a rezidenților străini. În ultimii ani GIA a desfășurat o campanie teroristă care a dus la adevărate masacre în rândul populației civile prin distrugerea unor state întregi din zona lor de operații:
– septembrie 1993 – GIA și-a început campania teroristă îndreptată împotriva cetățenilor străini aflați în Algeria;
– decembrie 1994 – membrii GIA au deturnat un aparat aparținând AIR FRANCE ce efectua un zbor spre Alger;
– 1999 – mai mulți membrii GIA au fost judecați în Franța pentru executarea de atentate cu bombe pe teritoriul acestei țări în 1995.
În 1998 din GIA s-a desprins o facțiune denumită Grupul SALAFI pentru Renaștere și Luptă (GSPC) considerată în acest moment cea mai eficientă grupare armată din Algeria. Ambele grupări își mențin obiectivele, dar spre deosebire de GIA, GSPC nu desfășoară activități împotriva populației civile. În ianuarie 2000 GSPC a organizat un atentat împotriva participanților la raliul Paris-Dakar, ceea ce demonstrează că țintele civile nu sunt neglijate.
10. GRUPUL DE ELIBERARE TIGRII DIN TAMIL (LTTE)
Fondat în 1976, LTTE este cel mai puternic grup Tamil din Sri Lanka care utilizează metode ilegale de strângere de fonduri, achiziționare de armament și de luptă pentru formarea unui stat Tamil independent. LTTE a început să ducă acțiuni militare împotriva guvernului din Sri Lanka în 1983 aplicând o strategie și tactici specifice luptei teroriste.
Acțiunile lor au fost îndreptate împotriva personalităților politice și militare de la Colombo și din alte centre urbane. Sunt cunoscuți datorită atentatelor cu bombă sub denumirea de Tigrii Negrii. Nu au executat acțiuni teroriste împotriva diplomaților străini sau obiectivelor comerciale.
11. AL-JIHAD
Grup islamic extremist ce acționează în Egipt înființat în anii 1970. Pare să fie divizat în două facțiuni: una condusă de AYMAN AL-ZAWAHIRI, arestat în Afganistan și care era un lider cheie în organizația teroristului OSAMA BIN LADEN, Frontul Internațional Islamic și o altă facțiune, Talaa’al-fateh (Vanguards of Conquest), condusă de AHMAD HUSAYIN AGIZA. Are relații strânse cu organizația AL QAEDA condusă de BIN LADEN. A suferit numeroase schimbări ca urmare a arestării membrilor săi în diferite zone ale lumii în special cele executate în Liban și Yemen.
Obiectivul acestei grupări constă în răsturnarea guvernului de la CAIRO și transformarea Egiptului într-un stat islamic precum și atacarea intereselor americane și israeliene din și din afara Egiptului.
Membrii grupării sunt specializați în organizarea și executarea de atacuri armate împotriva persoanelor de rang înalt egiptene și în amplasarea de mașini capcană lângă obiectivele americane din Egipt:
– 1981- asasinarea președintelui egiptean ANWAR SADAT;
– August 1993- a revendicat atentatul care a dus la uciderea ministrului de interne HASSAN AL-ALFI;
– Noiembrie 1993 – asasinarea prim-ministrului ATEF SEDKY; Din 1993 nu a mai executat acțiuni teroriste pe teritoriul Egiptului iar acțiunile acestora nu au fost îndreptate împotriva turiștilor străini.
– 1995 – atentat cu bombă la ambasada egipteană din Islamabad;
– 1998 – a fost dejucat un atentat la sediul ambasadei americane de la TIRANA.
12. AL QAEDA – AFGANISTAN
Este o grupare de sprijin multi-națională, care finanțează și orchestrează activitățile militanților islamici din întreaga lume. A fost înființată în urma războiului afgan împotriva URSS, iar membrii de bază sunt veterani ai acestui război, provenind din lumea arabă. A fost creată în 1988 de militantul saudit OSAMA BIN LADEN. Avea baza în Afganistan. BIN LADEN folosește o rețea internațională extinsă pentru menținerea legăturii între extremiștii musulmani din diverse state.
Principalul scop al organizației este răsturnarea a ceea ce aceasta consideră guverne corupte și eretice ale statelor musulmane și înlocuirea lor cu legea islamică SHARI'A. Gruparea este pronunțat anti-occidentală și consideră SUA ca inamicul principal al islamului.
În prezent, scopul declarat al grupării este restabilirea „Statului Musulman” în întreaga lume.
BIN LADEN a dat trei directive principale:
– încercarea de a radicaliza grupările Islmice existente și crearea unor astfel de grupări acolo unde acestera nu există;
– distrugerea SUA, stat văzut ca obstacolul principal in reformarea societăților musulmane;
– sprijinirea luptătorilor musulmani din Afganistan, Algeria, Bosnia, Cecenia, Eritrea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tadjikistan și Yemen.
