CONSIDERA ȚII PRELIMINARE PRIVIND MOȘTENIREA ȘI CONDIȚIILE GENERALE [604221]

1CAPITOLUL I
CONSIDERA ȚII PRELIMINARE PRIVIND MOȘTENIREA ȘI CONDIȚIILE GENERALE
ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI
Secțiunea I. Precizări terminologice
Dreptul civil cuprinde întreaga viață omenească fiind inițiat în tainele concepțiunii , astfel
încât drepturile copilului sunt stabilite din momentul procreării cu condi ția ca el să se nască viu,
dispozițiile art. 4121referitoare la timpul legal al concep țiunii operând cu precădere. (art. 36
Cod civil) . De asemnea, se preocupă șide logodnă2care contituie un eveniment important și
care exprimă acela și legământ premergător uniunii definitive și anume , cel al căsăt oriei3.
Ultima etapă poate fi privit ăca un drept al vie ții , ceea ce presupune că moștenirea constă
transmisiunea din g enerație în generație , asigurând legătura între cel care lasă moștenirea ,
denumit defunct ori autor, precum și de cel care o prime ște , care avea calitatea de succesor ori
alte asemnea, precum și de legatar, precizând printre altele principiul perpetuării personalită ții
defunctului fiind ancorat în conceptele morale, potrivit cărora anmite persoane nu dobândesc
doar patrimoniul defu nctului, ci îi continuă personalitatea acestuia. Prin urmare, cei vii plătesc
pentru cei mor ți , ca o dovadă a solidarității, a consecven țeiîntre viiși cei trecuți într -o altă viață.
Cu titlu de exemplu, legatarului cu titlu particular nu îi este recunos cută calitatea de succesibil, ci
doarpe aceea de legatar, acestuia întocmindu -i-seun certificat de legatar și nicidecum unul de
moștenitor. În cele ce urmează , putem evidenția următarele trăsături:
1Intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului se consideră a fi
timpul legal al concep țiunii. El se calculează zi cu zi.
2Potrivit art. 266, logodna poate fi privită ca fiind promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.
3Din considerente legale, căsătoria poate fi încheiată numai între un bărbat și o femeie. De altfel , nu este permisă
echivalarea unor forme de convețuire cu căsătoria și anume: este interzisă căsătoria dintre persoane de același se x.
De asemenea, căsătoriile dintre persoanele de același sex încheiate în străinătate fie de cetățeni români ,fie de
cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.
A se vedea Lupșan G., op.cit. p.11 și urm.

2Obiectul transmisiunii este cârmuit de un patrimoniu, mai exact o o universalitate de
drepturi și obligații.
Este necesar ca persoana fizică4al cărei patrimoniu urmează să se transmită să fie decedată
iar persoana care dobândește moștenirea să existe la momentul deschiderii succesiunii.
Potrivit legislației noastre, termenul de moștenire este conturat mult mai bine în ce privește
transmisiunea mortis causa spre deosebire de noțiunea de succesiune care poate căpata mai
multe înțelesuri fiind de preferat a se utiliza în continuare termenul de moștenire , iar nu cel de
succesiune , stricto sensu.5
Din aceleași considerente, și Constituția României clarifică această noțiune , stipulând că
dreptul la moștenire este garantat (art. 46).
Secțiunea II. Caractere le juridice ale transmiterii succesiunii
Dininterpretarea defini ției enunțate anterior, distingem caracterele juridice ale acesteia,
care o diferențiează de celelalte moduri de transmitere a drepturilor și obligațiilor existente în
dreptul civil , și anume:
a.Transmiterea moștenirii este o transmisiu ne mortis causa
Transmisiunea pentru cauză de moarte se diferen țiază de transmisiunea prin acte între vii
prin însăși faptul morții. Ea se realizează prin efectul morții fizic constate ori judecătorește
declarate a unei persoane. A șadar, normele dreptului succesoral nu v or opera în privin ța actelor
de transmisiune între vii cârmuite de dreptul obliga țional.
b.Transmiterea moștenirii este o tranmisiune universală
4Capacitatea de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și de a executa obligații.
5Stricto sensu, succesiunea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai
multe persoane în ființă. (art. 953 Cod civil)

