Consideratii Privind Organizarea Contabilitatii

Introducere……………………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL 1: PARTICULARITĂȚI ALE PRODUCȚIEI INDUSTRIALE LA S.C.DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A……………………………………4

1.1. PREZENTAREA PE ANSAMBLUL A S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A………………………………………………………………………………….4

1.2. PRINCIPALELOR ACTIVITĂȚI ȘI UNITĂȚI COMPONENTE………………..9

1.3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI A VENITURILOR……………….…14

1.3.1 Cheltuielile întreprinderii……………………………………….….14

1.3.1.1. Contabilitatea Cheltuielillor de Exploatare………………15

1.3.1.2. Contabilitatea Cheltuielilor Financiare …………………..19

1.3.1.3. Cheltuieli extraordinare……………………………… ..19

1.3.2. Veniturile întreprinderii……………………………………….……20

1.3.2.1. Contabilitatea veniturilor din exploatare………………..….21

1.3.2.2. Contabilitatea veniturilor financiare……………………..21

1.4. CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR……………….… ………..22

CAPITOLUL 2: ASPECTE ALE APLICĂRII IAS 11 “CONTRACTE DE CONSTRUCȚII” ÎN CONSTRUCȚIILE MARITIME………………………………………25

CAPITOLUL 3: CONTABILITATEA INVESTIȚIILOR LA S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A ……………………………………………………..34

CAPITOLUL 4: INDICATORI DE ANALIZĂ ȘI PERFORMANȚĂ ÎN INDUSTRIA CONSTRUCȚIEI NAVALE………………………………………………………………..….40

Bilanțul contabil al societății D.M.H.I. SA MANGALIA …………………………40

Contul de profit și pierdere al societății D.M.H.I. SA MANGALIA …………..……43

4. 1. Analiza poziției financiare a întreprinderii pe baza Bilanțului………………………..45

a) Analiza situației patrimoniului prin prisma echilibrului financiar, lichidității și solvabilității unității. ……………………………………………..…46

b) Analiza rezultatelor pe baza indicatorilor economico-financiari…………….….47

4.2. Analiza poziției financiare a întreprinderii pe baza Contului de Profit și Pierdere……56

4.2.1. Analiza cheltuielilor……………………………………..………….….56

4.2.2. Analiza veniturilor……………………………………………………….57

4.2.3. Analiza rezultatului net al întreprinderii……………………………..…58

Rezultatul din exploatare………………………………………………..60

Rezultatul curent al exercițiului…………………………………….…..61

Rezultatul extraordinar………………………………………………….61

Rezultatul net al exercițiului………………………………………..…..62

Rata rentabilității economice . ………………………..……….………62

Rata rentabilității financiare…………………………………………63

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………….……………………………….……..65

Strategii și obiective de îmbunătățire a activității societății S.C. “DAEWOO MANGALIA SA”…………………………………………………………………………….…..65

Bibliografie………………………………………………………………………………………68

Introducere

În această lucrare, structurată pe patru capitole, am prezentat diverse aspecte al S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A.. Mai întâi, am prezentat în primul capitol caracteristicilor esențiale ale S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A în care sunt reliefate: structura societății, obiectul de activitate al societății, organigrama societății. Tot în acest capitol am prezentat situația economico-financiară a societății, precum și descrierea cheltuielilor și veniturilor din punct de vedere al cadrului general al IASC – vol. II din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 94/2001 și contabilizarea principalelor cheltuieli și venituri, pe care societatea le efectuează în anul 2007, și despre contabilitatea creanțelor și datoriilor, pe care aceștia și le-a făcut, pe parcursul anului.

În continuare, în capitolul doi am prezentat aspecte ale aplicării IAS 11 “CONTRACTE DE CONSTRUCȚII”. Am descris contabilizarea construirii unei nave, în care contractul are convenit un preț fix și durata de execuție a contractului este de 3 ani, începând cu 2005.

În capitolul trei, am scris despre contabilitatea investițiilor, contabilitatea imobilizărilor și a mijloacelor fixe, și am descris unele investiții pe care S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A le-a efectuat de la înființarea sa, de exemplu concesiunea unui teren, achiziționarea unui echipament tehnologic, construirea unei hale industriale în regie proprie.

La capitolul patru am descris și analizat principalii indicatori de analiză și performanță în industria construcției navale care urmărește să evidențieze pe cele două subforme ale sale și anume:

analiza pe bază de bilanț;

analiza pe baza contului profit și pierdere.

În ultima parte, am prezentat principalele „ puncte slabe’’ și principalele „ puncte tari’’ ale societății SC Daewoo Mangalia SA.

CAPITOLUL 1: PARTICULARITĂȚI ALE PRODUCȚIEI INDUSTRIALE LA S.C. DAEWOO – MANGALIA

HEAVY INDUSTRIES S.A

1.1. PREZENTAREA PE ANSAMBLUL A S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A

Denumirea societății

Denumirea legală a societății este S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. și este constituită pe baza acestui statut, a Contractului de Societate din data de 27 mai 1996, încheiat între DAEWOO HEAVY INDUSTRIES LTD și Șantierul Naval 2 Mai Mangalia S.A și a legislației românești.

Data constituirii

Societate mixtă Româno – Coreeană, DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. a fost înființată la data de 22 ianuarie 1997 .

Societatea este constituită conform legii 31/1990 republicată în 1998, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Constanța.

Adresa legala și sediul principal al Societății este: Strada Portului nr. 1, cod poștal 905500 Mangalia, județul Constanța, Romania.

Statutul legal al Societății

În activitățile sale, Societatea este guvernată de prevederile acestui Statut, ale Contractului de Societate și ale legii aplicabile.

Societatea poate să constituie filiale, succursale, oficii de reprezentare și alte forme de reprezentare, în România și oriunde în lume, în nume propriu sau cooperare cu alte organizații, firme sau întreprinderi.

Capitalul social

Capitalul social al Societății la data înregistrării, este de 306.148.320.000 (echivalent 103.920.000$ SUA) conform ratei de schimb oficiale, stabilită de Banca Națională a României, la data semnării Contractului, împărțit în 1.039.200 de acțiuni nominative, cu o valoare nominală de 294.600 lei (echivalent cu 100$ SUA, bazat pe Rata de Schimb Valutar) pe acțiuni.

Contribuția:

Fiecare partener subscrie  și contribuie la capitalul social al societății cu următoarele sume:

DAEWOO HEAVY INDUSTRIES LTD 53 milioane USD și KNOW – HOW;

SN 2 MAI Mangalia – facilități sub forma mijloacelor fixe în sumă de 50,9 milioane USD.

DSME 52.998.800 USD;

SNM 50.920.000 USD;

Persoane fizice 800USD.

Scopurile și obiectivele generale

Scopurile și obiectivele Societății sunt acelea de a angaja în orice activități de afaceri care nu sunt prohibite în mod expres de către legile române.

Scopurile și obiectivele specifice

Fără a limita prevederile generale, scopurile și obiectivele Societății cuprind următoarele :

Ca obiectiv principal de activitate:

Construcții și reparații de nave.

Iar activități secundare:

Fabricarea de motoare și turbine(cu excepția motoarelor pentru aioane, autovehicule și motociclete);

Fabricarea de pompe și compresoare;

Recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile;

Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor;

Comerț cu ridicata al altor aparaturi utilizate în industrie, comerț și transporturi;

Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea;

Închierirea altor mașini și echipamente n.c.a.;

Închirierea și subînchirierea bunurilo imobiliare proprii sau închiriate;

Alte activități anexe trasporturilor pe apă;

Comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine.

Structura angajațiilor

Munca reprezintă activitatea specific umană în scopul obținerii de bunuri economice, pentru satisfacerea nevoilor.

Angajați proprii: 4.032 pesoane; în regim de colaborare: 2.300 persoane;

Evaluare cantitativă: capacitate 13.000.000 ore-om/an;

Evaluare calitativă: experiență în domeniu cât și calificare înaltă dobândită prin instruire în centre proprii și ale acționarului coreean.

Condiții de producție

Capacitatea de producție anuală

Construcții noi: 6 – 8 nave(clasa Panamax, 50.000 – 80.000 TDW);

Reparații și conversii: 30 – 40 nave.

1.2. PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI ȘI UNITĂȚI COMPONENTE

Conducerea executivă

Societatea are o echipă executivă condusă de: Președinte, Vicepreședinte Executiv și mai mulți directori de departament.

Președintele este numit de partenerul străin, Vicepreședintele executiv este numit de SN 2 MAI.

Președintele reprezintă societatea, semnează contractele în numele societății și poate angaja societatea în toate problemele pentru care a fost autorizat de Consiliul de Administrație.

Președintele este reprezentat legal de directorul executiv al societății și răspunde pentru controlul general și administrația generală a societății pentru operațiile și activitățile societății.

Vicepreședintele executiv îl ajută pe președinte în activitatea sa, și are prerogativele președintelui în absența acestuia.