OSAMA BIN LADEN și-a început activitatea în acest domeniu în 1979 când și-a transferat afacerile în Afghanistan. Având în vedere că Afganistanul nu dispunea nici de infrastructura și nici de oamenii necesari pentru a face față unui conflict prelungit, a început punerea la punct a acestor aspecte. Primul pas a fost realizarea unui program de încorporare, organizând, împreună cu liderul „Frăției Musulmane Palestiniene” un birou de recrutare. A făcut un apel către tinerii musulmani din lumea arabă să se înroleze pentru a lupta în Afganistan și a creat birouri de recrutare în întreaga lume, inclusiv în SUA și Europa. De asemenea, a creat facilități pentru pregătirea acestora. Guvernul afgan a donat teren și resurse, în timp ce BIN LADEN a adus, din diferite state ale lumii, experți în războiul de gherilă, sabotaje și operațiuni sub acoperire. Se estimează că au fost instruiți circa 10.000 de luptători, doar o mică parte dintre aceștia fiind afgani. Se afirmă că circa jumătate din recruți proveneau din Arabia Saudită, 3.000 din Algeria, 2.000 din Egipt, restul provenind din Yemen, Pakistan și Sudan.
Un rol important în istoria grupării l-a avut SUA, prin intermediul CIA, care, în perioada războiului afgano-sovietic, a lansat o campanie (500 milioane de dolari anual) de înarmare și pregătire a guerilelor mujahedine pentru a lupta împotriva URSS, gruparea lui BIN LADEN fiind una dintre cele mai importante. Se estimează că, în acest fel, gruparea a primit o mare cantitate de armament american, inclusiv rachete anti-aeriene STINGER.
După retragerea cetățeniei saudite de către acest stat și expulzarea sa în 1994, BIN LADEN s-a mutat în Sudan, unde a construit o infrastructură pentru guvernul saudit și centre de pregătire pentru veteranii afgani.
În 1996, ca urmare a unei îmbunătățiri a relațiilor sudano-americane, guvernul sudanez, ca un gest de prietenie față de SUA, i-a cerut lui BIN LADEN să părăsească țara.
În mai 1996, OSAMA BIN LADEN se instalează în Afganistan, unde formează organizația „The Islamic World Front for the struggle against the Jews and the Crusaders” (FRONTUL ISLAMIC MONDIAL PENTRU LUPTA ÎMPOTRIVA EVREILOR ȘI CRUCIAȚILOR).
În 28.05.1998, BIN LADEN a anunțat formarea FRONTULUI INTERNAȚIONAL ISLAMIC pentru JIHAD-ul împotriva SUA și Israelului, afirmând că lideri ai mișcărilor islamice din mai multe state, inclusiv Pakistan, și-au arătat interesul de a se alătura Frontului. Potrivit declarației lui BIN LADEN cu această ocazie, este ,,datoria tuturor musulmanilor să ucidă cetățeni americani, atât civili cât și militari și de asemenea, aliații lor din orice parte a lumii".
AL QAEDA este o rețea constând din mai multe organizații fundamentaliste din diverse state. Factorul comun al acestor grupări este utilizarea terorismului ca mijloc pentru atingerea scopurilor lor politice și o agendă a cărei prioritate o constituie înlăturarea “guvernelor eretice” din statele lor și instalarea legii islamice.
Numele lui BIN LADEN a fost asociat cu mai multe atacuri teroriste în diverse regiuni ale lumii, printre care: atacurile de la RIYADH (nov. '95), DHARAN (iun. '96) un hotel din Yemen (dec. '92), tentativa de asasinat împotriva președintelui egiptean MUBARAK, în Etiopia (iun. '95), atentatele de la WORLD TRADE CENTER din febr. '93 și 11 sept. 2001 și un atac împotriva forțelor americane din Somalia.
13. HEZBOLLAH (PARTY OF GOD) – LIBAN
Hezbollah este o organizație umbrelă a diferitelor grupuri radicale shiite și organizații care au aderat la ideologia Khomenistică. Organizația a fost fondată în 1982 în urma păcii încheiate după războiul Galileei din Liban (în urma căruia a crescut prezența și influența iraniană în Liban). Hezbollah a fost fondată ca un corp organizațional al fundamentaliștilor shiiți condus de clerici religioși care considerau că adoptarea doctrinei iraniene reprezintă o soluție la stagnarea politică a Libanului. Această doctrină prevede utilizarea mijloacelor teroriste ca moduri de îndeplinire a obiectivelor politice.
Odată cu semnarea Acordului din 1989 prin care Siria s-a angajat în Liban, Hezbollah a fost forțată să se conformeze dictaturii siriene. Interesul sirian în continuarea atacurilor teroriste în sudul Libanului au dus la dispariția statutului unic adoptat de Hezbollah în zona libaneză ca unică forță militară. Oficialitățile siriene au prevenit guvernul libanez asupra pericolului pe care-l reprezintă capacitățile militare ale Hezbollahului ce acționează în momente în care se instaurează pacea în sudul Libanului. (de exemplu în timpul întâlnirii CLINTON-ASSAD ce a avut loc în ianuarie 1994).
