Consideratii Finale Privind Diagnosticarea Sc Stil Srl

Introducere

Termenul de competitivitate deține numeroase definiții, fiind un termen foarte complex și îndelung dezbătut de oamenii care se ocupă și analizează întregul domeniu privind aria economică. Pot spune, că înțelesul acestui termen se referă la faptul că pentru a supraviețui pe piață economică, națională sau internațională, firmele au nevoie de competitivitate și drept urmare, de a dobândi pe un viitor îndelungat o poziție cu profitul dorit și tot odată de a obține avantaje economice din acestea.

Forță competitivă a unei firme constă în avantajele competitivității și în elementele care se deosebesc între ele și pe care le posedă în raport cu alte firme concurente. Competitivitatea înseamnă productivitate ridicată, un management modern cu concurență, costuri scăzute, oferte atractive, adaptibilitate, calitate maximă, siguranță, eficacitate. Este de menționat faptul că pentru că o firma să fie competitivă pe piață, este necesar că să se efectueze o diagnosticare riguroasă atât a firmei cât și a mediului în care se desfășoară activitatea acesteia. Astfel spus, competitivitatea este unitatea organică dintre obiectivele formulate de o companie și instrumentele folosite pentru realizarea obiectivelor dorite.

Consider că, noile întreprinderi intrate pe piață, au o importantă semnificativă pentru creșterea competitivității. Noile proiecte de afaceri, ideile inovative, produsele și serviciile noi sunt de cele mai multe ori testate prin start-upuri. Îndeplinirea unor condiții, ca de exemplu crearea unui mediu compatibil cu finanțarea afacerilor, pentru o piață financiară cu un grad de competitivitate ridicat, este un aspect calitativ și cantitativ față de abordările anterioare, bazate preponderant pe sprijin investitional direct.

În următoarele pagini ce vor urma, voi menționa și sublinia care sunt aspectele generale despre termenul ‘’competitivitate’’, care este importanța și rolul competitivității în creșterea economică, care sunt factorii care determina competitivitatea și voi da exemple de indici de măsurare ai competitivității.

Capitolul 1

Teorie, modele și concepte

Competitivitatea reprezintă acțiunea mai multor întreprinderi care se adresează aceleiași piețe și care rivalizează între ele pentru a-și prezenta fiecare produsele de o manieră atractivă, precum și pentru a le comercializa prin cele mai bune canale de distribuție, apelând la cele mai performante canale de distributie.

Termenul competitivitate cuprinde o arie foarte largă de defintii si abordări, astfel că definitiile formulate din diferitele abordări sunt relatate in felul urmator :

din punctul de vedere al unei națiuni, competitivitatea inseamnă capacitatea si abilitatea unei țări de a utiliza in mod cât mai rapid si oportunitățile de pe piața mondială;

competiția poate fi ideală atunci când există o condiție a pieței in care nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu au puterea de a modifica prețul pe piață al unui produs sau serviciu.

în 1995, economiștii Organizației Cooperării și Dezvoltării Economice au descris politica competitivității că fiind „un sprijin al abilității companiilor, industriilor, regiunilor de a genera și menține la un nivel înalt atât veniturile, cât și ocuparea populației în muncă“. Așadar, se pune un mare accent pe măsurile ce trebuiesc a fi luate într-o competitivitate.

Competitivitatea unei firme reprezintă satisfacția acesteia de a câștiga în condiții de concurență acerbă, pe piață națională sau internațională. O firma competitivă se ocupă cu prestări de servicii de înalta calitate și la costuri relativ mici în condiții de concurență, obținerea de bunuri sau servicii, derularea unor operațiuni comerciale sau financiare. Competitivitatea menține și consolidează firmele concurente pe piață.

Conform opiniei profesorului Carbaugh de la Washigton University „o firma este competitivă dacă produce bunuri sau servicii de înalta calitate sau la un preț scăzut față de competitorii sai interni sau externi“, în timp ce „competitivitatea internațională se referă la capacitatea unei țări ce are în vedere prestarea serviciilor sau obținerea de bunuri de o calitate superioară ce pot fi lansate cu succes pe o piață internațională, în condițiile pieței libere, sau fie la un preț mai mic față de celelalte firme concurente care produc bunuri și servicii din alte țări“.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică definește competitivitatea că fiind „capaciatea firmelor, sectoarelor, regiunilor, statelor, sau organismelor aflate în comepetitie internațională, de a asigura în mod susținut un venit relativ ridicat din valorificarea factorilor de producție precum și un venit superior din valorificarea forței de muncă“. Această definiție scoate în evidență într-un mod clar și concis care este rolul impactului competitivității pe care îl are asupra veniturilor și inclusiv asupra nivelurilor de trăi. În concluzie, reiese faptul că se pune un accent pe finalitatea socială a creșterii competitivității.

După cum susține Kirsty Hugues, în studiul conceptului de competitivitate putem distinge cel puțin două abordări :

primă abordare sugerează competitivitatea ca pe o chestiune de eficiență relativă, statică sau dinamică. Aceasta se poate cuantifica pe baza nivelurilor de performanță (nivelul productivității, creșterea competitivității, etc.).

a doua abordare arată competitivitatea drept reflectare a performanțelor în comerțul internațional (performanțe măsurate sub forma cotelor deținute pe piețele de export, fie sub forma gradului de penetrare a importului)

Termenul „competitivitate ” nu trebuie să fie confundat cu termenii ce țin de dezvoltare, cum ar fi: cursul de schimb ce ține de export/import, forță de muncă ieftină, acces la credite ieftine ( pentru finanțare), facilitați mai bune din partea administrației publice.
România, trebuie să urce cât mai mult în topul competitivității prin prisma mai multor factori cum ar fi atitudinea profesională și degajată a românilor față de client, calitatea mediului natural, marketingul eficient și bine pus la punct și calitatea importantă a transporturilor și a serviciilor sausau a bunurilor.

