CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND PROBLEMATICA [630398]

Cap. I.
CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND PROBLEMATICA
DREPTURILOR SI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI

1.1. Notiunea de ,, drepturile omului”
Preambulul Declaratiei drepturilor omului si cetateanului a Revolutiei franceze din
anul 1789 proclama ca ignorarea, uitarea si dispretul drepturilor omului sunt singurele cauze
ale nenorocirilor publice. Un secol si jumatate mai tarziu, Declaratia Universala a Drepturilor
Omului din anul 1948 retine ca ignoranta si dispretuirea drepturilor omului au condus la acte
de barbarie ce revolta constiinta oamenilor, astfel ca este esential ca drepturile omului sa fie
protejate printr-un sistem juridic pentru ca omul sa nu fie constrans, ca ultim recurs, ca
revolta impotriva tiraniei si opresiunii.
Analiza intelesului juridic al notiunii de drepturi ale omului, presupune luarea in
considerare a dublei ei acceptiuni in ordinea de drept.1
Mai intai trebuie sa ne raportam la ceea ce alcatuieste dreptul obiectiv al omului , adica la
totalitatea instrumentelor internationale care consacra si protejeaza asemenea drepturi precum
si la eventualele mecanisme institutionale de garantare a respectarii lor.
In al doilea rand, atunci cand evocam notiunea de drepturi ale omului, trebuie sa avem
in vedere si intelesul de drepturi subiective conferite unui anumit titular. Dupa cum se stie
dreptul subiectiv reprezinta un ansamblu de prerogative recunoscute unui anumit subiect de
drept; acest concept presupune facultatea, pentru titular, de a declansa la nevoie,imperativul
continut in norma de drept, spre a asigura punerea in valoare a ansamblului de posibilitati
juridice pe care acesta i le recunoaste. 2
Fata de cele expuse mai sus, putem defini drepturile omului,, ca ansambul de norme
internationale prin care sunt recunoascute individului atributii si facultati care ii
asigura demnitatea, libertatea si dezvoltarea personalitatii sale si care beneficiaza de
garantii institutionale apropriate.
1 Corneliu Barsan. Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole-vol.1-
drepturi si libertati- Ed. Beck, Bucuresti, 2005, p.7; 2.Ibidem, p.8
2 Ibidem, p.8
1

1.2. Aparitia si evolutia istorica a drepturilor omului
Primele documente constitutionale care promoveaza si apara drepturile omului au
aparut in Anglia, la 12 iunie 1215, regele Ioan fara de Tara a semnat Magna Charta
Libertatum,un document in care erau stipulate importante drepturi si libertatti.
Punctul 39 al acestui important document prevede ca ,, Niciun om liber nu va fi arestat
sau intemnitat, sau deposedat de bunurile sale, sau declarat in afara legii, sau exilat sau lezat
de orice maniera ar fi si noi nu vom purcede impotriva lui si nici nu vom trimite pe nimeni
impotriva lui, fara o judecata loiala a egalilor sai in conformitate cu legea tarii.3
Marea Britanie a cunoscut inaintea altor tari inca trei documente privind drepturile
omului:Petitia drepturilor din 7 iunie 1628 care statuteaza ca ,, orice criminal indiferent de
conditia sa , nu poate fi exceptat de la judecata si de la pedeapsa stipulata in mod expres in
legea Regatului”4; Habeas Corpus Act din26 mai 1679 si Bill of Rights din 13 februarue 1689
in care se declara ca ,, a pretinde ca Regalitatea are puterea de a suspenda legile sau
executarea lor fara consimtamantul parlamentului este ilegal”. Prin acelasi Bill se staueaza
ca ,, libertatea cuvantului nici dezbaterile si procedurile din Parlament, nu pot fi impiedicate
sau puse in discutie de vreo curte.
In Franta, la 26 august 1789, un document celebru elaborat si promovat de Revolutia
Franceza, care si-a pastrat actualitatea peste veacuri ,Declaratia drepturilor omului si
cetateanului, inscrie chiar in primul sau articol ideea ca,, oamnii se nasc liberi si egali in
drepturi”.5
Declaratia de indepemdenta a SUA, din 14 iulie 1776, subliniaza si ea ca ,, oamenii au
fost creati egali, ei fiind inzestrati de creaator cu anumite drepturi inalienabile; printre aceste
drepturi se gasesc viata, libertatea si cautarea fericirii ''. O idee deosebit de valoroasa pe care
o consacra acest document este aceea ca toate guvernele au fost stabilite de oamenii pentru a
garanta aceste drepturi; ,, Oricand o forma de guvernare devine contrara acestui scop, poporul
are dreptul de a o schimba, sau de a o aboli si de a stabili un nou guvernamant''.6
Documentele mentionate au reprezentata la timpul lor, manifestari curajoase ale
tendintei de a proteja drepturile legitime ale cetateanului impotriva tentativelor puterii si de a-
si extinde prerogativele in pofida drepturilor oameniilor si in detrimentul acestora. Privind
3 Victor Duculescu, Protectia juridica a Drepturilor omului, Ed.Lumina Lex, 2005, Buc. p.23;
4 Dumitru Mazilu, Drepturile omului, concept exigente si realitati contemporane, Ed. Lumina
Lex Buc. 2003 p.51;
5 Victor Duculescu, op.cit p 23;
6 Ibidem p.24;
2

retrospectiv putem afirma ca declaratiile de drepturi au reprezentat documente fundamentale
relevante pentru definirea continutului politic si juridic al institutiilor drepturilor omului.
Preocuparile romanesti pentru definirea drepturilor si libertatilor fundamentale este
marcata inca de timpuriu de hrisovul emis in 1631 de Leon V oda Tomsa, domn al Tarii
Romanesti Acest document a fost considerat ca fiind pe acelas plan al importantei cu chartele
emise in alte tarii fapt ce evidentiaza integrarea tarilor romane in evolutia generala a societatii
europene.7
Acest document inscrie principiul ca nimeni nu poate fi omorat fara a fi judecat, ca
vinovatia trebuie dovedita, in mod public, iar executia va fi hotarata numai daca pentru o atare
vina legea prevede pedeapsa capitala. Documentul mai reglementa regimul strainilor, modul
de stabilire al darilor, obligatiile si scutirile fiscale, organizarea juridica, aspecte de drept civil
si penal.
Cele mai vechi acte de organizare politica ale tarilor romanesti care se refera si la
problemele ce privesc drepturile omului dateaza din secolul al XVIII-lea si inceputul secolului
XIX-lea. Elemente de organizare politica se regasesc si in asezamintele lui Constatntin
Mavrocordat si in Pravilniceasca condica, tiparita in 1780 de Alexandru Ipsilanti.8 Norme
juridice importante se gasesc si in Codul Civil al lui Scarlat Calimachi din 1817, precum si in
legiuirea Caragea din 1818.
Un ecou important il are Programul de reforme elaborat de Tudor Vladimirescu in
1818. Remarcabil este si memoriu Carvunarilor din 13 sepembrie 1822, pe care A.D Xenopol
l-a calificat ca fiind ,, cea dintai manifestare politica a cugetarii liberale''.9 Chiar daca
memoriul Carvunarilor a fost in cele din urma inlaturat datorita opozitiei marii boierimi, el
contine o serie de idei valoroase care au marcat dezvoltarea constitutionala ulterioara.
Documentul inscrie statutul de independenta al Moldovei, care trebuia sa devina acelasi ca pe
vremea lui Bogdan, infiintarea Sfatului obstesc din care urma sa faca parte si boierii de rang
mic pana atunci inlaturati din functii importante.Proiectul prevedea garantarea dreptului de
propietate, principiul expropierii pentru cauza publica, erau inserate norme cu privire la
libertatea individului care garanta libertatea religioasa, egalitatea tuturor la dobandirea unei
slujbe publice.10
7 Victor Duculescu. op. Cit.p.27;
8 I. Platon, Istoria Dreptuui Romanesc, Universitatea Romana – Americana, Bucuresti 1994,
p. 247-254;
9 Victor Duculescu, op.cit.p.29;
10 Ibidem p. 30
3

Aceste prevederi, ca si numeroase altele, denota faptul ca proiectul de Constitutie a
carvunarilor anticipeaza o dezvoltare constitutionala moderna, ce avea sa se produca mai
tarziu in Principalele Romane.
Influenta revolutiei franceze a fost deosebit de puternica a Tarilor Romane, marile ei
idei regasindu-se in documentele programatice ale Revolitiei de la 1848 din
Transilvania,Moldova si Tara Romaneasca.
Conceptul romanesc de drepturi ale omului a fost elaborat din multiple puncte de
vedere, tinind seama de interesele tarii in armonie cu unitatea si independenta
nationala.Nicolae Balcescu aprecia, in 185o ca revolutia viitoare nu se mai poate margini a
voi ca romanii sa fie liberi, egali, propietari de pamant si de capital si frati asociati la fapta
unui progres comun.11
Evenimentele care au dus la unirea principatelor au marcat inca o etapa pe drumul
cristalizarii institutiilor moderne ale Romaniei. Remarcam in acest sens Statutul Dezbvoltator
al Conventiei de la Paris din 1864 proclamat de Alexandru Ion Cuza, care cuprindea
importante dezvoltari constitutionale.12 Amintesc de pilda consacrarea ideii de bicameralism,
prin crearea Corpului Ponderator, care alaturi de Adunarea electiva trebuia sa constituie
puterea legiuitoare.
Ca urmare a inlaturarii lui Alexandru Ion Cuza se instituie o locotenenta domneasca,
formata din Nicolae Golescu, Lascar Catargi si colonelul Nicolae Haralambie. Dupa refuzul
contelui Filip de Flandra de a primi tronul Principatelor Unite, este adresata o cerere printului
Carol de Hohenzollern care accepta. O comisie elaboreaza un proiesc de constitutie ce este
suspus Domnului si Adunarii elective.
Constitutia de 1866. document ce intereseaza in cea mai mare masura drepturile
omului- este inspirata din Constitutia belgiana din 1831. considerata la timpul respectiv cea
mai liberala din Europa. Documentul consfinteste o serie de idei democratice printre care:
principiul suveranitatii nationale, separatia puterilor, responsabilitatea minesteriala,
recunoasterea drepturilor omului si cetateanului. 13
Dupa marea unire din 1918, a fost adoptata in tara noastra Constitutia din 29 martie
1923, document ce a reprezentat un instrument juridic mai elaborat decat Constitutia de 1866
si care a fost orientat nemijlocit spre cerintele dezvoltarii societatii intr-un stat de drept.
11 N. Balcescu, Opere, partea a II-a, editura scrierii istorice, politice si economice, Buc.!
1940,p.99 ;
12 Victor Duculescu, op. Cit.p.33 ;
13 Ibidem , p. 34;
4

