Consideratii Generale Privind Acordarea DE Credite In Conditii Avantajoase, Facilitati Acordate Angajatorilor

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ACORDAREA DE CREDITE ÎN CONDIȚII AVANTAJOASE, FACILITĂȚI ACORDATE ANGAJATORILOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: CONCEPTE PRIVIND PIAȚA MUNCII

I.1. CONSIDERAȚII GENERALE

I.2. TERMENI ȘI EXPRESII UTILIZATE

I.3. CLASIFICAREA OCUPAȚIILOR

I.4. CATEGORII DE BENEFICIARI

CAPITOLUL II: SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ

II.1.NOȚIUNEA DE ȘOMER ȘI FORMELE POSIBILE ALE ȘOMAJULUI

II.2. BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ

II.3.CATEGORII DE PERSOANE CUPRINSE ÎN SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ

II.4. INDEMNIZAȚIA DE ȘOMAJ

II.5.MĂSURI PENTRU PREVENIRE ȘI DIMINUARE A ȘOMAJULUI

CAPITOLUL III: MĂSURI PENTRU STIMULAREA OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ

III.1. SERVICII SPECIALIZATE

III.2. CREȘTEREA ȘANSELOR DE OCUPARE A PERSOANELOR ÎN CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ

III.2.1. INFORMARE ȘI CONSILIERE PROFESIONALĂ

III.2.2. FORMARE PROFESIONALĂ

III.2.3.CONSULTANȚĂ ȘI ASISTENȚĂ PENTRU ÎNCEPEREA UNEI ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE SAU PENTRU INIȚIEREA UNEI AFACERI

III.3. STIMULAREA MOBILITĂȚII FORȚEI DE MUNCĂ

CAPITOLUL IV: STIMULAREA ANGAJATORILOR PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A ȘOMERILOR

IV.1. SUBVENȚIONAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

IV.2. ACORDAREA DE CREDITE ÎN CONDIȚII AVANTAJOASE ÎN VEDEREA CREĂRII DE NOI LOCURI DE MUNCĂ

IV.3. ACORDAREA UNOR FACILITĂȚI

CAPITOLUL V: STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CAPITOLUL I

CONCEPTE PRIVIND PIAȚA MUNCII

CONSIDERAȚII GENERALE

În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-și alege liber profesia și locul de muncă, precum și dreptul la asigurările pentru șomaj.

Piața muncii presupune reglemetarea relațiilor de muncă dintre patroni (sau manageri, ca reprezentanți ai acestora) și salariați (organizați sau nu în sindicate), dintre asociațiile patronale și, respectiv, ale salariaților, la diferite niveluri de organizare a economiei (macro, sectorial, micro). Deci, pe piață se reglemetează, cu predilecție, raporturile de muncă salariată.

Confruntarea dintre cererea și oferta de forță de muncă reprezintă piața muncii. Cererea și oferta se raportează la nevoia și, respectiv, la existentul de forță de muncă salariată.

Strict științific, termenul corect pentru piața muncii este piața forței de muncă. Uzual, se folosește însă terminologia de piață a muncii.

Piața muncii este o piață de un tip deosebit, al cărei obiect de tranzacție este factorul de muncă, un bun care întrunește ansamblul de caracteristici biopsihologice, demografice, educativ-profesionale și comportamentale care îl diferențiază net de oricare alt bun care intră în sfera relațiilor de schimb pe celelalte piețe.

În economiile moderne, lucrătorii își vând serviciile de muncă posesorilor de capital în cadrul pieței muncii.

Prin urmare, piața muncii reprezintă locul de întâlnire și confruntare dintre purtătorii cererii de muncă (deținătorii de capital în calitate de cumpărători) și ofertei de muncă (exprimată prin posesorii forței de muncă în calitate de vânzători ai unor servicii specifice).

Negocierile dintre participanții la piața muncii se soldează prin încheierea unui contract de angajare și stabilirea unui nivel al salariului.

Salariul constituie o categorie economică, dar și una de natură juridică prin care se înțelege prețul muncii prestate în temeiul contractului individual de muncă exprimat, de regulă, în bani.

Prestarea muncii și salarizarea muncii sunt obligațiile principale ce rezultă pentru salariat și, respectiv, pentru angajator, prin încheierea contractului de muncă.

Orice activitate generează nevoie de muncă, dar nu orice nevoie de muncă se satisface prin piața muncii. Condiția esențială pentru ca nevoia de muncă să fie considerată în categoria cererii de muncă este salarizarea.

La nivelul unei țări, cererea de muncă este influențată de mărimea capitalului și eforturile de investiții, nivelul înzestrării tehnice a muncii, volumul resurselor naturale, gradul lor de valorificare.

Satisfacerea nevoii de muncă se asigură pe baza folosirii disponibilităților de muncă existente în societate, respectiv a cantității de muncă ce poate fi prestată de populația aptă de muncă a unei țări într-o anumită perioadă. Disponibilitățile de muncă se constituie în oferta de muncă.

Piața muncii poate fi privită într-o dublă ipostază:

De piață derivată – sub aspectul dimensiunii și structurii ocupaționale, profesionale, teritoriale a cererii de muncă și, prin intermediul acesteia, asupra sistemului de învățământ, formare profesională inițială și continuă, pe întrega durată a vieții active a individului

De piață principală din punct de vedere al formării ofertei de muncă, sub aspect cantitativ și structural – calitativ al potențialului de muncă, al intrărilor – ieșirilor de pe piața muncii, a structurii demografice și ocupațional – profesionale și de calificare.

Asupra funcționării pieței muncii își exercită influența deopotrivă factori economici, cât și factori de natură social-instituțională. Factorii economici își pun amprenta în special asupra cererii de muncă.

În ceea ce privește considerațiile generale ale pieței muncii, vom avea în vedere definirea termenului de piață a muncii, caracteristicile ei, dar și funcțiile pe care aceasta le deține.

Astfel, potrivit Dicționarului Contabil Financiar on-line, vom defini piața muncii ca fiind ansamblul actelor de vânzare-cumpărare a forței de muncă, precum și a relațiilor specifice acestora ce au loc într-un spațiu economic.

Piața muncii are în vedere relația dintre cererea și oferta de muncă, stabilind condițiile pentru angajarea salariaților, negocierea și fixarea salariilor în funcție de performanțele lucrătorilor, dar și realizarea mobilității salariilor și forței de muncă pe locuri de muncă, firme, zone, etc.

La acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, vârstă, etnie, etc.

Întrucât piața muncii determină anumite specificații referitoare la ajustarea ofertei și a cererii, la formarea prețului muncii, la existența unui sistem de norme si valori sociale, putem evidenția anumite caracteristici ale pieței muncii și anume:

Piața muncii este o piață derivată pentru că primește influențele celorlalte piețe și generează efecte ce se regăsesc în toate sectoarele economico-sociale;

Este o piață reglementată în cel mai înalt grad, fapt ce rezultă din specificul forței de muncă și din cerința de a asigura protecția salariatului, de a controla competiția loială prin intermediul organizațiilor sindicale, de a permite gruparea întreprinzătorilor care angajează munca salariată;

Este o piață segmentată, fiind împărțită în mai multe segmente: pe vârste și sex, pe categorii profesionale, pe grade de calificare, pe zone geografice și pe oportunități de ocupare;

Se comportă ca orice piața, dar poate avea caracteristici proprii determinate de specificul uman al obiectului cu care operează și cel al serviciilor generate de acesta și pe care întreprinzătorii le cumpără;

Reflectă legăturile dintre relațiile demografice, care determină oferta de muncă, și cele ale dezvoltării economico-sociale, care generează oferta de muncă;

Presupune negocierea permanentă între purtătorii ofertei de muncă și cei ai cererii de muncă, sub aspect cantitativ, calitativ și structural;

Reflectă felul în care se asigură resursele de muncă, pe ramuri, sectoare, profesii și niveluri de calificare;

Este o piață imperfectă, datorită diferențelor naturale (sex, vârstă, domiciliu), a celor dobândite (profesional-ocupaționale) și ale mecanismelor de ajustare a cererii și ofertei de fortă de muncă;

Deoarece piața muncii nu este o piață de sine stătătoare, ci este influențată de diverși factori socio-economici, demografici și sociali, putem evidenția factorii de influență cei mai importanți asupra pieței muncii, și anume:

Progresul tehnologic;

Productivitatea muncii;

Procesele de emigrare-imigrare (interregională, internă și/sau externă);

Dinamica demografică;

Caracteristicile culturale și comportamentale ale tineretului;

Durata muncii;

Nivelul de calificare al forței de muncă;

Producția și capitalul;

Mai mult decât atât, piața muncii are în vedere o serie de funcții precum:

Implică o alocare și realocare a forței de muncă pe sectoare, ramuri, ocupații, profesii și calificări în teritoriu;

Este productiv-creativă-participativă, întrucât asigură combinarea optimă sau substituirea factorilor de producție, organizarea muncii și a producției, remunerarea în funcție de perfomanță și stimularea participării la muncă;

Are caracter educativ-formativ, pentru ca ajută la modelarea cererii de calificare și recalificare, asigură flexibilitatea ofertei de muncă, precum și datorită faptului că pentru a avea un sistem productiv este nevoie de o fortă de muncă calificată;

Este repartitoare-distributivă, atâta vreme cât pe piața muncii se formează și se repartizează veniturile din muncă și se distribuie plusul de productivitate între muncă și capital;

Este socială, asigurând condițiile de exercitare a drepturilor fundamentale la muncă, educație, plata remuneratorie, dar și condițiile normale de reproducție a forței de muncă, constând in egalitatea de șanse și de nediscriminare pe piața muncii, protecția socială a categoriilor defavorizate;

TERMENI ȘI EXPRESII UTILIZATE

Termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:,,

Angajatorul – persoană fizică sau juridică cu domiciliul, respectiv sediul, în România ori sucursala, filiala, agenția, reprezentanța din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forță de muncă în condițiile legii;

Asigurat – persoană fizică ce realizează venituri, potrivit legii, și pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătescă contribuția individuală de asigurări de șomaj, precum și persoana care se asigură prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj;

Cererea de muncă – exprimă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat pe piața muncii; expresia ei sintetică o constituie numărul de locuri de muncă existent;

Funcția – activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de conducere sau de execuție;

Indemnizație de șomaj – o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă;

Locul de muncă – cadrul în care se desfășoară o activitate din care se obține un venit și în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;

Măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă – acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a șomerilor pentru a dobândi statutul de persoana ocupată;

Meseria – complexul de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, necesare pentru executarea anumitor operații de transformare și prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii;

Ocupația – activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură) pe care o desfășoară o persoană în mod obișuit într-o unitate economico-socială și care constituie pentru aceasta sursă de existentă;

Oferta de forță de muncă – este formată din munca pe care o pot depune membrii societății, de regulă, în cadrul unui contract individual de muncă; ea se exprimă prin numărul celor apți de muncă sau, altfel spus, prin populația activă disponibilă;

Persoana în căutarea unui loc de muncă – persoana care face demersuri pentru a-și găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrarea la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat in condițiile legii;

Șomerul – persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Este in căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

Starea de sănătate si capacitățile fizice si psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

Nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

Este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă;

CLASIFICAREA OCUPAȚIILOR

Clasificarea ocupațiilor este operația de sistematizare a ocupațiilor (funcțiilor și meseriilor) populației active, în care o ocupație este clasificată o singură dată.

