Consideratii Privind Planificarea Si Executarea Misiunilor Multinationale

Considerații politice și militare

Implicarea unei forțe multinaționale poate fi cerută de întreaga plajă de situații, plecând de la situații create de oameni (agresiunea între două state), până la un dezastru natural (intervenția la un cutremur). Totuși, modalitatea în care statele se implică, nivelul și capabilitățile sunt date de interesele statelor și de puterea lor de a susține acțiunile. Compunerea forțelor se poate schimba pe timpul desfășurării acțiunilor pe măsură ce fiecare stat în parte atinge limita de sustenabilitate a acțiunilor, astfel putem deduce că și camanda structurii multinaționale poate trece ușor de la un stat la altul în funcție de mai mulți factori. Singurul lucru care rămâne neschimbat rămâne decizia de a participa la acțiune, decizie ce a fost analizată de către diplomația fiecărui potențial participant la coaliție. Deciziile naționale pot influența structura de comandă a MNTF. În paralel cu această structură fiecare națiune parte își exercită actul de comandă în interiorul elementelor participante în conformitate cu doctrinele și procedurile naționale proprii.

CAPABILITĂȚI

Există o serie de factori care influențează capbilitățile cu care fiecare națiune se implică în cadrul structurii multinaționale, după cum urmează:

Interesele naționale;

Politicile naționale;

Obiectivele;

Limitările privind regimul armelor și munițiilor;

Doctrină;

Organizare;

Antrenament;

Calitatea liderilor;

Echipament;

Experiența de luptă anterioară;

Bugetul alocat apărării;

Legile naționale;

Tratate la care sunt parte.

Comandanții de la nivel operativ trebuie să aibe în vedere aceste constrângeri naționale în momentul în care alocă misiuni a fi executate către forțele diferitelor state participante. Comandanții forțelor multinaționale de la toate nivelurile trebuie să aibe în vedere faptul că trebuie să aloce mult timp consultărilor și negocierilor la nivel diplomatic cu oficialii statului gazdă, liderii locali și alte persoane influente din zonă. Comandanții trebuie să implementeze un sistem de lucru interactiv cu autoritățile locale, pentru a fi în măsură să ia decizii care să nu influențeze realitățile regiunii în care acționează.

INTEGRARE

Cea mai mare provocare în cazul operațiilor multinaționale este reprezentată de integrarea și sincronizarea eficientă a resurselor la dispoziție pentru atingerea obiectivelor stabilite. Acest lucru se poate realiza prin unitatea de efort în ciuda problemelor ce pot apărea datorită capabilităților diferite, uneori incompatibile, regulilor de angajare diferite, echipamentului și chiar procedurilor. Pentru a se atinge unitatea de efort trebuie stabilit și parcurs un proces de certificare pentru fiecare structură națională în parte, care să fie coordonat de comanda structurii multinaționale. Problemele identificate trebuie imediat rezolvate prin semnarea unor acorduri bilaterale sau multilaterale înainte de introducerea forțelor în zona de operații.

PREGĂTIREA

În plus față de planificarea și pregătirea operațiilor de contingență la nivel multinațional CCDRs trebuie să se concentreze pe finalitatea strategică națională propusă pe măsură ce dezvoltă strategia de acțiune a sa în teatrul de operații. Aceasta se traspune într-un set de acțiuni și activități de modelare pe baza unui plan de operație sau campanie.

Trebuie avut în vedere că intervenția este de durată și își propune promovarea păcii și a stabilirii unui climat de securitate stabil în zonă sau regiune prin crearea și dezvoltarea unor relații de cooperare cu națiunea gazdă, și restabilirea și întărirea legitimității organismelor statale ale națiunii gazdă.

O listă a SC poate include:

Antrenarea, educarea și asigurarea de echipament pentru a construi capacități și capabilități țărilor și organizațiilor partenere;

Excutarea de activități cu națiunile partenere pentru a elimina amenințările și provocările apărute înainte de a se trasforma într-o criză;

Întâlniri și schimburi de opinii la nivel de elemente de conducere militare;

Promovarea cooperării la nivel regional pentru asigurarea unui răspuns la amenințările comune și eliminarea tensiunilor și rivalităților;

Participarea la exerciții bilaterale și multinaționale;

Încheierea de acorduri pentru folosirea facilităților, construirea de baze sau tranzitarea forțelor miitare.