O competitivitate a unei economii funcționează cu brio atunci când se consumă eficient resursele energetice. Într-o altă ordine de idei, trebuie să se acorde o imprtanta deosebită utilizării energiei. România, are un rezultat destul de mare în ceea ce privește intensitatea energetică comparativ cu media UE sau cu media fostelor țări comuniste din regiune.

Factorii determinanți ai competitivitații

Intensitatea competiției dintr-o anumită firma este dată și de un factor care este destul de important și anume produsele care sunt substituente și potențialii noi concurenți veniți din alte sectoare de activitate. Porter definește un sector de activitate că fiind „un grup de firme care realizează produse ce se pot substitui intre ele“.

O firma producătoare de bunuri sau servicii este competitivă atunci când domină toate condițiile necesare unei concurente, astefel spus, de a se vinde în cantități cel puțin comparabile cu cele în care s-au vândut produsele sau serviciile concurente. În ziua de azi, din păcate, piață economică românească lasă de dorit în sensul că antreprenorii pun în practică calitatea produselor sau serviciilor mai puțin, prețurile sunt de cele mai multe ori necorespunzătoare unei competiții și de asemenea și termenul de realizare.

Factorii determinanți ai competitivității se pot clasifica în:

factori tehnici ce cuprind caracteristicile tehnice ale produsului sau serviciului;

factori financiari cum ar fi: prețul sau tariful, condițiile de plată;

factori de suport: serviciile auxiliare asociate unui produs sau serviciu în scopul creșterii valorii sale adăugate (de exemplu: prin mentenanță, instruire, consultanță, furnizare de piese de schimb, etc.);

factori de desfacere / vânzare, cum ar fi: termenul de livrare, condițiile de livrare, modalitățile de distribuire / vânzare, etc.

Kotler afirmă că: „o companie poate deveni atât de orientată spre concurență încât să uite de clienții săi“. Această afirmație este deosebit de importantă deoarece de cele mai multe ori presupune doar poziționarea firmei față de potențialii concurenți și ignoră cerințele consumatorilor, fiind o relație primordială pentru orice acțiune a acesteia pe piață. Antreprenorii din România trebuie să înțeleagă în primul rând, faptul că o competiție a unei companii depinde în primul rând de măsură în care este definită piață. Astfel, definiția termenului de “piață” poate adaugă un risc pentru a identifica în mod corect competiția. Factorii , menționați mai sus, trebuie să contribuie la satisfacerea cerințelor și nevoilor clienților. În economia de piață, antreprenorul trebuie să-și formeze o clientele fidelă produselor sau serviciilor pe care le produce, prin cunoașterea cerințelor clientului și a ține cont de ele, punând pe piață, produsele și serviciile cerute de client. Astfel, poziționarea unei firme pe o anumită piață, în raport cu principalii săi concurenți, reprezintă „procesul de evaluare comparativă a indicatorilor săi esențiali de performanță în raport cu cei similari ai concurenților luați în analiză“2. În România, principalul interes al unui agent economic , este dezvoltarea unei economii competitive prin calitate și care să fie capabilă să facă față tendințelor actuale ale comerțului internațional.

Un factor care are un impact semnificativ asupra competitivitatii il reprezinta mediul economic. Mediul economic influenteaza decisiv functionarea si dezvoltarea unei firme. Pe ansamblu, el reflecta nivelul de dezvoltare și la nivelul verigilor componente și se concretizează în : piața internă, piața externă și pârghiile economico-financiare. Michael Porter definește mediul economic prin următorii factori: condițiile generale (resursele umane, resursele fizice, abundența, accesibilitatea și costul lor, nivelul cunoștințelor, resursele de capital, infrastructura), condiții de cerere (legate de necesitățile consumatorilor), industrii legate și industrii suport (prezența sau absența în economia națională a industriilor ofertante), strategii de firmă (condițiile în care pot fi create, organizate și gestionate companiile, natura rivalităților interne), structura ramurii și rivalității și politicile guvernamentale.

Un al doilea factor important care determina competitivitatea este și factorul „material“ care se referă la spațiul, localizarea, infrastructură fizică și de comunicații și factorii de natură „intangibilă“, cum ar fi: inovarea, cunoașterea, informarea, calitatea resurselor umane și capacitatea de a învața.

Educația superioară și training-ul participa si ea la competitivitate, in momentul in care o firma isi doreste concurenti pe piata. Peste aceste elemente nu se poate trece de la procesele simple de producție mai sus pe scara lanțului valoric. Importanța pregătirii continue neglijată de multe economii nu mai poate fi lăsată de-o parte, întrucât este un factor care asigură o permanentă informare a forței de muncă astfel încât aceastasă fie capabilă să se adapteze rapid la schimbările pieței.

Fiecare agent economic național va avea drept obiectiv obținerea și păstrare aavantajelor competitive cu scopul de a face față cu succes presiunii forțelor concurențiale ce apar la nivel european și mondial.

Indicatori folosiți pentru măsurarea competitivității țărilor

 Evaluarea competitivității economice a țărilor și clasificarea lor în funcție de nivelul și miscarea eficienta a acesteia a devenit o preocupare cu caracter general. Există două organizații (instituții) internaționale cu preocupări în acest sens:

Forumul Economic Mondial  (World Economic Forum – WEF ) care publică începând din 1979 Raportul asupra Competitivității Globale;

Institutul pentru Management și Dezvoltare (International Institute for Management Development – IMD) care din 1989, publică Anuarul Competitivității Mondiale.

Indicatorii competitivității ajuta la evaluarea intensitații rivalitații intre firmele concurente pe o piata si in maniera in care, ilustreaza calitatea competitivitații, astfel incât reflectează punctele capabile de reusită firmelor inerioare sau exterioare pe baza randamentelor sau productivitatii și performanțelor pe care le înregistrează pe piețele globale.