Clasificarea ocupațiilor este valabilă și oportună atât pentru România, cât și pentru celelalte țări ale lumii și este determinată de apariția de ocupații noi ca urmare a rezultatelor spectaculoase în activitatea de cercetare-dezvoltare, a introducerii tehnologiilor noi, a materiilor prime și a diversificării din sfera serviciilor (detectiv, astronaut).

De asemenea, schimbările în structurile economico-sociale, mai ales în țările care trec la economia de piață, impun noi grupări de ocupații (manageri, conducători de întreprinderi mari și mici).

Mai mult decât atât, alinierea întregului sistem de clasificări și nomenclatoare la sistemele standard internaționale, mai ales la cele din țările Uniunii Europene, devine necesară cel puțin din următoarele considerente:

Creșterea posibilităților de cunoaștere, evaluare, comparare și comunicare a indicatorilor de dezvoltare și abordarea lor în mod unitar;

Asigurarea unor informații corecte și comparabile după aceleași criterii și principii;

Procedura de actualizare a Clasificării ocupațiilor din România se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al președintelui Institutului Național de Statistică.

Actualizarea Clasificării ocupațiilor din România se realizează periodic, la solicitarea celor interesați sau în baza unor reglementări sociale, prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al președintelui Institutului Național de Statistică, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Clasificarea ocupațiilor este concepută pe patru niveluri de clasificare:

Primul nivel cuprinde grupele majore;

Cel de-al doilea nivel cuprinde subgrupele majore;

Cel de-al treilea nivel cuprinde grupele minore;

Nivelul patru cuprinde grupele de bază;

Structurarea clasificării ocupațiilor pe cele patru niveluri s-a făcut în raport cu modul de acțiune a cerințelor și principiilor de grupare.

Grupa de bază fiind ultimul nivel de clasificare, include ocupația sau grupul de ocupații cu cel mai detaliat nivel de omogenitate, din punct de vedere al activității desfășurate de persoanele cu astfel de ocupații.

De asemenea, clasificări ale ocupațiilor s-au mai făcut în țara noastră având la bază criterii și principii de grupare specifice perioadei istorice. Astfel, se pot exemplifica:

Gruparea ocupațiilor după locul de muncă;

Gruparea ocupațiilor după unitatea economico-socială;

Gruparea muncitorilor și personalului operativ din comerț și servicii pe ramuri ale economiei naționale și subramuri ale industriei;

Cu alte cuvinte, clasificarea ocupațiilor este un instrument util în studierea fenomenelor demografice, a fenomenelor legate de piața muncii, ca de exemplu structura ocupațională a șomerilor și orientarea forței de muncă, oferind un plus de cunoaștere în domeniile analizate.

CATEGORII DE BENEFICIARI

Potrivit Art. 16 din Legea nr. 76/2002 privind Sistemul asigurărilor pentru Șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002, beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situații:

Au devenit șomeri în urma faptului că nu au un loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

Nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ;

Ocupă un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

Au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, conform legii;

Sunt cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;

Nu au putut ocupa un loc de muncă după repatrierea sau după eliberarea din detenție;

În ceea ce privește prevederile Art. 17, alin. 1 din Legea nr. 76/2002 privind Sistemul asigurărilor pentru Șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002, dreptul la indemnizația de șomaj îl au șomerii ce se regăsesc în una din următoarele situații:

Le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;

Le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

Le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

Le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;

Au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

Au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;

Le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

Sunt asimilate șomerilor persoanele aflate în situația în care le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor, dacă îndeplinesc următoarele condiții:

Sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirilor profesionale;

Sunt absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se incadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

În plus, beneficiarul asigurării de șomaj este persoana desemnată prin lege, prin contractul de asigurare, declarație scrisă sau testament să încaseze suma asigurată în cazul în care se produce un accident, invaliditatea sau decesul persoanei asigurate, dar și să încaseze despăgubirea la asigurările de bunuri atunci când survin daune. De regulă, beneficiarul asigurării este însuși asiguratul.

Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul executării acestuia prin declarație scrisă, comunicată societății de asigurări.

CAPITOLUL II

SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ

2.1. NOȚIUNEA DE ȘOMER ȘI FORMELE POSIBILE ALE ȘOMAJULUI

Șomerul este persoana aptă de muncă, care caută și nu găsește de lucru și poate fi angajată parțial sau total numai în anumite momente ale dezvoltării economico-sociale și se află în situațiia de a primi indemnizația de șomaj.

Persoana care caută un loc de muncă este aceea care face demersuri pentru a-și găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în a carei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare acreditat.

Biroul Internațional al Muncii consideră că sunt șomeri persoanele care îndeplinesc, în același timp, următoarele condiții:

Au vârstă de 15 ani

Sunt apte de muncă

Nu muncesc

Sunt disponibile pentru muncă salarită sau nesalariată și caută un loc de muncă

Aceeași situație de șomer o au și cei care:

Le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

Au avut calitatea de militari angajați pe bază de contract și li s-a desfăcut contractul înaintea expirării duratei pentru care a fost încheiat;

Le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neinputabile lor;

Au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizeză, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât indemnizația de șomaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

Au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, în cazul recuperării capacității de muncă, nu mai pot fi reîncadrate în muncă din cauza încetării definitive a activității angajatorului sau din lipsa unui post vacant de natura celui ocupat anterior;

La încetarea concediului plătit pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în condițiile legii, nu este posibilă reluarea activității din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

Nu s-a putut reîncadra în muncă după efectuarea stagiului militar din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

Deși au fost reintegrați în muncă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă reîncadrarea lor fie la unitățile la carea au fost încadrați anterior, din cauza încetării definitive a activității, fie la unitățile care au preluat patrimoniul acestora; art.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 precizează că reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitatea care a preluat patrimoniul unității la care persoana a fost încadrată în muncă anterior, în situația în care între timp postul ocupat de aceasta a fost desființat;

Șomerii constituie suprapopulația relativă deoarece reprezintă un surplus de forță de muncă în raport cu numărul persoanelor angajate.

În ceea ce privește șomajul, acesta este un fenomen întâlnit în oricare economie de piață și care se manifestă într-o măsură mai mare sau mai mică în toate țările. Rata șomajului este de circa 12% în Belgia și Franța, 13% în Danemarca, 14% în Bulgaria, 16% în Spania, 19% în Finlanda, iar în România statistica realizată la începutul anului 2015 a aratat că rata șomajului este de 5,46%.

Șomajul este o stare negativă a economiei naționale, concretizată printr-un dezechilibru important al pieței muncii, în care oferta de muncă, respectiv cererea de locuri de muncă, este mai mare decât cererea de forță de muncă din partea agenților economici și a instituțiilor (respectiv oferta de locuri de muncă din partea acestora).

Șomajul trebuie examinat pe ramuri economice, domenii de activitate, niveluri de pregătire profesională, specialități, sex, vârste.

O atenție deosebită se acordă examinării șomajului pe sexe și categorii de vârste. Astfel, s-a descoperit că femeile sunt mai afectate de șomaj decât bărbații, precum și tinerii ce au până în 25 de ani, precum și persoanele de peste 50 de ani.

În mai multe țări se constată o tendință de creștere a șomajului.

Teoria economică relevă că șomajul este consecința mai multor cauze, care pot acționa în timp concomitent sau separat. Aceste cauze derivă din mărimea salariului (nominal sau real), cererea și oferta de bunuri, rigiditatea prețurilor și a salariului etc.

În general, șomajul se formează pe baza a două procese, și anume:

Pierderea locurilor de muncă de către o parte a populației ocupate;

Creșterea ofertei de muncă prin maturizarea noilor generații, adică prin atingerea vârstei legale pentru a se putea angaja și prin afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apre de muncă, mai vâstnice, dar inactive, în condițiile unei cereri de muncă inferioare acestei creșteri;

În practică se întâlnesc diverse forme ale șomajului, cum sunt următoarele:

Șomajul ciclic (conjunctural), care este cauzat de crizele economice, de crizele parțiale sau de alte crize specifice unei conjuncturi defavorabile, trecătoare, dar care se repetă la intervale de timp mai lungi sau mai scurte și care au ca urmare reducerea activității economico-sociale;

Practic, în timpul unor faze ale ciclului economic, nu întreaga forță de muncă găsește locuri suficiente de muncă, indiferent de nivelul său de calificare. În perioadele de avânt economic, șomajul ciclic poate fi resorbit, adică poate să dispară lent, parțial sau total.

Șomajul de așteptare (de precauție) se ivește când natura sarcinilor de serviciu prevăzute în contractul de muncă îl împiedică pe salariatul care acceptă un post să ia altul mai bine retribuit ce apare ulterior;

Ca urmare a acestei situații, șomerii pot să refuze primele posturi care le sunt oferite, așteptând alte locuri de muncă mai bine plătite.

Șomajul de căutare (fricțional sau intermitent) este acela care se formează în perioada de trecere de la o muncă la alta sau în căutarea primului loc de muncă;

Șomajul de căutare (fricțional) apare ca urmare a practicării contractelor de muncă pe o perioadă scurtă din cauza incertitudinii afacerilor unor agenți economici.

Contractele de muncă pe termen scurt sunt un mijloc de exercitare a unor presiuni asupra angajaților pentru ca aceștia să accepte anumite condiții de muncă și de salarizare, însă constituie o măsură de siguranță pentru agenții economici care nu vor să-și asume față de forța de muncă angajamente pentru care ar putea fi trași la răspundere.

În aceste cazuri, șomajul începe la expirarea angajării și se încheie la reînnoirea contractului sau în momentul angajării la un alt agent economic.

Șomajul declarat cuprinde persoane apte de muncă, fără locuri de muncă înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau la o bursă a muncii;

Șomajul declarat permite delimitarea șomajului veritabil de cel mascat sau parțial determinat de productivitatea scăzută.

Șomajul determinat de decalajul de cerere este acela provocat de deficitul de cerere atunci când creșterea în timp a capacităților de producție este insuficientă în vederea creării locurilor de muncă pentru toți cei care vor să muncească, indiferent de nivelul lor de calificare;

Șomajul involuntar cuprinde partea populației neocupate, afectată de șomaj, care nu este cuprinsă în statistica forței de muncă;

Această formă a șomajului se datorează dezechilibrelor în activitatea economico-socială.

Șomajul mascat (deghizat) este acela declarat sau înregistrat sub-evaluat față de șomajul real, prin excluderea angajaților descurajați, care în fapt reprezintă șomajul deghizat ascuns;

Aceste persoane sunt descurajate, lipsite de speranță în căutarea unui loc de muncă. Drept urmare, pentru crearea unei imagini reale, adevărate, asupra ocupării forței de muncă, este necesar ca la șomajul mascat (deghizat) să se adauge șomajul oficial declarat.