Aceasta constitutie cuprindea prevederii referitoare la caracterul de stat national, unitar si
indivizibil al Romaniei, inalienabilitatea teritoriului, departajarea puterilor statului,
consfintirea detaliata a drepturilor romanilor.14
Constitutia din 1923 fost inlocuita formal la 20 februarie 1938, cand a foat proclamata
o noua constitutie, de tip corporatist, elaborata din initiativa regelui Carol al II-lea. Elaborarea
acestei Constitutii a fost determinata de degradarea climatului politic, de climatul
international neprielnic si tendintele de conventrare a puterii in mainile monarhului. Aceasta
constitutie si concentreaza puterile politice in mana regelui, care dobandeste prerogative
deosebit de mari. Documentul a fost suspendat in vara anului 1940, ca urmare a
evenimentelor care au condus la abdicarea regelui Carol al II-lea, 15
In toamna anului 1944, s-a dispus repunerea in vigoare a constitutiei din 1923. Dupa
ocuparea tarii noastre de trupele sovietice si sub amenintarea acestora, a fost instaurat un
regim de .. democratie populara'', drepturile omului suferind importante amputari si reduceri,
ele fiind subordonate noii conceptii cu privire la organizarea statului bazata pe dominatia unui
singur partid si interzicerea celorlalte partide, de prohibirea oricaror atitudini politice care ar fi
contravenit ideologiei comuniste. Au fost eliminate garantiile democratice care asigurau
judecata echitabila si corecta a procelelor, administrarea justitiei efectuindu-se dupa criterii
politice.
Constitutiile care au uramat – din 1948, 1952,1965- desi pretindeau ca asigura
puterea poporulu,.au legalizat grave abateri de la principiile democratice. Astfel a fost
eliminat sistemul pluripartid prin instaurarea unei singure forte politice conducatoare in stat si
anume partidul comunist; limitari grave ale dreptului de propietate al cetatenilor au fost aduse
de Constitutia din 1952; importante restrictii erau aduse libertatii de opinie, de credinta,
libertatii cuvantului, libertatii presei, dreptului la educatie ca si drepturile politice propriu-
zise. In ce priveste libertatea cuvantului, a presei, drepturi de educatie ca si drepturile politice
propriu-zise.In ce priveste libertatea cuvantului, a presei si educatiei, acestea erau subordonate
conceptiei marxiste despre societate, promovarea oricaror altor idei diferite de linia oficiala
constituind fapte penale. De asemenea restricii foarte mari au fost aduse dreptului cetateanului
de a circula peste granita, doritorii fiind supusi unor numeroase formalitati si verificari.
Libertatea alegerii profesiei si a locului de munca era si ea conditionata de anumite prevederi
discriminatorii.
14 Angela Banciu, rolul Constitutiei de 1923 in consolidarea unitatii nationale, Editura
stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1988;
15 V ictor. Duculescu, op cit.p.36
5

Erau excluse de la exercitarea unei profesiuni, sau de la posibilitatea de a fi angajati in
anumite locuri de munca personale care avusese condamnari politice, persoanele avand rude
in strainatete, persoanele divortate etc.
Revolutia din 22 decembrie 1989 a creat conditiile pentru edificarea unui autentic
sistem democratic al drepturilor si libertatilor omului. Primul document al Revolutiei ramane
Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale,care a consacrat abolirea
dictaturii dar nu a specificat in mod concret regimul constitutional al tarii si nici forma de
guvernamant al statului.
In perioada care a trecut de la revolutia din decembrie 1989, Romania a devenit parte
la numeroase instrumente juridice, adoptand prevederi pentru adaptarea legislatiei interne la
exigentele conventiilor internationale. S-a adoptat proiectul de lege pentru aderarea Romaniei
la Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante incheiata la New York la 10 decembri 1984 ,Parlamentul Romaniei votand legea
pentru modificarea si completarea unor decizii din Codul Penal si Codul de Procedura penala,
spre a asigura o concordanta deplina intre legislatia tarii si noul instrument international la
care Romania a devenit parte. De asemenea se poate mentiona protocolul privind Abolirea
pedepsei cu moartea la care tara noastra a devenit parte in ianuarie 1991, precum si alte
documente fata de care vechiul regim avea rezerve nejustificate si a caror neacceptare de catre
Romania creea in randul comunitatii internationale dubii in legatura cu dorinta tarii noastre de
aplica documentele fundamentale cu privire la drepturile omului adoptate de comunitatea
internationala.16
1.3.Consideratii generale privind sistemul de protectie a drepturilor omului in
cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si al Consiliului Europei
Cadrul juridic international care marcheaza inceputul ,,erei drepturilor „ este constituit
dintr-o serie de documente ce formeaza Carta internationala a drepturilor omului, documente
ce au fost elaborate, adoptate si aplicate in cadrul ONU.17; Aceste documente sunt : Carta
ONU, Declaratia universala a Drepturilor Omului si cele doua pacte ale ONU din 1966.
Carta Natiunilor Unite, adoptata in urma Conferintei de la San Francisco proclama in
art. 1 pct. 3 ca unul dintre scopurile organizatiei este acela de a realiza cooperarea
internationala in rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social si
cultural sau umanitar si in promovarea si incurajarea drepturilor omului si a libertatilor
16 Victor Duculescu. op.cit. p.53
17 Bianca Selejan- Gutan, Protectia europeana a dr.omului, Ed.C.H.:Beck, Bucuresti. 2006
p.6
6

fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
Protectia internationala a drepturilor omului face parte din datoriile fundamentale ale
principalelor organe ale Natiunilor Unite: Adunarea Generala, Consiliul Economic si Social,
Consiliul de tutela. Prerogativele acestor organe sunt destul de limitate, ramanand la nivelelul
studiilor, recomandarilor, proiectelor. ONU a mai reusit de-a lungul timpului sa clarifice in ce
masura statele membre aveau obligatia de a promova drepturile omului, largind sfera de
cuprindere a acestei obligatii si infiintand institutii bazate pe Carta ONU destinate sa asigure
respectarea de catre statele membre a obligatiilor asumate.Carta ONU are marele merit de a fi
introdus drepturile omului in ordinea internationala.18
Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata la 10 decembrie 1948 de
catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, cu 48 de voturi impotriva; un numar
de opt state s-au abtinute de la vot ( R.S.S. Bielorus, Cehoslovacia, Honduras, Polonia, R.S.S
Ucraina, U.R.S.S., Uniunea Sud Aficana si Iugolslavia ). Arabia Saudita a fost absenta in
momentul desfasurarii votului. Declaratia avea sa deschida noi perspective in domeniul
garantarii si respectarii drepturilor omului in intreaga perioada postbelica.19 Elaborarea
documentului a fost pregatita de un comitet din care au facut parte eminenti juristi si
personalitati ale vietii sociale ale timpului printre care Eleonor Roosevelt si profesorul francez
Renee Casiim.
Declaratia Universala cuprinde doua mari categorii de drepturi: drepturile civile si
politice si drepturile economice si culturale.Din categoria drepturilor civile si politice fac
parte: dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei, interdictia sclaviei, torturii si
tratamentelor crude, inumane sau degradante, dreptul de a nu fi supus in mod arbitrar arestarii,
retinerii sau exilului, dreptul la un proces echitabil, prezumtia de vinovatie, dreptul la viata
privata si dreptul de propietate. Declaratia proclama libertatea de exprimare, de religie si
dreptul la libera circulatie. Art. 21 prevede drepturile politice ale individului, inclusiv dreptul
acestuia de a participa la guvernarea tarii sale direct sau prin reprezentanti alesi.
Din categoria drepturilor economice, sociale, si culturale fac parte: dreptul persoanei
la asigurari sociale, la munca si la protectia impotriva somajului, dreptul la plata egala pentru
munca egala, dreptul la odihna, dreptul la educatie. Declaratia inscrie ideea gratuitatii
invatamantului elementar si general si a posibilitatii egale de acces tuturor, pe baza de merit la
invatamantul superior. Printre alte prevederi ale aestui document se inscrie si aceia ca orice
persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a
18 Ibidem p.7 ;
19 Victor Duculescu op. cit.p.64 ;
7

beneficia de interesele morale si materiale care decurg din orice lucrare stiimtifica, literara sau
artistica al carui autor este.
Constituind primul document de mare prestigiu international pe planul protectiei
internationale a drepturilor omului, Declaratia Universala a Drepturilor omului, a reprezentat
punctul de plecare al unei vaste actiuni de elaborare a unui instrument juridic in cadrul
Organizatiei Natiunilor Unite, care au intarit dimensiunea juridica a acestor drepturi. O serie
de state care si-a dobandit independenta dupa anul 1960 ( Republica Mali, Togo, Coasta de
Fildes, Gabon, Ciad ) au afirmat expres in textul constitutiilor lor adeziunea la principiile
cuprinse in Declaratie, fapt ce releva ca pe teritoriul statelor respective declaratia a dobandit o
forta juridica incontestabila.20
Declaratia recunoaste ca drepturile pe care le proclama nu sunt absolute, dand
posibilitatea statelor sa adopte legi care limiteaza exercitiul acestor drepturi. Declaratia nu
este un tratat. Ea a fost adoptat de Adunarea Generala a ONU ca rezolutie, deci nu are putere
obligatorie.Scopul sau este de a furniza un mod de intelegere comun al drepturilor si
libertatilor fundamentale la care face referire Carta ONU.21
Un moment important al activitatilor desfasurate de ONU , pe linia apararii,
promovarii si respectarii drepturilor omului l-a constituit adoptarea celor doua pacte
internationale ale drepturilor omului: Pactul international cu privire la drepturile economice,
sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
Cele doua Pacte internationale au fost adoptate de Adunarea Generala ONU si
deschide spre semnare in decembrie 1966. Abia dupa un deceniu a fost posibila intrarea in
vigoare, prin ratificare de catre 35 de state. Avand statutul de tratat international cele doua
Pacte creeaza obligatii juridice pentru statele parti. Cele doua pacte cuprind o prima parte
comuna, compusa dintr-un singur articol, care afirma principiul autodeterminarii popoarelor,
dreptul acestora de a-si stabili statutul politic, de a-si asigura liber dezvoltarea economica,
sociala si culturala si de a dispune liber de bogatiile si de resursele lor naturale.22
La nivel ONU au fost adoptate de-a lungul timpului o serie de conventii specialzate,
pentru protectia unor categorii speciale de drepturi. In continuare sunt prezentate asa numitele
,, conventii – nucleu'' ale sistemului ONU de protectie a drepturilor omului.
Conventia pentru eliminarea oricarei forme de discriminare rasiala, are la baza ideea
luptei impotriva discriminarilor de orice fel, considerate ca principii obstacol in calea deplinei
20 Ibidem, p.66 ;
21 Bianca Selejan- Gutan, op. Cit., p.8;
22 Bianca Selejan – Gutan, op. Cit., p 9.
8

