Conservarea Si Restaurarea Usii Diaconesti Sfantul Arhidiacon Stefan Si a Icoanei Sfantul Arhanghel Mihail
CUPRINS
PARTEA I: UȘĂ DIACONEASCĂ (SF. ȘTEFAN)
Capitolul 1. Fundamentarea teoretică-practică a lucrării de conservare și restaurare
1.1. Fișa de conservare
1.2. Fișa analitică de evidență
1.3. Fișa de restaurare
1.4. Demersul de conservare-restaurare
1.4.1. Starea ușii diaconești înainte de restaurare
1.4.1.1. Factori de degradare ai lemnului
1.4.1.2. Degradări la nivelul suportului de lemn
1.4.1.3. Degradări la nivelul stratului pictural
1.4.1.4. Degradări la nivelul peliculei de vernis
1.4.2. Diagnostic
1.4.3. Teste efectuate
1.4.4. Propunerea metodologiei de conservare-restaurare. Operațiuni de
restaurare efectuate
Capitolul 2. Studiu iconografic
2.1. Istoric
2.2. Încadrare stilistică
2.3. Analiză iconografică, morfologică și compozițională a ansamblului, plasare în context istoric și stilistic / analogii
Anexe
PARTEA A II-A: ICOANĂ (SF. MIHAIL)
Capitolul 1.Fundamentarea teoretică-practică a lucrării de conservare și restaurare
1.1. Fișa de conservare
1.2. Fișa analitică de evidență
1.3. Fișa de restaurare
1.4. Demersul de conservare-restaurare
1.4.1. Starea icoanei înainte de restaurare
1.4.1.1. Sisteme și tehnici de prelucrare a lemnului
1.4.1.2. Degradări la nivelul suportului de lemn
1.4.1.3. Degradări la nivelul stratului de preparație
1.4.1.4. Degradări la nivelul stratului de culoare
1.4.1.5. Degradări la nivelul peliculei de vernis
1.4.2. Diagnostic
1.4.3. Teste efectuate
1.4.4. Propunerea metodologiei de conservare-restaurare. Operațiuni de
restaurare efectuate
Capitolul 2. Studiu iconografic
2.1. Istoric și încadrare stilistică
2.2. Analiză iconografică, morfologică și compozițională a ansamblului,
plasare în context istoric și stilistic / analogii
3. Bibliografie
Anexe
PARTEA I
UȘĂ DIACONEASCĂ (SF. ȘTEFAN)
CAPITOLUL 1
Fundamentarea teoretică-practică a lucrării de conservare și restaurare
1.1. Fișa de conservare
FIȘA DE CONSERVARE Nr.
1. DENUMIREA OBIECTULUI: Ușa diaconească
2. AUTORUL: Ioan Demetrovici
3. POSESORUL: Biserica din Utvin
4. PERIOADA IN CARE A FOST FĂCUT: A doua jumătate a secolului XIX, anul 1853
5. ȘCOALA, STIL, EPOCA, MODEL, MARCA: Școala din Banat, Stil eclectic
6. VALOARE
FUNCȚIA: În trecut – liturgică
Actuală – liturgică
DIMENSIUNI: Lungime 156 cm
Lățime 81 cm
Înălțime 1,93 cm
Diametru 1) Ușa diaconească înainte de restaurare – lumină
Greutate directă
Nr. carate
9. DESCRIERE SUMARĂ
Sculptura prezintă decorațiuni ornamentale ce pot fi incadrate in stilul eclectic, peste care s-a aplicat foiță de aur pe bolus și șlagmetal. În partea centrală a suportului se află poziționat un medalion în care este prezentat Sf. Arhidiacon Ștefan în pozitie vertical- centrală, cu chipul prezentat în semiprofil.
10. CONSEMNAREA DETALIATĂ A STÃRII DE CONSERVARE
Suportul prezintă:
– curbări și fisuri distanțate ale blaturilor
atac xilofag activ
fisuri
lipsa masei lemnoase în partea inferioară a ușii diaconești.