Șomajul sezonier este cel cauzat de întreruperi ale unor activități, ale unor profesiuni strict specializate, cum sunt cele de agricultură, industria conservelor, construcții, lucrări publice, turism;

Șomajul speculativ este o formă a șomajului fricțional, subocupare speculativă a forței de muncă și care poate să apară din cauza reducerii temporare a salariului real;

Acest fapt determină pe unii angajați să-și reducă oferta de muncă în prezent, astfel încât ulterior să ofere mai multe ore de muncă, bineînțeles la un salariu mai mare.

Șomajul structural este o formă a șomajului determinată de modificarea stucturii economice pe activități, ramuri și subramuri, sub incidența nevoilor, a crizei energetice, a revoluției tehnico-științifice sau a altor factori, precum și ca urmare a restructurării teritoriale și sociale a producției;

Toate aceste schimbări conduc la o lipsă de cerere de piață a forței de muncă pentru anumite profesiuni, meserii sau activități.

Șomajul tehnic este o formă a șomajului determinată de concedieri temporare; angajații își pot redobândi însă locurile de muncă în perioadele următoare;

Șomajul tehnologic este acela care apare în urma schimbărilor determinate de înlocuirea unor tehnici sau tehnologii vechi cu altele noi, a căror productivitate este superioară, ceea ce conduce la restrângerea numărului locurilor de muncă;

De asemenea, șomajul tehnologic este consecința centralizării unor capitaluri și unități economice.

Șomajul voluntar este o formă de șomaj care apare ca urmare a unor dificultăți de scurtă durată ale agenților economici;

În aceste condiții, măsurile sunt determinate de înlăturarea cauzelor generale de lichidare a unor dificultăți de scurtă durată.

Pe lângă aceste forme ale șomajului mai există și alte tipuri, cum ar fi:

Șomaj total – care presupune pierderea locului de muncă și încetarea totală a activității;

Șomaj parțial – care presupune diminuarea activității depuse cu reducerea săptămânii de lucru și scăderea corespunzătoare a salariului;

Șomaj deghizat – specific mai ales țărilor slab dezvoltate, în care unele persoane au o activitate aparentă, cu productivitate redusă;

De asemenea, atât în România, cât și pe plan internațional, șomajul se mai poate clasifica și după durata lui, astfel:

Până la 12 luni;

Între 12-24 de luni care poartă denumirea de șomaj cu durată lungă;

Peste 24 de luni care poartă denumirea de șomaj cu durată foarte lungă;

Practic, durata șomajului sau perioada de șomaj este perioada din momentul pierderii locului de muncă sau al diminuării activității depuse până la reluarea normală a muncii.

2.2. BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ

Bugetul asigurărilor pentru șomaj este planul financiar anual pe baza căruia se constituie resursele financiare necesare efectuării cheltuielilor pentru protecția șomerilor și a altor categorii de persoane asimilate acestora.

Acest buget este parte componentă a bugetului asigurărilor sociale de stat, se elaborează sub conducerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale pe baza propunerilor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, se dezbate și se adoptă de Parlamentul României.

De asemenea, bugetul asigurărilor pentru șomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale.

Bugetul asigurărilor pentru șomaj cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului asigurărilor pentru șomaj.

Bugetul asigurărilor pentru șomaj cuprinde la partea de venituri:

TOTAL VENITURI – Venituri curente în care intră:

Venituri fiscale: impozite directe, contribuțiile angajatorilor și ale altor persoane juridice care utilizează munca salarială, contribuții de la salariați și de la alte persoane fizice;

Venituri nefiscale: diverse venituri, încasări din alte surse, donații, sponsorizări, încasări din rambursarea împrumuturilor acordate, resurse pentru finanțarea plăților compensatorii și serviciilor de preconcediere colectivă, venituri din finanțare externă;

TOTAL CHELTUIELI în care intră: cheltuieli curente, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii, transferuri, cheltuieli de capital, operațiuni financiare (împrumuturi acordate, rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisoane la credite), cheltuieli social-culturale, învățământ, asistență socială, alocații, pensii, ajutoare, indemnizații de șomaj, plata contribuțiilor pentru asigurările sociale de sănătate pentru beneficiarii indemnizațiilor de șomaj, plățile compensatorii, taxe, comisioane, finanțarea măsurilor pentru stimularea forței de muncă și a măsurilor pentru prevenirea șomajului, finanțarea serviciilor de formare profesională, finanțarea studiilor, rapoartelor și analizelor privind piața muncii, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, participarea la activitatea unor organizații internaționale, inclusiv plata cotizațiilor pentru afilierea la acestea, aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor, cofinanțarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare profesională pe baza unor acorduri internaționale, cofinanțarea unor programe privind stimularea ocupării forței de muncă, rambursarea împrumuturilor contractate, plata de dobânzi, comisioane, alte cheltuieli, excedent (+), deficit (-).

Veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj se constituie din:

Contribuțiile angajatorilor și ale persoanelor juridice la care își desfășoară activitatea asigurații, în cadrul cărora intră funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire, persoanele care își desfășoara activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului sau persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator, asimilate angajatorului, potrivit prezentei legi;

Contribuțiile individuale ale persoanelor prevăzute mai sus;

Contribuțiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru șomaj;

Venituri din alte surse, inclusiv din finanțare externă;

În cazul în care aceste venituri nu acoperă finanțarea cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subvenții de la bugetul de stat.

Constituirea resurselor și efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj se realizează prin trezoreria statului.

Disponibilitățile bănești înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor pentru șomaj se raportează și se utilizează în anul următor cu aceeași destinație.

Disponibilitățile bănești ale bugetului asigurărilor pentru șomaj sunt purtătoare de dobânzi.

Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de 5%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art. 19 din cadrul Legii 76/2002 privind Sistemul asigurărilor pentru Șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002.

Angajatorii care încheie cu persoanele fizice convenții civile de prestări de servicii pentru desfășurarea unor activități nu au obligația de a contribui la bugetul asigurărilor pentru șomaj în raport cu drepturile bănești plătite acestora din fondul de salarii, dacă acestea au încheiat și un contract individual de muncă.

Angajatorii au obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de 1%, aplicată asupra salariului de bază lunar brut sau, după caz, asupra veniturilor brute lunare realizate.

Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de 6%, aplicată asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.

Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru șomaj se constituie, în principal, din dobânzi, majorări pentru neplata la termen a contribuțiilor, restituiri ale creditelor acordate în baza legii, taxe încasate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă din activitatea de formare profesională și cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare, penalități, amenzi și orice alte sume încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Taxele încasate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă din activitatea centrelor regionale de formare profesională a adulților, precum și cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare se constituie ca venituri din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru șomaj, în măsura în care, potrivit legii, nu se prevede altfel.

Termenul de plată a contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj este, după caz, de cel mult 5 zile de la:

Data stabilită pentru plata drepturilor salariale sau a drepturilor membrilor cooperatori pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata acestor drepturi o singură dată pe luna;

Data stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor chenzinal;

Stabilită prin contractul de asigurare pentru șomaj;

În cazul neachitării contribuțiilor pentru constituirea bugetului asigurărilor pentru șomaj, a majorărilor de întârziere și a penalităților, Agenția Naționlă pentru Ocuparea Forței de Muncă va proceda la aplicarea măsurilor de executare silită prevăzute de lege.

Recuperarea debitelor din contribuții și majorări se poate face și prin compensarea cu active imobile din patrimoniul debitorilor, evaluate de instituții autorizate în condițiile legii, cu condiția ca acestea să fie necesare funcționării Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și să fie prevăzute în programul de investiții.

Din sursele financiare constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru șomaj se acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind:

Plata indemnizațiilor de șomaj;

Plata contribuțiilor pentru asigurări sociale de stat și a contribuțiilor pentru asigurări sociale de sănătate pentru beneficiarii indemnizațiilor de șomaj, stabilite potrivit legii;

Plățile compensatorii acordate potrivit legii;

Finanțarea măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă și a măsurilor pentru prevenirea șomajului;

Finanțarea studiilor, rapoartelor și analizelor privind piața muncii, comandate instituțiilor de specialitate de către Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

Participarea la activitatea unor organizații internaționale, inclusiv plata cotizațiilor pentru afilierea la acestea;

Cofinanțarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare și formare profesională pe baza unor acorduri internaționale;

Cofinanțarea unor programe privind stimularea ocupării forței de muncă;

Rambursarea împrumuturilor contractate în condițiile legii, precum și plata de dobânzi și comisioane aferente acestora;

Nivelul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj se fundamentează de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, la propunerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în funcție de indicatorii sociali stabiliți pe baza analizelor, studiilor și prognozelor privind evoluțiile de pe piața muncii.

2.3. CATEGORII DE PERSOANE CUPRINSE ÎN SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ

În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt cuprinse mai multe categorii de persoane fizice care au calitatea de asigurați. Astfel, în sistemul asigurărilor pentru șomaj pot fi cuprinși:

Cetățeni români care sunt încadrați în muncă sau realizează venituri în România;

Cetățeni români care lucrează în străinătate;

Persoane cu cetățenie străină care, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în România, sunt încadrate sau realizează venituri din diferite activități;

În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, următoarele categorii de persoane:

Persoanele care desfășoară activități pe baza contractului individual de muncă și persoanele care desfășoară activități exclusiv pe baza convenției civile privind prestarea de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de bază minime brute pe țară;

Funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire;

Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;

Militarii angajați pe bază de contract;

Persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;

Alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate în alte domenii de activitate;

Angajatorii sunt obligați să depună până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale și/sau veniturile de natura acestora, la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în a cărei rază teritorială își au sediul sau domiciliul, declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Termenul de depunere a declarațiilor lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj constituie și termen de plată.

În sistemul asigurărilor pentru șomaj pot fi cuprinse și următoarele categorii de persoane:

Asociat unic, asociați;

Administratori care au încheiat contracte legale;

Persoane autorizate să desfășoare activități independente;

Membri ai asociațiilor familiale;

Cetățeni români care lucrează legal în străinătate;

Alte persoane care realizează venituri din diferite activități;

Categoriile de persoane menționate mai sus pot încheia contract de asigurare pentru șomaj cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au cel puțin vârsta de 18 ani și sunt asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Agenții economici, instituțiile sau persoanele fizice la care își desfășoară activitatea persoanele angajate au obligația să depună în termen de 20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datorează contribuțiile, la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în a cărei rază își au sediul sau domiciliul, declarația lunară privind obligațiile de plată către bugetul asigurărilor pentru șomaj și dovada efectuării acestei plăți.

Persoanele cuprinse în sistemul asigurărilor pentru șomaj au obligația să plătească contribuțiile de asigurări pentru șomaj și au dreptul să beneficieze de indemnizațiile de șomaj.

Cetățenii care nu au calitatea de salariați, dacă au împlinit vârsta de 18 ani pot încheia contract de asigurare pentru șomaj cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința.

