Consideratii Generale Referitoare la Infractionalitate

Pornind de la titlul lucrării putem definii termenii care ne leagă de conținut și care ne vor ajuta în delimitarea supravegherii utilizate în prevenirea infracționalității.

Metoda este un procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop, un mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective.

Tehnico-științific este mijloc de probă care constă în examinarea unor mijloace de probă sau situații de fapt, apelând la o serie de cunoștințe tehnice sau de specialitate, pentru a oferi organelor judiciare informații absolut necesare rezolvării cauzelor penale (poate avea ca și obiect ridicarea amprentelor digitale și identificarea persoanei căreia îi aparțin acestea, ridicarea de probe de pe unității de stocare a datelor: imagini, stabilirea compoziției chimice a unor substanțe, identificarea și ridicarea urmelor, etc.).

Supravegherea este acțiunea de a ține sub control și sau de a proteja îndirect o persoană sau un obiect. Supravegherea se poate face de o persoană sau se poate efectua prin dispozitive tehnice.

Infracționalitatea cuprinde totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp.

Prevenirea cuprinde toate măsurile de avertizare asupra consecințelor unor acțiuni.

Considerații generale referitoare la infracționalitate

Infracționalitatea în sens larg poate fi definită în mod empiric ca și ansamblu al tuturor fenomenelor ce au legătură cu domeniul penal pe un anumit teritoriu delimitat. În țara noastră este prezent fenomenul infracțional ca și în totalitatea țărilor europene și de pe celelalte continente. Lumea din cele mai vechi timpuri a cunoscut fenomenul infracțional care s-a dezvoltat o dată cu evoluția civilizației și a tehnicii.

Dacă în trecut existau crime considerate legale, cum ar fi uciderea soției infidele care era un drept al bărbatului sau lapidarea care semnifica uciderea persoanei cu pietre fiind o pedeapsă pentru diferitele infracțiuni comise, în prezent toate infracțiunile aduse finței umane sau valorilor sociale sunt pedepsite conform prevederilor legale din țara respectivă.

După 1989 cu largul concurs al revoluției statul prin structurile sale a început să slăbească ajungându-se la un punct în care infractorii erau siguri că nu vor fi trași la răspundere. Privit din acest punct de vedere, fenomenul este generalizat la toate nivelurile societății. Duritatea organelor statului, mult criticată, începe să se manifeste în ultimii ani și surpriză opinia publică este mulțumită și încurajează de cele mai multe ori lupta. Aceată luptă este grea și costisitoare, dar trebuie susținută pentru ca cei mulți, proști, dar cinstiți să se dezvolte.

Infracțiunea este o problemă deosebit de interesantă, pentru că este în multe privințe opusul altruismului. Acest lucru este valabil mai ales dacă definim infracțiunea ca un comportament în care indivizii obține resurse de la alții prin forță, fraudă, sau furtișag.

Legal, infracțiunile sunt definite ca și acte sau omisiuni interzise de lege care se pedepsesc cu închisoare și / sau amendă. Omuciderea, jaful, furtul, violul, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, neplata impozitelor, toate sunt exemple comune. Totuși, după cum mulți criminologi eminenți recent au remarcat, cheia înțelegerii infracțiunii este concentrarea asupra comportamentelor, mai degrabă decât pe fapte penale specifice.

Definiția comportamentală a infracțiunii se concentreaza pe un anumit profil de personalitate care provoacă cele mai alarmante infracțiuni. Toate comportamentele infracționale implică utilizarea forței, fraudei pentru a obține materiale sau resurse simbolice.

„Gottfredson și Hirschi au remarcat, că infracționalitatea este un stil de comportament strategic caracterizat prin egocentrism, indiferență față de suferință și nevoile altora, și auto-control scăzut.” Mai multe persoane impulsive sunt mult mai susceptibile în a găsi o infracțiune atractivă, deoarece poate oferi satisfacții imediate prin strategii relativ ușoroare sau simple. Aproape toți cetățenii obișnuiți comit mici infracțiuni, cel puțin o dată in timpul vietii.

Această concepție a infracționalității explică marea varietate de activități infracționale, precum și faptul ca indivizii nu tind să se specializeze într-un tip de infracționalitate.

În infracțiuni, ca furturile, persoanele fizice obțin resurse materiale, cum ar fi proprietatea altei persoane, fără ca aceasta să știe. Cei care comit infracțiuni, cum ar fi traficul de droguri și jocuri de noroc încearcă să obțină bani, care pot fi schimbați în resurse materiale.

Infracțiunile politice, cum ar fi terorismul sau fraudă electorală încercarea să obțină resurse simbolice ca putere sau prestigiu.

„Prejudiciul fizic, material, mental și emotional direct suferit de victimele infracțiunilor este deplorabilă. Poate chiar mai tragic este prejudiciul indirect adus societății. Încercările de a controla infracțiunea prin sistemul de justiție penală pătrunde în viața noastră privată din ce în ce mai mult. Libertățile personale sunt amenințate din cauza faptului că am ales între ordinea publică și drepturile individuale. În plus, infracționalitatea amplifică neîncrederea, hrănește prejudecată, și, în general, se degradează coeziunea socială.”

Comportamentul infracțional este produsul unui proces sistematic care implică interacțiuni complexe între factori individuali, sociali și ecologici pe parcursul vieții noastre.

De-a lungul timpului, interacțiunea dintre factorii biologici, socio-culturali și de dezvoltare afectează modul de a folosi forța sau frauda, de catre o persoană, pentru a obține resurse, atunci când se prezintă o oportunitate. Dacă motivația este suficient de mare, în prezența unei oportunități atractive, o infracțiune poate să apară, atât timp cât persoana are capacitatea de a o comite.

Potrivit lui Emille Durkheim, unul din cei mai mari sociologi ai timpului, „criminalitatea face parte din societate la fel de normal ca nașterea și decesul, iar o societate fără crimă ar fi patologic supra-controlată”, astfel că „teoretic crima ar putea să dispară cu desăvârșire numai dacă toți membrii societății ar avea aceleași valori, dar o asemenea standardizare nu este nici posibilă și nici de dorit”

Ca fenomen juridic, criminalitatea „cuprinde ansamblul comportamentelor umane considerate infracțiuni, încriminate și sancționate ca atare, în anumite condiții, în cadrul unui sistem (subsistem) de drept penal, determinat concret geoistoric.”

Infracțiunea este un eveniment, iar criminalitatea constituie un fenomen social de masă care manifestă o anumită regularitate sau stabilitate a frecvențelor. Criminalitatea, fiind astfel legată de societate, a existat și va exista întotdeauna, motiv pentru care „este o utopie a ne gândi la stârpirea absolută a criminalității, tot ceea ce putem face este ca s-o reducem și s-o îmblânzim.”

Pentru stabilirea măsurilor necesare de reducere și „îmblânzire” a infracționalității este foarte importantă examinarea factorilor generatori și a consecințelor sociale, economice, umane, psihologice, etc., care se produc efectiv sau sunt susceptibile a se produce prin comiterea de infracțiuni, și care pot fi măsurate și evaluate prin mijloace științifice și diminuate în raport cu strategiile și resursele alocate.

Cei mai mulți specialiști consideră însă că „societățile moderne sunt caracterizate printr-o stare de anomie, de lipsă a legilor și a normelor morale, precum și de distorsiune între scopul declarat al unei societăți și mijloacele de acces la acel scop”

Măsuri de prevenire a infracționalității

„Mulți dintre cei care trăiesc cu violență zi de zi presupun că aceasta este o parte intrinsecă a condiției umane. Dar acest lucru nu este așa. Violența poate fi prevenită. … În propria mea țară cât și în întreaga lume, ne-au fost arătate exemple de cum a fost întâlnită violență.”

Evoluțiile din ultimul deceniu demonstrează că infracționalitatea și victimizarea pot fi reduse semnificativ prin prevenirea care utilizează cunoștințele științifice și politici care urmează noi norme.

În scopul de a pune în aplicare măsuri eficiente, este esențial să se înțeleagă elementele cheie, liniile directoare pentru prevenire si modul în care agențiile lucrează împreună pentru a identifica, planifica, implementa și evalua strategii eficiente de prevenire a infracționalității.

Prevenirea criminalității este discutabilă. Diferite persoane au diferite concepții cu privire la ceea ce ar fi trebuit să se refere și agende diferite în ceea ce privește tipuri de obiective organizaționale și filosofice pe care încearcă să le îndeplinească.

Politica de prevenire a infracționalității este o preocupare esențială în ceea ce privește înțelegerea și obiectivele pe care le adoptă în a face în lume un loc mai sigur și mai bun.

Prevenirea infracțiunilor pornește de la premisa că problema de bază este una de control al criminalității. Infracțiunea este în cele din urmă văzută ca o chestiune de stimulente și de descurajare.