Directorul executiv de sector și seful de departament

Directorul executiv de sector și șeful de departament al societății sunt numiți de Președinte prin consultare cu Vicepreședintele executiv și cu aprobarea Consiliului de Administrație. Fiecare șef de departament răspunde separat pentru activitățile departamentului și raportează despre acestea Președintelui.

Consiliul de Administrație

Autoritatea Consiliului de Administrație și controlul societății sunt responsabilitatea Consiliului de Administrație, așa cum este prevăzut în contractul de societate și statut.

Consiliul de Administrație al societății are 6 administratori. Ficare partener a numit trei membri prin acordarea votului corespunzator acțiunilor, persoanei desemnate.

În cazul în care un partener dorește înlocuirea, cu sau fără motiv, a oricăruia din membrii desemnați, atunci el poate denumi noii administratori printr-o Adunare Generală Executivă, cu condiția ca partenerul care propune demiterea administratorului respectiv să despăgubească și să exonoreze de orice răspundere societatea, și pe celălalt partener pentru orice daune și alte cheltuieli legate de aceasta acțiune.

Dintre acțiunile care necesită aprobarea Consiliului de Administrație enumerăm :

aprobarea regulamentelor și structurii organizatorice ale Consiliului de Administratie și ale societății;

numirea oricăror cadre de conducere ale societății, altele decât Președintele, Vicepreședintele și Cenzorii;

orice luare sau dare de împrumuturi, obligații și garanții;

adoptarea unui program de investiții mai mare de 1 million dolari și a unui plan de cercetare – dezvoltare.

orice alte probleme ce trebuie negociate în cadrul Consiliului de Administrație potrivit legislației române în vigoare.

Adunarea Generală a Acționarilor

Autoritatea Generală a Acționarilor este autoritatea cea mai înaltă a Societății.

Adunarea Generală Ordinară se ține cel puțin o dată pe an și la mai puțin de 3 luni de la sfârșitul anului fiscal.

Convocarea Adunării Generale cuprinde data, locul, ora și ordinea de zi a ședinței, care se face către fiecare acționar și alte persoane, îndreptățite să fie convocate, de către Președinte.

Acțiuni care necesită aprobarea Adunării Generale Ordinare :

Alegerea membrilor Consiliului de Administrație, Președintelui, Vicepreședintelui și Cenzorilor;

Fixarea salariului și a altor compensații pentru administratori și cenzori;

Aprobarea situațiilor financiare (bilanț, cont de profit și pierdere și alte rapoarte financiare) ale societății pentru anul fiscal anterior și ale propunerilor privind alocarea fondurilor și plata dividendelor;

Orice alte probleme prevăzute sunt discutate în Adunarea Generală Ordinară.

Dintre acțiunile decise numai cu aprobarea Adunării Generale Extraordinare sunt:

creșterea sau micșorarea capitalului social;

schimbarea scopului societății;

schimbarea strategiei de afaceri;

fuzionarea cu alte societăți;

demiterea și alegerea specială a Administrației, a Președintelui, a Vicepreședintelui și a Cenzorilor înainte de expirarea termenului lor legal;

vânzarea activelor societățiul de Administrație al societății are 6 administratori. Ficare partener a numit trei membri prin acordarea votului corespunzator acțiunilor, persoanei desemnate.

În cazul în care un partener dorește înlocuirea, cu sau fără motiv, a oricăruia din membrii desemnați, atunci el poate denumi noii administratori printr-o Adunare Generală Executivă, cu condiția ca partenerul care propune demiterea administratorului respectiv să despăgubească și să exonoreze de orice răspundere societatea, și pe celălalt partener pentru orice daune și alte cheltuieli legate de aceasta acțiune.

Dintre acțiunile care necesită aprobarea Consiliului de Administrație enumerăm :

aprobarea regulamentelor și structurii organizatorice ale Consiliului de Administratie și ale societății;

numirea oricăror cadre de conducere ale societății, altele decât Președintele, Vicepreședintele și Cenzorii;

orice luare sau dare de împrumuturi, obligații și garanții;

adoptarea unui program de investiții mai mare de 1 million dolari și a unui plan de cercetare – dezvoltare.

orice alte probleme ce trebuie negociate în cadrul Consiliului de Administrație potrivit legislației române în vigoare.

Adunarea Generală a Acționarilor

Autoritatea Generală a Acționarilor este autoritatea cea mai înaltă a Societății.

Adunarea Generală Ordinară se ține cel puțin o dată pe an și la mai puțin de 3 luni de la sfârșitul anului fiscal.

Convocarea Adunării Generale cuprinde data, locul, ora și ordinea de zi a ședinței, care se face către fiecare acționar și alte persoane, îndreptățite să fie convocate, de către Președinte.

Acțiuni care necesită aprobarea Adunării Generale Ordinare :

Alegerea membrilor Consiliului de Administrație, Președintelui, Vicepreședintelui și Cenzorilor;

Fixarea salariului și a altor compensații pentru administratori și cenzori;

Aprobarea situațiilor financiare (bilanț, cont de profit și pierdere și alte rapoarte financiare) ale societății pentru anul fiscal anterior și ale propunerilor privind alocarea fondurilor și plata dividendelor;

Orice alte probleme prevăzute sunt discutate în Adunarea Generală Ordinară.

Dintre acțiunile decise numai cu aprobarea Adunării Generale Extraordinare sunt:

creșterea sau micșorarea capitalului social;

schimbarea scopului societății;

schimbarea strategiei de afaceri;

fuzionarea cu alte societăți;

demiterea și alegerea specială a Administrației, a Președintelui, a Vicepreședintelui și a Cenzorilor înainte de expirarea termenului lor legal;

vânzarea activelor societății, altfel decât în cursul normal al societății, având o valoare de piață mai mare de 1 milion;

orice altă modificare a contractului sau al statutului societății.

Structura organizatorică a societății DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A.

În ceea ce privește registrele societății, în speța cu cele contabile, acestea sunt în conformitate cu prevederile Legii Contabilității nr.82/1991 și ale Regulamentului de aplicare a acestora, evidența contabilă a societății este organizată într-un compartiment distinct, Serviciul Financiar – Contabilitate. Elementele patrimoniale se înregistrează în evidența contabilă pe bază de documente justificative corect întocmite. Se întocmesc de regulă, registrele prevăzute de lege și regulamente: Registrul Jurnal; Registrul Cartea Mare; Registrul Inventar.

Activitatea comercială a firmei se realizează pe bază de contracte încheiate în nume propriu atât cu furnizorii interni și externi de mărfuri, materiale și servicii, cât și cu beneficiarii interni și externi.

Pentru asigurarea utilităților necesare desfășurării activității societății, aceasta are contracte de prestări servicii încheiate cu furnizorii de utilități, în special cu furnizorii de energie electrică, apa-canal.

Între salariații societății și conducere a fost încheiat Contractul Colectiv de Munca, contract prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, modul de salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din obligația de muncă.

Din punct de vedere al protecției muncii, din analiza efectuată a rezultat că atât salariile, cât și obligațiile față de bugetul de stat în legatură cu fondul de salarii, respectiv contribuția la fondul de pensii, cota de asigurări sociale, contribuția la fondul de somaj și la sănătate au fost plătite integral.

Stilul de muncă al conducătorilor este adaptat condițiilor concrete existente în cadrul societății, structurii personalului și gradului de instruire al acestora, asigurându-se astfel un grad superior în ceea ce privește luarea deciziilor și un control eficient al gradului de execuție și de organizare a responsabilităților

1.3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI A VENITURILOR

1. 3.1 Cheltuielile întreprinderii

Cadrul general al IASC – vol. II din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 94/2001 definește cheltuielile ca fiind diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuiri către acționari.

Informația finală privind mărimea cheltuielilor efectuate este rezultatul prelucrării datelor privind consumurile și plățile în cadrul celor 3 subsisteme cunoscute :

subsistemul de documente,

subsistemul evidenței tehnic – operative,

subsistemul conturilor.

Subsistemul de documente privind cheltuielile cuprinde documentele întocmite la locul și în momentul efectuării operațiilor și cuprinde :

factura, atunci când cheltuiala este generată de o obligație față de terți ;

documentele externe, cum sunt extrasul de cont, polița de asigurare, chitanța, chitanța fiscală, borderoul bancar etc. ;

documentele interne, cum sunt bonul de consum, fișa limită de consum, statul de salarii, decontul de cheltuieli, scadențarul cheltuielilor efectuate în avans, situația de calcul a amortismentelor și provizioanelor și alte documente.

Subsistemul evidenței tehnic – operative cuprinde o serie de documente: situații, borderouri, jurnale și registre, care se întocmesc periodic la nivelul subunităților și a unității prin prelucrarea datelor din documentele primare.

Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operațiilor economice care afectează patrimoniul întreprinderii prin diminuarea activului, cum ar fi, de exemplu, consumul de materiale, sau prin mărirea pasivului ca, de exemplu, înregistrarea obligației de plată pentru utilități prestate de terți (apă, gaze, curent electric).

În raport de diversitatea structurilor de activ sau pasiv care se consumă, înregistrăm și o diversitate a cheltuielilor, care capătă denumiri specifice în contabilitate.