Venitul lunar pentru care se asigură aceste persoane nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

2.4. INDEMNIZAȚIA DE ȘOMAJ

Indemnizația de șomaj constituie o formă principală de protecție socială a șomerilor și a persoanelor asimilate, ce constă într-o sumă de bani fixă, neimpozabilă care se stabilește și se acordă lunar, o anumită durată de timp, diferențiat pe categorii de persoane și vechime în muncă (stagiu de cotizare) cu luarea în considerare a salariului de bază minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acesteia.

Fondul pentru acordarea indemnizației de șomaj se constituie din următoarele surse:

Contribuțiile angajatorilor și ale persoanelor fizice la care își desfășoară activitatea asigurații;

Contribuțiile individuale ale persoanelor salariate sau asimilate acestora;

Contribuțiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru șomaj;

Venituri din alte surse, inclusiv din finanțare externă;

Șomerii beneficiază de indemnizația de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;

Nu realizează venituri sau realizează din activități autoritare venituri mai mici decât indemnizația de șomaj;

Nu îndeplinesc condițiile legale de pensionare;

Sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate;

Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj și se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operațională, dizolvare, lichidare sau nu și-a achitat contribuția datorită unor situații de forță majoră.

Pentru unele categorii de persoane menționate mai jos, stagiul de cotizare de minimum 12 luni este realizat, după caz, astfel:

Prin cumularea perioadei de asigurare premergătoare datei pensionării de invaliditate cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității, dacă perioada de invaliditate nu depășește 12 luni și dacă s-au încadrat în muncă sau au încheiat contract de asigurare pentru șomaj în termen de 60 de zile de la data încetării motivului pentru care au fost pensionate;

Prin cumularea perioadei de asigurare premergătoare datei acordării concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității, dacă s-au încadrat în muncă sau au încheiat contract de asigurare pentru șomaj în termen de 60 de zile de la data încetării contractului;

Prin cumularea perioadei de asigurare premergătoare datei încorporării cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității, dacă s-au încadrat în muncă sau au încheiat contract de asigurare pentru șomaj în termen de 60 de zile de la data încheierii stagiului militar;

Prin cumularea perioadei de asigurare premergătoare încetării activității cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității dispusă prin hotărâre judecătorească, dacă perioada de suspendare a activității nu depășește 12 luni și dacă s-au încadrat în muncă sau au încheiat contract de asigurare pentru șomaj în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de șomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională se asimilează cu stagiul de cotizare.

Dovada stagiului de cotizare se face cu contractul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege.

Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi se face de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajații sau, după caz, și angajatorii au plătit contribuții de asigurări pentru șomaj în sistemul asigurărilor pentru șomaj în România, precum și în alte țări în condițiile stabilite prin acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru șomaj în România se pot transfera în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte.

Indemnizațiile de șomaj pot fi transferate în alte țări, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte, în moneda țărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.

Indemnizațiile de șomaj cuvenite în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România pot fi menținute în plată pe perioada în care persoana se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European și pe teritoriul Elveției, pentru a căuta un loc de muncă în condițiile dispozițiilor referitoare la prestația de șomaj, prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau, după caz, de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum și ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene.

Prestațiile de șomaj aferente drepturilor stabilite de instituțiile competente în materie de șomaj din alte state membre ale Uniunii Europene pot fi menținute în plată în România, în condițiile dispozițiilor referitoare la prestația de șomaj, prevăzute de reglementările comunitare cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității Europene, precum și ale măsurilor adoptate, potrivit legii, în aplicarea acestor reglementări europene.

Indemnizația de șomaj se acordă persoanelor îndreptățite, la cerere, după caz, de la data:

Încetării contractului individual de muncă;

Încetării raportului de serviciu;

Încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;

Desfacerii contractului militarilor angajați pe bază de contract;

Încetării calității de membru cooperator

Încetării contractului de asigurare pentru șomaj;

Încetării motivului pentru care au fost pensionate;

Încetării concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani;

Încheierii efectuării stagiului militar;

Rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

Încetării activității desfășurate exclusiv pe baza convenției civile;

Expirării perioadei de 60 de zile de la absolvirea instituțiilor de învățământ;

Absolvirii pentru absolvenții școlilor speciale;

Expirării perioadei de 30 de zile pentru persoanele care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă;

Indemnizația de șomaj se acordă de la data stabilită mai sus, dacă cererea este înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în termen de 30 de zile de la această dată.

Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni, indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii. Termenul de 12 luni este termenul de decădere din drepturi.

Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor pe perioade stabilite în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, în felul următor:

6 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de cel puțin un an;

9 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;

12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani;

Cuantumul indemnizației de șomaj este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, astfel:

75% din salariul minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;

Suma de 75% din salariul minim brut pe țară garantat în plată la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare;

Cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare sunt:

3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani;

5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;

7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani;

10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani;

Pentru persoanele care sunt asigurate în baza unui contract de asigurare pentru șomaj, la determinarea sumei prin aplicarea unei cote procentuale în funcție de stagiul de cotizare se are în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.

Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizate după reluarea activității.

Pentru absolvenții instituțiilor de învățământ și pentru persoanele care înainte de efectuarea stagiului militar nu au fost încadrate în muncă, indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum repretintă 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acesteia. Indemnizația se acordă acestor persoane o singură dată, pentru fiecare formă de învățământ absolvită.

Absolvenții instituțiilor de învățământ și absolvenții școlilor speciale în vârstă de minimum 16 ani, înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, în situația în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de o primă egală cu un salariu minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data încadrării.

Absolvenții cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj și se angajează în perioada de acordare a indemnizației de șomaj, dacă se încadrează în condițiile de mai sus beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de o sumă egală cu indemnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat.

Drepturile de mai sus se acordă absolvenților care își mențin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puțin 12 luni de la data angajării.

Nu beneficiază de prevederile de mai sus:

Absovenții care la data absolvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu;

Absolvenții care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani;

Absolvenții care la data solicitării dreptului urmează o formă de învățământ;

Absolvenții instituțiilor de învățământ față de care angajatorii au obligația de a-i încadra în muncă;

Absolvenții pentru care plata indemnizației de șomaj a fost suspendată, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizației de șomaj încetează;

De asemenea, nu beneficiază de indemnizație de șomaj:

Persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă;

Absolvenții licențiati ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi, în condițiile legi;

Angajații au obligația să restituie integral sumele primite în condițiile de mai sus în cazurile în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă.

Nerespectarea acestor prevederi va determina recuperarea sumelor respective pe baza angajamentelor beneficiarilor, care constituie titluri executorii.

Persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au următoarele obligații:

Să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

Să comunice în termen de 3 zile Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor;

Să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă la care sunt înregistrate;

Să caute activ un loc de muncă;

Să înștiințeze în scris Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă la care sunt înregistrate apariția stării de incapacitate temporară de muncă și datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor și unitatea în care funcționează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical;

În situația în care apariția stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zilele declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au obligația de a înștiința Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.

Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizații de șomaj au obligația de a anunța în termen de 3 zile Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă la care aceștia au fost înregistrați.

Indemnizația de șomaj se suspendă în următoarele cazuri:

La data la care nu se îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege;

Pe perioada îndeplinirii obligațiilor militare;

La data încadrării în muncă, cu contract individual de muncă pe p perioadă determinată mai mică de 12 luni;

La data plecării din țară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;

Pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;

La data pensionării pentru invaliditate;

Pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;

Pe perioada incapacității temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecționare ori a altor forme de pregătire profesională, în timpul și din cauza practicii profesionale;

Pe perioada acordării plăților compensatorii;

Repunerea în plată după suspendare se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării.

Pentru absolvenții instituțiilor de învățământ și pentru persoanele care au efectuat stagiul militar, repunerea în plată se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situației care a condus la suspendare.

Perioada de suspendare face parte din perioada de acordare a indemnizației.

Încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc în următoarele situații:

La data încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

La 90 de zile de la data emiterii autorizației de funcționare pentru a desfășura activități independente sau a certificatului de înmatriculare, dacă realizează venituri lunare mai mari decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată;

La data refuzului nejustificat de a se încadra potrivit pregătirii sau nivelului studiilor într-un loc de muncă situat la o distanță de cel mult 50 de km de localitatea de domiciliu;

La data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;

Dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depășește 12 luni;

La data îndeplinirii condițiilor de persionare pentru limita de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau de la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;

La data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

La data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

În cazul decesului beneficiarului;

La expirarea termenelor de repunere în plată a indemnizației de șomaj;

La expirarea termenelor de plată a indemnizației de șomaj pentru absolvenții instituțiilor de învățământ și pentru tinerii care au satisfăcut serviciul militar;

La data admiterii într-o formă de învățământ;

Cu toate acestea, există situații în care se poate încălca legea atunci când se distribuie indemnizațiile de șomaj. Astfel, sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizație de șomaj, precum și debitele create în condițiile prezentei legi se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care constituie titluri executorii.

Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizație de șomaj se recuperează de beneficiari în termenul general de prescripție legal, iar sumele rămase nerecuperate de la benefiarii decedați nu se mai urmăresc.

2.5. MĂSURI PENTRU PREVENIRE ȘI DIMINUARE A ȘOMAJULUI

În cazul unor restucturări ale activității care pot conduce la modificări substanțiale ale numărului și structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligația să înștiințeze Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea șomajului și prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor restructurări.

În aceste situații angajatorii sunt obligați să acorde preaviz, conform prevederilor Codului Muncii sau ale contractului colectiv de muncă, angajaților care urmează să fie disponibilizați.

În perioada preavizului, angajații vor participa la serviciile de preconcediere realizate de Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă ori de alți furnizori de servicii de ocupare din sectorul public sau privat, acreditați, selectați de către acestea, în condițiile legii.

În vederea realizării serviciilor de preconcediere, angajatorii sunt obligați să înștiințeze Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.

Constituie servicii de preconcediere, în principal, următoarele activități:

Informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea serviciilor de ocupare și formare profesională;

Pasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local și instruirea în modalități de căutare a unui loc de muncă;

Reorientarea profesională în cadrul unității sau prin cursuri de formare de scurtă durată;

Sondarea opiniei salariaților și consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a șomajului;

Pentru acordarea serviciilor de preconcediere, Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă contactează conducerea unităților, precum și organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanții aleși ai salariaților, în vederea stabilirii unui program comun de lucru.

Prin programul comun de lucru se stabilesc:

Data și locul desfășurării serviciilor de preconcediere;

Tipul serviciilor furnizate;

Numărul participanților;

Reprezentanții angajatorilor, ai organizațiilor sindicatelor reprezentative la nivel de unitate;

Reprezentanții aleși ai salariaților, care colaborează cu Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru realizarea serviciilor de preconcediere;

În vederea acordării serviciilor de preconcediere, Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă culeg informații cu privire la datele personale, planurile de viitor, tipul seviciului solicitat, pe baza unor chestionare ce se completează de către beneficiar.

Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă pot propune angajatorilor care vor efectua restructurări ale activității, ce pot conduce la modificări substanțiale ale numărului și structurii profesionale ale personalului, următoarele măsuri:

Constituirea unui comitet de sprijin pentru salariații care vor fi disponibilizați, format din reprezentanți ai conducerii angajatorului și reprezentanți ai organizațiilor sindicale legal constituite și reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, din reprezentanți aleși ai salariaților, coordonat de un președinte neutru. Scopul comitetului de sprijin este de a ajuta angajații care urmează să fie disponibilizați în găsirea unui loc de muncă adecvat, în cel mai scurt timp posibil, de preferință înainte de încetarea activității în unitate;

Constituirea unor centre de tranziție care să ofere un cadru organizat pentru acordarea în mod rapid a serviciilor de preconcediere, ce se organizează, de regulă, în spații puse la dispoziție de către angajatorii ce urmează să își restructureze activitatea;

În scopul prevenirii șomajului și consolidării locurilor de muncă prin creșterea și diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care formează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajați, derulate de furnizorii de servicii de pregătire profesională, autorizați în condițiile legii, se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.

Angajatorii pot beneficia de suma prevăzută pentru derularea unui singur program de formare profesională în cursul unui an.

Angajatorii sunt obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională, pentru care s-a acordat suma prevăzută, cel puțin un an de la data acordării sumei.

Procedura și modul de acordare a sumei prevăzute se stabilesc prin acte normative elaborate în aplicarea prezentei legi, iar suma prevăzută se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu respectarea reglementărilor aplicabile în domeniul ajutorului de stat pentru formare.

Procedurile privind accesul la măsurile pentru prevenirea șomajului, modalitățile de finanțare și instrucțiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Pe lângă aceste masuri de prevenire a șomajului, putem lua în calcul și modalitățile prin care șomajul se poate diminua.

Diminuarea șomajului se realizează prin anumite măsuri pentru pregătirea și angajarea de lungă durată a tinerilor și șomerilor. Pentru aceste angajări salariile sunt, de regulă, mai mici. Ca urmare a reducerii costului salarial al agenților economici, ei acceptă cu ușurință aceste măsuri și chiar inițiază altele asemănătoare.

O măsură de diminuare a numărului șomerilor o constituie pensionarea acelora care până la pensionare mai au o perioadă egală cu perioada pentru care se acordă indemnizația de șomaj sau pensionarea tranzitorie a persoanelor care au vechimea integrală în muncă și mai au câțiva ani până la pensionarea normală.

O altă cale pentru diminuarea șomajului o constituie realizarea unor investiții în vederea creării de noi locuri de muncă în următoarele domenii de activitate:

Reciclarea unor materiale (sticlă, hârtie, materiale feroase);

Valorificarea deșeurilor;

Protecția resurselor naturale;

Gestionarea rațională a pădurilor;

Producerea energiei neconvenționale;

Organizarea cercetării științifice în aceste domenii;

Întreprinderea de acțiuni de depoluare a apelor uzate;

Producerea instalațiilor necesare acestor acțiuni;

Diminuarea șomajului se poate obține și prin unele măsuri pe care trebuie să le ia populația, cum ar fi:

Pregătirea și calificarea profesională;

Crearea unor posibilități suplimentare de angajare;

Reducerea timpului de muncă și a duratei vieții active;

Repatrierea emigranților;

O importantă problemă o constituie garantarea locurilor de muncă de către agenții economici. În acest scop se prevăd clauze speciale în contractele colective sau individuale de muncă. Garantarea locurilor de muncă reprezintă și unul dintre obiectivele luptei sindicatelor.

Preîntâmpinarea și contracararea șomajului se pot realiza prin încurajarea și stimularea micilor întreprinzători particulari în domeniul producției și al serviciilor, prin atragerea în diverse forme a personalului disponibilizat din industrie în activitățile agricole unde se resimte lipsa brațelor de muncă, cunoscut fiind faptul că o parte însemnată a deținătorilor de terenuri agricole sunt astăzi orășeni, mulți dintre ei chiar șomeri.

Astfel, pe piața muncii se urmărește realizarea următoarelor obiective:

Prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia;

Încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

Sprijinirea ocupării persoanelor care aparțin unor categorii defavorizate ale populației;

Asigurarea egalității șanselor pe piața muncii;

Stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în cautarea unui loc de muncă;

Îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone geografice;

Creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în economia națională;

Protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj;

Consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri;

Acordarea de credite în condiții avantajoase;

Facilități acordate angajatorilor;

CAPITOLUL III

MĂSURI PENTRU STIMULAREA OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ

3.1. SERVICII SPECIALIZATE

Măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât și angajatorilor și sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de Agențiile Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă ori de alți furnizori de servicii din sectorul public sau privat.

Măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă vizează:

Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea de noi locuri de muncă;

Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă pot să presteze, pe bază de contracte încheiate cu Agențiile Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, servicii finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, numai dacă sunt acreditați. Acreditarea furnizorilor de servicii se face de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În vederea acreditării, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă percepe o taxă al cărei cuantum este stabilit anual de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, la propunerea acesteia, pentru fiecare tip de serviciu prestat.

Sumele rezultate din încasarea taxelor de acreditare constituie venit la bugetul asigurărilor pentru șomaj. Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării, care finanțează aceste activități din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru șomaj, se acreditează de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

3.2. CREȘTEREA ȘANSELOR DE OCUPARE A PERSOANELOR ÎN CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ

Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă și prin promovarea unor programe speciale în parteneriat cu alte persoane juridice de drept public sau privat.

Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de către Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă, în principal prin:

Informare și consiliere profesională;

Medierea muncii;

Formare profesională;

Consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri;

Completarea veniturilor salariale ale angajaților;

Stimularea mobilității forței de muncă;

Măsurile care vizează creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, se pot realiza și contra cost de către furnizorii de servicii din sectorul public sau privat acreditați și/sau autorizați în condițiile legii.

3.2.1. INFORMARE ȘI CONSILIERE PROFESIONALĂ

Informarea și consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop:

Furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;

Evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;

Dezvoltatea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;

Instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă;

Informarea și consilierea profesională se realizează de către centre specializate, organizate în cadrul Agențiilor pentru Ocupare a Forței de Muncă, precum și de alte centre și furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditați, care încheie cu Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă contracte, în condițiile legii.

Informarea privind piața muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea și autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă.

Consilierea profesională și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă și de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare și consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instuire.

De asemenea, informarea și consilierea profesională se realizează de centrele de informare și consiliere privind cariera din cadrul Agențiilor pentru Ocupare a Forței de Muncă județene sau a municipiului București, denumite în continuare Agenții pentru Ocupare a Forței de Muncă.

În cazul în care Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă nu au personal suficient pentru acordarea acestor servicii, vor încheia contracte cu furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditați în condițiile legii.

Contractarea serviciilor de informare și consiliere profesională se va face în baza selecției de oferte, organizată de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă, în condițiile dispozițiilor legale privind achizițiile publice.

În vederea acordării serviciilor prevăzute în contract, Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă vor pune la dispoziție furnizorului de servicii liste cuprinzând persoanele care și-au exprimat opțiunea de a fi cuprinse în activitatea de informare și consiliere profesională.

Persoana care oferă informații și acordă consultanță persoanelor în cautarea unui loc de muncă în legătură cu alegerea carierei, posibilitățile de formare profesională și ocupare este consilierul de orientare în carieră, denumit în continuare consilier.

Serviciile de informare și consiliere profesională privind cariera pot fi acordate ori de câte ori este necesar, în mod individual sau în grup.

Serviciile de informare și consiliere profesională acordate de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă sau de furnizorii de servicii acreditați conform legii, cu care Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă au încheiat contracte, sunt finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Plata serviciilor prestate de furnizorii de servicii cu care Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă au încheiat contracte se va face lunar, în baza contractului încheiat, după prezentarea de către furnizorul de servicii a Raportului tehnic și a Raportului Financiar.

În vederea acordării serviciilor de informare și consiliere profesională persoanele vor depune o cerere la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă.

Persoanele care solicită servicii de informare și consiliere profesională privind cariera sunt luate în evidență prin înscrierea lor într-un registru special.

Serviciile de informare și consiliere profesională privind cariera se realizează de către consilier, care oferă persoanei solicitante informații privind:

Locurile de muncă vacante aflate în evidența Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă;

Locurile de muncă vacante aflate în baza de date a Sistemului Electronic de Mediere a Muncii

Ocupațiile/meseriile/profesiile cele mai solicitate pe piața forței de muncă;

Condițiile impuse de angajatori;

Gama de servicii oferite de Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă;

Serviciile de evaluare și autoevaluare a personalității au ca scop stabilirea compatibilității dintre nivelul formării profesionale, aspirațiile persoanei și posibilitățile de ocupare pe piața forței de muncă.

Consilierul, în funcție de profilul psihoprofesional al persoanei consiliate, va utiliza instrumente și tehnici de evaluare a deprinderilor, abilităților și competențelor profesionale ale persoanelor în căutarea unui loc de muncă, precum: interviul, observația, chestionarul.

Pe baza rezultatelor discuțiilor individuale și a testărilor efectuate, consilierul va stabili pașii pe care persoana consiliată trebuie să îi urmeze pentru alegerea ocupației/meseriei, cu ajutorul cursurilor de formare profesională, ca măsură activă în vederea încadrării în muncă.

Serviciile de instruire în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă constau în exerciții privind întocmirea unui curriculum vitae, a scrisorii de intenție, a scrisorii de mulțumire, simularea unui interviu.

Consilierul, la încheierea perioadei de informare și consiliere profesională, va redacta o recomandare pentru participarea persoanei consiliate la cursuri de formare profesională sau la măsura de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente ori pentru inițierea unei afaceri.

3.2.2. FORMARE PROFESIONALĂ

Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfășoară pe baza planului național de formare profesională, elaborat anual de Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă și aprobat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creșterea și diversificarea competențelor profesionale în scopul asigurării mobilității și reintegrării pe piața muncii.

Programele de formare profesională asigură, conform legii, inițierea, calificarea, recalificarea, perfecționarea și specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face tinându-se seamă de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale ale persoanelor respective.

Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică și specializare, precum și alte forme, în condițiile legii.

Pentru a putea beneficia de accesul la programele de formare profesională, persoanele în căutarea unui loc de muncă trebuie ca, mai întâi, să fi fost cuprinse în programul de informare și consiliere profesională sau de mediere și să fi fost recomandate pentru cursul pe care doresc să îl urmeze.

Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire și specializări, precum și pe categorii și grupuri de persoane.

Pot beneficia de servicii de formare profesională, persoanele în căutarea unui loc de muncă aflate în următoarele situații:

Nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

Nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ;

Au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, conform legii;

Sunt cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au dreptul de muncă pe teritoriul României, conform legii;

Nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenție;

Persoanele care desfășoară activități în mediul rural și nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare și care sunt înregistrate la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă;

Pentru aceste categorii de persoane, serviciile de formare profesională sunt gratuite, cu excepția cetățenilor străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au dreptul de muncă pe teritoriul României, dar și a celor care ocupă un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia.