Acționând sub nume cum ar fi „Jihadul Islamic”, „organizația pentru Justiție Revoluționară” și „Rezistența Islamică”, Hezbollahul a executat o serie de atacuri îndreptate împotriva țintelor israeliene din sudul Libanului și forțelor multinaționale aflate în Liban:
– octombrie 1983 – atentat cu bombă asupra ambasadei americane din Beirut;
– 1992 – atac asupra ambasadei israeliene din Argentina;
– 1991 –Hezbollahul și-a asumat 52 de atacuri (numărul acestora crescând de la 19 executate în 1990);
– 1992 – au fost executate 63 de atacuri iar în 1993, 158 de atacuri culminând cu sutele de rachete katyusha lansate în zona de securitate instaurată în teritoriul izraelian;
– 1994 – s-au înregistrat un total de 197 de atacuri executate asupra trupelor israeliene (119 focuri de artilerie, 31 de detonări de încărcătură explozivă și 2 atacuri frontale asupra pozițiilor de apărare);
– 1995 – 344 de atacuri împotriva trupelor israeliene din care 270 tiruri de artilerie 64 detonări de încărcături explozive și atacuri frontale.
14. JAISH-MOHAMMED (JEM) (ARMY OF MOHAMMED)
JEM este un grup islamist cu baza în Pakistan scopul grupării constă în unirea Kashmirului cu Pakistanul. Din punct de vedere politic este aliniat cu Mișcarea Radicală pro-talibană JAMIAT-ULEMA-I ISLAM (JUI-F):
– decembrie 1999 – liderul JEM MASOOD AZHAR a fost eliberat din închisorile indiene în urma unui schimb în care au fost implicate 155 de persoane răpite dintr-un avion aparținând liniilor aeriene indiene în Afghanistan;
– iulie 2000 – atac cu grenade asupra premierului indian în localitatea SRINAGAR;
– decembrie 2000 – atac cu grenade în Kupwara, India.
15. HAMAS (MIȘCAREA ISLAMICĂ DE REZISTENȚĂ)
S-a format în 1987 prin desprinderea din ramura palestiniană a Frăției Musulmane. Mișcarea HAMAS a utilizat atât metode politice cât și metode violente, inclusiv acțiuni teroriste, pentru crearea unui stat islamic palestinian. Are o structură largă care cuprinde elemente ce muncesc clandestin sau care activează legal în moschei și instituții administrative cu misiunea de a recruta noi membrii, de a strânge fonduri, de a organiza activități și de a face propagandă. Forțele principale ale Mișcării sunt concentrate în Fâșia Gaza și în câteva zone din West Bank.
Ideologia de bază a HAMAS se bazează, în principal, pe cea a Frăției Musulmane. În „Pactul Islamic”, publicat în 1988, organizația se autodefinește ca „ramura palestiniană a Frăției Musulmane”.
HAMAS definește tranziția la etapa Jihadului „ pentru eliberarea întregii Palestine” ca datorie religioasă personală. În același timp, respinge orice aranjament politic care prevede renunțarea la oricare parte a Palestinei. Scopul central al HAMAS este instalarea unui stat islamic în toată Palestina. Mijloacele imediate de atingere a acestui scop sunt escaladarea luptelor armate și Jihadul, cu participarea nu doar a musulmanilor palestinieni ci a întregii lumi islamice.
HAMAS dirijează un braț militar armat, din două grupuri:
– Palestinian Holy Fighters (Al-Majahadoun Al Falestinioun), grup destinat atacurilor teroriste, în special împotriva unor ținte israeliene. Activitatea acestui grup, de procurare de armament și pregătire a unor lovituri împotriva rivalilor palestinieni și apoi împotriva Israelului, a fost descoperită în 1984.
– Security Section (Jehaz Aman), grup care culege informații asupra suspecților de colaborare cu Israelul și asupra altor elemente locale, cu intenția de a-i pedepsi prin mijloace violente, creat în 1986.
La începuturile ei, mișcarea a fost activă în mod special în domeniul rezistenței și activității subversive. În perioada anterioară Intifadei, a operat în principal împotriva palestinienilor. În cursul Intifadei, operativii HAMAS au recunoscut 43 de astfel de atacuri, soldate cu moartea a 46 de palestinieni. Pe baza unor informații încă circa 40 de asasinate pot fi atribuite membrilor HAMAS. De asemenea, operativii HAMAS au început să desfășoare atacuri teroriste împotriva unor ținte israeliene, devenind tot mai îndrăzneți, în special membrii batalioanelor IZZ AL-DIN AL QASSAM, atentatele culminând cu asasinarea unui ofițer din cadrul Serviciului General de Securitate Izraelian la IERUSALIM.
Activiștii HAMAS, în special cei din brigăzile IZZ EL-DIN AL-QASSAM au desfășurat atentate teroriste, inclusiv de tip Kamikaze, împotriva unor ținte militare și civile israeliene. În 2000 au revendicat mai multe atentate.