Stratul de preparație prezintă: – lacune profunde, până la suport
– lacune superficiale datorate decleierii blatului în zona secțiunilor
– cracluri de suprafață
– cracluri de profunzime
– desprinderi sub forma de „acoperiș în două ape”
Stratul poleit prezintă: – uzură funcțională
– erodări/subțieri ale stratului poleit pînă la nivelul stratului de bolus
– zgârieturi
– vopsire cu bronz în partea inferioară a ușii
Medalionul prezintă: – lacune superficiale ale stratului de culoare, până la grund
– murdărie aderentă
– zgârieturi
– erodări
– murdărie superficială
11. PROPUNERI PENTRU CONSERVARE — STABILIREA COEFICIENTULUI DE PRIORITATE LA RESTAURARE
Se recomandă depozitarea obictului de artă în conditii de păstrare corespunzatoare, respectând parametri de temperatură care trebuie asigurați colecțiilor de bunuri culturale: 18° – 20°C, 22° – 24°C, sau chiar 15° – 24°C.
12. NR. FIȘEI ANALITICE
1. NR. INVENTAR
6. MATERIALE Șl TEHNOLOGII (STRUCTURA, COMPOZIȚIE)
Structura panoului este formată din lemn de tei. Suportul a fost grunduit cu un amestec având ca material de bază creta de munte și o soluție de clei. Zonele cu ornamente au fost poleite cu foiță de aur pe bolus și șlagmetal. Stratul pictural a fost realizat în tehnica tempera cu emulsie grasă.
15. Fotografie 13×18
1/. ANALIZE FIZICE
18. CHIMICE
19. BIOLOGICE
2) Insectă din fam. Anobium Punctatum
20. CONDIȚIILE PÃSTRÃRII OBIECTULUI
Obiectul de artă a fost păstrat în condiții necorespunzătoare privind temperatura oscilantă și umiditate ridicată, factorii principali ce au dus la degradarea obiectului de artă prin declanșarea unor procese de deteriorare ireversibile .
APRECIERE SINTETICĂ PRIVIND CONDIȚIILE DE PÃSTRARE
Conservarea preventivă se realizează prin prevenirea efectelor deteriorante induse de umiditate și temperatură. Măsurile de prevenire presupun: asigurarea stabilității microclimatului (deoarece fluctuațiile temperaturii dar mai ales ale umidității, induc procese fizice care degradează bunurile de natură organică și higroscopice) și reducerea ratei proceselor chimice, acestea fiind foarte dăunătoare. Cercetările parametrilor microclimatici recomandați pentru păstrarea colecțiilor concluzionează că “Păstrarea la rece este considerată cel mai înalt standard de păstrare”.
23. ANAMNEZA OBIECTULUI
24. MENȚIUNI SPECIALELE
25. NR. CLISEE A-N
25. COLOR
27. DIA
28. DATA ÎNTOCMIRII FIȘEI
RESTAURĂRI : DATA ȘI NUMĂRUL DOSARULUI
29. FIȘA INTOCMITA DE:
Funcția
Insituția
Semnătura
1.2 Fișa analitică de evidență
Deținător: Biserica din Utvin
Cod deținător Biserica din Utvin Nr.inv: Nr.inv.vechi:
Colecție:
Clasat: Ordin Nr: Data: Poziția:
Categorie: lemn policrom
Tip: Ușa diaconească
Gen: eclectic
Titlu:Ușa diconească
Ansamblu: Iconostas, catapeteasmă, tâmplă
Nr.piese: 1
Autor: Ioan Demetrovici zugrav
Atelier/ Școală: școala din Banat
Stil: Eclectic
Precizări:
Comanditar:
Localitate: Utvin 3)Ușa diaconească – lumină directă
Țară/ Zonă: România
Provincie / Regiune: Banat
Datare ( text):
A doua jumătate a secolului XIX, anul 1853
Material / tehnică: lemn/sculptură policromă An început: 1853 An sfârșit:
Material / tehnică (cuvinte cheie):
sculptură policromă
poleire pe ornamente
pictură în tehnica tempera cu emulsie de ou grasă
Dimensiuni :
Lungime 156 cm , Lățime 81 cm, Înălțime 1,93 cm
Inscripție: "În anul 1853 sau zugrăvit aceasta S~ Biserica impreună ku tâmpla ku keltuiala komunități final sârguitor și îndemnător Ț. Preoți Moise Ișfan, Nikolae Petrovici, Emanoil Demetrovici; și Ku Usteneala lui Iosif Skeușa Ka Kinez și tutor Mia kărunta tutor. Zugrav Ioan Demetrovici"
Limba inscripției: romano- chirilică
Marca / Semnătura: Ioan Demetrovici zugrav
Achiziționat de: Biserica din Utvin Data: 1853
Descriere: sculptură policromă ce se poate încadra în stilul eclectic cu o dominare accentuată a suprafeței sculptate. În zona de mijloc este prezent un medalion pictat în tehnica tempera grasă, reprezentându-l pe Sfântul Arhidiacon Ștefan.