Gratuitatea se acordă o singură dată pentru fiecare perioadă în care beneficiarul se află în evidență ca persoană în căutarea unui loc de muncă, iar persoanele care nu pot beneficia de această gratuitate și totuși doresc să urmeze o formă de formare profesională organizată de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă, trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea cursului.

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază în mod gratuit de servicii de formare profesională, au următoarele drepturi:

Să beneficieze de rechizite și materiale de instruire și să primească în folosință manuale;

Să beneficieze de pregătire teoretică și practică pe toată durata cursului și să susțină, gratuit, de cel mult două ori examenul de absolvire la finalizarea acestuia;

Să beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecție pe timpul instruirii practice;

Să beneficieze, pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire, de abonament gratuit pe mijloacele de trasport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de trasport pentru cel mult 4 deplasări în cursul unei luni, dacă nu se poate deplasa zilnic la unitatea de pregătire, în condițiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru salariații instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, precum și de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pe traseul de la unitatea de cazare la unitatea de pregătire;

Să beneficieze de consultații medicale, analize medicale și teste necesare frecventării cursului;

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează de către Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora, prin centrele regionale de formare profesională a adulților sau prin furnizori de servicii de formare profesională din sectorul public ori privat, autorizați în condițiile legii, denumiți în continuare furnizori, cu care încheie contracte.

Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă pot acorda, în calitate de unitate organizatoare, asistență furnizorilor care desfășoară programe proprii de formare profesională, pe bază de convenții încheiate cu aceștia.

Asistența acordată de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă furnizorilor constă în sprijin pentru pregătirea, desfășurarea și organizarea programelor de formare profesională, a examenelor de absolvire, în asigurarea formularelor tipizate, a certificatelor de calificare sau, după caz, de absolvire și a altor documente necesare desfășurării programului de formare profesională.

Serviciile de formare profesională se organizează în vederea ocupării, după absolvire, a unui număr cât mai mare din rândul persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă încheie contracte, după caz, cu angajatorii care solicită forță de muncă sau cu furnizorii care realizează cursurile și care se angajează să asigure încadrarea în muncă a absolvenților.

Elaborarea programelor de formare profesională se poate face pentru ocupații sau meserii prevăzute în Clasificarea Ocupațiilor din România, pe baza standardelor ocupaționale.

Organizarea programelor de formare profesională se poate face și pentru ocupații sau meserii neincluse încă în Clasificarea Ocupațiilor din România numai cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

Pentru programele de formare profesională într-o ocupație sau meserie este necesar să se elaboreze un curriculum al acesteia, care cuprinde planul și programa de formare profesională, iar curriculumul se elaborează de furnizori și se aprobă de către Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă, în vederea autorizării în condițiile legii.

Stabilirea duratei cursurilor de formare profesională se face în raport cu complexitatea și specificul ocupației sau meseriei prevăzute în curriculum, iar durata cursurilor pentru persoanele care beneficiază în mod gratuit de acestea este de maximum 9 luni, dar se pot organiza, în cazuri speciale, cursuri cu o durată mai mare de 9 luni, fără a depăși 24 de luni.

Pentru programele care privesc calificarea unor persoane în ocupații sau meserii pentru care posedă cunoștințe ori deprinderi practice în domeniul respectiv, durata pregătirii poate fi redusă până la jumătate din durata cursului pentru ocupația sau meseria respectivă, cu respectarea proporției de o treime din totalul orelor de pregătire pentru partea teoretică și de două treimi din totalul orelor de pregătire pentru partea practică.

Cursurile se organizează pe grupe constituite din 15-25 de cursanți, iar în cazul grupelor constituite dintr-un număr mic de cursanți disciplinele comune vor fi predate în comun, prin comasarea grupelor.

Pregătirea teoretică se realizează de către experți din cadrul centrelor de formare profesională, cadre didactide din unități de învățământ și de alți specialiști care își desfășoară activitatea în domeniul respectiv și au o bună pregătire profesională și experiență, denumiți formatori pentru instruire teoretică.

Pe de altă parte, instruirea practică se desfășoară, după caz, în secțiile de producție ale unităților în care persoanele urmează să fie angajate, în alte unități stabilite de organizatori, în centrele de formare profesională care funcționează în subordinea Agențiilor pentru Ocupare a Forței de Muncă și în centrele regionale pentru formare profesională a adulților.

Această instruire practică se efectuează de către maiștri sau de alte persoane care conduc formațiile de lucru, conform numărului de ore stabilit prin programa de instuire practică și a posibilităților agentului economic, denumiți formatori pentru instruire practică, iar în timpul instruirii practice în meserie cursanții vor lucra potrivit normelor specifice locului de muncă.

Activitatea de formare profesională se desfășoară pe baza programului și a orarului, prin care se stabilesc, pe cicluri și săptămâni, zilele și orele de pregătire teoretică pe fiecare disciplină din plan și programul de instruire practică. Astfel, numărul orelor de pregătire teoretică consecutive în cursul unei zile, pentru aceeași disciplină, poate fi de maximum 4. Numărul total al orelor de pregătire teoretică într-o zi nu poate fi mai mare de 6. Durata unei ore de pregătire teoretică este de 50 de minute, urmată de o pauză de 10 minute, iar ziua de instruire practică este de maximum 8 ore.

Prezența cursanților se urmărește de către formatori, cu ajutorul catalogului, iar la instruirea practică se vor întocmi de către maiștri sau de către șefii formațiilor de lucru în care se desfășoară practica fișe de pontaj sau un alt sistem de evidență folosit în unitate. Acestă prezență se controlează de către responsabilii de curs sau de către responsabilii cu practica din partea furnizorului de servicii de formare.

De asemenea, verificarea cunoștințelor și a deprinderilor dobândite de cursanți se face pe întregul parcurs al pregătirii teoretice și al instruirii practice și constă în examinări orale, lucrări scrise, lucrări practice, proiecte. Aprecierea cunoștințelor și a deprinderilor la cursurile de calificare, recalificare și perfecționare se face cu note de la 1 la 10, iar notele se trec în catalog imediat după examinare și se comunică cursantului.

Examenul de absolvire se susține în fața unei comisii de examinare numite prin dispoziție a directorului executiv al Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă, iar comisia de examinare este compusă din reprezentantul Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă, responsabilul cursului, 1-3 specialiști care au realizat instruirea teoretică și practică a cursanților și 1-3 specialiști din partea angajatorului.

La examenul de absolvire a cursurilor se prezintă toți cursanții care au parcurs tematica prevăzută în programul de pregătire și au promovat cu minumum 5 disciplinele din programul de pregătire, precum și stagiul de practică. Acest examen constă într-o probă teoretică și una practică, în cazul calificării și recalificării, iar în cazul cursurilor de perfecționare sau specializare, într-o probă teoretică sau una teoretică și una practică.

Media de promovare la examenul teoretic la fiecare obiect și, după caz, la proba practică este de minimum 5, iar media generală se calculează prin însumarea mediei notelor obținute la probele teoretice cu media obținută la proba practică, iar rezultatul se împarte la 2.

Cursanții declarați respinși la examenul de absolvire au dreptul la reexaminare în termen de 30 de zile de la data organizării examenului, în baza unei cereri adresate directorului executiv al Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă și aprobate de către acesta. Cursanții care nu se pot prezenta la examen din motive ce nu le pot fi imputate au dreptul la examinare în termen de 30 de zile de la încetarea motivelor neimputabile care au dus la neprezentarea la data organizării examenului tot cu aceeași condiție.

Cursanților care au promovat examenul de absolvire li se eliberează certificat de calificare sau certificat de absolvire, în condițiile legii. Aceste certificate se semnează de către directorul executiv la Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă și de către președintele comisiei de examinare.

Normele metodologice privind emiterea, gestionarea și arhivarea documentelor se aprobă prin ordin comun al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și al Ministrului Educației și Cercetării.

În cadrul programului de formare profesională pot fi cuprinși și analfabeții sau persoanele care nu au absolvit învățământul general obligatoriu. Această situație se poate soluționa cu ajutorul Ministerului Educației, Cercetării și Familiei care elaborează și aplică programe teritoriale pentru alfabetizarea adulților care pot primi burse de alfabetizare de la consiliile locale.

De asemenea, la formarea profesională pentru meserii sau activități simple, stabilite prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, pot fi admise și persoane care nu au absolvit învățământul general obligatoriu. Este impusă însă condiția de a avea aptitudinile necesare însușirii meseriilor respective. Există un număr de 160 de meserii și activități simple, aprobate prin Ordinul nr. 237/2002 al ministrului muncii și solidarității sociale.

3.2.3. CONSULTANȚĂ ȘI ASISTENȚĂ PENTRU ÎNCEPEREA UNEI ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE SAU PENTRU INIȚIEREA UNEI AFACERI

Consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici eficiente de management și alte servicii de consultanță.

Aceste servicii pot fi realizate de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă sau, după caz, de firme private, organizații profesionale, fundații și asociații specializate în aceste domenii, cu care agențiile încheie contracte în condițiile legii, denumite furnizori de servicii de consultanță.

Contractarea serviciilor de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se va face în baza selecției de oferte, organizată de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă, în condițiile legislației privind achizițiile publice.

În vederea acordării serviciilor menționate în contract, Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă vor pune la dispoziție furnizorului de servicii de consultanță liste cuprinzând persoanele care și-au exprimat opțiunea de a fi cuprinse în activități de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri.

Aceste servicii de consultanță și asistență se acordă gratuit:

Persoanelor care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor pentru șomaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de asigurat;

Studenților care solicită acordarea de credite cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru șomaj;

Categoriile de beneficiari care nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ, fie ocupă un loc de muncă și doresc schimbarea acestuia, fie au obținut statut de refugiat sau altă formă de protecție internațională, fie sunt cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, fie nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberare din detenție.

Pentru aceste categorii de beneficiari, serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, se acordă gratuit, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă.

De asemenea, șomerii pot beneficia de aceste servicii gratuit, la cerere, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care beneficiază de indemnizație de șomaj. În cazul lor, serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri sunt finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Persoanele care nu beneficiază de indemnizație de șomaj pot beneficia de aceste servicii la cerere, contra cost. Acestea vor achita contravaloarea acestor servicii, stabilită prin calculația întocmită de compartimentul de specialitate și aprobată de directorul executiv al Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă.

Sumele încasate de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă în urma prestării serviciilor de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se vor tranforma în venit la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Plata serviciilor prestate de furnizorii de servicii de consultanță se va face lunar, în baza contractului încheiat, după prezentarea de către furnizorul de servicii a Raportului tehnic și Raportului financiar.

Serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se împart în: servicii de bază și servicii specializate.

Serviciile de bază cuprind informare, consultanță și instruire.