IMPLICAREA FORȚELOR

În cazul forțelor multinaționale gradul de implicare a națiunilor diferă, inclusiv la stabilirea nivelurilor și modalităților de implicare. Toate ofertele de implicare trebuie luate în considerare de către MNFC și partenerii implicați, și recunoscut ca sprijin pentru operație sau campanie. Acest fapt vine în sprijinul dezvoltării și îmbunătățirii relațiilor la nivel structură multinațională.

În figura alăturată este prezentată o variată a modalitîților si nivelurilor de implicare potențiale pe care o națiune contributoare îl poate alege pe timpul prticipării în cadrul unei forțe multinaționale. Gradul de implicare este stabilit la nivel politic național, iar fiecare comandant în parte trebuie să cunoască aceste lucruri și să acționeze în consecință.

FORMAREA ȘI MENȚINEREA UNEI FORȚE MULTINAȚIONALE

Formarea unei coaliții multinaționale pornește odată cu decizia politică și eforturile diplomatice de a crea și de a arunca în luptă o alianță. Discuțiile inițiale și coordonarea între potențialii participanți va căuta să răspundă la întrebările statelor participante la nivel strategic. Aceste discuții inițiale pot include organizații ca ONU sau NATO, coaliții deja existente sau națiuni ca entități distincte. În urma acestor discuții trebuie să se clarifice anumite probleme cum ar fi:

Natura și nivelul de angajate;

Structura de comandă a forței de răspuns;

Directivele strategice esențiale pentru forța de răspuns care va include obiectivele militare și finalitățile dorite.

PROBLEME LEGATE DE COMANDĂ

Odată ce structura forței de răspuns a fost stabilită în cadrul alianței, procedurile și structura alianței va stabili conducerea la nivel operativ. MICs Coalition Building Guide – Ghidul pentru Formarea Coaliției, care descrie LN construct, poate fi folosit ca punct de plecare pentru realizarea coaliției. MNFC promulgă elementele esențiale care trebuie să conțină obligatoriu:

Scopul operației multinaționale;

Formularea misiunii MNTF;

Finalitatea la nivel strategic și militar pentru MNTF;

Obiectivele strategice și sarcinile formulate pe larg cu directive privind finalizarea operației și tranziția;

Națiunile contributoare și națiunile potențial contributoare;

Designated LN și directivele de sprijin;

Interesele de securitate comune;

Strategia de comunicații la nivel strategic;

Direcții specifice la nivel diplomatic, economic și informațional și limitările, constrângerile și elemente sensibile naționale.

Pe timpul cât se lucrează în context multinațional trebuie să se țină seama de cultură și politicile naționale privind coabitarea femeilor cu bărbații, consumul de alcol și dieta alimentară, programul orar, concedii, limitări privind misiunile ce pot fi executate etc. Iar acestea să fie implementate prin proceduri standard, pentru a se elimina apariția de animozități și conflicte între națiunile membre ale coaliției.

ANALIZA MISIUNII ȘI ALOCAREA SARCINILOR

Comandantul MNTF pe timpul analizei misiunii trebuie să:

Identifice foțele ce pot fi folosite;

Publicarea standardelor pentru participare (nivelul de pregătire și logistica, incluzând capabilitățile de introduce în teatru/zona de operații, capacitatea de susținere a forțelor, timpul de rotire a forțelor);

Probleme legate de finanțare, procedurile de certificare, structura de forțe pusă la dispoziție.

La dezvoltarea COA MNFC trebuie să aibe în vedere toți factorii care pot influnța misiunea și formularea solicitărilor către celelalte agenții prezente în zonă, care pot sprijini sau afecta misiunea. Acesta reprezintă un pas important în decizia statelor de a se angaja în cadrul coaliției. Implicarea forțelor nu trebuie văzută ca un act automat. În funcție de tipul de misiune și de stadiul în care se află misiunea, MNFC trebuie să analizeze și să aloce misiunile în conformitate cu pregătirea și specializarea forțelor. În cazul în care există mai multe forțe în măsură să execute un anumit tip de misiune MNFC trebuie să se asigure că misiunile sunt împărțite în mod echitabil, astfel încât fiecare națiune contributoare să participe la realizarea finalității operației sau campaniei.