realizari a drepturilor omului.
Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude sau degradante,
a fost adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1984 si dezvolta o serie de idei
cuprinde in Carta Organizatiei Natiunilor Unite si Declaratia Universala a Drepturilor
Omului.O importanta prevedere este aceea ca declaratiile obtinute prin tortura nu vor fi
invocate ca elemente de proba in nicio proedura, cu exceptia cazului cand sunt folosite
impotriva persoanei acuzate de a fi savarsit acte de tortura.
Conventia pentru drepturile copilului, a fost adoptata de Adunarea Generala a ONU la
29 noiembrie 1989 si a intrat in vigoare la 2 septembrie 1990. Conventia isi revendica
fundamentarea in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, unde este proclamat dreptul
copiilor la ingrijire si asistenta sociala.Atricolul 1 al Conventiei defineste notiunea de ,, copil''
ca fiind fiinta umana sub varsta de 18 ani, exceptand cazurile in care legea aplicabila
copilului stabileste limita majoratului sub aceasta varsta.
Conventia asupra eliminarii oricarei forme de discriminare fata de femei, este
destinata a proteja o categorie deosebit de vulnerabila in privinta incalcarii unor drepturi
elementare precum dreptul la viata, la integritate fizica si pshihica, dreptul de a nu fi supus
niciunei discriminari etc. Conventia inscrie numeroase drepturi civile si politice cat si
economice, culturale si sociale precum dreptul la egala participare in sfera politica, dreptul la
vot, dreptul la renumeratie egala pentru munca egala, dreptul la egal acces la educatie si
sanatate, dreptul la munca; se subliniaza necesitatea asigurarii egalitatii femeilor cu barbatii
privinta capacitatii juridice, precum si a eliminarii oricarei forme de discriminare in privinta
casatoriei si a relatiilor de familie.
Conventia a fost ratificata de un numar de 162 de state printre care si Romania in
1982.
Consiliul Europei este o organizatie internationala cu caracter interstatal care a fost
creat la 5 mai 1949. Membrii originari ai acestei organizatii au fost: Belgia. Danemarca,
Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie.Norvegia, Olanda si Suedia. In prezent
Consiliul Europei are 45 de membrii.23
Calitatea de stat membru al Consiliului Europei este conditionata de acceptarea
principiului potrivit caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de
drepturi si libertatile fundamentale ale omului. Incalcarea acestor obligatii prevazute la art. 3
al Statutului poate atrage aplicarea unor sanctiuni cum ar fi: suspendarea drepturilor de
reprezentare, incetarea calitatii de membru al Consiliului Europei prin decizia Comitetului
23 Victor Duculescu, op.cit.p. 98
9

Ministrilor.
Organele Consiliului Europei sunt : Comitetul Ministrilor si Adunarea Parlamentara.
Comitetul Ministrilor este organul decizional al Consiliului Europei compusa din
ministrii de externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor diplomatici permanenti la
Strasbourg, Comitetul Ministrilor este atat un organ guvernamental, cat si un forum colectiv,
in care se discuta problemele societatii europene si se propun solutii la acestea. 24
Adunarea Parlamentara, este organul deliberat al Consiliului Europei. Ea dezbate
acele chestiuni care sunt de competenta sa, conform statutui si prezinta concluziile
Comitetului de ministrii sub forma de recomandari.
Adunarea Parlamentara are 315 membrii si 315 supleanti ( la data de 1 mai 2006) 25,
alesi sau numiti de parlamentele nationale din cadrul membrilor acestora. Fiecare tara are
intre 2 si 28 reprezentati, in functie de numarul populatiei. Adunarea se intruneste de doua ori
pe luna pentru o saptamana in sesiune plenara. Reuniunile sunt publice si au loc la Palatul
Europei de la Strasbourg, Adunarea isi alege presedintele si vicepresedintii. De asemenea
secretarul general al Consiliului Europei si pe adjunctul acestuia judecatorii Curtii Europene a
Drepturilor Omului si pe Comisarul Drepturilor omului.

24 Bianca Selajan- Gutan, op.cit.24
25 Ibidem p.25
10

Cap. II
ANALIZA PRINCIPALELOR DREPTURI CIVILE SI POLITICE
REGLEMENTATE DE CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
2.1 Scopul si obiectivul Conventiei europene a drepturilor omului
Scopul si obiectivul Conventiei Europene sunt strins legale de realizarea scopului
pentru care a fost creat Consiliul Europei. 26
Prin intrarea unui stat in Consiliul Europei, acesta se angajeaza in mod ferm, ca printre
alte obligatii pe care astfel si le asuma, sa respecte drepturile omului aparate prin Conventie,
adica sa asigure, pe plan national, respectarea acestor drepturi.
Statele contractante raman libere ca, in vederea realizarii scopului Conventiei, sa
adopte masurile nationale pe care le socotesc apropiate. In examinarea modului de indeplinire
a obligatiei statelor de asigurare a apararii drepturilor prevazute de Conventie, Curtea
Europeana nu poate neglija caracteristicile de fond si de procedura ale sistemelor nationale
de drept.
Dispozitiile Conventiei tind sa creeze o adevarata ordine publica europeana in
materia drepturilor si libertatilor fundamentale pe care ea le consacra.27 Aseasta deoarece,
dupa cum a stabilit Curtea, prin incheierea Conventiei, statele contractante s-au angajat sa
realizeze obiectivele si idealurile Consiliului Europei, astfel cum sunt ele definite in statutul
organizatiei, realizare ce trebuie sa conduca la instaurarea unui ordine publice europene de
libertate si democratie, care semnifica o protectie eficace a drepturilor omului.
2.2Precizari privind obligatiile statelor asumate conform art. 1. al Conventiei
Art. 1 al Conventiei instituie cadrul general al obligatiei asumate de statele parti de a
respecta drepturile si libertatile garantate de acesta. Art. 1 instituie o raspundere
internationala28 a statelor contractamte cu privirea la respectarea obligatiilor asumate prin
Conventie.
Aceasta raspundere va fi angajata in cazul eventualei constatari de catre Curte a unei
incalcari privind drepturile si libertatile fundamentale garantate de Conventie.
Cea mai importanta si in acelasi timp controversata chestiune cu privire la art. 1 este
notiunea de jurisdictie a statelor, notiune deretminata pentru stabilirea aplicabilitatii
26 Corneliu Barsan , op, cit, p.113;
27 Ibidem, p.114;
28 Corneliu Barsan, op.cit,p.123
11

Conventiei persoanelor care sesizeaza Curtea Europeana29. In functie de aceasta jurisdictie se
stabileste si competenta Curtii ratione loci. Principiul general care guverneaza aceasta
materie este principiul teritorialitatii.
Prevederile art. 1. trebuie coroborate cu cele din art. 56 din Conventie, care statuteaza
ca ,, orice stat poate, in momentul ratificarii sau in orice alt moment ulterior, sa declare, prin
notificare adresata Secretarului General al Consiliului Europei, ca prezenta Conventie se va
aplica sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol, tuturor sau unuia dintre teritoriile ale
caror relatii internationale le asigura”.
In anumite situatii jurisdictia teritoriala a statelor se bazeaza pe unele elemente
extrateritoriale ca : exercitarea controlului asupra unei parti din teritoriul altui stat, acte de
putere publica savarsite pe teritoriul unui stat de reprezentantii diplomatici ai altui stat, fapte
penale savarsite in strainatate de cetatenii sai impotriva altui stat.
In cazul Ilascu c. Moldova si Rusiei , Marea Camera a Curtii a considerat ca guvernul
Moldovei, ca unic guvern legitim al Republicii Moldova din punct de vedere al dreptului
international, nu si-a exercitat autoritatea asupra unei parti din teritoriul sau- aceia care se afla
sub controlul efectiv al Republicii Transistria. Curtea a statutat ca Moldova, avea chiar in
absenta unui control asupra regiunii transnitrene, o obligatie pozitiva, impusa de art. 1 al
Conventiei, de a lua masurile care se aflau in puterea sa si in conformitate cu dreptul
international, pentru a asigura reclamatiile, drepturile garantate ale Conventiei. Asadar lipsa
controlului efectiv asupra teritoriului nu inlatura intodeauna jurisdictia statului asupra
persoanelor aflate pe acea parte de teritoriu.
Curtea a statuat ca ca dispozitiile Conventiei se aplica, in principiu si membrilor
fortelor armate, nu numai civililor, dar ca in aplicarea si interpretarea normelor acesteia in
privinta militarilor trebuie sa se aibe in vedere particularitatile conditiei de militar si
consecintele acesteia pentru ei.
In alta cauza in care guvernul a sustinut ca statul exercita un control limitat cu privire
la activitatea scolilor private si, in orice caz nu-si asuma nicio atributie in materie
disciplinara, astfel ca nu va raspunde pentru pedepsele disciplinare aplicate elevilor intr-un
asezamant scolar, Curtea a reamintit jurisprudenta sa constanta potrivit cu responsabilitatea
unui stat este angajata atunci cand a produs o incalcare a unui drept aparat de Conventie
apartinand oricarei persoane aflate sub jurisdictia sa, ceea ce inseamna ca statul in cauza nu
se poate sustrage unei asemenea responsabilitati prin delegarea obligatiilor sale unor
29 Bianca Selejan- Gutan, op.cit.p.7o
12