Pe de altă parte, serviciile specializate se pot acorda individual sau în grup, în funcție de opțiunile și nevoile solicitanților, după cum urmează:

Consultanță individuală, care constă în: asistență tehnică în procesul înființării unei firme, cum ar fi: elaborarea actului constitutiv, stabilirea obiectului de activitate, înregistrarea persoanei juridice sau persoanei fizice, încheierea de contracte, legalizări de acte, elaborarea planului de afaceri;

Instruirea anteprenorială de grup care cuprinde instruiri modulare în probleme referitoare la: management, marketing și tehnici de vânzare, legislație, contabilitate și evidența primară, întocmirea planurilor de afaceri;

Metodele de lucru care vor fi utilizate, în principal, în acordarea serviciilor de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri pot fi:

Expunerea teoretică care constă în predarea noțiunilor generale de management, marketing, tehnici de vânzare, contabilitate și evidență primară, legislație și întocmirea planului de afaceri;

Discuții individuale sau de grup, în care vor fi supuse studiului teme practice la care individul sau grupul, sub îndrumarea consultantului, va căuta soluții;

Studii de caz care vor cuprinde exemple de agenți economici cu domenii diverse de activitate precum și modul în care au fost demarate și dezvoltate afacerile;

Lucrări individuale periodice care vor cuprinde teme de sinteză pentru lucrul acasă;

Întocmirea de către participantul la serviciile de consultanță a unor proiecte de plan de afaceri care îi vor servi acestuia ca instrument necesar în administrarea propriei afaceri și în relațiile cu diverși finanțatori;

Prezentarea unor proiecte de plan de afaceri, care să constituie model în realizarea propriilor planuri ale beneficiarilor;

3.3. STIMULAREA MOBILITĂȚII FORȚEI DE MUNCĂ

Beneficiarii acestei măsuri sunt numai șomerii care primesc indemnizație de șomaj. În cazul în care aceste persoane se încadrează la o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu, beneficiază de o primă de încadrare neimpozabilă, egală cu două salarii de bază minime brute pe țară în vigoare la data acordării.

În cazul în care beneficiarii măsurii de stimulare a mobilității forței de muncă se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate și ca urmare a acestui fapt își schimbă domiciliul, beneficiază de o primă de instalare egală cu 7 salarii de bază minime brute pe țară în vigoare la data instalării.

Beneficiază de aceste drepturi persoanele care se încadrează în muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni. Plata drepturilor se asigură din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Persoanele îndreptățite să primească aceste drepturi vor prezenta la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă următoarele documente:

Actul de identitate, în original și în copie, care să ateste domiciliul stabil;

Dovada încadrării în muncă printr-un act eliberat de angajator, cu precizarea locului de muncă unde persoana urmează să își desfășoare activitatea;

Copia de pe actul de indentitate se certifică de către funcționarul Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă pentru conformitate cu originalul, prin înscrierea pe copie a mențiunii ”conform cu originalul”, urmată de numele, prenumele și semnătura funționarului și de data la care s-a făcut mențiunea, și se păstrează la dosar.

Drepturile prevăzute se acordă la cerere, iar stabilirea și încetarea drepturilor se fac în baza dispozițiilor emise de directorul executiv al Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă.

Pentru stabilirea distanței dintre localitatea de domiciliu și localitatea în care beneficiarul urmează să își desfășoare activitatea, în vederea acordării drepturilor cuvenite, se va utiliza distanța pe ruta cea mai scurtă.

Plata primei de încadrare sau de instalare se face prin sistemul de plată general utilizat pentru plata drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj.

Pentru persoanele care își schimbă domiciliul în alt județ, dosarul care a stat la baza stabilirii și plății drepturilor se va transfera, în original, la Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă în a cărei rază își stabilește noul domiciliu, iar la Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă care a stabilit și a acordat dreptul rămâne dosarul cu copiile de pe acte.

Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă care preiau dosarele acestor persoane achită în continuare drepturile prevăzute de lege și urmăresc îndeplinirea de către acestea a obligației ce le revine, potrivit legii, de a păstra raporturile de muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

Lunar, până la data de 15 a lunii pentru luna expirată, beneficiarii drepturilor sunt obligați să prezinte la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă la care sunt înregistrați dovezile emise de angajator că sunt încadrați. Dovezile se vor prezenta fie personal, fie prin scrisori recomandate cu confirmare de primire. Beneficiarilor care nu prezintă sau nu transmit dovada li se va cere, în scris, de către Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă să prezinte această dovadă în termen de 15 zile de la data primirii comunicării.

Dacă după două astfel de comunicări persoana nu prezintă actul doveditor, Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă va contacta agentul economic cu care s-a încheiat raportul de muncă sau de serviciu, pentru clarificarea statutului acesteia, și, în funcție de constatările făcute, se vor adopta măsuri în conformitate cu prevederile legale.

Dacă raporturile de muncă sau de serviciu încetează din inițiativa sau din motive neimputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, sumele acordate pentru plata drepturilor vor fi recuperate prin decizii de imputare.

CAPITOLUL IV

STIMULAREA ANGAJATORILOR PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A ȘOMERILOR

4.1. SUBVENȚIONAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

De regulă, persoana lipsită de venituri nu rămâne indiferentă, ci își caută un loc de muncă. De aceea, dintre măsurile stimulatorii pe de o parte pentru persoana în cauză și, pe de altă parte, pentru angajator, cele mai esențiale sunt cele destinate celor care se încadrează în muncă.

Subvenționarea locurilor de muncă este forma de stimulare adresată angajatorilor, prin care se realizează finanțarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj și din alte surse, alocate conform prevederilor legale, a cheltuielilor cu forța de muncă efectuate în cadrul unor programe care au ca scop recuperarea temporară a forței de muncă din rândul șomerilor, pentru executarea de activități de interes pentru comunitățile locale.

În funcție de situația reală existentă pe piața muncii, o însemnătate majoră o au măsurile din această categorie care vizează absolvenții instituțiilor de învățământ și șomerii de peste 45 de ani. Sunt categoriile de vârstă care întâmpină cele mai mari dificultăți la încadrarea în muncă.

Beneficiarii subvențiilor sunt angajatorii cărora, la solicitarea autorităților publice locale, li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare privind achizițiile publice, pe o durată de cel mult 12 luni pentru fiecare persoană încadrată, din rândul șomerilor, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată de cel mult 12 luni. Altfel spus, beneficiarii subvențiilor sunt angajatorii care încadrează persoane neocupate, înregistrate la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă, indiferent dacă beneficiază sau nu de indemnizație de șomaj.

Cuantumul lunar al subvenției acordate pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă din rândul șomerilor este:

În perioada 1 aprilie – 31 octombrie, 70% din valoarea indicatorului social de referință;

În perioada 1 noiembrie – 31 martie valoarea indicatorului social de referință, la care se adaugă contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia;

Categoriile de servicii care pot fi subvenționate sunt:

Servicii publice de refacere și întreținere a infrastructurii, de ecologizare și de realizare a unor lucrări edilitare, organizate de autoritățile publice locale, de firme sau organizații neguvernamentale, cu avizul administrației publice locale;

Serviciile sociale cuprind activități de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor vârstice, persoanelor cu handicap, organizate de autoritățile publice locale, organizații nonguvernamentale sau alte organisme;

Pentru a putea beneficia de subvenționarea locurilor de muncă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, angajatorii care prestează servicii publice și servicii sociale trebuie să facă dovada că au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, serviciile respective.

Programele de ocupare temporară a forței de muncă din rândul șomerilor se întocmesc anual de Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă și se prezintă, spre aprobare, la consiliile locale comunale, orășenești și ale sectoarelor municipiului București, precum și la consiliile județene, respectiv la Consiliul General al Municipiului București, ca autorități publice deliberative din localitățile și județele pentru care acestea au fost elaborate.

Aceste programe de ocupare a forței de muncă cuprind numărul minim de locuri de muncă ce pot fi subvenționate pe o perioadă de maximum 12 luni.

Odată cu aprobarea acestor programe de către autoritățile publice, primarul sau președintele consiliului județean va repartiza locurile de muncă subvenționate, în limita numărului de persoane prevăzute în programul de ocupare, pe lucrări și activități de interes pentru comunitatea respectivă și le va atribui celor care organizează aceste servicii.

În ceea ce privește încadrarea în muncă a absolvenților instituțiilor de învățământ, Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă vor prezenta, la solicitarea angajatorilor, liste cu absolvenți ai ultimei promoții, înregistrați în evidențele acestora.

Prin absolvent al unei instituții de învățământ se înțelege persoana care a obținut o diplomă sau un certificat de studii, în una dintre instituțiile de învățământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condițiile legii.

Angajatorii care încadrează în muncă absolvenți instituțiilor de învățământ vor încheia cu Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă o convenție anuală pentru fiecare promoție de absolvenți ai instituțiilor de învățământ.

Acești angajatori sunt obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților cel puțin 3 ani de la data încadrării. În această perioadă de 3 ani, în care angajatorul beneficiază de subvenție, se pot organiza pentru absolvenții încadrați, forme de pregătire profesională. Aceste forme de pregătire profesională se pot organiza de către angajator sau de către furnizorii de servicii de pregătire profesională, autorizați în condițiile legii.

Decontarea cheltuielilor aferente pregătirii profesionale a absolvenților se face la finalizarea cursurilor.

Măsurile de stimulare a angajatorilor se acordă pe o perioadă de 12 luni și, respectiv, 18 luni de la data încheierii convenției și constă în acordarea unei sume lunare reprezentând un salariu de bază minim brut pe țară și 1,5 salarii de bază minime brute pe țară în vigoare în luna pentru care se face plata. Suma lunară se acordă angajatorilor proporțional cu timpul efectiv lucrat de absolvenți în luna respectivă, dar se acordă și pentru perioada concediului de odihnă.

Finanțarea subvențiilor acordate angajatorilor care încadrează absolvenți ai instituțiilor de învățământ poate fi furnizată de către specialiști din cadrul Agențiilor pentru Ocupare a Forței de Muncă, iar în cazul în care aceste agenții nu au personal suficient și specializat, se vor încheia contracte cu firmele private, organizații profesionale, fundații sau asociații specializate.

Stabilirea și încetarea drepturilor se fac în baza dispozițiilor emise de directorul executiv al Agenției pentru Ocupare a Forței de Muncă.

De asemenea, beneficiază de subvenții și angajatorii care încadrează pe durată nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri întreținători unici de familie sau angajatorii care au sub 100 de angajați și încadrează pe durată nedeterminată persoane cu handicap.

Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri (indiferent de vârstă) întreținători unici de familii primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, primesc pentru fiecare persoană în cauză, o sumă egală cu un salariu minim brut pe țară. În acest caz, angajatorii sunt obligați să mențină raportul de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.

Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor cu handicap sau ale șomerilor în vârstă de peste 45 de ani anterior celor 2 ani sunt obligați să restituie, în totalitate, Agențiilor pentru Ocupare a Forței de Muncă sumele încasate pentru fiecare persoană pentru care a încetat raportul de muncă sau de serviciu anterior termenului menționat, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.