3Obiectul transmisiunii este reprezentat de patrimoniul defunctului, privit ca o universalitate
juridică, const ituind ansamblul drepturilor și obligațiilor care pot fi transmisible pentru cauză de
moarte. De regulă, acestea încetează odată cu existența titularului lor.
Pe cale de excepție , nu se transmit prin moștenire drepturile patrimonial personale care
încetează la moartea titularului fie pentru că au un caracter viager, fie pentru că sunt contractate
ex lege , intuitu personae , precum: dreptul de uz6, dreptul de uzufruct7, abitație8, o creanță de
întreținere sau de renta, dreptul de pensie , fie din alte cauze .
c.Transmiterea moștenirii este o transmisiune unitară
Moștenirea este unitară întrucât transmiterea patrimoniului prin succesiune se conformează
regimului unic care este stabilit de aceleași norme juridice, oricare ar fi natura (drepturi reale sau
de creanță , bunuri mobile sau imobile), ori genul bunurilor care constituie masa succesorală
(moștenit e sau achiziționate, după caz).
Caracterul unitar al mo ștenire privește și modalitatea în care sunt soluționatet cauzele
succesorale având în compon ența saa elemente de extraneitate. Putem constata faptul că normele
de drept interna țional privat aplicabile unei cauze succesorale pun în evidență criteriul locului
ultimului domiciliu al defunctului determinând astfel ce lege se va aplica.
Această lege va opera în mod unitar, atât în ceea ce prive ște bunurile imobile , cât și cele
mobile, renun țând la sistemul scizionist care guverna în vechiul cod civil.
Sunt cunoscute și unele derogări de la principiul unității transmisiunii succesorale precum
succesi unea anomală9care vizează în principiu natura bunurilor , iar în subsidiar provenien ța
lor.
6Uzul constă în posibilitatea unei persoane de a folosi lucrul altuia și de a-i culege fructele naturale ori industriale ,
după caz, numai după nevoile proprii și ale familiei sale.
7Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoanei și de a culeg e fructele acestuia întocmai ca proprietarul,
însă cu îndatorirea de a -i păstra substan ța.
8Titularul dreptului de abita ție are posibilitatea de a locui în locuința nudului proprietar împreună cu soțul și copiii
săi, chiar dacă a fost căsătorit sau nu a vea copii la data la care s -a constituit abita ția, precum și cu părinții ori alte
persoane aflate în între ținere.
9În ceea ce prive ște succesiunea anomală , derogările privesc:
Mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate locuinței comune ce se vor cuveni so țului de bună –
credință în cazul în care va veni în concurs cu ceilalți coerezi, în lipsa descendenților.
Contractile de închiriere pentru locuin țe, având drept temei principiul potrivit căruia moartea nu reziliază închiriera
, atribuind u-se ori continuându -se pe seama altor persoane decât mo ștenitorii defunctululi. Atât descendenții , cât