organisme particulare. 30
Cele mai multe probleme privitoare la notiunea de persoane aflate sub jurisdictia unui
stat contractant se pune in legatura cu strainii aflati pe teritoriul acelui stat, mai ales daca
acestia se gasesc in situatia de a fi extradati sau expulzati de pe teritoriul statului respectiv.
Strainii aflati pe teritoriul unui stat legal sau chiar ilegal, sunt persoane care tin la
jurisdictia acelui stat, ceea ce presupune angajarea responsabilitatii statului caruia se afla cu
privire la drepturile si libertatile garantate de Conventie. De asemenea, din moment ce
Conventia va fi interpretata ca un tot unitar, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 14, prin
care printre alte forme de discriminare este interzisa si cea privitoare la originea nationala..
Multe din textele substantiale ale Conventiei sau ale protocoalelor sale aditionale, folosesc, in
definirea drepturilor garantate, notiunea de orice persoana,care cuprinde atat persoanele
fizice , cat si persoanele juridice, precum si ,, grupurile de particulari”, in sensul art,34, din
Conventie.

30 Corneliu Barsan, op.cit. p.147
13

Cap. III
INTERZICEREA TORTURII SI PEDEPSELOR
SAU TRATAMENTELOR INUMANE SAU DEGRADANTE
3.1.Interzicera torturii si a relelor tratamente
Art. 3 din Conventia Europeana a drepturilor omului;
,,Nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante”.
Art. 3 din Conventie, interzice trei tipuri de rele tratamente; tratamente
degradante,tratamente inumane, si tortura.
O serie de instrumente internationale au interzis tortura si relele tratamente de-a lungul
timpului printre care:
–Declaratia Universala a drepturilor omului in anul 1948;
–Cele patru Conventii de la Geeneva 1949;
–Conventia Europeana a drepturilor omului, 1950;
–Pactul international cu privire la drepturile civile si politice in anul 1966;
–Conventia ONU pentru prevenirea torturii si tratamentelor sau pedepselor
crude, inumane ori degradante, in anul1984;
–Conventia europeana pentru prevenirea torturii si tratamentelor sau pedepselor
inumane ori degradante, in anul 1987;
–Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale, in anul 1998 .
Textul Conventiei este cuprins in art. 3 , are ca denumire marginala,
interzicerea torturii, iar formularea sa este: Nimeni nu poate fi supus torturii ,
nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradant''.
3.2 Caracterele art. 3 din Conventia Europeana a drepturilor omului
In celebra cauza Soering c Regatul Unit din 1989, CEDO a afirmat principiul conform
caruia interdictia torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, constituie
una din valorile fundamentale ale societatii democratice care formeaza Consiliul Europei. De
aceea, protectia integritatii fizice si pshihice a persoanei impotriva torturii si a altor tratamente
are un caracter absolut.
Acest caracter absolut al art.3 al Conventiei reiese din faptul ca se interzice in temiul
art.3 si nu prevede restrictii, ingerinte ori limitari ale dreptului omului de a nu fi supus relelor
tratamente. Acest articol nu dispune de un al doilea aliniat care sa prevada circumstantele in
14

care sunt permise astfel de tratamente, asa cum este cazul altor drepturi prevazute de
Conventie. Prin urmare , acestea prevedere nu poate fi limitata de prevederi impuse de legi.
Aceasta garantie este un drept intangibil: dreptul de a nu suferi un tratament contrar
integritatii si demnitatii umane.
Conform doctrinei, dreptul de a nu fi supus relelor tratamente este un drept de
nederogat si un drept esential intr-o societate democratica, deoarece nu raspunde unei nevoi
sociale imperioase. Niciodata nu poate fi gasita o justificare pentru actele care incalca acest
articol.Totodata comportamentul victimei nu poate fi considerat pentru recurgerea la un
tratament interzis, iar Curtea a reinterat acest lucru de mai multe ori, in cele mai dificile
circumstante, cum ar fi: lupta impotriva terorismului, ori impotriva crimei organizate sau
chiar in timpul razboiului. In cauze precum Irlanda c Regatul Unit sau Tomasi c Franta,
CEDO a sustinut ca un tratament contradictoriu reprezinta o incalcare a art. 3 din Constitutie.
Caracterul absolut al interdictiei prevazute in art. 3 al Conventiei produce anumite
consecinte.Statele prin aderarea la Conventie si-au asumat o adevarata raspundere obiectiva
cu privire la conduita agentilor lor iar acestea nu s-ar putea apara de aceasta raspundere
invocand imposibilitatea asigurarii respectarii interdictiei impuse de text. Statele au o serie de
obligatii pe care trebuie sa le respecte in vederea neincalcarii prevederilor art.3.Aceste
obligatii sunt pozitive dar si negative.
Din categoria obligatiilor negative amintim abtinerea de la provocarea torturii sau
relelor tratamente inumane sau degradante. Curtea a aratat in cauza Akpinar si Altun c Turciei,
ca statul poate fi considerat responsabil pentru actele agentilor sai inclusiv in afara atributiilor
lor oficiale, motiv pentru care statul nu poate invoca in favoarea sa nerecunoasterea sau
ignorarea comportamentului agentilor sai.
Statele au si o serie de obligatii pozitive:
–sa protezeze orice persoana de orice pericol al incalcarii dreptului la
integriatate fizica si pshihica;
–sa incrimineze tortura si relelor tratamente savarsite de particulari;
–sa efectueze investigatii oficiale eficiente atunci cand o persoana pretine ca a
fost supusa unor tratamente de aceasta natura de catre agentii statului. Aceasta
obligatie comporta doua aspecte; 1. statul trebuie sa se asigure ca victimele
unor tratamente din partea agentiilor oficiale pot cere o ancheta interna care sa
poata conduce la pedepsirea vinovatilor; si 2, au obligatia de a desfasura o
ancheta care poate fi un obstacol in calea relelor tratamente, deoarece oficialii
15

s-ar putea teme ca vor fi descoperiti si pedepsiti;
– obligatia de a acorda tratament medical pentru impiedicarea degradarii starii
de sanatate, deoarece detinutii au dreptul de a cere examinarea de catre un
medic ales.
3.3. Forme de rele tratamente prevazute de art. 3 din Conventie
Pentru lamurirea celor trei forme de rele tratamente prevazute de art. 3, trebuie
precizat ca nu toate tipurile de tratamente cad sub incidenta domeniului de aplicare a art.3.
CEDO a clarificat ca maltratarea trebuie sa atinga un prag minim de gravitate, astfel spus
trebuie determinat punctul de la care suferinta produsa unei persoane nu poate fi considerata o
simpla brutalitate produsa, ci suficient de grava pentru a putea fi calasificata ca tratament
inuman, ori degradant sau chiar tortura.
Aprecierea acestui criteriu este relativa, depinzand de circumstantele cauzei precum :
–durata tratamentului,
–efectele lor fizice sau mentale,
–sexul victimei,
–varsta victimei,
–starea de sanatate a victimei,
– natura tratamentului,
– contextul tratamentului,
– modul si modalitatea de executare.
La detinuti, notiunea de prag minim de gravitate dispare, deoarece obligatia de
protectie este mai mare in cazul acestora.
Orice act de violenta nejustificat impotriva unui detinut determina aplicarea art. 3 din
Conventie fara a se lua in considerare plagul minim de gravitate. De remarcat este faptul ca
ceea ce este considerat ca maltratare inexplicabila, poate varia de la un caz la altul, efectele
pshiologice pe care le poate avea un tratament specific, asupra unei persoane putand sa
depinda de cultura acestuia dupa cum considera si Comisia Europeana pentru drepturile
omului.
Cand se depaseste pragul minim de gravitate, se intra pe taramul relelor tratamente, iar
pentru a a intelege ce fel de comportament constituie tortura, este necesar intelegerea tuturor
tipurilor de comportament si implicatiile juridice pentru fiecare. Tratamentul degradant
injoseste individul in ochii sai ori al altor persoane si nu include suferinta fizica. Tratamentul
inuman provoaca suferinta fizica sau pshihica deosebita. Curtea a enuntat ca distinctia dintre
16

tortura si alte tipuri de maltratare se realizeaza conform diferentei de intensitate a durerii
cauzate. Aceasta intensitate se determina prin elemente subiective, precum sexul,, starea de
sanatate a victimei, sau prin elemente obiective ca durata a tratamentului, consecintele fizice
si pshihice cauzate.
In ce priveste tratamentul degradant, Comisia considera ca notiunea are in vedere
atingeri grave aduse demnitatii umane, coborand statutul social al unei persoane, situatia sau
reputatia. Curtea a statutat, ca un tratament aplicat unei persoane are a fi calificat degradant
atunci cand creeaza acestuia sentiment de teama, neliniste, inferioritate, de natura sa o
umileasca si sa-i infraga rezistenta fizica si morala.
Cu privire la detinuti, statele contractante au obligatia de a veghea ca oricarui detinut
sa-i fie asigurate conditii care sunt compatibile cu respectul demnitatii umane si cu adoptarea
unor modalitati de executare a pedepsei, private de libertate, astfel incat acesta sa nu fie supus
unor tratamente sau situatii umilitoare ce ar excede nivelul inevitabil al suferintelor inerente
detentiei. De exemplu, uzul fortei fizice impotriva unei persoane fizice private de libertate
care nu s-a dovedit strict necesar prin raportare la comportamentul acelei persoane constituie
tratamen degradant.
Cu privire la tratamentele inumane , in cazul Irlanda c Regatul Unit, 1978, acestea
au fost definite ca fiind acte savarsite cu intentia de a acuza suferinte victimei si care sa
provoace leziuni sau suferinte fizice si morale succeptibile sa produca puternice tulburari
pshihice. Curtea a facut referire la la tehnicile de interogatoriu, de dezorientare si privare
senzoriale care sunt utilizate cumulativ si cu premeditare. In cazul Pantea c Romania, 2003,
s-a stabilit ca ranile prezentate de o persoana aflata in custodia politiei se prezume pana la
proba contrarie ca au fost provocate de agentii autoritatii, reclamantul fiind imobilizat, in
aceiasi celula cu detinutii care l-au agresat, transportat la sute de km distanta in cateva zile, de
la suferirea unor traumatisme, nebeneficiind de examen chirurgical. Pe perioada arestului
preventiv, reclamantul a fost transferat intr-o celula in care se aflau recidivisti si condamnati
definitiv, iar gardianul nu a intervenit pentru exercitarea agresiunii de acestia impotriva
reclamantului. Acesta este un exemplu de tratament inuman.
3.4. Tortura
Tortura difera de tratamentul degradant si cel uman prin intensitate cuprinzandu-le si
pe acestea.. Desi nu exista o definitie a torturii in Conventie, CEDO a preluat o parte a
definitiei din Conventia ONU pentru prevenirea torturii in anul 1987. astfel: tortura
desemneaza orice act prin care se provoaca unei persoane cu intentie, o durere sau
suferinte puternice de natura fizica sau pshihica, in special cu scopul de a obtine de la acea
17