Anexa nr. 3
STRUCTURA GRUPĂRILOR TERORISTE
(O VARIANTĂ)
GRUPARE TERORISTĂ MICĂ
GRUPARE TERORISTĂ MEDIE
Anexa nr. 4
STRUCTURA GRUPEI ANTITERORISTE
(O VARIANTĂ)
Anexa nr. 5
STRUCTURA PLUTONULUI ANTITERORIST
(O VARIANTĂ)
Anexa nr. 6
ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 141 din 25 octombrie 2001
pentru sancționarea unor acte de terorism
și a unor fapte de încălcare a ordinii publice
Emitent: GUVERNUL
Publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 31 octombrie 2001
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituția României, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
ART.1
(1) Constituie acte de terorism:
a) infracțiunile de omor prevăzute în art. 174-176 din Codul Penal, vătămare corporală și vătămare corporală gravă prevăzute în art. 181 și art. 182 din Codul Penal, precum și lipsire de liberate în mod ilegal prevăzută în art. 189 din Codul Penal;
b) infracțiunile prevăzute în art. 106-109 din Ordonanța Guvernului nr. 2911997 . privind Codul aerian, republicată;
infracțiunile de distrugere prevăzute în art. 217 și art. 218 din Codul penal;
infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, nerespectare a regimului materialelor nucleare și a altor materii radio active, precum și nerespectare a regimului materiilor explosive, prevăzute în art. 279, art. 27911 și art. 280 din Codul Penal, atunci când sunt săvarșite în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică.
(2) în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (1) maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 5 ani, fără a se putea depăși maximul general.
(3) Tentativa se pedepsește.
(4) Se consideră tentative și producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin(1).
ART. 2
(1) Constituie acte de terorism și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi faptele de a introduce sau răspândi în atmosferă, pe sol, în subsol sau în apă produse, substanțe, materiale, micro organisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, precum și amenințările cu bombe sau cu alte materii explozive, dacă acestea au ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică.
(2) Tentativa se pedepsește.
(3) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunii prevăzute la alin (1).
ART. 3
Înțelegerea în vederea săvârșirii de acte de terorism se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
ART. 4
Amenințarea unei persoane sau colectivități, prin orice mijloace, cu răspândirea sau folosirea de produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 5
Alarmarea, rară un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin corespondență, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanță, care privește răspândirea sau folosirea de produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine dintre cele prevăzute la art. 4, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
ART. 6
(1) Competenta de a judeca în primă instanță infracțiunile prevăzute la art. 1 și 2 aparține tribunalului.
(2) în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 1 și 2 urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.
ART. 7
Operatorii serviciilor de poștă și telecomunicații au obligația de a comunica, de îndată, ministrului comunicațiilor și tehnologiei informației, la cererea scrisă a acestuia, informative necesare în vederea identificării persoanelor care au săvârșit infracțiunile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență .
ART. 8
Nerespectarea de către operatorii de poștă și telecomunicații a obligației prevăzute la art. 7 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE Contrasemnează: –-
Ministrul justiției,
Rodica Mihaela Stănoiu
Ministru de interne,
Ioan Rus –––
Anexa nr. 7
REZOLUȚIA NR. 1373 / 2004
a Consiliului de Securitate al
Organizației Națiunilor Unite
Publicată în: MONITORUL OFICIAL, Partea 1, nr. 769 din 3 decembrie 2001.
Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, reafirmând rezoluțiile nr. 1.269/1999 din 19 octombrie 1999 și nr 1.368/2001 din 12 septembrie 2001, reafirmând, de asemenea, condamnarea fără echivoc a atacurilor teroriste care au avut loc la New York, Washington D.C. și Penisylvania la 11 septembrie 2001 și exprimându-și hotărârea de a interzice orice asemenea acte, considerând că asemenea acte, ca orice act de terorism internațional, constituie o amenințare la adresa păcii și securităt internationale, reafirmând dreptul inerent la apărare individuală sau colectivă, așa cum este recunoscut de Carta Națiunilor Unite și reiterat În Rezoluția nr 1.368/2001, subliniind necesitatea de a combate prin toate mijloacele, conform Cartei Națiunilor Unite, amenințările la adresa păcii și securității cauzate de acte teroriste, profund preocupat de creșterea în diferite regiuni ale lumii numărului actelor de terorism motivate de intoleranță și extremism, chemând toate statele să acționeze împreună de urgență pentru a preveni și a suprima actele de terorism, inclusiv prin cooperare sporită aplicarea în totalitate a convențiilor internaționale relevante referitoare la terorism, recunoscând necesitatea ca statele să întărească cooperarea internațională prin adoptarea de măsuri suplimentare pentru prevenirea și suprimarea pe teritoriile lor, prin toate măsurile legale, a finanțării și pregătirii oricăror acte de terorism, reafirmând principiile stabilite de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în declarația sa din octombrie 1970 (Rezoluția nr. 2.625 (XXV)), reiterată de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în Rezoluția sa nr. 1.189/1998 din 13 august 1998, conform căreia fiecare stat are obligația de a se abține de la organizare, instigarea, sprijinirea sau participarea la acte teroriste în alt stat ori de la tolerarea acțiunilor organizate pe teritoriul său și orientate spre comanditarea unor asemenea acte, acționând în baza prevederilor cap. VII al Cartei Națiunilor Unite,
1. decide ca toate statele:
a) să prevină și să suprime finanțarea actelor teroriste;
b) să incrimineze asigurarea sau colectarea voită de fonduri de către conaționalii lor ori pe teritoriile lor, prin orice mijloace, direct sau indirect, cu intenția ca fondurile să fie utilizate sau având cunoștință că acestea urmează să fie utilizate în scopul săvârșirii de acte teroriste;
c) să înghețe fără întârziere fondurile și alte bunuri financiare ori resurse economice ale persoanelor care comit sau încearcă să comită acte teroriste ori care participă la sau facilitează comiterea de acte teroriste, ale entităților aflate în proprietatea sau controlate direct ori indirect de asemenea persoane, ale persoanelor sau entităților care acționează în numele sau sub conducerea unor astfel de persoane și entități, inclusiv fondurile provenite sau generate de proprietatea deținută ori controlată direct sau indirect de asemenea teroriști ori de persoane și entități asociate;