4d.Transmisiunea moștenirii este o transmisiune indivizibilă. Dat fiind faptul că fiecare
dintre moștenitori are posibilitatea fie de a accepta moștenirea, cu tot ceea ce presupune ea, fie de
a renunța (potrivit vocației sale succesorale), nefiind posibilă realizarea sa în parte putem
considera ca este vorba despre o transmisiune indivizibilă.
Secțiunea I II. Felurile moștenirii
Potrivit dispozițiilor art. 955 alin. 1 NCC, patrimoniul defunctului se transmite prin
moștenire , în măsura în care cel care a dispus prin moștenire nu a stipulat altfel. Prin urmare,
moștenirea po ate fi legală ori testamentară putând fi considerat ă o institu țieextrem complex ăși
pe al ocuri tehnică. În jurul acestui concept gravitează interese, drepturi și obligații care aparțin
moștenitorilor, creditorilor beneficiarului de liberalități , rudelor , în general ale defunctului,
interese care trebuie structurate și fructificate.
1.Moștenirea legală constituie modul de transmitere cel mai natural al patrimoniului
unui defunct.
Prin moștenire legală înțelegem că transmiterea patrimoniului celui decedat se realizează
după principiile stabilite de către legiuitor, în sensul că persoane le sunt desemnate ca fiind
succesori ai defunctului .
ascenden ții chiriașului sunt îndreptățili să opteze pentr continuarea contractului de închiriere în termen de 8 zile,
dacă au fost men ționați în contra ctși ori au locuit împreună cu chiriașul.
Locurile de veci pot fi transmise și prin acte între vii, cum ar fi donația, dar este posibil doar între rude.
Dreptul de succesiune al Bisericii;Statutul Bisericii Ortodoxe.
Întoarcerea bunurilor dăruite.
Problema asigurărilor de persoane
Donațiile de bunuri viitoare
Amintirile de familie.
Derogări de la caracterul unitar al transmisiunii sunt prevăzute și în domeniul dreptului muncii în ceea ce privește
salariul, indemniza ția de concediu ori a pensiei neîncasa te de defunct.
De asemenea, constituie excep ție și intervenția unui element de extraneitate.

5De regulă, mo ștenirea este legală atunci când autorul nu a întocmit un testament. Totuși,
există unele situa ții când se derogă de la normele legale, deși defunctul a redactat un act prin care
își exprima dolean țele , dar s -a constat că acel act era nul.10
În ipoteza limitării rezervei succesorale pe care , mo ștenitorii rezervatari o culeg în temeiul
legii odată ce au acceptat mo ștenirea, iar legatarii instituiți de către de cuius având dreptul să
benef icieze doar de cotitatea disponibilă.
De asemenea, a lăsat testament , dar acesta con ține legate11făcând referire la patrimoniul
său ori alte dispozi ții.
2.Moștenirea testamentară
Moștenirea este testamentară în măsura în care transmiterea patrimoniului are loc potrivit
voinței testatorului prin întocmirea testamentului12care îmbracă mai multe forme și anume:
testamentele ordinare, contractate în condi ții normale,testamentele privilegiate, finalizate doar în
cazuri speciale , fiind conturate și alte tipar e.
Testamentele ordinare se clasifică la rândul lor în:
Testamente olografe13
Testamente autentice14
10A se vedea Negrilă Daniela, op. Cit. P.
11Legatul poate fi definit ca fiind acel act juridic inclus într -un testament îm virtutea căruia testatorul desemnează
una sa mai multe persoane, care, la decesul său, vor primi întreg patrimoniul său, o frac țiune din el sau bunuri
determinate care alcătuiesc patrimoniul său.
12Potrivit dispozi țiilor codul civil , testamentul reprezintă actul juridic unilateral , persona lși revocabil prin
intermediul căruia o persoană , numită testator , dispune , în una din formele prevăzute de lege , pentru timpul
când nu va mai fi în via ță.
13Din punct de vedere etimologic , cuvintele grece ști holos–întregși graphein -a scrie.
14Conform art. 1043 alin. 1 C.civ., testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar public ori de către
o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat , potrivit legii.

6Testamentele privilegiate operează în măsura în care testatorul se află în imposibilitate de a
întocmi testamentul conform condi țiilor cerute de lege . Ace ste testamente sunt : testamentele în
caz de epidemii, catastrofe, războaie, testamenteele militarilor, testamentele persoanelor internate
într-o instituție sanitară , precum și testamentele maritime și fluviale.
Alte tipuri de testamente, precum:
a)testamentul sumelor de bani și valorilor depozitate
b)Testamentul întocmit de cetă țeanul român în străinătate .
Persoanele care sunt indicate de către testator se numesc legatari si ace știa pot fi:
Universali beneficiind de întregul patrimoniu lăsat de către de funct.
Cu titlu universal având voca ție la o fracțiune din masa succesorală.
Cu titlu particular dobândind doar bunuri singulare, anume determinate.
Legiuitorul a stabilit următoarele condiții de fond și de formă care sunt indispensabile și a
căror nerespectare atrage nulitatea relativă ori absolută , după caz.
În cazul capacită ții putem distinge între:
a)capacitatea în materia testamentului .În principiu, orice persoană care are discernământ
poate să redacteze un testament.
b)capacitatea în materia legatului. În această situa ție, condiția capacității de a dispune prin
legat trebuie întrunită la data la care testatorului î șimanifestă voin ța.Așadar, au capacitate de a
dispune prin legat următoarele persoane: persoana fizică ce a împlinit vârsta de 18 ani; minorul
de 16 ani ori minorul care a dobândit capacitate anticipată de dispozi ție. Sancțiunea în cazul

7nerespectării acestei dispozi ții est e nulitatea relativă15a testamentului. De asemenea, este
prevăzută și capacitatea de a primi prin legat ce trebuie să existe la data deschiderii succesiunii
testatorului.
Așadar, pot fi gratificate prin legat atât persoana fizică concepută, cu condiția să se nască
vie, precum și persoana juridică , de la data actului de înființare ori din momentul deschiderii
moștenirii testatorului în cazul fundațiilor testamentare. Chiar și persoanele fără scop lucrativ pot
primi prin legat acele drepturi și obligații care sunt utile în realizarea scopului determinat de lege,
actul de constituire sau statut.
Consimțământul poate fi viciat de regulă prin eroare, dol16sub forma capta ției17ori
sugestiei18, precumși violența.
Valabilitatea obiectului testamentului trebuie apreciată în raport cu momentul deschiderii
moștenirii. În altă ordine de idei, un legat al cărui obiect nu exista în momentul redactării actului
juridic în circuitul civi l, va produce efecte juridice întrucât obiectul său se afla în comer ț la data
deschiderii succesiunii. În privința testamentului cu conținut plurivalent , trebuie analizate
condițiile de valabilitate a obiectului pentru fiecare act juridic inclus în testam ent. Poate fi valabil
legatul cu titlu particular al bunului altuia , dacă testatorul nu a stabilit altceva. Sanc țiunea care
intervine în acest caz este nulitatea absolută.19
15Nulitatea relativă poate fi definită ca fiind aceea care s ancționează nerespectarea unei norme juridice care
apără un interes individual, mai exact a unei norme juridice imperative de ordine private, care stabile ște condițiile
de validitate pentru încheierea actului juridic.
16Potrivit art. 1038 alin.2 : „Dolul poate atrage anularea testamentului chiar dacă manoperele dolosive nu au fost
înfăptuite de beneficiarul dispozi țiilor testamentare și nici nu au fost aduse la cunoștința acestuia. „
17În principiu, capta ția constă în folosirea unor manopere dolosive ori prin recurgerea unor mijloace frauduloase
directeși brutale, cum ar fi: sechestrarea dispunătorului, interceptarea corespondenței acestuia, îndepărtarea
rudelorși a prietenilor, având drept obiectiv câștigarea încrederii dispunătorului, apelând la înșelă ciune pentru a -l
determina să o gratifice prin testament.
18Sugestia presupune folosirea unor mijloace indirecte și având un caracter ascuns, rafinat, precum: specularea
unor concep ții ori sentimente ale testatorului, având drept obiectiv să -l determine p e testator să facă o
liberalitate, pe care nu ar fi facut -o în alte circumstan țe.
19Nulitatea absolută poate fi privită ca fiind aceea care sanc ționează o nerespectare a unei norme juridice care
ocrotește un interes general , mai precis o normă juridică i mperativă de ordine publică care determină condi țiile
de valabilitate pentru finalizarea actului juridic.