LIMBA, CULTURA ȘI SUVERANITATEA

Diferențele de limbă în cadrul unei coaliții pot reprezenta reale probleme în ceea ce privește exercitarea actului de comandă/control, comunicații și chiar în ceea ce privește unitatea de efort. Este destul de complicat să se impună o limbă pentru a se desfășura activitățile de zi cu zi, de aceea se folosesc de cele mai multe ori LNOs sau translatori civili, care trec printr-un proces de secție riguros care să le permită accesul la un anumit tip de informații, pentru facilitarea desfășurării activităților într-un mod cât mi facil în cadrul alianței și în colaborarea cu HN. Comunicarea trebuie văzută prin prisma ambelor mijloace, verbal și nonverbal, și poate duce la trunchierea informațiilor sau a comunicațiilor, sau la neînțelegerea precizărilor, ceea ce poate avea un impact negativ asupra operațiunilor. Timpul adițional ce trebuie luat în considerare pentru ca informațiile să fie primite, procesate, transpuse în planuri, traduse și apoi diseminate către partenerii multinaționali afectează ritmul operațiilor. De aceea pregătirea personalului care va ocupa funcții de LNO este deosebit de importantă, pregătire ce trebuie avută în vedere încă de pe timpul planificării operației.

Pregătirea lingvistică a personalului care va ocupa funcții de LNO trebuie completată cu pregătire în ceea ce privește AO și cultura HN, deasemenea în ceea ce privește cunoașterea statelor cu care se va interacționa în carul MNTF. Pentru aceasta trebuie implicate toate serviciile naționale care au experiență în domeniu MN sau care își defășoară activitatea în mediu MN.

Fiecare stat parte la MNTF are individualitatea sa, și facem referire aici la identitatea sa culturală ca rezultat al teritoriului pe care îl ocupă, mediul economic, politic și social specific, valori și simboluri care competează cultura lor specifică. Chiar dacă par lucruri minore, cum ar fi specificul gastronomic, comandanții trebuie să aibe în vedere toate aspectele și să acționeze în consecință. Comandanții trebuie să ia în consierare și să găsească o cale de mijloc în ceea ce privește sărbătorile religioase specifice, orele de rugăciune și alte lucruri specifice fiecărei culturi în parte. aceste considerații se aplică în toate cazurile, chiar și în afara statelor parte la coaliția MN, referindu-ne aici la cultura statului gazdă (HN), statelor vecine, potențialii adversari și statele care sprijină acțiunea MNTF.

O altă problemă identificată și sensibilă o reprezintă suveranitatea statală. MNFC trebuie să fie în măsură să atenueze și să medieze eventualele probleme ce pot apărea pe acestă linie. Adesea MNFC pentru a putea îndeplini misiunea trebuie să apeleze la instrumente specifice, referindu-ne aici la coordonare, comunicare și consens, pentru a completa conceptul tradițional de comandă. Națiunile participante trebuie să rezolve anumite probleme prin intermediul instituțiilor naționale reprezentative, ambasade sau reprezentanțe, probleme care nu se pot rezolva la nivel MNFC. Amintim aici probleme legate de construirea de baze militare, răspunderea juridică civilă și militară a forțelor participante, vamă, mișcarea trupelor, dreptul de survol, APOD/APOE, SPOD/SPOE, managementul frecvențelor radio etc.

De obicei aceste probleme se rezolvă cu HN prin încheierea de acorduri tehnice, SOFAs și acorduri privind statutul misiunii. Autoritatea de a încheia aceste acorduri este la nivel național, partea militară neavând responsabilități pe acestă linie. Structurile naționale, guvernamentale sau neguvernamentale prezente în AO pot sprijini încheierea acestor acorduri prin înlesnirea relațiilor dintre HN și statele participante la MNTF.

Comandanții trebuie să se asigure că legile naționale și internaționale sunt respectate pe timpul desfășurării operațiilor. Statele participante trebuie să asigure consiliere comandanților cu privire la specificul național pentru a-i sprijini în ceea ce privește formarea unei păreri atotcuprinzătoare a diferențelor naționale și a modului în care acesta poate aloca misiuni forțelor pe care le are în subordine.