Indicii de competitivitate joacă un rol crucial intr-o firmă, deoarece ei măsoara schimbările economice pe piață si analizează comportamentul unei firme astfel incat o poziționează pe locul corespunzător. Acesti indicatori caracterizează firma competitiva din punct de vedere al structurii formale, schimbării ei in timp si al legăturii sale cu alte fenomene.

Din constatarea de mai sus, cele două organizații international definesc printr-o perspectivă diferită noțiunea de competitivitate.

În timp, pentru măsurarea competitivității țărilor și pentru ierarhizarea lor, au fost folosiți câțiva indicatori (indici):

Indicele de Creștere a Competitivității (Growth CompetitivenessIndex – G.C.I.);

Indicatorul Competitivității Afacerilor (Business CompetitivenessIndex – B.C.I.);

Indicatorul Competitivității Globale (Global Competitiveness Index-C.G.I).

I.C.C. – Indicele de Creștere a Competitivității (Growth Competitiveness Index – G.C.I.)

Institutul de Management de la Lausanne (IMD) redactează anual, începând cu 1989, un studiu având drept scop stabilirea unui top al celor mai competitive țări din lume, acestea fiind: Elvetia, urmata de Singapore, SUA, Finlanda si Germania. Romania ocupa pozitia 59 in topul celor mai competitive tari din lume, potrivit WEF (Forumul Economic Mondial). Acest indice exprima dinamica competitivitatii. IMD a avut sarcina de-a lungul timpului și în ceea ce privește definirea noțiunii de competitivitate și stabilirea unei arii cât mai largi a factorilor care influențează competitivitatea. Astfel, pe lângă consacrata teorie elaborată de Michael Porter, IMD aduce în prim plan așa-numita teorie a cubului sau cubul competitivității.

I.C.A. – Indicatorul Competitivității Afacerilor (Business Competitiveness Index – B.C.I.)

Indicatorul Competitivității Afacerilor, care este o combinatie intre volumul de cerere si ofertă si preturi in cadrul unei firme care activeaza pe piata economica internationala. Acest indice a fost creat de Michael Porter si este utilizat pentru a putea analiza si reflecta diferențele în funcție de sursele de competitivitate, astfel incat țările analizate au fost separate în trei grupe după nivelul de dezvoltare – țări cu venit ridicat, mediu, respectiv redus. Anual, sub patronajul Forumului Economic Mondial se întocmește Raportul Competitivității Globale (GCR), scopul principal al acestui raport fiind acela de a preciza evaluarea competitivitatii unui număr cât mai mare de țări. În mod obisnuit GCR își focusează atenția asupra celor doi indicatori compoziți cu care măsoară nivelul de competitivitate al economiilor contemporane:

Primul indicator luat în considerare este Indicele Competitivității Afacerilor (Business Competitiveness Index – BCI), creat de Michael Porter de la Harward University și introdus pentru prima dată încadrul GCR din 2000.

Al doilea este GCI, care a fost formulat si conceput de Jeffrey Sachs de la Columbia University și John McArthur de la The Earth Institute, fiind practica mai mult la inceputul anului 2000.

3. I.C.G. – Indicatorul Competitivității Globale (Global Competitiveness Index – G.C.I.)

Indicatorul Competitivității Globale este axat pe trei elemente fundamentale: instituțiile publice (deși într-o economie de piață, prosperitatea e creată în cea mai mare parte de firmele private, deoarece predomina in general firmele private, iar acestea trebuie să opereze și să intre în contact cu instituții create și administrate de stat), stabilitatea macroeconomică care este importantă pentru creșterea economică și progresul tehnologic deoarece o economie are nevoie de avansarea progresului tehnologic. Indicatorii calitativi din raport sunt obținuți pe baza unui sondaj în rândul managerilor, în timp ce indicatorii cantitativi se bazează pe date statistice oficiale. Este realizat de WEF și promovează o ilustrare pe ansamblu a factorilor considerați critici pentru sporirea productivității și competitivității.

Mergând după modelul lui Michael Porter referitor la stadiile de dezvoltare a economiei, pilonii pot fi împărțiți în trei mari grupuri, după cum se observă și în schema de mai jos:

Pilonii competitivitatii

Sursa: Prelucrare dupa The Global Competitiveness Report 2007-2008;

World Economic Forum

Alti indicatori pentru competitivitatea internationala care ajuta la consolidarea unei firme sunt:

avantajului comparativ revelat;

costurile unitare cu forța de muncă, atât la prețurile pieței, cât și la nivelul costurilor de oportunitate sociale valoarea adăugată unitară, atât la prețurile pieței, cât și la nivelul costurilor de oportunitate sociale;

valoarea adăugată unitară, atât la prețurile pieței, cât și la nivelul costurilor de oportunitate sociale;

costul resurselor interne.

Indicatorul avantajelor comparative revelate ilustreaza si compară pentru o industrie oarecare ponderea acesteia în totalul exportului de bunuri cu ponderea deținută în totalul importului. Calcularea acestui indicator pentru o industrie oarecare reflectă, pe de-o parte, exportul de producție internă și, pe de altă parte, importul care concurează producția internă. Valorile ridicate ale indicatorului explică faptul că există un avantaj comparativ pentru respectiva industrie. Astfel putem spune ca Romania a crescut cu 17 pozitii in topul competitivitatii, potrivit Forumului Economic Mondial.

Costurile cu forța de muncă includ salariile după plata impozitelor și impozitele pe salarii. Conform metodologiei românești a conturilor naționale, salariile după plata impozitelor includ și contribuțiile sociale. Mai pe scurt, costurile cu forta de munca redau cheltuielile directe si indirecte suportate de angajatorul unei firme cu forta de munca salariata. Costurile unitare cu forța de muncă reprezintă importanta costurilor cu forța de muncă în producție sau în valoarea adăugată.

Valoarea adaugata este un indicator care exprimă contributia unei intreprinderi la crearea venitului national.

Indicatorul costurilor resurselor interne se referă la costul resurselor care sunt dependente de un produs . Aceasta afirmatie este relevantă numai pentru o fabrică care produce bunuri comercializabile. Cea mai importantă conditie intr-o firma este calitatea produselor astfel incat să nu fie afectată de reducerea costurilor.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETATII

1. Diagnosticarea S.C. STIL S.R.L.

Datele de identificare:

S.C. STIL S.R.L.

Sulina, Str.a I a, nr.195,jud. Tulcea

Tel: 0240543333

E-mail:[anonimizat]

Nr.Reg.Comertului: J36/731/1993

CUI: RO 4612118

Reprezentantul legal al societății:

Numele și prenumele: Nicolae Dănuț

Funcția: Administrator

Tel: 0742974016

INFORMAȚII CU CARACTER GENERAL

Scopul efectuării diagnosticului activității SC STIL SRL, îl reprezintă implementarea sistemului de management al calității bazat pe Standard ISO 9001:2008 pentru a răspunde mai bine preocupărilor sale de asigurare a calității serviciilor desfășurat și de creștere a satisfacției clienților.

În final vom evidenția capacitatea societății de a satisface cerințele clienților săi la un nivel calitativ conform stantardului ISO 9001:2008 și totodată pe baza analizei SWOT, vom face propuneri pentru îmbunătățirea activității.

De ce este necesară implementarea sistemului de management al calității în activitatea S.C. STIL S.R.L.?

Cea mai importantă problemă, precum și scopul principal al activității societății este profitabilitatea. Ca să fii profitabil trebuie să ai productivitate, costuri reduse, servicii și bunuri de calitate. Pe termen lung, calitatea este factorul cel mai mare, îți asigură succesul.

Dacă clientul este mulțumit de calitatea serviciilor oferite, poți să-l atragi și să-l fidelizezi, iar odată cu acest lucru prin recomandările pe care el le face altor posibili clienți, îți va crește productivitatea, fapt care va conduce la reducerea costurilor.

Pentru a realiza acest lucru trebuie neapărat să cunoști cerințele clientului, fapt care impune un sistem de management al calității, care îți asigură credibilitatea clienților, prin creșterea responsabilității angajaților în domeniul calității, auto-organizare și auto-disciplina în muncă.

1.1.Prezentarea societății – scurt istoric

SC STIL SRL s-a înființat în anul 1993, ca o societate cu răspundere limitată cu doi acționari având la baza Legea 31 privind înființarea societăților cu răspundere limitată.

Obiectul de activitate principal al societății este desfășurarea activității de turism prin hoteluri și pensiuni, cod CAEN 5001.

Capitalul social al societății este de 500 de lei. Complementar obiectului principal de activitate, societatea desfășoară activitate de alimentație publică, activitate de desfacere cu amănuntul și activitate de închiriere spații.

Activitățile prezentate mai sus se desfășoară după cum urmează:

– activitate turistică – hotel Casa Coral Sulina cu o capacitate de 40 de locuri în 20 de camere;

– activitate de alimentație publică – restaurant în parterul hotelului cu capacitate de 60 de locuri și terasa de vară cu o capacitate de 200 de locuri;

– activitate de desfacere cu amănuntul, produse de confecții, încălțăminte, produse de uz casnic în spațiul comercial situat în Sulina,str. a -1-a, nr. 185.

– activitate de închiriere – s-a procedat la închirierea unui spațiu de 60 de m2 amenajat special pentru desfășurare de activitate bancară respectiv BRD-GROUPE SOCIETE GENERAL, situat la aceeași adresă cu hotelul, str.a-1-a, nr.195.

Societatea are un număr de 10 angajați.

1.2. Descrierea generală a regiunii în care este amplasată societatea.

Geografic, orașul Sulina se afla situat în Delta Dunării,fiind cel mai estic oraș al țării.Delta Dunării este una dintre cele mai importante zone turistice ale țării, datorită diversității ofertelor:

-fauna și flora unică în România și în Europa;

-existenta de itinerarii turistice de o frumusețe unică;

-existenta zonelor protejate datorită unicității lor, cum ar fi Rezervația Pădurii Letea.

-accesul la litoralul Mării Negre, plaja din Sulina fiind una dintre cele mai mari și cu nisipul cel mai fin de pe litoralul Mării Negre;

-posibilitati nenumărate pentru activitatea de pescuit sportiv în funcție de sezonul de pescuit;

Din punct de vedere climateric, Sulina are cele mai multe zile senine din țară, în jur de 180-200 de zile pe an, cu o temperatură specifică zonelor litorale mult mai ridicată decât în restul țării.

Populația orașului este de 5000 de locuitori, în sezonul turistic crescând la 10.000-15.000 de oameni.

Analiza socio-economica a regiunii

Populația

La ultimul recensământ, s-au înregistrat 5000 de locuitori, în scădere față de anii anteriori, conform tabelului.

Nr. locuitori:

Tabelul nr. 1

Reducerea numărului de locuitori se datorează următoarelor motive:

– Dupa instaurarea regimului comunist în anul 1948, aproximativ 20.000 de oameni aparținând naționalităților greacă, engleză, italiană, olandeză care se stabiliseră în oraș contribuind la dezvoltarea economică a orașului au plecat în țările lor ca urmare a procesului de naționalizare.

-Dupa anul 1990, s-a prăbușit activitatea economică a orașului care era susținută de Șantierul Naval, Fabrica de Conserve și Amenajările piscicole din zonă, lipsa de locuri de muncă conducând la migrația populației.

Ca în orice alt oraș al țării, și Sulina trece printr-o perioadă în care se caută soluții pentru revigorarea economică conturându-se activitatea turistică și mai nou de producție în activități energetice ecologice (utilizarea stufului și a masei verde din Delta pentru activități de cogenerare).

Învățământ

În Sulina există: 1 grădiniță, 1 școala primară și 1 liceu care asigură agenților economici posibilitatea recrutării și specializării forței de muncă.

Infrastructura fizică

Principala infrastructură în zona Deltei este rețeaua de transport pe apă care asigură prin mijloace de trasport naval legătură cu reședința de județ Tulcea.

În oraș,infrastructura rutieră este în curs de modernizare prin pavarea tuturor străzilor.

Orașul are punct vamal pentru vapoarele care intră și ies zilnic pe brațul Dunării.

2. ANALIZA RESUSRSELOR ȘI A POTENȚIALULUI FINANCIAR

– Principalele realizări în perioada 2000- 2013

Tabelul nr. 2

Schema recapitulativă privind structurile patrimoniale de Activ, respectiv Pasiv ( Schema 1)

construcții

Imobil.corporale echip.teh.mob

alte instalații

Active fixe Imobiliare necorporale

Activ Imobiliare financiare

Active circulante Stocuri stocuri marfă

st .materii prime

ob. inventar

Creanțe clienți

Patrimoniul societății alte creanțe

Disponib.bănesti bancă

casă

A=P

Datorii curente credite bancare

datorii buget stat

dat.buget local

datorii acționari

furnizori

Subvenții pentru invesții

Pasiv Capitalul societații rezerve

capital propriu

– Evoluția sintetică a principalilor indicatori bilanțieri în perioada 2010 – 2012

Din punct de vedere financiar – patrimonial societatea S.C. STIL S.R.L. prezintă următoarea situație:

Tabelul nr. 3 (mii lei)

Din analiza indicatorilor economici din perioada 2010-2012, se observă că, datoriile curente scad anual, aceasta datorându-se faptului că principala datorie curentă o reprezenta datoria către acționari care se reduce anual .

Se obeservă, de asemenea, creșterea activelor circulante care în 2012 au ajuns să depășească valoarea datoriilor curente nete sintetizând însănătoșirea activității economice a societății.

Reducerea valorii activelor corporale,se datorează înregistrării unei amortizări mai mari pentru construcții în anul 2011 și 2012 prin accelererarea amortizării,conform metodei respective.

Ponderea în cadrul activelor circulante o are în procent major, stocurile de marfă, situație normală la o societate cu activitate de alimentație publică și desfacere cu amănuntul.

Pasivul societății este format în principal de împrumut bancar de 90.000 de lei, urmat de datorii către acționari și datorii curente către bugetul de stat și bugetul local.

Evoluția sintetică a principalilor indicatori din contul de profit și pierdere in perioada 2010-2012.

Tabelul nr. 4

– Analiza nivelului actual de performanță economică la nivelul

S.C. STIL S.R.L pe perioada 2010 – 2012

Tabelul nr. 5

În ceea ce privesc veniturile societății, ponderea principală o reprezintă veniturile din

turism și cele din alimentația publică și desfacere cu amănuntul.

În legătură cu performanțele economice ale societății, putem să concluzionăm următoarele:

Rata autonomiei financiare situată la 60-73% indică o trăsătură puternică a societății;

Rata îndatorării reprezintă ponderea datoriilor în pasivul societății, pondere care scade de la an la an;

Rata solvabilității generale reflectă capacitatea societății de a face fața tuturor scadentelor pe termen scurt său mediu. Se observă că activele pot fi transformate imediat în lichidități pentru plata eventualelor datorii. Valoarea societății este de 3-5% față de valoarea normală a acestui indicator de 1,4%.

Rata lichidității generale compara activele circulante cu datoriile: Valoarea indicatorului este de 1,6% încadrându-se în nivelul asiguratoriu.

Rata lichidității rapide arata posibilitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt prin încasarea creanțelor și din disponibilități bănești, indicator care prin creșterea lui arată activitatea economică sănătoasă.

Rata lichidității imediate, care în mod normal ar trebui să fie 1/3, prin care societatea poate să achite datoriile din disponibilități bănești.

Ca o concluzie generală, situația economică a societății s-a îmbunătățit de la an la an, reflectându-se în indicatori economici.

Raportul echilibrat an de an între total venituri și total cheltuieli, arata preocuparea permanentă a conducerii societății de a maximiza profitul societății în condițiile în care piața turistică are o evoluție imprevizibilă fiind influențată de criză financiară prin care trece Europa,deci inclusiv și țara noastră.

Activele societății în evoluție arata o ușoară creștere dar cel mai important lucru este reducerea datoriei societății de la an la an.

3. DESCRIEREA ȘI ANALIZA INFRASTRUCTURI AFERENTE

S.C. STIL S.R.L.

Infrastructura societății este evidențiata în conturile contabile privind mijloacele fixe și în fișele de inventar anuale și are următoarea alcătuire:

– Constructii:

– hotel Casa coral;

– sediul agenție BRD;

– Instalatii tehnice,mobilier:

– dotari bucătărie și bar;

– mobilier hotel.

Analiza sistemului și subsistemului de management aferent societății

Conducerea societății este asigurată de Adunarea Generală a acționarilor(există acționari), prin Consiliul de Administrație condus de către administratorul societății.

Societatea are un Regulament de Ordine interioară, amândouă conform legislației în vigoare.

Din puct de vedere structural, societatea are 3 niveluri:

-nivelul conducerii administrative;

-nivelul conducerii compartimentală;

-nivelul de execuție.

4. ANALIZA RESURSELOR ȘI A POTENȚIALULUI UMAN

Societatea are un număr de 10 posturi permanente, dupa cum urmează:

-nivelul conducerii administrative – 2 posturi;

-nivelul conducerii compartimentală – 1 post;

-nivelul de execuție – 7 posturi.

În timpul sezonului turistic, societatea procedează la amenajarea unui număr de 15 persoane, personal de execuție respectiv ospătar, bucătar, ajutor bucătar, ajutor de ospătar, vânzător, barman.