8Cauza constituie motivul ce -l determină pe testator să redacteze testamentul. Bine înțeles ,
aceasta trebuie să existe, să fie licită, să fie morală.
Foma . Reprezintă condi ții de formă comune tuturor testamentelor:
Forma scrisă
Interzicerea testamentului reciproc20
SecțiuneaIV.Coexisten ța moștenirii legale cu cea testamentară
Moștenirea legală poate coexista cu moștenirea testamentară în măsura în care de cuius a
dispus numai de o parte a mo ștenirii sale (ori de întreaga succesiune, în cazul moștenitorilor
rezervatari), ceea ce însemnă că o frac țiune va reveni legatarilor , ia r cealaltă cotă după regulile
moștenirii legale.
Coexisten ța calității de moștenitor legal cu cea de legatar sau vocația multiplă la
moștenire.
Este posibilă cumularea calită ții de moștenitor legal cu cea de moștenitor testamentar, ceea
ce înseamnă că succesibilul beneficiază de dublă sau multiplă voca ție succesorală.
Secțiunea V. Deschiderea succesiunii
Din punct de vedere juridic, deschiderea succesiuniii constă în analizarea a două aspecte
esențiale: data deschiderii succesiunii , precum și locul dezbaterii succesiunii.
Data deschiderii mo ștenirii prezintă importanță juridică deosebită întrucât putem stabili sfera
persoanelor care vor putea v eni la mo ștenire fie în temeiul legii , fie prin testament, capacitatea
lor succesorală, precum și drepturile ce li se cuvin asupra moștenirii.
20Sub sancțiunea nulității absolute a testamentului, două sau mai multe persoane nu pot dispune, prin același
testament , una în favoarea celeilalt e ori în favoarea unui ter ț.

9Acest moment constituie cel până la care retroactivează acceptarea sau renun țarea la
moștenire prin curgerea te rmenului de un de la prescrip ție a dreptului de opțiune succesorală.
În cazul multitudini de mo ștenitori, se delimitează începerea stării de indiviziune între ei de
momentul în care se retroactivează efectul declarativ al împăr țelii moștenirii.
De asemen ea, deschiderea succesiunii poate constitui momentul compunerii și al fixării
valorii masei succesorale.
Ținând cont de principiul neretroactivită ții legii, putem decide care este legea care va cârmui
devoluțiunea moștenirii, în cazul unui conflict în timp al unor legii succesorale succesive.
De reținut ar fi faptul că actele juridice redactate ulterior moșt enirii sunt sub imperiul legii în
vigoare la data realizării lor, potrivit principiului aplicării legii imediate a legii noi.
Secțiunea VI. Locul deschiderii succesiunii
Importanța practică a locului deschiderii moștenirii constă în stabilirea organelor competente
teritorial să solu ționeze diferite probleme juridice în ceea ce privește moștenirea.
Potrivit art. 69 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale , secretarul
consiliului local al localită ții în raza căreia defunctul și -a avutultimul domiciliu precum și orice
persoană care prezintă un interes poate cere deschiderea procedurii succesorale notariale.
În ceea ce prive ște procedura succesor ală necontencioasă , reglementată de Legea nr.
36/1995, este de competen ța notarului public aflat în circumscripția teritorială a judecătoriei
unde defunctul și-a avut ultimul domiciliu . Pe cale de excep ție, moștenitorii au posibilitatea să
aleagă oricăruu ia dintre birourile notariale din circumscrip ția teritorială a judecătoriei în care a
avut domiciliu cel din urmă autor (în cazul mo ștenirilor succesive).
O altă institu ție care poate fi competentă a judeca cauzele privitoare la moștenire este
instanța judecătorească care se determină în raport de locul deschiderii mo ștenirii.