Suportul lemnos este din esență de tei, verso-ul fiind alcătuit dintr-o secțiune formată din 4 blaturi. Prelucrarea suportului a fost una manuală prin îmbinare cap la cap cu ajutorul a două traverse, în partea inferioară și superioară. Prezintă urme de daltă și de bardă. În zona ornamentelor se pot vede aceste urme.
Decoratiunile ornamentale aparțin stilului eclectic influențat de elemente ce aparțin perioadei Neoclasicismului, Rococoului, perioadei renașcentiste.
Decorațiunile ornamentale sunt poleite cu aur pe bolus și șlagmetal.
Bibliografia:
Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul tradițional în Banat, Editura Mirton, 2002, p.13
Observații:
Mod deținere:custodie Biserica din Utvin Foto: Schița:
Proprietari anteriori: Loc păstrare : Biserica din Utvin
Diap: Video:
Data intrării:20. 11.2011 Stare de conservare: Precară Clișeu:
Preț achiziție: Bun de expus: Desen:
Val nom.: Fisa de cons/ rest: Digitala
Întocmit: Expertizat/ Verificat:
Data/ Semnătura: Data verificării/ Semnătura
1.3 Fișa de restaurare si detaliere a demersului de conservare-restaurare
AUTORUL: Ioan Demetrovici zugrav
TITLUL: Ușă Diaconească (Sf Arhidiacon Ștefan)
TIP: Ușă Diaconească
NR. INV.:
DIMENSIUNILE: Lungime 156cm, Lățime 81 cm, Înălțime 1,93 cm
Ușa diaconească – 1,56 L; 81cm l
Pictura: L 75 cm; l 51, 5 cm
Canturi: dreapta- L 1,39; l 2,1 cm; grosime 1,93
stânga-L 1, 38; l 3 cm; grosime 1,3 cm
Crucile de sus- dreapta L 4 cm; l 4 cm
stânga L 4 cm; l 4 cm
mijloc L 9 cm;l 10 cm
Grosime cant: sus 3 cm
jos 4 cm
Grosimea cantului de jos: 76,9 cm
Traversa sus: L 76 cm; l 6 cm; grosime 1, 5 cm
jos: L 76 cm; l 6 cm; grosime 1, 5 cm
TEHNICA: Tempera cu emulsie grasă și poleire lucioasă și mată pe ornamente
MATERIALUL: Lemn de tei
PROVENIENTA: Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Utvin, comuna Sânmihaiu Român, judetul Timiș.
COLECTIA: Sat Utvin
Starea operei de artă înainte de restaurare
1.1 Reversul ușii diaconești
Cadrul ușii este format din 4 blaturi de lemn, încleiate cap la cap cu ajutorul a două traverse în partea superioară și inferioară a ușii
prezintă urme de prelucrare a lemnului, în special în zonele ornamentelor
la încleieri sunt prezente bucăți de lemn care imită îmbinarea în coadă de rândunică (imitare a acesteia)
numeroase crăpături, desprinderi și lacune se regăsesc pe suport, fiind datorate manipulării și curățării neadecvate în timpul păstrării și uzului funcțional al ușii diaconești
găuri de zbor pe 80% din suprafața avers-ului
murdărie aderentă 4) Atac xilofag activ – lumină razantă
5) Atac xilofag activ – lumină directă 6)Încercare de îmbinare în “coadă de rândunică” – lumină directă
1.2 Aversul ușii diaconești
– aversul ușii diaconești este format dintr-un medalion având ca pictură pe Sf. Arhidiacon Ștefan, încadrat de ornamente realizate direct pe lemn, sculptate manual și poleite cu foiță de aur pe mordant și bolus
– degradări ale stratului de preparație, atât pe zona picturală, cât și pe cea poleită
– lacune profunde, până la lemn, și superficiale, până la stratul de grund
– prezintă găuri de zbor ale ataculure
AUTORUL: Ioan Demetrovici zugrav
TITLUL: Ușă Diaconească (Sf Arhidiacon Ștefan)
TIP: Ușă Diaconească
NR. INV.:
DIMENSIUNILE: Lungime 156cm, Lățime 81 cm, Înălțime 1,93 cm
Ușa diaconească – 1,56 L; 81cm l
Pictura: L 75 cm; l 51, 5 cm
Canturi: dreapta- L 1,39; l 2,1 cm; grosime 1,93
stânga-L 1, 38; l 3 cm; grosime 1,3 cm
Crucile de sus- dreapta L 4 cm; l 4 cm
stânga L 4 cm; l 4 cm
mijloc L 9 cm;l 10 cm
Grosime cant: sus 3 cm
jos 4 cm