În vederea reducerii posibilității infracționale, această perspectivă este de obicei legată de măsuri care sunt destinate, în primul rând, pentru a crește supravegherea în domeniu public (de exemplu, pe stradă, la locul de muncă, în transportul public) prin patrule de poliție, camere cu circuit închis și linii de asistență telefonică confidențiale; iar, în al doilea rând, pentru a construi o mai bună protecție pentru clădirile noi, complexele majore și zonele rezidențiale, prin tehnici de proiectare inovatoare, analize de risc la securitatea fizică și agenții private de securitate.

Măsurile tradiționale de control se bazează pe membrii comunității jucând un rol auxiliar în sprijinul aplicării legii. "Comunitatea" ar trebui să fie o parte din ochii și urechile poliție.

Pentru a ilustra diferentele practici prin aplicarea principiilor derivate din diferite modele de prevenire a criminalității, putem lua ca exemplu de securitate centru comercial. Un centru comercial este astăzi mult mai mult decât pur și simplu un punct de colectare pentru cumpărătorii și vânzătorii de articole de consum; este un important punct de contact social și viața socială pentru mai multe grupuri diferite. În exemplul nostru ipotetic, problema este una

de vandalism și furt din magazine. Soluțiile la această problemă va variază, în funcție de perspectiva politică a prevenirii criminalității:

Accentul conservator cu privire la reducerea oportunității se va traduce printr-o creștere a numărului de agenți de pază și a investițiilor în tag-uri de securitate pentru mărfuri, limitarea transportului public, asigurarea clientului și o utilizare accelerată a camerelor spion.

Accentul liberal concentrat pe oportunitate care ar putea duce la ocuparea forței de muncă a tinerilor și comunității de lucrători în cadrul centrului comercial, înființarea de servicii de consiliere și de asistență socială, și campanii media concepute pentru a face oamenii să se simtă parte din "comunitate" și să vină cu mândrie în centrul lor comercial.

De asemenea, trebuie să fim conștienți de perspective diferite. O preocupare de prevenire a infracționalității pentru a elimina graffiti-urile pot încerca să reducă complet oportunitatea (prin pulverizare-proof suprafete), dar nu și eliminarea condițiilor care generează o astfel de activitate.

Oprirea infracționalității este întotdeauna un posibil proiect (cel puțin teoretic) doar dacă am avea suficiente resurse, instrumente și puteri. Dar nu dorim cu adevărat să creem un fel de "țară supravegheată" -unde suntem cu toții liberi de crimă, dar deținuți al propriului nostru sistem de securitate?

Măsurile de prevenire a infracționalității pot și ar trebui să aibă consecințe care sunt orientate normativ, empiric și strategic spre crearea unei societăți mai bune pentru toți.

Pentru a fi clar încotro ne îndreptăm, trebuie să fim siguri unde ne situăm. Prin separarea diferitelor perspective politice privind prevenirea infracționalității și diferențierea acestora prin varietate de metode specifice și tehnici disponibile în acest domeniu, suntem în măsură să situăm limitele și posibilitățile de prevenire a infracționalității în secolul XXI.

Criminologia limitează termenul de „prevenire” doar la măsurile care urmăresc să diminueze criminalitatea prin acțiuni asupra cauzelor, luate inainte ca ele să se manifeste (excluzand măsurile de represiune care de obicei previn doar recidiva).

Pentru a ințelege specificul prevenirii criminalității mai trebuie luate in calcul și alte note distinctive: prevenirea are caracter colectiv și nu este coercitivă, acționează inainte de producerea infracțiunilor, exclude măsurile de pedepsire sau intimidare. Desigur, există și voci care se opun ideii de prevenire aducand ca argumente faptul că delincvența este un fenomen social ce nu poate fi influențat, că adevărata cauză se află in organizarea biopsihică a individului, că infracțiunile sunt creația sistemelor de justiție penală sau că eșecul luptei impotriva criminalității este datorat slăbiciunii politicii de sancțiuni penale.

Măsuri specifice persoanelor fizice și persoanelor juridice

Traversăm o perioadă în care, la marile flageluri sociale cunoscute – corupția, sărăcia, șomajul, drogurile, alcoolismul – se adaugă terorismul, crima organzată, degradarea mediului urban precum și factori subtili ca abuzurile, discriminările, absența controlului, promovarea violenței prin mass-media. Toți acești factori se conjugă, desigur, cu cei particulari unei țări sau unei regiuni amplificând vulnerabilitatea socială și costurile criminalității. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza unei rate înalte a criminalității, rămân mereu aceleași: tinerii, vârstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc în cartiere marginalizate. Deși riscurile imediate par urgente, ameliorări de durată apar doar când sunt abordați factorii indirecți: sărăcia, incultura, șomajul, lipsa perspectivei, etc.

Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creșteri importante ale criminalității dar si eforturi din ce în ce mai mari pentru ai face față atât la nivel de stat cât mai ales la nivel comunitar. Deși serviciile de poliție rămân în continuare esențiale pentru combaterea și prevenirea criminalității, cetățenii și comunitățile devin din ce în ce mai vizibile în domeniul atât de complex al ordinii sociale și al creșterii calității vieții.

De-a lungul timpului Poliția Română în parteneriat cu diferite companii din țară au desfășurat diferite campanii pentru prevenirea furturilor din locuințe, furtului din buzunare sau din magazine.

Pentru a preveni în continuare scăderea ratei de infracționalitate, Poliția Română a recurs la achiziționarea de sisteme tehnice de supraveghere stradală cât și impunerea acestora ca o măsură asiguratorie persoanelor juridice.

Campania de prevenire a furturilor din locuințe „Nu-ți scăpa casa din ochi” este una dintre campaniile naționale desfășurate de Poliția Română. Aceată campanie a fost în principal destinată persoanelor fizice, o educare a oamenilor cu privire la furt.

Foto 1

Recomandarea Poliției a fost ca aceștia să fie vigilenți, să nu uite geamuri sau uși neîncuiate, pentru că o clipă de neatenție constituie o invitație pentru hoți de a pătrunde în locuință. Poliția sfătuiește persoanele să își supraveheze în permanență bunurile, atât în perimetrul locuinței (prin sisteme tehnice de supraveghere) cât și în momentul în care se află pe spațiul public.

Infractorii și-au dezvoltat diverse moduri de acțiune, care de care mai ingenioase, multe dintre acestea bazate pe exploatarea unui comportament inadecvat atât în ceea ce privește protejarea, de către fiecare dintre noi, a propriilor bunuri, cât și la securitatea colectivă, în cazul unui imobil.

Una dintre cele mai recente infracțiuni care a luat amploare tot mai mult în țara noastră este furtul de identitate, atât fizic cât și imaginar. Furtul de identitate a unei persoane fizice este mult mai ușor de realizat decât pentru o persoană juridică. Dar nici pentru aceasta din urmă nu este imposibilă. Cele mai multe cazuri sunt telefoanele pe care le primesc persoanele fizice cu privire la sondaje de opinie, companii de telecomunicații sau a unor presupuse persoane care ar fi bolnave sau ar fi suferit un accident de mașină. În primele două cazuri se cer informații cu privire la viața persoanelor cât și la date personale ale acestora. Infractorii își crează așa, o bază de date pentru ca mai apoi să o poată folosi în scopuri de inșelăciune.

Campania derulată de Poliția Română, intitulată metoda Accidentul, a venit în urma mai multor sesizări de înșelăciune prin telefon.

„Polițiștii au atras atenția asupra faptului că metoda de înșelăciune cunoscută sub numele "Accidentul" a devenit un adevărat fenomen.

Conform anchetatorilor, majoritatea celor care practică metoda "Accidentul" sunt deținuți care sună din pușcărie diverse persoane în vârstă, pe care le anunță că o rudă de-a lor a suferit sau a comis un accident grav și are nevoie urgentă de bani pentru a-și rezolva problemele.

Polițiștii au atras atenția că, pentru a culege date despre viitoarele victime, complici ai deținuților le abordează pe acestea sub diferite pretexte și adună informații referitoare la familiile acestora. Ulterior, un deținut contactează victima telefonic, se recomandă a fi o rudă apropiată și pretinde că are urgent nevoie de bani pentru a rezolva problemele create de un accident rutier.”

Toate acestea presunpun o atitudine preventivă din partea persoanelor fizice pentru diferite situații în care se pot afla. Poliția ne oferă câteva exemple concrete de ce ar trebui să facă pentru a preveni o posibilă infracțiune:

Să nu se ofere persoanelor necunoscute informații despre bunurile pe care le dețin sau despre vecini; nici măcar celor care susțin că reprezintă unele instituții, dar nu pot face dovada acelui fapt.

Când se părăsește locuința, chiar și pentru scurt timp, să se asigure închiderea ferestrelor, inclusiv a ușii de la balcon.

Să nu se posteze pe site-uri de socializare adresa imobilului sau imagini din care să reisă obiecte de valoare pe care aceștia le dețin.

Dacă se locuiește la bloc, trebuie să se ia în calcul montarea unui interfon, care să fie folosit în mod corespunzător de toți locatarii. Celor care stau la parter sau la etaj inferior unde este posibil accesul prin escaladare, le este recomandat să își instaleze un sistem antiefracție, dar și posibilitatea grilajelor la geamuri. La intrarea în imobil ar fi recomandat să se monteze un sistem de supraveghere pentru a monitoriza persoanele necunoscute care intră în scară.