4.2. ACORDAREA DE CREDITE ÎN CONDIȚII AVANTAJOASE ÎN VEDEREA CREĂRII DE NOI LOCURI DE MUNCĂ

Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, precum și activități independente desfășurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, credite în condiții avantajoase.

Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporțional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiții, inclusiv perioada de grație de maximum 6 luni și, respectiv, un an pentru asigurarea producției, cu o dobândă de 50% din dobânda de referință a Băncii Naționale a României.

Pentru județele în care, în anul anterior acordării, rata medie anuală a șomajului s-a situat peste rata medie anuală a șomajului pe țară, comunicată de Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă, dobânda are valoarea de 25% din valoarea de referință a Băncii Naționale a României.

Beneficiari ai creditelor acordate în condiții avantajoase sunt:

Societățile comerciale care îndeplinesc următoarele criterii în ceea ce privește numărul de persoane angajate și cifra de afaceri, pentru a fi considerate întreprinderi mici sau mijlocii, și anume: între 10 și 40 de salariați – întreprinderi mici și între 50 și 249 de salariați – întreprinderi mijlocii, precum și cifra de afaceri anuală netă de cel mult 50 de milioane de Euro sau active de cel mult 43 de milioane de Euro;

Unitățile cooperatiste reprezentând cooperativele meșteșugărești și cooperativele de consum; prin cooperative meșteșugărești se înțeleg asociații de persoane fizice care desfășoară în comun activități de producție, de comercializare a mărfurilor, de executare de lucrări și de prestări de servicii, care contribuie direct sau indirect, la dezvoltarea activităților meșteșugărești ale membrilor lor cooperatori; prin societăți cooperative de consum se înțeleg asociații de persoane fizice care desfășoară în comun activități de aprovizionare a membrilor cooperatori și a terților cu produse pe care le cumpără sau le produc și activități de prestări de servicii către membrii lor cooperatori și către terți;

Asociațiile familiale apărute la inițiativa unei persoane fizice și care se constituie din membrii familiei din care fac parte soțul, soția și copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani, precum și de rudele acestora până la gradul patru inclusiv și care desfășoară activități economice în mod independent;

Șomerii care înființează întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale sau cei care devin persoane fizice care desfășoară în mod independent activități economice și care au prioritate la obținerea creditului;

Persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată și urmează studiile la cursuri de zi la o instituție de învățământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată; aceste persoane beneficiază de credite dacă înființează sau dezvoltă individual sau împreună cu alți studenți care îndeplinesc aceleași condiții, întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale sau care desfășoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoană fizică autorizată;

În ceea ce privește creditele acordate în baza unor proiecte de fezabilitate sau a celor acordate persoanelor în vârstă de până la 30 de ani care au statut de student pentru prima dată și urmează studiile la cursuri de zi la o instituție de învățământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, beneficiarii acestora trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Să aibă cel mult 249 de angajați și/sau membrii cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu;

Activitatea de bază să se realizeze în producție, servicii sau în turism;

Pe cel puțin 60% din numărul locurilor de muncă nou-create prin înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii ori de unități cooperatiste să fie încadrat personal provenind din rândul șomerilor înregistrați la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă;

Personalul încadrat în condițiile de mai sus să fie menținut în activitate cel puțin 3 ani;

Locurile de muncă avute în vedere la acordarea de credite să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma încetării raporturilor de muncă a unor angajați în ultimele 12 luni premergătoare încheierii contractului de creditare;

În cazul în care locurile de muncă nou-create se află într-o zonă de sărăcie accentuată datorită fenomenului de șomaj, în loc de credite se pot acorda fonduri nerambursabile cu condiția ca toate condițiile de mai sus să fie respectate. Deosebirea este că personalul nou-angajat trebuie menținut în activitate minim 4 ani.

Nerespectarea condiției de menținere a personalului angajat pentru perioada minimă de 3 sau 4 ani va atrage o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, dacă în termen de 30 de zile de la eliberarea locului de muncă acesta nu a fost ocupat de o altă persoană, tot din rândul șomerilor.

De asemenea, în cazul nerespectării acestei obligații, contractul de creditare se reziliază, iar agentul economic va suporta o penalitate egală cu creditul acordat plus dobânda aferentă, fără a mai avea posibilitatea să beneficieze de credite în condițiile prezentei legi timp de 3 ani.

Pe perioada derulării contractului de creditare angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului.

Beneficiarii de credite în condiții avantajoase pot solicita din nou credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj dacă au achitat integral creditele în condiții avantajoase obținute anterior, inclusiv dobânzile aferente.

Beneficiarii unui fond nerambursabil nu mai au dreptul să primească un nou fond nerambursabil.

Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru acordarea de credite în condiții avantajoase sau fonduri nerambursabile se face de bănci sau de agenții autorizate potrivit legii, cu care Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă încheie contracte în condițiile prevăzute de lege.

Banca sau agenția de credite care administrează fonduri pentru acordarea de credite în condiții avantajoase poartă răspunderea pentru rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Taxele și comisioanele, pe care Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă le datorează băncii sau agenției de credit pentru administrarea fondurilor pentru acordarea de credite în condiții avantajoase, se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Condițiile de acordare și rambursare a creditelor, de acordare a fondurilor nerambursabile, modul de stabilire a garanțiilor, organizarea și desfășurarea licitațiilor pentru desemnarea băncilor și agențiilor autorizate să acorde credite, respectiv fonduri nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru șomaj se vor stabili prin norme metodologice comune ale Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Băncii Naționale a României.

Procedura și criteriile de acordare a fondurilor nerambursabile se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Principiile fundamentale de acordare a creditelor în condiții avantajoase, conform normelor metodologice, sunt:

Fondurile de creditare au ca sursă bugetul asigurărilor pentru șomaj și se acordă în lei;

Creditele se acordă pe principiul tratamentului egal și nediscriminatoriu, tuturor beneficiarilor de drept;

Creditele sunt destinate să creeze locuri de muncă, în special pentru șomeri, și să favorizeze inițierea unor activități independente, înființarea și dezvoltarea activităților asociațiilor familiale, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și unităților cooperatiste;

Fondurile de creditare sunt destinate să inițieze și să promoveze activități economice rentabile, menite să dezvolte și să îmbunătățească statutul beneficiarilor de drept;

Acordarea creditelor se realizează pe principiul transparenței operațiilor de creditare, prin punerea la dispoziția instituțiilor implicate și celor interesați a tuturor informațiilor referitoare la acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj;

Sumele totale care pot fi utilizate pentru acordarea de credite în condiții avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, precum și cuantumul maxim al acestora, ce pot fi acordate unui beneficiar, se vor stabili prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Suma totală care poate fi utilizată pentru acordarea de credite este de 20,6 milioane lei, iar cuantumul maxim al creditelor ce poate fi acordat unui beneficiar de credite din această sumă este de 1,5 milioane lei.

Acest fond pentru acordare de credite în condiții avantajoase, denumit în continuare fond de creditare, se constituie anual în cadrul bugetului asigurărilor pentru șomaj, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă va efectua repartizarea pe județe a fondului de creditare în baza Programului anual de ocupare, luând în considerare indicatorii pieței muncii din fiecare județ.

Băncile și agențiile de credit autorizate sunt cele care vor administra anual fondurile, proces stabilit de către Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă.

De asemenea, Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă trebuie să asigure:

Administrarea eficientă a sumelor alocate pentru acordarea de credite;

Monitorizarea întregii activități depuse de către instituțiile implicate, bancă, agențiile de credit și Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă județene și a municipiului București, pentru îndeplinirea cerințelor legii și asigurarea realizării în bune condiții a programului de ocupare a forței de muncă, în special a șomerilor;

În vederea acordării creditelor, Agenția Națională pentru Ocupare a Forței de Muncă poate transfera, după semnarea contractelor cu banca sau cu agențiile autorizate care au fost desemnate să administreze fondul de creditare, o sumă reprezentând cel mult 20% din fondul de creditare anual.

Pe măsura acordării creditelor, sumele vor fi reîntregite până la cheltuirea integrală a sumelor prevăzute în buget. Fondul de creditare va fi pus la dispoziție băncii sau agențiilor autorizate, până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Întreprinderile mici și mijlocii, unitățile cooperatiste, asociațiile familiale, persoanele fizice autorizate și șomerii pot beneficia de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru:

Finanțarea stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar sau a altor nevoi privind activitatea curentă, conform specialiștilor din studiul de fezabilitate;

Cheltuieli de capital, respectiv: utilaje și echipamente, instalații de lucru, construcții speciale, construcții, amenajări și dotări, mijloace de trasport, calculatoare;

Finanțarea concomitentă a stocurilor de materii prime și a cheltuielilor de capital, potrivit prevederilor din studiul de fezabilitate;

4.3. ACORDAREA UNOR FACILITĂȚI

Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul șomerilor, pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuția de 5% datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

De aceeși facilitate beneficiază și angajatorii care primesc credite pentru crearea de noi locuri de muncă, numai pentru șomerii încadrați peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou-create.

Reducerea contribuției contră în diminuarea sumei datorate lunar de către angajator cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat, din mediul scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.

Reducerea se acordă începând din anul fiscal următor pentru o perioadă de 6 luni.

Calculul reducerii contribuției se face de angajator, care își asumă răspunderea pentru datele comunicate. Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă verifică, pe baza documentelor prezentate de angajatori, corectitudinea calculelor privind reducerea contribuției datorate.

Pașii ce trebuie parcurși pentru a beneficia de această facilitate fiscală sunt:

Angajarea de personal din rândul șomerilor; șomerul este o persoană neocupată, aflată în evidența Agenției teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, indiferent dacă beneficiază sau nu de indemnizație de șomaj. Angajarea trebuie făcută pe bază de contract individual de muncă, fie cu timp normal, fie cu timp parțial;

Menținerea contractelor de muncă ale persoanelor angajate din rândul șomerilor pentru o perioadă de cel puțin 6 luni;

După încheierea celor 6 luni, angajatorul trebuie să depună la Agenția pentru Ocupare a Forței de Muncă județeană, respectiv a municipiului București, o cerere care să cuprindă tabelul nominal cu persoanele încadrate în muncă din rândul șomerilor înregistrați la Agențiile pentru Ocupare a Forței de Muncă județene, respectiv a municipiului București, pe care le-a menținut în activitate o perioadă de cel puțin 6 luni și contractele individuale de muncă, în copie, ale persoanelor cuprinse în acest tabel;

Depunerea cererii însoțite de documentele necesare trebuie făcută până cel târziu la data de 30 iunie a anului fiscal următor celui în care s-a încheiat perioada de 30 de zile în care angajatorul era obligat să mențină încadrate în muncă persoane din rândul șomerilor.

În cazul în care angajatorul nu depune această cerere în termenul legal, el își pierde dreptul de a solicita facilitarea fiscală oferită de lege.

Pe cererea depusă, angajatorul trebuie să completeze și procentul în care solicită reducerea contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj.