Consideratii Generale Asupra Comertului Exterior

1. Considerații generale asupra comerțului exterior

1.1 Conceptul de comerț exterior și rolul acestuia

Comerțul exterior este reprezentat de schimbul de bunuri sau servicii de-a lungul frontierelor internaționale. Acest tip de comerț permite o concurentă mai mare și prețuri mai competitive pe piață. Comerțul exterior este un factor determinant care ajută la îmbunătățirea eficienței economice, mărirea venitului național și creșterea bunăstării.

Rolul Comerțului exterior în economie

Comerțul exterior este coloană vertebrală a lumii comerciale moderne, deoarece producători din diferite națiuni încearcă să profite de o piață extinsă decât să se limiteze la o vânzare în cadrul propriilor frontiere. Există mai multe motive pentru care comerțul în afară granițelor naționale are loc, incluzând, costuri mai mici într-o anumită regiune față de altă, industrii de specialitate, lipsă sau surplusul de resurse naturale, gusturile consumatorilor. Comerțul exterior oferă o posibilitate deosebită de câștig, profitul ajungând, din lipsă de transparentă a relației costuri-prețuri, uneori, la 300-500% sau chiar la 1100%. Prin creșterea sa rapidă, comerțul internațional a reprezentat un factor important care a impulsionat dezvoltarea producției de mărfuri și a transportului pe mare și pe căi ferate, precum și a băncilor și comunicațiilor.

1.2 Scurt istoric

Premiza înființării Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) a apărut după terminarea celui de-al doilea Război Mondial la inițiativa ONU cu scopul de a se stabilii reguli și principii privind relațiile economice internațional pentru o mai bună colaborare exterioară între țări prin eșalonarea treptată a barierelor tarifare și netarifare precum și eliminarea barierelor disciminatorii. Inițiativele de negociere au fost concretizate prin semnarea Acordului General pentru tarife și comerț (GATT) la data de 30 octombrie 1947 intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948.

GATT reprezintă un accord multilateral de reglementare a comerțului internațional care are ca scop reducerea sau eliminarea taxelor vamale și eliminarea restricțiilor care împiedică schimburile comerciale reciproce.

Înființarea propriu-zisă a OMC are loc în 15 aprilie 1994 datorită acordului de la Marrakech și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995. OMC înglobează un cadru mult mai larg de cuprindere decât GATT, conținând pe lângă reglementarea comerțului cu mărfuri și reglementarea comerțului cu servicii precum și aspect ale drepturilor de proprietate. Având o însurire continuă, acesta substituie structura juridică și instituționala a GATT.

1.2 Teorii de baza ale comertului international

Teoria clasică a comerțului internațional

Bazele evoluției comerțului internațional își au rădăcinile în lucrările economiștilor clasici englezi.În ‘’Avutia națiunilor elaborată de Adam Smith și în ‘’Principiile economiei politice și impunerii fiscale’’, scrisă de D.Ricardo sunt concretizate primele aspect teoretice ale fundamentelor specificității activității de comerț internațional.

Preluarea și dezvoltarea acestor lucrări de către numeroși continuatori a dus la conturarea teoriei comerțului internațional. Alături de Finanțele internaționale, Teoria comerțului internațional constituie corpul teoretic al Economiei internaționale, fiind recunoscută ca o secvență aparte a Teoriei economice generale.

Teoria avantajelor absolute – Adam Smith

În lucrarea sa ‘’Avutia națiunilor Adam Smith constituie teza care mai apoi rămâne cunoscută în literatura economică drept ‘’teoria avantajelor absolute’’. Conform acestei teorii, avantajele care sunt obținute prin schimburile comerciale externe decurg din diferențele dintre costurile absolute înregistrate în producția aceluiași tip de marfă în țări diferite. Aceste diferențe se materializează în avantaje absolute și sunt considerate singura cauză a comerțului dintre țări.

În calitate de economist al perioadei manufacturiere, în care Anglia a avut de a face cu problema cucerii piețelor, Smith simte nevoia să confere un criteriu de orientare pentru structura exporturilor britanice.

Pe lângă valoarea explicativă, Smith acordă importanță și criteriului avantajelor absolute și cu valoare normativă Astfel că, pentru o țară, este recomandabilă specializarea internațională în producția acelor bunuri pentru care deține avantaje absolute față de străinătate, respectiv de costuri absolute mai mici. Ele vor fi exportate în schimbul importurilor care nu ar putea fi produse în interior decât cu costuri absolute mai mari decât în străinătate.

Teoria costurilor comparative

Odată cu sesizarea insuficienței concepției lui Smith și preluării unei serii de teze formulate de Robert Torrens, D Ricardo, în lucrarea sa ‘’Despre principiile economiei politice și impuneri fiscale’’ concretizează teoria costurilor comparative. În accepțiunea ricardiană, cauza schimburilor comerciale internaționale nu se datorează diferențelor de cost absolut, ci în diferențele dintre costurile comparative pentru același produs, dar în țări diferite.

Teoria valorilor internaționale – J. St. Mill

La fel și Ricardo, Mill este de părere că în condiții de autarhie, pe plan intern, raportul de schimb între bunuri, se stabilește după regula: “muncă egală contra muncă egală’’. Astfel că o marfă produsă într-un anume număr de ore sau de un anumit număr de lucrători se modifică pe o cantitate din altă marfă, obținută cu același număr de ore de muncă sau de același număr de lucrători.

Ricardo constată că “aceeași regulă care reglementează valoarea relativă a mărfurilor într-o țară nu reglementează și valoarea relativă a mărfurilor schimbate între două sau mai multe țări”

Concluzii:

Deși compusă din trei secvențe diferite, dezvoltate de autori diferiți, teoria clasică a comerțului internațional are un caracter relativ unitar. Alături de problematica comună abordată, acest caracter este conferit de ipotezele și principiile metodologice adoptate de toți teoreticienii clasici.

