Considerații generale asupra acțiunii civile 8 1.1. Conceptul de acțiune civilă 8 1.2. Condițiile de exercitare și structura acțiunii civile 14 1.3…. [614980]

1

CUPRINS

Prefață 3
Introducere 5
Capitolul I
Considerații generale asupra acțiunii civile 8
1.1. Conceptul de acțiune civilă 8
1.2. Condițiile de exercitare și structura acțiunii civile 14
1.3. Clasificarea acțiuni i civile 24
Capitolul II
Capacitatea procesuală a persoanelor fizice și juridice în procesul civil 29
2.1. Considerații introductive 29
2.2. Capacitatea procesuală de folosință.Noțiune. 30
2.2.1. Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor fizice 31
2.2.2. Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor juridice 32
2.2.3 . Sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință 34
2.3.Capacitatea procesuală de exercițiu.Noțiune.Particularități 35
2.3.1 . Capacitatea procesuală de exercițiu a persoanelor fizice 36
2.3.2. Instituția reprezentării procesual -civile 37
2.3.3. Capacitatea procesuală de exercițiu a persoanelor juridice 43
2.3.4. Sanc țiunea lipsei capacității procesuale de exercițiu 47
Capitolul III
Calitatea procesuală a părților în procesul civil 49
3.1. Definirea calității procesuale și legitimitatea ei 49
3.2. Justificar ea calității procesuale 53
3.3. Transmite rea calității proce suale 53
3.4. Sancțiunea lipsei calității procesuale 58
Capitolul IV
Afirmarea unei pretenții (drept) 60
4.1. Condiți i de exercitare a dreptului 60
4.2. Abuzul de drept în exercitarea acțiun ii 65
4.3. Sancțiunea pentru lipsa dreptului 68

2
Capitolul V
Interesul – condiție pentru exercitarea acțiunii civile 69
5.1. Noțiune. Particularități. 69
5.2. Condițiile interesului pentru a exercita acțiunea civilă 70
5.3. Sancțiunea pentru lipsa interesului 73
Concluzii și propuneri de lege ferenda 75
Practică judiciară 79
Actiuni in reali zarea dreptului – ANEXA 1 79
Acțiuni în constatare, în confirmare sau în recunoașterea dreptului
(Hotărârile pronunțate în cazul acțiunilor în constatare nu sunt susceptibile de executare
silită și nu pot constitui titluri executorii) – ex: ANEXA 2 85
Actiuni in constituirea de drepturi – ex: ANEXA 3 100
Bibliografie 112

3

PREFAȚĂ

Fiat iustitia, et pereat mundus1
Acest vechi dicton latin, se constituie ca o dovadă (dacă mai e nevoie) că nevoia de
Justiție a constituit o prioritate arzătoare și în societățile cele mai vechi, accentuată acum
în societatea modernă devenită atât de profundă ș i de comple xă.
Tema aleasă pentru lucrarea de față pornește de la impor tanța înțelegerii instituției
acțiunii civile într-o societate democratic și cu o economie stabil , unde, în viața social
pot apărea situații de nesocotire sau de înc lcare a drepturilor subiective, pentru restabilirea
cărora, al turi de procedu rile necontencioase care au luat, în ultima perioad , o mare
amploare, își găsește deseori incidența intervenția instanțelor judecatorești.
Actualitatea și importanța prezentului demers științific apare evidentă într -o
perioadă în care justiția din Rom ânia se confruntă, prin modificarea permanentă a noilor
Coduri (indiferent că vorbim despre domeniul științelor penale sau al celor civile), cu
adaptări le gislative constante de o importanță deosebită, care prezintă un impact major
asupra practicii judicia re.
n m sura în care încercarea de a rezolva diferendele de natur civil prin
intermediul procedurilor nejurisdicționale nu a dus la rezultatul scontat de p rți, conflictul
juridic urmeaz s -și g seasc rezolvarea prin parcurgerea procesulu i civil ce va fi
declanșat de c tre cel interesat. Sunt îns situații în care calea acțiunii este obligatorie, deși
nu ne afl m în prezența înc lc rii sau contest rii unui drept subiectiv civil, cum ar fi cazul
acțiunii posesorii, partajul în t impul c s toriei a bunurilor comune ori al acțiunii de divorț.
Dreptul de a accede la justiție reprezint un aspect al dreptului fundamental
recunoscut și garantat persoanei. Atunci când acest drept este exercitat în fața instanțelor
civile, el îmbrac forma acțiunii civile.
Acțiunea civil reprezint manifestarea în plan concret a prerogativei procesuale,
recunoscut de lege tuturor persoanelor fizice și juridice care se bucur de capacitate de
folosinț . Natura juridic a acțiunii civile trebuie analizat în strâns leg tur cu dreptul la
acțiune în sens material, aceste dou noțiuni aflându -se într -o indisolubil leg tur care a
format obiectul analizei și a disputelor doctrinare din ultimele decenii. Dac dreptul la
acțiune reprezint un drept complex, care cuprinde o serie de posibilitați abstracte,

1 ”Să se facă dreptate, de -ar fi să piară lumea”, motto preferat și promovat de Ferdinand I, Împăratul
Ungariei și al Bohemiei, 1527 -1564, atribuită în fapt lui Seneca, filosof stoic roman

4
reglementate de normele procesuale, acestea pot fi transpuse în concret, în spațiul de
acțiune al procesului civil, prin intermediul acțiunii civile.
F r a repr ezenta singura garanție a drepturilor subiective, acțiunea civil
constituie, f r îndoial , principalul mijloc de protecție și garantare a acestora și, pe cale de
consecinț , a ordinii juridice.

5
Introducere

Dacă pornim de la ideea că majoritatea litigiilor nu se nasc din reaua -credință a
părților, ci din faptul că acestea consideră, fiecare cu bună credință – în baza unor situații
de fapt neclare – că au dreptate, sarcina principală a instanțelor este aceea de a rec unoaște
adevărata situație juridică și de a o fixa printr -o hotărâre obligatorie pentru părți.
Acesta este, prin urmare, principalul sens și scop al procesului civil, evidențiat
printr -un mijloc specific – acțiunea civilă, ea servind garantării și ocrotir ii dreptului
subiectiv, așa cum a fost conferit reclamantului sau pârâtului de către ordinea de drept.
Am organizat prezenta lucrare în cinci capitole, care la rândul lor cuprind fiecare:
capitole, secțiuni, iar în cadrul celor din urmă, acolo unde s -a considerat necesar pentru
explicitarea problematicii, puncte ori subpuncte. Aceste titluri sunt precedate de o
introducere.
Cuvântul introductiv s -a dorit a reprezenta o antamare a rațiunilor care au
determinat întocmirea lucrării, precum și o anticipare a importanței cercetării subiectului
dedus analizei.
Capitolul I, intitulat “Considerații generale asupra acțiunii civile” tratează noțiunile
de acțiune în justiție, în general, și în particular acțiunea civilă, precum și prezentarea
particularităților ace stei categorii de acțiuni de sine stătătoare, în cadrul unic al justiției
românești.
Privitor la instituția acțiunii civile, aș dori să semnalez o noțiune relativ nouă din
punct de vedere al denumirii legislative, dar cu care practica era deja familiariza tă, și
anume cererea adițională, care este, conform art. 30 alin. (5) NCPC, cererea prin care o
parte modifică pretențiile sale anterioare, deci o cerere de modificare a unei cereri
anterioare. n practică se mai întâlnește frecvent și o altă categorie de cereri, și anume
cererile precizatoare. Uneori, aceste cereri sunt veritabile cereri de modificare, fiind supuse
regimului cererii de modificare, alteori sunt simple cereri care nu modifică în niciun fel
cadrul procesual. Deși cererea precizatoare nu este reglementată ca atare de Noul Cod de
procedură civilă, ea se va regăsi, cu siguranță, și în continuare în practica judiciară . Cât
privește cererea principală, alin. (3) al art. 30 NCPC dispune că ea este cererea introductivă
de instanță, de fapt cererea de chemare în judecată. Același alin. (3) vorbește însă și despre
capăt principal de cerere, iar această noțiune ne interesează, sub unele consecințe juridice,
în mod special.

6
Capitolul II, intitulat ”Aspecte procesuale privitoare la exercițiul acțiunii civi le”
începe a studia condițiile cerute pentru exercițiul acțiunii civile, respectiv pentru punerea în
mișcare a tuturor formelor procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile (cererea de
chemare în judecată, căile de atac etc.) respectiv:
-afirmarea u nui drept subiectiv civil ce se cere protejat;
-interesul urmărit prin punerea în mișcare a acțiunii;
-capacitatea procesuală;
-calitatea procesuală.
Mi-am întemeiat acest demers pe înțelegerea faptului că îndeplinirea cumulativă a
condițiilor de mai s us reprezintă o cerință sine qua non pentru analizarea fondului unui
litigiu civil, pentru satisfacerea unei nevoi de justiție a unei persoane.
Am început prin a analiza, în deplina sa cuprindere, capacitatea procesuală,
aplicația pe plan procesual a capac ității civile .
Capacitatea procesuală este aptitudinea generală a persoanelor de a dobândi și
exercita drepturi dar și de a -și asuma obligații, în plan procesual, pentru a -și valorifica în
justiție dreptul în legătură cu care s -a născut litigiul.
Capacitatea procesuală se analizează sub două aspecte, respectiv capacitatea
procesuală de folosință și capacitatea procesuală de exercițiu, individualizând această
tematică pe persoane fizice și persoane juridice.
Abordând tema capacității de exercițiu a perso anei juridice a trebuit să avem în
vedere opiniile diferite care au fost formulate în literatura juridică și să optăm pentru unele
dintre acestea. Pentru o mai limpede asimilare a termenilor am arătat că în dreptul
comparat pentru capacitatea de folosință este folosit sinonimul „capacitatea de a fi parte în
procesul civil”, iar pentru capacitatea de a exercițiu „capacitatea de a sta în judecată”.
Am urmat această cale, în Capitolul III, ca studiu al calității procesuale,
reprezentarea noțională a existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana
care este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și
între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Cu privire la calitatea procesuală, am aderat la definiția din literatura juridică de
specialitate conform căreia aceasta este legitimarea unei persoane de a sta în procesul civil,
datorită însușirii sale sau, altfel spus, legitimarea de a fi titular al dreptu lui sau obligației
deduse judecății în temeiul unei dispoziții a legii.
Referitor la a treia condiție cerută pentru exercitarea acțiunii civile -afirmarea unui
drept subiectiv civil ce se cere protejat -am trecut la Capitolul IV , denumit ”Afi rmarea unei

7
pretenții(drept)”, ce dorește în primul rând să facă distincția între dreptul legitim al unei
persoane, cum ar fi cele naturale, personale (dreptul la viață, dreptul la viața privată, etc) și
dreptul pe care o persoană și -l consideră legitim, altfel spus ”pr etenție” , drept subiectiv
civil, necesar a -i fi atribuit și demonstrat.
Condițiile ce se cer a fi îndeplinite de dreptul subiectiv civil pentru a se bucura de
protecție juridică sunt următoarele:
1. să fie recunoscut și ocrotit de lege;
2. să fie exer citat conform scopului recunoscut de lege;
3. să fie exercitat cu bună -credință, adică să nu fie exercitat abuziv;
4. să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensiv

Trecând la ultima condiție, justificarea unui interes, am abordat în Capitolul V,
numit ”Interesul în exercitarea acțiunii civile” , folosul practic pe care o parte îl urmărește
punând în mișcare acțiunea civilă pentru valorificarea dreptului subiectiv civil ce se cere
protejat
Ca ax central al raționamentului am reținut afirmația profesorului Ioan Leș în sensul
că activitatea procesuală nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes și,
totodată, am apreciat faptul că interesul se interferează cu calitatea procesuală .
Interesul poate fi: mate rial sau moral după cum se urmărește obținerea unui folos
patrimonial sau a unei satisfacții morale, de ordin nepatrimonial. A nu se confunda
interesul moral cu prejudiciul moral și nici cu reparația materială a daunelor morale.
Ca urmare a acestui studiu, am preluat de pe portalul instanțelor de judecată câteva
senntințe civile care se pliază pe câteva aspecte definite și înțelese pe parcursul accestei
lucrări, în partea de Exemplificare. Am considerat necesar și util acest demers, pentru a
identifica în f apt câteva aplicări ale noțiunilor teoretice.
n finalul studiului, în partea de Concluzii, am rezumat ceea ce am analizat pe
parcursul celor cinci capitole ale acestui titlu, în carea am discutat distinct, sub aspect
teoretic despre fiecare dintre condiți ile exercitării acțiunii civile . Subiectul a fost abordat
dintr -o perspectivă atât doctrinară cât și practică, fără de care, în opinia mea, s -ar pierde nu
doar din esență ori clarviziune, ci s -ar ajunge chiar la soluții doctrinare ori jurisprudențiale
neaplicabile.

8

Capitolul I

Considerații generale asupra acțiunii civile

1.1.Conceptul de acțiune civilă

n toate societățile civilizate a existat dintotde auna un real interes privind
necesitatea obținerii unei reale protecții a drepturilor subiectiv e civile ale cetățenilor.
”Principala garanție juridică a drepturilor subiective e ste reprezentată de acțiunea
civilă”2. Aceasta instituție procesuală civilă poate fi calificată drept fundamentul activității
jurisdicționale, sesizată cu o pretenție de cătr e unul sau mai multe subiecte de drept.
Adoptarea Noului Cod de procedură civilă reprezintă un motiv esențial pentru a
reflecta asupra acestei instituții judiciare apreciată drept perla legii procesual -civile.
Astfel, fără îndoială, acțiunea civilă este o instituție centrală a dreptului procesual
civil român, întrucât în jurul ei gravitează întreaga activitate judiciară realizată în materie
civilă.
Termenul de acțiune, din punct de vedere juridic, poate avea mai multe accepțiuni.
n limbajul uzual, prin acțiune putem înțelege, ”desfășurarea unei activități sau faptă
întreprinsă pentru atingerea unui scop”3. nsă și în limbajul juridic de specialitate regăsim o
serie de semnificații diferite termenului de acțiune.
Astfel, într -un prim sens, cel mai adese a utilizat de către practicienii dreptului,
acțiunea reprezintă cererea care a fost adresată unui organ jurisdicțional în vederea apărării
unui drept sau interes legitim.
Semnificația termenului de acțiune în dreptul penal este cu totul specială deoarece
practicienii îl folosesc pentru a desemna comiterea unei fapte penale.
Limbajul procesual de specialitate folosește termenul pentru a distinge diferitele
categorii de acțiuni existente (de exemplu, acțiunea civilă, penală, comercială, etc.). nsă
de-a lung ul timpului, lit eratura internă de specialitate a calificat acțiunea civilă ca fiind
”mijlocul legal prin care o persoană cere instanței judecătorești fie recunoașterea dreptului

2 Alexandru Suciu ,,Exce pții procesuale în Noul Cod de procedura civilă,, Ed U.Juridic 2012 București , p.104
3 ”Dicționar explicativ al limbii române ”, ed. a II a, Editura Univers Enciclopedic , București, 1998, p.10

9
său, fie realizarea acestui drept prin încetarea piedicilor puse în exercitar ea sa de o altă
persoană sau printr -o despăgubire corespunzătoare”4.
Definiții ale acțiunii civile au fost avansate de -a lungul timpului și de către alți
doctrinari, fiecare dintre aceștia încercând să evidențieze cât mai bine importanța acestei
instituț ii.
Același lucru este realizat și de către doctrina europeană . Celebrul procedurist
francez Henri Motulsky, a conturat faptul că, ” acțiunea reprezintă dreptul titularului unei
pretenții de a fi ascultat asupra fondului acesteia pentru ca un judecător să d ispună dacă
este fondată sau nu. Pentru adversarul său, acțiunea este dreptul recunoscut acestuia de a
discuta temeiul acestei pretenții” .5
Prin acțiunea civilă p oate fi solicitată și asigurată , de asemenea, recunoașterea unui
drept încălcat sau chiar cont estarea unei situații juridice prin plata unei despăgubiri. Din
punct de vedere subiectiv, acțiunea civilă semnifică dreptul acelei persoane căreia i -au fost
încălcate anumite drepturi, și are oportunitatea de a urmări în justiție ceea ce i se datorează.
Practic acțiunea este mijlocul de procedură care este pus la îndemână de lege,
oricărui titular de drept subiectiv. Acțiunea reprezintă sancțiunea dreptului cerut de titular
prin care acesta cere instanței judecătorești recunoașterea dreptului său. Acțiune a mai poate
fi descrisă ca fiind acea putere recunoscută particularilor de a se adresa justiției pentru a
obține așa zisul respect pentru drepturile și interesele lor legitime.
Pentru autorul pretenției, acțiunea civil ă reprezintă un drept de a fi ascultat asupra
fondului de către judecător. Iar judecătorului îi revine obligația de a se pronunța dacă ea
este fondată. Pentru adversar, acțiunea reprezintă dreptul de a discuta neclaritățile sau
scopul acestei pretenții ivite. Dreptul la acțiune cuprinde dreptu l de a sesiza instanța, de a
solicita probe, de a obține condamnarea pârâtului, dreptul de a exercita căi de atac toate
acestea se reduc la acțiune. ,,Unii autori consideră dreptul la acțiune un element al acțiunii
civile, care deci nu se confundă cu acț iunea însăși sau că între acțiune și dreptul la acțiune
există identitate perfectă ori că dreptul acțiune este o entitate distinctă atât de dreptu l
subiectiv cât și de acțiune”6
Important de precizat este faptul că definiția dată de profesorul Henry Motulsky a
fost determinantă pentru definiția legală a acțiunii civile în conținutul art. 29 din NCPC :
”Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția

4 I. Stoenescu, S. Zilberstein, ”Tratat de drept procesual civi l”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1977, vol. I, p. 229
5 Henri Motulsky, citat în Ion Deleanu, ,,Tratat de procedura civilă,,Vol I. Ed U niversul Juridic 2013, p . 243
6 Ciobanu Viorel Mihai. Drept procesual civil,, Ed. Ed. Național, București, 1996 -1997

10
dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a une i alte situații juridice, precum
și pentru asigurarea apărării părților în proces”7.
Pentru a rezuma cele menționate până acum, vom face următoarele precizări:
– acțiunea civilă este de conceput numai în legătură cu protecția drepturilor
subiective civi le și a unor interese apărate de lege, pentru care calea justiției este
obligatorie (ex. – cererile posesorii, în materia filiației, a divorțului);
– acțiunea civilă cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale organizate de legea
procesuală pentru protecți a dreptului subiectiv sau a altor interese care se pot realiza numai
pe calea justiției(cereri, apărări de fond, excepții procesuale, cai de atac);
-indiferent de dreptul care se valorifică, acțiunea este uniformă, în sensul că ea
cuprinde aceleași mijloa ce procesuale;
-acțiunea se individualizează, devine proces imediat ce titularul dreptului subiectiv
apelează la acțiune.
De altfel este necesar a face precizarea că acțiunea civilă poate fi întâlnită și în
cadrul unui proces penal, aceasta reprezentând în respectivul context mijlocul legal prin
care o persoană care a suferit o pagubă ca urmare a unei infracțiuni săvârșite solicită
despăgubiri (repararea pagubei) sau daune morale, conform legii. Obiectul acțiunii civile,
în această materie, este tragere a la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții
responsabile civilmente.
Acțiunea civilă poate fi exercitată separat, caz în care judecata în fața instanței
civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale (se aplică regula "pe nalul
ține în loc civilului").
Alegerea uneia dintre cele două căi este de regulă irevocabilă. Legea prevede o
derogare care permite persoanei vătămate să părăsească una din căile alese în cazul
suspendării procesului penal, când ea poate să renunțe la ac țiunea în fața instanței penale și
să se adreseze celei civile. n caz de reluare a procesului penal, acțiunea introdusă la
instanța civilă se suspendă. Există posibilitatea părăsirii căii civile – în acest sens legea arată
că persoana vătămată care a porn it acțiunea în fața instanței civile poate să părăsească
această instanță și să se adreseze organelor de urmărire penală sau instanței de judecată ,
dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat
după suspenda re. Părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o
hotărâre , chiar nedefinitivă.

7 Henri Motulsky, citat în Ion Deleanu, ,,Tratat de procedura civilă,,Vol I. Ed Universul Juridic 2013, p. 243 .

11
Alegerea acestei căi nu este obligatorie și decizia este luată de persoana interesată.
Acțiunea civilă poate fi exercitată în procesul penal în condi țiile în care infracțiunea a
produs o pagubă și persoana vătămată se constituie parte civilă. Titularul acțiunii civile
este partea vătămată (acțiunea civilă este în principiu disponibilă), dar ea poate fi exercitată
și din oficiu, când persoana vătămată este o organizație din cele prevăzute în art.145 C od
penal, sau cel vătămat este o persoană lipsită de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu
restrânsă. Acțiunea civilă se exercită împotriva inculpatului și a părții responsabile
civilmente. n caz de p articipație penală, acțiunea penală poate fi exercitată concomitent
împotriva tuturor participanților (autori, coautori, complici, instigatori) care răspund
solidar pentru întregul prejudiciu produs părții civile. Moartea părților, de regulă, nu
produce ef ecte asupra acțiunii civile, introducându -se în cauză moștenitorii acestora. Legea
prevede cazuri speciale de rezolvare a acțiunii civile. Instanța civilă investită cu judecarea
acțiunii civile nu poate refuza soluționarea acesteia afară de cazurile expre s prevăzute de
lege. Ea poate dispune disjungerea și amânarea rezolvării ei.
Cererea de constituire ca parte civilă trebuie să cuprindă date cu privire la partea
vătămată, învinuit sau inculpat, temeiul legal, pretențiile bănești și mijloacele de probă
pentru dovedirea pagubei suferite. n multe din legislațiile penale moderne și
contemporane acțiunea civilă poate fi promovată numai în fața instanțelor civile,
aplicându -se principiul separării complete a celor două acțiuni.
Sub aspect procesual, compor tă importanță reținerea faptului că, potrivit
dispozițiilor art. 194 NCPC, coroborate cu cele ale art. 148 -162 NCPC, cererea de chemare
în judecată este actul de procedură prin care partea interesată se adresează instanței pentru
a invoca aplicarea legii l a un caz determinat, punând în mișcare acțiunea civilă.
Efectele introducerii cererii de chemare în judecată, dincolo de cel de investire a
instanței, sunt cele privind determinarea cadrului procesual, stabilirea competenței
instanței, punerea în întârzi ere a debitorului, întreruperea prescripției extinctive a dreptului
la acțiune și donbândirea caracterului de drept litigios al dreptului subiectiv pretins în
cererea de chemare în judecată.
De altfel, dreptul subiectiv civil este definit în literatura de specialitate ca fiind
posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a avea o anumită conduită și de a
pretinde o conduită corespunzătoare de la alte subiecte de drept, în sensul de a da, a face
sau a nu face ceva, titularul dreptului având totodată și posibilitatea de a apela la forța
coercitivă a statului pentru restabilirea dreptului său.

12
Având în vedere definițiile prezentate mai sus, rezultă că dreptul subiectiv cuprinde
și dreptul la acțiune care îi este recunoscut titularului în vederea protejării acestuia de
încălcările aduse de subiectul pasiv. ntre dreptul subiectiv și acțiunea civilă există o
strânsă legătură, natura juridică a dreptului va determina calificarea acțiunii în acțiune reală
sau acțiune personală, așa cum vom expune pe parcursul lucrării de față.
Pentru a purcede în subiect, evidențiem faptul că dreptul la acțiune nu are același
înțeles cu acțiunea civilă și nici noțiunea de drept subiectiv nu se confundă cu cea de
acțiune civilă. Totodată, în doctrină s -a subliniat în mod corect faptul că acțiunea civilă nu
se confundă cu cererea de chemare în judecată, aceasta din urmă fiind unul din mijloacele
procesuale pe care legea le recunoaște pentru apărarea unui drept subiectiv sau a unei alte
situații juridice. Ac țiunea civilă cuprinde și alte cereri care pot fi adresate justiției, cum ar
fi cererea reconvențională, cererile de intervenție, cererile de chemare în garanție, etc..8
Astfel, sunt cazuri în care, uneori , dreptul subiectiv constituie fundamentul acțiunii,
dar totuși lucrul acesta nu înseamnă că exercitarea acțiunii presupune în mod necesar
existența unui drept subiectiv civil. Instanța , ca și orga n de stat care este însărcinată cu
soluționarea litigiilor , nu poate fi sesizată, pe motiv că o normă obiectivă de comportare a
fost ignorată sau încălcată. Ea poate fi sesizată în momentul în care se constată faptul că
ignorarea sau încălcarea acestei norme a lezat un drept subiectiv sau un interes legitim
propriu.
De aici rezultă faptul că o importanță d eosebită o are dreptul subiectiv ce constituie
fundamentul acțiunii în justiție. Pentru a nu se confunda acțiunea civilă cu dreptul de a
putea sesiza instanța, este faptul că atunci când vorbim că sesizăm instanța, înseamnă că ne
folosim de un drept cons tituțional, teoretic, impersonal și care aparține tuturor persoanelor ,
adică , orice persoană, fie ea fizică sau juridică poate face o sesizare a instanței in legatură
cu ceea ce pretinde pentru a -i fi recunos cut. Cel care sesizează instanța nu poate fi asig urat
că va obține o hotărâre î n favoarea sa asupra fondului dreptului subiectiv. Dreptul subiectiv
civil se cercetează de instanță cu prilejul cercetării fondului, iar dreptul la acțiune se
verifică inițial în momentul când se sesisează instanța. Legătur a dintre dreptul subiectiv
civil și acțiunea civilă constituie dreptul la acțiune. ,,Dreptul la acțiune este un drept
subiectiv autonom de dreptul subst anțial și un drept fundamental”9

8 Mihaela Tabarca ,,Drept procesual civil,, Vol I, 2008 , Ed. Universul Juridic , pag 156
9 Ion Deleanu ,,Tratat de procedura civilă,, Vol I. , Ed. Universul Juridic , 2013, pag 262

13
Acest drept mai este denumit și dreptul de a avea acces la instanță. n general
dreptul de a sesiza instanța atunci când intervine prescripția sau obligația se remarcă că
dreptul la acțiune are două sensuri.
• unul procesual, adică dreptul de a introduce acțiunea ca formă de manifestare a
dreptului general .
• unul materi al, adică dreptul de a cere pârâtului prin intermediul instanței pentru a –
și exercita obligațiile sale.
Analizând cele expuse, conchidem că obiectul procedurilor contencioase este
examinarea și soluționarea litigiul ui de drept. nsă existența litigiului de drept este posibilă
doar între două părți care își susțin poziția contrară proprie. Astfel, părțile sunt definite
atunci când în procesul civil participă doi subiecți procesuali opuși, afirmând interese
proprii.
n sens larg, părțile în procesul civi l sunt acei subiecți a căror litigiu cu privire la
drepturile și interesele legitime urmează a fi soluționat de către instanța de judecată.
n sens restrâns, părțile sunt prezumate a fi ale raportului material litigios, care
participă în proces în num e propriu, avâ nd interes material și procesual în soluționarea
litigiului, suportând efectele hotărârii judecătorești și cheltuielile de judecată. Definiție
asemănătoare a părții în procesul civil este prevăzută și de Codul de procedură civilă.
Conform art. 59 alin. (1) al CPC ,,Parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice
persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al
raportului material litigios.”
Părțile constituie subiecți prezumați ai raportului mater ial litigios din momentul
intentării procesului până la pronunțarea hotărârii judecătorești. Deci, odată cu pronunțarea
hotărârii judecătorești și devenirii ei irevocabile se stabilește cu certitudine dacă părțile
sunt sau nu subiecți ai raportului mate rial litigios.
Dreptul la acțiune își recunoaște individualitatea sa distinctă, iar dreptul la acțiune
care se stinge prin prescripție este cel material așa cum am mai amintit în cele de mai sus
descrise, iar de aici poate fi interpretat că ,,cel care a ex ecutat de bunăvoie obligația sa
după ce termenul de prescripție s -a împlinit, nu are dreptul să ceară restituirea prestației,
chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției este împlinit”, conform
art.2506 alin.(3) NCC”10

10 Suciu Alexandru ,,Excepții procesuale în Noul Cod de procedura civilă,, Ed . Universul Juridic , 2012 , p. 111

14
De precizat este fa ptul că, în principiu, dreptul la acțiune nu mai poate fi exercitat
de titular după îndeplinirea termenului de prescripție, din perspectiv a prescripției dreptului
material, în măsura în care este invocată pe cale de excepție de una din părțile litigante
pârâte, pe când pe tărâm procesual el poate fi exercitat oricând, în virtutea liberului acces la
justiție.

1.2. Condițiile de exercitare și elementele acțiunii civile

Demararea și purtarea unui proces civil implică o serie de cerințe impuse
reclamantului pentru ca dreptul subiectiv civil pretins să fie recunoscut și protejat prin
concursul forței coercitive a statului.
Dreptul subiectiv este definit ca fiind „posibilitatea recunoscută de legea civilă
subiectului activ – persoană fizică sau juridi că – în virtutea căreia aceasta poate, în limitele
dreptului și moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare –
să dea, să facă ori să nu facă ceva – de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței
coercitiv e a statului, în caz de nevoie”11.
”Instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecția dreptului subiectiv
civil sau a unor situații ocrotite de lege este acțiunea civilă ”12.
Noul Cod de procedură civilă a realizat o importantă reglementare. Pentru prima
dată a încercat să pună capăt controversei născute în doctrina procesual civilă sub aspectul
definirii acțiunii civile.
Astfel, conform art. 29 NCPC „ ac iunea civilă este ansam lul mijloacelor
procesuale prevăzute de lege pentru protec ia dreptului su iec tiv pretins de către una
dintre păr i sau a unei alte situa ii juridice, precum i pentru asigurarea apărării păr ilor
în proces”.
Dispoziția N oului Cod de procedură civilă trebuie corelată și cu cea a art. 21 din
Constituția României conform cărei a „(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru
apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate
îngrădi exercitarea acestui drept.”
Nu trebuie să confundăm sfera largă a noțiunii de acțiune civilă ș i să o limităm
numai la sensul de „act de sesizare a instanței”, ea trebuie interpretată extensiv, ca

11 Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae,” Noul Cod de procedura civilă . Comentat si adnotat ” Vol. I. Editia a
2-a, Ed. Universul Juridic, 2016, p. 158.
12 I. eș ” Tratat de drept procesual civil ”, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 151

15
ansamblul tuturor mijloacelor recunoscute de lege de realizare a dreptului la acțiune,
instrument juridic prin intermediul căruia titularul dreptului po ate porni procesul, se poate
apăra și demonstra afirmația din cuprinsul petitului.
Sunt astfel de mijloace: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea
reconvențională, excepțiile procesuale, cererile de probatorii, căile de atac, cererea de
executare silită, contestația la executare silită, etc.
,,Pentru a se adresa instanței cu o cerere ca formă de manifestare a acțiunii o
persoană trebuie să stabilească dacă:
a) poate să stea în judecată adică are capacitate procesual ă
b) are calitate pro cesuală
c) justificarea unui interes
d) formulează o pretenț ie”13
Orice cerere poate să fie formulată și poate fi dezbătută atât timp cât toate cele
patru condiții de mai sus sunt îndeplinite.
,,Exercitarea acțiunii civile, de regulă, se realizează prin c ererea de chemare în
judecată, care pro duce, în principal, două efecte: unul de ordin procedural prin care se
ocupă cu investirea legală a instanței cu soluționarea litigiilor (art.5.C pr.civ) și unul de
ordin substanțial care are la bază iminenta tranșări i litigiilor prin hotărârea instanței, dacă
cererea fondat ă este susceptibila de admitere14.
n afara unor situații de excepție, instanța nu se sesizează din oficiu. Cu alte
cuvinte, de regulă, judecata presupune o inițiativă din partea aceluia care va avea calitatea
de reclamant în proces. Această inițiativă este ceea ce numim “cerere introductivă de
instanță” sau “cerere inițială”. Este o cerere “introductivă de instanță” sau “inițială” pentru
că, pe de o parte, exprimă inițiativa reclamantul ui, iar pe de alta, întrucât ea inițiază
judecata. n acest sens, art. 109 C. proc. civ. precizează că: “Oricine pretinde un drept
împotriva unei alte personae trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”. Acest
text nu oferă el însuși o de finiție a cererii de chemare în judecată. Totodată sunt de făcut
cel puțin alte două observații:
a) O cerere înaintea instanței poate fi făcută nu numai atunci când titularul ei
“pretinde un drept împotriva unei alte persoane”, ci și în situații nec ontencioase sau pentru
constarea inexistenței unui drept;

13 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual civil,,Vol I , Ed. Universul Juridic, 2013 , p. 163
14 Ion Deleanu , ”Tratat de procedura civilă ”, Vol I , Ed.U niveersul Juridic , 2013, p. 295

16
b) Textul ar putea conduce la interpretarea greșită că cererea adresată unei instanțe
necompetente nu este valabilă. Or, în realitate, numai dacă s -ar co nstata că n -au fost
respectate regulile de competență generală, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă. n
celelalte cazuri de necompetență, cererea produce unele dintre efectele ei, dar, prin
admiterea excepției de necompetență, ea va fi soluționată de organul jurisdicțional în
favoarea că ruia s -a pronunțat declinarea de competență (art. 158 alin. 1 C. proc. civ.).
n sens generic, prin cerere ar urma să se înțeleagă formularea unei pretenții în fața
justiției în vederea satisfacerii ei. i tot într -un asemenea sens, pentru a cupri nde toate
formele prin care se deschide judecata, s -ar putea vorbi despre “actul introductiv de
instanță”.
Cererea de chemare în judecată nu trebuie confundată nici cu acțiunea, nici cu
sesizarea instanței. Cererea este actul procedural prin care se pun e în mișcare acțiunea
civilă; ea nu este însă chiar acțiunea civilă. Adeseori, cererea de chemare în judecată
îndeplinește și funcția de sesizare a instanței. Totuși, uneori sesizarea instanței reprezintă
un act procedural distinct de cerere. Acea stă constatare este evidentă în situația în care
legea instituie obligatoriu o procedură prealabilă de conciliere între părți, în “procedura
grațioasă”, precum și în acele situații, altele decât cele ce aparțin “procedurii grațioase”,
când instanț a este solicitată, printr -o cerere comună a părților, să statueze asupra unor
elemente de fapt sau de drept dintre ele.
Așadar, cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul,
punând în mișcare acțiunea civilă și, totodat ă, de regulă, investind instanța cu soluționarea
ei, își formulează pretențiile față de cel chemat în judecată, solicitând concursul instanței
pentru satisfacerea lor.
ntre rațiunile cererii de chemare în judecată pot fi înscrise și următoarele: ea
semnifică abandonarea ideii de “justiție individuală”, primitivă – în care partea se
confundă cu judecătorul și se manifestă voluntarist – în favoarea “justiției sociale”,
independentă și parțială; întrucât, în principiu, judecata nu se poate rea liza din oficiu, cel
mai adesea cererea este aceea care învestește instanța; judecătorul neputând da părții ceea
ce ea nu a cerut, nici, de regulă, mai mult decât ea a cerut (ne eat ultra petita partium),
cererea este aceea care determină obiectul pre tențiilor și mijloacele pentru justificarea lui,
precum și limitele judecății sub aspectul întinderii pretențiilor și sub aspectul părților;
cererea constituie și actul de somare a pârâtului, fie pentru a achiesa, fie pentru a -și pregăti
apărare a.

17
Dreptul la acțiunea în justiție este doar un element al dreptului subiectiv civil și care
presupune dreptul de a recurge la forța de constrângere a statului, atunci când dreptul este
încălcat. Prin urmare cele două noțiuni nu se confundă. Așa cum am p recizat anterior,
noțiunea de „acțiune” (mai ales în practica judiciară) este folosită ca fiind sinonimă cu cea
de „cerere de chemare în judecată”, deși sunt noțiuni distincte, cu funcții diferite, cea de -a
doua fiind doar un element al primei.
Sub aspect structural, principalele elemente ale acțiunii civile în justiție sunt: a)
părțile; b) obiectul; c) cauza.
a) Părțile sunt, pe de o parte, cea care pretinde ceva, iar pe de altă parte, cea
care se opune, care contestă această pretenție ori care a încalcat un drept.
n procesul civil părțile poartă următoarele denumiri: reclamant (cel care cere) și
pârât (cel chemat în judecată), iar în căile de atac: apelant sau recurent și intimat. n faza
executării silite, părțile au următoarele calități: de creditor și debitor. n procedura
contestației la executare sau a contestației împotriva desfacerii contractului de muncă,
părțile se numesc: contestator și intimat.Trebuie subliniat că părtile sunt cele între care s -a
legat raportul juridic litigios și nu reprezent anții (legali sau convenționali) ai acestora.
a) O iectul acțiunii civile îl constituie întotdeauna protecția unui anume drept
subiectiv sau a unor interese pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie.
Obiectul acțiunii este totodată ceea ce păr țile înțeleg să supună judecății, ceea ce ele
pretind ca instanța să verifice, să aprecieze, să constate, să judece.
Prin urmare, de regulă, în sens restrâns, obiectul acțiunii civile coincide cu obiectul
cererii de chemare în judecată și este reprezentat de pretenția concretă a reclamantului:
restituirea unei sume de bani, rezilierea unui contract, desfacerea căsătoriei etc.
c) Cauza acțiunii civile , de regulă o reprezintă temeiul juridic al cererii,
fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părț i îl valorifică împotriva celeilalte părți
(de exemplu: titlul de proprietate, contractul etc.). Pe de o parte, prin cauza acțiunii civile
trebuie înțeles scopul către care se îndreaptă voința celui care reclamă sau care se apără.
De cele mai multe ori, cau za acțiunii civile nu este identică cu cauza cererii de
chemare în judecată. De exemplu, în cazul în care se revendică un bun de la o persoană,
cauza acțiunii o constituie deținerea abuzivă a bunului de acea persoană și voința de a face
ca această deținere să înceteze (prin urmare scopul urmărit), iar cauza cererii de chemare în
judecată poate fi: contractul, succesiunea, titlul de proprietate etc.
Sub aspectului formei și conținutului cererii de chemare în judecată, arătăm că
aceasta trebuie făcută în sc ris și trebuie să cuprindă următoarele:

18
1.Arătarea instan ei căreia cererea i -a fost adresată . Această mențiune prezintă
interes sub două aspecte:
a) cererea celui care pretinde un drept trebuie făcută “înaintea instanței
competente”. Or, numai prin in dicarea instanței poate fi verificată competența acesteia. Pe
de altă parte, numai o instanță competentă se poate considera valabil învestită prin
sesizarea ei;
b) în toate cazurile de competență teri torială alternativă sau facultativă, reclamantul
nu mai poate reveni asupra alegerii instanței, iar alegerea instanței se face tocmai prin
indicarea acesteia.
2. dentificarea păr ilor . n această privință, actuala reglementare, potrivit art. 194
NCPC, stipulează că cererea va cuprinde următoarele date : numele și prenumele,
domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De
asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de
înregistrare ori codul de identificare fiscală, n umărul de înmatriculare în registrul
comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale
reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s -au atribuit aceste
elemente de identificare potrivit legii, î n măsura în care acestea sunt cunoscute de
reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II -a sunt aplicabile. Dacă reclamantul
locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă
toate comunicările privind pr ocesul; este nu numai laconică, dar și lacunară, atât art. 82
alin. 1, cât ș i art. 112 alin. 1, pct. 1 CPC vorbim doar de “numele, domiciliul sau reședința
părților”. Chiar în lipsa unor texte adecvate, identificarea părților – persoane fizice –
trebuie să se facă și prin prenume, naționalitate, data nașterii, iar în cazul persoanelor
juridice prin denumire sau firmă, naționalitate, sediu, organele care le reprezintă legal –
asemenea elemente putând prezenta deosebit interes în desfașurarea j udecății. Reclamantul
se poate afla în imposibilitatea de a face unele dintre mențiunile arătate, dar aceasta nu
trebuie să anuleze dezideratul identificării părților cât mai complet posibil. Identificarea
părților, prin atributele menționate, poate prezenta importanță, între ele, pentru:
a) stabilirea limitelor litigiului sub raportul subiectelor procesuale;
b) verficarea calității și a capacității procesuale;
c) verficarea competenței instanței;
d) stabilirea locului unde urmează să se facă co municarea actelor de procedură;

19
e) asigurarea condițiilor necesare pentru exercitarea dreptului la apărare, precum și
pentru sancționarea încercării de disimulare frauduloasă a unora dintre elementele
procesului.
3. Calitatea juridică în care păr ile s tau în judecată , atunci când ele nu stau în
numele lor propriu. Părțile stau în judecată într -o dublă ipostază:
– în calitatea ce le derivă din raportul juridic substanțial (de exemplu, creditor și
debitor);
– în calitatea ce le derivă din raportul j uridic procesual (de exemplu, reclamant și
pârât, intervenient principal, intervenient accesoriu, chemat în garanției).
Interesează însă, mai ales, calitatea ce derivă dintr -un raport de reprezentare
(mandatar convențional ad litem, reprezentant lega l, mandatar judecătoresc).
Reprezentantul trebuie să -și arate calitatea și să o probeze. Altminteri, se va presupune că
el acționează în nume propriu. De asemenea, arătarea calității trebuie să se facă și atunci
când persoana acționează atât în num e propriu, cât și ca reprezentant. Menționarea calității,
atunci când părțile nu stau în judecată în numele lor propriu, se dovedește a fi esențială în
unele situații.
4. O iectul cererii i valoarea lui , după prețuirea reclamantului, atunci câ nd
prețuirea nu este cu putință. n cazul bunurilor imobile vor fi menționate elementele
necesare pentru identificarea lor (comună, județ, stradă, număr, număr de carte funciară,
numărul topografic etc.). Este vorba deci despre pretenția concretă a r eclamantului.
Determinarea obiectului trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință,
întrucât și acest reper are multiple semnificații și implicații între care: -indicarea exactă a
obiectului (quod petitur, quod desideratur și care p oate fi : dare, face re, pati) pune părțile de
la început pe poziții de egalitate, pârâtul putând deja opta între recunoașterea pretenț iilor
sau formularea apărărilor; – raportat la obiect se v or verifica respectarea normelor privitoare
la competența instanței, legalitatea alcătuirii completului de judecată, taxa de timbru,
admisibilitatea unor probe, eventuala modificare sau completare ulterioară a cererii; –
obiectul constituie elementul indispensabil al dispozitivului și criteriul de apreciere a
situațiilor de minus, plus sau ultra petita; – obiectul – sau, mai corect spus materia
litigioasă , constituie unul dintre elementele autorității lucrului judecat;
5. Arătarea motivelor de fapt i de drept pe care se întemeiază cererea. n esență și
atât cât este posibil în acestă primă etapă a procesului civil, reclamantul trebuie să indice
împrejurările de ordin material din care derivă pretenția sa, titlu l juridic pe care se sprijină
acea pretenție și cauza juridică – în convenții acesta înseam nă echivalentul unei îndatoriri,

20
iar în procedură fundamental juridic al pretenției. Cât privește motivele de drept, nu este
necesar să se recurgă la formele sacramentale, nici să se indice exact textele de lege, ci să
se indice principiile de drept car e fundamentează cererea. Sub ambele aspecte – al
motivelor de fapt și de drept – arătarea acestora, chiar sumară, este indeniabilă pentru a
permite pârâtului să -și formuleze excepțiile, apărările sau explicațiile, pentru fixarea
cadrului procesului ș i pentru prefigu rarea fondului acestuia, dar și – în cele din urmă –
pentru verificare a unuia dintre elementele autorutății lucrului judecat: cauza juridică;
6. Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere . Simplele alegații
nu pot co nduce la admiterea cererii; ele trebuie să se sprijine pe probe. Prob ele sunt o
instituție dinamică, utilitatea sau inutilitatea lor se remarcă în chiar cursul desfășurării
procesului civil. Toate probele – mai ales cele ce susțin obiectul și valoarea cererii,
motivele de fapt și titlu l juridic – trebuie indicate. Aceasta, pentru relevarea temeiniciei
cererii, aprecierea admisibilității mijloacelor probatorii, celeritatea justiției, prevenirea
surprinderii adversarului, respectarea principiului contr adictorialității și al dreptului la
apărare. Art. 194, lit. d NCPC a duce câteva precizări în plus: – Când dovada se face prin
înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt, precum și câte o copie de pe
fiecare înscris pentru instanță; copiile vor fi certificate de reclama nt că sunt la fel cu
orginalul; – Se poate depune și numai o parte dintr -un înscris privitor la pricină, rămânând
ca instanța să dispună, la nevoie, înfățiș area înscrisului în întregime; Dacă înscrisur ile sunt
scrise într -o limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu liter e
latine, certificate de parte; Când reclamantul voiește să -și dovedească cererea sau vreunul
din capetele cererii sale prin interogatoriul pârâtului, se va cere înfățișare în persoană a
acesteia, cu mențiun ea “personal la interogatoriu”; Când se va cere dovada cu martori, se
va arăta numele complet și domiciliul acestora.
7. Semnătura. Acest element este indiscutabil necesar, deoarece tocmai semnăt ura
constituie certificarea manifestării de voință a reclamantului.
Potrivit cu natura unor cereri de chemare în judecată, acestea trebuie să
îndeplinească unele condiții complementare.
 Timbrarea cererii de chemare în judecată
Acțiunile sau cererile – inclusiv cererea d e chemare în judecată, introdus e la
instanțele judecătorești, executorii judecătorești și serviciile de publicitate imobiliară,
cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și
eliberarea c opiilor de pe acte de către instanțele judecătorești, executorii judecătorești și

21
serviciile de publicitate imobiliară, se taxează diferențiat, după criteriul evaluării sau al
neevaluării lor în bani.
Timbrarea cererii de chemare în judecată trebuie ș ă se facă anticipat . Altminteri, ea
va fi anulată. Președintele, primind cererea de chemare în judecată, va stabili ziua
înfățișării și va cita părțile înaintea instanței de judecată, numai după ce constată plata taxei
de timbru.Câteva ipoteze prac tice prezintă importanță sub raportul modului diferențiat de
rezolvare: – dacă cererea este introdusă în comun de mai multe persoane pentru același
obiect ori dacă obiectul litigiului este un drept sau o obligație comună, taxa se datorează în
solidar și se plătește o singură dată; – dacă reclamantul se adresează instanței cu mai multe
capete de cerere, iar legea nu prevede o altă soluție, taxa se datorează distinct pentru
fiecare capăt de cerere; – când, după sesizarea instanței, reclamantul își modifică cererea de
chemare în judecată, în sensul majorării pretențiilor sau a valorii acestora, instanța va
oblige partea – sub sancțiunea nulității plusului de pretenții sau a cererilor ulterioare
netimbrate – să achite taxa până la cuantumul lega l, cel mai târziu până la următorul
termen de judecată; – dacă, dimpotrivă, după înregistrarea cererii se micșorează obiectul
acesteia, taxa se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
Unele categorii de cereri sunt scutite de taxa de timbru.
Netimbrarea cererii se invocă de către pârât pe cale de excepție, înaintea oricăror
alte excepții de procedură.
Efectele introducerii cererii de chemare în judecată procedurale, cât și substanțiale,
asupra fondului drept ului, sunt:
A) Efectele procedurale . Introducerea cererii de chemare în judecată provoacă, în
esență, două efecte procedurale, care se răsfrâng asupra părților și asupra instanței:
1. Cererea de chemare în judecată “creează instanța”, în sensul că ea deschide
judecata care, de regulă, se finalizează printr -o hotărâre judecătorească. Există deci între
părți o situație juridică nouă, de natură procedurală, precum șî un raport juridic determinat
între părți și instanță, din care decurg câteva con secințe:
a) Părțile dobândesc drepturi și obligații subiective procesuale, a căror exercitare
sau îndeplinire sunt garantate prin sancțiuni specific procesuale, stat uate sau validate de
instanță;
b) Cererea de chemare în judecată delimitează cadrul procesual în care se va
desfășura judecata (părțile, obiectul și cauza litigiului), așa încât: obiectul acțiunii fiind
precizat deja, acesta nu mai poate fi schimbat decât modificând cererea în condițiile
prevăzute de lege; competența generală a instanței, precum și competența ei materială și

22
teritorială vor fi validate ca atare, pe parcursul judecării, în raport de obiectul acțiunii; în
acele cazuri în care, reclamantul are a alege între mai multe instanțe deopotrivă
competente, cererea îi materializează irevocabil voința de a se judeca la o anumită instanță;
potrivit cu obiectul cererii se va aprecia legalitata compunerii completului de judecată; în
raport de elementele cererii, eventual se va justifica sau nu excepția litispendenței; o biectul
cererii va fi criteriu de apreciere a motivelor de apel sau revizuire, întrucât instanța s -ar fi
pronunțat minus, ultra sau plus petita; modul de transpunere a elementelor cererii în
hotărâre definitivă sau irevocabilă va justifica sau nu event uala excepție a autoritații
c) Părțile sunt obligate să compare în fața instanței, în care scope ele vor fi citate.
Altminteri, se poate ajunge, după caz, la respingerea cererii ca nesusținută, supendarea
judecății sau judecarea în lipsă;
d) Părțile sunt obligate să stăruie în judecată, altfel putând interveni sancțiunea
perimării;
e) Părțile – mai întâi reclamantul și apoi pârâtul – sunt obligate să pună concluzii în
fond, căci, în caz contrar, instanța va putea statua asupra fondului liti giului numai în
considerarea elementelor cererii și, eventual, ale întâmpinăriii;
f) De la data introducerii cererii de chemare în judecată se produce efectul
conservator de drepturi al acesteia, socotindu -se – în cazul hotărârilor declarative sau
constitutive de drepturi – că procesul a fost câștigat de la acea dată;
2. Cererea de chemare în judecată, dacă ea este făcută nemijlocit, direct în fața
instanței, semnifică sesizarea sau investirea acesteia cu solu ionarea litigiului.
B. Efectele subst an iale, asupra fondului dreptului. Cererea de chemare în judecată
conservă și consolidează drepturile subietive alegate. n acest vsens pot fi consemnate ca
asemenea efecte: întreruperea prescripției sau a forcluziunii; punerea în întârziere;
transmiterea acțiunilor exclusive atașate persoanei decedatului
1. ntreruperea prescripției sau a termenului pentru a acționa (termenul de
forcluziune) este supusă câtorva exigențe:
a) Cererea de chemare în judecată, chiar dacă poartă o denumire greșită, trebuie să
fie o veritabilă cerere introductivă de instanță, având ca obiect recunoașterea unui drept
litigios;
b) Cererea de chemare în judecată tr ebuie să fie efectivă, adică f ăcută în scopul de a
fi admisă;
c) Cererea să fie admisă, printr -o hotărâre definitivă sau irevocabilă. ntinderea
efectului interrupt de prescripție este limitată sub un întreit aspect:

23
– întreruperea prescripției privește acțiunea atașată dreptului subiectiv alegat prin
cererea de chemare în judecată, nu însă și alte a cțiuni, pe care se sprijină alte drepturi
subiective, exceptând situația când cele două acțiuni, chiar dacă având cause distincte, tind
spre un singur și același scop, astfel încât cea de -a doua acțiune este virtualmente
compromisă prin cea dintâ i;
– întreruperea prescripției poate profita numai titularului dreptului alegat și numai
împotriva aceluia care a fost chemat în judecată sau a terților care au intervenit voluntar în
favoarea lui. Așa fiind, întreruperea prescripției nu profită: pâ râtului, cât privește acțiunea
acestuia pentru ocrotirea propriului său drept; celorlalți reclamanți aflați în situația de
coparticipare procesuală activă; nici reclamantului împotriva altor pârâți, aflați în situația
de coparticipare procesua lă pasivă.
Totuși, legea civilă prevede câteva excepții: în cazul solidarității active, astfel cum
rezultă din art. 1035 C. civ., întreruperea prescripției realizată de unul dintre creditorii
solidari profită și celorlalți creditori aflați în solid aritate; în cazul solidarității pasive, în
sensul art. 1045 C. civ., acțiunea intentată împotriva unuia dintre debitorii solidari
întrerupe prescripția față de ceilalți debitori aflați în sol idaritate;
– întreruperea prescripției operează cât timp durează judecata – actions quae
tempore perimuntur semel iudicio inclusae salve permanent – încetând odată cu ultimul act
de procedură, după care urmează perimarea sau începerea unei noi prescripții.
2. Cererea de chemare în judecată operează punerea în înt rzierea a p r tului.
Rezultă de aici câteva consecințe:
a) ntrucât cererea de chemare în judecată este asimilată unei somații de plată,
pârâtul poate fi obligat la plata de daune – interese moratorii, chiar dacă reclamantul nu a
introdus ce rerea la instanța competentă sau dacă, ulterior, el a renunțat la judecată. Dacă
cererea are ca obiect plata unei sume – neproducătoare de dobânzi – sau egularizarea unui
cont, daunele moratorii încep să curgă de la data introducerii cererii de chemare în
judecată, întrucât, pe de -o parte, aceasta constituie o somație, iar pe de alta, pentru că
creanța este anterioară cererii. n caz de condamnare la despăgubiri, daunele moratorii
încep să curgă de la data când hotărârea a fost pronunțată, indiffe rent de natura datoriei,
dacă legea nu a fixat un alt punct de plecare;
b) Dacă litigiul are ca obiect un lucru frugifer, posesorul trebuie să -l predea cu toate
fructele lui. Cu alte cuvinte, chiar dacă posesorul este de bună credință, el nu poate
conserva fructele percepute posterior cererii de chemare în judecată;

24
c) Când litigiul are ca obiect predarea unui lucru cert, ri scul pieirii bunului se
strămuttă asupra pârâtului (art. 1074 alin. 2 C od civil), chiar dacă lucrul a pierit în caz
fortuit. El va fi scutit de riscul pieirii fortuite a bunului dacă va putea dovedi că acesta ar fi
pierit și la creditor, atunci când și -ar fi executat obligația de predare la termen (art. 1756
alin. 2 C od civil).
3. Cererea de chemare în judecată transmite moștenit orilor unele dintre acțiunile
exclusiv atașate persoanei decedatului. Altfel spus, unele dintre acțiunile lui de cuius nu
pot fi pornite de moștenitorii săi, dar pot fi continuate de aceștia.

1.3. Clasificarea acțiunilor civile

n principiu acțiuni le civile au fost clasificate după o gamă largă de criterii, printre
care majoritatea dintre ele au fost clasificate în funcție de obiectul pretenției deduse în
justiție sau chiar de scopul urmărit prin acțiune de către reclamant. n continuare facem o
clasificare a celor mai i mportante categorii de acțiuni:
1.3.1. După scopul material urmărit de reclamant , iar după acest criteriu acțiunile
(cererile) se împart în:
– acțiuni (cereri) în realizarea dreptului,
– acțiuni (cereri) în constatarea dreptului ,
– acțiuni (cereri) în constituire de drepturi.
a) Acțiunile în realizare de drepturi ,,sunt acțiunile prin care reclamantul care se
pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanței să -l oblige pe pârât la respectarea
dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil la despăgubiri pentru prejudiciu ce i -a
fost cauzat”15. Acestea sunt cea mai uzitată formă din formele acțiunii civile iar un criteriu
distinctiv îl reprezintă exact scopul procesual urmărit de reclamant. Majoritatea acțiun ilor
civile fac part e din această categorie. Menționă m că acțiunile în realizare se caracterizează
prin faptul că ele sunt susceptibile de a fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.
Acțiunile care fac par te din această categorie ar fi : acțiunea în revendicare, cea care
are că obiect pl ata unei creanțe, acțiunea în ev acuare și multe altele, repara țiunea
prejudiciului. Ele mai pot fi numite și acțiuni în condamnare, adjudecare sau executare. Iar
prin aceasta rezultă, că oricine are o pretenție îm potrivă altei persoane și dorește
soluționarea conflictului în justiție are dreptul să facă o cer ere înaintea instanței

15 Florea Magureanu ,,Drept procesual civil,,Ed . All Beck , Ediția IV , p. 59

25
competent e.Sunt susceptibile de executarea silită deoarece dacă instanța admite o
asemenea cerere, ea nu se poate opri doar la faptul să constate doar existența dreptului
reclamantului, ci poate să -l oblige pe pârât să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea
reclamantului.
b) Acțiunile în constatare mai pot fi numite și cereri în recunoașterea drep tului sau
în confirmare și sunt ,,r eglementate de art. 35 NCPC conform cu care cel care are interes să
ceară constatarea existenț ei sau inexistenței unui drept”16.
Prin acest fapt se cere instanței să constate existența sau inexistenta dreptului, dar
fără c a să condamne la executarea unei p retenții pe pârât. Aceste acțiuni au un obiectiv
limitat, cum ar fi : reclamantul solicită să se constate nulitatea unei cauze contractuale, prin
care se solicită să se constate că este proprietar în indiviziune cu pârâtul asupra unor bunuri
sau urmăreșt e interpretarea unei convenții. Acțiunea în constatare vizează automat
constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic.
La rândul lor acțiunile în constatare se împart în :
– acțiuni declaratorii prin intermediul lor se solicită instanței de j udecată dreptul de
a stabili dacă un raport juridic există sau nu.
– acțiuni interogatorii caracterizate prin aceea că titularul dreptului ch eamă în
judecată preventiv o persoană care ar putea să -i constate dreptul. Și aici reclamantul tre buie
să justific e un interes, ca exemplu ar fi cererea pe care o introduc moște nitorii legali, care
doresc să i ntre în posesia bunurilor moștenite, dar ei nu știu exact dacă pretenția pârâtul ui
care pretinde a fi moștenitor legal cu titlu universal se întemeiază datorit ă unui testament
lăsat de defunct. Prin testament se înțelege acel drept lăsat la voința defunctului în legătură
cu moștenirea s a după ce decedează. Din acel moment moștenitorii pot cere instanței să
oblige pe pârât să facă public testamentul ; dacă acest a refuză, î i revin reclamantului toate
drepturile de fapt.
– acțiunile provocatorii sunt acelea prin care o persoană ridică în public pretenții cu
privire la dreptul unei alte persoane. Acesta persoana este chemată să -și valorifice
pretențiile afirmate și să încerce să dovedească dreptul pe care îl pretinde; în cazul în care
această persoană nu poate să dovedească dreptul pretins, pierde dreptul.
– acțiuni pozitive prin care, se cere constatarea existenței unui drept al
reclamantului, cum este și următoru l exemplu: în timpul căsătoriei unul din soți cere

16 Mihaela Tăbârcă , ,,Drept procesual civil,,Vol I , Ed U niversul Juridic , 2013 , p. 243

26
instanței să constate că un bun imobil ce este întabulat numai pe numele celuilalt soț, este
un bun comun. n principiu drepturile izvor âte în timpul căsă toriei sunt drepturi comune.
– Acțiuni negative , ce au drept scop constatarea inexistenței unui drept al p ârâtului
față de reclamant.
c) Acțiuni în constituirea dreptului sau în trasformare de drepturi : ” în cazul lor se
urmărește desființarea unor raporturi juridice, și constituirea unor raporturi sau si tuații
juridice noi” . 17
Prin intermediul acestor cereri se urmărește schimbarea sau desființarea unor
raporturi juridice vechi și crearea unor raporturi noi între părți. Aici intră cererile de divorț,
cererile pentru încuviințarea sau desfacerea adopții c e e cel mai important că în principiu
hotărârile pronunțate asupra acestor cereri produc efecte numai pe viitor.
1.3.2. După natura dreptului ce se valorifică prin acțiune , acestea se clasifică în:
– acțiuni personale,
– acțiuni reale
– acțiuni mixte.
Această clasificare are în vedere, în principiu , valorificarea drepturilor de creanță
a) Acțiunile personale sunt acele acțiuni prin care se urmărește valorificarea unui
drept personal de creanță care se naște, dintr -un act juridic sau din lege .
Acestea s unt cereri prin care se cere executarea unui contract sau plată unei
despăgubiri sau restituirea unui împrumut datorat.
b)Acțiuni le reale sunt acțiunile prin intermediul cărora persoana interesată poate să
își valorifice un drept real.
Cererile reale imo biliare sunt : petitorii, cele care apără un drept real cum ar fi
dreptul de proprietate și posesorii sunt cele care apără posesia.
Cererile reale imobiliare sunt cele de competența instanț ei locului situării
imobilului.
c) Acțiunile mixte sunt cele prin care se valorific ă un drept personal și un drept real ,
doar dacă drepturile invocate se găsesc într -un raport de conexiune.
n cazul acțiunilor mixte reclamantul are dreptul să aleagă între două sa u mai multe
instanțe competente; dar există și excepții cum ar fi : în cazul acțiunilor reale imobiliare
alegerea de competență nu este posibilă.

17 Ioan eș ,,Tr atat de drept procesu al civil” Ed . Ed.All Beck , 2002 , p. 158

27
Aceste acțiuni se clasific ă în :
– acțiuni ce urmăresc executarea unui act juridic care a creat un drept real asupra
unui imobil, care a generat obligații personal e,
– acțiuni în acumulare sau rezoluțiunea unui act juridic, prin care se transmite sau se
constituie un drept real imobiliar.
1.3.3. n funcție de calea procedurală aleasă de parte pentru apărarea dreptului,
acțiunile civile se împart în :
– cereri prin cipale,
– cereri accesorii,
– cereri incidentale ,
– cereri adiționale.
Cererea principală cu ajutorul ei se declanșează procedura judiciară, adică se pun
bazele începeri procesului de judecat ă. Este acea cerere introductivă către instanță, iar prin
aceeași cerere de chemare în judecată reclamantul poate for mula mai multe acuzări
împotriva acele iași persoane.
Cererile accesorii sunt cererile care depind de hotărârea luată pentru cererea
principală. Ca de exemplu : în cererea de divorț cererea principală e ste desfacerea
căsătoriei, iar celelalte cereri sunt cu privire la nume, la încredințarea copiilor minori,
stabilirea pensiei de întreținere atunci cand este cazul. Cererea accesorie poate fi cuprinsă
nu doar în acea de chemare în judecată care este formul ată de reclamant, ci și în cererile de
intervenție voluntară, care es te formulată de un terț. n cee a ce privește calificarea unei
cereri ca fiind principală sau accesorie nu reprezintă importantă ordinea în ca re pretențiile
sunt solicitate.
Cererea adi țională prin această cerere o parte modifică pretențiile sale anterioare
această vizează, pretențiile cuprinse implicit în cererea pe care persoana în cauză o
modifică. Ea este o prelungire a ce rerii introductive de instanță, care se completează cu o
cerere accesorie. Prin această cerere persoana poate micșora sau m ări cuantumul obiectului
cererii ; datorită ei se poate cere contravaloarea obiectului cerer ii pierdut sau pierit în
cursul procesului.
Cererile incidentale sunt ,,acele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de
desfășurare”18. Ele sunt formulate în procesul deja pornit și foarte multe sunt formulate ca
cereri principale.

18 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual c ivil,,, Vol I Ed Universul Juridic, 2013, p. 225

28
Aceste cereri se fac sub forma cererii de chemare în judecată, de aici cererile
incidentale pot cuprinde și cereri acceso rii. Cererile accesorii, adiționale chiar și cele
incidentale se judecă de instanț a competentă pentru cererea principală chiar dacă e de
competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești. Cererea accessorie sau
incidentală urmează procedu ra care prevede judecarea cererii principale.
Art. 132 CPC precizează, că nu se consideră modificată cererea principală în
următoarele situații:
– când se îndreaptă o eroare materială care s -a strecurat în cererea principală;
– când reclamantul mărește sau micșorează valoarea obiectului cererii;
– când reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
– când o acț iune în constatare este transformată ulterior într -o acțiune în realizarea
dreptului sau invers, o acțiune în realizarea dreptului într -o acțiune în constatare.

29

Capitolul II

Capacitatea procesuală a persoanelor fizice și juridice în procesul civil

2.1. Considerații introductive

Este o condiție neces ară și obligatorie a unei perso ane, pentru a putea acționa în
justiție pe altă persoană, pe motivul că pretinde ceva ori pentru a se apăra , că acea
persoană trebuie să fie capabilă să stea în judecată, adică să aibă capacitate procesuală.
Capacitatea procesuală reprezintă aptitudinea persoanelor fizice și juridice de a
deveni părți ale procesului civil. Această capacitate le d ă oportunitatea persoanelor de a
deveni părți în procesul civil, sub imperiul regimului limitator ce edictează că cererile
înaintate de acele persoane care nu dețin această aptitudine sunt nule sau anulabile.
n Dreptul Civil capacitatea civilă este definită ,,ca fiind acea parte a capacității
juridice a persoanei, care constă în capacitatea, de a avea și a -și exercita drepturile civile,
respectiv de a avea și de a -și asuma obligații civile pr in încheierea de acte juridice”19
Această capacitate procesuală , pentru a putea fi valabilă sau mai bine zis pentru a
putea sta în judecată , trebuie să îmbrace două forme și anume:
-capacitate procesuală de folosință , și
-capacitate procesuală de exerci țiu; prin dobândirea aces tei capacități, persoanele pot
încheia acte juridice.
Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiții este
nevoie să aibă capacitate procesuală de folosință. Art. 56 CPC prevede că poate fi parte în
judecată „orice persoană care are folosința drepturilor civile ”, iar art. 57, (2) CPC: că
”persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt
reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau st atutele care rânduiesc
capacitatea ori organizarea lor ”.
La fel ca în dreptul civil sau în alte ramuri ale dreptului, și în materie procesual –
civilă regula este capacitatea, iar lips a ei este excepția.

19 lorea Magureanu , ,,Drept procesual civil, , ,Ed. All Beck, Ediția IV

30
Lipsa capacității procesuale (legitimatio ad pro -cessum) constituie tocmai obiectul
excepției procesuale a lipsei de capacitate, care poate fi invocată în cursul procesului.
Cel ce are capacitate de folosință a drepturilor sale se bucură și de capacitate
procesuală de folosință, și poate fi parte în proce sul civil, ceea ce nu înseamnă însă faptul
că are și capacitatea de a sta personal în judecată (capacitate procesuală de exercițiu)
această din urmă constituind o condiție necesară numai pen tru exercițiul acțiunii civile.
Capacitatea procesuală (legitimati o ad processum) presupune o delimitare între
capacitatea procesuală de folosință și capacitatea procesuală de exercițiu”20.

2.2. Capacitatea procesuală de folosință. Noțiune. Particularități.

,,Capacitatea procesuală de folosință, nu este altceva decât aptitudinea de a avea
drepturi și de a asuma obligații pe plan procesual, și ea aparține în principiu oricărei
persoane fizice sau juridice în afara limitelor expres prevăzute de lege”21. Capacitatea
procesuală reprezintă reflectarea în plan procesual a cap acității civile din dreptul civil
material, fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în aptitudinea de a
avea și de a -și exercita drepturile și de a -și asuma obligații.
Potrivit art.35 NCC, capacitatea de folosință civilă începe odat ă cu nașterea
persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
”Capacitatea procesuală de folosință este una din condițiile de exercitare a acțiunii
civile, condiție care trebuie să existe la momentul introducerii cererii de chemare în
judecată.”22
Faptul morții unei persoane, fiind un fapt juridic, poate fi dovedit cu orice mijloc de
probă.
In ipoteza în care entitatea care a formulat cererea în justiție nu are capacitatea
procesuală de folosință, cu excepția situației în care aceasta este o asociație, so cietate sau
altă entitate fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, caz în care poate sta în
judecată prin raportare la prevederile art. 56 alin. (2) NCPC, partea adversă sau instanța din
oficiu va invoca și va admite excepția lipsei capacit ății procesuale de folosință a
reclamantului, declarând nulă cererea.

20 V.M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C . Dinu, ”Drept procesual civil”, Ed. Național, București, 2013, p. 124
21 Mihaela Tăbârcă , ,,Drept procesual civil,, ,Vol I , 2013 , Ed.U niversul Juridic , p. 164
22D. N. Theohari ”Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole ” Vol. I. Art. 1 -526, coordo nator G.
Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 113

31
Această capacitate procesuală reglementează că poate face parte din procesul de
judecată doar acea persoană care are folosința drepturilor civile. Ca o regulă principală
nimeni nu poate fi limitat de această capacitate ori lipsit în tot sau în parte, excepție făcând
acea situație când legea prevede în mod expres acest lucru. Dacă o persoană este limitată
de o parte din capacitate sau de toată capacitatea ea nu va putea dobândi drepturi și nici
asum a obligații în plan procesual.
,,Orice persoană care are flosința drepturilor civile, poate fi parte în judecată, iar
asociațiile sau societatile care nu au personalitate ju ridică pot sta în judecată ca pârâ te dacă
ele au organe proprii de con ducere”23 .
Persoanele fizice sau juridice care, prin lege, actul de constituire sau st atut, sunt
desemnate să acționeze în raport cu terții individual sau colectiv în nume sau pe seam a
persoanei juridice, au c alitate de organe de conducere.

2.2.1. Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor fizice
Noul Cod de Procedură C ivilă reglementează pentru prima dată norme privitoare la
capacitatea de folosință, prin te xtul art. 56, care statuează că ”poate fi parte în judecată
orice persoană care are folosinț a drepturilor civile ”.
Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacit ății procesuale care
constă în aptitudinea unei persoane (fizice sa u juridice) de a avea drepturi ș i obligații pe
plan procesual, iar capacitatea procesual ă de exerciț iu constă în aptitudinea persoanei de a
valorifica singură î n justiție dreptul pe care-l are, prin exercitarea personal ă a drepturilor
procesuale ș i indeplinirea, la fel, a obliga țiilor procesuale.
Raportat la dispozițiile noii legi procesual civile, această c apacitate de folosință a
drepturilor civile se referă, in latto sensu, atât la persoanele fizice, cât și la cele juridice.
Persoanele fizice dobandesc capacitatea de folosință din momentul nașterii, încă din
perioada concepției – mai precis, sub cu condi ția să se nască viu, încetarea având loc odată
cu moartea biologică.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea un ei persoane de a
avea drepturi și obligaț ii pe plan procesual. Poate fi parte în judecată orice persoan ă
care are folosinț a drepturilor sale civile. Potri vit art. 56 NCPC, lipsa capacității de
folosință poate fi invocată î n orice stare a p rocesului. ”Actele de procedura

23 Mihaela Tăbârcă, ,,Excepții procesuale în procesul civil,,, Ed. Universul Juridic, 2006

32
îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosin ță sunt lovite de nulitate
absolută”24.
Conform art. 57, ali n. 2 CPC , persoanele care nu au exerci țiul d repturilor lor (ci
doar folosința), nu pot sta î n judecată decât dacă sunt reprezentate, asista te ori autorizate în
modalitatea aratată de legile in vigoare.
Reprezentarea intervine în cazul persoanelor fizice li psite de capacitate de exerci țiu
și anume: -minorii sub 14 ani, și -persoanele puse sub interdic ție.
Asistarea intervine î n cazul persoanelor cu capacitate de exerci țiu restrânsă, adică a
minorilor cu vârsta cuprinsă î ntre 14 si 18 ani.

2.2.2. Capacitat ea procesuală de folosință a persoanelor juridice
Conform art. 56 CPC, orice persoană poate să fie parte în judecată dacă are
folosința drepturilor civile. n ceea ce privește persoanele juridice, acestea dobândesc
capacitate de folosință și de exercițiu de la data înregistrării sau înscrierii, ori de la data
actului de dispoziție care le înființează.
Cât privește începutul capacității de folosință a persoanei juridice, dispo zițiile
înscrise în art. 205 Cod civil disting între persoanele juridice sup use înregistrării și celelalte
persoane juridice (adică persoanele juridice nesupuse înregistrării). Astfel, persoanele
juridice care sunt supuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinț ă de la data
înregistrării lor. Persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de
folosință în funcție de modul de înființare aplicabil, după caz, de la data actului de
înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii altei cerințe pe
care legea o prevede.
Prin excepție, unele persoane juridice au o capacitate de folosință anticipată (numită
și limitată sau restrânsă), în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 205 alin. (3) C od civil,
potrivit căruia persoanele juridice supuse înregistrării pot chiar de la data actului de
înființare să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară
pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.
O normă specială, vizează asociațiile, societățile sau alte entități fără pe rsonalitate
juridică care pot sta în judecată atât ca reclamante, cât și ca pârâte, sub condiția de a fi
constituite potrivit legii

24 V.M. Ciobanu, M. Nicolae, ”Noul Cod de procedura civila comentat ”, Editura Universul Juridic, 2016

33
Conținutul capacității de folosință a persoanei juridice este determinat de scopul
(obiectul de activitate) pentru care a fost înființată. Cum scopul nu este același la fiecare
persoană juridică, rezultă că nici capacitatea de folosință nu este aceeași pentru toate
persoanele juridice, ci diferă după specialitatea fiecăreia.
Așadar, capacitatea de folosință a pe rsoanei juridice cuprinde aptitudinea generală
și abstractă de a avea toate acele drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura
lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice. în ceea ce privește persoanele
juridice fără scop lucrativ, acestea pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt
necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut (art. 206
Cod civil).25
ncetarea capacității procesuale de folosință a persoan ei juridice are loc la data
încetării persoanei juridice înseși prin diferitele modalități prevăzute de lege.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice se sfârșește odată cu încetarea fiin ței
(desființarea) acesteia.
ncetarea persoanei juridice poate avea loc printr -unul dintre următoarele moduri:
constatarea ori declararea nulității, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau
desființare ori printr -un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege (art. 244 Cod
civil).
Persoana juridică trebuie să participe la circuitul civil și prin încheierea de acte
juridice civile, acte a căror esență o reprezintă manifestarea de voință. Tocmai de aceea,
”legiuitorul a adoptat soluția considerării voinței unei persoane sau unor persoane din
colectivul persoanei juridice ca fiind însăși voința persoanei juridice respective. ”26
”Conținutul capacității de exercițiu a persoanei juridice este determinat de două
limite: capacitatea de folosință și pluralitatea organelor de administrare al e persoanei
juridice respective ”.27
Dar să nu uităm că potrivit noilui cod de procedură civilă există situații în care
entitățile care nu au capacitate de folosință civilă, pot avea cali tatea de parte în proces: de
exemplu, asociațiile, societățile care n u au capacitate de folosință civilă dar pot stă în
judecată că reclamanți sau pârâți conform art.56 alin.(2) NCPC. n vechiul cod se specifică
că aceste entități nu puteau sta în judecată decât ca pârâ te și cu o condiție specifică, ac eea

25 T. Prescure, R . Matefi, ”Drept civil. Partea generală. Persoanele ”, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 332
26 T. Ionașcu ș.a., ”Persoana fi ică în dreptul .P. ”., Ed. Academiei, București, 1963, p. 16
27 Tribunalul Suprem, secția civilă, dec. 626/1982

34
de a avea organe proprii de conducere , condiție care nu mai este cerută de dispozițiile
noului cod de procedură civilă .
,,O persoana fără drepturi nu poate formula pretenții în față judecătoriei, așa că e
foarte greu de înțeles cum pot aceste entități să stea în judeca tă ca reclamanți”28 se arată în
literatura de specialitate.
Prin urmare drepturile și obligațiile procesuale ale persoanelor juridice pot fi
reprezentate prin organele sale de administrare din momentul infiintari lor. Cei care au
calitate de organe de admin istrare sunt cei care prin lege sunt desemnate să acționeze în
raport cu terții, individual sau colectiv in numele sau pe seamă persoanei juridice. Așadar
capacitatea de folosință a persoanei juridice încetează odată cu încetarea însăși a acesteia
prin transformare, desființare dizolvare sau prin orice alt mod prevăzut de lege. 29
n plan practic, încetarea capacității procesuale de folosință are loc la data încetării
persoanei juridice însăși prin terminarea operațiunilor de lichidare și prin radierea aces teia
din Registrul Comerțului.
Radierea debitoarei -pârâte din evidența Registrului Comerțului are drept consecință
încetarea persoanei juridice însăși și atrage după sine lipsa capacității proce suale de
folosință a pârâtei.

2.2.3. Sancțiunea lipsei c apacității procesuale de folosință
n lipsa capacității procesuale de folosință , actele de procedură îndeplinite de cel
care nu legitimează această condiție sunt lovite de nulitate absolută.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosinț ă poate fi in vocată î n orice stare a
procesului, atât în prima instanță, cât și direct în apel – atât ca motiv de apel, cât și ca
excepție; poate fi invocată inclusiv în recurs (nu trebuie sa fie necesară administrarea altor
dovezi în afara î nscrisurilor noi); poate fi invocată de partea interesată sau de către instanță,
din oficiu, în orice stare a cauzei; se vor avea în vedere efectele pe care le va produce prin
invocarea și, ulterior admiterea acesteia, în măsura în care este întemeiată Pe parcursul
procesului, lipsa capacității procesuale de folosință se invocă pe cale de excepție.Excepția
este una de fond, fiind în legătură cu o condiție de exercițiu a acțiunii civile; este
peremptorie (dirimantă) întrucât prin admiterea ei se tinde la respingerea acțiunii; este
absolută, pentru că normele au caracter imperativ.

28 Alexandru Suci u ,,Excepții procesuale în NCPC ” Ed.U niversul Juridic p. 115
29 E. Chelaru,” Drept civil. Persoanele în reglementarea NCC”, ed. a 3 -a, Ed. C.H.Beck, București, 2012, p. 193

35
Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite
de nulitate absolută. Nulitatea este necondiționată de vatamare (art. 176 NCPC –
capacitatea procesuala).30
”Dovada respec tării legii la constituirea entității fără personalitate juridică este în
sarcina reclamantului, indiferent dacă acesta este sau nu fără personalitate juridică .”31
Important de reținut : excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o
excepție p eremptorie/dirimantă, de fond și absolută , astfel că poate fi invocată în orice
stare a pricinii, atât în fața instanței de fond, de apel, iar în recurs cu respectarea
dispozițiilor art. 488 alin. (2) NCPC.
Sancțiunea nulității hotărârii nu va interveni dacă decesul părții a surve nit după
închiderea dezbaterilor asupra fondului.
Tot din perspectivă practică este important a reține că, în cazul în care acțiunea este
formulată împotriva unei persoane fizice sau entități lipsite de capacitate procesuală de
folosință, cu excepția celor menționate la art. 56 alin. (2) NCPC, nu va interveni sancțiunea
nulității cererii, ci partea adversă sau instanța din oficiu va invoca și va admite excepția
lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului și va resping e cererea ca fiind
formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. Sancțiunea
nulității privește actele de procedură efectuate de către o entitate lipsită de capacitate
procesuală, iar nu cele îndeplinite de o persoană capa bilă, potrivit legii, împotriva uneia
incapabile.

2.3. Capacitatea procesuală de exercițiu

Ca și în cazul capacității procesuale de folosință, legiuitorul în conținutul art. 57
NCPC se raportează la exercițiul drepturilor procedurale ale părții (persoană fizică sau
juridică) uitând și de obligațiile acesteia.
,,Capacitatea procesuală de exercițiu (legitimatico ad causum) a fost definită că
fiind capacitatea unei persoane care are folosință dreptului de a angaja, și conduce personal
procesul împlinind obl igațiile și realizând drepturile procesuale pentru a valorifica în
justiție dreptul litigios”32. Cu alte cuvinte capacitatea de exercițiu este aptitudinea unei

30 Alexandreu Suciu ,,Excepții procesuale în NCPC”, 2012 , Ed. Universul Juridic , p 113
31 M. Tăbârcă, în ”Noul Cod de procedură civilă, comentat și adnotat”, vol. I, coord.V.M. Ciobanu, M.
Nicolae, ș.a. Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 228
32 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual civil,, 2013 , Vol I , Ed. U niversul Juridic , p. 169

36
persoane de a încheia singură și în nume propriu acte juridice civile, și de a sta singură în
judecată, fara a fi necesar asistarea sau reprezentarea sa.
Prin urmare de reținut este faptul că reprezintă capacitatea de a angaja și conduce
personal procesul, capacitatea de a sta în judecat ă. Spre deosebire de lips a capacitatii de
folosință , lipsa capac ității de exerci țiu nu interzice unei persoane să stea în justiție.
n cazul persoan elor fizice, capacitatea deplină de exercițiu se dobândeș te la vârsta
majoratului (18 ani), cu excep ția minorului care se căsă toreste și are, ca efect al că sătoriei,
capacitate de exercițiu de la 16 ani. Această capacitate î ncetează: a) la data morț ii; b) prin
punerea sub interdicție judecă torească; c) în cazul anulă rii căsătoriei care intervine î nainte
ca soțul să împlinească 18 ani, dac ă a fost de rea -credință la încheiere a căsătoriei.
Nu au capacitate de exerci țiu: minorii sub 14 ani și alienații sau debilii mintali pu și
sub interdicție judecă torească. Aceștia nu stau personal î n proces, ci prin reprezentan ții lor
legali (pă rinți sau tutore). n situația unei urgen țe și cel lipsit de capacitate nu are
reprezentant legal, la cererea pă rții interesate se poate numi un curator special. Numirea
acestui curator se va face de instan ța care judecă procesul, dintre avoca ții anume desemna ți
în acest scop de barou pentru fiecare inst anță judecătorească. n orice situa ție sumele
avansate se vor include î n cheltuielile de judecat ă și vor fi puse î n sarcina p ărții care pierde
procesul. Totuș i, ”dacă partea ocrotit ă prin numirea curatorului a pierdut procesul ș i este
lipsită de venituri s au face parte dintr -o categorie pentru care legea prevede acordarea
asistenței juridice gratuite, sumele avansate din buget raman in sarcina statului. ”33
n concluzie , cel care nu are capacitate de exerciț iu deplină nu poate s ă stea singur
în judecată, fiin d necesar să fie reprezentat, asistat sau autorizat, dup ă caz.

2.3.1. Capacitatea procesuală de exerciț iu a persoanelor fizice
Persoana fizică are capacitate de exercițiu la vârstă de 18 ani. Minora de 16 ani care
se căsătorește dobândește capacitate de exercițiu deplină. Când vorbim de capacitate de
exercițiu anticipată ,,arată că pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște
minorului care a împlinit 16 ani capacitate deplină de exercițiu”. n acest scop vor fi
ascultați părinții, tuto rele minorului sau , când e cazul și avizul consiliului de familie”34
.Minor ii pot încheia spre exemplu acte juridice cum ar fi un contract de muncă.
n paralel cu capacitatea de folosință despre care se arată că nimeni nu poate fi
lipsit, în cazul capacit ății de exercițiu este posibil , în anumite cazuri când legea prevede

33 V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedura civila comentat, Editura Universul Juridic, 2016
34 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual civil,, Vol I , 2013 , .Ed U niversul Juridic, p. 170

37
acest lucru , ca o persoană să fie total lipsită de această capacitate sau să îi fie doar restrânsă
această capacitate. De aici rezultă că ,,persoanele care nu au exercițiu l drepturilor lor, nu
pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate, în chipul arătat în
legi sau statutele care rânduiesc capacitatea de organizarea lor”35
2.3.2. nstituția reprezentării procesual -civile
Părțile acțiunii civile sunt repr ezentate de :
– persoanele fizice sau juridice între care există un litigiu cu privire la un drept
subiectiv civil sau la o situație juridică pentru a cărei realizare calea judecății este
obligatorie și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii jude cătorești ce se pronunță în
cauză {în ipoteza procedurii contencioase) , sau
– persoanele care se adresează instanței judecătorești cu o cerere, fără a urmări
stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum și, dacă este cazul, de
persoanele chemate in proces pentru soluționarea cererii respective (în ipoteza procedurii
necontencioase).
Reprezentarea în procesul civil definesște situația în care o persoan ă îndeplinește
acte de procedur ă în numele și in interesul a ltei persoane, care este parte î n proces. P ărțile
pot să stea in judecat ă printr -un reprezentant ales, cu excep ția cazului în care legea impune
prezența lor în persoană în fața instanței. Astfel, legea impune ca anumite acte procesuale
să fie îndeplinite personal de p ărți, spre exemplu a cererilor de divor ț sau al răspunsului la
interogatoriu.
Reprezentarea legal ă intervine în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate
procesuală de exerci țiu, în cazul persoanelor juridice, precum și în alte cazuri prev ăzute
expres de legiu itor. Reprezentarea este legal ă fiindcă izvorul împuternicirii îl constituie
legea, nu opțiunea instan ței.
Reprezentarea în cazul persoanelor fizice fără capacitate de exercițiu intervine în
cazul minorului care nu a împlinit 14 ani și interzisului judecăt oresc. n cazul persoanei
minore reprezentanții sunt părinții sau tutor ii, în cazul interzi șilor judecătorești este
curatorul special – acesta poate fi numit doar până la soluționarea cererii de punere sub
interdicție. n situația când persoana este li psită de capacitate de exercițiu a drepturilor
civile și nu are un reprezentant legal, instanța la cererea părților interesate poate numi un
curator special.

35 Florea Magureanu ,, Dr ept procesual civil,, Ediția IV, Ed.All Beck, p. 56

38
Numirea curatorului special art.58 alin.(1) CPC se face de către instanța care judecă
procesul, di ntre avocați i desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță
judecătorească, curatorul special având toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege
pentru reprezentantul lega l. De exemplu , dacă unu l dintre părinți decedează și unul dintre
copii vine în concurs la moștenire cu mama, pentru acel copil se va numi un curator special
dacă intervin interese contrare între cei doi , adică între părintele rămas în viață și copilul
care este mo ștenitor legal.
n privința persoanelor juridice , acestea își exercită drepturile și obligații le prin
organele sale proprii, i ar acestea sunt reprezentate în față organelor jurisdicțion ale prin
juriconsultanți.
Renunțarea la drepturile deduse judecății se poate face numai în temeiul unei
procuri speciale, mand atul de reprezentare dat pentru prestarea serviciului avocațial
neputând -o îndeplini. Prin urmare, instanța nu poate lua act de renunțare la un capăt al
cererii în lipsa unei atare procuri.
Numirea unui curator se impune în succesiunile și litigiile de ieșire din indiviziune,
în care figurează printre părți, alături de minor, unul sau ambii părinți ai acestuia. Dacă
sunt mai mulți copii minori care au între ei interese contrare, pentru fiecare d intre ei se va
numi un curator .
Asistarea sau încuvi ințarea operează în cazul ,, persoanelor care au capacitate de
exercițiu restrânsă, minorii între 14 -18 ani și va trebui pentru protejarea, intereselor
acestora să fie asistate în proces de o altă persoană, ocrotitor legal, părinte sau după caz un
tutore care să le întreg ească capacitatea de exercițiu” 36. Prin urmare părinții sunt cei care
vor semna alături de minor, cererile la adres a instanței și celela lte acte procesuale , și ei vor
fi citați la judecată.
Prin asistare înțelegem ocrotirea intereselor persoanelor minore care au capacitate
restrânsă de exercițiu. Dar în momentul în care minorul împlinește vârstă de 14 ani, el va
putea să -și exercite singur drepturile și să -și execute obligațiile însă nu mai cu încuviințarea
părinților; de aici rezultă că minorul are capacitate restrânsă de exercițiu, iar el poate
dobândi calitatea de parte în proces și poate îndeplini acte specifice activității judiciare.
Activitatea procesuală prevede realizarea unor acte succesive pentru promovarea
acțiunii civile și chiar până la executarea silită. Chiar dacă minorul are capacitatea de a sta
în judecată, pe lângă încuviințarea dată pentru a introduce acțiunea el trebuie să fie asistat

36 Florea Magureanu ,,Drept procesual civil,, Vol I 2013 Ediția XIII Ed.U niversul Juridic. p.170

39
pe tot parcursul procesului de către oc rotitor ii lui legali. ncuviințare a dată de ocrotiriorii
legali ai minorului trebuie să fie dată pentru fiecare act procesual în parte.
Referitor la p ersoanele care nu au capacitate de exercițiu deplină , pentru ele
funcționează instituția de asistare, prin urnare partea care este introdusă în a ceastă situație
îndeplinește actele de procedură și este citat în proces, dar actele care îi revin vor fi
semnate și de persoana care îi întregește capacitatea.
n concluzie minorul cu capacitate restrânsă de ex ercițiu face parte din categoria
persoanel or asistate și a celor reprezentate . Dacă într -un proces minorul are poziție de pârât
instituția autorizării nu are aplicare deoarece părintele sau tutorele nu pot împiedica
judecata procesului cauzei prin refuzul încuviințării prealabile. Există situați i în sistemul
legislației când asistarea nu este necesară. Ca de exemplu în cazul minorului care a împlinit
vârstă de 16 ani și închei e un contract de muncă, deoarece aici minorul își exercită
drepturile și își indeplin ește singur obligațiile ce decurg din contractul de muncă.
n concluzie, asistarea care este asigurată de către ocrotitor ul legal nu trebuie să fie
confundată cu situația asistări părții de către un avocat.
Autorizarea : ,,această intervine atunci când reprezentantul legal, al celui lips it de
capacitate de exercițiu sau ocrotitorul legal al celui cu capacitate restrânsă de exercițiu face
acte procedurale de dispoziție”37, cum ar fi : renunțarea la judecată, la dreptul subiectiv,
achiesarea tranzacți ei. ntotdeauna autorizarea trebuie să fie anterioară săvârșir ii actului.
Putem întâlni cazuri în care efectuarea actului de dispoziție, nu se poate face nici
cu autorizarea autorității tutelare, adică nu se poate renunța la judecată (de exemplu, în
cazul stabiliri i paternității din afară c ăsătoriei ).
Dar există situații în care instanța ia în considerare actul de dispoziție fără
autorizația prealabilă, și atunci acel act este lovit de nulitate absolută , deoarece actul nu
este lipsit de o cauz ă prin care ar fi întregită capacitatea procesua lă.
Curatel a specială ,,art 58 prevede că în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită
de capacitate de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța la cerera
părții investește, va numi un curator special care să o reprezinte până la numirea unui
reprezentant legal”38
Instanța este însărcinată cu acest lucru, deoarece este singurul organ care poate
numi un curator,
-care să-l reprezinte pe minor sau cel lipsit de capacitate de exercițiu ;

37 Mihaela Tăbârcă ,,Dr ept procesual civil,, 2013, Vol I, Ed. Universul juridic, p. 173
38 Mihaela Tăbârcă ”op cit”.pag 174

40
-de asemenea în caz de conflicte de intere se dintre reprezen tantul legal și cel
reprezentat;
-și atunci când cel ce este chemat să stea în judecată nu are capacitate de exercițiu și
nici reprezentant ,
– și în cazul unui minor care neavând cine -l reprezenta și trebuie rezolvat de urgență
litigi ul,
în aceste situații se vor numi acel curator special care apără interesele celui lipsit.
Acest curator are toate drepturile și obligațiile prevăzute de l ege pentru reprezentantul legal
și este desemnat potrivit regulilor Codulu i de procedura civilă .
”Instanța de control ju diciar este obligată a verifica în primul rând calitatea
procesuală a celui ce a declarat recurs, respectiv dacă a figurat ca parte la judecata în prima
instanță, deoarece terții care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a face recurs ”39
Această urgență este măsurată de către instanță . Dacă consideră că nu există nici o
urgență, nu este obligatoriu să se numească un curator special.
n funcție pe ce motiv a fost desemnat , reprezentarea poate fi tem porară sau chiar
pe toată durata procesului. n cazul persoanei fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate
restrânsă, durata pentru care curatorul este desemnat va fi stabilită până când se va
desemna reprezentantul sau curatorul legal al celui aflat în cauz ă. Atunci când el este numit
pentru a reprezenta persoane juridice sau entități care nu au personalitate juridică , el poate
sta până când aceste persoane își desemnează organe proprii de administrare, după care
acesta ( curatorul special ) încetează din funcție.
Dacă curatorul este numit în prima instanță , acesta persistă și în căile de atac, iar
obligația instanței de control judiciar va fi să desemneze curatorul care să reprezinte partea
înaintea ei. Acest curator poate fi un avocat care sunt desemnați de barou în acest scop, dar
el acționează în acest conflict că un mandatar neavocat deoarece în acest scop el este numit
reprezentantul legal a părții interesate, și are alte atribuții , nu pe cele de avocat. n principiu
curatorul special nu trebuie să fie asis tat de avoca t pentru a pune concluzii asu pra
excepțiilor procesuale sau asupra fondului atât pe durată cercet ării procesului cât și în
etapa dezbaterilor.
Instanța mai poate fi însărcinată să stabilească prin încheiere în momentul numiri i
curatorului special și o s umă care i se cuvine acestuia pentru activitatea pe care o
desfășoară.