În cazul unei case la curte, ar fi recomandat ca proprietarul să își înconjoare terenul cu gard înalt, greu de escaladat și montarea unui sistem de supraveghere video.

Din cauza faptului că apar tot mai multe agresiuni și furturi pe domeniul public, Poliția împreună cu Primăriile și Consiliile locale au început să implementeze supravegherea stradală. Această implementare vine în ajutorul Poliției în identificarea agresorului, hoțului, criminalului, etc. Este de un real ajutor ca spațiul public să fie permanent monitorizat și pe perioada în care patrula nu se află în acel punct în momentul producerii infracțiunii.

Dacă pentru persoanele fizice toate aceste campanii de prevenire și de informare sunt recomandate, pentru spațiul privat acestea devin impuse. Atât pentru poliție cât și pentru cetățeni cel mai important lucru este viața. Nu de multe ori ne este specificat că mai bine lași totul din mână doar să rămâi în viață.

Odată cu intrarea pe piață tot mai puternică a tehnologiei legate de supraveghere, legislația în domeniu a început să se asprească. Este de înțeles pe de-o parte de ce. O persoană juridică are sub răspunderea sa mai multe presoane fizice, la care este obligat să le ofere un confort și o siguranță. De accea o persoană juridică, afectată la rândul ei de aceleași infracțiuni ca și persoana fizică, este obigată să își implementeze unele măsuri de precauție în vederea prevenirii infracțiunilor.

Într-un obiectiv care nu se încadrează în cerințele minimale de securitate impuse de Poliție va trebui să fie analizat din punctul de vedere al riscurilor la securitatea fizică și implementarea ulterioară a unor măsuri asiguratorii de protecție.

Aceste măsuri sunt necesare și obligatorii atât pentru persoana juridică cât și pentru angajații acestuia. Este normal ca rata furtului dintr-un supermarket să se diminueze odată cu instalarea unor sisteme de supraveghere. Accesul controlat în birouri sau în spații cu un potențial de furt ridicat este o măsură asiguratorie.

Dacă stăm să analizăm mai de aproape, persoana juridică este foarte vulnerabilă. Acest lucru rezultă din faptul că lucrează cu oameni. De cele mai multe ori furturile se fac de către proprii angajați și mai puțin de persoane din exterior. De aceea este important ca obiectivul, administrat de persoana juridică, să aibă implementate măsuri de prevenire și de siguranță.

O altă diferentă între persoana fizică și persoana juridică este asigurarea. Pesoanele juridice au în cele mai multe cazuri o polită de asigurare pe care să o poate folosi în momentul în care se produce un furt, un accident de muncă etc.

Un exemplu concret este banca: În momentul unui jaf, pentru a nu pune în pericol viața angajaților și a persoanelor care se alfă în incinta obiectivului, se va scoate din seif o sumă de bani care se va da infractorului pentru a facilita iesirea lui cât mai rapidă din obiectiv și de a nu lua ostatici. Acea sumă de bani este asigurată special pentru cazuri de urgentă iminentă.

Pentru o mai bună vizibilitate a persoanei care ar pătrunde în obiectiv se vor instala corpuri de iluminat permanente. Așadar prin iluminarea obiectivului se va facilita identificarea de pe camerele de supraveghere, în cazul unei efracții, a persoanein de către organele abilitate.

O altă măsură asiguratorie este butonul de panică sau pedala de panică care odată activată transmite semnal firmei de pază cu care obiectivul are contract, dar și poliției în cazul în care acesta este activat să apeleze imediat la serviciul de urgență.

În toate aceste cazuri persoanele care sunt supuse unui risc trebuie să își păstreze pe cât posibil calmul pentru a putea să se evite tragedii.

În funție de natura amenințării și originea agentului cauzator, se pot adopta și pune în aplicare, măsuri sau contra măsuri de securitate, menite să combată și să reducă efectul unor posibile evenimente negative ce pot cauza prejudicii grave.

Foto 2. Ilustrare a infracțiunilor frecvent întâlnite

1.3. Date statistice cu privire la dinamica infracționalității în România

Concentrată pe oferirea unui serviciu public polițienesc de calitate, Poliția Română și-a stabilit ca obiective esențiale, necesare îndeplinirii misiunii cu care a fost învestită:

1. Creșterea gradului de siguranță pentru cetățeni prin: protejarea vieții, integrității corporale și a patrimoniului acestora, precum și sporirea gradului de siguranță rutieră și a transporturilor.

2. Prevenirea și combaterea infracționalității organizate și transfrontaliere, destructurarea grupărilor infracționale.

3. Asigurarea climatului de legalitate a mediului de afaceri prin combaterea evaziunii fiscale, contrabandei, corupției, contrafacerii de mărfuri, a infracțiunilor din domeniul achizițiilor publice, precum și prin protecția intereselor financiare ale U.E..

4. Asigurarea resurselor umane, a mijloacelor materiale, financiare și informaționale necesare dezvoltării și menținerii capacității operaționale a Poliției Române

Totodată în fiecare an se realizează o statistică cu coeficienții de criminalitate pe liecare județ în parte. Aceste date ne vor ajuta în a ne da seama de scăderea sau urcarea ratei criminalității pe plan național.

Pentru a putea face o paralelă între doi ani de statistică ne vom consulta cu cele două anexe (anexa 1 și anexa 2) în care ne sunt prezentate județele țării cu coeficienții de criminalitate aferenți.

Foto 3 – Harta României pe zone de referință

Luând ca și reper harta de mai sus pentru zonele pe care le vom discuta în cele ce urmează.

Parte de Nord-Vest a României este formată din județele: Bihor, Satu-Mare, Maramureș, Bistrița, Sălaj și Cluj. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității nu a crescut dramatic, aceasta crescând cu un procent de 2%. Zona de nord-vest este una dintre cele mai liniștite zone ale României unde rata infracționalității este mult mai scăzută decât în alte zone ale țării. Rata criminalității totale în această zonă este de 426,69% în anul 2013 și 428,01% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Cluj (163,18%).

Partea de Vest a României este formată din județele: Arad, Timiș, Caraș-Severin, Hunedoara. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității a scăzut, aceasta scădere fiind cu un procent de 17,20%. Rata criminalității totale în această zonă este de 436,27% în anul 2013 și 419,15% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Timiș (174,83%)

Partea centrală a României este formată din județele: Mureș, Alba, Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității a crescut, aceasta creștere fiind de 33,99%. Rata criminalității totale în această zonă este de 432,92% în anul 2013 și 466,91% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Brașov (161,53%).

Partea de Sud-Vest a României este formată din județele: Mehedinți, Vâlcea, Dolj, Olt și Gorj. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității a crescut, aceasta creștere fiind de 10,56%. Rata criminalității totale în această zonă este de 249,07% în anul 2013 și 259,63% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Dolj (86,84%).

Partea de Sud (Muntenia) a României este formată din județele: Argeș, Teleorman, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călărași și Giurgiu. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității a crescut, aceasta creștere fiind de 18,78%. Rata criminalității totale în această zonă este de 476,32% în anul 2013 și 495,10% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Prahova (197,23%).

Partea de Sud-Est a României este formată din județele: Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Vrancea și Buzău. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității a scăzut, aceasta scădere fiind de 45,07%. Rata criminalității totale în această zonă este de 538,92% în anul 2013 și 493,85% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Constanța (173,69%).

Partea de Nord-Est a României este formată din județele: Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui. Analizând coeficienții de criminalitate ale acestor județe vom remarca faptul ca din 2013 până în 2014 rata infracționalității a crescut, aceasta creștere fiind de 25,73%. Rata criminalității totale în această zonă este de 560,73% în anul 2013 și 586,46% în anul 2014. Județul cu cea mai mare rată de criminalitate este județul Iași (163,56%).

În județul Ilfov rata de criminalitate a crescut, aceasta fiind de 12,87%. Rata criminalității în anul 2013 este de 71,82%, iar în anul 2014 este de 84,69%.

În Municipiul București capitala țării rata de criminalitate a scăzut, acesta fiind de 36,88%. Rata criminalității în anul 2013 este de 1003,93%, iar în anul 2014 este de 967,05%.

Activitatea Poliției Române a urmărit îndeplinirea obiectivelor stabilite, a fost îndreptată în slujba cetățeanului și a comunității, concentrându-se pe două paliere:

– marea criminalitate, care reprezintă un fenomen complex, atât prin pericolul social, cât și prin forța cu care este capabilă să altereze climatul de siguranță publică, domeniu în care s-a pus un accent deosebit pe destructurarea grupărilor infracționale;

– mica criminalitate, care deși este caracterizată de infracțiuni fără un pericol social deosebit, creează o stare de disconfort și nesiguranță amplificată în rândul cetățenilor.

În baza documentărilor și analizelor efectuate, având la bază conceptul de „intelligence-led policing” au fost desfășurate la nivel național activități specifice ce au urmărit creșterea autorității poliției și asigurarea respectării legii, întărirea prezenței echipelor de patrulare în mediile și zonele de interes operativ.