Regulile de bază la care forțele se supun și sunt obligate să le respecte sunt stipulate în acordurile internaționale reprezentate de legile conflictului armat, incluzând aici și convențiile de la Haga și Geneva, reguli care se aplică atât forțelor multinaționale cât și forțelor indigene. Cele mai cuprinzătoare acorduri sunt reprezentate de SOFA. Acestea cuprind elemente cu privire la drepturi, îndatoriri, privilegii și eventuale imunități, ale militarilor și civililor, pe bază de reciprocitate. Alte documente pot veni în completarea precizărilor SOFAs, și amintim aici acorduri de sprijin reciproc (aquisition and cross-servicing agreements – ACSA) și acorduri internaționale (defence cooperation agreements).

O problemă delicată ce trebuie reglementată o reprezintă drepturile de detenție. Pe timpul ducerii operațiilor există situații în care personalul MNTF este pus în situația de a deține anumite entități care cad sub incidența drepturilor războiului. MNF trebuie să se pună de acord în ceea ce privește controlul, reținerea, protecția și evidența deținuților în conformitate cu politicile și legile domestice și internaționale. Statele participante în cadru coaliției pot avea abordări diferite, existând riscul de a se face exces de forță, de aici reieșind responsabilitatea comandantului MNF de a impune un ghid comun de proceduri în ceea ce privește deținuții.

Doctrină și instrucție

Unele națiuni au dezvoltat programe de instruire pe toate cele trei nivelurile: strategic, operativ și tactic. Acest lucru totuși nu este aplicabil pentru toate statele participante în cadrul coaliției care au obiective mai mici care să ducă la atingerea intereselor naționale. Pentru aceasta în cadrul coaliției există doctrine și proceduri multinaționale care acoperă problemele nestatutate de legislația națională și care legiferează modurile de acțiune în anumite situații. Acestea sunt respectate de națiunile participante care le-au ratificat, pentru celelalte proceduri și doctrine care nu au fost ratificate aplicându-se legile, politicile și directivele naționale.

Antrenament și resurse

Când situația permite MNFC trebuie să aibe în vedere îmbunătățirea pregătirii și dotării forțele participante prin implicarea acestora în antrenamente în comun, asistență și pnerea în comun a resurselor pe baza unor acorduri semnate între partenerii de coaliție. Aceste pot face referire la vânzarea sau luarea sub formă de împrumut a anumitor elemente de tehnică și materiale, stabilirea de TTP comune, participarea la exerciții multinaționale, schimb de studenți în cadrul instituțiilor de învățământ etc.

Protecția personalului, informațiilor și a materialelor sensibile

Există o abordare în ceea ce privește păstrarea capacității de luptă prin focusarea pe patru elemente:

Măsuri pasive pentru protejarea forțelor, a informațiilor, bazelor, infrastructurii folosite și a căilor de comunicație împotriva atacurilor inamicului;

Măsuri pasive pentru a face dificilă localizarea, lovirea și distrugerea forțelor, sistemelor și facilităților proprii;

Folosirea tehnologiei și proceurilor pentru a reduce riscul apariției fratricidului;

Managementul și răspunsul la situații de urgență reduc riscul pierderilor în personal și capabilități datorate accidentelor, riscurilor la adresa sănătății și a dezastrelor naturale.

În cazul în care misiunea o impune, MNFC pot extinde aceste măsuri dincolo de protecția forței pentru a îngloba protecția noncombatanților, forțelor sistemelor și a infrastructurii țarilor prietene și a partenerilor interorganizaționali.

Comandanții trebuie să înțeleagă că există posibilitatea ca statele participante să aibe diferite abordări în ceea ce privește asumarea riscului și astfel să analizeze în permanență riscurile și vulnerabilitățile la care se expun forțele și să implementeze măsuri de protecție în consecință care să respecte directivele comandantului regional. O atenție deosebită trebuie acordată personalului a cărui activitate presupune interacțiunea cu populația locală.

Necunoașterea procedurilor, bariera lingvistică și diferențele de abordare duc la creșterea riscului. Elementele de legătură au un rol crucial în rezolvarea acestor probleme prin consilierea în ceea ce privește măsurile de coordonare operațională și găsirea soluțiilor tehnice pentru analizarea și reducerea riscului apariției de fratricid.