Grosimea cantului de jos: 76,9 cm
Traversa sus: L 76 cm; l 6 cm; grosime 1, 5 cm
jos: L 76 cm; l 6 cm; grosime 1, 5 cm
TEHNICA: Tempera cu emulsie grasă și poleire lucioasă și mată pe ornamente
MATERIALUL: Lemn de tei
PROVENIENTA: Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Utvin, comuna Sânmihaiu Român, judetul Timiș.
COLECTIA: Sat Utvin
Starea operei de artă înainte de restaurare
1.1 Reversul ușii diaconești
Cadrul ușii este format din 4 blaturi de lemn, încleiate cap la cap cu ajutorul a două traverse în partea superioară și inferioară a ușii
prezintă urme de prelucrare a lemnului, în special în zonele ornamentelor
la încleieri sunt prezente bucăți de lemn care imită îmbinarea în coadă de rândunică (imitare a acesteia)
numeroase crăpături, desprinderi și lacune se regăsesc pe suport, fiind datorate manipulării și curățării neadecvate în timpul păstrării și uzului funcțional al ușii diaconești
găuri de zbor pe 80% din suprafața avers-ului
murdărie aderentă 4) Atac xilofag activ – lumină razantă
5) Atac xilofag activ – lumină directă 6)Încercare de îmbinare în “coadă de rândunică” – lumină directă
1.2 Aversul ușii diaconești
– aversul ușii diaconești este format dintr-un medalion având ca pictură pe Sf. Arhidiacon Ștefan, încadrat de ornamente realizate direct pe lemn, sculptate manual și poleite cu foiță de aur pe mordant și bolus
– degradări ale stratului de preparație, atât pe zona picturală, cât și pe cea poleită
– lacune profunde, până la lemn, și superficiale, până la stratul de grund
– prezintă găuri de zbor ale atacului xilofag în proporție mare
– murdărie aderentă
– dejecții ale insectelor
– intervenții necorespunzătoare (vopsire cu bronz)
– lacune superficiale în zona încleierilor
– erodări ale foiței de aur
Analiza iconografică
"În anul 1853 sau zugrăvit aceasta S~ Biserica impreună ku tâmpla ku keltuiala komunități final sârguitor și îndemnător Ț. Preoți Moise Ișfan, Nikolae Petrovici, Emanoil Demetrovici; și Ku Usteneala lui Iosif Skeușa Ka Kinez și tutor Mia kărunta tutor. Zugrav Ioan Demetrovici"
3. Diagnostic / Propuneri de tratament
Degradări la nivelul suportului de lemn
curbarea suportului și descleierea blaturilor de lemn, care a dus la apariția unor fisuri adânci pe fața ușii diaconești, cât și pe verso-ul ei
fisuri la nivelul traverselor și a canturilor
lipsa unor părți și ornamente în partea inferioară a ușii diaconești
orificii de zbor ale atacului xilofag
Degradări la nivelul stratului de preparație
lacune profunde și superficiale
exfolieri
cracluri 10) Detaliu medalion – lumină razantă
fisuri cauzate de procesele de dilatare/contractare ale suportului
ridicături
Degradări la nivelul foiței metalice
zgârieturi, erodări ale stratului de bolus
subțieri la nivelul stratului de bolus
uzura funcțională
intervenția factorului uman în partea inferioară a ușii
oxidări ale foiței de șlagmetal
Degradări la nivelul stratului de culoare
zgârieturi, murdărie ancasată, erodări locale
lacune superficiale și lacune profunde
Degradări la nivelul peliculei de vernis
murdărie superficială
murdărie ancasată 11) Detaliu medalion – lumină razantă
oxidări ale stratului de protecție
Propuneri de tratament
eliminarea murdăriei superficiale prin desprăfuirea verso-ului și avers-ului cu ajutorul unei pensule moi din păr natural
consolidarea profilactică cu ajutorul foiței japoneze pentru o bună manipulare a suportului în timpul restaurării și evitarea avariilor suplimentare
se vor face teste de consolidare a stratului poleit pentru a găsi cea mai bună soluție