Componentele comerțului exterior

Exportul și importul constituie în unitatea lor comerțul exterior al unei țări. Exportul reprezintă o operație cu caracter comercial prin care o parte din mărfuri și servicii ies de pe teritoriul vamal al unei țări. Importul reprezintă intrarea pe teritoriul vamal al unei țări a mărfurilor și serviciilor din alte țări.

Importul cuprinde totalitatea operatinilor comerciale prin care se introduce într-o țară mărfuri, produse, servicii din afara frontierelor naționale.

Importul are următoarea componență:

– Importul direct de mărfuri pentru consum;

– Mărfurile importate și depozitate în zone libere care sunt scoase din acestea și dirijate către consumul intern;

– Importul de produse finite rezultate din prelucrarea în alte țări a bunurilor exportate temporar (prelucrare pasivă, lohn pasiv);

– Bunurile importate în sistemul de leasing financiar (plata în rate).

Exportul este o operație comercială de vânzare a unor bunuri materiale și/sau servicii către persoane fizice sau juridice în schimbul unor sume dintr-o valută convenită.

Componentele exportului:

– Exportul de mărfuri de origine națională;

– Exportul de mărfuri importate temporar pentru a fi prelucrate și reexportate sub formă de produse finite (prelucrare activă sau lohn activ)

– Exporturile temporare de bunuri livrate în alte țări pentru prelucrare pasivă

– Exporturile de mărfuri din zonele libere sau antrepozitele vamale, care au fost importate anterior; – bunurile exportate în sistemul leasing financiar (plata în rate).

Balanța comercială

Reprezintă un tablou statistic în care sunt înscrise și comparate importul și exportul unei țări pe o perioadă determinate de timp. Balanța comercială este o component a balanței de plăți, aceasta este favorabilă atunci când exporturile sunt mai mari decât importurile.

Balanța comercială a bunurilor

Soldul balanței comerciale

Balanța comercială a serviciilor

Balanța de plăți externe

Evoluția Balanței Comerciale este importantă pentru Bursă pentru că persistența unui deficit comercial implică presiuni de depreciere asupra monedei naționale ce poate avea implicații inflaționiste. Totodată balanța comercială adaugă sau scade din valoarea finală a Produsului Intern Brut.

Comerțul exterior și creșterea economică

Odata cu deschiderea economiei nationala catre economia international, incasarile si platile dintre rezidenti si nerezidenti vor inregistra un volum mai ridicat de schimburi atat comerciale cat si financiare in raportul dintre tara si restul lumii. Aceste schimburi influenteaza puternic procesele economice si financiare interne ale tarii iar odata cu aceasta vor genera un process de angajare cat si de acordare de imprumuturi externe.

Comerțul exterior este una dintre cele mai bune căi de specializare prin care economiile naționale pot atinge un grad mai ridicat de specializare și pot realiza creșterea productivității factorilor economici pe care îi dispun. Prin comerțul exterior economiile naționale pot realiza producții mai mari față de situația în care nu ar participa la schimburile economice internațional.

Aportul fiecărei economii naționale la comerțul internațional este redat prin balanța comercială și balanța de plăți.

Participarea economiilor naționale la schimbul internațional de valori și la operațiunile de comerț internațional conferă o serie de beneficii. Principalul beneficiu care îl aduce schimbul internațional este asigurarea factorilor de producție și a bunurilor de consum de care economiile naționale nu dispun sau cantitățile disponibile sunt insuficiente. Un alt beneficiu pe care comerțul internațional îl aduce economiilor naționale este asigurarea realizării, modernizării, retehnologizării și dezvoltării producției. Asigurarea de bunuri care nu pot fi produse în țară și amplificarea concurenței la nivelul piețelor interne sunt alți factori important care aduc beneficii schimbului economic internațional.

Eficiența comerțului exterior este o latură a eficienței economice naționale. Eficiența comerțului influențează creșterea economică, modifică structura materială a produsului național brut, ritmul de creștere a produsului național net. Efectele comerțului exterior sunt reflectate, pe de o parte, de veniturile obținute din export, iar pe de altă parte, de bunurile și serviciile obținute din import.

Concluzii:

Participarea economiilor naționale la schimbul internațional este una benefică deoarece cooperarea economică internațională constituie un element foarte important în dezvoltarea economică iar în majoritatea țărilor schimbul internațional de valori reprezintă o parte semnificativă a produsului intern brut.

1.5 Factori de influența ai evoluției comerțului exterior

Comerțul exterior este într-o continuă creștere iar ideile economice ajunse la maturitate în țările dezvoltate sunt tot mai mult asumate de țările în curs de dezvoltare și de cele în tranziție.

Principalii factori de influența ai evoluției comerțului exterior sunt:

– Redefinirea constantă a raportului de forțe în plan economic și comercial.

– Apariția și maturizarea fenomenelor de integrare economică regională

– Diversificarea și sporirea eficacității măsurilor de politică comercială

– Fenomenele cu evoluție complexă asupra economiei internaționale

– Progresul technico-stiintific

– Instituționalizarea comerțului internațional

– Globalizarea sistemelor de producție

– Redefinirea rolului companiilor transnațional

Concluzii:

Unul dintre cei mai important factori de influență ai evoluției comerțului exterior este progresul technico-stiintific. Este evident că în ultimele decenii tehnologia este într-o continuă evoluție. Progresul tehnic poate fi luat în calcul că formă a unei creșteri eficiente a producerii unui bun dat. Diferențele dintre țări cu privire la ritmul progresului tehinc conduc la intensificarea schimburilor comerciale internaționale.