d) să interzică naționalilor sau persoanelor și entităților din teritoriile lor de a pune la dispoziție, în mod direct sau indirect, orice fonduri. bunuri financiare sau resurse economice ori servicii financiare sau alte servicii asemănătoare În beneficiul persoanelor care comit, încearcă să comită, facilitează sau participă la comiterea actelor teroriste, al entități lor aflate în proprietatea lor sau controlate în mod direct ori indirect de asemenea persoane sau de persoane și entității acționând în numele ori sub conducerea acestor persoane;
2. decide, de asemenea, ca toate statele:
a) să se abțină de la acordarea oricărei forme de sprijin, activ sau pasiv, entităților sau persoanelor implicate în acte teroriste, inclusiv prin suprimarea recrutării de membri ai grupărilor teroriste și prin eliminarea furnizării de arme teroriștilor;
b) să întreprindă măsurile necesare în vederea prevenirii comite'de acte teroriste, inclusiv prin stabilirea unui sistem de alertă timpurie între state prin schimbul de informații;
c) să refuze pe teritoriile lor a acelora care finanțează, plănuiesc sprijină sau comit atacuri teroriste ori oferirea de adăpost În acest sens
d) să îi împiedice pe cei care finanțează, plănuiesc, facilitează sau comit acte teroriste de a folosi teritoriile lor pentru aceste scopuri împotriva altor state sau cetățenilor acestora;
e) să se asigure că orice persoană care participă la finanțaree planificarea, pregătirea sau comiterea actelor teroriste ori care sprijină aceste acte este adusă în fața justiției și să se asigure că în completarea oricăror altor măsuri de combatere a acestora, asemenea acte teroriste sunt calificate drept infracțiuni grave în legile și în reglementările interne, precum și că pedeapsa reflectă în mod corespunzător gravitatea actelor teroriste;
f) să își acorde unele altora întregul sprijin pentru investițiile și acțiunile penale asociate finanțării sau sprijinirii actelor teroriste, inclusiv asistență în obținerea probelor pe care le dețin și care sunt necesare acțiunilor penale;
g) să prevină deplasarea teroriștilor și a grupărilor teroriste prin exercitarea unui control eficient al frontierelor și al eliberării actelor de identitate și a documentelor de călătorie, precum și prin măsuri de prevenire a contrafacerii, falsificării sau utilizării frauduloase a actelor de identitate și a documentelor de călătorie;
3. cere statelor:
a) să identifice mijloacele pentru intensificarea și accelerarea schimbului de informații operative, în special cu privire la: acțiuni sau deplasări ale teroriștilor ori ale rețelelor teroriste; documente de călătorie falsificate; trafic cu arme, materii explozive sau alte materiale periculoase; folosirea tehnologiei în domeniul comunicațiilor de către grupări teroriste și amenințarea creată de deținerea de către grupurile teroriste a armelor de distrugere în masă;
b) să efectueze schimb de informații în conformitate cu dispozițiile legale interne și internaționale și să coopereze în domeniile administrativ și judiciar pentru a împiedica comiterea de acte teroriste;
c) să coopereze în special prin intermediul înțelegerilor și al acordurilor bilaterale și multilaterale pentru prevenirea și combaterea atacurilor teroriste și să acționeze împotriva autorilor acestor acte;
d) să devină cât mai curând posibil părți la convențiile și protocoalele internaționale relevante în domeniul terorismului, inclusiv la Convenția internațională pentru combaterea finanțării terorismului din 9 decembrie 1999;
e) să întărească cooperarea și să aplice în întregime cele 12 convenții și protocoale internaționale relevante în domeniul terorismului, precum și rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite nr. 1.269/1999 și nr. 1.368/2001;
f)să întreprindă măsurile necesare în conformitate cu prevederile relevante din dreptul intern și internațional, inclusiv cu standardele internaționale în domeniul protecției drepturilor omului, înainte de acordarea statutului de refugiat, pentru a se asigura că solicitanții de azil nu au planificat, nu au facilitat sau nu au participat la comiterea de acte teroriste;
g) să se asigure, în conformitate cu dreptul internațional, că statutul de refugiat nu este utilizat în mod abuziv de autorii, organizatorii sau facilitatorii actelor teroriste și că revendicările cu motivație politică nu vor fi recunoscute ca motive pentru respingerea cererilor de extrădare a presupușilor teroriști;
4. ia notă cu îngrijorare de legătura strânsă dintre terorismul internațional și crima organizată la nivel transnațional, de traficul ilicit de stupefiante, operațiunile de spălare a banilor, traficul ilegal cu arme, transportul ilegal de materiale nucleare, chimice, biologice și alte materiale cu potențial letal și, în această privință, evidențiază necesitatea întăririi coordonării eforturilor la nivel național, subregional și internațional în scopul consolidării reacției internaționale la această amenințare gravă la adresa securității internaționale;
5 .declară că actele, metodele și practicile teroriste sunt contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite și că finanțarea, planificarea și incitarea la acte teroriste, în cunoștință de cauză, sunt contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite;
6. decide să creeze, în conformitate cu paragraful 28 din regulile provizorii de procedură, un comitet al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, format din toți membrii consiliului, pentru a monitoriza aplicarea prezenței rezoluții, cu asistența și expertiza necesare și cere tuturor statelor să raporteze comitetului , nu mai târziu de 90 de zile de la data adoptării prezentei rezoluții și, ulterior, conform programului stabilit de comitet, asupra măsurilor luate pentru punerea în aplicare a prezentei rezoluții;
7. orientează comitetul în vederea stabilirii sarcinilor sale și a prezentării unui plan de activități în termen de 30 de zile de la data adoptării prezentei rezoluții, precum și a evaluării sprijinului necesar, în consultare cu secretarul general al Organizației Națiunilor Unite;
8. își exprimă hotărârea de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura deplina aplicare a prezentei rezoluții, în conformitate cu responsabilitățile sale, potrivit Cartei Națiunilor unite;
9. hotărăște să urmărească în continuare această chestiune.
Anexa nr. 8
ORDONANTA DE URGENȚĂ
nr. 153 din 21 noiembrie 2001
pentru aplicarea Rezoluției nr. 1.373/2001 a
Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind combaterea terorismului internațional
Emitent: GUVERNUL
Publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 3 decembrie 2001
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituția României, în vederea aplicării prevederilor Rezoluției nr. 1.373 din 28 septembrie 2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, pentru îndeplinirea obligației care revine Statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite de a îndeplini rezoluțiile adoptate le Consiliul de Securitate, in conformitate cu prevederile cap. VII al Cartei Națiunilor Unite, Guvernul României adoptă prezenta ordonanțăde urgență.
ART. 1
(1) Autoritățile și instituțiile publice vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind combaterea terorismului internațional, iar persoanele fizice și juridice române, precum și persoanele fizice și juridice străine care desfășoară activități pe teritoriul României se vor conforma regulilor și măsurilor întreprinse în acest scop.
(2) Textul Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite este prevăzut în anexa nr. 1.
ART. 2
Orice încălcare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență atrage răspunderea persoanelor vinovate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
ART. 3
(1) Se constituie un consiliu interministerial pentru urmărirea aplicării Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, care va prezenta periodic rapoarte Guvernului României.
(2) Consiliul interministerial va funcționa sub coordonarea Ministerului Afacerilor Externe și va fi alcătuit din reprezentanții autorităților și instituțiilor publice prevăzute în anexa nr. 2.
ART. 4
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanțăde urgență.
PRIM-MINISTRU p. Ministrul Finanțelor Publice
ADRIAN NĂSTASE Gheorghe Gherghina
Contrasemnează: •••••••••••••••••••••••••• secretar de stat
p. Ministrul Afacerilor Externe, Ministrul Justiției
Cristian Diaconescu Rodica Mihaela Stănoiu
secretar de stat
Ministrul Apărării Naționale, Ministrul Comunicațiilor și
Ioan Mircea Pascu Tehnologiei Informației,
Dan Nica
p. Ministru de Interne, Ministrul Lucrărilor Publice,
Nicolae Berechet, Transporturilor și Locuinței,
secretar de stat Miron Tudor Mitrea
AUTORITĂȚILE ȘI INSTITUȚIILE PUBLICE
reprezentate în Consiliul interministerial pentru urmărirea aplicării
Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al
Organizației Națiunilor Unite
1. Ministerul Afacerilor Externe
2. Ministerul Finanțelor Publice
3. Ministerul Justiției
4. Ministerul Apărării Naționale
5. Ministerul de Interne
Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței
Serviciul Român de Informații
Serviciul de Informații Externe
Banca Națională a României
Anexa nr. 9
CONVENȚII INTERNAȚIONALE ÎMPOTRIVA
TERORISMULUI
Convenții ale Organizației Națiunilor Unite referitoare la terorism:
Convenția referitoare la infracțiuni si la anumite acte petrecute la bordul aeronavelor; semnată la Tokio, la 14 septembrie 1963;
Convenția pentru pedepsirea capturării ilegale de aeronave; semnată la la Hay, la 16 decembrie 1970;
Convenția pentru pedepsirea actelor ilegale îndreptate împotriva aviației civile; încheiată la Montreal, la 23 septembrie 1971;
Convenția referitoare la prevenirea si pedepsirea infracțiunilor împotriva persoanelor care se bucură de protecție diplomatic; adoptată de Adunarea Generala a Națiunilor Unite, la 14 decembrie 1973;
Convenția referitoare la protecția fizică a materialelor nucleare; adoptată la 26 octombrie 1979;
Convenția Internaționala împotriva luării de ostatici; adoptată de Adunarea Generală a Natiunilor Unite, la 17 decembrie 1979;
Protocol pentru pedepsirea actelor ilegale de violență in aeroporturile
ce deservesc aviația civilă internaționala,completare a Convenției din 23 septembrie 1971 ;încheiată la Montreal,la 24 februarie,1988;
Convenția pentru pedepsirea actelor ilegale îndreptate împotriva securității navigației maritime;încheiată la Roma 10 martie 1988;
Protocolul Convenției din 10 martie 1988 pentru represiunea actelor ilegale îndreptate împotriva securității platformelor fixate situate pe platourile continentale; încheiată la Roma, la 10 martie 1988;
Convenția privind marcarea explozibililor plastici in straturi cu detecție rapidă încheiata la Montreal, la 1 martie 1991;
Convenția Internațională referitoare la pedepsirea atentatelor teroriste cu explozibil; adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la 10 decembrie 1997;
Convenția Internațională privind pedepsirea finanțării terorismului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la 9 decembrie 1999;
Rezoluția Consiliului de Securitate O.N.U. privind combaterea terorismului internațional – 28.09.2001.
Din lucrarea "Terorismul.Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului“, Editura Academia de Înalte Studii Militare, București 2002, p. 107.
Anexa nr. 10
FORME ȘI PROCEDEE
DE ACȚIUNE SPECIFICE ELEMENTELOR TERORISTE
PROCEDEE
PROCEDEE
PROCEDEE
Anexa nr.11
SCHEMA POSTULUI DE OBSERVARE (O VARIANTĂ)
(O VARIANTĂ)
Anexa nr.12
SCHEMA UNUI PUNCT CONTROL TRAFIC
(O VARIANTĂ)
Anexa nr. 13
BAZA DE DATE STATISTICE „ALPHA”
Prescurtări:
IED – Improvised explosives disposal (dispozitive explozive improvizate)
KIA – Killed in action (ucis în luptă)
P. cont. dir. – pierderile din contactele directe
P.m. – pierderile din misiuni
P. ied. – pierderile datorate IED-urilor
Conform, www.icasualties.com și www.globalsecurity.org.
Anexa nr.14
ELEMENTE SPECIFICE PREGĂTIRII INFORMATIVE
A CÂMPULUI DE LUPTĂ PENTRU ACȚIUNILE
DE COMBATERE A TERORISMULUI
Definirea mediului câmpului de luptă
Zona de interes. Se analizează:
activitățile teroriste cunoscute;
activitățile teroriste în cadrul națiunilor care sponsorizează grupurile teroriste;
sprijinul național și internațional pentru grupurile teroriste. Se includ sprijinul moral, fizic și financiar;
se evaluează dacă prezența forțelor proprii (actuală sau potențială) poate constitui un catalizator pentru operațiunile teroriste;
se identifică toate activitățile teroriste mai recente din lumea întreagă îndreptate asupra forțelor proprii, sau intenția de executare a unor asemenea activități.
Aspecte care trebuie luate în considerare:
se identifică aspectele demografice care ar putea proteja oferi protecție sau sprijin teroriștilor;
se identifcă orice constrângeri temporare care ar putea limita perioada de angajare a unei ținte;
se va coopera cu Poliția Militară și organele de informații atunci când se face pregătirea inițială a analizei amenințării și actualizarea acesteia.
Descrierea efectelor câmpului de luptă
Aspecte demografice:
Care aspecte demografice fac o țintă atractivă pentru teroriști?
Cum anume se conturează cursurile de acțiune ale teroriștilor prin intermediul acestor aspecte demografice? De exemplu, revendicările politice ale unei organizații teroriste ar putea face mai interesante unele ținte decât altele. Convingerile religioase ar putea să-i determine pe teroriști să renunțe la asasinate în favoarea răpirilor.
Ținte și directii:
Se identifică vulnerabilitatea țintelor față de atacurile teroriste;
Se identifică direcțiile de infiltrare și căile de apropiere.
3. Evaluarea amenințării
Se determină tipul de grupuri teroriste cu care pot apare confruntări.
Sunt sprijinite sau nu de stat, ori dirijate de către acesta?
Se identifică grupurile teroriste prezente, cele care ar putea apare sau care au acces în interiorul zonei de operații;
Se desfășoară analiza organizării pentru fiecare grup, cuprinzând:
Organizarea și compunerea celulelor;
Disciplina internă;
Obiective pe termen lung și pe termen scurt;
Devotamentul (voința de a ucide sau a muri pentru cauză);
Afilieri religioase, politice și etnice ale grupurilor;
Identitatea liderilor, instructorilar, a oportuniștilor și a idealiștilor;
Deprinderile de luptă ale grupului precum și specialitățile în care excelează fiecare organizație – cum ar fi lunetiști, lucrări de distrugeri, operații aeriene ori pe apă, supraveghere electronică, tehnici de ascultare;
Se descriu tacticile preferate ale fiecărei organizații. Acestea pot cuprinde asasinatele, incendierile, atentatele cu bombe, deturnările, luările de ostatici, răpirile, mutilări, raiduri, ocuparea, sabotajul, farsele sau utilizarea de arme chimice sau biologice. Se var lua în considerare lucrările scrise internaționale despre operațiile teroriste și mișcările insurgente cum ar fi cele ale lui Mao sau Che Guevarra;
Se descriu sau se reprezintă grafic activitatea cunoscută a teroriștilor pentru o perioadă de timp în zona locală.