Cheltuielile pe care le efectuează o unitate patrimonială se diferențiază în funcție de natura activităților care le grupează în:

Cheltuieli de exploatare;

Cheltuieli financiare;

Cheltuieli extraordinare.

Cheltuielile și veniturile privind societatea DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. efectuate în 2007, se regăsesc în următoarele subpuncte.

1.3.1.1. Contabilitatea Cheltuielilor de Exploatare

Din punct de vedere contabil, cheltuielile de exploatare reprezintă consumurile de mijloace economice pentru desfășurarea activității de bază.

Cheltuielile de exploatare, cuprind:

cheltuielile privind consumurile de materii prime, materialele auxiliare, combustibilul, ambalajele, piesele de schimb, semințele și materialele de plantat, furajele și alte materiale consumabile, costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achiziție al energiei și apei consumate, costul de achiziție al animalelor și păsărilor și costul mărfurilor vândute ;

cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți: întreținere și reparații,
redevențe, locații de gestiune și chirii, studii și cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare, cheltuielile cu alte servicii executate de terți (colaborări, comisioane, onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă, publicitate, transport de bunuri și personal, deplasări, detașări și transferări, poștă și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele) ;

cheltuielile cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate suportate de unitatea patrimonială ca impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe clădiri, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport și altele) ;

cheltuielile cu personalul ca salariile și alte drepturi de personal, asigurările și protecția socială, contribuția unității la sigurările sociale și pentru ajutorul de șomaj, cheltuielile cu pregătirea și perfecționarea profesională și alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea patrimonială;

alte cheltuieli de exploatare, cum ar fi pierderile din creanțe, despăgubiri, amenzi și

penalități, donații și subvenții acordate, cheltuielile privind activele cedate și

alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile de exploatare privind societatea DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. se efectuează astfel:

Cheltuieli cu materiile prime

Cheltuieli cu combustibili

Cheltuieli cu piese schimb

Cheltuieli cu obiecte de inventar

Cheltuieli cu energia și apa

Cheltuieli cu întreținerea și reparații

Cheltuieli cu servicii executate de terți

Cheltuieli cu deplasarea

Cheltuieli cu taxe locale

Cheltuieli cu comisioane bancare

Pentru munca prestată de către personalul angajat, întreprinderea datorează salariaților drepturi bănești, numite salarii. Acestea se negociază și se prevăd în contractele de muncă încheiate cu salariații, fiind completate de prime și sporuri de diferite feluri.

Toate datoriile către personal se stabilesc lunar și reprezintă pentru unitate cheltuieli de personal ale exercițiului în curs.

Pe lângă salarii, întreprinderile datorează statului și altor organisme sociale diferite impozite și taxe, care pot fi considerate cheltuieli patronale asupra salariilor.

Această categorie de cheltuieli cuprinde cheltuielile cu salariile personalului, cheltuielile privind contribuția unității la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la fondul de șomaj, fiind contabilizată pe baza statelor de salarii, listelor de avans chenzinal, listelor de indemnizații pentru concediul de odihnă, desfășurătoarelor de indemnizații plătite în contul asigurărilor sociale de stat.

Contabilitatea cheltuielilor salariale urmărește calcularea și înregistrarea următoarelor elemente:

Cheltuieli cu salariile

Contribuție CAS societate 19,5%

Cheltuieli cu fond accidente 0,90%

Cheltuieli cu concediu medical 0,85%

Sănătatea 5,5%

Somaj 1%

Fond garantare creanțe salariați 0,25%

Comision carte muncă 0,25%

1.3.1.2. Contabilitatea Cheltuielilor Financiare

Concretizează consumurile de natură financiară, respectiv fluxurile financiare care produc reduceri de substanță a patrimoniului.

Legislația română prevede în categoria cheltuielilor financiare:

pierderi din creanțe legate de participații;

cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;

cheltuieli din diferențe de curs valutar;

cheltuieli privind dobânzile;

alte cheltuieli financiare;

cheltuieli cu amortizările și provizioanele.

Contabilitatea cheltuielilor financiare se realizează cu ajutorul unor conturi
sintetice de gradul I ce fac parte din grupa 66 “Cheltuieli financiare”.

Cheltuielile financiare specifice societății DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. sunt următoarele:

cheltuieli cu dobânda

alte cheltuieli

cheltuieli cu amorizarea

1.3.1.3. Cheltuieli extraordinare, reprezentând acele cheltuieli care nu sunt legat de activitatea normală, curentă a unității patrimoniale și se referă la cheltuielile privind calamitățile și alte evenimente extraordinare.

Cheltuielile extraordinare se contabilizează în contul 671 “Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente similare”.

1.3.2. Veniturile întreprinderii

Cadrul general al IASC – vol. II din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 94/2001 definește veniturile ca fiind creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Subsistemul de documente privind veniturile obținute cuprinde :

factura, atunci când venitul este generat de o creanță ;

documentele externe, cum ar fi chitanța fiscală ;

documentele interne privind producția stocată și imobilizată, cum sunt bonul de predare, procesul verbal de recepție etc.

Subsistemul evidenței tehnic – operative privind veniturile obținute cuprinde următoarele documente:

jurnalul privind vânzarea produselor și alte ieșiri;

jurnalul pentru vânzarea mărfurilor și alte ieșiri;

registrul pentru evidența veniturilor și altele.

Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operațiilor economice care afectează patrimoniul întreprinderii prin mărirea activului, dacă se fac încasări în numerar, sau dacă se înregistrează în prealabil creanțele asupra clienților, sau prin diminuarea provizioanelor, dacă acestea rămân fără obiect.

Veniturile au următoarea structură:

venituri din exploatare;

venituri financiare;

venituri extraordinare.

1.3.2.1. Contabilitatea veniturilor din exploatare

Veniturile din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități (cifra de afaceri) se consideră venituri generate de activitatea de bază, ele fiind legate direct sau indirect de profilul principal de activitate al agenților economici.

Se urmăresc în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte pe elemente primare de venituri cuprinse în grupa 70 “Cifra de afaceri”.

Veniturile din vânzări de produse finite se compun din prețul de vânzare negociabil al acestora fără T.V.A..

Veniturile din exploatare pe care societatea DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. le obține, sunt:

venituri din vânzarea de produse finite

venituri din vânzarea mărfurilor

alte venituri din exploatare

1.3.2.2. Contabilitatea veniturilor financiare

În categoria veniturilor financiare se cuprind acele venituri care sunt strict legate de activitatea financiară a întreprinderii.

În general, veniturile financiare sunt corelative cu cheltuielile financiare, în sensul că elementelor de venituri financiare le corespund elemente de cheltuieli financiare, ambele fiind generate, de regulă, de aceeași operație economică.
Veniturile financiare, corelate cu cheltuielile financiare sunt următoarele:

venituri din participații la capitalul social al altor societăți comerciale pentru care pot să apară cheltuieli privitoare la pierderile din creanțe legate de participații;

venituri din alte imobilizări financiare și din creanțe imobilizăate, pentru care cheltuielile, dacă apar, se trec la alte cheltuieli financiare;

venituri din titluri de plasament ce sunt corelative cu cheltuielile privind titlurile de plasament cedate.

Venituri din dobânzi

Alte venituri

1.4. CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

Contabilitatea operațiilor cu terții utilizează noțiunile de creanțe și datorii. Pentru înregistrarea și analiza acestor operații sunt utilizate conturile clasei 4 structurate în grupe distincte pentru fiecare gen de terți cu care întreprinderea intră în relații de natură comercială, socială, fiscală sau financiară.

Prin această categorie sunt delimitate toate datoriile și creanțele față de terțe persoane, cu termen de decontare scurt.

Nu sunt incluse în categoriile decontărilor cu terții, datoriile și creanțele financiare, determinate de creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de întreprindere.

O datorie reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice. Este vorba de datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale societății cu alte persoane juridice.

Persoanele juridice față de care societatea comercială are obligații bănești sunt denumite generic „CREDITORI“.

Definit prin această prismă, creditorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație.

Datoriile ca surse străine de finanțare sunt prezente și funcționează din
momentul nașterii angajamentelor față de terți și până în momentul plății lor. Mai mult,
toate datoriile ale căror termene de decontare depășesc un an sunt purtătoare de
dobândă.

CREANȚELE SAU VALORILE ÎN CURS DE DECONTARE reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane juridice și pentru care urmează să primească un echivalent valoric.

Acest echivalent poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau serviciu.

Aprovizionarea cu materii prime și materiale se face de către fiecare firma în funcție de activitatea desfășurată. În cadrul societății DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. principalele operațiuni privind aprovizionarea se referă la piese de schimb, cobustibili și obiecte de inventar.

Evidența operativă se ține pe fiecare client în parte și pe feluri de materii prime.

Înregistrarea în contabilitate a aprovizionărilor de materiale se face pe baza facturii fiscale emisă de furnizor. Pe baza facturii se întocmește nota de recepție.