persoana sau de la o poersoana terta informatii sau marturisiri pentru un act pe care
acesta sau o terta persoana l-a comis sau este banuita ca l-a comis de a o intimida sau de a
face presiuni asupra unei terte persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de
discriminare oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau suferinte sunt provocate
de catre un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana care actioneaza cu titlul
oficial, sau la instigare, sau cu consimtamantul expres sau tacit al unor asemea persoane.
Doctrina identifica patru elemente esentiale care, intrunite constituie tortura:
–cauzarea unor suferinte sau dureri fizice si pshice grave;
–cauzarea intentionata a durerii;
–urmarea unui scop anume pentru obtinerea de informatii;
–pedepsirea sau intimidarea;
–implicarea unui agent al statului fie prin actiune, fie prin absentiune.
Asfel in cazul torturii, intensitatea durerii trebuie sa depaseasca pragul minim de
gravitate pentru a putea fi considerata ca fiind contrara art. 3, dar sa fie mult mai intens decat
in cazul tratamentelor inumane si degradante.
Intentia pe care o presupune tortura este indiscutabila. Daca doctrina considera ca
tratamentul inuman se bazeaza pe majoritatea cauzelor de tortura, existand posibilitatea unei
absente al respectivei intentii, in cazul torturii exceptia lipsei intentiei nu exista. Asadar
tortura implica intentia provocarii suferintei fizice si pshihice. In cauzele judecate de Curte, s-
a remarcat faptul ca tratamentele aplicate in acest sens nu pot fi cauzate decat intentionat,
fiind necesar un anumit grad de pregatire si de efort pentru actiunile respcetive.
Scopul aplicarii torturii poate fi acela de a obtine informatii, marturii sau de aplicare a
unei pedepse de intimidare.
In cauzele deduse judecarii Curtii, se apreciaza de la caz la caz, tratamentul aplicat si
durata sunt similare.Exemple in acest sens sunt:
•spanzuratoarea palestiniana ( suspendarea persoanei cu mainile legate la spate, ceea ce
conduce la paralizia mainii pe o perioada mai lunga de timp ( Aksoy c Turciei) in
1996;
•violul (Aidin c Turciei) in 1997;
•aplicarea unui numar mare de lovituri si a altor forme de tortura (Dikme c Turciei0 in
2000;
•combinarea mai multor tehnici violente de interogare; pozitia de stres, dezorientarea
prin folosirea caligulei, expunerea la zgomot, privarea de bautura si mancare (Irlanda c
18

Regatul Unit) in 1978;
•electrocutarea ( in mai multe cauze impotriva Turciei, Rusia, Ucraina ).
Tortura nu pate fi utilizate sub nici forma, neexistand justificare pentru aplicarea sa ,
fiind interzisa in mod universal si absolut. In Conventia ONU impottriva torturii parg. 2 al. 2,
stipuleaza ca in nicio imprejurare exceptionala, oricare ar fi ea fie ca este vorba de stare de
razboi, instabilitate politica sau de orice stare de exceptie, nu poate fi invocate pentru a
justifica tortura. Deci tortura este strict interzisa.

19

Cap. IV
Cauze CEDO
1. Orice persoana are dreptul la libertate si siguranta.
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor distincte
reglementate si in conformitate cu caile legale.
2. Orice persoana arestata trebuie informata in termenul cel mai scurt si intr-o
limba pe care o intelege, asupra motivelor sale si asupra oricarei acuzari aduse impotriva
sa.
3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de art 1 lit. c trebuie
adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu
exercitarea atributiilor judiciare, si are dreptul de a fi judecat intr-un proces echitabil.
In cazul LAMMY contra Belgiei, in cererea adresata Comisiei, petentul se plange ca
nici el nici avocatul sau, nu a avut acces la dosar cu prilejul primei confirmari a mandatului de
catre camera de consiliu si a dezbaterilor in fata camerei de punere sub acuzare. El a sustinut
ca in acest caz a avut loc o violare a art. 5, al.2 din Conventie. In decizia de speata ( Hotararea
din 30 martie 1989, Camera, Seria A nr. 151) Curtea a preciat ca este neantemeiata teza lui
Jose Lammy, care pretindea ca nu a putut sa-si pregateasca efectiv apararea si prezentarea in
fata camerei de consiliu, atata timp cat in ziua arestarii, petitionarului i s-a eliberat o copie a
mandatului de arestare, Or acest document atesta atat motivele privarii de libertate cat si
detaliile acuzatiilor pentru care era inculpat. In consecinta in unanimtate de voturi, Curtea a
decis ca dispozitiile art.5 ali. 2 nu au fost incalcate-( V icent Berger, op cit, pag.117).
Cazul BRICAT contra Italiei
Intr-o hotarare pronuntata la Strasourg pe 29 noiembrie 1992 in cazul Bricat contra
Italiei, Curtea Europeana a Drepturilor omului a decis unanim ca s-a incalcat art. 5 alin.3 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin aceia ca petentul nu a fost adus promt, dupa
arestarea sa in fata unui judecator sau magistrat autorizat de lege sa exercite puterea sa
judiciara.. Totodata i s-a acordat o despagubire echitabila in temeiul art,5 din Conventie,- in ,,
A pune regulile in actiune”- Manual international privind o buna practica in
penitenciare- ONU – Penal Reform International Haga, martie 1995, pag. 28.- L.A.D.O.-
DIN PRACTICA JUDICIARA A CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI ,
1995.
20

Cazul SKOOGSTROM contra Suediei
Sesizind Comisia, Petitionarul s-a plans ca a trebuit sa astepte sapte zile dupa arestare
prezentrea unui judecator sau alt magistrat abilitat de catre lege sa exercite functii juridice,
ceea ce ar contraveni prevederilor art.5 alin.3 din Conventie. In raportul sau din data de 15
iulie 1983, Curtea a exprimat, in unanimitate, avizul ca in speta a fost violat art.5 alin.3 din
Conventie- Sundberg (j), Human rights in Sweden. The annual reports 1985”, Littlerom,
Rothman, 1987, pag.70-83.
Potrivit Curtii ( CAZUL BROGAN si altii contra Regatului Unit) prin termenul ,,
promptly” se intelege ca neautorizand decat un grad limitat de suplete, ceea ce confirma
termenul francez (aussitot) care literalmente inseamna imediat.Daca celeritatea se apreciaza
dupa particularitatile fiecarei cauze, greutatea acordata acestor particularitati nu poate
niciodata sa mearga pana la atingerea substantei dreptului protejat de art. 5 alin. 3 adica
pana la a dispune in practica un stat de a asigura punerea rapida in libertate sau prezentarea
prompta in fata unei autoritati judiciare. -COHEN-JONATHAN (G) ,, Sur quelques aspects
recents de l activite de la Cour europeeenne des droits de l homme'', RTDE. 1989. pag. 163-
165; COUSSIRAT COUSTERE ( V), ,, Jurisprudence de la Cour europeenne des la drois de
l'' homme de 1989 a 1991”, A.F .D., 1991, pag.616 ;ROLLAND (P), TAVERNIER(P .),
Cronique de jurisprudence de la Cour Europeean des drois de l.homme”. J.D.I. 1989, pag.
843-847. 31

31 Univ. Ovidiu Constanta, Note de curs-Masurile procesuale- Master- Stiinte Penale Prof.
Univ. dr. Gabriel Mihai
21

Cazuri ce privesc in principal dreptul la libertate si la siguranta a unei persoane in
practica Curtii:
–sanctiuni disciplinare si penale aplicate militarilor- Olanda ( Engel si altii;
–detentie administrativa impusa pentru atentatele la siguranta statului – Irlanda
(Lawless);
–arestarea si incarcerarea persoanelor suspectate de a fi teroristi Irlanda de Nord
(Fox, Camobell si Hartley);
– Incarcerarea unui recidivist – Belgia ( Van Droogenbroeck);
–aplicarea pedepsei cu inchisoare pentru refuzul de a depune marturie- Austria-
si a nu plati impozitul local;
– plasarea minorilor intr-o casa de corectie ca masura provizorie de custodie
-Belgia (Bonamar);
– ordinul Curtii la rezidenta fortata- Italia (Guzardi);
– arestarea si incarcerarea unei persoane ce pretinde ca a fost luata cu forta de
teritoriul Germaniei (Stoke);
– refuzul de a tine cont de timpul petrecut in arest in Marea Britanie de
persoanele condamnate pentru crima in incercarea lor de a introduce apel
(Monell si Morris);
–incarcerarea persoanelor alienate – Portugalia ( Silva Rocha );
– incarcerarea vagabonzilor – Belgia (De Wilde);
– incarcerarea toxicomanilor – Grecia (Bizzotto);
–incarcerearea in scopul extradarii – Franta (Quinn) si in scopul expulzarii
Franta(Bozano)
– retinerea administrativa a azilantilor in zona internationala a unui aeroport-
Paris Franta (Ammur);
– dreptul unei persoane arestate sau detinute de a fi adusa in fata unui judecator
sau altui magistrat abilitat prin lege sa exercite functii juridice – Elvetia
(Huber), Suedia (Skoogstrom), Italia (Bricot), Turcia (Aksoy);
– detentiile provizorii de lunga durata – Germania (Wemhoff), Austria
(Neumeister), Spania (Scott);
– imposibilitatea unui condamnat de a executa o pedeapsa continua- Marea
Britanie.
Primul drept garantat: aducerea,, imediata in fata unui judecator sau a unui alt
22