Din punct de vedere al studiilor:

– 2 posturi cu stdii superioare;

– 8 posturi cu studii medii;

Din punct de vedere al pregătirii de bază:

– 1 persoană cu studii economice;

– 9 persoane cu studii profesionale;

Din punct de vedere al experienței profesionale:

10 persoane cu experiență mai mare de 5 ani de zile;

Din punct de vedere al vârstei:

– 4 persoane peste 45 de ani;

– 6 persoane între 35-45 de ani;

Din punct de vedere al sexului:

– 1 persoană sex masculin;

– 9 persoane sex feminin;

Evoluția personalului în ultimii 3 ani de zile

Societatea nu a înregistrat fluctuație de personal, înregistrând în toți acești ani același număr de personal și mai mult cu aceleași persoane, deoarece acestea au dat dovadă în toată această perioadă de pregătire profesională foarte bună, respect față de clienți,respect față de meseria practicată, perfecționare continuă și nu în ultimul rând atașament față de societate.

Politica de aprovizionare

Datorită poziției geografice, Sulina situându-se în Delta Dunării, unde singurul mijloc de transport este cel naval, societatea s-a orientat de-a lungul timpului în selectarea furnizorilor care îndeplinesc următoarele cerințe:

capacitatea de transport a mărfurilor cu mijloc de transport naval;

diversitatea produselor oferite care să conducă la concentrarea comenzilor pe cât mai puțini furnizori;

calitatea și prețul mărfurilor, acest raport fiind unul foarte important;

modalitatea de plată, conform contractelor întocmite care să permită un rulaj de marfă sănătos atât pentru noi cât și pentru furnizor;

renumele local sau național al furnizorului care să permită o totală încredere în calitatea mărfurilor și să conducă la o creștere a consumului clienților;

prospețimea materiei prime pentru bucătărie, care asigură creșterea fluxului de turisti-clienți ai restaurantului.

Lista actuală a furnizorilor:

Tabelul nr. 6

5. CONSIDERAȚII FINALE PRIVIND DIAGNOSTICAREA S.C. STIL S.R.L.

În final se desprind următoarele concluzii care susțin și recomandă implementarea unui sistem de management al calității la nivelul societății:

societatea are o activitate într-o continuă creștere,ceea ce conduce la o monitorizare dificilă din puct de vedere al calității.

relatiile cu furnizorii și cu clienții se intensifică din ce în ce mai mult,prin creșterea interesului turistic al zonei,trecându-se în momentul actual de la un turism individual la un turism de grup,practicat pe bază de oferte turistice,ceea ce presupune un control mult mai riguros al calității serviciilor oferite.

intenția clară a societății de a proceda la accesarea de fonduri europene pentru extinderea construcțiilor existente și modernizare, ceea ce implică existența unui sistem de management al calității.

existența resurselor financiare la nivelul societății care recomandă efectuarea de investiții pentru păstrarea și creșterea renumelui societății în rândul hotelurilor din oraș.

Aceste considerații stau la baza acestui studiu de diagnosticare a societății,care se constituie un instrument extrem de util de analiza financiară și de oportunitate pentru demararea procesului de implementare a sistemului de management al calității conform studiului ISO 9001:2008.

Aceste considerații stau la baza acestui studiu de diagnosticare a societății,care se constituie un instrument extrem de util de analiza financiară și de oportunitate pentru demararea procesului de implementare a sistemului de management al calității conform studiului ISO 9001:2008.

Analiza SWOT

6. CONCLUZIILE ANALIZEI SWOT

Din analiza SWOT rezultă că principalele strategii pe care le poate adopta firma S.C. STIL S.R.L. prin care să influențeze pozitiv implementarea și funcționarea Sistemului de Management al calității sunt:

Strategia SO (Strenths-Opportunities) care presupune utilizarea punctelor tari pentru valorificarea oportunităților,respectiv creșterea capacității de cazare și modernizarea acesteia bazându-se pe faptul că avem resurse financiare proprii care să permită accesul la fonduri europene pentru investiții,avem personal calificat și atașat de societate care, de asemenea, permite servicii turistice de calitate, așadar practicăm un raport calitate-pret, conducând la creșterea numărului de turiști.

Strategia WT (Weaknesses-Threats) care presupune minimizarea slăbiciunilor și evitarea amenințărilor, respectiv o permanentă pregătire și participare la o continua modernizare și eficientizare a activității societății care să ne permită să facem față concurenței și să conducă atât la creșterea numărului de turiști cât și la fidelizarea acestora.

De asemenea trebuie să ne implicăm mai mult în procesul decizional, privind creșterea investițiilor la regiune prin înființarea Asociației Patronatului din Turism la nivelul orașului, care să contribuie la o mai rapidă și mai concretă implicare a statului în dezvoltarea bazei turistice din Delta Dunării.

Importanța competitivității in turism

J.M. Clark a exprimat turismul concurenței: „Acel sistem de constrângere reciprocă care îi forțează pe participanții la o afacere să facă ceea ce nu ar fi făcut dacă nu i-ar fi obligat concurență“.

Elementele determinante ale competitivitatii, sunt urmatoarele:

condițiile factoriale, respectiv: resursele naturale și culturale, resursele de capital, infrastructură și resursele umane;

calitatatea produsului turistic, reprezentat de calitatea mediului, a bazei hoteliere, a alimentației publice, de managementul organizatoric si de calitatea administrării;

modul de organizare a pieței;

cererea si oferta, care sunt elementele de baza a competitivității determinate de importanța pieței turisitce specifice, de nivelul veniturilor si de de experiența călătorilor față de noile produse.

Piață turistică se definește prin a fi spațiul geografic și economic în care se găsește oferta turistică, concretizată prin producția turistică, cu cererea turistică, materializată prin consumul turistic. Turismul face parte din categoria mărfurilor „invizibile”, cuprinzând trăsăturile generale, ce nu pot fi relalate cantitativ și calitativ decât indirect și parțial. Produsul turistic lansat de o firma este perceput de clienți prin cumularea și sintetizarea tuturor influențelor primite prin definirele personale al fiecărui turist potențial. De cele mai multe ori, clienții aleg să consume, atunci când imaginea produsului turistic este ambientală și oferă odihnă, respect din partea personalului si implicare in evenimente.