39 C. S. J. Secția civilă, dec. 78 0/1992, Dreptul nr. 7/1993, p.7

41
Reprezentarea conven țională. Persoanele fizice pot fi reprezentate de c ătre un
avocat sau alt mandatar. Reprezentarea persoanei fizice prin mandatar neavocat poate
interveni at ât în fața primei instanțe și î n apel, cât și în recurs, dar ș i în căile de retractare
(revizuire și contestație î n anulare).
Mandatarii neavoca ți. Mandatarul care nu este avocat nu poate pune concluzii
asupra excep țiilor procesuale și asupra fondului dec ât prin a vocat, atât în etapa cercet ării
procesului, c ât și în etapa dezbaterilor. A șadar, el va putea doar s ă formuleze cereri în fața
instanței, să propună probe, să îndeplineasc ă acte de procedur ă în numele și în interesul
părții pe care o reprezint ă, însă fă ră a avea d reptul de a depune concluzii asupra excep țiilor
procesuale și asupra fondului. De la regula privind mandatarul neeavocat ce nu poate pune
concluzii dec ât prin avocat sunt excepta ți licențiații în drept, care, dacă sunt mandatari în
pricinile so țului sau rudelor p ână la gradul al doilea inclusiv, pot pune concluzii în fața
oricăror instan țe, inclusiv în recurs.
Procura. Indiferent c ă este dată unui neavocat sau avocat, acest act de împuternicire
trebuie sa fie o ”procura ad litem ”, adica o procur ă specială dată pentru reprezentarea în
judecată. Ca excep ție, mandatarul cu procur ă generală poate să-l reprezinte î n judecată pe
mandant, numai dac ă acest drept i -a fost dat anume.
Limitele mandatului . Acesta este presupus da t pentru toate actele procesuale
îndeplinite în fața aceleiași instanțe, chiar dac ă nu cuprinde nicio men țiune în această
privință . Restrângerea numai la anumite acte trebuie sa fie întotdeauna expres ă. Mandatul
judiciar nu este dat pentru tot procesul, ci numai pentru o anumit ă etapă procesuală
(instanță ), acea cu privire la care s -a acordat mandatul. Actele procedurale de dispozi ție se
pot face doar î n baza unui mandat special, distinct de mandatul de reprezentare în justiție.
Forma mandatului . Pentru mandatarul neavocat, mandatul trebui e sa fie dat prin
înscris autentic. Dreptul aceasta poate fi dat și prin declara ție verbală, făcută în instanță și
consemnată în încheierea de ședințăta. Mandatul dat unui avocat se dovede ște prin înscris
întocmit potrivit legilor de organizare a profesiei .
Incetarea mandatului . Mandatul judiciar nu încetează prin moartea celui care l -a
dat și nici de la data la care acesta a devenit incapabil. Acesta d ăinuie până la retragerea lui
de către moștenitori sau de c ătre reprezentantul legal al incapabilului. Ren unțarea la
mandat, precum și revocarea acestuia nu pot fi opuse celeilalte p ărți decât de la
comunicare, cu excep ția cazului în care au fost f ăcute în ședința de judecat ă și în prezența
părții adverse. Daca mandatarul renun ță, este obligat s ă anunțe instanța și mandantul cu cel

42
puțtin 15 zile înainte de urm ătorul termen. In plus, mandatarul nu mai poate renun ța la
mandat în cursul termenului de exercitare a c ăilor de atac.
Reprezentarea persoanei fizice prin avocat. Avocatul înscris în tabloul baroului are
dreptul să asiste și să reprezinte orice persoan ă fizică sau juridic ă, în temeiul unui contract
încheiat în formă scrisa, care dob ândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de
evidență. Contractul de asisten ță juridică se încheie în formă scrisa, ad probationem, și
trebuie să îndeplineasc ă condițiile legale de încheiere a unei conventii. Avocatul se
legitimeaz ă față de terți prin împuternicirea avocaț ială (numită și delegație). Pentru
exercitarea actelor procedurale de dispozi ție, nu este n ecesar ca avocatul s ă prezinte o
procură autentică specială, fiind suficientă menț iunea inserat ă în cuprinsul contractului în
acest sens.
Reprezentarea persoanei juridice . Aceasta i și poate exercita drepturile procesual e
fie prin reprezentantul legal, fie prin reprezentantul conven țional. Persoanele juridice pot fi
reprezentate conven țional în fața instanțelor numai prin consilier juridic sau avocat. Astfel,
persoanele juridice sunt obligate s ă fie reprezentate doar prin avocat sau prin consilier
juridic. C ererea de chemare in judecata sau reprezentarea conven țională a persoanei
juridice în fața instanțelor nu se poate face prin mandatar persoana juridic ă și nici prin
consilierul juridic sau avocatul acesteia.
Lipsa calitatii de reprezentant . Dacă reprezenta ntul părții nu face dovada acestei
calități, instanța va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Daca nu se acoper ă
lipsa î n acel termen, cererea va fi anulat ă. Excepția lipsei dovezii calit ății de reprezentant
înaintea primei instan țe nu poate fi invocată pentru prima oar ă în calea de atac; ea nu poate
constitui motiv pentru exercitarea c ăii de atac, dac ă nu a fost invocat ă înaintea instan ței în
fața căreia s -a produs neregularitatea. Concluzion ând, neregularitatea poate fi invoca tă
oricând în cur sul aceleia și instante. Excep ția poate fi invoca tă de oricare dintre p ărți,
procuror sau instanță , fiind o excepție absolută; titularul poate ratifica actele î ndeplinite de
persoana care a ac ționat fara calitate. Aten ție, dacă în cererea de chemare î n jude cată nu se
menționează că cel care a formulat -o este doar un reprezentant, atunci se va invoca
excepția lipsei calităț ii procesuale; se va considera c ă a introdus cere rea in nume propriu.
Ca diferență , excepția lipsei calității de reprezentant operează atu nci când la dosar nu
există dovada din care s ă rezulte mandatul dat, dar î n cerere scrie c ă acț ionează în calitate
de mandatar, însă, excepția lipsei calităț ii procesuale opereaz ă atunci când în cererea de
chemare î n judecat ă nu se menționează că cel care formulează are doar calitate de
reprezentant.

43
Sancțiune: în cazul î n care cel care a formulat cererea nu a men ționat că acționează
în calitate de mandatar, sanc țiunea care intervine este respingerea cererii ca fiind formulată
de o persoană fără calitate pr ocesuală activă. Dacă î nsă s-a menționat că acesta acționează
în calitate de reprezentant, dar nu se depune dovada acestei calit ăți, cererea va fi anulat ă.
De asemenea, în privința probelor, aceastea se propun, sub sanc țiunea dec ăderii, de c ătre
reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare (art. 254
NCPC).

2.3.3. Capacitatea procesuală de e xercițiu a persoanelor juridice
n cazul persoanelor juridice, acestea dobândesc capacitate de exercițiu la data
înființării l or. nceputul capacității de exercițiu a persoanei juridice coincide cu începutul
dobândirii capacității de folosință, fiind în legătură cu momentul înființării acesteia, însă
realizarea efectivă a capacității dobândite este condiționată de desemn area organelor de
conducere (de administrare, potrivit NCC), atât timp cât persoana juridică își exercită
drepturile și își îndeplinește obligațiile prin acestea.
n acest sens, art. 209 -211 NCC prevede că persoana juridică își exercită drepturile
și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
Au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau persoanele juridice
care prin lege, actul de constituire sau statut , sunt desemnate să acțio neze, în raporturile cu
terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice, raporturile dintre
persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale de administrare fiind supuse, prin
analogie, regulilor mandatului, dacă nu s -a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau
statut.
Nu pot face parte din organele de administrare și de control ale persoanei juridice
incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a exercita o
funcție în cadrul acestor organe, precum și cei declarați prin lege sau prin actul de
constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcție.
Până la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor și
îndeplinirea obligațiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către
persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop.
Persoana juridică aflată în lichidare este reprezentată prin lichidatorul judiciar,
desemnat prin hotărârea judecătorească de decl arare a nulității hotărârii conform art. 58
alin. (2) sau în condițiile art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile,

44
republicată. Potrivit art. 253 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, lichidatorii vor
putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau
reprezentanții permanenți – persoane fizice – ale societății lichidatoare – trebuie să fie
lichidatori autorizați, în condițiile legii. în afară de puterile conferite de asociați, cu aceeași
majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea, conform art. 255 alin. (1) lit. a)
din Legea societăților, să stea în judecată în numele societătii.
Prin înregistrarea în registrul persoanelor juridice fără scop lucrativ și prin
înmatricular ea persoanelor cu scop lucrativ în registrul comerțului, entitățile colective
dobândesc personalitate juridică și devin subiecte de drept dotate cu o capacitate de
exercițiu deplină, astfel că, de la data încheierii sau a efectuării lor, toate actele juridice și
operațiunile efectuate în faza de constituire sunt considerate ca aparținând respectivei
persoane juridice.
Din perspectiva conținutului, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice nu poate
fi mai întinsă decât capacitatea de folosinț ă, fie ea anticipată sau deplină, și vizează
exclusiv încheierea de acte juridice de către organul de conducere competent, în limitele
puterilor conferite acestuia.
i în această materie, potrivit reglementării anterioare, funcțion ează principiul
specializării, o persoană juridică neputâ nd exercita drepturi care excedă scopului în
vederea căruia a fost creată.
n prezent, în conformitate cu dispozițiile noului Cod civil, persoana juridică poate
avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii,
nu pot aparține decât persoanei fizice; fac excepție persoanele juridice fără scop lucrativ
(fără scop patrimonial), cărora li se aplică principiul specialității, potrivit căruia acestea pot
avea doar acele dr epturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului
stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.
Capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice cu scop patrimonial, s -a apreciat în
doctrină, este limitată la obiectul stabi lit prin actul de constituire. Principiul specialității
obiectului de activitate nu împiedică societatea să încheie acte, contracte și operațiuni de
natură civilă care să aibă un caracter accesoriu sau conex și să fie benefice activității
principale ( contract de sponsorizare, gratificații etc.). Desigur, aceste persoane juridice au
posibilitatea legală să modifice obiectul principal de activitate ori de câte ori strategia
afacerilor reclamă accesul la activități din alte domenii sau la noi activităt i accesorii.

45
Prin dispozițiile alin. (2) al art. 917 NCC se consacră legislativ posibilitatea –
recunoscută în doctrină și în jurisprudență – de a se exercita posesia prin reprezentanții
legali, indicându -se (în mod limitativ, s -a arătat în literatur a de specialitate.
n doctrină au fost făcute următoarele precizări:
a)dacă persoana juridică participă în proces prin organul său de conducere, acesta
înfățișează însăși persoana juridică, putând face în proces orice fel de acte, inclusiv acte de
dispoziție;
b)buna sau reaua -credință a persoanei juridice se apreciază în persoana organului
său;
c) în cazul săvârșirii unei fapte ilicite de către organele persoanei juridice, faptă
care cauzează altcuiva un prejudiciu, răspunderea este directă, fapta organului fiind
apreciată ca fiind fapta persoanei juridice înseși.
Noul Cod civil prevede expres (art. 210 -211, art. 219):
-actele juridice încheiate de către fondatori sau de către persoanele desemnate cu
depășirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului pentru
înființarea persoanei juridice, precum și actele încheiate de alte persoane nedesemnate
obligă persoana juridică în condițiile gestiunii de afaceri;
-cel care contractează pentru persoana juridică rămâne per sonal ținut față de terți
dacă aceasta nu se înființează ori dacă nu își asumă obligația contractată, în afara cazului
când prin contract a fost exonerat de această obligație;
-actele încheiate de persoane incapabile sau incompatibile, ori de perso ane care au
fost numite cu încălcarea dispozițiilor legale ori statutare sunt anulabile numai dacă s -a
produs o vătămare;
-faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana
juridică, însă numai dacă ele au legăt ură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate;
-faptele ilicite atrag și răspunderea personală și solidară a celor care le -au săvârșit,
atât față de persoana juridică, cât și față de terți.
Potrivit art. 58 alin. (1) teza a ll -a și alin. (3) NCPC, instanța care judecă procesul
va numi un curator special când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la
art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.
Așa cum am arătat mai sus, se remarcă faptul că, în acest caz, instanța este obligată,
inclusiv din oficiu, să desemneze un curator special. Obligația numirii curatorului special
există numai în ipoteza în care aceste entități figurează în proces în calitate de pârâte,
chemate în garanție , sau arătate ca titulare ale dreptului, iar nu și de reclamante.

46
Dispozițiile art. 58 alin. (1) teza I NCPC nu se pot aplica acestui caz, întrucât menționează
în mod expres faptul că privesc doar persoanele fizice.
n contextul în care textul de lege nu pr ecizează, s -a apreciat că, pentru numirea
curatorului special, este necesar ca partea să nu aibă reprezentant legal –” organe de
administrare care sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau
colectiv, în numele și pe seama enti tății respective, potrivit art. 209 alin. (2) NCC, iar nu
reprezentant convențional.”40 Prin decretul nr.31/1954.art34, mențiunile care obligă
specializarea capacității de folosință sunt valabile și în privința capacităților de exercițiu.
Deci persoana j uridică este titulară a capacității de exercițiu, iar punerea în valoare
a acestei capacități se realizează prin organele sale proprii de conducere, direct sau prin alți
subiecți de drept și acestea fiind împuternicite de organele de drept. Au calitate de organe
de administrare atât persoanele fizice cât și cele juridice, desemnate prin statut. Nu pot fi
organe de administrare a persoanelor juridice cei care, nu au capacitate de exercițiu, sau cei
cu capacitate restrânsă, sau decăzuți din aceste drepturi . ”Stațiile de cale ferată n -au
personalitate juridică și deci nu pot figura ca părți în proces, ci numai forul lor tutelar,
direcțiile regionale CFR ”41.
,,Art 58 NCPC, privind numirea unui curator special se aplică și persoanei juridice
care este chema tă să stea în judecată și nu are reprezentant legal, adică organul de
administrare sau dacă există conflicte de interes între persoana juridică și organele sale de
administrare”42.
Deci, la fel ca și la persoana fizică , și persoana juridică are dreptul să fie reprezentat
de un curator special, dar înainte de a -și întregi organele de administrare, capacitatea de
exercițiu a persoanelor juridice este exercitată de fondatori.
”Subunitatea unei întreprinderi, chiar dacă are organe proprii de conducere și cont
de virament separat rămâne tot o parte, o subdiviziune a întreprinderii respective, deci nu
are personalitate juridică. Această subunitate nu are capacitate juridică procesuală și nu
poate figura ca parte în proces ”43.
Uneori există situație în care pers oanele juridice beneficiază de o componenț ă
specială, adică acele persoane care se află în insolvență, aici pot apărea dificultăți deoarece
deschiderea procedurii de insolvență declină reprezentarea exercițiului dreptului persoanei.
Avem aici a dministrator ul special , o persoană fizică sau juridică care reprezintă interesele

40 Mihaela Tăbârcă, ”Drept procesual civil ”, 2013 , Vol I , Ed.U niversul Juridic, p. 170
41 Tribunalul Suprem, secția civilă, dec. 1139/1956, CD vol. 1 nr. 16/1956, p. 41
42 Alexandru S uciu ,,Excepții în NCPC,, Ed. Universul Juri dic, p. 121
43 Plen Tribunal Suprem, dec. X -A/22 oct. 1959, CD 1959, p. 22

47
societăți i. In aceast ă situație judecătorul -sindic va desemna un administrator judiciar care
va fi validat de către creditori. Dacă în prima ședința a adunării creditorilor aceștia nu
hotărăsc nimic prin deschiderea procedurii, judecătorul -sindic va fi cel care ia toate
deciziile. După care urmează să se stabilească un plan de reorganizare, iar această activitate
este condusă de noul administrator dar și de vechiul administrator, care el poartă
denumirea de administrator special, care pe toată durată reorganizării el este condus de
administratorul judiciar desemnat de creditori ori de judecătorul sindic.
Dacă societatea intră în faliment , atât administratorul special cat și administratorul
judiciar își încetează atribuțiile, iar societatea este reprezentată de lichidator acesta fiind
desemnat la rândul lui de judecătorul sindic. Sunt situații când lichidatorul este
administratorul judiciar numit anterior. ” n cazul obligațiilor solidare precum și al celor
indivizibile, exercitarea căii de atac a recursului de către unul din coparticipanții la proces
le va folosi și celorlalți, în sensul că efectele admiterii recursului se vor extinde și la părțile
care nu au declarat recurs sau al căror recurs a fost respins fără a fi soluționat în fond ”44

2.3.4. Sancțiunea lipsei capacității procesuale de exercițiu
Sancțiunea actelor săvârșite de cel fără exercițiul drepturilor procedurale este
nulitatea relativă. Soluția este aceeași și îin cazul în care cel cu capacitate de exercițiu
restrânsă nu a fost asistat.
Totuși, anularea nu este dispusă automat, ci instanța este obligată să acorde un
termen pentru confirmarea lor. Confirmarea se face de către reprezentant sau de ocrotitorul
legal sau chia r de curatorul special (are drepturile și obligațiile prevăzute pentru
reprezentantul legal); aceștia pot confirma în totalitate sau doar o parte dintre acte. Astfel,
nulitatea va afecta doar actele neratificate. n plus, ”minorul devenit major în timpul
procesului, poate să -și confirme actele de procedură făcute în timpul minorității.”45
Conform art 57 alin (3) NCPC lipsa capacități i de exercițiu a drepturilor procesuale
poate fi invocată în orice stare a procesului. ,,Sintagma în orice stare a procesulu i permite
concluzia, că lipsa capacității procesuale de exercițiu poate fi ridicată nu numai în prima
instanță ci chiar direct în apel, atât ca motiv de apel cât și ca excepție”46. Doar că în recurs
aceasta poate fi invocată în condițiile art 488.alin(2) CPC. Atunci când lipsește capacitatea
procesuală de exercițiu, odată cu ea atrage anularea actelor îndeplinite de cel incapabil de

44 Plen Tribunalul Suprem, dec. în dr. 3/1962, CD 1952 -1965, p. 280
45 Ion Deleanu ,,Tratat de proce dura civilă,, Vol I 2013 Ed. Universul Juridic, p 297
46 Mihaela Tăbârcă ,,Drept proc esual civil,,2013 , Vol I , Ed.U niversul J uridic , p. 179

48
capacitate. Această anulare se dispune în urma invocării lipsei capacității procesuale de
exercițiu. n NCPC lipsa capacită ții de exercițiu are un caracter relativ, iar cea de folosință
are un caracter absolut.
,,Potrivit art.57 alin.5 NCPC , se arată că ”în situația în care se invocă lipsa
capacității de exercițiu instanța este obligată să acorde un termen pentru a da posibili tatea
celui lipsit de capacitate de exercițiu să obțină confi rmarea reprezentantului legal”47. Prin
urmare excepția are un efect dilatoriu. Iar confirmarea se face de către acel reprezentant
sau ocrotitor legal care intervine în proces, și diminuiază toate actele sau numai o parte din
ele care au fost săvârșite de persoanele incapabile.
n art 48 din CPC se vorbește că minorul care devine major, poate confirma actul
făcut singur în timpul minorității atunci când el trebuie reprezentat sau asistat. Adică
minorul să fi împlinit 18 ani ori a fost emancipat până la termenul acordat de instanță. Ca și
în cazul lipsei capacității de folosință sancțiunea încălcării condițiilor de exercitate a
acțiunii civile legiuitorul arată că atunci când sunt încălcate anumi te reguli se poate atrage
și aplicarea altor sancțiuni prevăzute de lege și , prin urmare , cel care a suferit un prejudiciu
are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun. Această cerere prin care se cere
despăgubirea se face separat potrivit art. 189-190 CPC.
Excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu.
Este o excepție de fond, peremptorie și absolută. Excepția poate fi ridicată nu
numai în primă instanță, ci chiar direct în apel. Excepția poate fi invocată de oricare dintre
părți, de proc uror, sau de instanța din oficiu. n apel, excepția poate fi invocată nu doar ca
excepțtie, ci și ca motiv de apel; se poate invoca și în recurs.

47 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 123

49

Capitolul III

Calitatea procesuală a părților în procesul civil

3.1 Definirea calității procesuale și legitimarea ei

Determinarea calității procesuale a părților, problemă cu multiple implicații pe plan
procesual, poartă în știința dreptului procesual -civil denumirea de legitimare procesuală
(legitima -tio ad causam). Numai acea perso ană care are calitate procesuală va putea fi parte
în proces, exercitând acțiunea civilă. A determina calitatea juridică procesuală înseamnă a
identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acțiune în sens activ (legitimare
activă), cât ș i persoana împotriva căreia acțiunea se îndreaptă (legitimare pasivă).
Calitatea procesuală este strâns legată atât de conceptul de acțiune civilă cât și de
acela de parte în procesul civil. Atunci când vorbim de calitate procesuală și ne întrebăm
cine trebuie să aibă o astfel de calitate, ne gândim la partea din proces, calitatea procesuală
fiind deci una din condițiile necesare pentru ca o persoană să fie parte în procesul civil; iar
când ne întrebăm care este conținutul acestei noțiuni, ne g ândim la acțiune, căci cel care
este parte și are această calitate poate să exercite acț iunea civilă. Acțiunea civilă nu se
poate concepe fără elementul ei subiectiv, care este reprezent at prin părțile litigante .
Reclamantul fiind cel care pornește p rocesul, prin cererea de chemare în judecată,
va trebui să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului și va
face acest lucru indicând în cerere atât pretenția, cât și motivarea în fapt și în drept, adică
îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului.
Astfel, ”reclamantul este cel care trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală
activă, cât și pe cea pasivă; la rândul său, instanța trebuie să verifice ex officio îndeplinirea
condiției cali tății procesuale ” 48.
Având în vedere că ”reclamantul declanșează procesul civil, acestuia îi incumbă
obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a
pârâtului. ”49

48 V.M. Ciobanu, M. Nicolae, ”Noul Cod de procedura civila comentat ”, Ed. Universul Juridic, 2016
49 Gabriela Raducan, Madalina Dinu, F ise de pr ocedura civila ed a 2 -a, Ed. Hamangiu, 2014

50
Justificarea calității procesuale se fac e de către reclamant prin cererea de chemare
în judecată, prin expunerea motivelor de fapt pe care își întemeiază cererea și, uneori, prin
anexarea unor acte doveditoare în acest sens. n vederea pronunțării unei soluții legale,
instanța investită are obl igația de a verifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea
procesuală pasivă (această verificare se poate face în tot cursul judecății).
De regulă dreptul și obligația trebuie doar afirmate, adică nu trebuie ca ele să și
existe deoarece toat e aceste chestiuni nu țin de condițiile impuse de exercitarea acțiunii
civile, ci de fondul litigiului care va fi dezbătut și în final rezolvat de către instanță
investită pentru acest lucru. Sunt cazuri în care cel care acționează în justiție o face în
calitate de reprezentant al titularului din raportul juridic material dedus. Precum am mai
menționat, r eprezentarea poate fi legală, convențională sau juridică.
Legitimarea procesuală extraordinară ,,intervine în situațiile în care însăși legea
recunoaște ca litatea procesuală unor persoane anume, care nu au nici o legătură cu raportul
juridic material”50
Conform articolului 37 NCPC în cazurile prevăzute expres de lege se pot introduce
cereri sau se pot formula apărări și de către persoane, organizații, institu ții, autorități, care
nu justifica nici un fel de interes personal , doar că acționează pentru apărarea drepturilor
legitime ale unor persoane care se află în anumite situații speciale. De exemplu între
societățile de asigurări și persoanele implicate în ac cident există o relație, din care rezultă
calitatea de intervenienți forțati în cadul plângerilor contravenționale. Și prin urmare pot
formula apărari și pot aduce probe în cazurile în care sunt citați. Aici persoanele care au
fost implicate în accident s unt citate în calitate de martori, și nu au drept de a formula
probe.
n concluzie nimeni nu poate acționa în interesul altuia decât dacă în mod
excepțional este legitimat prin lege.
Legitimarea procesuală în acțiunile colective ,,Aceste acțiuni colectiv e sunt
denumite ,,class action,, și reprezintă acea acțiune în justiție exercitată de o persoană care
acționează în numele unui grup de persoane care a u suportat același prejudiciu”51
De aici rezultă că deschiderea unei acțiuni colective este reprezentată p rin faptul că
reclamantul nu acționează în interes perso nal, ci pentru interesul unui grup.

50 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 126
51 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niersul Juridic , p. 128

51
S-a arătat că în cazul exercitării atribuțiilor acțiunii civile organizațiile sindicale au
dreptul de a întreprinde orice acțiune în justiție în numele membrilor s ăi în baza unei
împuterniciri scrise din partea acestora.
,, n cazul cererii de stabilire a pensiei de întreținere introdusă de mamă în numele
copilului devenit major și aflat în continuarea studiilor, instanța este datoare să -l citeze și
să pună în discuție însușirea cererii, și nu să o respingă ca fiind introdus ă de o persoană
fără calitate”52.
Dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată acțiunea va putea fi introdusă,
sau continuată de organizația sindicală.
n unele situații speciale pr evăzute de NCC se arată calitatea procesuală
extraordinară a unor persoane care nu au legatură directă cu raportul juridic substanțial. Ca
de exemplu în situația filiației, părinții și copilul vor fi citați în toate acțiunile privind
filiația chiar dacă ei nu au calitatea de reclamant sau pârât, doar dacă acțiunea nu este
finalizată corect instanța poate dispune introducerea forțată în cauză a părinților.
n NCC s -a dezbătut ideea prin care se poate introduce o acțiune în revendicare
doar de către un si ngur coproprietar al bunului revendicat.
,,Adoptatorii nu au calitate procesuală activă pentru a solicita desfacerea adopției”53
Prin art. 643 NCC situația a fost lămurită de legiuitor stabilindu -se că ,,fiecare
coproprietar poate sta singur în justiție i ndiferent de calitatea procesuală în orice acțiune
privitoare la coproprietate, inclusiv în c azul acțiunilor în revendicare”54
n situația când acțiunea este introdusă doar de un singur coproprietar, aceast
coproprietar poate cere instanței să introducă ș i pe ceilalți proprietari. ,, n caz de
coproprietate, acțiunea în revendicare poate fi exercitată de către toți titularii dreptului de
proprietate, iar nu numai de către unul dintre ei ”55
Legitimarea procesuală a statului: s e pot chema în judecată și per soane care nu au
nici o legătură cu raportul juridic de drept material ci doar o vocație la raport, iar aici
putem vorbi despre cel chemat în judecată ca și pârât statul român, în situația cazur ilor
succesorale în care se soli cită de către o persoană ca litatea sa de singurul moștenitor al unei
mase succesorale. Dacă în paralel cu singurul moștenitor nu mai sunt alți reclamanți atunci
această persoană trebuie să aibă ca pârât pe cineva și atunci cheamă statul român.

52 Tribunalul Județean Constanța, dec. civ. 798/1987, D nr. 5/1988, p . 75
53 Tribunalul Suprem, dec. 1332/1988, RRD nr. 5/1989,. p. 68
54 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 130
55 Curtea Supremă de justiție, dec. 295/1993, CD 1993, p. 131

52
Datorită acestor discuț ii și practi ci, s-a statuat că la acțiunile de acest fel statul nu
are calitate procesuală pasivă prin urmare nu este persoana obligată în raport juridic dedus
judecății și nici persoana față de care să poată stab ili existența unui drept pretins.
Statul român prin M inisterul Finanțelor Publice poate avea calitate procesuală
pasivă în raport cu aceste acțiuni, doar dacă moștenirea este vacantă. Alte păreri ar fi că de
fapt statul are calitate procesuală pasivă deoarece în lipsă de moșt enitori legali sau
testamentari, acesta este singurul care ar putea contesta dreptul reclamantului în nume de
titular al moștenirii vacante. Iar moștenirile vacante dobândite cu bună -credință nu trebuie
să fie înscrise în cartea funciară. Uneori s -a precizat că această calitate procesual ă pasivă
asupra unei mase succesorale ar aparține consiliului local al unității administrativ –
teritoriale, în a cărei circumscripție se află imobilele din masa succesorală, pentru că în
cazul în care succesiunea este vacantă, bunurile care fac parte din ea ar urmă să intre în
domeniul privat al statului. ”Un co -indivizar nu poate introduce împotriva celorlalți o
acțiune în grănițuire a terenului asupra căruia toți sunt proprietari. oricare din coproprietari
poate însă să ceară remedierea degradărilor ad use bunului comun, desființarea lucrărilor
noi sau despăgubiri”56
,,Calitatea procesuală nu poate să se justifice doar în baza unei vocații generale,
abstracte a statului, întrucât nu are nici o legătură cu dreptul subiectiv care este supus
dezbaterii jud iciare, iar reclamantul nu poate justifica atragerea în procedura jurisdicțională
a unei părți căreia nu are motiv să i se opună dreptul afirmat nici acesta din urmă neavând
motiv de a constata dreptul pretins de reclamant”57.
Prin urmare statul poate dob ândi calitatea procesuală pasivă doar dacă succesiunea
este vacantă. n ceea ce privește acțiunile de constatare prin care reclamantul și -a ridicat o
construcție fără autorizație dar pe terenul său, acesta cere instanței să i se constate calitatea
de proprietar asupra construcției pentru titlul de intabulare.
Acțiunea în constatare nu poate fi pronunțată de către reclamantul care este și
proprietarul terenului și a construcției deoarece nu există nici o persoană care ar putea să -i
constate dreptul de prop rietate. Legitimarea procesuală nu trebuie confundată cu nici o altă
condiție, cum ar fi capacitatea procesuală, deoarece prima se determină în concret , adică
justificarea puterii de a fi parte în proces, iar capacitatea procesuală se det ermina în general
potrivit dreptului comun. Prin urmare legitimarea procesuală se detrmină după
împrejurările de fapt prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

56 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, dec. 57/1950, Drep tul 9 -12/1990, p.228
57 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic , p. 133

53

3.2 Justificarea calității procesuale

,, ntrucât reclamantul este acela care decl anșează procedura judiciară lui ai revine
obligația de a justifica, atât calitatea sa procesuală cât și calitatea procesuală a paratului”58.
n cererea de chemare în judec ată reclamantul trebuie să specifice atât obiectul
precum și motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază prezența lui in justiție. Prin
această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are cum ar fi cea prin care
exercitarea actiunii in anularea cerificatului de moștenitor, reclamantul trebuie să arate să
demonstreze că este titularul dreptului sau că urmărește un interes, în nume personal
împotriva unui pârât.
Datorită faptului că instanța este organul însărcinat pentru a rezolva litigiile, trebuie
ca pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și cor ecte să verifice calitatea
procesuală activă cât și cea pasivă a persoanelor. n ceea ce privește reclamantul , instanța
trebuie să constate că acesta este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, ori
are un interes personal care poate fi rezolvat pe calea justiției, iar în privința pârâtului
trebuie să se constate dacă el este cel obligat la acest raport.
Verificarea de către instanță a calității procesuale trebuie făcută în cererea prin care
se solicită constatarea existenței sau inexis tenței unui drept, acesta făcându -se după
sesizarea instanței, ori după începerea dezbaterilor. Această verificare a prezenței calității
procesuale nu prezintă piedici deosebite în cazul acțiunilor care urmăresc valorificarea
unui drept de creanță deoarec e, din raportul juridic dedus judecății, sunt determinați atât
subiectul activ cât și cel pasiv.