Eforturile depuse de către Poliția Română, împreună cu celelalte instituții abilitate, au dus la menținerea sub control a fenomenului infracțional, reușindu-se diminuarea criminalității (-4,6%) în România pentru al doilea an consecutiv.

Important de subliniat este faptul că acest lucru nu se regăsește doar în datele statistice, ci și în cel mai important barometru al aprecierii activității poliției, și anume, percepția cetățeanului.

Criminalitatea de natură judiciară în România, pentru prima dată în ultimii 10 ani, înregistrează o scădere semnificativă (-9,1%), situându-se mult sub valorile înregistrate în anul 2011, acest trend fiind prezent la majoritatea indicatorilor statistici. Infracțiunile de natură judiciară reprezintă 58,9% din totalul infracțiunilor sesizate.

Criminalitatea gravă comisă cu violență nu prezintă în România o pondere semnificativă, aceasta reprezentând doar 0,2% din totalul infracțiunilor sesizate la nivelul Poliției Române, 1,1% din infracțiunile contra persoanei, și 0,38% din cele judiciare.

Infracțiunile de mare violență (în această categorie sunt incluse omorul, tentativa de omor, pruncuciderea, lovirile cauzatoare de moarte, tâlhăria urmată de moartea victimei și violul cu victima sub 15 ani, ori urmat de moartea sau sinuciderea victimei), înregistrează o scădere cu 7% față de anul trecut când s-a înregistrat un trend crescător (+11%).

Astfel, se înregistrează scăderi semnificative la aproape toate categoriile de fapte: omor (-17,2%), tentativa de omor (-7,8%), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (-40,3%), tâlhărie cu moartea victimei (-60%). Important este faptul că toate aceste categorii de fapte prezintă scăderi și în mediul stradal, unde au un impact deosebit asupra percepției siguranței cetățeanului.

Infracțiunile comise contra persoanei reprezintă 21,1% din totalul infracțiunilor sesizate și se mențin pe trendul negativ înregistrat anul trecut (-11,5%). Ponderea cea mai mare din totalul infracțiunilor contra persoanei o ocupă lovirile sau alte violențe (46,98%), infracțiuni care se află pe un trend descendent (-10,52%), la fel ca și vătămarea corporală care reprezintă 18,31% și, de asemenea, prezintă o scădere cu 9,73%.

Infracțiunile contra patrimoniului sunt favorizate de factori socio-economici (șomajul, lipsa unor soluții de reintegrare socială, degradarea mediului educațional și legislativ). La acestea se adaugă lipsa reacției publice la comiterea unor astfel de fapte și tratarea cu superficialitate a măsurilor de protecție recomandate de poliție.

Infracțiunile contra patrimoniului reprezintă 51,6% din totalul infracțiunilor sesizate și pentru prima dată în ultimii 10 ani înregistrează o scădere cu 6,4%.

Scăderea infracțiunilor contra patrimoniului este dată, în principal, de evoluția infracțiunilor de furt, tâlhărie și distrugere.

Furtul, pentru prima dată în ultimii 6 ani, prezintă o scădere semnificativă (-8,3%) și rămâne principala infracțiune săvârșită în România, dar ca pondere din totalul infracțiunilor sesizate scade de la 35,3% la 33,9%. Se înregistrează scăderi, în principal, la faptele de furt din locuințe (-11,7%), la furturile din bănci (- 30,8%), la furturile din case de schimb valutar și amanet (- 14,3%) și la furturile din case de bani (-64,5%).

Infracțiunile de tâlhărie reprezintă 0,7% din totalul infracțiunilor sesizate și înregistrează o scădere semnificativă pentru prima dată în ultimii 3 ani (-23,9%). Valoarea din 2013 pentru aceste infracțiuni este cea mai mică din ultimii 10 ani.

Aproximativ 8,3% dintre tâlhării au fost descoperite în flagrant, față de 7,4% anul trecut.

Pe fondul dinamicii fenomenului infracțional se constată o creștere a infracțiunilor de înșelăciune (+14,5%) după 3 ani de scădere și, având în vedere trendul descrescător al infracțiunilor de furt și tâlhărie, poate fi începutul unei noi tendințe în evoluția unor fapte de natură judiciară.

Infracțiunile de distrugere, pe locul doi în categoria infracțiunilor contra patrimoniului ca pondere după infracțiunile de furt, se mențin pe trendul negativ înregistrat în ultimii 2 ani.

Pe linia sistemelor de securitate, în scopul prevenirii și combaterii infracțiunilor contra patrimoniului, au fost efectuate activități de control referitoare la modul de implementare a cerințelor minimale de securitate și verificarea respectării prevederilor legale incidente de către deținătorii de valori și prestatorii de servicii.

Au fost evaluate măsurile de securitate fizică implementate de agenții economici la nivel național la peste 54.290 de entități, dintre care 50.570 au vizat beneficiari, iar 3.720 furnizori de servicii de securitate. Astfel, polițiștii au depistat 350 de entități care prestau servicii fără a deține licență de funcționare și au aplicat 10.025 de sancțiuni contravenționale.

În anul 2013 infracțiunile de furt din unitățile economice au înregistrat cu precădere scăderi: furturile din societăți comerciale comise prin efracție (-16,5%), din case de schimb valutar/amanet (-14,3%), iar cele din bănci (-30,8%). De asemenea, au înregistrat scăderi și infracțiunile de furt din biserici, muzee și alte locuri de păstrare a obiectelor de patrimoniu (-22,3%).

Reacția operativă a structurilor de poliție în combaterea infracționalității ce viza furtul din bancomate prin metoda de operare „cash trapping”, materializată prin destructurarea de multiple grupuri infracționale, a condus la o scădere drastică cu 50% a acestor fapte.

Măsurile organizatorice și funcționale au vizat, în principal, asigurarea stabilității structural funcționale, optimizarea unor structuri de poliție, creșterea eficienței acestora, alocarea resurselor în funcție de priorități, încadrarea în limitele bugetului alocat și au urmărit:

– promovarea unui management performant și eficient, bazat pe realitățile cotidiene, care să ducă la gestionarea eficientă a resurselor umane și materiale, în scopul prestării unui serviciu polițienesc modern, calitativ, de nivel european;

– reechilibrarea statelor de organizare cu ocazia încadrării promoțiilor de elevi și studenți;

– constituirea unor structuri adaptate la necesitățile evoluției fenomenului infracțional și pentru buna funcționare a instituției;

– asigurarea cu prioritate a resurselor umane structurilor de poliție în funcție de prioritățile Poliției Române stabilite la nivel național.

Activitatea desfășurată și rezultatele obținute de Poliția Română în anul 2013 confirmă faptul că: România este o țară sigură, iar fenomenul infracțional este ținut sub control.

Capitolul II

Clasificarea camerelor de supraveghere

Sistemul de supraveghere și înregistrare video este un sistem auxiliar celui de detecție și avertizare împotriva efracției (sistem de alarmă), acest sistem permite beneficiarului controlul vizual a zonei de interes. Sistemul este alcătuit din una sau mai multe camere video și un înregistrator la care se atașează un monitor.

Pe partea de supraveghere este clar specificat faptul că o persoană sau o firmă specializată este desemnată să monitorizeze imaginile de pe camerele de supraveghere, fie în incinta zonei de interes fie online de oriunde s-ar afla. Supravegherea online se poate face de pe computer-desktop, laptop, smatphone sau tabletă.

Foto 4

Pe de altă parte înregistrarea se poate face și fără prezența unei persoane sau a unei firme specializate. Imaginile se stochează pe un înregistrator pentru a putea fi preluate și prelucrate în caz de necesitate.

Firmele specializate în montarea înregistratoarelor și camerelor sunt obligate conform legii 333/2003 sa furnizeze clientului echipamente cu certificate europene de calitate și au obligativitatea de a colabora cu organele de control în soluționarea oricăror probleme în materia dreptului penal.

2.1. Scurt istoric al camerelor de supraveghere

Primul sistem CCTV a fost instalat de Siemens AG, la standul de încercare din Peenemünde, Germania în anul 1942, pentru urmărirea lansării de rachete V-2. Inginerul german Walter Bruch a fost responsabil pentru proiectarea tehnologică și instalarea sistemului de supraveghere video.

În SUA, primul sistem de supraveghere cu circuit închis a devenit disponibil în 1949, si era denumit Vericon. Se știu foarte puține lucruri despre Vericon, cu excepția  că acesta a fost promovat ca fiind un produs ce nu necesită aprobarea guvernului. Prima folosință a camerelor de supraveghere este credințată celor de la Alpha Card Security pentru armata Statelor Unite care monitoriza testarea armelor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Camerele de supraveghere au permis supravegherea video în condiții de siguranță a lansărilor de rachete V2 de catre experții militari.

Dupa ceva timp, în anul 1969 sistemele de supraveghere video sunt folosite pentru prima dată în sectorul public. Camere de poliție au fost montate pentru a proteja cladirea municipală din Manhattan. Acestea au permis supravegherea perimetrului vizat timp de 24h/7.

Sisteme de înregistrare CCTV sunt încă adesea folosite la site-uri de lansare moderne pentru a înregistra zborul  rachetelor, în scopul de a găsi cauzele posibile ale defecțiunilor. În timp ce rachetele mai mari sunt adesea echipate cu sisteme CCTV ce permit transmiterea de  imagini cu decolarea prin legătura radio.

Istoria CCTV în Statele Unite, variază de cea a Regatului Unit spre exemplu. Una dintre primele sale apariții a fost în 1973 în Times Square din New York City. NYPD a instalat un sistem CCTV, în scopul de a descuraja criminalitatea, care era ridicata în acea zonă. Rata criminalității insă nu pare să scadă mult din cauza camerelor de supraveghere. Cu toate acestea, în cursul anilor 1980, supravegherea video a început să se răspândească în întreaga țară și vizează în mod specific zonele publice. Ea a fost văzută ca o modalitate de a descuraja criminalitatea mai ieftin în comparație cu creșterea dimensiunii departamentelor de poliție. Unele întreprinderi, în special cele care au fost predispuse la furt, au început să folosească supraveghere video.

În timpul anilor 1990 a apărut multiplexarea digitală, care a permis înregistrarea mai multor camere simultan, și a introdus înregistrarea după interval de timp și înregistrare numai la detecția mișcării, a crescut astfel utilizarea CCTV.

Sistemele CCTV au devenit mai târziu foarte frecvente în bănci și magazine pentru a descuraja furtul, înregistrând o dovadă a activității infracționale. Utilizarea lor în continuare a popularizat conceptul. Primul loc care a utilizat CCTV în Regatul Unit a fost Lynn King, Norfolk.

Ca și multe alte tehnologii descoperite relativ recent acestea au avut o evoluție din sectorul militar către cel public ca mai apoi să fie disponibile maselor. Inovația în rândul acestor tehnologii este în continuă dezvoltare având loc tranziția de la circuitele inchise CCTV, la camerele IP, mai apoi IP Megapixel (o tehnologie de viitor care momentan se vinde scump), camere cu termoviziune s.a

Sistemele Analogice – Începuturile Casetei video sunt în mare parte responsabile de popularizarea sistemelor de supraveghere video . Tehnologia analogică utilizată în înregistrarea casetelor video au ajutat factorii de decizie printr-o perspectivă inovatoare: a fost posibil pentru prima oara sa înregistreze dovezi pe bandă. În 1975, Anglia a instalat camere de supraveghere video în patru dintre stațiile sale majore de metrou. În același timp, au început, de asemenea, monitorizarea fluxului de trafic pe cele mai importante autostrăzi. Statele Unite au urmat exemplul în timpul anilor 1980, și, deși nu ar fi fost la fel de rapidă ca Anglia în utilizarea de supraveghere video, a recuperat timpul pierdut prin instituirea pe scară largă a sistemelor de supraveghere video în zonele publice.

Sistemele Digitale și evoluțiile ulterioare – Un dezavantaj la tehnologia analogică a fost faptul că utilizatorii trebuiau să schimbe benzile zi de zi . Acest lucru a fost remediat în anii 1990, odată cu introducerea de DVR-urilor. Aceste unitati Digital Video Recorder au caracteristici cum ar fi time-lapse (după intervale orare prestabilite) și înregistrare la mișcare , salvând o mare parte din spațiul de stocare. În plus, acesta permite înregistrări simultane a mai multor camere .

În plus, imaginile inregistrate digital sunt mai clare și permit manipularea de imagini pentru a îmbunătăți claritatea .

9/11 și Internetul – Evenimentele din 11 septembrie 2001 au schimbat percepția publicului asupra camerelor de supraveghere video . Dezvoltatorii de software au creat programe care să îmbunatățească camerele de supraveghere video . Programul de recunoaștere facială este unul dintre aceste, folosind punctele-cheie ale caracteristicilor faciale, imaginile pot fi comparate cu fotografii ale teroriștilor și criminalilor .

Ca și cronologie conceptul de monitorizare video apare într-un roman politic intitulat „1984” de George Orwell publicat in anul 1949.

„Big brother is watching you”

„Cine controleaza trecutul controleaza viitorul. Cine controleaza prezentul controleaza trecutul”. 

Reprezintă câteva fraze ale cartii care descriu un viitor distopic.

 Cronologie:

1951 – Primul VTR (Video Tape Recorder) înregistrează live imagini transmise de o camera TV.

1960 – Prima folosință temporară raportată a camerelor, în Piata Trafalgar din Londra pentru monitorizarea familiei regale.

1965 – Primele notificări de supraveghere video de către autoritățile din US.

1966 – NASA folosește semnale analog pentru a reprezenta suprafața lunii trimițând imagini digitale pe Pamânt.

1969 – Patent eliberat pentru primul sistem video de securitate pentru acasa, utilizand supravegherea video, de către Marie Brown.

1972 – Texas Instruments patentează prima camera electronică care nu are nevoie de film.

1973 – CCD (Charged Coupled Device) tehnologia cip cu senzor de imagine este inventată.

1980 – Adaptarea sistemelor de supraveghere se extinde la nevoia afacerilor pentru protecția furtului sau antifraudă.

1986 – Oamenii de știinta Kodak inventează primul senzor Megapixel capabil de a înregistra 1.4 milioane de pixeli.

1992 – Camera „dădaca” este inventată. Industria este inspirată să dezvolte camere minuscule de rezoluție ridicată.

1996 – Prima camera IP „Neteye 200” lansata de Axis Comunications.

1998 – DVR- urile intră pe piață și al doilea val tehnologic de adopție a supravegherii video ia loc în acel moment.

2001 – Atacul asupra World Trade Center schimbă viziunea asupra camerelor de supraveghere de la nivel macro la securitatea individuală.(micro)

2003 – Scoala Royal Palm din Phoenix instalează sisteme de supraveghere video cu recunoaștere facială pentru a identifica copiii dispăruți.

2005 – Prima cameră IP cu analiză video de continut (VCA=capacitatea de a analiză automată pentru a determina evenimente temporale și spațiale) este lansată de Intellio.

2006 – Chicago anunță „Operațiunea Scutul Virtual” cel mai extins proiect de supraveghere video a orașului.

2007 – Estimările spun că 97% din informațiile din telecomunicații sunt efectuate prin internet.

Prezent – Internetul a făcut posibil ca supravegherea video să fie folosită oriunde și vizualizată de oriunde.

2.2. Clasificare după standarde de filmare

2.2.1. Standard european – SISTEM PAL

Phase Alternate Line este un sistem analogic de codificare al semnalelor de televiziune color apărut în Europa de Vest și folosit în mai multe țări europene sau ne-europene; folosește 625 linii/50Hz. Două alte sisteme similare în uz comun sunt SECAM și NTSC.

Sistemul PAL are un număr de 25 de cadre/secundă. Din cele 625 de linii existente, doar 575 sunt vizibile. Se proiectează jumătate din acestea, adică 287,5 se întoarce spotul de electroni în partea de sus a ecranului (în decursul a 25 de linii), se proiectează restul de 287,5 de linii și se reîntoarce spot-ul în partea superioară a ecranului.

2.2.2. Standard american – SISTEM NTSC

National Television System Committee este sistemul analogic de televiziune folosit în America de Nord, majoritatea Americii de Sud, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Burma și unele insule din Pacific. NTSC este și numele corpului de standardizare din SUA ce a adoptat standardul de difuzare NTSC. Primul standard NTSC alb-negru pentru televiziune a fost creat în 1941.

Sistemul NTSC are un număr de aproximativ 29.97 de cadre/secundă. Fiecare cadru este alcătuit din 2 câmpuri, fiecare având 262.5 linii de scanare din cele 525 de linii. Frecvența de operare a acestui sistem este de 59.94 Hz (in realitate 60 Hz/1.001).

Clasificarea camerelor de supraveghere după modul de vizualizare – ANALOGIC

Când vorbim despre camerele de supraveghere analogice, este foarte important să înțelegem faptul că rezoluția camerelor este dată de numărul de linii. În ultima perioadă s-au dezvoltat camere de supraveghere ce pot ajunge si la 1000 de TVL (Television lines). De exemplu o rezoluție de 400 TVL înseamnă 200 de linii verticale negre și 200 de linii verticale albe.

Foto 5

Foto 6

Camerele de supraveghere ANALOG au 4 niveluri de protecție. Vor fi evidențiate de la cel mai slab nivel la cel mai ridicat:

E-SERIES – necesar minim de lumină 0.05 lx (intensitate lumină), până la 600 TVL, Led IR și lentile f=2.8~11 mm, f=3.5~8mm, f=3.6mm, f=6mm (focalizarea)

B-SERIES – necesar minim de lumină 0.01 lx, până la 650 TVL, OSD – On Screen Display, WDR – Wide Dynamic Range, HLC – High Light Compensation, Mascare zone private, Detectare mișcare, LED IR (doar pe anumite modele), lentile f=2.8~11mm, f=3.5~8mm, f=3.6mm (anumite modele, exclus camere box)

H-SERIES – necesar de lumină 0.00002 lx, până la 680 TVL, DSS – Digital Slow Shutter, OSD – On Screen Display, WDR – Wide Dynamic Range, HLC – High Light Compensation, Mascare zone private, Detectare mișcare, LED IR (doar pe anumite modele), lentile f=2.97mm, f=2.8~11mm (anumite modele, exclus camerele box)

G-SERIES – necesar de lumină 0.00002 lx, de la 750 TVL până la 1000 TVL, DSS – Digital Slow Shutter, OSD – On Screen Display, Protocal de comunicare RS-485 (anumite modele), WDR – Wide Dynamic Range, HLC – High Light Compensation, Mascare zone private, Zoom digital, Detectare mișcare, DIS – Digital Image Stabilization, LPR – Licence Plate Recognition (anumite modele), LED IR (anumite modele), lentile f=2.5~12mm, f=3.5~16mm, f=3.6mm, f=6~50mm (anumite modele, exclus camerele box)

Urmărind nivelurile de protecție putem observa cum cresc performanțele de la o serie la alta.

Clasificarea camerelor de supraveghere după modul de vizualizare – DIGITAL

Camerele de supraveghere digitale au marele avantaj că nu sunt limitate de Standardele analogice, astfel încât putem obține imagini de o calitate foarte bună. Există la ora actuală o varietate mare de rezoluții ale imaginilor de la 0.3 megapixeli până la 5 megapixeli în mod uzual, iar cercetările în acest domeniu sunt într-o continuă dezvoltare.

Foto 7

Soluții IP de înaltă calitate cu analiză video încorporată, tehnologia oferă evaluarea fluxului de trafic uman sau de vehicule în anumite zone și o selecție largă de filtre de analize inteligente, astfel încât camera transmite doar informațiile utile, evitându-se fluxuri de date de volume mari.

Clasificarea obiectelor cu analiză video 3D este un instrument ce diferențiază obiectele de interes din șcene diferite, detectând dimensiunea și viteza acestora. Cuprind un algoritm de învățare care se adaptează automat la achimbările mediului, ignorând modificările acestuia, ca de exemplu formarea norilor, schimbarea luminilor, lumina artificială, funcționarea camerei auto-iris și mișcările repetitive (de exemplu, mișcarea copacilor sau a apei), astfel reducând rata alarmelor false.

Filtre: Acestea sunt instrumente de colectare a statisticilor privind comportamentul clienților. Filtrul numără fluxul de clienți fără a fi nevoie de intervenție umana. Filtrul de numărare vehicule este ideal pentru aplicații de business și de securitate, colectând statistici despre fluxul de trafic.

O alarmă este indicată atunci când un obiect trece de la exterior spre interior, sau de la interior spre exterior, printr-o zonă de detecție prestabilită.

Filtrul este utilizat pentru a detecta persoanele care apar sau dispar într-o zonă, dar ignoră persoanele care trec prin zona prestabilită.

Dacă obiectele sunt oprite în interiorul unei zone o perioadă de timp definită, se va declanșa o alarmă.

Filtrul de culoare detectează obiecte pe baza unei intensități predefinite de culori, de ex., haine pentru personalul medical de la spitalele sau bazele militare.

Alte camere de supraveghere

Camerele de supraveghere cu termoviziune creează un zid virtual de protecție și se pliază foarte bine în multe aplicații de securitate și supravehere.

Multumită capacității lor de a detecta o persoană la o distanță mare, ele sunt extrem de potrivite pentru supravegherea frontierelor. Protejarea granițelor unei țări este vitală pentru securitatea națională. Este totuși foarte dificil de a detecta potențiali intruși sau contrabandiștii în întuneric total sau în cele mai diverse condiții meteo. Camerele de supraveghere termice pot ajuta organele de control la frontieră satisfăcându-le cererile cu care se confruntă pe timp de noapte și în alte situații cu luminozitate scăzută.

Foto 8

Foto 9

Clasificare după zona de instalare și tipurile de camere

Camere de interior

BOX – acestea pot fi cu filtru IR (infraroșu) sau fără filtru IR (dependente de o sursă de lumină). De asemenea la aceste camere se pot adăuga lentile auxiliare menite sa satisfacă cerințele clientului.

Foto 10

BULLET – acestea se găsesc într-o mare varietate de forme și dimensiuni. Vin într-o carcasa metalică cu IR încorporat și pot fi cu lentilă fixă sau varifocală (lentilă ce poate fi reglată).

Foto 11

DOME – camerele de acst tip reprezintă aceleași caracteristici ca și camerele de tip BULLET.

Foto 12

SPEED DOME (camere rotative) – aceste camere au încorporat un mecanism de acționare permițându-i operatorului să o roteasca 360°, să o balanseze 180° și să regleze zoom-ul. Aceste camere pot să vină în varianta cu IR sau fără IR.

Foto 13– cu IR

Foto14 – fară IR

Camere de exterior

BOX – prezintă aceleași caracteristici prezentate mai sus, dar pentru a

putea fi montate în exterior este nevoie de o carcasă metalică termostatată și rezistentă la intemperii.

BULLET – aceste camere sunt încastrate în carcasă metalică

termostatată și rezistentă la intemperii.

DOME – aceste camere sunt încastrate în carcasă metalică termostatată

și rezistentă la intemperii.

SPEED DOME – aceste camere sunt încastrate în carcasă metalică

termostatată și rezistentă la intemperii.

La orice cameră de supraveghere se poate adăuga un microfon auxiliar cu amplificator, limitarea fiind doar numărul de intrări audio din DVR sau NVR.

Tipurile de camere mai sus menționate pot fi Analog și Digital.

O aplicație recentă a camerelor IP reprezintă achiziționarea unui soft specializat care permite monitorizarea autovehiculelor ce trec prin câmpul vizual al camerelor, prin filmarea și înscrierea într-o bază de date a numerelor de înmatriculare.

Foto 15 – cameră IP

Foto 16 – Diferențe între camere

Înregistratoare

DVR – Digital Video Recorder este un dispozitiv care înregistrează imagini video analogic într-un format digital pe un USB, card de memorie, CD, harduri SSD sau servere.

NVR – Network Video Recorder este un dispozitiv având capacitatea de a detecta camerele IP într-o retea închisă. Stocarea se face identic cu cea a DVR-ului.

HYBRID – Este un dispozitiv obținut prin combinarea dispozitivelor DVR și NVR.

Capitolul III – Cazuri practice

Cazul 1 – Furt – supraveghere stradală

Într-o comună din județul Bihor, în data de 21.08.2010 s-a depus o plangere în legătură cu un furt dintr-un magazin. Organele de control s-au deplasat la locul faptei, au constatat lipsa bunurilor și au observat că magazinul se află în raza de acțiune a camerei de supraveghere stradală a comunei.

Inregistratorul camerelor se află în sediul primăriei. Aceștia l-au contactat pe primar pentru a putea dispune de imaginile stocate pe înregistrator. În urma discuțiilor cu proprietarul magazinului organele au avut informații despre data în care suspectul a acționat, și intre ce interval orar putea acesta să acționeze. Astfel organele de control au dispus urmărirea înregistrărilor din momentul în care prorietarul magazinului a părăsit unitatea.

După analizarea imaginilor video preluate de pe camerele de supraveghere s-au extrage o serie de fotografii cu mașina suspectului pentru a putea fi analizate. Deasemenea s-a extras o imagine neclară a suspectului. După fotografiile captate pe camerele de supraveghere s-a identificat mașina cu care suspectul a săvarșit fapta, dar și semnalmentele acestuia.

După cum putem observa mașina din partea stângă a imaginii și mașina din partea dreptă a imaginii noastre sunt identice. Prin numerele trasate de pe imagini voi specifica punctele comune ale mașinilor.

Imagine 17 – proba 1

Suporții pentru barele transversale

Geamurile de pe laterală

Bandoul lateral este deasupra roților

Forma aripilor este în afară

Capacele sunt identice

Imagine 18 – proba 2

Bandoul de culoare neagră amplasat deasupra numărului de înmatriculare

Lipsă număr de înmatriculare

Imagine 19 – proba 3

Capac rezervor

Imagine 20 – proba 4

Din imaginea de mai sus putem observa că mașina are pe geamurile din spate lipită folie de culoare neagră.

Imagine 21 – proba 5

În acestă imagine putem să observăm că suspectul nostru este îmbracat cu haine sport, având gluga pentru a-și ascunde identitatea. Putem spune cu aproximație că suspectul nostru are o înălțime cuprinsă între 170 -175 cm. Acesta are o constituție atletică, aproximând că ar avea între 70 – 85 kg.

Din imaginile prezentate mai sus organele de control au putut să descopere marca și tipul mașinii, aceasta fiind o masină foarte rară. Se poate prespune că mașina este înmatriculată în țară și de aceea suspectul își da jos numerele. La furturile în care mașinile aveau numerele de înmatriculare, acestea erau numere din străinătate false.

Putem să spunem că aceste camere de supraveghere ne-au ajutat în depistarea suspectului chiar dacă fața acestuia nu a putut fii identifiată. Cu imaginile pe care organele de control le dețin, dar și informațiile pe care le-au decodificat pot să înceapă căutatea suspectului doar după mașina pe care acesta a condus-o.

Cazul 2 – Furt – Supraveghere online

La câteva hale de producție situate în județul Bihor se realizează supravegherea angajaților online. La data de 25.09.2013 cel care avea în atribuțiuni supravegherea angajaților a observat că una dintre camere, care era montată la accesul în hale, era acoperită.

Acest fapt i-au trezit suspiciuni, astfel încât s-a hotărât să se deplaseze la hale. Ajuns la fața locului, se îndreaptă către camera care era acoperită și observă că aceasta nu mai este acoperită. Întrebând personalul ce s-a întâmplat, constată că aceștia evită întrebarea. Din fericire unitatea era dotată cu un DVR, prin intermediul căruia se făcea supravegherea online.

Acesta începe să deruleze înregistrările și observă cum unul dintre angajați acoperă camera video cu căciula proprie. Din dorința de a descoperii adevăratul motiv, vizualizează și celelalte camere, respectiv cercetează și restul zilelor.

Observă că mai mulți angajați participă la furt, iar cei care nu participă sunt conștienți de faptele colegilor implicați direct.

Imagine 22 – proba 6

Imagine 23 – proba 7

Acest fapt a condus la foarte multe întrebări și a încurajat conducătorii companiei să continue aceste investigații.

Cazul 3 – Tentativă de furt – Supraveghere locală

La un complex de hale de pui în numar de 6 au fost montate 30 de camere de supraveghere analogice cu scopul de a supraveghea cât mai îndeaproape procesul de creștere a produsului finit, precum și buna manipulare a materialelor, îngrașămintelor, precum și atenția acordată produsului finit.

La aceasta locație atât supravegherea cât și înregistrarea s–au dovedit foarte folositoare. Una dintre cazurile în care supravegherea a fost foarte folositoare este descrisă mai sus. Înainte de a exemplifica trebuie specificat faptul că halele de pui au prevazut pe laterale fante de aerisire din 2 in 2 metri, la o înălțime de aproximativ 1,5m având următoarele dimensiuni: înălțime 0,4 metrii ; lungime 1,2 metrii. Deasemenea mai trebuie specificat că la aceste hale de pui programul este de 8h/schimb și se lucrează în 3 schimburi.

Într-o noapte în intervalul 00:00- 03:00, la una dintre camere de pe lateralele halelor, responsabilul pe timp de noapte observă, pe monitorul din C.P. ( cladirea personalului) că aceea cameră este obstrucționată. Împreuna cu colegii lui de tură pornesc spre acea cameră, dar când ajung în dreptul ei descoperă că acea cameră este obstrucționată cu o bucată de scândură. Responsabilul de tură dispune ca întreg perimetrul să fie patrulat toată noaptea. Între timp el merge la monitorul de supraveghere și îincepe să verifice înregistrările. Pe înregistrările de la celelalte camere perimetrale observă că au fost 3 indivizi dintre care unul dintre ei fiind mic de statură. El observă că acea cameră a fost obstrucționată din lateral și nu a surprins nici un fel de semnalmente ale indivizilor ce au pătruns ilegal pe spatiul privat.

A doua zi împreuna cu proprietarii halelor pornesc spre camera care a fost obstrucționată pentru a evalua posibilele pagube. La fanta din apropierea camerei video se observa urme de forțare.

Analizând acest fapt, precum și înregistrările de pe cealaltă cameră perimetrală, putem trage concluzia că acel individ mai mic de înălțime de pe înregistrări era de fapt un copil. Probabil copilul ar fi trebuit să fie introdus prin fanta de aerisire în hală și el trebuia să scoată puii afară de acolo iar cei doi barbati sa ii pună în sac.

Concluzii:

Daca supravegherea camerelor nu se face cu responsabilitate, pot rezulta pagube importante.

Personalul trebuie instruit să trateze aceste probleme cu responsabilitate pentru a limita cât de mult posibil aceste situații.

În cazul în care supravegherea nu era efectuată temeinic, iar indivizii implicați în tentativa de furt reușeau să pătrundă în hala de pui furtul ar fi fost efectuat.

Problema cea mai mare a proprietarilor nu era ca se furau 10-15 pui, adevarata problemă a proprietarilor ar fi fost dacă presupușii infractori reușeau să pătrundă în hală și îi îmbolnăveau întreaga populație de pui din hala. ( capacitatea de producție a unei hale este de aproximativ 50.000 de pui/serie/hala) ceea ce ar fi condus la pierderi foarte mari pentru proprietari.

Costurile nu s-ar fi oprit doar prin preliclitarea producției, ci ele s-ar fi mărit prin reigienizarea halei, reparatii la fanta de aerisire, reparatii la sistemul de actionare a fantei, etc.

Imagine 24 – hale 17

Cazul 4 – Trecere ilegală – Camere cu termoviziune

Miercuri seara (25.06.2015), în jurul orei 21:00, polițiștii de frontieră de la Borș au observat un bărbat deplasându-se pe jos pe lângă aliniamentul de control. Polițiștii l-au oprit și la verificările efectuate de la sediu au aflat că bărbatul e un cetățean indian, în vârstă de 22 de ani, posesor al unei vize române de scurtă ședere expirată.

După șase ore, un caz similar, tot la Borș. În jurul orelor 3:00, patrula formată din polițiști de frontieră de la același sector din Borș a sesizat cu ajutorul aparaturii de termoviziune că un alt bărbat se deplasa pe jos, spre Ungaria, încercând să treacă ilegal frontiera de stat. Omul a fost oprit la circa 300 metri față de linia de frontieră și a fost condus la sediul sectorului unde s-a stabilit că e un cetățean georgian, în vârstă de 39 ani. Fiecare dintre cei doi străini și-au motivat gestul spunând că doresc să ajungă în Spațiul Schengen pentru a-și găsi un loc de muncă. Acum ei vor fi cercetați penal pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat.

Cazul 5 – Dare și luare de mită – Camere ascunse

O acțiune inedită și poate cea mai de amploare a polițiștilor bihoreni din ultimii ani a început miercuri dimineață. Polițiștii bihoreni de investigare a criminalității economice, conduși de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor au organizat de la ora 10:30, nu mai puțin de 36 de percheziții la sediile unor instituții publice, ale unor firme din Oradea și la locuințele a 16 persoane bănuite de fapte de corupție: de dare și luare de mită.

Perchezițiile s-au realizat de către 120 de polițiști de la Serviciului de Investigare a Criminalității Economice, Serviciul pentru Acțiuni Speciale, Serviciul de Ordine Publică, Serviciul Criminalistic, Serviciul de Investigații Criminale, Biroul de Control Intern, de la Poliția Municipiului Oradea din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bihor și de la B.C.C.O. Oradea. Ajutor tehnic a oferit D.G.A. – structura centrală, al Direcției Anticorupție pentru București, dar și Serviciul Român de Informații.

Se vorbește că ar fi implicată Casa de Pensii, funcționari publici și firme interesate și vor fi audiate peste 50 de persoane.

Faptele de corupție se petreceau chiar sub nasul DGA Oradea, care e situată foarte aproape de serviciul de expertiza muncii. Una peste alta, cadrele medicale căutate de corupție sunt de multă vreme în atenția polițiștilor, dar de o lună de zile, s-a lucrat intens „ca la carte”, iar dovezile, cu înregistrări etc, sunt, se pare, foarte clare și vizibile (s-ar fi conceput astfel, pe bază de dare/luare de mită circa 700 de dosare numai într-o jumătate – o lună de zile!)

Tot personalul Serviciului de Expertiză Medicală al Casei de Pensii Bihor a fost reținut pentru 24 de ore și sunt propuși spre arestare.

Medicii întocmeau dosare de pensionare pe caz de boală doar pe bază de mită. Drept urmare, vor fi luate la verificat toate cele aproape 38.000 de dosare de pensionare câte figurau în evidențele Comisiei la finele lunii mai. Oamenii erau puși să dea între 100 – 400 de euro pentru întocmire de dosar sau la revizuirea anuală a dosarului.

Mita luată de doctori și asistenți se numără cu multe zerouri. Sumele exorbitante găsite ba în poșetă de medic, asistentă, dar și proprietățile unor cadre medicale: 120.000 lei, 200.000 lei, miliarde în acțiuni, depozite, dar și câte 20 de apartamente pe o persoană, patru case etc. Procurorii Tribunalului Bihor au și transmis capetele de acuzare pentru luare de mită, dare de mită, abuz în serviciu, spălare de bani, fals intelectual.

Imagine 25 – proba 9

În mai multe zile, ei au fost inclusiv filmați când primeau șpăgi de la persoane care fie solicitau pensionare pe caz de boală, fie cereau prelungirea pensiei de boală.