Pentru ca un agent economic sa poată actiona pe piață in cunoștiință de cauza este necesară analiza factorilor determinanți atât ai cererii cât si a ofertei. Structura factorilor determinanți ai cererii se clasifica in:

factori generatori;

factori modelatori;

Acesti factori modelează directia, structura si comportamentul de consum si pot fi si de natură motivatională, comportamentală, economico-socială, demografică, tehnică, politică si de mediu.

Creșterea competitivității ofertei turistice se realizează prin: încurajarea, sprijinirea și stimularea investițiilor de capital străin, modernizarea si extinderea unității hoteliere, elaborarea unor studii de fezabilitate si planuri de afaceri în vederea realizării de noi unități de cazare, alimentație, agrement, dezvoltarea și lansarea unor oferte de programe și acțiuni turistice speciale destinate unei clientele specifice, promovarea unor forme specifice de turism, diversificarea ofertei de agrement, elaborarea unui sistem optim de rezervare automată a locurilor de cazare, crearea de lanțuri hoteliere.

Principala însușire a ofertei turistice o reprezintă complexitatea sa, deoarece ea se referă la structura ofertei, cât și la structura producției și a producătorilor de turism. Elementele componente unei oferte pot fi clasificate în două categorii:
• elemente atractive, formate din resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, având o importanță deosebită în timp și spațiu în cadrul ofertei turistice;
• elemente funcționale, compuse din echipamentul și serviciile care fac posibilă desfășurarea producției turistice.

Aceste două categorii de elemente se pot complet sau înlocui- în anumite proporții-reciproc.
Industria cazării, în calitate de principal component a industriei turistice din țările exportatoare de turism, reprezintă în totalitate particularitățile întregului sector, și anume:
– este eterogenă, afectatată fiind de sezonalitate, utilizează un volum ridicat de muncă cu calificare medie, iar că o trăsătură aparte în categostia serviciilor de sejurm este intensive în capital. De-a lungul timpului, antreprenorii au acționat așa cum le dictau interesele comerciale, momentul intrării pe piață, mijloacele financiare de care discpuneau și tradiția țării. De-a altfel, a rezultată o gama foarte complexă de forme de cazare, cu o mare varietate de dotări și cu procedee arhitecturale adaptate cererii turistice.

Rolul competitivitatii in societate

Concurenta pensiunilor din Sulina este mare. Sunt multe oferte de cazare.

Exemplu de cateva pensiuni concurente.

Turismul rural a început sa fie privit ca o posibilitate concreta de dezvoltare a perimetrelor rurale,deoarece s-a dovedit a fi o sansa reala pentru zonele rurale defavorizate, dar si pentru toate regiunile rurale: valorificarea unui bogat potential natural si cultural, îmbunatatirea nivelului de trai al populatiei acestor perimetre, stabilizarea fortei de munca locala prin crearea de noi locuri de munca în domeniul serviciilor, constructiilor, cresterea rapida a echipamentelor de cazare datorita cheltuielilor mici necesare dotarii lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte de petrecere a concediilor, etc.

Tot mai multi turisti, romani si straini, isi gasesc un loc de refugiu in casele autentic romanesti, unde se pot bucura de linistea locului, de bucatele si obiceiurile traditionale romanesti.
Obiectivul realizarii proiectului de extindere al produsului turistic il reprezinta valorificarea pe piata turistica interna si internationala a turismului rural din judetul Tulcea. Fiind pozitionata in Delta Dunarii, pensiunea beneficiaza de relieful de delta, cadrul natural si obiectivele turistice de mare valoare care atrag turistii straini. Acesta a fost si motivul amenajarii acestei pensiuni in Delta Dunarii, fiind dat de potentialul turistic natural deosebit, in ansamblu, care ofera turistului iubitor de natura, un peisaj incredibil, un loc perfect pentru relaxare si odihna.

În industria turistică, spre deosebire de alte sectoare ale economiei naționale, activitatea se desfășoară în condiții diferite. Corespunzător acestora, managementul trebuie să ia în considerare aspectele caracteristice ale domeniului, respectiv: produsul turistic este perisabil;

industria turismului este caracterizata prin fluctuatia cererii pe termen scurt, deoarece este o afacere sezoniera. Acest aspect necesita adaptarea ofertei de munca la cerere care, in general se executa de la sine;

cererea pentru munca este directa, turismul fiind considerat o ”industrie a mainii de lucru”;

productivitatea se bazeaza pe capacitatea si efortul personal al salariatilor, fiind strans legata de capacitatea acestora;

calitatea produselor este subiectiva; fiecare consumator are opinia lui personala cu privire la serviciile produsului touristic;

Ocuparea multor functii solicita un nivel relative redus de calificare, dar o vechime corespunzatoare in functia respective;

Adaptarea ofertei se face prin ajustarea numarului de personal in functie de nivelul de activitate. De asemenea, si munca efectuata in serviciile turismului prezinta anumite trasaturi, mai exact:

necesita un set de atitudini specifice pentru aceasta industrie si o gama de aptitudini pecigice tipului de activitate;

necesita, in prestarea unor activitati, ca de exemplu: activitati de restaurant, receptive, efectuarea unui numar de ore in afara orarului de functionare;

este absenta de aspectele ce tin de biocratie;

are un system complicat de plati;

productivitatea muncii nu depinde naparat de nivelul de calificare al prestatorului;

programul este permanent;

in situatia turelor prelungite, suprasolicitarea de ordin fizic si neuropsihic constituie factori de risc in desfasurarea activitatilor;

se poate declansa un decalaj intre promptitudinea prestarii serviciului si calitatea prestatiei;

retribuția muncii se situează sub nivelul înregistrat în alte ramuri;

ca avantaje neoficiale, lucratorii din industria turismului beneficiaza de “tips” sau “pourboire”(bacsisuri), ceea ce reprezinta un avantaj pentru castigul salarial;

Din ce in ce mai multi romani, indiferent de varsta, redescopera potentialul antreprenorial pe care il reprezinta casuta de la tara pe care o avem aproape fiecare dintre noi. Poate ca este o afacere la moda, dar, cu siguranta, este o afacere excelenta pentru o familie de oameni harnici, sociabili si cu ambitia de a reusi.