3.3 Transmiterea calității procesuale

Calitatea procesuală a unei părți poate fi uneori transmisă, în cursul procesului, unei
alte persoane, care nu a part icipat până atunci la proces. Această transmitere a calității
procesuale este strâns legată, de cele mai multe ori, de transmiterea drepturilor și
obligațiilor ce formează conținutul raportului juridic litigios. unăoară, în cazul în care o

58 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual civil,, Vol I , 2013 ,.Ed U niversul Juridic , p. 214

54
parte din proces moare, procesul va continua cu moștenitorii acesteia, care vor lua locul
antecesorului lor.
Prin transmiterea calității procesuale înțelegem deci trecerea calității procesuale de
la persoana care o deține asupra unei alte persoane, care prime ște în acest mod fie
legitimarea activă, fie legitimarea pasivă de a continua procesul.
Transmiterea drepturilor procesuale se poate face numai cu privire la acele drepturi
care nu sunt nemijlocit legate de persoană, cu excepția cazurilor în care legea î nsăși
permite continuarea procesului început de către moștenitorii titularului dreptului dedus
judecății.
Transmiterea calității procesuale poate fi :
– legală, atunci când, prin lege, se dă posibilitatea trecerii drepturilor procesuale
asupra altor pe rsoane, care până atunci nu au figurat în proces, și
– convențională, când transmiterea drepturilor procesuale are loc în urma înțelegerii
intervenite între părțile din proces și un terț.
,,Așa cum rezultă din articolul 38. CPC pe parcursul judecă ții drepturile, situațiile
juridice și obligatile care determină calitatea procesuală activă sau pasivă pot fi transmise
fie unei părți din proces fie une persoane străine din proces”59
Transmiterea calității procesuale poate fi legală sau convențională. Ca litatea
procesuală a unei părți poate fi tansmisă în cursul procesului unei alte persoane, care nu a
participat la proces. Calitatea procesuală are un punct de întindere aceasta fiind universală,
cu titlu universal și particular.
Transmiterea legală a capa cității procesuale, în cazul persoanelor fizice se
realizează pe cale de succesiuni. Moștenitorii care acceptă succesiunea, preiau și poziția
procesuală a autorului moștenirii. Acceptând transmiterea patrimoniului, aceste persoane
nu numai că dobândesc d repturile și obligațiile lui de cuius, dar în principiu și toate
accesoriile acestor acțiuni și mijloace de apărare care aparțineau sau puteau să aparțină
decedatului.
Transmiterea legală se desfășoară în situațiile în care partea în cauza își pierde
capacitatea/calitatea procesuală, iar legea transmite dreptul acestuia în favoarea anumitor
persoane.
Transmisiunea conven țională: Introducerea în cauză a succesorului cu titlu
particular (vanzare, donație etc.) nu se identifică cu niciuna din formele de int ervenție a

59 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual civil,, Vol I , 2013 , Ed U niversul Juridic, p. 217

55
terților în proces. Ea reprezintă o instituție juridică aparte, reprezentând mijlocul procesual
prin care se pune în discuție transmiterea calității procesuale active sau pasive a
înstrăinătorului.
Instanța nu se pronunță asupra admisibi lității în principiu a cererii, ci citează numai
pe cel indicat drept succesor cu titlu particular. Introducerea în cauză poate interveni în
orice moment al procesului, inclusiv în căile de atac, deoarece nu presupune modificarea
cererii de chemare în jud ecată.
Instanța va putea decide păstrarea în proces a înstrăinătorului, de principiu, după
cum există sau nu poziții contrare între acesta și dobânditor în legătură cu transmiterea
calității procesuale în cauză respectivă. n măsura în care înstrăină torul confirmă
transmiterea calității, prezența acestuia în proces este inutilă. Dacă însă înstrăinătorul ridică
obiecții cu privire la actul de transmitere a calității, atunci prezența în proces a acestuia este
necesară, deoarece tranșarea problemei legate de calitatea procesuală nu se va putea face în
mod legal fără ascultarea acestuia. Instanța se va pronunța asupra scoaterii din proces a
înstrăinătorului prin încheiere interlocutorie. Legea nu determină cât timp va putea fi ținut
în proces îns trăinătorul, dar se deduce că instanța îl va păstra în proces până se va lămuri
asupra transmiterii dreptului, in extremis, acest moment putând fi și cel al hotărârii finale,
prin care va decide față de cine a admis sau a respins acțiunea.
n confo rmitate cu art. 39 alin. (3) NCPC, hotărârea pronunțată împotriva
înstrăinătorului produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular (efectele
obligativității și executorialității hotărârii, astfel cum sunt acestea consacrate în art . 433 și
435 alin. (1) NCPC).
Astfel, dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu
titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale, fără ca transmisiunea să producă
imediat și în mod automat modificări cu p rivire la părțile între care se desfășoară procesul.
Succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză dacă are cunoștință de
existența procesului, dar poate fi introdus în cauză și la cererea părții interesate sau din
oficiu, în condițiile art. 78 NCPC.
Dacă însă intervine o transmisiune între vii cu titlu universal (fiducia), judecata va
continua cu fiduciarul.
Dacă dreptul litigios este transmis prin acte cu titlu universal pentru cauză de
moarte, adică prin legate, procesul va continua c u succesorul universal sau cu titlu
universal al autorului.

56
Este vorba de o substituire fără condiție de termen – transmiterea poate interveni în
orice fază a proc esului (de exemplu, se substituie un moștenitor); toate sunt forme de
transmitere a calității procesuale.
Spre exemplu, un codebitor solidar poate invoca autoritatea de lucru judecat
obținută de un alt codebitor solidar împotriva creditorului comun. Hotărâ rea judecătorească
pronunțată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat față
de ceilalți codebitori. Hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea unuia dintre
codebitorii solidari profită și celorlalți, cu ex cepția cazului în care s -a întemeiat pe o cauză
ce putea fi invocată numai de acel codebitor (1455 NCC).
Faptul că instanța poate dispune din oficiu introducerea părții în proces nu
reprezintă o excepție de la principiul disponibilității pentru că nu se i ntroduce o parte nouă
în proces, ci în realitate se introduce în proces o parte care a dobândit calitate procesuală
prin efectul transmiterii. După împrejurări evaluate de instanță, aceasta va da o încheiere
interlocutorie prin care partea (succesor unive rsal/cu titlu unversal) este eliminată din
proces, conform art. 39 NCPC.
Trebuie înțeles că terțul dobânditor al unui drept aflat în cursul unei proceduri
(litigiu) va suporta efectele hotărârii, fie că intervine, fie că nu intervine (cu excepția
situației în care a intervenit cu bună -credință și nu poate fi evins – de exemplu, terțul a
dobândit un drept tabular cu bună -credință prin act juridic cu titlu oneros în condițiile art.
901 NCC).
Astfel, hotărârea pronunțată împotriva înstrăinătorului, va fi o pozabilă și
dobânditorului, chiar dacă intervine sau nu în proces.
n toate cazurile, succesorul trebuie introdus în cauză, existând mai multe
posibilități:
(1)intră singur dacă are cunoștință de proces (obligatoriu);
(2) introdus la cererea unei părți;
(3) introdus din oficiu de către instanță.
”Transmisiunea convențională intervine în baza înțelegerii dintre una din părți și un
terț, asemeni cazului cesiunii de creanță, al preluării datoriei și al vânzării sau donării
bunului litigios procesual, în se nsul că acesta din urmă să continue litigiu în contradictoriu
dintre creditorul cesionar (care a dobândit calitatea activă) și cel care a preluat datoria (și
are calitate pasivă). ”60

60 Florea Magureanu ,,Drept procesual civil”, .Ed All Beck, Ediția IV, p. 87

57
Transmiterea convențională poate avea loc înainte de începerea procesului când se
transmite însăși dreptul material sau chiar în timpul procesului când se transmite acel drept
litigios. Spre deosebire de moștenitorul cu titlu particular care poate invoca că nu avea
cunoștință despre prezența litigiului la momentul acceptări s uccesiuni, succesorul
particular al unui drept litigios ia cunoștință întotdeauna de existența procesului. Indiferent
de modul de transmitere a calității procesuale, dobânditorul preia procesul în starea în care
se găsește în momentul în care are loc tran smiterea, din acest moment procesul se va
desfășura în contradictoriu cu el.
Transmiterea calității în cazul persoanelor juridice este și ea connven țională sau
legală. unurile societății comerciale dizolvate ce au mai rămas în urma plății creditorilor
trec în proprietatea asociaților din moment ce societatea este radiată (art. 235 din Legea
31/1990). ,,La data emiterii autorizației de funcționare, reclamanta întreprindere mică a
devenit persoană juridică, iar în momentul retragerii acestei autorizații d e către unitatea
emitentă – primăria – ca urmare a faptului că nu s -a reorganizat potrivit disp. Legii
31/1990, a încetat calitatea ei de persoană juridică, nemaiavând nici c alitatea de subiect de
drept.”61
Dar în cazul în care se stabilește lipsa unei pre vederi în statut sau actul constitutiv,
bunurile rămase după lichidare se atribuie de către instanță unei persoane juridice care are
același scop ca și societatea radiată. Dacă sunt mai multe persoane juridice lichidatorul va
propune numirea a trei dintre acestea, iar bunurile se distribuie printr -o tragere la sorți.
Sunt situații în care nici o persoană nu dorește să achiziționeze acele bunuri și prin urmare,
bunurile vor trece în proprietatea comunei, orașului sau municipiului. Când ne referim la
bunuri ele sunt drepturi și obligațiile persoanei juridice existențe în patrimoniul sau.
Transmiterea convențională a calității procesuale a persoanelor juridice are loc în
aceleași condiții că și în cazul persoanei fizice. Această transmitere a calității procesu ale
poate avea loc în bază acordului de voința a părților.
Precizăm că transmiterea calității procesuale în unele legislații procesuale pe cale
convențională este restricționată de acordul părții adverse. Atunci când acțiunea este
respinsă pentru că este intentată de o persoană lipsită de calitate procesuală, de multe ori
respingerea acesteia se ivește în cazul legitimării procesuale extraordinare, deoarece în
cazul legitimării procesuale ordinare îndreptățirea de a participa la activitatea judiciară
rezultă din împrejurările de fapt care sunt indicate de reclamant. Dar această respingere a

61 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, dec. 562/13 iulie 1995

58
cererii nu împiedică introducerea unei noi cereri de către persoana fizică sau juridică care
posedă legitimarea procesuală activă.
Terțul care a dobândit dreptul litigi os va participa la proces în aceeași calitate
procesuală pe care o are înstrăinătorul, care i se alătură pentru a -i sprijini apărarea. Această
cerere a terțului nu poate fi considerată o cerere de intervenție accesorie deoarece terțul
este obligat prin leg e să intervină. nsă înstrăinătorul sau adversarul său, precum și instanța,
din oficiu, pot solicita introducerea în proces a succesorului cu titlu particular, iar aici nu se
poate vorbi despre o intervenție forțată. Prin introducerea succesorului instanț a este
obligată să decidă dacă înstrăinătorul sau succesorul universal sau cu titlu universal al
acestuia va rămâne sau va fi scos din proces. Dacă acesta este scos din proces, judecata va
continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua proce dura în starea în care se
află la momentul la care a fost introdus în cauză. Deoarece acesta ia procedura în starea în
care se află în momentul intervenirii, succesorul cu titlu particular nu poate cere
îndeplinirea și față de el a actelor de procedură ce fuseseră efectuate anterior. Hotărârea
care este pronunțată contra înst răinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal,
al acestuia va produce acele efecte care sunt de drept contra succesorului cu titlu particular
și va fi întotdeauna opoz abilă , doar cu excepția când a dobândit dreptul cu bună -credința și
de aici nu mai poate fi evins. Dar dacă succesorul cu titlu particular este de rea -credință,
mai exact a știut de existența procesului dar nu a intervenit în proces, nu poate să invoce
inopozabilitatea hotărârii pronunțate în contra adversarului său, de aici putând rezulta
opozabilitatea de drept a hotărârii față de el.

3.4 Sancțiu nea lipsei calității procesuale

Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție, de cătr e partea
interesată, procuror și de instanță din oficiu, în orice stare a procesului iar dacă se admite,
aceasta atrage respingerea acțiunii.
,,Sancțiunea respingerii intervine atât în cazul în care lipsește calitatea procesuală
activă, cât și atunci câ nd se constată lipsa calității procesuale pasive”62. Calitatea
procesuală este o condiție de admisibilitate a acțiunii civile. Pentru o analiză amănunțită a
calității procesuale instanța trebuie să stabilească daca există identitate între acele părți care

62 Viorel M. Ciobanu ,,Drept procesual civil,,1997 ,Tribunalul Suprem, col. civ., dec. 1338/1957).

59
se află în litigiu, și părțile din raportul de drept material dedus judecății pentru a avea
dreptul de a sta în judecată. n cazul în care se constată lipsa calității procesuale, instanța
va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o per soană fără calitate
procesuală.
,,Acțiunea trebuie respinsă pentru lipsa calității procesuale active chiar dacă pârâtul
deține bunul fără titlu, atunci când reclamantul nu -și justifică calitatea”63
Acțiunea se respinge pe excepție fără ca instanța s ă mai dezbată fondul litigiului.
Dar dacă instanța constată că de fapt dreptul există, dar acțiunea a fost introdusă de o
persoană fără calitate procesuală, aceasta nu va respinge acțiunea ca nefondată, ci pe motiv
că a fost introdusă de o pe rsoană fără ca litate procesual

63 Mihaela Tăbârcă ,,Drept procesual civil,, Vol I , 2013 ,Ed U niversul Juridic, p. 223

60

Capitolul IV

Afirmarea unei pretenții

4.1 Condiții de exercitare a dreptului

Conform ,,art.30 alin (1) NCPC, oricine are o pretenție împotriva unei alte
persoane, ori urmărește soluționarea în justiție a unei situați i juridice are dreptul să facă o
cerere înaintea instanței competente”
Demararea și purtarea unui proces civil implică o serie de cerințe impuse
reclamantului pentru ca dreptul subiectiv civil pretins să fie recunoscut și protejat prin
concursul forței coe rcitive a statului.
Dreptul subiectiv este definit ca fiind „posibilitatea recunoscută de legea civilă
subiectului activ – persoană fizică sau juridică – în virtutea căreia aceasta poate, în limitele
dreptului și moralei, să aibă o anumită conduită, să pre tindă o conduită corespunzătoare :
să dea, să facă ori să nu facă ceva, de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței
coercitive a statului, în caz de nevoie”.
Instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecția dreptului subiectiv civil
sau a unor situații ocrotite de lege este acțiunea civilă.
Noul Cod de procedură civilă a realizat o importantă reglementare. Pentru prima
dată a încercat să pună capăt controversei născute în doctrina procesual civilă sub aspectul
definirii acțiunii civile.
Astfel, conform art. 29 NCPC „acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor
procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre
părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților î n
proces”.
Dispoziția noului Cod de P rocedură Civilă trebuie corelată și cu cea a art. 21 din
Constituția României conform căreia
„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a
libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

61
Prin urmare orice persoană care are folosința unor drepturi civile poate fi parte în
judecată. Sunt și cazuri în care anumite categorii de drepturi subiective nu pot fi
valorificate pe calea acțiun ii civile în justiție. Acelea ar fi drepturile subiective care, din
punct de vedere a prescripției exctinctive, sunt deja prescrise.
naintea apariției NCPC, condițiile de exercitare ale acțiunii civile includeau și
cerința pretinderii unui drept. Odată c u apariția NCPC, mulți autori preferă expresia
,,formularea unei pretenții,, în loc de pretind erea unui drept. Prin urmare nu se poate
formula o pretenție fără un drept, prin această separare legiuitorul dorind să facă o
distincție mai clară între dreptul subiectiv material, și dreptul la acțiune.
Pentru ca dreptul subiectiv să fie exercitat, trebuie să fie actual , de aici născându -se
dreptul la acțiune în sens material.
Dar dacă dreptul la acțiune nu este actual, se va sancționa prin invocarea excepției
prematuritatii acțiunii.
Dreptul la acțiune în sens material trebuie să fie exercitat de bună credința, în sens
contrar se va invoca excepția exercitării abuzive a acțiunii civile.
Legea arată că sunt cazuri în care acțiunea civilă poate fi exercitată ș i înainte că
dreptul să devină actual. Concluzionăm în general că prezența dreptului material la acțiune,
trebuie cercetată deodată cu celelalte condiții ale acțiunii, privind condițiile de exercitare a
acțiunii civile.
Nu trebuie să confundăm sfera larg ă a noțiunii de acțiune civilă și să o limităm
numai la sensul de „act de sesizare a instanței”, ea trebuie interpretată extensiv, ca
ansamblul tuturor mijloacelor recunoscute de lege de realizare a dreptului la acțiune,
instrument juridic prin intermediul căruia titularul dreptului poate porni procesul, se poate
apăra și demonstra afirmația din cuprinsul petitului.
Sunt astfel de mijloace: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea
reconvențională, excepțiile procesuale, cererile de probatorii, căile de atac, cererea de
executare silită, contestația la executare silită, etc.
,,O situație specială o au cererile accesorii care se admit că urmare a admiterii
cererii principale (art.123 NCPC). Aparent acestea ar fi afectate de un termen sau de o
condiție suspensiv ă. Astfel exercitarea dreptului material ce stă la baza cererii accesorii
este condiționată de admiterea cererii principale”64

64 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 153

62
Ca un exemplu în cazul divorțului cererea principală, este divorțul , iar cea accesorie
este împărțirea bunurilor. Prin urmare această împărțire a bunurilor nu se poate efectua
decât atunci când, se admite divorțul dar și fără divorț dreptul de coproprietar există, doar
că el nu poate fi exercitat decât după divorț.
,,Nu există puterea lucrului judecat dacă într -o cerere de contestare a recunoașterii
paternității mama figurează ca reprezentantă legală a copilului pârât, iar în a doua cerere
figurează ca reclamant ce introduce cererea în nume propriu, conf. art. 58 c. Fam”.65
Faptul că partea nu a reușit să -și dovedească calitatea de moștenitor în primul
proces nu o îndrituiește să pornească alt proces, înfățișând de data aceasta certificatul de
moștenitor.
Afirmarea unui drept subiectiv care este afectat de un termen sau condiție
suspensivă, atrage prezenț a dreptului material la acțiune și se sancționează pe cale de
excepție de prematuritate. Dreptul la acțiune trebuie raportat în momentul când se
sesizează instanța, și nu în momentul când se soluționează excepția. Se admite că lipsa
capacității de exerci țiu poate fi acoperită prin confirmarea acțiunii civile de către
reprezentantul legal. Dacă totuși se admite un astfel de drept ar însemna că se menține pe
rol un litigiu într -o stare de incertitudine pe tot parcursul derulării litigiului. Condițiile de
exercitare a acțiunii civile trebuie cercetate la momentul sesizării, după care urmează
instanța se va considera legal sesizată și poate începe dezbaterea litigiului.
Se poate înainta acțiunea preventivă, prin care hotărârea luata să fie pusă în
executare, la îndeplinirea termenului.
,,Oricare din codebitorii solidari poate invoca puterea de lucru judecat rezultată
dintr -o hotărâre judecătorească definitivă, obținută anterior de un codebitor solidar în
contradictoriu cu creditorul comun, chiar dacă ceilal ți codebitori n u au participat în acel
proces.” 66
Ca exemplu cererea pentru predarea unui imobil, la îndeplinirea termenului de
locațiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen. Hotărârea de evacuare
obținută contra fostului dețină tor al locuinței se poate executa și împotriva terțului care
ulterior a obținut ordin de repartiție. n schimb hotărârea obținută împotriva fostului locatar
nu poate fi opusă noului locatar care nu a figurat în proces și care invocă drepturi propr ii .
La prestațiile periodice (întreținere) hotărârea care a statuat cu privire la o rată are
putere de lucru judecat pentru ratele ulterioare (Tribunalul Suprem, col. civ., dec.383/1961)

65 Judecătoria Mediaș, sentința civ. nr. 1360/1976
66 Tribunalul Suprem, col. civ., dec. 1094/1963

63
însă dacă starea de fapt se schimbă, se poate cere modificarea prestației (Tribunalul
Suprem, col. civ. , dec. 913/1953).
nsă drepturile afectate de un termen sau condiție suspensivă nu sunt lipsite total de
protecție juridică, deoarece se pot cere unele măsuri de asigurare ori conservare sau chiar
se pot aduce dov ezi. Dreptul poate fi ptotejat și prin promovarea acțiunii de către
reprezentantul Ministerului Public. ,,Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de
câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor ale
persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților precum și în alte cazuri prevăzute de
lege”67
Articolul 32 alin. (1) instituie o regulă irefragabilă, aceea că orice cerere poate fi
formulată numai dacă autorul acesteia întrunește cumulativ cele 4 condiții: capacitate
procesuală, în condițiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un
interes.
Foarte important de reținut este că aceste condiții, stabilite în art. 32 alin. (1),
trebuie îndeplinite nu numai la declanșarea acțiunii civil e prin sesizarea instanței cu cererea
de chemare în judecată, ci și pentru punerea în mișcare a oricăreia dintre formele
procesuale ce intră în conținutul acțiunii: excepții, căii de atac, executare silită etc.

Distincția dintre excepția de prematuritate și excepția neind eplinirii procedurii
prealabile
Se face această distincție deoarece de multe ori excepția de prematuritate se
confundă cu excepția lipsei procedurii prealabile. Excepția lipsei procedurii prealabile de
multe ori este inclusă în excepția de prematuritate, fără a avea fiecare o individualitate
proprie. Prin urmare, această confuzie duce la o eroare între dreptul subiectiv dedus
judecatii si dreptul la acțiune. Dacă dreptul la acțiune nu este actual atrage prematuritatea
acțiunii, pe cand actu alitatea dreptului la acțiune în sens material este dată de inexistența
unei termen sau o condiție suspensivă care de obicei afectează dreptul subiectiv.
,,Pentru a beneficia de dreptul al acțiune în sens material, respectiv pentru ca
instanța să verifice pe fond pretențiile afirmate, legiuitorul mai impune în anumite cazuri
îndeplinirea unor condiții prealabile”68,,Pârâtul care nu a făcut recurs, nu poate reitera în

67 igia Dăn ila ,,Drept procesual civil,, Ed All Beck , Ediția IV , 2004 , p. 75
68 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic , p. 156

64
recursul reclamantei excepția care îi fusese respinsă, opunându -se la aceasta lucrul jud ecat,
cu reze rva disp. art. 315 alin. final. ” 69
Ca drept dovadă procedura prealabilă afectează dreptul la acțiune în sens procesual
adică reclamantul nu se mai poate adresa instanței în lipsa procedurii prealabile. De aici
rezultă că nu se poate aplica san cțiunea prematuritatii în cazul acțiunilor, cu drept material
neactual cât și în cazul acțiunilor lipsite de parcurgerea procedurii prealabile deoarece
aceste două situații juridice sunt disti ncte, adică se exclud reciproc.
Neînd eplinirea procedurii preal abile
Prin procedura prealabilă înțelegem acea procedură jurisdicțională prin care un
organ cu atribuții jurisdicționale este însărcinat să rezolve o situație litigioasă, înainte de a
se pronunța instanța de judecată asupra părților din litigiu, sau este o procedură grațioasă.
Procedura prealabilă grațioasă prevede o altă cale prin care se încearcă rezolvarea
amiabilă a conflictului dintre cele două părți înainte de se adresa instanței.
Există de osebiri între procedura jurisdicțională și cea grațioasă. n cazul celei
grațioase, nu se pronunță o hotărâre, o decizie prin care să se soluționeze litigiul și care mai
apoi să fie atacată în instanță. Această procedură se realizează prin intermediul unor
persoane cu competențe speciale în anunmite domenii.
n cazul în care dreptul la acțiune totuși a fost exercitat fără îndeplinirea unei
proceduri prealabile obligatorii, cererea va fi respinsă că inadmisibilă în baza excepției
lipsei procedurii prealabile. Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este exce pție de
fond deoarece vizează condițiile de exercitare a dreptului la acțiune.
n NCPC legiuitorul a prevăzut că neî ndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi
invocată decât de către pârât prin îndepli nire, sub sancțiunea decăderii.
De exemplu în c azul neîndeplinirii procedurii prealabile succesorale , judecătorul
prevede că lipsa încheierii notarului privind procedura sucesorală prealabilă poate fi
invocată și de instanța din oficiu. Dezbaterea succesiunii prin intermediul instanței de cele
mai multe ori are drept urmare lezarea drepturilor mai multor persoane, nu doar a părților
din proces.
,,Există putere de lucru judecat dacă reclamantul a cerut în prima acțiune, în
revendicare, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unei case, iar în al doilea

69 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 159

65
proces și -a formulat obiectul sub forma ieșirii din indiviziune, scopul final fiind același,
adică stabilirea dreptului de proprietate asupra ca sei, pe baza acelorași titluri .”70
NCPC nu mai prevede obligația îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii sau
medierii mai înainte de a sesiza instanța cu un litigiu între doi profesioniști. Astfel părțile
se pot adresa direct în instanță fără că acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă în lipsă
procedurii prealabile. Procedura concilierii a dis părut definitiv, iar cea a medierii a rămas
doar o opțiune de soluționare a litigiilor. Părțile pot recurge la medierea facultativă chiar
dacă a fost început litigiul pe rolul instanței. Dar există excepția prin care , dacă instanța
obligă în mod expres ca cele două părți să meargă pe calea medierii doar la o ședinț ă de
informare , ele trebuie să participe.
Excepția exercitării cu rea -credința a dreptului la acțiune.
,Art 14 din NCC arată că orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își
exercite drepturile și să -și execute obligațiile civile cu bună -credință, în acord cu ordinea
pubilca și bunele moravuri.
” Potrivit art 15 din NCC niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma
sau a păgubi pe altul ori într -un mod excesiv și nere zonabil contrar bunei credințe” .71
Dacă drepturile sunt de bună credință ele vor fi r ecunoscute de lege adică nu s -au
încălcat drepturile procesuale ale unei părți din procesul civil. Dacă instanța este cea care
constată că de fapt dreptul nu este exercitat de bu nă-credință , adică nu se urmărește un
scop legitim, suntem în fața unui abuz de drept.

4.2 A uzul de drept în exercitarea acțiunii civile

Prin abuz de drept se înțelege promovarea cu rea -credință a unei cereri de chemare
în judecată cât și formularea, î n cursul procesului, cu rea -credință a apărării sau chiar a
altor cereri.
Acest abuz de drept este considerat un fapt ilicit care conține două elemente:
elementul subiectiv, care este un factor ce ține de exercitarea acțiunii, și un element
obiectiv ce co nstă în îndepărtarea de scopul social economic pentru care a fost recunoscut.
Ca în oricare altă încălcare a drepturilor, ca dreptul să fie încălcat (ca să existe
abuz de drept procesual), trebuie să fie îndeplinite anumite condiții. Astfel, va exista abu z
de drept atunci când autorul abuzului trebuie să fie chiar titularul dreptului procesual sau să

70 Tribunalul Suprem, secția civilă, dec. 1146/1976, CD 1 976, p. 243 -248
71 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 162

66
fie persoane care au îndatoriri procesuale ce trebuie să fie îndeplinite. O altă condiție ar fi
acea ca dreptul procesual să fie exercitat în alte scopuri de cât în scopul pentru care legea l –
a recunoscut, și să fie exercitat cu rea -credință.
Conform art.12 NCPC abuzul de drept se sancționează cu obligarea părților
vinovate la repararea prejudiciului material și moral cauzat celeilalte părți sau cu amendă
civilă în favoarea statului.
Dar abuzul de drept poate să conțină și exercitarea cu rea -credință a dreptului la
acțiune de aceea această ramură este introdusă în partea condițiilor de exercitare a acțiunii
civile. Diferiți autori au susținut în lucrările lor că de fapt abuzul de drept poate fi
sancționat și pe calea excepțiilor de procedură , prin faptul de a respinge sau anula cererea
care se consideră abuzivă. n altă opinie, abuzul de drept nu poate fi constatat decât dacă
cererea de chemare în judecată es te respinsă pe fond și prin acest fapt să existe dovezi prin
care să se clarifice că cererea este făcută abuziv. Astfel spus, se poate aproba posibilitatea
de a invoca abuzul de drept pe calea excepțiilor procesuale chiar înainte de a se verifica
cererea p e fond.
,,Nu există identitate de cauză dacă prima cerere reclamantul o întemeiază pe
posesie, iar cea de a doua pe calitatea de proprietar. De asemenea, dacă în prima cerere
reclamantul a cerut să se constate că a devenit proprietar asupra construcției e dificate și
titular al dreptului real de superficie asupra terenului, iar în a doua cerere reclamantul a
solicitat să se constate că a devenit proprietar asupra a celuiași teren prin uzucapiune .”72
După cum bine știm acel drept la acțiune a fiecărei persoa ne cuprinde dreptul la
acțiune în sens material, cât și dreptul la acțiune în sens procesual, iar de aici trebuie
respectate anumite reguli în care sunt incluse drepturile și obligațiile aferente procedurii
prin care se sesisează instanța de judecată.
,,Data despărțirii în fapt, reținută în considerentele hotărârii de divorț nu poate fi
invocată prin referire la art. 1201 c.civ., în procesul privind împărțirea bunurilor comune,
cu consecințe asupra cotelor de contribuție la plata unor cote pentru ap artament sau al
efectuării unor lucrări de reparații în perioada se parației în fapt a soților.”73
Acțiunea civilă, având o personalitate juridică proprie, nu trebuie să fie confundată
cu cererile procesuale care sunt făcute, în timpul judecății și prin ele se exercită acțiunea

72 Alexandru Suciu ,, op.cit”, p. 163
73 Tribunalul Județean Constanța, dec. civ. 190/1992, Dreptul nr. 5/1992, p. 85 Tribunalul Suprem, col. civ.,
dec. 2/1987, RRD nr. 10/1987 , p. 67

67
civilă. Pentru ca instanța să soluționeze abuzul de drept trebuie să analizeze în amănunt
fiecare caz în parte și de unde a provenit abuzul.
,,Când prin hotărâre s -au acordat daune pentru vătămări corporale, modificările în
starea materială a părților nu interesează, însă modificările în starea sănătății victimei, prin
agravare sau însănătoșire, dau dreptul la modificarea despăgubirilor .”74
Abuzul de drept nu se manifestă doar de reclamant, el poate fi manifestat și de către
pârât prin apărare.
Soluționarea excepției abuzului de drept pe fond se face prin pronunțarea unei
sentințe, dacă se admite respingerea acțiunii că fiind abuzivă. Dacă acțiunea s -a exercitat
cu rea -credință în ceea ce privește drepturile procesuale, atunc i aceasta se soluționează prin
încheieri, instanța respingând cererea abuzivă chiar și anularea actelor de procedură.
Anularea actelor de procedură în urma exercitării abuzului de drept este
reglementată de ,,art 167.pct.(5) NCPC, care arată că citarea c u rea -credință a pârâtului
prin publicitate duce la anularea tuturor actelor de procedură ce au urmat procedurile de
citare” . 75
Dacă este aplicată nulitatea, care vizează lipsa de efecte a actului de procedură
întocmit, fără a respecta cerințele legale d e fond și formă, trebuie invocată excepția
exercitării abuzive a dre pturilor procesuale.
Citarea prin publicitate presupune respectarea cerințelor de fond, adică reclamantul
poate declara că nu cunoaște adresa pârâtului, dar și respectarea cerințelor de formă și
anume ca publicitatea să se fi desfășurat prin ziar și prin afișaj la ușa instanței. Aici nu se
poate sancționa fondul și forma actului ci doar reaua -credință a reclamantului prin care a
prezentat o stare falsă.
Partea care invocă drepturile proce suale în alt scop decât cel pentru care au fost
recunoscute și le exercită cu rea -credință săvârșește un abuz de drept, care poate atrage
după sine pagube pricinuite și respingerea acțiunii că fiind abuzivă. Prin faptul că se aduce
o pagubă, aceasta nu v izează doar ce e material ci și perturbarea activității instituțiilor sau
autorităților implicate în proces, inclusiv perturbarea activității instanței.
Orice persoană este liberă să intenteze o acțiune în justiție fără a fi îngrădită, fără a
prezenta res tricții, dar totuși aceste drepturi trebuie exercitate în limitele legale și pentru
dovedirea unui interes legitim.

74 Plenul Tribunalului Suprem, dec. ind. 16/1964, J. N. Nr. 9/1964, p. 99
75 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic, p. 166

68
Putem preciza că abuzul de drept este și atunci când sunt exercitate căi de atac în
mod repetat. Prin urmare niciun drept nu poate fi exer citat în scopul de a vătăma sau
păgubi pe o persoană în mod excesiv contrar bunei -credinte.

4.3 Sancțiunea pentru lipsa dreptului pretins

,,Dacă în urmă unor dezbateri contradictorii se constată că dreptul pretins de
reclamant nu există ori acesta nu înde plinește condițiile de validitate impuse de lege,
cererea va fi respinsă ca nefondată sau neîntemeiată”76
n cazul în care se invocă faptul că dreptul cerut nu este actual, cererea prin care se
cere să fie recunoscut ca fiind actual va fi respinsă ca prema tură. Această excepție poate fi
invocată de oricare dintre părți (reclamant sal pârât), dar și de procuror sau instanță, din
oficiu, în orice stare se află cererea.
După începerea executării, instanța poate trece la soluționarea în fond a contestație i
la executare, cu toate că anterior, prin hotărâre judecătorească definitivă, aceeași
contestație formulată între aceleași părți și cu același obiect a fost respinsă ca prematur
introdusă, întrucât în această situație nu operează autoritatea de l ucru judecat, prev. de art.
101 cod Civil ; puterea de lucru judecat nu poate rezulta decât dintr -o hotărâre care a
soluționat în fond litigiul, nicidecum din soluționarea pe cale de excepție a unui proces.
Nu poate fi respinsă cererea dacă dreptul a d evenit actual pe parcurs deși la data
când a fost sesizată instanța acesta nu exista.
Sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civile arată ca poate atrage
aplicarea și altor sancțiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejud iciu are dreptul
de a fi despăgubit potrivit dreptului comun, aceste cereri de despăgubire se fac separat.

76 Mihaela Tăbârcă ,,Excepții procesu ale în procesul civil,,Ed. Universul Juridic,București, 2006 , p. 177

69

Capitolul V

Interesul – condiție pentru exercitarea acțiunii civile

5.1. Noțiune. Particularități

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) NCPC, orice cerere poate fi formulată și susținută
numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziție ce se aplică, în mod
corespunzător, și în cazul apărărilor.
Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel car e a
formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconventională, o cerere de interventie
voluntară sau fortată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile.
,,Orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îm bracă sau de partea
procesuală de la care provine, trebuie să fie util, să urmărească așadar un profit material
sau moral ori material și moral”77. Prin urmare, persoana trebuie să se sprijine pe un
interes.
Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de
chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau
alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții,
exercitarea căilor de atac, execut are silită etc.).
Interesul de a promova cererea trebuie justificat de reclamant doar în persoana sa, el
nefiind ținut a proba interesul pârâtului de a participa la judecată; tot astfel, nu i se va cere
pârâtului să facă o asemenea dovadă. în consecin ță, această cerință se apreciază numai în
raport cu reclamantul.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie
să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l -ar obține în ipoteza admiterii formei
procedur ale exercitate.
Existența interesului se apreciază la momentul formulării cererii sau al invocării
apărării. în cazul în care, ulterior acestui moment, interesul nu se mai menține poate să
atragă, eventual, rămânerea fără obiect a cererii sau a apărării . în acest sens, se poate

77 Ion Deleanu ”Tratat de procedura civilă ” Vol I , 2013 , Ed.U niversul Juridic, p. 317

70
exemplifica cu ipoteza promovării unei acțiuni în pretenții, dacă pe parcursul desfășurării
procesului pârâtul plătește reclamantului suma solicitată, caz în care cererea se va respinge
ca rămasă fără obiect, iar nu ca lipsi tă de interes, reclamantul justificând un folos practic la
momentul inițierii acțiunii; de asemenea, dacă este respinsă cererea de încuviințare a
executării silite, iar creditorul a obținut de la un alt complet de judecată al aceleiași instanțe
de executare încuviințarea executării silite solicitate, apelul declarat împotriva încheierii
respective nu se va respinge ca lipsit de interes, ci se va admite, iar încheierea atacată va fi
schimbată în tot în sensul respingerii cererii de încuviințare ca r ămasă fără obiect.
De asemenea, în cazul unei cereri având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea
unui act administrativ (cum ar fi decizia reprezentând titlul de despăgubire conform
Titlului VII al Legii nr. 247/2005), emiterea acestui titlu în cursul judecății duce la
rămânerea cererii fără obiect.
Interesul poate fi atât material (de exemplu, reclamantul urmărește prin cererea sa
revendicarea unui bun, restituirea unui împrumut), cât și moral (de pildă, repararea
prejudiciului moral prin constatarea faptei de încălcare a demnității, fără a se cere și
acordarea de daune).
Sunt considerate ca lipsite de interes în NCPC.: • cererea prin care cel care are o
hotărâre judecătorească irevocabilă prin care reclamantului i s -a restituit în depli nă și totală
proprietate posesia unui imobil, naționalizat iar de aici se solicită constatarea faptului că a
fost preluat cu titlu legal, este lipsită de interes; • partea care a obținut câștig de cauzaănu
are interes în exercitarea căii de atac; • cererea prin care un creditor dorește să aducă valori
în patrimoniul debitorului care este solvabil ; cel care a făcut o donație fără sarcini nu poate
să ceară anularea donației chiar dacă există nulitate ; • un pârât nu are interes să critice
hotărârea prin c are un copârât a fost obligat cu el la plată unei daune ; dacă s -a dispus o
hotărâre irevocabilă rezoluțiunea unui contract de vânzare -cumpărare este lipsit de interes
să se ceară anularea . Interesul trebuie să stea la bază oricărei cereri în justiție chiar dacă el
nu se corelează cu un drept subiectiv civil aceluiași contract de vânzare -cumpărare.

5.2 Condiții le interesului pentru a exercita acțiunea civilă

Justificarea interesului presupune să fie îndeplinite cerințele obligatorii iar acestea
sunt: să fie legitim, personal, născut, actual și determinat.

71
n continuare analizând fiecare condiție reiese că interesul este determinat ,,atunci
când este concret, adică rezultă cu cer titudine din acțiunea promovată”78.
Cu alte cuvinte, interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material
sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale
exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerința fiind echivalentă cu cerința existenței
interesului îns uși.
Interesul trebuie să fie legitim ,,ceea ce înseamnă că el trebuie să fie în concordanță
cu legea. Instanțele nu se pronunță nici în oportunitate nici în echitate” .79
Prin urmare a fi legitim înseamnă a nu veni în conflict cu legea sau cu normele
morale; interesul trebuie să fie și juridic. Interesul este legitim atunci când este în
concordanță cu dreptul obiectiv.
Mai este neapărat necesat ca ”dreptul subiectiv pe care se întemeiază să fie
exercitat, pentru destinația sa economică sau socială. Fapt ul că în procesul de partaj părțile
au calitate dublă nu conferă pârâtului dreptul de recurs dacă cererea de partaj a fost
respinsă, deoarece în acest caz el nu p oate justifica nici un interes” .80
De exemplu exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, constituie abuz de
drept, care va fi sancționat conform legii. Judecătorul este obligat să verifice dacă dreptul
sau situația juridică care este dedusă judecății este sau nu recunoscută de lege. n
continuare pentru verificarea legitimității int eresului, nu trebuie analizat fondul dreptului
dedus judecății, ci doar faptul în care dreptul invocat este sau nu exercitat conform cu
normele legale care îl recunosc. Există situații în care interesul nu corelează cu dreptul
afirmat, exemplu actului în a sigurarea dovezilo r celei în constatare negativă.
Interesul trebuie să fie personal ,,adică să aparțină celui care recurge la pro ces, iar
nu adversarului sau”81
Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul
cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerință exprimă
ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane
și, pe cale de consecință, nici interesul colectiv.
Spre deosebire de doctrina anterioară, se observă că noul Cod de Procedură C ivilă
stabilește numai condiția ca interesul să fie personal, iar nu și direct, folosul putând f i

78 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U niversul Juridic , p. 146
79 Ion Deleanu ”Tratat de procedura civilă ”, Vol I , 2013 , Ed.U niversul Juridic., p. 319
80 Tribunalu l Județean Argeș, dec. 954/1979, . . D. Nr. 5/1980, p. 60
81 Andreea Tabacu ,,Drept procesual civil,, Ed.U niversul Juridic , 2010 , p. 120)

72
realizat astfel și indirect. n cazul cererii formulate prin reprezentant, condiția se analizează
în persoana reprezentatului.
Interesul trebuie să fie născut și actual ,, n principiu interesul judiciar se consideră
că există și a devenit actual din momentul încălcării unui anumit drept subiectiv”.82 Dar
sunt situații când interesul poate fi actual fără c ă dreptul să aibă acest caracter. Adică
cererea de chemare în judecată poate fi introdusă și înainte de împlinirea acelui termen sau
a condiției suspensivă, deoarece legea recunoaște interesul înaintării acțiunii ca el să
devină actual. Dar să nu uităm că interesul nu trebuie confundat cu dreptul afirmat care
este o condiție distinctă de exercitare a acțiunii civile.
Este actual în sensul că , dacă persoana care este interesată nu recurge la acțiune în
acel moment, prin această cauză ea s -ar expune la un pre judiciu. ”Pentru promovarea unei
acțiuni în constatare de către proprietarul bunului, urmează a se constata că interesul
reclamantului este născut și actual și în cazul în care există pericolul ca dreptul său de
proprietate să fie încălcat în viitor ”.83 Ca de exemplu dreptul de a cere restiturirea
imobilului, executarea acestei obligații periodice nu este actuală și totuși interesul în
promovarea acțiunii este recunoscut chiar de judecător. Prin urmare interesul trebuie să
prezinte o încălcare a dreptului de către cel care cheamă în judecată pentru a restabili
situația dreptului încălcat.
Astfel, în prezent, se menține regula conform căreia, dacă dreptul invocat este
născut și actual, atunci și interesul este născut și actual. Per a contrario, dacă dre ptul este
afectat de termen sau condiție suspensivă și acestea nu s -au împlinit, nu s -a născut interesul
de a acționa, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca fiind lipsită de interes; fac excepție
acțiunile preventive consacrate de art. 34 NCPC.
De asemenea, tot ca excepție de la cerința ca interesul să fie născut și actual,
reglementarea actuală prevede expres că se poate formula o cerere cu scopul de a preveni
încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea un ei
pagube iminente și care nu s -ar putea repara, chiar dacă interesul nu este născut și actual
(art. 33 teza a ll -a NCPC). O excepție de la regula ca interesul să fie născut și actual este
reglementată de art. 33 teza a II -a :chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate
formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv grav amenințat sau
pentru a preveni producerea unei pagube Spre exemplu , pentru promovarea unei ac iuni în
constatare de către proprietarul bunului, urmea ză a se constata că interesul reclamantului

82 Ioan eș ,,Tratat de drept procesual civi l”, Ed. All Beck , 2002 , pag 89
83 Tribunalul suprem, secția civilă, d ec. 894/1978, CD 1978, p. 257

73
este născut și actual și în cazul în care există pericolul ca dreptul său de proprietate să fie
încălcat în viitor84.
Ca de exemplu dreptul de a cere restituirea imobilului, execut area acestei obligații
periodice nu este actual și totuși interesul în promovarea acțiunii este recunoscut chiar de
judecător. Prin urmare interesul trebuie să prezinte o încălcare a dreptului de către cel care
îl cheamă în judecată pentru a restabili situația dreptului încălcat.
Condiția interesului trebuie să existe pe perioadă tuturor formelor procedurale care
alcătuiesc conținutul acțiunii, adică judecată pe fond, căile de atac și astfel acțiunea nu se
mai poate justifica prin cererea de apel, care poate fi introdusă de către pa rtea în care
instanță s -a pronunțat în favoarea să prin hotărârea la instanță de fond. Ca și concluzie
existența interesului nu asigură automat și legitimarea procesuală activă. Un interes
eventual, că și un interes care deja a trecut a fost depășit nu poa te permite formularea unei
cereri în justiție.
Interesul trebuie să fie și imediat ,,adică folosul urmărit trebuie să se realizeze la
momentul admiterii demersului judiciar sau poate să fie su unul viitor, previzibil”85. De
exemplu situația în care o part e promovează o cerere de revizuire sau de contestație, în
anulare, iar admiterea acestei cereri nu se realizează imediat pe bază folosului urmărit, ci
vizează deschiderea varietății părții pentru reluarea judecății finalizate irevocabil în primul
stadiu pr ocesual.
Condiția interesului valabilă pentru introducerea oricărei cereri în justiție face ca o
parte care a câștigat la prima instanță să nu poată declara recurs 86Deci dreptul subiectiv
afirmat nu va fi realizat imediat chiar dacă se admite revizuirea contestației în anulare ci
doar în viitor.
Prin urmare interesul poate fi și unul viitor previzibil, nu doar imediat, chiar dacă
folosul nu intervine odată cu admiterea el nu poate fi lipsit de interes.

5.3 Sancțiunea lipsei interesului

Existența inte resului este o condiție de fond iar ea poate fi ridicată în orice stare a
pricinii de orice parte, adică de procuror, părți sau de instanță din oficiu, pe calea excepției

84 Tribunalul suprem, secția civilă, dec. 894/1978, CD 1978, p. 257
85 Alexandru Suciu ,,Excepții în NCPC,,Ed.U Juridic.pag 149
86 Tribunalul Suprem, col. civ., dec. 172/1953

74
procesuale – de fond, peremptorie/dirimantă și absolută – putând fi invocată de părți, de
procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii. Dacă se invocă prin
intermediul căilor de atac (cerea de apel, recurs), lipsa interesului va constitui motiv de
apel/recurs, iar nu excepție procesuală.
n condițiile art. 40 alin. (1) NC PC, dacă instanța constată lipsa interesului, cererea
va fi respinsă ca fiind lipsită de interes .

75
CONCLUZII

Acțiune a civilă reprezintă mijlocul legal cel mai important de protecție, prin
constrângere judiciară, a drepturil or civile încălcate sau a intereselor ocrotite de lege.
Pe calea acțiunii civile, un subiect de drept (persoană fizică sau persoană juridică)
cere organului de jurisdicție (instanței judecătorești ori altui organ cu atribuții
jurisdicționale) fie rec unoașterea unui drept subiectiv preexistent ori constituirea unei
situații juridice noi, fie încetarea piedicilor puse în exercitarea dreptului său de către o altă
persoană, sau plata unei despăgubiri atunci când instituirea și executarea unor asemenea
obligații este necesară în vederea realizării dreptului respectiv.
Viorel Mihai Ciobanu consideră că o persoană pentru a deveni parte în procesul
civil trebuie să îndepl inească următoarele, condiții: să aibă capacitate procesuală; să aibă
calitate pro cesuală; să afirme un drept în justiție; să justifice un interes
Acțiunea civilă include în conținu tul ei cererea de chemare în judecată, precum și
orice alte activități și posibilități procesuale care au ca finalitate realizarea ori
recunoașterea dreptului, ca de exemplu: cererea pentru măsuri asigurătorii, atacarea
hotărârii pe căile legale de atac, cererea de executare silită a hotărârii etc.
Acțiunea civilă este susceptibilă de două accepțiuni:
a) în sens procesual, ea exprimă posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a
sesiza organul de jurisdicție competent, cerându -i să hotărască asupra cererii sale;
b) în sens material, ea este cererea adresată pârâtului, prin intermediul organului de
jurisdicție, de a -și executa obligația corelativă dreptului subiectiv al reclamantului.
Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de
către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri. Cu toate acestea,
literatura de specialitate și practica judiciară sunt unanime în a recunoaște că interesul
reprezintă o condiție generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil.
Interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se analizează atât în p ersoana celui
care acționează în justiție, cât și în persoana adversarului acestuia.
Interesul afirmat în justiție trebuie să fie legitim, personal, născut și actual. El se
concretizează în folosul practic, material sau moral, pe care -l urmărește cel ce promovează
acțiunea. Semnificația interesului este aceeași și în cazul oricărui alt act procedural
îndeplinit în cursul procedurii judiciare. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu -i poate
procura părții un interes practic, cererea va fi r espinsă pentru lipsa acestei cerințe. De pildă,

76
cel care obține câștig de cauză în fața instanței de fond nu va putea justifica un interes în
promovarea apelului.
ntr-o altă accepțiune, prin calitate procesuală se desemnează modul de participare a
părților în proces. De asemenea, o persoană poate participa la activitatea judiciară în nume
propriu atunci când acțiunea este promovată de pretinsul titular al dreptului, sau în calitate
de reprezentant al altei persoane.
Printr -o altă abordare , prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea unei
persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară. Neîndoielnic, sarcina
justificării calității procesuale active și pasive aparține persoanei care sesizează instanța cu
o pretenție, deci reclamantului. Legitimarea procesuală reprezintă o condiție ce trebuie să
fie îndeplinită în orice proces civil, indiferent de obiectul acestuia.
Concluzionând, acțiunea civilă se caracterizează prin următoarele trăsături
esențiale:
– este un mijloc juridic grație căruia subiectul de drept poate solicita instanței să
hotărască asupra cererii sale;
– presupune recurgerea de către titularul dreptului la organul jurisdicțional
competent;
– urrmărește ca scop protejarea unui drept subiecti v conferind titularului acestuia
posibilitatea de a se folosi de constrângerea judiciară în asigurarea exercitării nestânjenite a
acelui drept;
– izvorăște din conflictul de interese care opune părțile în proces;
– poate servi, în principiu, la valor ificarea drepturilor actuale;
– în cazurile expres prevăzute de lege este posibil să se introducă o acțiune
preventivă cu privire la drepturi afectate de un termen suspensiv sau unei condiții
suspensive, care nu aduce niciun prejudiciu debitorului, deoa rece hotărârea obținută se va
putea pune în executare numai la împlinirea termenului, cum ar fi, de exemplu, cazurile
prevăzute de art. 110 CPC, potrivit căruia se va putea cere înainte de împlinirea
termenului:
a)predarea unui imobil, la împlinirea term enului de locațiune;
b)executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestații periodice;
c)executarea la termen a unor obligații, dacă președintele instanței consideră că
cererea este îndreptățită pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă pe care, altfel, ar
încerca -o dacă ar aștepta împlinirea termenului.

77
Acțiunea civilă se află într -o strânsă legătură cu dreptul subiectiv pe care -l
protejează; ca o consecință a acestei legături, ea împrumută din natura și caracteristicile
dreptului respectiv.
Acțiunea civilă mai este privită și ca ansamblul mijloacelor procesuale prin care se
poate asigura protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite. Cuprinde
trei elemente: părțile, obiectul și cauza:
a)părțile sunt persoane fizice sau persoane juridice care acționează pentru
recunoașterea ori realizarea unui drept sau interes susceptibil de protecție juridică. n
funcție de faza de derulare a procesului și poziția în care se află, părțile poartă denum iri
specifice: reclamant și pârât (la judecata în primă instanță), apelant și intimat (în apel),
recurent și intimat (în recurs), contestator și intimat (în contestația în anulare), revizuient și
intimat (în revizuire), creditor și debitor (în ex ecutarea silită, pretenții, procedura somației
de plată) ș.a. Recunoașterea calității de parte în proces presupune îndeplinirea a trei
condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes legitim,
b)obiectul acțiunii civi le îl constituie protecția unui drept subiectiv ori a unui interes
legitim pe calea justiției,
c) cauza acțiunii civile o constituie scopul urmărit de cel care reclamă sau se apără,
explicat prin împrejurările de fapt și de drept, precum și motivele c are au determinat partea
să acționeze injustiție.
Ca o concluzie generală , demersul nostru științific a urmărit să adune toate
informațiile utile pentru analiza acestei instituții procesuale, a căutat să interpreteze acolo
unde nu exista interpretare, iar înclinația personală către aflarea utilității practice a acestor
informații ne -a determinat să încercăm a oferi soluții concrete problemelor pe care le -am
identificat.
Astfel, avem următoarele propuneri :
1. Cunoscând sistemul judiciar romanesc prin prisma experienței peronale completată
cu cele studiate în această lucrare, consider ca acesta este aplicat pe șabloane, puțin
refractar la nou și schimbare. Justiția nu poate fi mai bună decât societatea care o creează.
Aș dori să completez în materia cererilo r ca noutate, posibilitatea fiecărui justițiabil de a
avea la îndemână informații succinte și pe înțelesul său vizavi de ceea ce înseamnă o
cerere, cum va fi tratată, ce cuprinde, etc. Aș reveni la o procedură de informare obligatorie
pentru fiecare persoa nă ce dorește să se adreseze instanței, (eventual în forma procedurii de
mediere care a fost marginalizată) care ar scuti timp și bani la nivel micro și macro
economic. Precizez că nu mă refer aici la disecarea dreptului subuectiv civil de care

78
reclamantul se simte spoliat, ci de prezentarea acestuia, de informare, asupra condițiilor de
formă ale acțiunii pe care dorește să o intenteze, încadrarea motivelor în articole de lege,
etc.
2. n legătură cu exercitarea din oficiu a acțiunii civile, am remarcat că, î n prezent,
instanța nu mai are atribuțiile de a exercita și de a se pronunța din oficiu asupra acțiunii
civile în cazul persoanelor fizice ocrotite de lege datorită lipsei capacității de exercițiu sau
caracterului restrâns al acesteia. n privința emancipă rii minorilor, am arătat că este
necesară intervenția legiuitorului pentru a reglementa situația acțiunii civile pentru cazul în
care minorul redevine incapabil ca urmare a anulării căsătoriei pe motivul relei sale
credințe la încheierea acesteia. Ca urmar e consider că, aparent, prin acestea s -a intenționat
o restrângere a posibilității procurorului de a exercita acțiunea civilă, strict la situația în
care reprezentanții legali ai persoanelor ocrotite ar sta în pasivitate. nsă, în interesul
proteguirii per soanelor ocrotite, aprecize și propun că procurorul ar trebui să poată exercita
acțiunea oricând, respectiv să o dubleze pe cea a reprezentanților legali.

Concluziile atestă atât viziunea proprie asupra subiectului care face obiectul
demersului științific prezentat în lucrarea actuală, precum și posibilitatea evoluției
legislative.

79

Practică Judiciară
ANEXA 1
Acțiuni in realizarea dreptului – ex: Acțiunea în revendicare mobiliară

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SLATINA
CIVIL
Sentința Civilă Nr. 6675/2016
Ședința publică de la 07.07.2016
Completul constituit din:
Grefier:

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată, având ca obiect „ revendicare
imobiliară -revendicare mobiliară” formulată de reclamantul S_____ D______, cu
domiciliul în com. OPORELU, ________________, J____ O__, în cont radictoriu cu
pârâtul S_____ A_____, cu domiciliul în ______________________________, J____
O__.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecata din data de 24.06.2016 , fiind consemnate
in încheier ea de ședință de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.07.2016 si la
07.07.2016 , dată la care în aceeași compunere și în același complet a hotărât următoare le:

INSTANȚA
Deliberâ nd asupra cauzei de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23.02.2015 , sub nr.
XXXXXXXXXXXXX , reclamantul S_____ D______ a chemat in judecata si personal la
interogatoriu pe paratul S_____ A_____ , pentru a fi obligat sa -i restituie: mobila de
bucătărie, sa -i înapoieze doua table de otel l,20/l,50m, 11 m furtun irigație, pat dormitor.
Solicită obligarea paratului să -i lase î n deplina proprietate si liniștita posesie sup ra fața de
1000 mp prevăzuta in T itlul de proprietate nr.xxxxx/11 d in data de 5.01.2001 , avâ nd
categoria de folosința curți – construcții situata in Tarlaua.59,
__________________________ vecinătăți: N -O_______ M, E -Dcl, S -I__ I____, V -A37.

80
n motivarea c ererii , arată ca , de bunăvoie , i -a oferit paratului în partea din spate a
grădinii o mica suprafața de teren pe care se afla un adăpost pentru animale.
n urmă cu aproximativ un an si jumătate paratul a ac hiziționat circa 100 de oi și, abuzând
de faptu l ca acesta se afla intr -o stare conflictuala cu el de o lunga perioada de timp , a
eliberat animalele î n gradina , distrugandu -i, atât legumele pe care le cultivă in timpul
aului, cât si lucerna care , de asemenea , este semănata in gradina.
Cat despre b unurile care solicită a -i fi re stituite, menționează ca i le -a dat paratulu i pe o
perioada limitata de timp , urmând ca în cel mai scurt timp pârâtul să i le î napo i eze.
Pârâtul refuza sa i le înapoieze, spunând ca , daca i le mai cere , acesta i le va distruge si le
va arunca peste gardul despărțitor.
Menționează faptul ca , de foa rte multe ori , a formulat plângere penala î mpotriva
paratului la Parchetul de pe langa Judecătoria Slatina, datorita stării conflictuale pe care
paratul o manifesta, dar a cestea nu au avut nici un rezultat .
n dovedire , solicită proba cu î nscrisuri, inte rogatoriu l pârâ tului si proba testimonială
cu doi martori.
n drept, invocă disp. art. 1 .349 N.C.Civ .

La data de 26.03.2015 reclamantul a depus precizări, în sensu l că înțelege să formuleze o
acțiune in revendicare imobiliară cu privire la terenul pe car e pârâtul i -l ocupa abuziv
pârâtul, deoarece acesta a construit un saivan pentru oi pe suprafața ocupata.
Cu privire la bunurile mobile , întelege să formuleze a cțiune î n revendicare imobiliară,
iar titlu cu care a dat bunurile mobile paratului este de folosința pe o perioadă scurtă de
timp.
n drept: art. 563 Cod civ.
Valoarea obiectului cererii o apreciază la suma de 2.000 lei
Depune alăturat în copii titlu d e proprietate, certificat fiscal, B.I., ordonanta din 15.04.2014
pronunțata in dos.333/P/2014, încheiere nr.416 pronuntata de Judecătoria Slatina in
dos.XXXXXXXXXXXXX.
A indicat martorul P___ I__, domiciliat in com. Oporelu, ________________, jud.O__ .
Depune alaturat taxa judiciara de timbru in suma de 60 lei.

La data de 20.10.2015 recl amantul a depus precizări:
n ceea ce privește modalitatea de deținere a bunurilor mobile si imobile de catre parat,
mențione a z ă ca bunurile mobile au fost însuși te de parat , fara acordul său , iar in ceea ce

81
privește bunurile imobile precizează ca acesta îi ocupa abuziv o parte din suprafața de teren
intravilan situata in Tarlaua 59 , __________________________ vecinatati: N -O_______
M., E -CC36, Sud -I__ I____, V -PS564.
Precizează ca paratul nu deține titlu de proprietate cu privire la bunurile revendicate.
Menționează ca bunurile revendicate su nt proprietatea sa, iar dovada pe ntru bunurile
imobile o constituie T itlul de proprietate nr.xxxxx/11 , din data 5.01.2 001, iar î n ceea ce
privește bunurile mobile le va dovedi cu martorul indicat in acțiune si cu int erogatoriu luat
paratului.
Prin administrarea probei testimoniale dorește sa dovedească proprietatea sa asupra
bunurilor mobile si imobile cât si faptul că pârâ tul îi ocupa abuziv o parte d in suprafața de
teren menționată mai sus si ca bunurile mobile se afla la domiciliul paratului si ca acesta
refuza sa i le înapoieze.

La data de 28.10.2015 reclamantul a depus precizări:
Referitor la bunurile mobile menț ionate in actiune, arată că, in momentul in care paratul și
le-a însușit pe nedrept , starea acestora era foarte bună, deoarece au fost păstrate in condiții
optime. Descrie astfel bunuri le mobile: – table de otel galvanizate ; – furtun de irigații de
culoa re neagra ; – mobila bucătărie de culoare neagra .
Pârâtul , legal citat , nu a depus întâmpinare , însă s -a prezentat în fața instanței și a
formulat apărări, conform celor consemnate la termenele la care a fost prezent.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost incuviintata si ad m inistrata proba cu inscrisuri. și
proba testimonială, fiind audiat martorul ________ D_____ J____ , sub pr estare de
jurământ, declarația fiind consemna tă si atașată la dosar conform art.323 C__, expertiza în
specialitatea to pografie cadastru și expertiza bunuri mobile.

Analizând actele și lucrările dosarului , instanța reține următoarele:
Confo rm Titlului de Proprietate nr.xxxxx/11 , din data 5.01.2001, reclamantul S_____
D______ este proprietarul suprafeței totale de 1700 mp, din care 700 mp arabil, in Tarlaua
59 , __________________ mp curți -construcții, in Tarlaua 59 ,
_________________________ pe raza ______________________________ (f. 5 ds.).
Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie cadastru, întocmit de e xpertul
Mari_____ E______ , a fost identificat, prin dimensiuni, laturi si vecin ătăți terenul
proprietatea reclamantului , situat in Tarlaua 59 , ________________. S -a precizat că pe
terenul intravilan au fost identificate o casa de locuit și o anexa gosp odărească, folosite

82
exclusiv de reclamantul S_____ D______. Suprafața de teren învecinata, situată în Tarlaua
59 , ___________________ sunt și construcții, este folosită exclusiv de pârâtul S_____
A_____ ; niciuna din părți nu are act autentic pentru aceas tă suprafață (f. 89 -92 ds.).
n completarea la raportul de expertiză în specialitatea topografie cadastru, s -a arătat că, pe
terenul reclamantului, s -a identificat un saivan, adăpost pentru animale, situat în partea de
nord-vest a terenului, care aparține reclamantului, iar construcția nu are caracter definitiv.
Adăpostul a fost mai mare, însă era edificat în afara suprafeței ce aparține reclamantului,
anume pe terenul pășunea Primăriei. n prezent, saivanul este folosit de reclamant (f. 100 –
102 ds.).
Prin expertiza în specialitatea bunuri mobile, întocmită de expertul L_______ I___ Lidiu,
au fost identificate și evaluate bunurile mobile, identificate în teren: 2 buc. tablă
galvanizată, 11 m furtun irigații, mobilă bucătărie, pat dormitor, valoarea totală fi ind de
288 lei (f. 61 -74 ds.).
Martorul P___ I__, propus de reclamant, a arătat că a lucrat, în urmă cu 6 -7 ani, la un grajd
al pârâtului, care se afla pe terenul acestuia. Știe că a lucrat pentru fiul reclamantului care l –
a și plătit. Construcția era în continuarea unei construcții a reclamantului. Nu a mai fost la
părți în curte de aproximativ 4 ani (f. 95 ds.).
Sunt incidente prevederile Noului Cod Civil (N .C.C.), precum și cele ale Noului Cod de
Procedură Civilă , având în v edere data începerii proc esului și prev. art. 6 alin. 6 NCC.

1. Cu privire la acțiunea în revendicare imobiliară
Noul Cod Civil reglementeaza expres actiunea in revendicare în art. 563, precum și în art.
566, referitor la efectele admiterii acțiunii în revendicare.
Actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care reclamantul cere
instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si
sa il oblige pe parat la restituirea posesiei bunului (actiunea proprietarului neposesor
impotriva posesorului neproprietar).

Este o actiune reala, putand fi introdusa impotriva oricarei persoane care incalca dreptul de
proprietate si este este o actiune petitorie, punandu -se in discutie insasi existenta dreptul de
proprietate al re clamantului.
Având în vedere dispozițiile legale și probatoriul administrat, se reține că nu este
întemeiată acțiunea reclamantului, întrucât expertiza a stabilit că pârâtul nu ocupă supr

83
afața de teren revendicată, anume suprafața pe care recl amantul susține că pârâtul a ridicat
un saivan de animale.
Expertul a precizat clar și a detaliat faptul că, pe terenul reclamantului s -a identificat un
saivan, adăpost pentru animale, situat în partea de nord -vest a terenului, care aparține
reclamantului, iar construcția nu are caracter definitiv. Adăpostul a fost mai mare, însă era
edificat în afara suprafeței ce aparține reclamantului, anume pe terenul pășunea Primăriei.
n prezent saivanul este folosit de reclamant.
De asemenea, aceasta construcție nu e ste aceea la care s -a referit martorul, care a precizat
că a lucrat la un grajd pentru pârât, aflat în continuarea unei construcții. Chiar reclamantul
a arătat, în cerere că saivanul e ridicat în partea din spate a grădinii, iar expertul a arătat că
sunt și construcții anexă pe terenul părților.
Prin urmare, se constată că pârâtul nu ocupă vreo parte din terenul proprietatea
reclamantului , situat in Tarlaua 59 , ________________, iar construcțiile edificate pe
această suprafață sunt folosite de reclamantul însuși. Acesta nu a dovedit faptul că pârâtul
îi ocupă terenul, deși sarcina probei îi revine, potrivit art. 249 NCPC.
Pentru aceste motive, se va r espinge cererea având ca obiect revendicare imo biliară,
formulată de reclamant , ca neîntemeiată.

2 . Cu privire la acțiunea în revendicare mobiliară
Reclamantul a precizat ca temei de drept al cererii art. 563 Cod Civil, potrivit căruia: „ Art.
563 – Acțiunea în revendicare (1) Proprietarul unui bun are dreptul de a -l revendica de la
posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la
despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu
excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. (3) Dreptul de proprietate dob ândit cu
bună -credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. (4) Hotărârea judecătorească
prin care s -a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva
terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civil ă ” .
nsă, prin probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate
asupra bunurilor mobile revendicate, deși sarcina probei îi revine, potrivit art. 249 NCPC,
așa cum s -a arătat și mai sus.
Astfel, chiar dacă bunurile au fos t identificate pe teren în curtea și în locuința pârâtului,
fiind evaluate de expert, reclamantul nu depus niciun înscris care să dovedească dreptul său
asupra bunurilor mobile, iar martorul nu a făcut mențiuni despre acestea, nefiind interpelat
nici de re clamantul, care a avut posibilitatea de a adresa întrebări. Mai mult, martorul a

84
arătat că nu a mai fost la părți în curte de aproximativ 4 ani și s -a referit doar la imobilul la
care a lucrat.
Pentru aceste motive, se va respinge cererea având ca obiect revendicare mobiliară,
formulată de reclamant , ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
N NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect „revendicare imobiliară –
revendicare mobiliară” formulată de reclamantul S_____ D ______, cu CNP
xxxxxxxxxxxxx si cu domiciliul în com. OPORELU, ________________, J____ O__, în
contradictoriu cu pârâtul S_____ A_____, cu CNP xxxxxxxxxxxxx si cu domiciliul în
com. OPORELU, ________________, J____ O__ , ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la
Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2016.

85
ANEXA 2
Acțiune în constatare, în confirmare sau în recunoașterea dreptului
(Hotărârile pronunțate în c azul acțiunilor în constatare nu sunt susceptibile de executare
silită și nu pot constitui titluri executorii)
exemplu: acțiunea în declararea simulației

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOINEȘTI
Secția civilă
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 143/201 9
Ședința publică de l a 07 Februarie 2019
Instanța constituită din:
Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P____ C_______ I___ și pe pârâții
I________ I. NATALIȚA, S__________ M. M____ A________, având ca obiect acțiune
în declararea simulatiei.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 31.01.2019 și consemnate în
încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta

INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXX/22.01.2016,
reclamantu l P____ C_______ I___ a chemat în judecată pe pârâții S__________ M.
M____ A________, S__________ L____ CREMONA și I________ I. NATALIȚA,
pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța să se
constate caracterul simulat a l contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.
2178/30.09.2003 la NP V________ C_________ din Onești, în sensul că acesta a fost
perfectat prin interpunere de persoane, să se constate că adevăratul cumpărător al
imobilului situat în Moinești, __ __________________, ____________,
________________ și care face obiectul contractului menționat mai sus, este reclamantul
și numita P____ R_____.
n motivarea acțiunii reclamantul arată, în esență că, pentru a crea posibilitatea contractării
unui împrumut bancar necesar achitării prețului, și pentru că nu îndeplinea condițiile de
contractare a creditului a convenit cu pârâta I________ I. NATALIȚA, care îndeplinea

86
aceste condiții, să fie cea care se interpune în acest contract, în calitate de cumpărător. ns ă,
adevărații cumpărători fiind cei doi soți la acel moment – reclamantul și numita P____
R_____. A mai susținut reclamantul că, ulterior, ratele contractului au fost achitate de
reclamant, pârâta I________ I. NATALIȚA, neavând mijloace financiare.
Pârâtul S__________ M. M____ A________ a depus la dosar întâmpinare prin care a
invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității de folosință a
pârâtei S__________ L____ CREMONA, decedată.
Pe fond, a susținut, în esență, că, even tuala simulație nu poate produce efecte față de
vânzătorul care s -a întemeiat cu bună credință pe actul public.

Prin încheierea din 23 iunie 2016 a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință și a
fost respinsă cererea de pârâtei I________ I. NAT ALIȚA, de repunere în termenul de
depunere a întâmpinării.

Prin încheierea din 06.10.2016 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului S__________ M. M____ A________ și lipsei calității procesuale active a
reclamantului P____ C_______ I___.

Prin încheierea din 12.10.2017 a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes
alăturat a intervenientei A_____ (fostă P____) R_____ și a fost respinsă în principiu
cererea de intervenție forțată.

Au fost administrate proba c u înscrisuri, interogatorii.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Simulația este o operațiune juridică unitară care creează o oponență neconformă cu
realitatea prin încheierea a două acte juridice: unul public, ale cărui efecte sunt înlăturate
sau modificate total sau parțial de al doilea act secret, ascuns care dă expresie deplină
acestei voințe.
Definițiile date simulației operează cu noțiunile de contract sau act juridic, domeniul
faptelor juridice fiind străin simulați ei.
Actul public este actul juridic cunoscut încheiat de părți în mod public, denumit și act
simulat act aparent care, creează raporturi juridice aparente și care este încheiat în scopul
de a disimula realitatea.

87
n speță actul public este contractul de vâ nzare cumpărare nr. sub nr. 2178/30.09.2003 la
NP V________ C_________ din Onești.
Actul secret este actul juridic ascuns (în sensul de negotium i uris), nu în sensul de
(instrumentum probationis) care conține manifestarea de voință adevărată, menită să
producă integral efectele juridice în administrarea probatoriului existența unui astfel de act.
Un element esențial al simulației care încadrează raporturile dintre părți în ipoteza normei
juridice din art. 1175 Cod civil este acordul simulatoriu (animus si mulandi) care reprezintă
convenția secretă a părților de a crea aparența unor raporturi juridice care sunt total sau
parțial diferite de cele reale, pe care le disimulează.
n doctrină s -a arătat că acordul simulatoriu „face legătura între actul real și ce l aparent,
între ceea ce părțile vor în realitate și ceea ce declară că vor.
Acordul simulatoriu naște între părți raporturi care țin strict de crearea aparenței și prin
urmare generează drepturi și obligații specifice, respectiv dreptul de a intenta acțiu nea în
declararea simulației.
n speță reclamantul arată că actul public nu a putut fi încheiat pe numele său în calitate de
cumpărător, invocând că nu îndeplinea condițiile de contractare a creditului, însă prețul
apartamentului a fost achitat de reclaman t.
n replică, pârâta I________ I. NATALIȚA neagă situația expusă de reclamant și arată că
în ceea ce privește dobândirea apartamentului nu a exista t nici o înțelegere cu
caracter simulatoriu.
De asemenea, din susținerile pârâtului S__________ M. M____ A___ _____ reiese că nu a
cunoscut despre o eventuală înțelegere în acest sens.
Raportând situația de fapt expusă de părți la probatoriul administrat și la prevederile legale
în materia simulației, instanța apreciază că întreaga operațiune de vânzare cumpărare nu
poate fi sancționată în speță cu principiile aparenței prin validarea situației aparente în
dauna celei reale prin interpunere de persoane.
n primul rând, instanța reține faptul că dreptul de a formula acțiunea în constatarea
simulației decurge din împ rejurarea că, deși legiuitorul permite crearea unui înscris
mincinos pentru crearea aparenței – realitatea raporturilor dintre părți trebuie să primeze,
chiar dacă ea nu va putea fi opusă celor care s -au întemeiat cu bună credință pe aparența
creată.
De altfel, potrivit regulii ”nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, nimănui nu -i este
îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept,

88
invocând nerespectarea de către el însuși a unor norme legale, inserarea, în c uprinsul unui
act autentic, a unei situații de fapt neadevărate, putând constitui infracțiune.
n ceea ce îi privește pe terți, aceștia pot invoca împotriva părților existența contractului
secret, atunci când acesta le vatămă drepturile (conform art. 1290 alin.2 Cod civil).
Astfel, dreptul terților de a formula acțiunea în simulație, nu este decât expresie personală a
dreptului la o opțiune între a se întemeia pe actul public sau a invoca actul ocult, în funcție
de interesul urmărit.
n cauză reclamantul nu opune pârâtului un act secret ci o înțelegere care nu are
corespondent în plan probator.
Pe de altă parte, interpunerea de persoane presupune cu necesitate ca la acordul simulatoriu
să participă toți cei trei participanți, astfel încât, terțul contractant din actul public trebuie
să cunoască faptul că a încheiat actul cu o persoană interpusă și că adevăratul contractant
este persoana rămasă ascunsă actului public.
Or, în speță nu găsim un astfel de acord, neexistând vreo dovadă a i mplicării vânzătorilor
S____ M. __ A____ și S___ L __ CREMONA, într -o eventuală simulație.
Dacă reclamantul a plătit într -adevăr prețul apartamentului, acesta este un aspect care nu
poate fi analizat în cadrul unei acțiuni în declararea simulației, ci eventual într -o acțiune în
pretenții.
Pentru considerentele expuse instanța apreciază că acțiunea reclamantului este
neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Pe cale de consecință, va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta
A_____ R_____.
Având în vedere c ulpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, va obliga reclamantul
la plata către pârâta I________ I. NATALIȚA a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli
de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
N NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea principală f ormulată de reclamantul P____ C_______ I___ domiciliat
în _______, _____________, nr. 485 A, J____ ACĂU, în contradictoriu cu pârâții
S_____ M. M____ A______ domiciliat în COM. D_____ __ R____, __ _____, J____
N____ și I________ I. NATALIȚA domiciliată în M OINEȘTI, T. VLADIM______,
________________. 39 , J____ ACĂU, ca neîntemeiată.

89
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A_____ R_____ cu
domiciliul în MOINEȘTI, T. VLADIM______, ___ _____________. 39, J____ ACĂU.
Obligă reclamantul la plata către pârâta I________ I. NATALIȚA a sumei de 2000 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în term en de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în șe dință publică, azi, 07.02.2019.
Președinte,
Grefier,

exemplu: acțiunea în constatarea c alității de unic moștenitor

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PLOIEȘTI
JUDEȚUL PRAHOVA
Ploiești, _________________, județul Prahova

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
ECLI:RO:JDPLO:2018:004.xxxxxx
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1239
Ședința publică din data de 19.02.2018
Instanța c onstituită din:
Grefier:

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ,,acțiune în constatare” formulată
de reclamantul _____ N______ in contradictoriu cu pârâtul M_________ PLOIEȘTI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședin ța publică din data de 22.01.2018 și
au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte
integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a
amânat pronunțarea la data de 29.01.2 018, la data de 29.12.2018 instanța a amânat
pronunțarea pentru data de 12.02.2018, iar la data de 12.02.2018 a amânat pronunțarea
pentru data de 19.03.2018, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:

90
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, c onstată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2016 sub nr.
XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul _____ N______ a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtul M_________ Ploiești -prin P_____, să se constate calitatea sa de unic moștenitor al
defuncților _____ N______, decedat la data de 01.07.1996 și _____ N___, decedată la
data de 07.03.2013 și că îi revine întreaga masă succesorală rămasă de pe urma acestora,
respectiv apartamentul situat în Ploiești, _______________________ , ________________.
D, ________________________.
n motivare, reclamantul a arătat, în esență, că este unicul moștenitor al defuncților, în
calitate de fiu legitim, iar singurul bun rămas de pe urma acestora este apartamentul
menționat.
n drept, au fost i nvocate dispozițiile art. 1106 C .civ.
n dovedire, s -a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 09.10.2017 reclamantul a precizat că solicită atât
constatarea calității de moștenitor, cât și constatarea componenței masei succesorale
rămase de pe urma autorilor săi.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s -a prezentat în instanță, solicitând încuviințarea
probei cu înscrisuri, iar în cadrul concluziilor asupra fondului cauzei a solicitat r espingerea
cererii introduc tive ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 09.10.2017 instanța a invocat excepția lipsei de interes
a reclamantului cu privire la petitul având ca obiect constatarea calității de moștenitor al
reclamantului după defuncta _____ N___, dispunâ nd unirea acesteia cu fondul cauzei,
conform art. 248 C .p.c.
n cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 C .p.c., excepția lipsei de interes cu privire la
petitul având ca obiect constatarea calității de moș tenitor al reclamantului după defuncta
_____ N___ , invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

Art. 32 alin. 1 lit. d C.p.c. prevede că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile
este justificarea unui interes . Potrivit art. 33 C .p.c. , „ interesul trebuie să fie determinat,
legitim, personal, născut și actual ”.
Altfel spus, prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a
pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a a cesteia. Prin

91
urmare, pentru a se stabili dacă reclamantul are interes în exercitarea acțiunii civile, este
necesar să se prefigureze un folos efectiv pe care acesta l -ar obține în ipoteza admiterii
cererii de chemare în judecată.
n speță, reclamantul a s olicitat constatarea calității sale de unic moștenitor al defuncților
_____ N______ și _____ N___, însă anterior demarării prezentului litigiu reclamantul a
obținut certificatul de calitate de moștenitor nr. 28/18.03.20 13 autentificat de NP T_____
I____ A______ și C____ M________ (fila 16), prin care s -a constatat tocmai calitatea
reclamantului de unic moștenitor al defunctei _____ N___.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 40 C .p.c. instanța va admite excepția analizată și va
respinge petitul având ca obiect constatarea calității de moștenitor al reclamantului după
defuncta B_____, ca fiind lipsit de interes.
Analizând, în continuare, fondul cererii deduse judecății, instanța reține următoarele:
n fapt, la data de 01.07.1996 a decedat numitul _____ N______ (conform certificatului
de deces de la fila 11), iar la data de 07.03.2013 a decedat numita B_____ N___ (potrivit
certificatului de deces de la fila 13).
Potrivit contractului de vânzare -cumpărare de la fila 10, masa succesorală rămasă de pe
urma defuncților _____ N______ și _____ N___ se compune din apartamentul situat în
Ploiești, _______________________, ________________. D,
________________________.
n drept, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise înainte de intrarea în
vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii, iar
conform art. 651 C .civ. de la 1864, succesiunile se deschid prin moarte.
n speță, instanța reține că reclamantul are calitatea de fiu al defuncților _____ N______
și _____ N___ (potrivit certificatului de naștere de la fila 15), fiind moștenitorul celui
dintâi, în calitate de descendent de gradul I (conform art. 659 C .civ. de la 1864, aplicabil
în raport de data deschiderii succesiunii).
Conchizând, în temeiul art . 35 C .p.c., instanța va admite în parte cererea dedusă judecății
și va constata că reclamantul este moștenitor legal al defunctului _____ N______,
decedat la data de 01.07.1996, în calitate de descendent de gradul I și că masa succesorală
rămasă de pe u rma defuncților _____ N______, decedat la data de 01.07.1996 și _____
N___, decedată la data de 07.03.2013, se compune din apartamentul situat în Ploiești,
_______________________, ________________. D, ________________________.

92
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes cu privire la petitul având ca obiect constatarea calității
reclamantului de moștenitor al defunctei _____ N___, decedată la data de 07.03.2013,
invocată din oficiu.
Admite în parte cererea precizat ă formulată de reclamantul _____ N______ cu domiciliul
în Ploiești, _______________________, ________________. D,
________________________ in contradictoriu cu pârâtul M_________ PLOIEȘTI cu
sediul în Ploiești, _____________________, jud. Prahova.
Respinge petitul având ca obiect constatarea calității reclamantului de moștenitor al
defunctei _____ N___, decedată la data de 07.03.2013, ca fiind lipsit de interes.
Constată că reclamantul este moștenitor legal al defunctului _____ N______, decedat la
data de 01.07.1996, în calitate de descendent de gradul I.
Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților _____ N______, decedat la
data de 01.07.1996 și _____ N___, decedată la data de 07.03.2013, se compune din
apartamentul situat în Ploiești, _ ______________________, ________________. D,
________________________.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Ploiești , în termen de 30 de zile de la
comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19.02.2018.
Președinte ,
Grefier,

Actiunea în constatarea nulității a solute

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PASCANI
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr. 2198/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
Grefier

93
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile promovată de reclamanți G_____ ____ I___
și G_________ A____ -prin C__. Av. L_____ P______, în contradictoriu cu pârâtele
_________________________ și A__________ P_____ A____________ A________
S_______ având ca obiect „constatare nuli tate abs. pa r țială contract vânzare cumpăra re”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.06.2014, susținerile părților fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată,care face parte integrantă din prezenta
sentință, și când, din lipsă de timp p_____ deliberare s -a dispus amânarea pronunțării
p_____ astăzi.

INSTANȚA
Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. 211//2014, reclamantii
G_________ I___ si G_________ A____ au solicitat, in contradictoriu cu paratii
_________________________, A__________ p_____ A_______ _____ A________
S_______ (in continuare AAAS), constatarea nulitatii absolute partiale a vanzarii la
licitatie publica ce a avut loc la data de 7 aprilie 2006, cu privire la imobilele dobandite de
reclamanti prin contractul de vanzare -cumparare autentifica t sub nr. 531/14.11.2002
incheiat la BNP L______ R_____ U________.
In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, la data de 14.11.2002 reclamantii au cumparat de
la ____________________, in baza contractului de vanzare -cumparare nr. 531 autentificat
sub nr. 531/14.11.2002 incheiat la BNP L______ R_____ U________, mai multe imobile
ce reprezentau proprietatea societatii vanzatoare, respectiv: suprafata de 519,27 mp teren
curti, suprafata de 84,94 mp teren, jumatate din corpul de cladire C6 in suprafata de 68,1 2
mp, suprafata de 20,70 mp teren intravilan si jumatate din constructia corp cladire -magazie
C7 amplasata pe acest teren.
Se arata ca la data de 7 aprilie 2006, A___, actualul AAAS, a vandut la licitatie publica
mai multe active apartinand _______________ _____, inclusiv suprafata totala de
xxxxx,66 mp teren ce a fost adjudecata de parata _________________________, prin
procesul verbal de licitatie nr. 319/07.04.2006. Insa parte din acest teren a fost vandut
anterior reclamantilor, conform contractului de v anzare -cumparare nr.531/2002, precum si
altor 12 familii, totalizand 3765 mp. In prezent, aceasta suprafata de 3765 mp este inscrisa
in CF xxxxx, fiind intabulata pe numele _________________________.
Sustin reclamantii ca, in mod evident, imobilele vandut e in anul 2002 acestora nu mai
puteau face obiectul licitatiei organizate de A___ (in prezent AAAS ) in anul 2006,

94
apreciindu -se astfel indreptatita cererea de fata privitor la constatarea nulitatii absolute
partiale.
In drept, se invoca prevederile art. 4 80, 948, 969 C civ. din 1865, art. 453 C__.
Alaturat cererii, reclamantii depun copii de pe contractul de vanzare -cumparare nr.
531/2002, procesul verbal de licitatie din 07.04.2006, documentatii cadastrale privind
imobilele in litigiu.

Cererea a fost leg al timbrata.

Prin intampinare, parata AAAS a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantilor,
motivat de caracterul de subsidiaritate a actiunii in constatare fata de actiunea in realizare,
invocand disp. art. 35 C__. Arata parata ca este necesa r ca mai intai reclamantii sa solicite
rectificarea cartii funciare, acestia avand deci o alta cale legala p_____ realizarea
drepturilor lor.
De asemenea, parata AAAS invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocand
disp. art. 2517 Cciv. Se arat a ca actiunea de fata are un obiect patrimonial, iar fata de disp.
Decretului nr. 167/1958 dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin
prescriptie daca nu a fost exercitat in termen de 3 ani. Sustine parata ca termenul de
prescriptie s -a implinit la data de 07.04.2009. Referindu -se la regimul juridic al nulitatii
invocate de reclamanti, parata sustine ca in cauza de fata nu ne aflam in fata unei nulitati
absolute, interesul ocrotit fiind unul particular si nu au fost prezentate motive conc rete ce
ar fi putut determina existenta unei cauze de nulitate absoluta.
Pe fondul cauzei, parata AAAS solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, licitatia
publica fiind desfasurata in conformitate cu OUG 51/1998, iar pana la data efectuarii
licitatiei , 06.04.2006, nimeni nu a inaintat comisiei de licitatie dovada vreunui drept real
asupra activului licitat, in conformitate cu disp. art. 71 alin.2.

In raspuns la intampinarea paratei AAAS, raspunzand exceptiilor invocate, reclamantii
arata ca nu au la i ndemana o alta cale de realizare a drepturilor lor, actiunea in rectificare
de carte funciara avand in mod evident un caracter subsidiar actiunii in constatarea
nulitatii. De asemenea, se arata ca reclamantii invoca atat frauda la lege, cat si fraudarea
intereselor unor terte persoane, ca o consecinta a vanzarii bunurilor altuia. Se
concluzioneaza ca vanzarea incheiata cu o alta persoana in dauna beneficiarului
cumparator dintr -un contract autentic, incheiat anterior, reprezinta o frauda care atrage

95
nulitat ea absoluta a actului juridic, conform art. 948 C civ din 1865, o astfel de actiune
fiind imprescriptibila.

Procedand conform disp. art. 248 C__, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor
de procedura, care fac inutila, in tot sau in parte, a__ __________ de probe ori cercetarea pe
fond a cauzei.

I. Dintre cele doua exceptii invocate prin intampinare, instanta apreciaza prioritar analiza
exceptiei inadmisibilitatii , parata AAAS motivand ca reclamantii au la indemana un alt
mijloc procedural pri n care sa isi realizeze drepturile lor, fata de care actiunea de fata
apare ca fiind astfel subsidiara.
Parata, in sustinerea acestei exceptii, face referiri la insesi sustinerile reclamantilor, potrivit
carora, cu ocazia solutionarii unei alte cauze civi le ( dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX
al Judecatoriei P______), fiind respinsa de catre instanta cererea de intabulare s -a apreciat
de catre instanta respectiva ca reclamantii trebuie sa solicite mai intai rectificarea cartii
funciare, in sensul radierii sup rafetelor cumparate de catre reclamanti de pe numele
_________________________.
Astfel, in analiza exceptiei inadmisibilitatii, instanta urmeaza sa stabileasca daca se poate
stabili un raport _____________________________ nulitatii contractului de vanzare –
cumparare si actiunea avand ca obiect rectificare de carte funciara. In mod evident, cele
doua actiuni au o finalitate complet diferita, in cazul primeia urmand ca bunul ce a facut
obiectul unei vanzari p_____ care se constata nulitatea sa se reintoarca i n patrimoniul
vanzatorului, in timp ce in cazul plangerii se urmareste punerea in acord a mentiunilor din
cartea funciara cu situatia de drept rezultata din actele de proprietate, prin rectificarea
corespunzatoare a mentiunilor din cartea funciara.
Raport andu -ne la disp. art. 33 din Legea nr. 7/1996, astfel cum este modificata la zi prin
OUG nr.8/2014, inscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate
decât pe baza unei hotărâri judecătorești definitive, precum si in baza unei de claratii date în
formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații
cadastrale.
Rezulta astfel ca reclamantii nu ar putea promova o actiune in rectificare carte funciara fara
ca, in prealabil, sa fi obtinut o hotarare ju decatoreasca in baza careia sa se constate ca
situatia de drept nu corespunde cu cea inscrisa in evi dentele tabulare. Iar o astfel de
actiune, pe care reclamantii trebuie sa o promoveze in prealabil, poate fi si cea de fata, prin

96
care se urmareste constat area nulitatii absolute partiale a unui contract de vanzare –
cumparare ce ar fi avut ca obiect bunuri care nu erau proprietatea vanzatorului, ci a
reclamantilor.
Astfel, actiunea in rectificarea cartii funciare nu este o actiune in realizare, in raport cu
actiunea in constatarea nulitatii contractului de vaznare -cumparare, ci dimpotriva, astfel ca
exceptia inadmisibilitatii apare ca vadit neintemeiata.

II. Prioritar analizei propriu -zise a exceptiei prescrierii dreptului la actiune , instanta
apreciaza ca fiind necesar stabilirea regimului juridic al nulitatii invocate de catre
reclamanti in actiunea de fata.
Din intregul context al motivelor expuse de reclamanti atat in actiunea introductiva cat si in
cuprinsul raspunsului la intampinare, rezulta ca acest ia invoca “ o frauda la lege, ca o
consecinta a vanzarii bunurilor altuia” .
Problematic a vanzarii bunului altuia este decelata in practica judiciara, fiind facuta
deosebirea dupa cum partile au fost sau nu in eroare la data incheierii contractului, asupr a
calitatii de proprietar a vanzatorului. Daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in
eroare, socotind ca bunul vandut este proprietatea vanzatorului, atunci vanzarea este
anulabila, respectiv este incidenta doar o nulitate relativa si nu una absolut a, ca in cazul in
care ambele parti contractante cunosc ca bunul ce face obiectul vanzarii este proprietatea
unei terte persoane.
In cauza de fata reclamantii nu invoca insa aspecte legate de reaua credinta a partilor din
procedura de licitatie publica, su stinand doar ca prin vanzarea la licitatie a bunurilor paratei
_________________________, printre care se aflau si bunuri ce constituiau proprietatea
reclamantilor, se aduce atingere unui interes particular, al reclamantilor -terti in cadrul
procedurii de vanzare la licitatie publica, dar si atingere directa a ordinii publice, fiind
vorba astfel despre o nulitate absoluta.
Insa, asa cum s -a aratat, nulitatea absoluta nu se raporteaza strict la faptul ca obiectul
vanzarii apartine unei terte persoane, ci la latura subiectiva a partilor din contractul a carei
nulitate se solicita.
Vanzarea la licitatie publica a a________ ____________________ s -a desfasurat in
conformitate cu cu OUG 51/1998, privind valorificarea unor active ale s_______, astfel
cum era in vig oare la momentul aprilie2006.

97
Retine instanta ca A___ preluase de la CJAS Iasi o creanta fiscala in valoare nominala de
203.219,96 lei, creanta formata din restantele la Fondul Unic de Asigurari Sociale de
Sanatate ale debitoarei ______________________>
Potrivit disp. art. 70 din OUG 51/1998, in forma de la acele momente, vanzarea bunurilor
urmarite silit se face prin licitatie publica organizata de o comisie din cadrul A.V.A.S.(in
prezent A.A.A.S.), numita prin ordin al presedintelui.
Prealabil desfasurari i licitatiei publice propriu -zise s -a procedat la instituirea unui sechestru
asupra bunurilor socitatii debitoare, fiind incheiat procesul verbal de aplicare a sechestrului
nr. 8754/07.12.2004, care a si fost intabulat la Biroul de Carte Funciara P______.
Constata astfel instanta ca la momentul desfasurarii vanzarii la licitatie publica parata
AAAS (fosta A___) aceasta nu avea cunostinta, ori cel putin nu a fost in masura sa
cunoasca, despre faptul ca parte din bunurile sechestrate si scoase la vanzare publ ica
facusera obiectul unei vanzari anterioare catre terte persoane, in speta reclamantii.
Mai mult, adjudecatarul la licitatia publica, parata _________________________, nu putea
sa aiba alta reprezentare a faptului ca ceea ce face obiectul vanzarii aparti ne debitorului
executat, fiind greu de crezut ca a putut cunoaste existenta unei alte situatii, in ciuda
legalitatii ce rezulta din faptul ca intreaga procedura era organizata de catre o institutie
specializata a s_______, in baza unor norme speciale de re glementare si cu respectarea
unei transparente corespunzatoare.
Ca urmare, nefiind vorba despre reaua credinta a adjudecatarului licitatiei, si, apreciaza
instanta, nici a paratei AAAS care a efectuat vanzarea, instanta apreciaza ca in cauza este
incidenta o cauza de anulabilitate si nu de nulitate, respectiv nu suntem in prezenta unei
nulitati absolute .
Ca atare, nu suntem in fata unei actiuni imprescriptibile, trebuind analizata ca atare
exceptie prescriptiei dreptului la actiune.
Plecand de la aceasta c onstatare, in solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune,
insanta are in vedere, avand in vedere su ccesiunea de legi in timp, stabilirea cadrului legal
aplicabil la speta de fata. Astfel, d in coroborarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) C.civ actual
cu cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 p_____ punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul civil rezulta ca legea aplicabila prescripției extinctive, sub toate aspectele,
este legea in vigoare la data la care prescripția a inceput sa curgă, respectiv sunt incidente
dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva.

98
Instanta a re in vedere ca in cazul actiunilor de genul celei formulate de reclamanti, prin
care se solicita anularea unui act juridic, termenul general de prescriptie este de 3 ani,
prevazut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Se pune problema momentului de la care incepe sa curga acest termen de prescriptie,
apreciindu -se, dat fiind ca reclamantii sunt terti fata de vanzarea la licitatie public a, ca
acest termen a inceput sa curga de la momentul la care reclamantii au luat cunostinta de
existenta vanzarii la licitatie publica.
In vederea retinerii de catre instanta a unei date clare de la care aceasta sa aprecieze, fara
niciun echivoc, ca reclam antii au luat la cunostinta de exisenta vanzarii bunurilor lor, se au
in vedere adresele, comunicarile ce au avut loc _____________________ cu privire la
situatia bunurilor.
Astfel, instanta constata ca la data de 1 octombrie 2008 reclamantii cunoasteau cu
certitudine ca imobilul proprietatea acestora, dobandite prin contractul de vanzare –
cumparare autentificat sub nr. 531/14.11.2002 incheiat la BNP L______ R_____
U________, au facut si obiectul vanzarii la licitatie publica ce avusese loc la data de
07.04. 2006. Data de 1 octombrie 2008 este data la care A___ inregistreaza, sub nr. xxxxx
(fila 97 dosar), intrarea unui memoriu prin care reclamantul G_________ I___, alaturi de
alte persoane ce se aflau intr -o situatie asemanatoare, face cunoscut ca este propr ietarul
imobilelor ce au facut obiectul vanzarii la licitatie, solicitand explicarea si rezolvarea
situatiei create.
Daca la data de 1 octombrie 2008 a inceput sa curga termenul general de prescriptie de 3
ani, acesta s -a implinit la data de 1 octombrie 20 11.
Avand in vedere momentul la care s -a introdus actiunea, 13.01.2014 – data inregistrarii la
instanta, instanta constata ca termenul de prescriptie era implinit la momentul promovarii
acesteia.
Fata de aceste aprecieri, intrucat nu exista indicii, dovezi privitor la existenta unor cauze ce
au intrerupt sau suspendat, eventual, termenul de prescriptie, instanta constata ca
intemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune, aceasta urmand sa fie respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
N NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge exceptia inadmisibilitatii invocate prin intampinare.
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare.

99
Respinge actiunea civila formulata de reclamantii G_________ I___ si G_________
A____, cu domiciliul procedural a les la Cabinet Avocat L_____ P______ , cu sediul in
Iasi, __________________.4, ___________________________, Birou 21, jud. Iasi , in
contradicto riu cu _________________________ si A__________ p_____
A____________ A________ S_______, ca fiind prescrisa ex tinctiv.

Cu drept de apel, depus la Judecatoria P______ , in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.06.2014.
P_________, p_____ grefier A.C. aflata in c.o.
P.N.E. semneaza grefier C.I.

100
ANEXA 3
Actiuni in constituirea de drepturi – ex: Actiunea în tagada paternității

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ____
JUDEȚUL ____
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4273
ȘEDINȚA PU LICĂ DIN DATA DE 07.09.2017
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P_________ – M_______ S_____
GREFIER – I______ A___ C_______
MINISTERUL PUBLIC A FOST REPREZENTAT DE
PROCUROR O____ V_______
DIN C_____ PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ____

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „tagada paterni tate” formula tă de
reclamanta C________ L_____ D______ – cu domiciliul în com. A____,
___________________, jud. ____, în contradictoriu cu pârâții G______ P___ – cu
domiciliul în com. F____, ________________, nr. 261, jud. Prahova, M____ D______
I____ – cu domiciliul în ______________________, M_________ B____,
REPREZENTAT PRIN P_____ – SERVICIUL DE S____ CIVILĂ – cu sediul în ____,
____________________, jud. ____, și Autoritatea Tutelară P_______ C______ A____.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns rec lamanta C________ L_____
D______ – personal, pârâtul M____ D______ I____ – personal, martorul C______ I____
A_______, lipsă fiind pârâții G______ P___, M_________ ____ REPREZENTAT
PRIN P_____ – SERVICIUL DE S____ CIVILĂ și Autoritatea tutelară P_______ C_ _____
A____.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este
legal îndeplinită, minorii au fost audiați în Camera de Consiliu, după care:

101
Se legitimează părțile prezente: C________ L_____ D______ identific ată pe baza C.I
________ nr. xxxxxx, CNP: xxxxxxxxxxxxx, M____ D______ I____ identificat pe baza
C.I ________ nr. xxxxxx, CNP: xxxxxxxxxxxxx.
După ce i s -a pus în vedere că mărturia mincinoasă se pedepsește de lege cu închisoarea,
sub prestare de jurământ a fost audiat martorul C______ I____ A_______ identificat pe
baza C.I ________ nr. xxxxxx. CNP: xxxxxxxxxxxxx a cărui depoziție a fost consemnată
și atașată la dosar.

La interpelarea instanței, reclamanta arată că nu mai insistă în audierea celui de -al do ilea
martor.
Instanța ia act de faptul că reclamanta renunță la audierea celui de -al doilea martor. Părțile
precizează că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de
invocat.
Nemaifiind alte cereri, instanța apreciază cauza în s____ de judecată și acordă cuvântul pe
fond.
Având cuvântul pe fond, reclamanta solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată,
să se constate că numitul G______ P___ nu este tatăl minorilor, ci M____ D______ I____.
Totodată, solicită a se efectua cuvenitele mențiuni în registrul de s____ civilă. Nu solicită
cheltuieli de judecată.
La interpelarea instantei, reclamanta arata ca in prezent locuieste in com. A____,
___________________, jud. B____ acolo unde doreste sa ii fie comunic ata hotararea
judecatoreasca.
Pârâtul învederează că este de acord cu acțiunea așa cum a fost formulată de către
reclamantă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, din coroborarea întregului material probator
administrat în cauză, a fost răsturnată prezumția insti tuită de art. 414 Cod civil, astfel că
solicită să fie admisă acțiunea, să se constate că pârâtul G______ P___ nu este cu putință a
fi tatăl celor doi minori. Totodată, solicită să se constate că tatăl minorilor este pârâtul
M____ D______ I____, urmând a s e efectua cuvenitele mențiuni în registrul de s____
civilă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

102
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei uzau la data de
10.04.2017 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta CIOPIRTAC L_____ D______ a
formulat acțiune în contestația filiației în contradictoriu cu pârâții G______ P___, M____
D______ I____ și M_________ ____ prin P_____.
n motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în anul 1999 s -a căsătorit cu pârâtul
G______ P___ și au divorțat în anul 2005, din căsătoria acestora nerezultând copii fiind
despărțiți în fapt din anul 2001, astfel cu s -a reținut și în hotărârea de divorț. A avut o
relație de concubinaj cu numitul M____ D______ I____, din care au rezultat 2 copii,
G______ A_____, născut în anul 2003, și G______ C_______ E_____, născut în anul
2004. Deoarece nu era divorțată de pârâtul G______ P___, acești copii au fost înregistrați
ca fiind ai acestuia.
Totodată, reclamanta a mai arătat că fostul soț este de acord cu prezenta acțiune, știe că nu
este tatăl biologic al celor doi copii. De asemenea, în societate și față de copii se știe că
acesta nu este tatăl copiilor, nu s -a ocupat niciodată de aceștia și nu a locuit cu ei. Pârâtul
M____ D______ I____ este tatăl minorilor și aceștia îl cunosc ca tată, se ocupă de ei.
n drept, au fost invocate dispozitiile art.421, art.410, art.434 din Noul C.proc.civ.
n sustinerea cererii, reclamant a a aratat ca intelege s ă se folosească de proba cu înscrisuri,
martori și interogatoriul pârâtului. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, in copie, un set
de inscrisuri (filele 6 -19).

Reclamanta a solicitata judecarea cauzei și în lipsă.
Prin Inchei erea de sedinta din data de 12.04.2017 (fila 21), instanta a admis cererea
reclamantei si a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru de 20 lei,
aferenta cererii de chemare in judecata.

La solicitarea instantei de judecata, Autoritatea tutelara din cadrul Pr imariei A____,
jud.Buzau, a depus la dosarul cauzei ancheta psihosociala efectuata la domiciliul
reclamantei (fila 29).

Legal citat, pârâtul M____ D______ I____ a formulat întampinare (fila 31), prin care a
recunos cut că cei doi copii ai reclamantei, res pectiv G______ A_____ și G______
C______ E_____, sunt rezultați din relația de concubinaj, pe care a avut -o cu reclamanta,
încă din timpul căsătoriei cu pârâtul G______ P___.
Nu a fost indicat niciun temei de drept.

103

Pârâtul G______ P___ a depus întâmpinar e (fila 33), prin care a aratat ca, in fapt, a fost
casatorit cu reclamanta, insa sunt despartiti din anul 2001, din aceasta casatorie nerezultand
copii. Divortul s -a pronuntat in anul 2005, moment pana la care au fost nascuti doi copii,
G______ A_____, na scut in anul 2003, si G______ C______ E_____, in anul 2004. Acesti
copii nu sunt ai săi, ci ai concubinului M____ D______. In aceste conditii, paratul a
declarat ca este de acord cu actiunea reclamantei.
Nu a fost i ndicat nici un temei de drept.

La terme nul de judecata din data de 15.06.2017 (fila 45), instanta a dispus recalificarea
obiectului actiunii, ca fiind „tagada paternitate”.

La acelasi termen de judecata, in temeiul art.255 raportat la art.258 din Noul C.proc.civ.,
instanta a incuviintat reclam antei – probele cu inscrisuri si doi martori, apreciate ca fiind
pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.

Martorul C______ I____ A_______ a fost audiat la termenul de judecata din data de
07.09.2017, declaratia acestuia fiind consemnata si at asata la dosarul cauzei (fila 53).
La acelasi termen de juducata, reclamanta a precizat ca nu mai insista in audierea celui de –
al doilea martor.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In speta, reclamanta CIOPIRTAC L_____ D_ _____ a chemat în judecata pe pârâtul
G______ P___, pentru ca instanța de judecata sa constate că pârâtul nu este tatăl minorilor
G______ A_____ (născut la data de 27.07.2003) și G______ C______ -E_____ (nascut la
data de 20.08 .2004), ci paratul M____ D___ ___ I____ este tatăl minorilor.

Prin Sentinta civila nr.15/12.01.2005 pronuntata de Judecatoria M____ in Dosarul
nr.1289/2004 (fila 15), instanta a admis actiunea formulata de reclamantul G______ P___
in contradictoriu cu parat a G______ L_____ -D______, a dispus desfacerea casatoriei
incheiata la data de 16.10.1999 si inregistrata sub nr.6/16.10.1999 in Registrul Starii Civile
al Primariei ______________________, prin acordul partilor. Instanta a dispus ca, dupa
ramanerea irevocabila a sentintei, parata sa revina la numele avut anterior incheierii
casatoriei, acela de „Ciopartac”.

104
Totuși, la data de 27.07.2003 s -a născut minorul G______ A_____ (fila 8 – certificat de
nastere ________ nr.xxxxxx), iar la data de 30.08.2004 s -a nascut minorul G______
C______ -E_____ (fila 9 – certificat de nastere ________ nr.xxxxxx), la rubrica „tată” fiind
mentionat paratul G______ P___.
Avand în vedere data nașterii minorilor, față de dispozitiile art.47 din Legea nr.71/2011,
instanța apreciază că sunt aplicabile dispozitiile Noului Cod civil.
Potrivit art.414 din Noul Cod civil, „(1) copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are
ca tata, pe sotul mamei. (2) Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul
mamei sa fi tatal copilului. ”
De asemenea, conf orm art.431 alin.1 din Noul Cod civil, „ actiunea in tagada paternitatii
poate fi pornita de catre mama, in termen de 3 ani de la data nasterii copilului .”
Pe de alta parte, art.433 alin.1 din Noul C.proc.civ. arata: „ actiunea in tagada paternitatii
se porneste de copil, in timpul minoritatii sale, prin reprezentant legal ”.

Potrivit susținerilor martorului C______ I____ A_______ (fila 53), reclamanta se afla intr –
o relatie de concubinaj cu paratul M____ D______ I____, anterior nasterii copiilor.
Acestia nu au fost despartiti niciodata. In aceste conditii, martorul a declarat ca paratul
M____ D______ I____ este tatal celor doi minori.
De altfel, aceste susțineri se coroborează cu declaratiile paratilor, care au arătat că paratul
G______ P___ nu este tatal minorilor, ci concubinul reclamantei, M____ D______ I____.
Pe de alta parte, potrivit referatului de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantei,
de catre Primaria C______ A____, jud.Buzau (fila 29), reclamanta locuieste cu
concubinul M____ D_____ _ I____ si cei 3 copii (G______ A_____, G______ C______
E_____, M____ M____ S____), într -un imobil situat în ______________________,
jud. uzau. Această familie este bine integrată în societate, care nu creează probleme
vecinilor, celorlalti concetateni sau autoritatilor locale.
Avand în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea având ca obiect „ tăgadă
paternitate” formulată de reclamanta C________ L_____ D______ în contradictoriu cu
pârâții G______ P___, M____ D______ I____, M_________ ____, REPREZENTAT
PRIN P_____ – SERVICIUL DE S____ CIVILĂ și Autoritatea Tutelară P_______
C______ A____.
In acest sens, instanta va constata ca paratul G______ P___ nu este tatal minorilor
G______ A_____ (născut la data de 27.07.2003) si G______ C______ -E_____ (nascut la
data de 20.08.2004).

105
De asemenea, instanta va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în certificatele de
naștere ale minorilor (________ nr.xxxxxx, respectiv ________ nr.xxxxxx) înregistrate în
registrul de s____ civila al Primariei Mun.Buzau, jud. uzau, în sensul radierii numelui si
prenumelui paratului ”G______ P___”, de la rubrica „tatal”, după rămânerea definitivă a
prezentei sentințe.
In temeiul art.9 alin.2 din Noul C.proc.civ. raportat la art.453 din Noul C.proc.civ., instanta
va lua act ca nu s -au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite cererea având ca obiect „tagada paternitate” formulată de reclamanta C________
L_____ D______ – cu domiciliul în com. A____, ___________________, jud. ____, în
contradictoriu cu pârâții G______ P___ – cu domiciliul în com. F____,
________________, nr. 261, jud. Prahova, M____ D______ I____ – cu domiciliul în
______________________, M_________ B____, REPREZENTAT PRIN P_____ –
SERVICIUL DE S____ CIVI LĂ- cu sediul în ____, ____________________, jud.
____, și Autoritatea Tutelară P_______ C______ A____.
Constata ca paratul G______ P___ nu este tatal minorilor G______ A_____ (născut la data
de 27.07.2003) si G______ C______ -E_____ (nascut la data de 20 .08.2004).
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în certificatele de naștere ale minorilor (________
nr.xxxxxx, respectiv ________ nr.xxxxxx) înregistrate în registrul de s____ civila al
Primariei Mun. uzau, jud. uzau, în sensul radierii numelui si prenu melui paratului
”G______ P___”, de la rubrica „tatal”, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Ia act ca nu s -au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 07.09.20 17.
P_________, GREFIER,

106
Actiuni in constituirea de drepturi – ex: Actiunea în declararea jud a morții

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA M________ C___
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3402/2017
Ședința publică de la 05 Decembrie 2017
Completul compus din:
P_________ B___ _ er ekméri -E_____
Grefier V____ É__ A____
Procuror: G_____ C_______ M______

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant D____ J_____ LA AVOCAT K_____
____ și pe pârât S_______ L___, pârât ____ J_______, pârât P____ G____, pârât
F______ J____, pârât F______ T______, pârât F______ J_____, pârât J____ G______,
pârât F______ Ș_____ J_____, pârât M_____ C_______, pârât F______ _______ ,
având ca obiect declararea judecătorească a morții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avoca tul reclamantului K_____
____ și curatorul desemnat I____ E_____.
Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează :
Reprezentanta reclamantului și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai are alte
cerer i de formulat.
Instanța, față de înscrisurile depuse la dosar, apreciind a fi pertinente concludente și utile în
cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 NCPC cu aplicarea art. 265 ș.u. NCPC
le încuviințează în cadrul probatoriului iar nemai fiind alte cereri de formulat și probe de
administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să
dispună declararea judecătorească a morții a pârâților, urmând a se stabili data m orții
acestora, întrucât alte infirmații despre persoana respectivă nu mai există.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
lege pentru a se dispune declararea judecătorească a morții a pârâților, motiv pentru care
solicită admiterea acțiunii.
Curatorul desemnat solicită admiterea acțiunii.

107
Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de
29.08.2017 petentul D____ J_____, CN P xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în
___________________________, jud. Harghita a solicitat declararea judecătorească a
morții numiților S_______ L___, ____ J_______, P____ G____, F______ I____,
F______ T______, F______ J_____, J____ G______, F______ S_____, M_____
C_______, F______ _______, cu ultimul domiciliu cunoscut în
___________________________, jud. Harghita.
n motivare se arată că petentul folosește imobilul situat în
___________________________ iar susnumiții nu au fost văzuți în comună. Deoarece
intimații sunt proprietari tabular al imobilului din CF nr.xxxxx și xxxxx Ciucsângeorgiu ar
fi avut nevoie de certificatul de deces al acestora, însă acestea nu s -au emis.
n drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49, 51 Cod civil și art. 943 -945 C__.
n probațiune petentul a depus înscrisuri.

n cauză s -a dispus efectuarea verificărilor prevăzute de art. 945 C__ și s -a dispus notarea
cerer ii în CF nr.xxxxx și xxxxx Ciucsângeorgiu.

Analizând actele și lucrările din dosar, instanța reține ur mătoarele:
Din mențiunile cuprinse în CF nr.xxxxx și xxxxx Ciucsângeorgiu (fila 3,4) rezultă că
intimații sunt proprietar al imobilului teren situat în localitatea Ciucsângeorgiu. nscrierea
dreptului de proprietate s -a făcut prin ncheierile cf nr. 5901/2 1.11.1900, 2310/18.11.1935,
2958/12.09.1939, 753/23.03.1938.
Prin Dispoziția nr.233/2017 emisă de Primăria comunei rezultă că în urma verificărilor
efectuate nu s -a găsit nici o mențiune cu privire la înregistrarea decesului intimaților în
evidențele primă riei și s -a numit curator pe seama acestora.
Prin adresa întocmită de IPJ Harghita și comunicat instanței cu adresa nr.
xxxxxx/12.09.2017 a rezultat că în urma verificărilor și investigațiilor efectuate nu au putut
fi obținute nici un fel de date cu privir e la intimați.
Instanța reține că potrivit art.49 alin.1 Cod civil, în cazul în care o persoană este dispărută
și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre

108
judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate , dacă au trecut cel puțin 2 ani de la
data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.
Potrivit dispozițiilor alin.2 al aceluiași articol, dacă data primirii ultimelor informații sau
indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin.1 se
socotește de la sfârșitul lunii în care s -au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul
în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic.
Prin urmare, având în veder e că ultima informație referitoare la intimați sunt înscrierile din
cartea funciară din anii 1900 -1939 instanța constată că prezenta acțiune a fost intentată cu
respectarea termenului reglementat de art.49 alin.2 Cod civil.
Din actele dosarului, respectiv rezultatul efectuării verificărilor și cercetărilor efectuate de
organele competente la solicitarea instanței, rezultă că intimații nu sunt cunoscuți în
comunitatea din Ciucsângeorgiu. Această împrejurare este explicabilă însă, având în
vedere că de la dat a ultimelor informații despre el au trecut mai mult 80 de ani. Față de
cele arătate, și prin raportare la durata extrem de mare de timp scursă de la data ultimelor
informații care atestau faptul că intimații erau în viață, instanța apreciază că în mod cert
aceștia sunt decedați.
n consecință, instanța consideră că fiind întrunite condițiile reglementate de lege, în
temeiul art.49 și art.51 Cod civil, respectiv art. 945 Cod de procedură civilă, motiv pentru
care va admite acțiunea și va dispune declararea judecătorească a morții intimaților
S_______ L___, B____ J_______, P____ G____, F______ I____, F______ T______,
F______ J_____, J____ G______, FEREN CZ S_____, M_____ C_______, F______
B_______.

n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la S_______
L___ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 01.01.1900, instanța va stabili
data morții ca fiind 01 .01.1902, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2 coroborat cu
art.49 Cod civil.
n ceea ce priveș te data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la ____
J_______ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 01.01.1900 , instanța va
stabili data morții ca fiind 01.01.1902, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
corob orat cu art.49 Cod civil.

n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la P____
G____ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 01.01.1900, instanța va

109
stabili data morții ca fiind 01.01.1902, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat cu art.49 Cod civil.
n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la F______
I____ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 01.01.1935, instanța va stabili
data morții ca fiind 01.01.1937, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2 coroborat cu
art.49 Cod civil.
n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la F______
T______ rezultă din înscrierea din cartea funciară și date ază din 01.01.1935, instanța va
stabili data morții ca fiind 01.01.1937, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat cu art.49 Cod civil.
n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la F______
J_____ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 01.01.1937, instanța va
stabili data morții ca fiind 01.01.1939, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat cu art.49 Cod civil.

n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima menț iune referitoare la J____
G______ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 01.01.1937, instanța va
stabili data morții ca fiind 01.01.1939, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat cu art.49 Cod civil.
n ceea ce privește da ta morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la F______
S_____ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 23.03.1938, instanța va
stabili data morții ca fiind 23.03.1940, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat c u art.49 Cod civil.
n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la M_____
C_______ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 23.03.1938, instanța va
stabili data morții ca fiind 23.03.1940, respectând ter menul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat cu art.49 Cod civil.
n ceea ce privește data morții, având în vedere că ultima mențiune referitoare la F______
_______ rezultă din înscrierea din cartea funciară și datează din 23.03.1938, instanța va
stabili dat a morții ca fiind 23.03.1940, respectând termenul prevăzut la art.52 alin.2
coroborat cu art.49 Cod civil.
n temeiul art. 947 Cod de procedură civilă, dispozitivul hotărârii de declarare a morții
rămase definitivă se va afișa timp de două luni la sediul i nstanței și al Primăriei

110
Ciucsângeorgiu, în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat
mort, precum și la acest ultim domiciliu.
Totodată, dispozitivul hotărârii de declarare a morții, cu mențiunea că hotărârea a rămas
definitivă, va fi comunicat serviciului de stare civilă de la ultimul domiciliu cunoscut al
celui declarat mort, din cadrul Primăriei Ciucsângeorgiu, pentru a înregistra moartea.
De asemenea, dispozitivul hotărârii de declarare a morții va fi notat în cartea funci ară nr.
xxxxx Ciucsângeorgiu și nr.xxxxx Ciucsângeorgiu, în registrul succesoral, precum și în
alte registre publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
N NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de petentul D____ J_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul
în ___________________________, jud. Harghita prin care a solicitat declararea
judecătorească a morții numiților S_______ L___, ____ J_______, P____ G____,
F______ I____, F______ T______, F______ J_____, J____ G______, F______ S_____,
M_____ C_______, F_____ _ _______, cu ultimul domiciliu cunoscut în
___________________________, jud. Harghita

Dispune declararea judecătorească a morții lui S_______ L___, și constată că acesta a
încetat din viață la data de 01.01.1902.

Dispune declararea judecătorească a mor ții lui ____ J_______, și constată că acesta a
încetat din viață la data de 01.01.1902.

Dispune declararea judecătorească a morții lui P____ G____, și constată că acesta a încetat
din viață la data de 01.01.1902.

Dispune declararea judecătorească a morț ii lui F______ I____, și constată că acesta a
încetat din viață la data de 01.01.1937.

Dispune declararea judecătorească a morții lui F______ T______ constată că acesta a
încetat din viață la data de 01.01.1937.

111
Dispune declararea judecătorească a morți i lui F______ J_____ constată că acesta a încetat
din viață la data de 01.01.1939.

Dispune declararea judecătorească a morții lui J____ G______ constată că acesta a încetat
din viață la data de 01.01.1939.

Dispune declararea judecătorească a morții lui F ______ S_____ constată că acesta a încetat
din viață la data de 23.03.1940.

Dispune declararea judecătorească a morții lui M_____ C_______ constată că acesta a
încetat din viață la data de 23.03.1940.

Dispune declararea judecătorească a morții lui F_____ _ _______ constată că acesta a
încetat din viață la data de 23.03.1940.

Dispozitivul hotărârii de declarare a morții rămase definitivă se va afișa timp de două luni
la sediul instanței și al Primăriei Ciucsângeorgiu în a cărei rază teritorială a avut ult imul
domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum și la acest ultim domiciliu.

Dispozitivul hotărârii de declarare a morții, cu mențiunea că hotărârea a rămas definitivă,
va fi comunicat serviciului de stare civilă de la ultimul domiciliu cunoscut al celu i declarat
mort, din cadrul Primăriei Ciucsângeorgiu, pentru a înregistra moartea.

Dispozitivul hotărârii de declarare a morții va fi notat în cartea funciară xxxxx
Ciucsângeorgiu și nr.xxxxx Ciucsângeorgiu.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la co municare. Apelul se depune la Judecătoria M
Pronunțată în ședința publică din data de 05.12.2017.

P_________
Grefier

112
BIBLIOGRAFIE

. Lucrări ela orate pe aza vechiului cod în perioada 1948 -2011

1. Boroi Gh.(2001), Codul de procedu ră civilă comentat și adnotat , vol.I, Editura All.
eck, ucurești;
2. oroi Gh., Rădescu D.(1995), Codul de procedură civilă comentat și adnotat, ediția a II –
a, Editura All, ucurești;
3. Boroi Gh, Spineanu -Matei O.(2011), Codul de procedură civilă adnota t, Editura
Hamangiu, ucurești;
4. Ciobanu V.M.(1988), Drept procesual civil, vol II, Tipografia Universității din
ucurești;
5. Ciobanu V.M.(1997), Tratat teoretic și practic de procedură civilă , vol II, Editura
Național, ucurești;
6. Ciobanu V.M., Boroi G., Briciu Tr.C.(2011), Drept procesual civil. Curs selectiv, ediția
a V-a, Editura C.H. Beck;
7. Deleanu I.(2007), Tratat de procedură civilă, vol și , Editura C.H. eck, ucurești;
8. Fodor M.(2007), Drept procesual civil, vol II , Editura Universul J uridic, ucurești;
9. Leș I.(2007), Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole , Editura C.H.Beck,
ucurești;
10. Leș I.(2008), Tratat de drept procesual civil , Editura C.H. eck, ucurești;
11. Oprina E.(2010), nstituții de drept procesual civil , vol I și II, Editura Universul
Juridic, ucurești;
12. Negru V., Radu D.(1972), Drept procesual civil rom n, Editura Didactică și
Pedagogică, ucurești;
13. Revista Universul Juridic;
14. Stoenescu I., Zilberstein S.(1983), Drept procesual civil. Teoria gen erală, ediția a II -a,
Editura Didactică și Pedagogică, ucurești;
15. Stoenescu I., Zilberstein S.(1981), Drept procesual. Căile de atac. Proceduri speciale ,
Editura Didactică și Pedagogică, ucurești;
16. Stoenescu I., Zilberstein S.(1983), Executarea sil ită în procesul civil, Editura Științifică
și Enciclopedică, ucurești;

113
17. Tăbârca M.(2007), Drept procesual civil, vol și , Editura Universul Juridic,
ucurești;
18. Tăbârcă M., uta Gh.(2008), Codul de procedură civilă comentat și adnotat , ediția a
II-a, Editura Universul Juridic, ucurești;
19. Mihaela Tăbârcă ,, Excepții procesuale în procesul civil,, Ediția I.Ed U niversul Juridic
2006
20. Zilbernstein S., Ciobanu V.M.(2001), Tratat de executare silită, Editura Lumina Lex,
ucurești, 2001;

II. Lucrări ela orate pe aza Noului cod de procedură civilă

1. Andreea Vasile ,, Excepții procesuale în NCPC ,, Ed.Hamangiu 2013
2. Alexandru Suciu ,, Excepții procesuale în Noul Cod de procedură civilă,, Ed U.Juridic
2012 ucurești
3. Boroi Gh.(2013), Noul Cod de procedură civilă, comentariu pe articole, vol. I, Editura
Hamangiu, ucurești;
4. Ciobanu V.M., Briciu T.C., Dinu C.C.(2013), Drept procesual civil, Editura Național,
ucurești;
5. Ciobanu V.M., Nicolae M. (2013), Noul Cod de procedură civilă , comentat și adnotat,
vol.I, Editura Universul Juridic ucurești;
6. Deleanu I.(2013), Noul Cod de procedură civilă. Comentarii pe articole, vol. , Editura
Universul Juridic, ucurești;
7. Deleanu I, Mitea V., Deleanu S.(2013), Noul cod de procedură civilă, Coment ariu pe
a.rticole, vol. II, Editura Universul Juridic, ucurești;
8. Deleanu I.(2013), Tratat de procedură civilă, vol. , Editura Universul Juridic,
ucurești;
9. Frențiu G.C., ăldean D. -L.(2013), Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat,
Editura Hamangiu, ucurești;
9. Leș I.(2013), Noul Cod de procedură civilă. Comentariul pe articole , Editura C.H.Beck,
ucurești;
10. Oprina E., Gârbuleț I.(2013), Tratat teoretic și practic de executare silită , vol I., Editra
Universul Juridic, ucurești;
11. Piperea Gh.(2013), Noul Cod de procedură civilă .Note. Corelații.Explicații , Editura
C.H. Beck;

114
12. Tăbârcă M.(2013), Drept procesual civil, vol. și , Editura Universul Juridic,
ucurești;
13. Viorel L. Al., Viorel G.(2013), Noul cod de procedură civ ilă, vol , Editura C. H. Beck,
ucurești