10Instanța judecătorească a ultimului domiciliu21al defunctului este susceptibilă să judece:
a)Cererile privind validitatea ori executarea dispozi țiilor testamentare.
b)Pretențiile referitoare la mo ștenire, precum și cele privitoare la pretențiile reciproce ale
moștenitorilor , cum ar fi: peția de ereditate22, acțiunea în reducțiune, acțiunea de partaj
succesoral ori alte asemenea.
c)Solicitările legatarilor ori ale legatarilor defunctulu i împotriva vreunuia dintre mo ștenitori
ori împotriva executorilor testamentari.
d)Cererile privind anularea certificatului de mo ștenitor eliberat de notarul public ori de
ridicare și modificare a măsurilor de conservare a bunurilor succesorale.
SecțiuneaVII. Condițiile generale ale dr eptuluide a mo șteni
Legiuitorul nu face o enumarare clară a celor 3 condi ții , ci abordează în ansamblu acestă
secțiune, și anume : Condițiile generale ale dreptului de a moșteni, cerințe imputabile celui care
pretinde un d rept asupra patrimoniului defunctului.
Așadar,oricare ar fi temeiul prin care se transmite mo ștenirea, în baza legii sau prin
dispoziții testamentare, pentru ca o persoană să poată moșteni, în principiu, trebuie să întrunească
două condi ții pozitive și an ume să aibă capacitate succesorală și să aibă vocație succesorală,
precumși o condiție negativă : să nu fie nedemnă. Se impune , totuși, constatarea celei de a patra
condiții cerute pentru a moșteni, și anume aceea ca persoana să nu fie dezmoștenită de c ătre de
cuius prin testament .
Din punct de vedere practic, notarul este cel care are obliga ția de a verifica și de a hotărâ
care sunt persoanele ce au capacitate succesorală, voca ție succesorală, iar în ceea ce privește
21În dreptul comun, domiciliul persoanei fizice este acolo unde acesta declară că î și are locuința principală în
vedera exercitării drepturilor și libertăților sale civile.
22Petiția de ereditate constituie acțiunea reală prin care moștenitorul cu vocație succesorală universală ori cu titlu
universal pretinde instan ței de judecată recunoașterea calității sale de moștenitor și restituirea bunurilor
succesorale de către pârât , p retinzând că se întemeiază pe titlul de mo ștenitor ,deține în tot sau în parte bunurile
din patrimoniul succesoral.

11nedemnitatea , îi revine sarcina de a constata din oficiu interven ția acesteia ori de a înlătura din
rândul mo ștenitorilor pe acela care a fost declarat nedemn. De asemenea, în atribuțiile notarului
intră și încheierea actului autentic ori întocmirea testamentului prin care se înlătură efect ele
nedemnită ții.
BIBLIOGRAFIE
Următoarele acte normative conțin dispoziții referitoare la moștenire , după cum urmează:
Constituția României, art. 46 („Dreptul la moștenire este garantat”.)
Codul civil , în special Cartea a IV -a (“Despre moștenire și liberalități „) și Legea nr. 71/2011
Legea nr. 36/1995 a notarilor publivi și a activității notariale , republicată , precum și de
Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995
Regulamentul (UE) nr. 650 al Parlam entului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind
competența , legea aplicabilă , recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea
și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat euro pean
de moștenitor , intrat în vigoare la data de 17 august 2015.
De asemenea, regăsim informa țiiimportante în următoarele referin țe:
Codul civil, Capitolul III : Identificarea persoanei fizice, sec țiunea a 2 -a,Domiciliul și reședința,
art. 87.
Lupșan G.(2012), Drept civil II, Succesiuni., Editura Universitară Danubius Gala ți, p.74.
Negrilă D (2015), Mo ștenirea în noul cod civil, Studii teoretice și practice, Editura Universul
Juridic ,Edi ția a II-a revăzută și adăugită conform dispozițiilor europene aplicabile din 17 august
2017, p.50.
Stoica V., Dragu L.(2012), Mo ștenirea legală în noul cod civil, Editura Universul Juridic, p. 11.

12Stănciulescu L. (2012), Curs de drept civil. Succes iuni, Editura Hamangiu, p. 200;515;518;
532; 563;566 ;572.
Deak F. , Popescu R. (2013), Tratat de drept succesoral, vol. I, Editura Universul Juridic, edi ția
a III-a completată și actualizată , p. 20 -24, 31.
Popa I.(2013), Drept civil. Mo șteniri și liberalități, Editura Universul Juridic, p.25-29; 42-63.
GenoiuI. (2016) , Drept civil. Succesiuni. Editura C.H. BECK, edițiaa 3 a, p. 1 -6; 11-15; 118;
122-124; 262.