4. Determinarea cursurilor de acțiune ale amenințării
Se identifică țintele probabile pentru acțiuni teroriste din interiorul zonei;
protejate prin compararea vulnerabilităților proprii cu capabilitățile și obiectivele teroriștilor;
Se reprezintă grafic acțiunile teroriste asupra obiectivelor probabile din cadrul zonei protejate. Trebuie reținut că alegerea tacticilar teroriștilor este legată adesea de intenția de a capta atenția asupra acțiunilor proprii;
Se reprezintă grafic activitățile teroriste în apropierea unui obiectiv, cum ar fi raioanele de pregătire, deplasarea către obiectiv, supravegherea și direcțiile de retragere;
Se reprezintă grafic sau se descriu funcțiile de sprijin pentru terorism cum ar fi instruirea, logistica, finanțele, C31 (comandă, control, comunicații și informații). Pe timpul operațiilor antiteroriste, aceste activități vor fi observate pentru a avertiza iminența atacurilor teroriste.
Anexa nr.15
INIȚIEREA PLANIFICĂRII
(O VARIANTĂ)
Anexa nr.16
ELABOREREA CONCEPȚIEI ACȚIUNII
(O VARIANTĂ)
Anexa nr.17
ELABORAREA ȘI COMPARAREA
CURSURILOR DE ACȚIUNE
(O VARIANTĂ)
Elaborarea cursurilor acțiunilor
Cursul de acțiune selectat
Anexa nr.18
MĂSURI SPECIFICE DE PROTECȚIE A FORȚELOR
ÎMPOTRIVA ACȚIUNILOR TERORISTE (O VARIANTĂ)
Anexa nr. 19
PONDEREA FACTORILOR DE ANALIZĂ ȘI A INDICATORILOR DE STARE
DE NIVEL DECIDENT I ȘI II
Tabelul nr. I
PONDEREA FACTORILOR DE ANALIZĂ ȘI A INDICATORILOR DE STARE DE NIVEL DECIDENT I
Tabelul nr. II
PONDEREA FACTORILOR DE ANALIZĂ ȘI A INDICATORILOR DE STARE DE NIVEL DECIDENT II
Anexa nr. 20
SEMNIFICAȚIA DIVIZIUNILOR DOMENIILOR SOLUȚIILOR
ÎN MODELUL DE ANALIZĂ
I – limită definită de valorile medii teoretice (optime) atât calitative cât și cantitative;
II – limită definită de valoarea minimă teoretică calitativă cât și valoarea optimă a oportunității;
III – limită definită de valoarea minimă teoretică calitativă și valoarea minimă teoretică a opotrunității;
IV – limită definită de valoarea optimă calitativă și minimă teoretică a oportunității.
1 – subdomeniu de stabilitate pentru care măsurile de protecție a forței și cele de asigurare a acțiunii sunt peste minimul necesar; sunt create premise pentru succesul cursului de acțiune proiectat.
2 – subdomeniu pentru care nivelul de protecție este dat de o oportunitate geografică, militară, situațională; aspecte critice pot apărea în ceea ce privește repartiția forțelor și a mijloacelordestinate executării misiunilor de protecție.
3 – subdomeniu instabil, cu risc ridicat, dar favorabil ca oportunitate; nivelul măsurilor de protecție este dat de o situație politică și/sau militară favorabilă; aspectele critice sunt reprezentate de resursele avute la dispoziție în raport cu evoluția lor.
4 – subdomeniu dezavantajos datorită oportunităților și resurselor reduse; nivelul măsurilor de protecție depinde de identificarea măsurilor de maximă oportunitate; aspectele critice sunt reprezentate de misiune în sine, care din punct de vedere al resurselor materiale, umane și conceptuale este inadecvată.
5 – subdomeniu total dazavantajos din toate punctele de vedere; nivelul de protecție este scăzut, reprezentat de resurse sau de concepția de utilizare a lor, sub minimalul necesar; aspectele critice sunt reprezentate de o probabilitate mare a acțiunilor teroriste și a unei posibilități foarte scăzute de contracarare a acestora.
6 – subdomeniu relativ stabil; nivelul măsurilor de protecție este dat alocarea resurselor în raport cu misiunile de îndeplinit; riscul ridicat al acțiunilor elementelor terorite.
7 – subdomeniu relativ stabil; nivelul măsurilor de protecție este dat de resusele avute la dispoziție sau alocarea lor peste valoarea necesară în raport cu misiunile de îndeplinit; riscul ridicat al acțiunilor elementelor terorite.
8 – subdomeniu stabil prin valoarea scăzută a riscului unor acțiuni teroriste; nivelul măsurilor de protecție este influențat în principal de forța avută la dispoziție sau concepția de utilizare; momentan nu sunt identificabile aspecte critce.
Asupra subdomeniilor teoretice propuse putem aprecia că pe parcursul misiunii, punctul determinat care ne indică nivelul măsurilor de protecție tinde să evolueze (să se deplaseze) spre un domeniu vecin datorită: consumului de resurse, schimbarea cursului de acțiune, evoluția factorilor situației, nevalorificarea (sau nevalorificarea la timp) a oportunităților, concepție neadecvată de întrebuințare a forțelor și mijloacelor, evaluarea necorespunzătoare a amenințărilor teroriste.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Consideratii Privind Protectia Fortelor Impotriva Actiunilor Teroriste (ID: 105789)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.