biocidarea se va face în vederea eliminării atacului xilofag cu un insecticid bine ales și testat în prealabil
consolidarea suportului de lemn se va face în două etape pentru întărirea suprafeței lemnoase
se va realiza chituirea găurilor de zbor
se vor face teste pentru curățarea verso-ului și a canturilor ușii diaconești în vederea folosirii soluției potrivite
se efectuează completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul)
se realizează completarea lipsurilor din suport cu chit de rumeguș și clei
se vor face teste de curățare a stratului poleit
se vor face teste de curățare a stratului pictural
se efectuează degresarea lacunelor, aceasta fiind etapa premergătoare chituirii
s-a apelat la chituirea lacunelor și aducerea la nivel a zonelor lacunare
1.4. Demersul de conservare – restaurare
1.4.1 Starea înainte de restaurare
12) Ușa diaconească (avers) – lumină directă 13) Ușa diaconească (verso) – lumină directă
1.4.1.1. Factori de degradare ai lemnului
Lemnul este un material ce lucrează tot timpul, fie că e viu, fie că este tăiat și prelucrat. El se poate dilata și contracta, ceea ce impune un număr de dificultăți atât restauratorilor, cât și pictorilor. Cu trecerea timpului, apar probleme din partea dăunătorilor. Atacul xilofag activ este un factor de deteriorare important, ce amplifică – pe lângă ciupercile micro- și macroscopice, carii etc.- deteriorarea lemnului.
“Lemnul este un organism care se modifică neîncetat. Substanța sa lemnoasă este compusă din fibre lungi, care sunt țesuturi de susținere, din fibre prin care curge seva și dintr-un țesut medular, moale, de rezervă. Pereții celulelor și ai canalelor sunt constituiți într-un procent însemnat din celuloză, asociată cu lignină și cu alte polizaharide. Lemnul brut conține aproximativ 40% apă.”
Speciile de lemn folosite în trecut variază, în principiu, după zonele geografice cărora le aparțin pictorii, normă care, asociată și cu alte indicii, contribuie uneori la stabilirea paternității unor opere controversate. Cât privește Europa, privind retrospectiv, poate fi observată o coordonată relativ stabilă: în zonele nordice sunt folosite cu predilecție esențele de lemn tare (diverse specii de stejar, nucul etc.), iar în cele sudice sunt preferate esențele moi (printre care teiul, plopul, salcia, pinul, bradul, cedrul etc.).
În țara noastră și în întregul perimetru balcanic speciile folosite au fost în primul rând teiul, dar și plopul, mesteacănul, aninul, ulmul ori bradul (mai rar, stejarul, fagul și salcâmul); ca și în alte părți s-a apelat câteodată la esențele unor pomi fructiferi, cum ar fi cireșul, părul și nucul.
Factorii de degradare ai lemnului se clasifică în:
a) factori fizico-chimici
b) factori biologici
c) factorul uman
a) Factori fizico-chimici
Pentru bunurile culturale, umiditatea este unul din cei mai dăunători factori ai mediului ambiant. Deosebita sa nocivitate este determinată de implicarea sa în toate clasele de procese chimice, fizice și biologice ca urmare a interacțiunii dintre bunurile culturale – în special cele de natură organică – și acest factor. „Datorită abundenței și profundei ei influențe asupra reacțiilor chimice, apa este fără îndoială cel mai important agent chimic de deteriorare din toate.”
Umiditatea și procesele chimice joacă rolul celor mai dăunătoare procese de degradare ale obiectelor de artă. Umiditatea accelerează procesele chimice și fotochimice, care au ca efect modificarea culorii, fragilizarea materialelor, scăderea rezistenței mecanice.