magistrat abilitat de lege sa exercite functii judiciare” a persoanei in cauza ( cazul Schiesser –
Elvetia .
Al doilea drept protejat: de a ,,fi judecat intr-un rastimp rezonabil sau eliberat in
decursul procedurii'', folosind garantiile de reprezentare ( cazul Wemhoff- Germania) in
jurisprudenta relativa la art. 5 din Conventie- Marc- Andre Essen ,, Garantiile acordate
persoanelor private de libertate '', Strasbourg 1984.
Jurisprudenta Curtii Europene este evolutiva si a dus la precizarea termenilor cu care
opereaza Conventia. De altfel intregul mecanism de protectie a drepturilor omului in sistemul
Curtii Europene a Drepturilor Omului este un sistem mixt, care imbina sistemul continental
bazat pe cod, pe legea scrisa, cu sistemul anglo-sacson, care atribuie o valoare deosebita
precedentului judiciar. De aceeia dreptul european al drepturilor omului este in egala masura
un drept conventional si un drept jurisprudential – Corneliu – Liviu Popescu ,, in
conformitate cu legea fundamentala si Conventia euopeana a drepturilor omului a
competentei procurorului de a lua masura arestarii preventive in lumina jurisprudentei Curtii
Constitutionale'', in Revista ,, Dreptul'' nr. 6/ 1999, pag. 67.
In cazul Schiesser contra Elvetiei, Curtea , recunoscand calitatea de magistrat de
district al cantonului Zurich, a concluzionat ca activitatea acestuia ce a constat in instructia
cazului, implicand obligatoriu interogarea invinuitului si plasarea in detentie provizorie a
persoanei respective , nu violeaza prevederile art. 5 , i-a pus in vedere art. 1-3 din Conventie.
In motivarea solutiei Curtea retine ca procurorul de district, desi supus controlului
procurorului general, nu a suportat nici ingerinta in deciziile sale; in cursul instructiei,
procurorul l-a interogat pe invinuit, i-a pus in vedere pentru ce este acuzat, a cercetata atat
faptele in favoarea acuzarii, cat si pe cele ale invinuirii; cu privire la garantiile de fond. Curtea
noteaza ca motivele de arestare retinute de procuror in temeiul Codului de procedura penala
ale cantonului Zurich, se regaseste intre cele mentionate de art. 5 paragraful 1 litera c din
Conventie, – V . Berger, op. Cit pag,64-66.
4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa
introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt
asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca este ilegala.
Pentru a indeplini exigentele Conventiei, controlul judiciar periodic trebuie sa respecte atat
normele de fond, cat si cele de procedura ale legislatiei nationale si trebuie sa fie exercitat in
conformitate cu scopul art.5; protejarea individului contra arbitrarilui.
5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii
contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.
23

Solutionarea intr-un timp cat mai scurt a acestei cai de atac decurge din necesitatea
eliminarii riscului presiunii asupra martorilor, riscul sustragerii petitionarilor, a insuficientei
unui control judiciar si prezervarii ordinii publice. A se vedea in acest sens, Cazul Letelier
contra Frantei in DECAUX E.,TAVERNIER P , ,,Croniquie de jurisprudence de la Cour
europeene des droits de l'homme'', J.D.I. 1992, pad. 788-790;
RENUCCI J.F , ,, Droit europeen des droites del' homme”. D.1992, rezumate comentate, pag.
328-329.
Referitor la protectia impotriva arbitrariului, Curtea s-a pronuntat asupra intinderii
respectarii ,, termen scurs” in mai multe hotarari. Cazul Navara contra Frantei , hotararea din
23 noiembrie 1993- C amera, Seria A nr. 273- B, etc, in UDRE F .,,Croniquie de la
jurisprudece de la Cour europeene des droits de l' homme- 1991”,R.U.D.H., 1992. nr. 1-2 si
urm., Curtea a luat in considerare ,,durata globala” a unei proceduri, incluzand diferite faze
in fata tuturor organelor chemate sa statueze. Un stat care se doteaza cu un dublu grad de
jurisdictie, trebuie sa acorde aceleasi garantii persoanelor private de libertate atat in apel
cat si in prima instanta. Exigenta respectarii ,, termenului scurt” constituie fara indoiala, una
dintre aceste garantii, insa pentru a controla respectarea tuturor garantiilor trebuie sa se
procedeze la o apreciere globala a procedurii. Cazul TOTH contra Austriei -Hotararea din
12 decembrie 1991 -Camera, Seria A nr. 224, in MARCUS – HELMONS (S), ,,La duree de la
detention provizoire et la necesite d'une procedure contradictoire lors des demandes
d'elargissement”, R.T.D.H, 1993, p.544-548.
In cazul DE JONG, BALJET si VAN DEN BRINK contra Olandei '; cazul VAN DER
SLUIJS, ZUIDERVELD si KLAPE contra Olandei si cazul DUINHOFE si DUIIJE contra
Olandei petitionarii, privati de un control judiciar rapid al detentiei lor, au suferit daune
morale care nu sunt compensate de constatarea incalcarii prevederilor mentionate din
Conventie si chiar, pentru unii dintre acestia de deducerea detentiei provizorii din durata de
inchisoare. In consecinta, Curtea atribuie fiecarui petitionar o suma forfetara de 300 de florini
cu titlul de satisfactie echitabila in virtutea art.50 din Constitutie.- COUSSIRAT –
COUSTERE (V).,'' La jurisprudence de la Cour europeenne des droit de l'homme relative a
l'article 50 de la C.E.D.H.(4 pertie)”, R.U.D.H.1990, pag.336-337.
In cazul SKOOGSTROM contra Suediei, dupa ce s-a pronuntat asupra incalcarii
dispozitiilor art. 5 al.3 din Conventie, Curtea a luat act de solutionarea amiabila incheiata
intre parti obligand totusi statul Suedez la rambursarea catre petitionar a cheltuielilor sale
determinate de procedura judiciara SUNDBERG 9J), ,, Human rights in Sweden. The
24

annual reports 1985”, Littleton Rothman , 1987, pag. 70-83.32
Univ. Ovidius Constanta – Note de curs- Masuri procesuale-Master- Stiinte penale,
Prof. univ. dr. Gabriel Mihai
Cauza Gafgen c Germaniei pentru tortura
In speta, un copil de 11 ani a fost rapit de Magnus Gafgen si a cerut parintilor sai o
rascumparare. Dupa ce a ridicat suma de bani, Gafgen a fost capturat de politia germana si
dus la interogatoriu.Avand in vedere ca pe parcursul discutiilor cu ofiterii de politie, Gafgen
si-a schimbat de mai multe ori sustinerile, politisti temandu-se ca in timpul scurs este in
defavoarea recuperarii copilului viu si nevatamat , acestia l-au amenintat pe Gafgen cu
tortura, sustinind ca nu vor ezita sa-l tortureze daca nu le vor spune unde se afla victima.
Gafgen cedeaza dupa 10 minute de amenitari comunica politistilor unde se afla trupul
neinsufletit al baiatului, ulterior recunoscand ca l-a ucis prin sugrumare.
Gafgen a fost condamnat la inchisoare pe viata pentru fapta sa dar a depus plangere
impotriva ofiterilor de politie care l-au amenintat cu tortura. In decizia pronuntata de o
Camera a CEDO, s-a constata ca Germania nu a incalcat prin politistii implicati art. 3 din
Conventie, dar Marea Camera a considerat ca Gafgen nu trebuia amenintat cu tortura, intrucat
simpla pedeapsa pronuntata ar fi fost de ajuns de severa si a gasit Germania ca a incalcat art. 3
din Conventie.
Literatura de specialitate pleaca de la consideratiile Curtii care stipula din nou ca
interdictia prevazuta de art.3 este absoluta, iar tortura sau amenintarea cu tortura nu poate fi
aplicata nici macar in cazul in care este vorba despre salvarea unui copil. In opinia unor autori
se ajunge la un coflict intre drepturile absolute ale fiecarei parti ale raportului; viata copilului
si dreptul la demnitate ale ucigasului. In primul rand, suferinta provocata copilului este
rezultatul rapirii si este mult mai probabil ca aceasta sa fie mult mai severa decat cea cauzata
suspectului prin amenintarea sa cu supunerea la tortura. In al doilea rand Gafgen a fost supus
unei traume de 10 munte si nu a ramas cu sechele, in timp ce victima lui, un minor de 11 ani a
fost supus violentei fizice si pshihice mult mai multa vreme, culminand cu moartea sa. In al
treilea rand Gafgen se face vinovat de crearea unui climat, prin rapirea copilui si apoi
schimbarea declaratiilor date politiei care a dus la aceasta dilema morala din partea Curtii.
Cauza Ghita c Romania – rele tratamente
P rocedura
(32).Cauza a luat nastere in urma unei cererii nr.54547/2007 impotriva Romaniei, inaintata
Curtii Europene a Drepturilor Omului in baza art. 34 din Conventie pentru Protectia
32
25