Un alt risc ce trebuie avut în vedere pe tipul misiunilor multinaționale îl reprezintă amenințările de tip ”insider” sau ”green-on-blue”, ceea ce presupune analizarea posibilității apariției acestei situații și stabilirea unor măsuri de protecție în consecință. Totuși chiar și în cazul în care riscul se confirmă, trebuie avut în vedere ca planul sau măsurile de protecție să nu transmită un mesaj greșit personalului sau organizațiilor pe care coaliția le protejează.

Regulile de angajare

Obținerea acordului statelor prticipante poate părea ca o activitate consumatoare de tmp dar este unul din elementele esențiale și trebuie avută în vedere încă de pe timpul planificării misiunilor. Chiar dacă națiunile au mantate politice asemănătoare, există posibilitatea ca regulile de angajare – Rules of engagement (ROE) să fie diferite.

Identificarea forțelor proprii și evitarea fratricidului

În mod tragic fenomenul ”fog-of-war” poate aduce la apariția incidentelor de tip fratricid. Pentru a putea evita incidentele de fratricid și de a se realiza o identificare rapidă a amicilor, inamicilor și neutrilor s-a dezvoltat conceptul de identificare în luptă – combat identification (CID).

Procedurile stabilite la nivelul MNTF pentru CID sunt stabilite pentru a optimiza misiunile executate prin maximizarea capacităților de angajare a inamicului și de minimiza posibilitatea apariției fratricidului și de pagube colaterale. Aceste reguli sunt deosebit de imortante în misiuni de menținere a păcii și misiuni noncombat tradiționale. Aceste elemente trebuie statutate încă de pe timul misiunii.

CID trebuie să fie în concordanță cu ROE și nu trebuie să limiteze capacitatea unei entități sau individ de a executa acțiuni de autoapărare apropiate. Procedurile CID conțin obligatoriu misiuni, capabilități și limitări pentru toți participanții.

Puterea de distrugere și raza de acțiune a sistemelor de armament moderne, îpreună cu intensitatea și ritmul rapid al războiului modern, AO nonliniare, trecerile de la ofensivă la apărare și prezența civililor în AO cresc riscul apariției fratricidului.

CONSIDERAȚII OPERAȚIONALE

Intelligence

În toate operațiile multimaționale, JFC va fi pus în situația de a crea baze de date comune pentru toate forțele participante și de a colecta produsele de intelligence de la acestea. Există situații în care JFC poate fi autorizat să disemineze aceste produse către organizații neguvernamentale – Non-gouvernamental organisations (NGO). Politicile cu privire la intelligence și criteriile de diseminare a acestora se stabilesc pentru fieacre operație multinațională în parte.

Pentru ca cerințele de intelligence să fie centralizate și prioritizate este necesar să se stabilească un centru multinațional care să centralizeze informațiile de la toate țările contributoare. Deasemenea centrul trebuie să coordoneze toate activitățile de planificare și culegere prin misiuni specifice de informații, supraveghere și cercetare pentru fiecare națiune. În cadrul acestei structuri trebuie să se regăsească reprezentanți ai țărilor participante în cadrul operației multinaționale, sub comanda unică a unui director care să fie în măsură să soluționeze eventualele probleme ce pot apărea între membrii coaliției.

Fiecare operație din cadrul procesului de intelligence – planificarea și orientarea, culegerea, procesarea și exploatarea, analiza și producerea, diseminarea și integrarea, evaluarea și feedback – este afectată profund de mediul multinațional de lucru și de aceea regulile și politice de executare a operațiilor întrunite de informații se stabilesc specific pentru fiecare operație sau campanie în parte, urmărindu-se să se respecte câteva principii generale (fig. ).

Unitatea de efort: structurile de informații ale fiecărui stat în parte trebuie să privească rolul său atât din perspectivă multinațională cât și națională. O amenințare asupra unei entități din cadrul coaliției multinaționale trebuie tratată ca o amenințare împotriva coaliției;

Ajustarea continuă: cu toate că există diferențe în ceea ce privește doctrina și procedurile specifice între membrii coaliției, trebuie făcute ajustări permanente pentru a fi în măsură să se rezolve probleme cum ar fi:

Cum se asigură produsele de intelligence comandantului, comandamentului și forțelor;

Proceduri de pentru folosirea unei baze da date cu informații de către toate agențiile;

Nivelul de securitate al sistemelor de comunicații folosite și a procedurilor;

Cerințe administrative.

Planificarea din vreme și planificarea într-o concepție unitară: comenzile statelor participante stabilesc de pe timpul planificării ce informații vor fi puse la comun în baza de date a coaliției.

Crearea unei baze de date comune: unele agenții lucrează cu rapoarte de informații cu nivel de clasificare foarte ridicat, ceea ce presupune stabilirea unor proceduri pentru diseminarea acestora. Aceste proceduri trebuie gândite pentru a nu perima informația primită astfel existând riscul ca informația să nu mai fie executabilă. Regulile de manipulare a informațiilor trebuie cunoscute și respectate de toate națiunile participante pentru a nu se îngreuna fluxul acestora prin apariția unor incidente ce pot duce la blocaje.

Executarea de misiuni complementare: misiunile specifice domeniului intelligence trebuie să fie complementare, fiecare națiune parte a coaliției având obligativitatea de a participa activ cu mijloacele de care dispune.

COMUNICAȚIILE

Comunicațiile sunt o compoentă foarte importantă în operațiile multinaționale. Încă de pe timpul planificării trebuie avute în vedere câteva considerente care pot influența decisiv operațiile multinaționale cum ar fi: managementul frecvențelor, compatibilitatea echipamentelor și a procedurilor, securitatea criptografică și a informațiilor, regulile de identificare amic-inamic și protocoale privind rețeaua de calculatoare. Multe dintre aceste probleme se rezolvă prin alocarea cu titlu de împrumut a tehnicii de comunicații și informatcă între statele partenere, cu o atenție deosebită la elementele de criptare și la nivelul de acces al personalului care le va deservi.

MEDIUL DE CONFRUNTARE

Operații terestre

În majoritatea operațiilor multinaționale compoenta terestră reprezintă componenta centrală a efortului militar. Doctrinele și TTP urile comune permit țărilor participante să se integreze mai ușor în cadrul operațiilor, reducându-se problemele legate de interoperabilitate, chiar și între țările care dețin sisteme de armament diferite.

MNFLCC poate fi compusă din forțe aparținând unui singur stat sau mai multor state și va primi o AO pentru a executa întreg spectrul de operațiuni care să fie în concordanță cu concepția operației. Comandantul MNFLCC stabilește relațiile forțe de sprijin-forțe sprijinite în cooperare cu celelalte comandamente, aerian, maritim, FOS, pentru a se prioritiza operațiunile în vederea respectării principiului unității de efort.

Un considerent de importanță deosebită pentru executarea operațiunilor terestre îl reprezintă sustenabilitatea care depinde de următorii factori:

Încadrarea cu personal conform precizărilor fișelor postului;

Cerințele și capabilităle medicale;

Mentenanța;

Aprovizionarea;

Facilitățile de depozitare;

Transportul;

Sprijinul și cerințele de sprijin tehnic;

Surse comune de sprijin.

Operații maritime

Scopul operațiilor maritime în mediu multinațional este de a exercita controlul mării sau proiectarea forțelor la distanțe mari și sincronizarea operației cu celelalte categorii de forțe, terestre, aeriene și FOS. Forțele marine sunt reprezentate în principal de navele din compunere, dar acestea pot include și forțele aeriene ale marinei care pot avea destinate obiective punctuale, forțe amfibii sau elemente aparținând altor agenții sau structuri guvernamentale care pot primi mandat pentru executarea unor misiuni specifice mediului maritim.

În ceea ce privește susținerea operațiilor maritime, există câțiva factori cu impact major în operațiile maritime, astfel:

Navele de suprafața la dispoziție (combatante sau necombatante);

Resursele de submarine la dispoziție;

Mentenanța;

Resursele (inclusiv navele de sprijin logistic de luptă);

Facilitățile de depozitare;

Starea vremii și a mării;

Căile de comunicații maritime (sea LOC).

Implicarea corectă, sprijinirea forței navale din punct de vedere logistic asigură o forță multifuncțională MNFC. Forțele navale pot asigura o bază navală care să nu expună forțele multinaționale la riscuri ce pot apărea datorită bazelor imobile de la sol. Forțele nu vor mai depinde în așa mare măsură de infrastructura prezentă în AO ceea ce asigură o libertate de mișcare mai mare.

Operații aeriene

Acestea asigură MNFC o forță cu un nivel de reacție ridicat și flexibilă capabilă să execute misiuni în adâncime pentru îndeplinirea obiectivelor operaționale. Aviația poate executa operațiuni rapide, asupra punctelor decisive și a centrelor de greutate. Capabilitățile de transport și sprijin pot fi extinse foarte mult cu ajutorul aviației.

Următirii factori influențează sprijinul în operațiile aeriene:

Platformele aeriene la dispoziție (aripa fixa sau aripă mobilă);

Infrastructura specifică (eroporturi/aerodromuri);

Starea vremii;

Mentenanța;

Aprovizionarea;

Facilitățile de depozitare;

Transportul;

Sprijinul și cerințele de sprijin tehnic;

Surse comune de sprijin;

Liniile de comunicații sigure;

Cerințele și capabilitățile de sprijin medical.

Operații speciale

FOS reprezintă forța din cadrul MNTF care dispune de o gamă largă de capabilități și răspunsuri militare de specialitate. Poate asigura asisitență specifică în zona de analiză, legătură și antrenament pentru forțele națiunii gazdă în interiorul AO a MNTF. Responsabilitatea FOS este acordată unui MNFSOCC sau unui TF dispus în interiorul structurii de comandă a MNF. TF se poate compune din elemente aparținând unui singur stat sau mai multor state participante în cazul în care nu există problee în ceea ce privește ineroperabilitatea forțelor componente. Figura ………III – 7…. conține un exemplu de responsabilități ale MNFSOCC.

FOS poate fi trimis în AO înaintea celorlalte categorii de forțe pentru a evalua capabilitățile forțelor străine și a identifica nevoile de antrenament pentru a le integra într-un plan general. Această capabilitate este scoasă în evidență de relațiile rutiniere de interacțiune a FOS cu militari aparținând altor state, cum ar fi de exemplu consilierea aviației care asigură sprijinul apropiat. FOS au pregătirea necesară de a folosi limba locală și de a folosi abilitățile lor specifice privind cunoașterea culturii din AO, astfel reprezentând o capabilitate valoroasă de a interacționa cu unitățile multinaționale cu ușurință. FOS reprezintă elementele care pot antrena forțele indigene sau multinaționale pentru a elimina problemele de interoperabilitate descoperite în urma analizei executate pe timpul planificării.

SPRIJINUL CIMIC/CIVIL AFFAIRS (CA)

CIMIC/CA pun în sprijinul comandantului expertiza în relații cu civilii, pentru a putea analiza și influența populația locală prin intermediul unui proces specific și a resurselor materiale și de personal specifice. Aceștia reprezintă un element de bază în ceea ce privește asigurarea legitimității și credibilității misiunii. Pentru a putea duce la îndeplinire obiectivele propuse și pentru a se realiza interacțiunea facilă cu populația indigenă se stabilește un CMOC – civil-military operations center – Centrul operațional civili-militari, prin intermediul căruia se integrează și organizațiile umanitare, IGO, NGO, forțele mutinaționale militare și alte eventuale agenții. CMOC execută misiuni care afectează AO atât la nivel local, cât și la nivel internațional, diferența între cele două laturi cu misiuni congruente pe alocuri o reprezintă faptul că CIMIC se adresează laturii civile, pe când CA se adreseză nevoilor militare.

FOCUL ÎNTRUNIT

Focul întrunit reprezintă integrarea tuturor capabilităților letale și nonletale de a obține efecte. Focul compnentelor din AO în acțiuni coordonate, chiar dacă este executat de structuri diferite, este executat pentru a se atinge un scop comun. De obicei focul este asociat cu rezultate distructive, dar există posibilitatea de lovituri electronice care nu au ca efect distrugeri fizice. Această funcțiune include focul produs de mai multe sarcini, misiuni, acțiuni și procese cum ar fi:

Executarea focului întrunit;

Asigurarea sprijinului prin foc;

Apărarea AA;

Interzicerea capabilităților inamicului;

Executarea de atacuri de nivel strategic;

Analizarea efectului focului.

Integrarea și sincronizarea planificării, executării și observării efectului focului reprezintă elemente vitale al succesului focului întrunit. Din înțelegerea obiectivelor, intențiilor, capabilităților și limitărilor tuturor actorilor prezenți în mediul operațional rezultă modul de folosire a mijloacelor de nivel întrunit, interagenții sau multinațional pentru a îndeplini sarcinile și a crea efecte.

ORG OS IK mc khristal