Umiditatea favorizează degradarea biologică. Valorile crescute ale acesteia, peste 70%, determină apariția mucegaiurilor.
Temperatura este un factor foarte important datorită prezenței permanente în mediul ambiant, a variabiliății sale și a rolului pe care îl joacă în mecanismele de degradare. Ea poate cauza modificări ale dimensiunilor (mărirea/scăderea volumului), ale unor proprietăți fizice precum flexibilitatea sau rigiditatea, poate condiționa apariția și dezvoltarea dăunătorilor biologici (proliferarea) sau poate duce la creșterea ratei proceselor chimice prin activare termică. Între cei doi factori descriși mai sus există o strânsă legătură. Spre exemplu, în timpul iernii, când temperaturile sunt mai scăzute, apare un deficit de umiditate ce duce la dispariția aproximativ completă a respirației și transpirației biologice.
În categoria factorilor ce modifică condițiile de mediu ambiant, exercitând o acțiune nocivă asupra bunurilor materiale se încadrează: hidrogenul sulfurat, ozonul, amoniacul. Acțiunea acestor factori asupra mediului este cunoscută astăzi sub denumirea de poluare.
Hidrogenul sulfurat determină reacții de înnegrire a pigmenților pe bază de plumb sau a obiectelor de argint. Cele mai sensibile la acțiunea sa sunt picturile executate în lianți apoși, ca de exemplu fresco, acuarelele și tempera.
Ozonul atacă rășinile naturale din verniuri, decolorează coloranții organic.
Amoniacul se găsește în aer în cantități mici. El se formează în natură în urma procesului de putrezire a plantelor și animalelor. În acest proces, bacteriile de desaminare transformă azotul din proteine în amoniac. Amoniacul este răspunzător de producerea sulfatului de amoniu pe pereți și pe verniurile tablourilor, ca urmare a combinării sale cu urmele de acid sulfuric din atmosfera poluată cu SO2.
b) Factori biologici
14) Anobium punctatum (imagine microscopică) – principalul dăunător în cazul ușii diaconești
Factorii biologici includ micromicetele (mucegaiurile), macromicetele,
15)
insectele și uneori chiar rozătoarele. Existența acestor tipuri de dăunători este în strânsă legătură cu factorul uman, ele fiind rezultatul neglijenței umane. Apariția lor este condiționată de prezența murdăriei și a resturilor alimentare, precum și de absența, spre exemplu, a plaselor de protecție la ferestrele deschise pentru aerisiri în perioada de zbor a insectelor.
În cadrul atacului xilofag, cele mai dăunătoare specii se dovesesc a fi coleopterele aparținând familiilor Anobiidae, Dermestidae, Ptinidae și Tenebrionidae. În cazul nostru, specia în cauză aparține familiei Anobiidae, prin gravitatea deteriorărilor provocate și prin intensitatea atacului.
Familia Anobiidae însumează peste 1200 specii, dintre care în România au fost semnalate 19 specii dăunătoare bunurilor de patrimoniu.
16) Specii de
coleoptere
dăunătoare:
„Adulții anobiidelor (cariile lemnului) sunt coleoptere mici, având lungimea de 1,5–8 mm și corpul cilindric, brun-cărămiziu sau ciocolatiu, acoperit cu peri fini. Unele specii prezintă perișori aurii ce formează pete de culoare pe toată partea dorsală (Xestobium rufovillosum) sau doar la baza pronotului (Anobium pertinax). Capul anobiidelor este hipognat, mai mult sau mai puțin semisferic, acoperit de protorace, astfel că, privit dorsal, capul nu se vede. Antenele au 8-11 articole, având formă măciucată (Anobium, Xestobium), filiformă (Ernobius), pectinată (Ptilinus♂) sau serată (Ptilinus ♀, Lasioderma). Aparatul bucal puternic, este conformat pentru rupt și mestecat. Pronotul este unul din elementele morfologice cele mai importante pentru sistematica și filogenia familiei. De asemenea, cu ajutorul primului segment toracal sunt transmise mesajele sonore. Elitrele au punctuații mai mult sau mai puțin evidente, dispuse sub formăde striuri. Picioarele sunt conformate pentru mers, cu femurul, tibia și tarsele lungi și subțiri. Toate articolele ce alcătuiesc piciorul sunt acoperite cu perișori. Cele trei perechi de picioare se pot diferenția macroscopic datorită formei diferite a coxei. Abdomenul este acoperit dorsal de elitre, fiind format din 5 sternite bine delimitate.”