drepturilor omului, libertatilor fundamentale de catre domnul Radu Sorin Ghita
( reclamantul).
Pe data de 7 dec. 2007, reclamantul a afirmat ca a fost supus unor rele tratamente
cand a fost arestat de doi politisi si ca investigatiile ulterioare privind afirmatiile sale au fost
ineficiente.
Circumstantele cauzei
In data de 3 mai 2006, ora 1 dimineata reclamantul si doamna CB stateau in masina
intru-un loc iluminat public care nu functiona. O patrula a politiei formata din doi politisti de
la Sectia 3 Politia Municipiului Bucuresti, s-a apropiat de automobil si le-a cerut actele de
identitate.
Reclamantul si-a prezentat pasaportul si permisul de conducere. Ofiterul a facut
urmatoarea afirmatie: ,, tu te crezi la vama?” si i-a cerut sa-i prezinte BI iar poltistii au refuzat
sa-i returneze documentlele precizand ca este beat.
Reclamantul a negat ca este beat si s-a oferit sa mearga la IML pentru probe biologice,
dar politistii au refuzat spunand ca :,,nu sunt de la politia de circulatie”.
Unul dintre politisti DU i-a luat documentele de identitate iar celalalt politist l-a
invitata sa iasa din masina si sa dovedeasca ca nu este beat, apoi l-a impins pe reclamant in
spatiul dintre masina si peretele unei cladiri.Recclamantul a spus:,, Batrane te comporti ca un
militian!”Politistul l-a incatusat, a tras catusele in jos iar reclamantul a cazut la pamant. Apoi
cei doi politisti l-au lovit cu picioarele in stomac si rinichi, reclamantului i-au cazut ochelarii
de la ochi si telefonul din buzunar. Cei doi politisti l-au imbrancit si l-au bagat in duba lor.Cei
doi politisti s-au indreptat catre masina reclamantului in care era doamna CB spunandu-i sa o
insoteasca la sectia de politie.
Politistul AH s-a asezat la volan iar politistul DU s-a asezat pe bancheta din spate
impreuna cu reclamantul Radu S. Ghita, lovindu-l cu pumnii in cap, ochi si tample tot drumul
pana la sectie. Reclamantul si-a protejat gura, nasul cu mainile incatusate.
La sectia de politie, reclamantul in uma convorbirilor avute de acesta cu avocatul sau, i
s-au inapoiat ochelarii si telefonul, i s-au luat catusele si i-au permis sa parasesca sectia de
politie, rugandu-l sa nu faca plangere.
Rapoartele oficiale privind incidentul
Politistii au intocmit un proces-verbal in data de 3.mai 2006, inregistrat la sectia de
politie nr. 3 pe data de 29. mai 2006. Declaratiile politistilor au relevat faptul ca s-au apropiat
de automobilui reclamantului intrucat ar fi observat ca ocupantii masinii intretineau raporturi
sexuale, mentionand ca au insistat ca reclamantul sa-si prezinte actele de identitate,
26

rugand-o si pe doamna CB sa urce in duba lor cat timp intocmeau documentele. Intre timp,
reclamantul a devenit agresiv, si-a aruncat ochelarii si telefonul si s-a aruncat cu fata la
pamant. Pentru a dezamorsa situatia politistii au hotarat sa-l incatuseze fiind nevoiti sa faca
act de forta fizica pentru al linisti.Reclamantul ar fi facut si el act de forta fizica impotriva
politistilor, timp in care ar fi cazut la pamant.Dupa discutia avuta la politie, reclamantul si-ar
fi cerut scuze pentru comportamentul sau, pretinzand ca s-a speriat ca sotia lui o sa afle de
intamplarea din acea noapte. Politistii au hotarat sa-i administreze un avertisment verbal.
Versiunea Guvernului asupra faptelor
Guvernul a impartasit punctul de vedere al procesului-verbal si oficialilor asupra
incidentului.
Constatarile medico-legale privind ranile reclamantulu i
La data de 6 iunie 2006, IML, Mina Minovici a emis un raport care reintera
urmatoarele concluzii:reclamantul prezinta leziuni traumatice prin lovire cu obiect dur si
eventual prin incatusare, leziuni bilaterale in jurul articulatiilr radio carpiene. A necesitat 8-9
zile de ingrijiri medicale.
Reclamantul a prezentat fotografii facute la data de 4 mai 2006 in care se vad contuzii
la tampla dreapta in jurul ochilor si roseata la ochiul stang.
Ancheta penala pentru cazul acestui incident
In data de 10 mai 2006, reclamantul a depus plangere impotriva celor doi politisti.
Unitatae de Investigatii Penale din cadrul Politiei Bucuresti l-a audiat pe reclamant si pe cei
doi politisti, fiecare parte sustinandu-si cauza mentionata mai sus. In data de 18 iulie 2006,
politia a trimis dosarul la Parchetul de pe lanaga Tribunalul Bucuresti pentru continuarea
investigatiilor privind comportamentul abuziv si la Tribunalul Bucuresti pentru afirmatiile
reclamantului ca ar fi fost lovit si ca a suferit si alte forme de violenta. In data de 25 august
2006 pe baza probelor adunate de politie si fara noi audieri ale celor doua parti, parchetul a
decis, retrimiterea in judecata.
Pe data de 6 noiembrie 2006, reclamantul a inaintat planger la Tribunalul Bucuresti
privind decizia procurorului , mentionand brutalitatea politistilor si absenta unei investigatii
eficiente. Pe data de 12 decembrie 2006, Tribunalul Bucuresti a respins
plangerea.Reclamantul a depus recurs nemultumit de interpretarea data de instanta ale
probelor din dosar si evidentiind ca el nu facuse plangere impotriva rapoartelor intocmite de
politisti ci impotriva brutalitatii manifestate de politist in acea seara.
In hotararea definitiva din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucuresti a reexaminat
hotararea Tribunalului Bucuresti. Decizia a fost comunicata partilor.
27

Presupusa incalcare a art. 3 din Conventie
Reclamantul s-a plans de tratamentul brutal al politistilor si de ineficienta
investigatiilor presupuselor rele tratamente. S-a bazat pe art. 3 din Conventie, conform caruia,,
nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”.
Temeinicia plangerii
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, retine ca aceasta plangere nu este in mod
evident nefondata in sensul art. 35/3(a) din Conventie. Mai retine ca nu este inadmisibila din
nici un motiv, prin urmare trebuie declarata admisibila.
Aplicarea acestor principii la cauza prezenta
Curtea retine pentru inceput ca reclamantul avea o stare buna cand s-a intalnit cu
politisti si ca la cateva ore dupa incident s-a consemnat ca avea contuzii in jurul ochilor.
Curtea constata ca autoritatile, inclusiv Guvernul nu a putut explica cum s-a putut lovi
reclamantul cand a cazut la pamant, s-a lovit in mod deliberat cu capul de pamant si de usile
dubei? La pleoapa si la asul temporal evitand complet nasul si gura ?, iar aceste rani coincid
explicatiilor reclamantului.Au fost cauzate de actiunile politistilor ,acesta spunand ca si-a
protejat gura si nasul. Curtea este dispusa sa admita atitudinea reclamantului ca ar fi putut
utiliza forta fizica din partea politistilor pentru a fi tinut sub control, nu poate sa nu constate
ca nu exista suficiente elemente convingatoare in dosar care sa justifice utilizarea atat de dura
a fortei care sa necesite ingrijiri de 6-7 zile medicale.
Curtea concluzioneaza ca ranile reclamantului au fost cauzate de actiunile politistilor
care echivaleaza cu un tratament, iar aplicarea art.3 este corecta.
Curtea retine ca desi consumul de alcool de catre reclamant a constituit
comportamentul pretins agresiv, politia nu a testat concentratia de alcool din sangele
reclamantului in momentul retinerii. Curtea nu poate accepta argumentul prezentat de guvern
conform caruia politistii nu aveau calitataea de a solutiona un test de alcoolemie. Este de
datoria autoritatilor sa prezinte probe in sprijinul afirmatiilor lor atat in cadrul procedurilor
interne cat si in sala Curtii.
In final reclamantul s-a plans pe baza art.3 din Constitutie ca a fost retinut ilegal de
politisti si in baza art. 6, ca procedurile in fata instantelor interne nu au fost corecte.
Art. 41 din Constitutie: ,,daca Curtea declara ca nu a avut loc o incalcare a Conventiei
sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei parti Contractante nu permite decat
inlaturarea invompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate daca este
cazul o reparatie echitabila ''.
Daune
28

Reclamantul a solicitat 15.000 euro daune morale, reprezentand venitul nerealizat pe
perioada spitalizarii, 100.000 euro, daune morale ca urmare a comportamentului autoritatilor
care i-au incalcat drepturile prvazute de art.3,5,6, a mai afirmat ca daunele morale trebuie sa
se limiteze la obiectul cauzei, respectiv. art. 3 din Conventie, considerand ca suma solicitata
de reclamant este excesiva. Dupa parerea sa constatarea unei incalcari poate constitui o
compensatie suficienta in acest caz. Curtea nu a constatat nicio legatura cauzala ca urmare
respinge aceasta solicitare. Acorda reclamantului 10.00 euro adune morale.
Costuri si cheltuieli
Reclamantul a mai solicitat 4.239 euro costuri si cheltuieli suportate in fata instantelor
interne si in fata Curtii, repectiv taxa medicala si comisionul pentru avocati si alte servicii
postale. Guvernul a contestat legatura cauzala cu cazul prezent a unor presupuse cheltuieli si
mai sustine ca sumele solicitate sunt disproportionate fata de complexitatea cauzei. Conform
jurisprudentei Curtii, reclamantul are dreptul la rambursarea costurilor si cheltuielilor doar in
masura in care s-a demonstrat ca acestea au fost suportate in mod real si necesar, iar
coantumul lor este realizabil. In cazul de fata tinand cont de documentele aflate in posesia sa
si de criteriile de mai sus, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 3000 euro pentru
toate cheltuielile subsumale.
Pentru aceste motive,
In unanimitate,
Curtea:
1.declara plangerea pe baza art. 3 din Conventie admisibila si resul cererii
inadmisibile;
2.Retine ca existat o incalcare a aspectelor si procedurilor art. 3 din Conventie
Retine:
a. ca statul parat urmeaza sa plateasca reclamantului in termen de 3 luni de la data in
care hotararea devine definitiva conform art. 44 din Conventie.
Urmatoarele sume se vor converti in moneda nationala a statului raspunzator, pentru
perioada de neindeplinire la rata de schimb in vigoare la data efectuarii platii;
10.000 euro plus eventualele taxe aferente ca daune morale;
3000 euro plus eventualele taxe aferente care ar reveni reclamantului pentru costuri
si cheltuieli;
b. Ca la expirarea celor 3 luni sus mentionate pana la efectuarea platii, se va plati o
dobanda simpla la sumele sus mentionate la o rata egala cu rata marginala de imprumut a
Bancii Centrale EU pentru perioada de neindeplinire plus 3 puncte procesuale;
29

•respinge restul pretentiilor reclamantului de a obtine o satisfactie echitabila.
Redactata in limba engleza si notificata in scris la data de 23 oct. 2012, conform
regulamentului 77/2 si 3 din Regulamentul Curtii.
Cauza Dodovskiy si altii impotriva Rusiei
Dosar nr. 7178/03, hotararea din 15 mai 2008 [Sectia I]
In fapt:
In 2001, in timp ce executa o pedeapsa cu inchisoarea intr-o colonie penitenciara,
sapte reclamanti au fost supusi la rele tratamente si loviti cu bastoanele de catre agenti ai
Varyag, o unitate special creata pentru mentinerea ordinii in inchisoare. S-a pretins ca aceasta
unitate a fost chemata in colonia penitenciara pentru a intimida detinutii care ar fi fost
incurajati sa se angajeze in activitati subversive de catre un lider al crimei organizate. Agentii
au avut instructiuni sa pastreze ordinea prin efectuarea de perchezitii corporale detinutilor din
toate sectoarele coloniei, intreaga unitate, cu exceptia comandantului, purtau cagule si
uniforme de camuflaj fara insemne de grad si erau inarmati cu bastoane de cauciuc.
Procedurile penale au fost oprite in majoritatea plangerilor de rele tratamente motivat de
faptul ca nu au fost obtinute ,, informatii obiective” care sa confirme acuzatiile. Acuzatiile
aduse comandantului si subordonatilor sai pentru abuz de putere au fost de asemenea respinse
datorita lipsei probelor.
In drept
•Art. 3-(a) Aspecte de drept material: Avand in vedere natura operatiunilor
efectuate de agenti, indreptate mai degraba asupra intregii colonii decat
asupra anumitor detinuti si acceptarea de catre guvern a sustinerilor
reclamantilor asupra faptelor,Curtea a stabilit ca reclamantii au fost
supusi relelor – tratamente de care s-au plans.Folosirea bastoanelor nu
avea nici un temei legal. Legea privind instructiunile penitenciarelor
permitea folosirea bastoanelor de cauciuc in anumite situatii, ca de
exemplu in prevenirea atacurilor, in reprimarea revoltelor in masa si
pentru a izola detinutii care in mod repetat incalcau regulile sau ordinele
ofiterilor.
Cu toate acestea , nu au existat dovezi ca reclamantii au atacat ofiterii sau colegii de
detentie.Loviturile aveau mai degraba o natura individuala decat colectiva.Desi s-a sustinut ca
unii dintre reclamanti nu au respectat regulile sau ordinele ofiterilor, nu a fost facuta nicio
tentativa de arestare a lor. Chiar daca ofiterii trebuiau sa recurga la forta fizica in anumite
cazuri, actiunile lor au fost in mod evident disproportionate si inconsecvente cu scopurile pe
30

care cautau sa le atinga. Era evident ca lovirea unui detinut cu un baston nu conduce la
rezultatul dorit, acela de a facilita perchezitia, intr-o astfel de situatie, o lovitura de baston era
mai degraba o forma de pedeapsa corporala sau razbunare.
O astfel de actiune disproportionata s-a produs in situatia reclamantilor doar pentru ca
au refuzat sa-si spune numele sau sa-si schimbe hainele, prin urmare, unitatea speciala a
folosit in mod deliberat si gratuit violenta de a produce sentimente de teama si umilinta care
ar fi putut diminua rezistenta fizica sau morala a reclamantilor, pentru a-i injosi si a-i face sa
se supuna. Loviturile de baston au cauzat reclamantilor intense suferinte mentale si fizice
avand gravitatea unei torturi.
(b) Aspecte de procedura: Procedurile penale au fost declansate abia dupa o luna si
jumatate de la evenimente. Cu toate acestea, nu a fost adusa nicio proba care sa demonstreze
ca reclamantii au fost examinati medical dupa incident, rapoartele depuse referindu-se numai
la examinari ulterioare. Intradevar, lipsa oricarei dovezi ,, evidente'', cum ar fi rapoartele
medicale a fost adusa ca argument pentru oprirea cercetarilor in cele mai multe
plangeri.Rapoartele referitoare la folosirea bastoanelor nu precizau ofiterii care le utilizau,
permitand agentilor unitatii speciale sa isi acopere fetele si sa nu poarte nici un semn distinciv
pe uniformele lor, autoritatile au facut imposibila cu buna stiinta identificarea lor de catre
victime. Acel motiv a fost chiar indicat ca fiind principalul argument pentru oprirea
procedurilor penale.
In mod similar instantele au ingreunat orice incercare semnificativa de a-i acuza pe cei
vinovati. Mai mult in timp ce prima instanta l-a achitat pe comandant, retinand ca a exercitat
un control adecvat asupra legalitatii actiunilor subordonatilor sai, instanta regionala la
exonerat pe temeiul ca acesta nu putea sau nu era obligat sa-si controleze subordonatii in
lipsa. Prin urmare Curtea a notat evidentele contradictii dintre constatarile facute de
instantele interne, in plus nu a fost asigurat dreptul reclamantilor de a participa efectiv la
investigatii.Anchetatorul nu a luat declaratii reclamantilor sau altor victime si nici macar nu a
mentionat versiunea lor asupra evenimentelor si deciziile sale. Nu a existat nicio proba ca au
fost comunicate reclamantilor copii ale deciziei procurorului. Investigatia desfasurata cu
privire la acuzatiile reclamantilor de rele tratamente , nu a fost astfel, minutioasa, adecvata sau
eficienta.
Incalcare:
Art. 13. Daca in teorie instantele civile din Rusia aveau capacitatea de a analiza faptele
in mod independent, in practica importanta acordata condamnarii penale precedente a fost atat
de semnificativa incat si cea mai convingatoare proba privind contrariul ar fi fost inlaturata si
31

un astfel de remediu ar fi doar teoretic sau iluzoriu. Procedurile penale au fost oprite si drept
consecinta, orice alt remediu, inclusiv o cerere in despagubiri, avea sanse limitate de succes.
Prin urmare, reclamantii nu au avut un remediu efectiv in legea interna pentru a solicita
despagubiri pentru rele tratamente.
Art. 38 alin. (1) lit. A – In ciuda cereilor repetate, guvernul a refuzat sa depuna o copie
a raportului intocmit de seful departamentului de control al legalitatii din institutiile
penitenciare. Cuprinsul acelui raport era esential pentru stabilirea faptelor in cauza. Motivele
furnizate de guvern nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de art.38 alin. (1) lit.a.
Concluzie: esecul de a se conforma.
Art. 41. Curtea a acordat fiecarui reclamant 10.000 euro cu titlul de daune morale.
___________________________
1.http:// www.coe.int/en/portal/country-profile , 2015;
2.Corneliu Basan ,, Conventia Europeana a Drepturilor omului” Ed. All Beck Bucuresti-
2015;
3. Aysling Reigy,, Interzicerea torturii”- Ghid privind punerea in aplicare a art.3 din
Conventia Europeana pentru Drepturile omului -seria ,,Manuale privind drepturile omului”,
editat in Republica Moldova /2003;
4. Corneliu Liviu Popescu,, Protectia internationala a drepturilor omului”- note de curs,
Facultatea de drept, Universitatea Bucuresti, anul 2013-2014.

32

Concluzii:
Demersul stiintific intreprins a avut ca scop relevarea celor mai recente decizii ale
Curtii in domeniul art.3 din Conventie, mai precis a a celor spete in care s-a constatat
incalcarea interdictiei de a tortura si a relelor tratamente.
Astfel se poate trage o serie de concluzii;
CEDO nu a renuntat la caracterul absolut al art. 3 din Conventie si considera ca textul
Conventiei este un instrument viu. Un exemplu in acest sens il constituie cele cinci metode de
interogare care in cazul Irlanda c Regatul Unit din 1978, odata constituie tratament inuman iar
azi reprezinta tortura.
Un alt aspect ce decurge din caracterul absolut al interdictiei de a tortura este acela
ca ,, dincolo de orice dileme, Curtea a interat interdictia universala si absoluta de a aplica
tortura sau de a ameninta cu tortura indiferent ca este vorba despre posibilitatea salvarii
unei vieti ori a mai multora''.
In prezent Curtea se pozitioneaza in favoarea respectarii demnitatii umane si a
drepturilor omului, chiar daca in contextul actual lumea se confrunta cu lupa impotriva
terorismului, aceasta constituind un pericol public la adresa societatii internationale si nu doar
la adresa unei singure natiuni.
In ce priveste jurisprudenta in materia torturii, Curtea a plecat de la premiza ca pentru
o astfel de cauza sa fie in competenta sa , trebuie sa fie depasit pragul minim de gravitate.
Desi sunt multe situatii in care exista atingeri aduse demnitati umane sau a integritatii umane,
nivelul de gravitate al acestora trebuie sa depaseasca suferinta inereneta unei asemenea masuri
legale. Astfel pentru fiecare cauza, aprecierea pragului minim de gravitate se realizeaza in
functie de o serie de criterii: durata tratamentului, efectele fizice si pshice asupra persoanei,
varsta, sexul ,starea de sanatate, modalitatile si mijoacele in care se aduc atingere valorilor
despre care s-a facut vorbire.
Din punct de vedere statistic a fost remarcata o crestere in primul trimestru al anului
2015 fata de 2014 a numarului condamnarilor statelor – parti pentru incalcarea interdictiei de
a tortura.
In 2014, CEDO pronuntase patru decizii in care condamna Moldova, Polonia,
Federatia Rusa de incalcare a Art. 3 ce interzicea tortura.
In concluzie nu numai statele incalca drepturile omului, dar este ingrijorator ca tortura
este in continuare practicata, motiv pentru care art. 3 al Conventiei Europene a Drepturilor
Omului, este unul dintre cele mai nesocotite drepturi ale persoanei si una din cele mai
33

nerespectate obligatii ale statului.
34