În evidența operativă aprovizionările sunt consemnate în fișele de magazie (cantitativ). În cea contabilă aprovizionările sunt înregistrate astfel:

Aprovizionări cu materii prime

Aprovizionare cu combustibili

Aprovizionare cu piese de schimb

Aprovizionare cu obiecte de inventar

O creanță reprezintă un drept personal care permite titularului sau (creditorul) să pretindă unei alte persoane (debitorul) execuția unei obligații (remiterea unui bun, a unei sume de bani) sau realizarea unui serviciu.

În cadrul societății DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. principalele operațiuni privind creanțele sunt:

venituri din vânzarea de produse finite

venituri din vânzarea mărfurilor

alte venituri din exploatare

CAPITOLUL 2: ASPECTE ALE APLICĂRII

IAS 11 “CONTRACTE DE CONSTRUCȚII”

ÎN CONSTRUCȚIILE MARITIME

Obiectivul normei IAS 11 este de a prescrie o prelucrare contabilă a veniturile și costurile referitoare la contractele de construcții. Datorită naturii activității desfășurate în contractele de construcții, data la care începe activitatea contractului și data la care este definitivată se înscriu, de regulă, în perioade contabile diferite. Ca atare, principala problema ce vizează contabilizarea contractelor de construcții este alocarea veniturilor și a costurilor la exercițiile contabile în cursul cărora sunt executate lucrările de construcții. Această problemă are o importanță cu totul aparte în sectoarele de activitate al căror ciclu de producție este foarte lung(construcții, lucrări publice, echipamente grele, domeniul aeronautic și aerospațial etc.), dar ea vizează, de asemenea, orice întreprindere angajată într-un contract neterminat la închiderea exercițiului.

Marea întrebare care se pune este: trebuie să se aștepte terminarea contractului pentru a contabiliza integral rezultatul operației sau trebuie repartizat rezultatul pe perioade de producție, în funcție de avansarea lucrărilor?

Anumite contracte de construcții pot fi executate integral în cursul unui singur exercițiu financiar. Pofitul sau pierderea aferent(ă) unor asemenea construcții va fi reflectat(ă) în contul de profit și pierdere.

Norma IAS 11 utilizează criteriile de constantare reținute, de cadrul contabil conceptual pentru a determina când trebuie să fie considerate venituri și cheltuieli, în contul de profit și pierdere, veniturile și costurile referitoare la contracte.

Norma stabilește reguli pe baza criteriilor de recunoaștere din Cadrul General și prevede utilizarea metode procentului de definitivare a contractului(conceptul conectării costurilor la venituri versus pricipiul prudenței).

Profitul aferent contractului se va recunoaște atunci când rezultatul contractului poate fi estimat credibil și satisface criteriile prezentate mai jos. Utilizarea metodei procentului de definitivare a contractului înseamnă că situațiile financiare prezintă fondul economic al tranzacțiilor și evenimentelor înregistrate de o întreprindere mai clar și mai rapid decât situațiile financiare care amână recunoașterea veniturilor și a profitului până la finalizarea contractului.

Când rezultatul contractului poate fi evaluat în mod credibil, venitul obținut(inclusiv fluctuațiile volumului de muncă prestată, creanțele și plățile simulative) și costurile contractului trebuie recunoscute folosind metoda gradului de finalizare. O pierdere anticipată trebuie imediat angajată. Costurile contractuale sunt formate din costurile direct legate de activitatea desfășurată în general în cadul contractului și care sunt alocabile acestuia, precum și alte costuri ce pot fi anume imputate clienților conform termenelor cotractuale. Faza în care se află contractul la un moment dat se determină folosind metoda care măsoară cel mai bine munca prestată, cum ar fi costurile cu munca depusă până în acel moment raportate la costurile totale esimate pentru contract.

Când rezultatul nu poate fi evaluat în mod credibil, dar cu toate acestea este probabilă recuperarea costurilor efectuate, venitul trebuie să fie recunoscut ca fiind egal cu costurile contractuale acumulate(prin accepțiunea profitului zero).

Un contract de construcție este un contract negociat în mod particular pentru construcția unui activ sau a unei combinări de active care se află într-o strânsă relație sau interdependență în ceea ce privește proiectarea, tehnologia și funcționarea sau scopul ori utilizarea lor finală.

Un contract cu preț fix este acel contract de construcție în care antreprenorul este de acord cu un preț contractual fix sau cu o rată fixă pe unitatea de produs finit, care în unele cazuri poate fi supusă unor clauze de indexare a prețului.

Un contract cost plus este acel contract de construcție în care antreprenorul recuperează costurile permise sau definite expres în contract, plus un procent din aceste costuri sau un onorariu fix.

Veniturile contractuale trebuie să cuprindă:

Valoarea inițială a veniturilor convenite în contract;

Modificările în lucrările contractuale, revendicările și plățile de stimulare:

în limita sumei probabil de a fi primită;

ce se pot evalua în mod credibil.

Modificările contractuale sunt ordine de schimbare date (exemplu: dispoziții de șantier) de către beneficiar. O astfel de modificare poate avea drept rezultat o creștere sau descreștere a venitului contractual.

Costurile contractuale trebuie să cuprindă, în conformitate cu paragrafele 16-21 din IAS 11 următoarele:

Costurile directe aferente contractului specific;

Costurile atribuibile activității contractului, în general, și care pot fi alocate contractului;

Alte astfel de costuri specificate în contract și de care răspunde beneficiarul în termenii respectivului contract.

Costurile directe aferente contractului specific includ următoarele:

Costurile salariale ale personalului de pe șantier, inclusiv supravegherea pe șantier;

Costurile materialelor utilizate pentru realizarea construcției;

Cheltuiala cu amortizarea instalației tehnice și a echipamentului folosit pentru realizarea activului sau activelor stipulate în contractul de construcții;

Costurile aferente transportului instalației tehnice, a echipamentelor și a materialelor necesare realizării contractului la și de la șantier;

Costurile cu închirierea utilajelor necesare realizării contractului, în cazul în care societatea nu dispune de astfel de utilaje și le închiriază de la terți pentru acest scop;

Costurile proiectării și ale asistenței tehnice direct aferente contractului;

Costurile estimate ale rectificării și garantării muncii, inclusiv costurile de asigurare prevăzute;

Costurile care sunt atribuibile activității contractului, în general, și care pot fi alocate contractelor specifice conform IAS 11 includ următoarele:

Costurile cu asigurările;

Costurile proiectării și asistenței tehnice care nu sunt în mod direct aferente contractului specific;

Costurile indirecte de construcție.

Aceste costuri trebuie alocate utilizând metode sistematice și raționale care sunt aplicate în mod consecvent tuturor costurilor cu caracteristici similare. Alocarea trebuie să se bazeze pe nivelul normal al activității de construcție.

Costurile care sunt suportate de beneficiar conform termenilor contractuali pot include câteva costuri generale de administrație și de dezvoltare, pentru care rambursarea este specificată în termenii contractului.

Costurile care nu sunt atribuibile activității contractului sau care nu pot fi alocate acestuia vor fi excluse din costul contractului de construcție. Astfel de costuri conform IAS 11 includ:

Costurile generale și de administrație pentru care rambursarea nu este specificată în contract;

Costurile de vânzare;

Costurile de cercetare și dezvoltare pentru care rambursarea nu se specifică în contract;

Deprecierea acelor utilaje, instalații și echipamente care nu sunt folosite pentru realizarea contractului analizat.

Stadiul de execuție

In conformitate cu paragraful 30, stadiul de execuție al contractului poate fi determinat în mai multe moduri:

Procentul costurilor contractuale aferente muncii prestate din costurile contractuale total estimate

Studii asupra muncii prestate

Procentul fizic al muncii prestate din total munca de prestat

Plățile intermediare și avansurile primite de la clienți nu reflectă stadiul contractului în cele mai multe cazuri.

S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. construiește în 2007 o nouă navă. Contractul are convenit un preț fix de 125.000.000 lei noi. Durata de execuție a contractului este de 3 ani.

La sfârșitul primului an , costurile înregistrate însumează 26.000.000 lei. Costurile suplimentare anticipate a fi înregistrate până la finalizarea contractului sunt de 84.000.000 lei (astfel încât costul total anticipat este de 110.000.000 lei.).

La sfârșitul celui de-al doilea an, costurile efectiv înregistrate de întreprindere totalizează 86.000.000 lei. Costurile suplimentare anticipate a fi înregistrate până la finalizarea contractului sunt de 34.000.000 lei (astfel încât costul total anticipat este de 120.000.000 lei.).

În cel de-al treilea an construcția este finalizată. Costurile totale înregistrate se ridică la 122.000.000 lei.