Anobiidele pot avea 3-4 generații pe an în spațiile închise și încălzite (Stegobium paniceum, Lasioderma serricorne), dar există și specii care își prelungesc ciclul de viață până la 5 ani (Xestobium rufovillosum). Condițiile favorabile dezvoltării atacului sunt: temperatura minimă de 10°C și un optim de 22-25° C, și umiditatea relativă a lemnului de 20-22%.
c) Factorul uman
Factorul uman provoacă două genuri de efecte: fizico-mecanice și uzura funcțională. Acestea se datorează modului necorespunzător în care se efectuează prinderea, manipularea, mișcarea și așezarea obiectelor ori de câte ori acestea sunt manipulate, expuse, studiate, ambalate, transportate, depozitate.
Uzura funcțională reprezintă rezultatul nedorit al proceselor de mișcare-manipulare al bunurilor culturale, repetate sau inutile, efectuate cu brualitate.
1.4.1.2. Degradări la nivelul suportului de lemn
17) 18) Detaliu verso ușii diaconești – lumină laterală 19) Detaliu ornament verso – cioplire pe formă (lumină razantă)
În cazul ușii diaconești, verso-ul suportului de lemn este format din patru blaturi care, în timp, s-au desprins la nivelul încleierilor, iar in acest caz traversele nu își mai au întrebuințarea. Descleierea poate fi observată pe avers, longitudinal pe îmbinare. Traversele au fost aplicate transversal în partea superioară și inferioară, se observă lipsa unor ornamente și pierderi de material lemnos.
Pe partea superioară și inferioară a blaturilor sunt atașate, pentru o mai bună susținere, bucăți de lemn ce imită îmbinarea în coadă de rândunică.
Numeroase și profunde avarii, precum și alte tipuri de degradări, cum ar fi: crăpături, desprinderi și lacune se regăsesc pe suportul în cauză, fiind datorate manipulării și curățării neadecvate în timpul păstrării și uzului funcțional al blatului de lemn. Datorită atacului xilofag, suportul a devenit în anumite zone de tip burete și s-a cerut consolidarea acestuia. Stratul pictural și zona aurită s-au desprins, în anumite zone, de pe grund, respectiv lemn.
Se regăsesc dispuse fisuri pe direcția fibrei verso-ului blaturilor de lemn.
Așa cum menționează Liviu Lăzărescu în cartea Pictura în ulei, “lemnul când este viu își modifică substanța după anotimpuri: primăvara conține mai multă sevă și este mai moale, vara are sevă mai împuținată și fibrele mai contractate; în fiecare an, lemnul își adaugă câte un “cerc”, îngroșându-se în diametru, aceste cercuri – privite în secțiune – apărând mai late sau mai înguste, în funcție de secetă etc.”
21) Suportul prezintă o anumită fasonare și urme de dălți pe ornamente.
Verso-ului i s-a aplicat un strat protector de culoare.
S-a ajuns la comun acord că atacul xilofag este în proporție de 80%, determinând în anumite zone distrugerea lemnului pe dinăuntru și crearea orificiilor de zbor cu diametrul de 1-2 mm(pe verso). Atacul xilofag este unul activ, fiind unul dintre cei mai importanți factori care au contribuit, în acest caz, la deteriorarea și degradarea suportului.
Pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor biologici, există anumite activități realizate de persoane calificate în acest scop, deoarece trebuie intervenit cu substanțe bine cunoscute și alese cu grijă, ce pot acționa, în caz contrar, nu numai dăunătorilor, ci și asupra materialelor din care este conceput obiectul și a celor care administrează tratamentul.