Imagini 26 – proba 10

Concluzii

Odată cu dezvoltarea sistemelor computerizate, sistemele de supraveghere video au cunoscut o adevărată revoluție în ceea ce privește calitatea imaginilor, ușurința de stocare și distanțele la care pot fi montate acestea.

Dezvoltarea rețelelor de internet au condus la depășirea limitelor de spațialitate, rezultând un mai bun control în protejarea obiectivelor.

Dacă până recent sitemele video erau mărginite de standardele PAL și NTSC în privința rezoluțiilor de filmare si înregistrare, această barieră a fost depășită prin apariția sistemelor video digitale, astfel încât singura barieră o reprezintă costul. Cercetările din domeniul digital sunt încă în continuă dezvoltare.

Prin studiul de caz prezentat, am demonstrat faptul că pentru a obține randamentul maxim al sistemelor video este nevoie atât de supraveghere cât și de înregistrare.

Cu toate că în acest moment ne putem da seama de performanțele camerelor de supraveghere nu putem să învestim foarte mult în camere performante din cauza prețurilor foarte ridicate. În acest caz, pentru a putea acționa mai repede la înlăturarea unui pericol ar fi mai bine ca instituțiile sau companiile care au montat un sistem de supraveghere mai vechi să aibă un om în spatele camerelor care să monitorizeze funcționarea acestora, dar și imaginile de pe înregistrator, nu neapart non-stop.

Bibliografie

Izvoare:

Agnew, Robert,Foundation for a General Strain Theory of Crime and Delinquency,

Criminology, (1992)

Blau, Peter M. and Joseph E. Schwartz , Crosscutting Social Circles: Testing a Macrostructural, (1984)

Braithwaite, John , Crime, shame, and reintegration. New York. Cambridge UniversityPress, (1989)

Clarke, Ronald, Situational crime prevention: Successful case studies. Albany: Harrow and Heston, (1997)

Cohen, Lawrence E. and Marcus Felson, Social Change and Crime Rate Trends: A Routine Activity Approach. American Sociological Review, (1979)

Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi și Ioan Molnar, Drept penal al afacerilor, Ed. Rosetti, Buc., 2002

Coventry, G., J. Muncie and R. Walters , Rethinking Social Policy for Young People and Crime Prevention. Discussion Paper No. 1, National Centre for Socio-Legal Studies. Melbourne AUS: La Trobe University, (1992).

Cunneen, C. and R. White, Juvenile Justice: An Australian Perspective. Melbourne, AUS: Oxford University Press, (1995).

Dr. Gheorghe Florian, Prevenirea Criminalității. Teorie și practică, Institutul Național de Criminologie

Dr. N. Moldoveanu, Criminalitatea economico-financiară, Ed. Global Print, București, 1999

Dr. Tr. Pop, Curs de Criminologie, Cluj, 1928

Easterlin, Richard A., Birth and Fortune. Chicago: University of Chicago Press,(1987)

Elliott, Delbert S., Suzanne S. Ageton, and R. J. Canter , An Integrated TheoreticalPerspective on Delinquent Behavior. Journal of Research in Crime and Delinquency, (1979)

Farrington, David P. ,Stepping stones to adult criminal careers, in Dan Olweus, Jack Block, andMarian Radke-Yarrow, eds., Development of antisocial and prosocial behaviour: research, theories, and issues. New York: Academic Press, (1986)

Fishbein, Diana H. ,Biological Perspectives in Criminology. Criminology

Freund, J. , The Sociology of Max Weber. New York, NY: Vintage Books. (1969).

Gates, Darryl F. Chief: My life in the LAPD. New York: Bantam.

Hirschi, Travis Causes of Delinquency. Berkeley, CA: University of California Press, (1969)

Hirschi, Travis and Gottfredson, Michael , Age and the Explanation of Crime. American Journal of Sociology, (1983)

Iadicola, P. , "Community Crime Control Strategies." Crime and Social Justice (1986).

Katz, Jack , Seductions of Crime: Moral and Sensual Attractions in Doing Evil. New York: Basic Books

Land, Kenneth C., Patricia L. McCall, and Lawrence E. Cohen , Structural Covariates of Homicide Rates: Are There Any Invariances Across time and Social Space? (1990)

Lemert, Edwin M. ,Human Deviance, Social Problems, and Social Control. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, (1972)

McNamara, L. "Retrieving the Law and Order Issue from the Right: Alternative Strategies and Community Crime Prevention." Low in Context

Nelson Mandela, WHO, 2002

Pearson, Frank S. and Neil A. Weiner Toward an Integration of Criminological Theories, Journal of Criminal Law and Criminology, (1985)

Pour un Quebec plus securitaire: partenaies enprevention”, Raport de la Table ronde sur la prevention de la criminalite,Quebec, 1993

Reiss, Albert J. Jr. and Jeffrey A. Roth, Understanding and Preventing Violence. Washington, DC: National Academy Press, (1993)

Sim, J., P. Scraton and P. Gordon "Introduction: Crime, the State and Critical Analysis." In: P. Scraton (ed.), Law, Order and the Authoritarian State. Milton Keynes, UK: Open University Press

Tonry, Michael L., Lloyd E. Ohlin, and David P. Farrington , Human Development and Criminal Behavior. New York: Springer-Verlag, (1991)

Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie și politică criminologică, Ed. Lumina Lex, Buc. 2002

White, R. and A. Sutton ,"Crime Prevention, Urban Space and Social Exclusion." Australian and New Zealand Journal of Sociology

White, R. and F. Haines ,Crime and Criminology: An Introduction to Concepts and Explanations. Melbourne, AUS: Oxford University Press

Wilson, James Q. and Richard J. Herrnstein, Crime and Human Nature, New York: Simon and Schuster, (1985)

Wilson, William J., The Truly Disadvantaged: The Inner City, the Underclass, and Public Policy, Chicago: University of Chicago Press

Wilson, J. and G. Kelling , "Broken Windows." Atlantic Monthly

Surse electronice:

http://www.icansee.ro/blog/mica-istorie-cctv/ – 16.02.2015

http://camere-supraveghere.info/istoria-camerelor-de-supraveghere/ – 16.02.2015

www.wikipedia.org – 16.02.2015

http://www.comunicarepublica.ro/26975-istoria-sistemelor-cu-camere-de-supraveghere.html – 16.02.2015

http://tehnopress.ro/webfiles/books_documents/pdf_extras/21_interior_nita%20infractionalitatea.pdf – 02.07.2015

Dexonline.ro – 01.07.2015

Legeaz.net/dicționar-juridic/constatarea-tehnico-științifică – 01.07.2015

http://www.mediafax.ro/social/peste-700-de-inselaciuni-prin-metoda-accidentul-inregistrate-in-2013-politia-romana-a-lansat-o-campanie-de-informare-11187919 – 02.07.2015

Activitate desfășurată de poliția română,http://www.politiaromana.ro/files/pages_files/Activitatea_2013.pdf – pg. 2 – 02.07.2015

http://www.distek.ro/ro/Produs/Camera-termoviziune-infrarosu-monitorizare-securitate-Flir-Seria-HRC-2077 – 02.07.2015

http://www.bihon.ro/au-luat-drumul-schengen-ului-la-picior/1548263 – 02.07.2015

http://www.bihon.ro/36-de-perchezitii-pentru-dare-si-luare-de-mita/1545486 – 02.07.2015

Fotografii

Activitate desfășurată de poliția română,http://www.politiaromana.ro/files/pages_files/Activitatea_2013.pdf – pg. 2 – 02.07.2015

Curs Evaluator de risc la securitatea fizică

Curs Evaluator de risc la securitatea fizică

Curs Evaluator de risc la securitatea fizică

http://en.wikipedia.org/wiki/File:TVL.pdf

http://www.cctvforum.com/viewtopic.php?t=27301

Arhivă proprie

http://www.distek.ro/ro/Produs/Camera-termoviziune-infrarosu-monitorizare-securitate-Flir-Seria-HRC-2077

http://www.distek.ro/ro/Produs/Camera-termoviziune-infrarosu-monitorizare-securitate-Flir-Seria-HRC-2077

http://www.cctvdistributorindia.com/box-camera.html

Varifocal Bullet Camera

http://www.cctvcamerapros.com/Dome-Security-Cameras-s/22.htm

http://www.bombayharbor.com/Product/42947/8_Inch_Ir_High_Speed_Dome_Camera.html

http://www.ecvv.com/product/2390660.html

http://www.cctvireland.ie/catalog/index.php?main_page=product_info&cPath=1_16&products_id=276&zenid=a6a32ae15f37435ffedb5f2dfd189dd2

http://lyonsecurity.ca/security-ottawa-systems/

http://en.wikipedia.org/wiki/Digital_video_recorder#mediaviewer/File:Foxtel_iQ.jpg

Probe : arhivă personală și www.clubopel.com, craiovaforum.ro Imagine (18-23)

Imagine 24 – model proiect IPJ

Imagine 25 – 26 – www.bihon.ro

Anexe

Coeficienți de criminalitate 2013

Coeficienți de criminalitate 2014