S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. efectuează următoarele înregistrări:

Anul I

Consum materiale

Facturi diverse

Salarii

TOTAL COSTURI COLECTATE = 26.000.000

Se înregistrează colectare costuri:

Se înregistrează venituri:

Se înregistrează închidere costuri:

Profit = 3.545.455

Anul II

Consum materiale

Facturi diverse

Salarii

TOTAL COSTURI = 60.000.000

Se înregistrează colectare costuri:

Se înregistrează venituri:

Se înregistrează închidere costuri:

Profit = 3.583.333

Anul III: Se livrează nava

Consum materiale

Facturi diverse

Salarii

TOTAL COSTURI COLECTATE = 36.000.000

Se înregistrează colectare costuri:

Se înregistrează venituri:

Se înregistrează închidere costuri:

Profit/Pierdere = ( 583.333 )

Diferență de preț

Profit pe total = 3.000.000 (3.545.455 + 37.878 – 583.333)

CAPITOLUL 3: CONTABILITATEA INVESTIȚIILOR

LA S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A

Din punct de vedere contabil, o investiție constă, în general, în achiziționarea sau în crearea(producția) unui activ imobilizat, fie el corporal, necorporal sau financiar. Când o întreprindere face investiții ea înregistrează o ieșire de resurse(în sensul lichidității); și totodată speră că în urma investirii să obțină profituri viitoare.

În afaceri și în contabilitate, activul semnifică un beneficiu economic viitor care este probabil să apară, urmare a unui tranzacții sau evenimente anterioare, și din care este posibil să se obțină beneficii ecnomice în viitor.

Conducerea unei firme trebuie să ia decizii și în ceea ce privește perspectivele de dezvoltare ale unității, respectiv decizii ce privesc:

Cumpărarea sau construirea de noi instalații, echipamente tehnologice, mașini de lucru;

Achiziția de terenuri sau clădiri;

Modernizări ale mijloacelor fixe existente.

Succesul pe viitor al unei afaceri depinde în mare măsură de caracterul judicios al deciziilor de investire.

Din punct de vedere al reflectării în Planul de Conturi General avem în vedere la
contabilitatea ciclului de investire al firmei Clasa 2 “Conturi de imobilizări”.
Imobilizările reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă
îndelungată în activitatea unității patrimoniale și care nu se consumă la prima lor
utilizare.

Structura activelor imobilizate cuprinde următoarele categorii:

imobilizări (active fixe) necorporale,

imobilizări (active fixe) corporale,

imobilizări (active fixe) financiare.

Contabilitatea imobilizărilor și a mijloacelor fixe

Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuuă, în scopul desfășurării activității societății.

Un activ necorporal este un activ identificabil fără suport material și deținut pentru utilizarea în procesul de producție sau furnizarea de bunuri sau prestări de sevicii. El trebuie recunoscut în Bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentu societate și costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind :

Cheltuieli de constituire

Cheltuieli de dezvoltare

Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale,

Fondul comercial

Alte imobilizări necorporele

În cadrul societății DMHI – este înregistrat în contabilitate în cadrul imobilizărilor necorporale concesiunea unui teren, când contractul de concesiune stabilește o durată și o valoare determinată pentru concesiuni. Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia stabilită conform contactului. În cazul în care contractul prevede plata unei chirii și nu o valoare amortizabilă în contabilitatea societății care primește concesiunea se reflectă cheltuiala reprezentând chiria, fără recunoașterea unei imobilizări necorporale. La DMHI contractul prevede o durata de 25 de ani și o valoare totală a concesiunii, ceea ce permite recunoașterea acesteia ca activ în bilanț.

Înregistrare contabilă :

205 =167

În amortizarea lunară :

6811 =2805, în fiecare lună pe durata concesionării.

Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deținute pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestări de servicii sau a fi folosite în scop administativ și sunt utilizate pe perioade mai mari de 1 an ( conform prevederilor legii 571/2003- privind Codul Fiscal) .

Mijlocul fix – reprezintă orice imobilizare corporală deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau prestarea de sevicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, dacă are o durată de viață mai mare de 1 an, și o valoare mai mare decât limita stabilită prin H.G. respectiv 1800 Ron.

Cheltuielile cu amortizarea – ca parte componentă a cheltuielilor materiale prezintă deosebita importanță prin efectele semnificative pe care le generează asupra rentabilității societății și implicit asupra obligațiilor fiscale ale acesteia. Societățile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

amortizare lineară cum este cazul la societatea DMHI;

Amortizare degresivă;

Amortizare accelerată.

Terenurile nu se amortizează.

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare de la data primirii în funcțiune a acestora și până la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economică și condițiilor de utilizare a acestora.

În înțelesul Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV a Comunității Economice Europene, prin durata de utilizare economică se înțelege durata de viață utilă, reprezentând:

perioada pe parcursul careia societatea estimează că activul va fi disponibil pentru utilizare sau;

numărul unităților produse ce se estimează că vor fi obținute de societățile prin folosirea activului respectiv.

Amoritizarea recunoscută fiscal la determinarea profitului impozabil este cea determinată pe baza duratelor normale de funcționare stabilită potrivit legislației fiscale în vigoare.

Pricipalele durate de viață utilizate la diferitele categorii de imobilizări corporale sunt :

Regimul de amortizare fiscală la DMHI este amortizarea lineară – care se determina prin includerea uniforma în cheltuielile de exploatare a unei sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani și cu duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe.

În contabilitate, amortizarea se calculează conform duratelor de utilizare economică stabilite de fiecare societate în parte, durate care pot fi definite de duratele normale de funcționare, prevăzute de legislația fiscală în vigoare la calculul amortizării fiscale.

Ca regulă alternativă de evaluare, societățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului, cu reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia.

S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. achiziționează în 2007 un echipament tehnologic, pe care societatea decide să-l amortizeze pe 8 ani, iar la sfârșitul anilor, dorește să-l caseze.

Achiziționează un echipament tehnologic în sumă de 288.000

Se recepționează și se pune în funcțiune, și se amortizează lunar timp de 8 ani

După 8 ani se amortizează integral și se poate casa

O altă investiție pe care S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. realizează în 2007 este construirea unei hale industriale în regie proprie pentru care a efectuat următoarele cheltuieli:

Consum de materiale conform bonurilor de consum

Facturarea energiei electrice de terți

Se amortizează utilajele utilizate la construirea halei

Salariile datorate muncitorilor conform statului de plată

Înregistrarea contribuției unității la asigurările sociale

Contribuția unității la fondul de somaj

Comision carte muncă

Recepția parțială a lucrării la sfârșitul exercițiului curent

Recepția definitivă la terminarea lucrării în anul următor

CAPITOLUL 4: INDICATORI DE ANALIZĂ ȘI PERFORMANȚĂ ÎN INDUSTRIA CONSTRUCȚIEI NAVALE

Contabilitatea și analiza financiară au avut dintotdeauna o zonă de confluență. Este normal ca în cadrul unei economii așezate pe noi baze, în contextul unui nou sistem de contabilitate, analiza financiară să găseasca noi posibilități de diagnosticare a activității întreprinderii.

Structurile bilanțiere permit relevarea unei triple funcționalități:

funcția de exploatare, generatoare de necesar de fond de rulment prin intermediul ciclului de exploatare;

funcția de investitie și de disponibilizare a resurselor necesare dezvoltarii întreprinderii;

funcția de ajustare financiară cotidiană realizată prin intermediul activelor și pasivelor de trezorerie.

Analiza financiară urmărește să evidențieze pe cele două subforme ale sale:

analiza pe bază de bilanț modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și scurt, și

analiza pe baza contului profit și pierdere treptele realizării rentabilității activității întreprinderii.

4. 1. Analiza poziției financiare a întreprinderii pe baza Bilanțului

Analiza situației financiare pe bază de bilanț are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic asupra situației financiare și rentabilității unității. Analiza se structurează pe două categorii de probleme:

a) analiza situației patrimoniului prin prisma echilibrului financiar, lichidității și solvabilității unității;

b) analiza rezultatelor pe baza indicatorilor economico-financiari.

Clasarea posturilor de activ și pasiv după criteriul de lichiditate și de exigibilitate dă posibilitatea construirii bilanțului financiar. Acesta cuprinde două părți, cu o strânsă corespondență a elementelor componente de activ cu cele de pasiv:

Partea de sus (HAUT) pentru reflectarea echilibrului financiar pe termen lung, cu imobilizările de activ cărora le corespund capitalurile permanente din pasiv;

Partea de jos (BAS) pentru reflectarea echilibrului financiar pe termen scurt, cu activele circulante și disponibilitățile bănești în activ în corespondență cu datoriile de exploatare și creditele de trezorerie din pasiv.

Astfel grupate, posturile de bilanț pun în evidență două reguli ale finanțării:

a) Nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești se vor acoperi din capitaluri permanente, îndeosebi din capitalurile proprii.

b) Nevoile ciclice temporare se vor acoperi din sursele ciclice temporare. Nerespectarea acestor reguli va determina o situație financiară critică, în sensul nevoii de rambursare a datoriei pe termen scurt, înainte ca activele fixe
cumpărate din aceste surse să fie puse în funcțiune. În plus dobănzile,
comisioanele și garanțiile la creditele pe termen scurt sunt mai costisitoare decât
cele pe termen lung.

Pentru a măsura eficiența activității întreprinderii se calculează indicatori relativi denumiți rate. Valoarea lor informațională se dezvăluie cu precădere prin urmărirea evoluției în timp.

a) Analiza situației patrimoniului prin prisma echilibrului financiar, lichidității și solvabilității unității.

Situația netă

Diferența dintre activul total și datoriile totale contractate evidențiază o primă evaluare a întreprinderii la data închiderii exercițiului. Aceasta reprezintă situația netă a întreprinderii, respectiv averea netă a acționarilor. În general este pozitivă și crescătoare, ca efect a unei gestiuni economice sănătoase. Aceasta arată maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finanțat de către capitaluri. Creșterea situației nete este consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări.

Situația netă poate avea, în cazuri prefalimentare, valoare negativă. Aceasta se datorează depășirii activului de către datoriile totale contractate de întreprindere. Însumarea acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor, ca rezultat al asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii.

În concluzie, situația netă poate indica o îmbogățire (o creștere a capitalurilor proprii) în cazul realizării și reinvestirii beneficiilor sau o sărăcire (o micșorare a capitalurilor în cazul închiderii exercițiului cu pierderi).

SN = A – D

unde:

SN = situație netă,
A = activul,

D = datorii față de terți.

Situația netă reprezintă tocmai estimarea contabilă a valorii drepturilor ce le posedă proprietarii asupra unei întreprinderi.

Situația netă = Active Imobilizate + Active Circulante + Cheltuieli înregistrate în Avans – Datorii ce trebuie plătite sub un an – Datorii ce trebuie plătite în termen mai mare de un an – Venituri înregistrate în Avans – Provizioane pentru Riscuri și Cheltuieli

SN (2006) = 20.829.069 + 62.574.279 + 157.569 – 64.891.956 = 18.668.961

SN (2007) = 20.573.331 + 58.284.156 + 90.926 – 57.113.865 = 21.834.548

Analiza bilanțului prin metoda indicilor (ratelor)

1. Lichiditatea. Lichiditatea generală reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

Conform opiniei specialiștilor, valoarea recomandată pentru coeficientul lichidității generale (Clg) este de 2 la 1, altfel spus trebuie să existe 2 lei în active curente pentru fiecare leu datorat prin obligațiile curente. Un asemenea raport oferă întreprinzatorului o marjă confortabilă de siguranță sub două aspecte:

în orice moment firma își poate onora datoriile contractate pe termen scurt;

excedentul de capital, inclus în active, permite firmei să facă față oricărei situații de urgență.

Teoretic, cu cât valoarea coeficientului este mai mare cu atât mai solidă se poate considera situația financiara a firmei. Totuși, un coeficient de lichiditate generală prea ridicat poate semnifica și faptul că, fie ca disponibilitățile bănești ale firmei nu sunt utilizate eficient – o mare parte rămânând nefolosite – fie există un capital considerabil blocat în stocuri.

În general valoarea Clg diferă de la un domeniu de activitate economică la altul. Astfel, afacerile care – prin natura lor – presupun durate scurte ale ciclului de fabricație și deci încasări rapide sau frecvente pe parcursul unui an își permit valori mai scăzute ale coeficientului. Similar este și cazul firmelor mari care prin mărimea crescută a capitalului investit, a activelor deținute și a volumului sporit al desfacerilor pot opera cu valori mici ale Clg .

În orice caz Clg nu trebuie să fie subunitar întrucât o asemenea valoare indică o situație financiară riscantă pentru firma și creditorii acesteia.

Cuantificarea nivelului lichidității se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:

După cum rezultă din tabel, societatea are o lichiditate bună, aceasta fiind în creștere de-a lungul celor 2 ani, de unde rezultă că societatea are posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt, prin transformarea în lichidități a activelor sale circulante.

Se apreciază o lichiditate redusă bună dacă indicele este între 0,5 și 1. După cum se observă în cazul S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A lichiditatea redusă este bună, având situația mai bună în anul 2007.

În ceea ce privește lichiditatea imediată, societatea nu are o stare tocmai bună, ceea ce înseamnă că dacă este obligată să-și achite datoriile pe termen scurt în acel moment, societatea nu dispune de lichidități care să acopere întreaga datorie. O situație mai slabă a fost în 2006 când lichiditatea imediată era egală cu 0,26.

2. Prin solvabilitate se înțelege capacitatea unei întreprinderi de a-și achita toate obligațiile asumate față de terți, atât cele cu scadențe apropiate, cât și cele cu scadențe îndepărtate.

O întreprindere este solvabilă când suma activelor sale investite în mijloace fixe și active circulante este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivelor exigibile. Sub acest aspect, o întreprindere poate fi solvabilă chiar dacă, la un moment dat, nu are capacitate de plată și nu dispune de lichiditate financiară.

Lipsa capacității de plată și a lichidității financiare pot fi temporare dacă unitatea economică este solvabilă.

Starea de solvabilitate se asigură numai prin realizarea unei activități eficiente. Pierderile din patrimoniu ca urmare a unei activități ineficiente aduc după sine, mai curând sau mai târziu, starea de insolvabilitate ca termen limită de funcționare a unei întreprinderi.

Solvabilitatea este apreciată pozitiv când indicatorul se apropie de 100%, limita minimă fiind 50%.

Bonitatea este o caracteristică mai cuprinzătoare, întrucât presupune existența simultană atât a capacității de plată, cât și a lichidității financiare și a solvabilității. Bonitatea unei firme se apreciază pe baza datelor din evidența contabilă, dar și a indicatorilor care exprimă calitatea activității și comportamentului general comercial al firmei respective.

Bonitatea presupune rentabilitate, receptivitate, promptitudine și solicitudine în îndeplinirea oricăror obligații asumate față de terți, nu numai a celor bănești.

Solvabilitatea patrimonială reprezintă gradul în care unitatea patrimonială poate face față obligațiilor de plată:

Mărimea și evoluția indicatorului arată că întreprinderea din punct de vedere al solvabilității este aproape de limita inferioară a acceptabilității, fără a fi alarmantă, cu toate că după cum se observă din grafic este în creștere ușoară. În perioada următoare trebuie să se facă eforturi pentru asigurarea disponibilităților necesare onorării obligațiilor.

b) Analiza rezultatelor pe baza indicatorilor economico-financiari.

1. Analiza resurselor materiale ale societății

Resursele materiale ale societății sunt reprezentate de toate dotările de natura imobilizărilor corporale, a tuturor elementelor care sunt complementare acestora precum și de toate bunurile deținute de societate în patrimoniul său, destinate a fi vândute în starea în care se află sau după prelucrarea lor în procesele de producție, care sunt reprezentate de stocuri.

Analiza activelor imobilizate

– lei-

În baza cifrelor extrase din bilanțul contabil și notele explicative la nivelul tabelului de mai sus a fost realizată și o dinamică a acestora pe ultimii doi ani. În tabel se poate observa că aproape toti indicatorii au o dinamică crescătoare în raport cu anii anteriori, dar aceasta nu înseamnă întotdeauna un lucru favorabil pentru societate. De aceea, pe baza cifrelor menționate în tabel se va face o analiză a posturilor menționate.

Imobilizările necorporale au înregistrat o creștere cu 113,70% în anul 2007.

Imobilizările corporale au înregistrat o evoluție descrescătoare, astfel, în anul 2007, față de 2006 imobilizările corporale au scăzut cu 2,18%. Dacă se au în vedere posturile din cadrul acestora se observă că această scădere a activelor corporale a fost determinată de creșterea valorii instalațiilor tehnice și mașinilor cu 1,63% în anul 2007, când societatea a realizat o investiție în mașini și instalații tehnice importate din străinatate, în vederea creșterii producției și îmbunătățirea calității produselor sale. De asemenea, atât terenurile cât și alte instalații au înregistrat o evoluție descrescătoare, scăzând cu 2,5% și respectiv 41,64.

Imobilizările financiare au aceeași valoare atât în anul 2007 cât și în 2006.

Analiza activului circulant

– lei –

Activele circulante au înregistrat următoarea evoluție pe parcursul celor doi ani supuși analizei, după cum urmează: la nivelul anului 2007 s-a înregistrat o scădere de 6,86% pusă pe seama scăderii stocurilor cu 42,74 % și a investițiilor cu 50%, aceasta ducând la o micșorare a vitezei de rotație a activelor circulante și implicit la o reducere a numărului de investiții. Tot în 2007, are loc o creștere a creanțelor cu 7,04%, și o creștere a disponibilităților cu aproximativ 16,21% ceea ce reprezintă o creștere a capacității de plată a firmei.

Analiza resurselor financiare ale întreprinderii

Privite în sens general, întreprinderile pot fi considerate ca fiind organisme vii, mai mult sau mai puțin complexe; ele se nasc, trăiesc și mor. Pornind de la această perspectivă, există o multitudine de unghiuri din care poate fi analizată o întreprindere.

Analiza resurselor financiare ale întreprinderii este cea care completează imaginea contabilă a întreprinderii cu elemente ale realității financiare ale acesteia.

Activitățile de producție și comercializare implică modificări între plățile necesare exploatării și încasările din exploatare corespunzătoare acestora, determinând decalaje de fluxuri de trezorerie care se pot concretiza în deficite care implică apelarea la resurse financiare. Principalele resurse financiare ale întreprinderii sunt capitalurile proprii și datoriile.

Capitalurile proprii reprezintă ansamblul finanțării pe care proprietarii întreprinderii o realizează fie prin aporturi directe (constituirea și majorarea capitalului social), fie prin renunțarea la remunerare (autofinanțarea).

Datoriile sunt obligații controlate de întreprindere care provin din evenimente trecute și care la decontare antrenează ieșiri de resurse economice care încorporează beneficii economice.

– lei-

Principalele surse de finanțare ale întreprinderii au evoluat după cum urmează:

capitalul social înregistrează aceeași valoare atât în anul 2006, cât și în anul 2007;

rezervele societății a crescut în 2007 cu 1.159.555 lei față de 2006;

rezultatul reportat a scăzut cu 81,8% în anul 2007 față de 2006, ceea ce în mărime absolută reprezintă o scădere cu 2.006.032 lei.

Datoriile reprezintă principala sursă de finanțare externă a întreprinderii. O datorie constituie un element al pasivului extern atunci când trebuie să fie rambursată :

Fie în cadrul ciclului normal de exploatare a întreprinderii ;

Fie la o scadență în cadrul următoarelor douăsprezece luni care succed datei închiderii exercițiului.

Datoriile firmei, după cum se observă din tabelul de mai sus în anul 2007 față de 2006 acestea au scăzut cu 11,99%, ceea ce înseamnă o scădere cu 7.778.091 lei, scoțând în evidență faptul că societatea s-a îndatorat în anii anteriori achiziționând utilaje performante pentru executarea produselor sale într-un timp mai scurt și de o calitate superioară.

Analiza corelației FR – NFR – TN

Fondul de rulment (FR) apare ca o marjă de securitate financiară care permite firmei să facă față, fără dificultate, riscurilor pe termen scurt. Această marjă garantează solvabilitatea firmei, permițându-i, în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatării (reducerea temporară a vânzărilor, întârzierea plăților către clienți, accelerarea plăților către furnizori) conservarea unei anumite autonomii (independența financiară față de creditorii săi).

Fondul de rulment reprezintă diferența dintre capitalul permanent și activele imobilizate. Acesta se mai poate determina ca diferență între resursele stabile și imobilizările, exprimate în valori brute.

Valoarea informativă deosebită a FR, conferită de poziția strategică a acesteia, de a realiza legătura între cele două părti ale bilanțului financiar, conduce la aprecierea analiștilor financiari că FR reprezintă cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate, fiind rezultatul arbitrajului între finanțarea pe termen lung și cea pe termen scurt.

Pornind de la echilibrul care trebuie să existe între nevoile temporare și resursele temporare, bilanțul patrimonial pune în evidență un alt indicator de echilibru financiar, necesarul de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferența dintre activele circulante exclusiv disponibilități și obligații pe termen scurt neincluzându-se creditele pe termen scurt sau diferența dintre nevoile temporare și disponibilitățile adunate cu diferența dintre resursele temporare și creditele pe termen scurt.

Trezoreria netă (TN) se poate calcula ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, sau ca diferență între trezoreria de activ (Ta) și trezoreria de pasiv (Tp).

TN = FR – NFR; și,

TN = Ta – Tp.

Calculul celor trei indicatori se realizează după cum urmează:

– lei-

Pe baza datelor obținute se observă ca FR înregistrează valori pozitive în anul 2007, indicând excedentul capitalurilor permanente în raport cu imobilizările pe care le finanțează, excedent ce va fi utilizat pentru finanțarea activelor circulante. Partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt se regăsește sub forma nevoii de fond de rulment pozitivă.

În anul 2006, spre deosebire de anul 2007, fondul de rulment ( FR) înregistrează o valoare negativă de -2.160.107 lei, această situație evidențiază faptul că o parte din activele imobilizate se finanțează din resurse pe termen scurt, contrar normelor echilibrului financiar.

Se observă astfel, că în perioada analizată fondul de rulment este mai mic decât nevoia de fond de rulment, deci se înregistrează o trezorerie netă negativă, care indică un deficit monetar la sfârșitul anului, deci o situație de dezechilibru financiar.

Analiza poziției financiare a întreprinderii pe baza Contului de Profit și Pierdere

4.2.1. Analiza cheltuielilor

Cheltuielile sunt structuri patrimoniale care ilustrează efortul făcut de unitatea economică pe parcursul vieții sale sociale, în vederea realizări obiectului de activitate.

Această activitate presupune îmbinarea cât mai optimă a celor 3 elemente: mijloacele de muncă, forța de muncă și obiectele muncii în vederea obținerii unor rezultate favorabile.

În cazul societății DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. cheltuielile totale realizate în ultimii 2 ani sunt:

– lei noi –

Cheltuielile de exploatare au ponderea cea mai mare în activitatea unei societăți comerciale. Aceste cheltuieli se înregistrează în evidența contabilă a fiecărei unități potrivit normelor legale stabilite, pe baza unui plan de conturi, pe grupe, care permite evidențierea lor corectă, normală și coerentă, astfel încât, pe baza înregistrărilor contabile, să se poată trage în mod operativ concluziile cele mai juste și eficiente.

Din analiza datelor din tabelului și a graficului de mai sus se pot desprinde următoarele concluzii:

Se observă o creștere a cheltuielilor din exploatare cu 1,31% adică o creștere cu 23.126.610 față de 2006, datorită faptului că societatea a efectuat investiții, precum și înregistrarea creșterii cheltuielilor salariale;

Cheltuielile financiare au scăzut în 2007 cu 0,91% ceea ce înseamnă o scădere cu -1.144.584 față de 2006.

Conform analizei ponderea cheltuielilor totale au crescut 1,25%, 25.741.510 în lei în 2007 față de 2006.

4.2.2. Analiza veniturilor

Veniturile unității patrimoniale sunt structuri care evidențiază modul cum se susțin consumurile, ele fiind rațiunea de efectuare a cheltuielilor.

Veniturile sunt structuri patrimoniale asimilate ca natură resurselor economice deoarece reflectă modul de susținere a cheltuielilor.

Pentru S.C. DAEWOO – MANGALIA HEAVY INDUSTRIES S.A. veniturile totale realizate în ultimii 2 ani sunt:

– lei noi –

Din tabelul de mai sus se observă o creștere a veniturilor din exploatare cu 1,28% în 2007, față de 2006, unde ponderea cea mai mare o deține producția vândută care a dus la o creștere substanțială a cifrei de afaceri. În cazul veniturilor financiare avem o scădere în 2007 cu 0,92% față de 2006, adică în lei cu 463.334.

Analiza rezultatului net al întreprinderii

Rezultatul net al exercițiului exprimă rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității firmei, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale și a impozitului pe profit aferent unui exercițiu financiar. Profitul net este măsura absolută a rentabilității financiare a capitalului propriu.

În economia de piață profitul reprezintă rațiunea de a fi a oricărui agent economic. El dimensionează, în jocul prețurilor, raportul cerere – oferta și reflectă modul de gestionare a resurselor consumate, reprezentând indicatorul absolut al rentabilității.

Profitul net se poate analiza folosind relația dintre profitul brut (RB) și impozitul pe profit (Ip) :

RN = RB – Ip;

RB = RE + RF + Rextr.

Din tabelul de mai sus se constată că în exercițiul financiar 2007 față de 2006, veniturile din exploatare au crescut cu 23.898.918 lei, procentual reprezentând o creștere cu 28,28%, aceasta se datorează, în principal, creșterii volumului fizic al producției vândute și creșterii prețurilor.

Cheltuielile de exploatare au crescut în anul 2007 față de 2006 cu 23.126.610 lei, ceea ce procentual reprezintă o creștere cu 30,54 %. Creșterea cheltuielilor de exploatare s-a datorat în principal creșterii prețurilor la principalele materii prime și materiale consumabile folosite în producție, precum și creșterii cheltuielilor cu salariile, în urma negocierii salariale între conducerea societății și sindicat.

În condițiile creșterii veniturilor din exploatare mai mult decât cheltuielile din exploatare, în anii 2006 și 2007, rezultatul exploatării a fost un profit de 8.764.658 lei și respectiv 9.536.966 lei.

Veniturile financiare în anul 2007 față de 2006 au scăzut cu 91,93%, și cheltuielile financiare au scăzut în anul 2007 față de 2006 cu 90,62%, aceasta din urmă datorându-se creșterii cheltuielilor cu diferențe de curs valutar, având în vedere preponderența vânzării produselor societății la export.

În anii 2006 și 2007, rezultatul net al exercițiului a fost obținut pe baza soldului favorabil al operațiunilor de exploatare, rezultatul activității de finanțare având o influență negativă asupra acestuia.

Rezultatul din exploatare

Reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală și curentă a întreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilității economice, independent de politica financiară a întreprinderii și incidența elementelor extraordinare.

Rezultatul exploatării reprezintă venitul degajat din activitatea de exploatare și pus la dispoziția aporturilor de capitaluri proprii și împrumutate. De acest motiv, acest rezultat este folosit în compararea performanțelor întreprinderilor care au politici financiare diferite.

– lei-

EBE = excedentul brut de exploatare

Se observă astfel că rezultatul exploatării a înregistrat o scădere semnificativă în anul 2007 cu 772.308 lei.

Această creștere este determinată atât de creșterea producției exercițiului cât și de creșterea eficienței activității desfășurate, acestea ducând la înregistrarea unui efect favorabil pentru firmă.

Dacă nu se iau în considerare implicațiile generate de impozitul pe profit, acest indicator poate fi deosebit de relevant pentru activitatea de producție, prestări servicii și comercializare a societății, masurând aportul în creștere al exploatării la autofinanțarea globală.

Rezultatul curent al exercițiului

Rentabilitatea întreprinderii este caracterizată de rezultatul curent al exercițiului, aceasta fiind rezultanța celor trei cicluri: exploatare, financiar, investitițional, desfașurate în mod normal, curent, repetabil, fară impactul unor elemente aleatorii.

– lei-

În anul 2007 față de 2006 se constată o creștere a rezultatului curent al exercițiului, aceasta datorându-se următorilor factori:

scăderii cu 10,36% a cheltuielilor financiare ale întreprinderii, fapt care are un impact pozitiv asupra rezultatului curent;

scăderii veniturilor din activitatea financiară cu 8,78%, având o influență pozitivă asupra indicatorului;

Rezultatul extraordinar

Rezultatul extraordinar se determină ca diferență între veniturile extraordinare și cheltuielile extraordinare. Acest indicator prezintă un interes scăzut în analiza financiară, în măsura în care el este imprevizibil și fără a fi susceptibil de înlocuire. Permite explicarea unei părți a rezultatului net și a capacității de autofinanțare, prin identificarea elementelor încasabile sau nu și a celor plătibile sau nu.

În perioada analizată, rezultatul extraordinar nu înregistrează valori.

Rezultatul net al exercițiului

Este ultimul sold de gestiune și exprimă rezultatul degajat de întreaga activitate desfășurată de întreprindere, în cursul unui exercițiu financiar. Acesta reprezintă variația situației nete a întreprinderii între deschiderea și închiderea exercițiului ca urmare a activității economice.

Rezultatul net al exercițiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de repartizare de către adunarea generală a asociaților. Rezultatul disponibil pentru proprietarii întreprinderii poate fi conservat la nivelul întreprinderii sub forma rezervelor, neafectând trezoreria, sau repartizat sub forma de dividende, afectând trezoreria.

– lei-

În anul 2007, însă, se observă creștere a rezultatului net, societatea reușind să obțină un profit net de 3.165.587 lei, ceea ce evidențiază o situație favorabilă pentru firmă.

4.2.8.1 Rata rentabilității economice remunerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii cât și împrumutate și arată cât profit revine la 100 u.m de capital investit. Întregul capital folosit de firmă este investit în elemente de activ, care, într-o formă sau alta, direct sau indirect, contribuie la obținerea profitului.

Rata rentabilității economice caracterizează eficiența elementelor materiale angajate în activitatea firmei.

Rata rentabilității economice se calculează după formula:

În perioada 2006 – 2007, rata rentabilității economice a evoluat astfel :

Δ Re = Re 1 – Re 0 = 14,50 – 12,35= + 2,15 %

Se constată că în anul 2007 comparativ cu anul 2006, rata rentabilității economice a crescut cu 2,15 %, situație pozitivă, determinată de creșterea profitului net și de sporirea înregistrată la capitalul propriu.

4.2.8.2. Rata rentabilității financiare exprimă capacitatea capitalului propriu de a produce profit.

Se mai numește și rata de recuperare a investiției proprietarului .

Acesti coeficienți precizează mărimea capitalului propriu, adus de întreprinzator în afacere, pe care acesta o recuperează anual prin intermediul profitului realizat.

Rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii.

Relația de calcul este :

unde:

Prn = Profit net (sau pierdere)

Kp = Capital propriu

În perioada 2006 – 2007, rata rentabilității financiare a evoluat astfel:

ΔRf = Rf 1 – Rf 0 = 14,50% – 12,35% = 2,15%.

Interpretare:

Se obeservă că rata rentabilității financiare este aceeași cu rata rentabilității economice. La fel ca în anul 2007 față de 2006 se înregistrează o creștere a ratei rentabilității financiare cu 2,15%, ceea ce echivalează cu o puternică remunerare prin câștig net a resurselor proprii, respectiv creșterea capacității capitalurilor proprii de a crea profit net. Creșterea ratei rentabilității financiare se datorează eficienței activității de exploatare și comercializare, utilizării activelor întreprinderii, politicii financiare.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Strategii și obiective de îmbunătățire a activității societății S.C. “DAEWOO MANGALIA SA”

Principalele “puncte tari” ale societății S.C. “DAEWOO MANGALIA” sunt:

Societatea face parte dintr-un sector de interes major datoritã ponderii deosebite la export;

Calitatea aliniatã la norme tehnice internaționale ISO 9001, 4;

Forțã de muncã calificatã, utilizând tehnologii moderne la nivel mondial;

Complementaritate cu producția partenerilor din U.E;

Tradiție de prestigiu în domeniu;

Tronsoane de piațã tradiționale asigurate;

Industrie nepoluantã, cu autorizații de mediu si investiții de ecologizare;

Constanța performanței în producție și export în ultimii ani;

Forța de muncă prezintă un grad înalt de calificare;

Modul de management, pregătirea personalului și relațiile de muncă în cadrul societății permit caracterizarea mediului organizațional ca deținând un nivel ridicat de cultură profesională, orientat spre performanțe și competiție și prezentând interes de cunoaștere și dezvoltare.

Oportunități:

O piața stabilă pentru construcțiile de nave;

Creșterea economică sănătoasă a României;

Nu există competiție pentru DMHI în zona Mării Negre

Ca oportunități, integrarea în U.E. a dus la:
– o legislație mai clară și transparentă
– un sistem de taxare mai clar și mai eficient

Amenințări:

Piața instabilă și limitată a forței de muncă calificată;

Creșterea continuă a prețului utilităților ;

Ca amenințări, integrarea în U.E. a dus la :
– emigrația forței de muncă;

– creșterea costurilor pentru servicii, utilități și taxe;

– anularea subsidiilor guvernamentale pentru exportatori;

Este necesară crearea condițiilor pentru schimbările necesare în cadrul societății (politici pe termen mediu și lung):

Îmbunătățirea activității de marketing pentru asigurarea unui portofoliu de produse care să asigure un nivel optim de stabilizare a capacității de producție;

Penetrarea unor segmente noi de piața;

Colaborarea cu instituții specializate din țară cât și din exterior pentru modernizarea produselor și tehnologiilor;

Valorificarea spațiilor excedentare ca resursã pentru tehnologii noi;

Externalizarea activitãților netehnologice;

Mecanizarea și automatizarea unor operațiuni tehnologice, conducând la scãderea consumurilor și costurilor de producție;

Măsuri de ridicare a nivelului de pregătire profesională și de cointeresare a personalului.

Promovarea și consolidarea imaginii S.C. DAEWOO MANGALIA.

Principalele “puncte slabe” ale S.C. Daewoo Mangalia S.A sunt:

Creșterea, uneori nejustificată, a costurilor cu materiile prime și utilitațile tehnologice, mult mai rapidă decât a cursului de schimb leu / USD, afectează eficiența exporturilor;

Existența unor furnizori care creează greutăți în asigurarea materiei prime și a materialelor în cantitațile și la termenele necesare, periclitându-se respectarea clauzelor contractuale și, implicit, imaginea de marcă;

Ponderea excesiv de mare a personalului muncitor în detrimentul sferei tehnico-comerciale;

Uzura fizică și morală a unor mijloace fixe din dotare, susceptibile să nu mai asigure calitatea și precizia produselor realizate, volumul de vânzari și, implicit profitul;

Existența unui compartiment de cercetare-dezvoltare subdimensionat;

Lipsa de preocupare pentru stimularea inițiativei și creativității tehnice a personalului;

Lipsa unor metode de reclamă și promoționare a serviciilor și produselor oferite;

Activitatea de marketing necesită mai multă atentie și mai multe resurse financiare și trebuie să vizeze toate elementele mix-ului de marketing (produs, preț, promovare, distribuție);

Dintre obiectivele strategice pe care societatea le are în vedere în sensul creșterii eficienței exploatării pe termen mediu și lung menționez:

Dezvoltarea resurselor umane prin îmbunãtãțirea instruirii profesionale, reducerea operațiunilor manuale prin mecanizarea și automatizarea operațiunilor de montaj;

Atragerea de surse de investiții private interne și externe, în paralel cu autosusținerea financiarã pentru realizarea programelor de investiții necesare, care asigurã reducerea consumurilor energetice și de materiale mari și care va conduce la creșterea calitativã și cantitativã a producției.

Eliminarea din parcul tehnic a acelor utilaje și echipamente care nu mai pot contribui nici în prezent și nici în perspectivă la procesul de producție.

BIBLIOGRAFIE