Planul de afaceri

Primul pas pe care societatea si-l propune in sprijinirea realizarii investitiei denumite ’’Extindere si etajare Pensiunea Casa Coral’’ il presupune intocmirea unui unui studiu de fezabilitate care cuprinde urmatoarele elemente:

Descriere proiect;

Descriere constructie utilitati;

Esalonarea graficului de investitii;

Planul de finantare al investitiei;

Perioada de previziune;

Protectia fluxurilor nete de lichiditati;

Descriere proiect

Proiectul va fi realizat pe un teren de 1400 m2 situat in orasul Sulina, judetul Tulcea, str. intai, nr.195, in centrul orasului fiind delimitat de urmatoarele repere:

La est curti constructii;

La sud teren proprietate privata;

La vest constructii;

La nord str.intai;

Terenul este concesionat pe o perioada de 49 de ani de la Primaria Sulina, conform contract concesiune nr. 2460/28.08.2000.

Descriere contructie utilitati

L parter constructia se va extinde cu suprafata de 40 m2, suprafata etajata propusa de 400 m2. Planseul peste parter va fi din structura de lemn si scara de acces intre niveluri. Se vor utiliza stalpi,grinzi si ferme din lemn cu termoizolatie, iar pentru izolare se vor folosi polistiren si termoizolatie. Alimentarea cu apa se va face de la reteaua de apa existenta, si se va face brasarea la instalatia electrica existenta. Extinderea capacitatii de cazare cu 10 camere, va conduce la cresterea capacitatii de cazare de la 38 de locuri la 58 de locuri.

Constructia se va realiza cu o firma constructoare, iar valoarea devizului general de investitie este prezentat mai jos:

Esalonarea si graficul de realizare a investitiei

Concluzii

Intrarea pe piata serviciilor hoteliere nu este facila. Concurenta la nivel de litoral este acerba, comportamentul consumatorului este intr-o continua schimbare, de exemplu consumatorii straini prefera statiunile turistice din alte tari, in schimb aceasta piata este intr-o ascensiune continua. Desi afacerea isi desfasoara activitatea numai in sezonul estival aceasta este o afacere profitabila, nivelul profitului este mare.

In concluzie, avand in vedere rezultatele proiectilor enumerate anterior, rezulta ca proiectul de investitii este fezabil si sustenabil in urmatorii 10 ani, conducand in final la realizarea unui adevarat complex turistic care va oferi turistilor servicii de calitate la stantardele europene.

De asemennea, rezulta ca utilizarea punctelor tari pentru valorificarea oportunitatilor, respectiv cresterea capacitatii de cazare si modernizarea acesteia bazandu-se pe faptul ca avem resurse financiare proprii care sa permita accesul la fonduri europene pentru investitii , si tot odata avem personal calificat si atasat de societate care, de asemenea, permite servicii turistice de calitate, practicarea unui raport calitate-pret, conducand la cresterea numarului de turisti.

Tot odata, presupunerea minimizarii slabiciunilor si evitarea amenintarilor, respectiv o permanenta pregatire si participare la o continua modernizare si eficientizare a activitatii societatii permite sa facem fata concurentei si sa conduca atat la cresterea numarului de turisti cat si la fidelizarea acestora.

De asemenea trebuie sa ne implicam mai mult in procesul decizional, privind cresterea investitiilor la regiune prin infiintarea Asociatiei Patronatului din Turism la nivelul orasului, care sa contribuie la o mai rapida si mai concreta implicare a statului in dezvoltarea bazei turistice din Delta Dunarii.

Ca o cocluzie a datelor prezentate se impune ca societatea sa valorifice oportunitatile pietei turistice prin cresterea capacitatii de cazare si modernizarea acesteia,bazandu-ne in principal pe faptul ca resursele financiare proprii asigura accesul societatii la fonduri europene pentru investitii.In mod concret, societatea isi propune modernizarea si extinderea capacitatii turistice de cazare.

La intrebarea "Cum vedem firma peste 10 ani?" se poate spune ca avand in vedere trendul pietei si strategiile de dezvoltare ale societatii, societatea va ocupa unul din primele locuri pe piata serviciilor hoteliere de pe litoralul Mari Negre, bineinteles luand in calcul si aparitia altor concurenti.

Bibliografie:

Evaluarea organizațiilor- Ioniță Ion, Bănacu Cristian Silviu, Stoica Marcel, București, Editura Economică, 2004;

Eficiența și evaluarea investițiilor- Claudiu Cicea, Dobrea Catalin, Vasilescu Ion, Gheorghe Alexandru- Ed. EfiCon Press, 2004;

Lect.univ.dr. Claudia – Elena TUCLEA-Managementul intreprinderilor mici si mijlocii din turism si servicii Ed.Ase,2010;

Sinergetica sistemelor tehnico-economice de ecomanagement și capital intelectual – Banacu Silviu Cristian-Ed. Ase,2004;

Investitii- Vasilescu Ion, Claudiu Cicea, Ion Romanu- Ed.Economica,2000;

1Kirsty H., European Competitiveness, Cambridge University Press, 1993

2Florescu,C. Malconete,P si Pop, N .Al.,- “Marketing-dictionar explicative”, Ed.Economica, Bucuresti, 2003.

3Garelli, S., Competitiveness 20 years later, IMD World Competitiveness Yearbook 2008.