1.4.1.3 Degradări la nivelul stratului pictural
Stratul de preparație
22) Detaliu ornament superior – 23) Detaliu frunze de laur – lumină 24) Detaliu ornament – lumină
lumină laterală directă razantă
La nivelul grundului de pe ornamente se poate observa o lipsă de adezivitate între stratul de preparație, lemn și stratul pictural. Pe partea inferioară și de mijloc a suportului și a stratului de preparație se poate observa lipsa aderării, lacune profunde – până la lemn – și superficiale – până la grund. Cu trecerea timpului, prin îmbătrânire, stratul de preparație și-a pierdut 25) Detaliu porțiune inferioară – proprietatea adezivă pe care a avut-o la început. În zona îmbinărilor lumină razantă
secțiunilor suportului de lemn, pe verticală se observă zone cu desprinderi și lacune ale stratului pictural până la grund sau chiar până la suport.
Datorită factorilor de mediu (temperatură, umiditate, factorul uman și biologic), cât și proceselor fizice la care a fost supusă ușa diaconească, se observă o modificare a dimensiunii și a structurii lemnului, cât și o craclare și exfoliere a grundului.
Stratul poleit
Se prezintă sub două variante:
foița de aur aplicată cu bolus roșu
poleitură cu foiță de metal bătut (șlagmetal)
„Datorită unor proprietăți tehnice de necontestat, cum sunt luciul, reflexiile sclipitoare, inalterabilitatea sa, aurul s-a folosit în pictura murală, pe panou, în manuscrise, miniaturi, sub formă de foiță și pulbere. Calitatea foiței (culoarea și luciul ei) depinde de modul de obținere al acesteia, iar aplicarea ei trebuie să se facă pe suprafețe netede și lipsite de praf, prin metode ce urmăresc obținrerea unor suprafețe foarte lucioase sau a unora cu luciu obișnuit.”
Când se urmărește obținerea unui luciu deosebit, foița se aplică cu un adeziv ce permite lustruirea ei, numit bolus (ambol, poliment). Acesta este un pigment argilos, foarte fin (bolus armenesc) în amestec cu miniu de plumb, cinabru, ceruză, ocru, mercur, fiere, albuș de ou, seu, săpun, în funcție de rețete. Lustruirea foiței lipite se făcea cu dinte de lup, de câine, sau cu lapis amatita.
Aplicarea foiței cu mixtion (metodă ce nu permite lustruirea) se face cu un amestec de pigmenți: ocru, ceruză, cocleală, masicot, lut ars și ulei de in fiert.
Poleitura cu foiță de metal bătut este o falsă auritură care se obține cu ajutorul unei imitații de aur, și anume dintr-un aliaj de aramă și cositor – cele două metale sunt ductile și maleabile – și câteva procente de zinc. Acest aliaj se poate confunda ușor cu foița de aur. Este comercializată sub formă de foițe, dar mai groase decât cele de aur, și mult mai mari. Acest metal laminat se poate aplica, ca și aurul, pe orice suport. Șlagmetalul nu se aplică pe poliment și nici nu poate fi sclivisit ca aurul. Prin urmare, prezintă o lucire diferită.
26) Detaliu ornament superior stâng– 27) Detaliu frunză de acant – 28) Detaliu ornament – lumină laterală
lumină directă lumină directă
Stratul poleit prezintă subțieri în anumite zone, mai ales în cele cu foiță de aur aplicată cu bolus roșu, erodări și zgârieturi. Partea cu foiță de aur aplicată pe bolus (pe frunze și forme) este degradată datorită uzurii funcționale și a umidității.
Tot în aceste zone de foiță de aur aplicată pe bolus se pot observa zone sau straturi de foiță pusă pe un bolus galben. S-a ajuns la concluzia, după ce s-a găsit al doilea strat de foiță de aur pe bolus galben, că asupra ușii diaconești s-a mai intervenit de-a lungul timpului.
În jurul medalionului ce-l prezintă pe Sfântul Arhidiacon Ștefan și pe lângă canturi apare șlagmetalul pe mixtion, mai puțin deteriorat.
În partea inferioară a ușii diaconești foița de aur se prezintă în cea mai defectuoasă porțiune din întreaga ușă datorită umidității, a factorilor umani și biologici. Se pot observa straturi de bronz peste partea inferioară, cât și peste lacune, consistența bronzului fiind una dură. Același bronz a fost regăsit la nivelul crucilor din partea superioară a ușii diaconești. În acest caz, bronzul a fost aplicat direct pe suprafața lemnoasă.
Stratul pictural
29) 30) Detaliu medalion – lumină 31) Detaliu medalion – lumină
razantă directă
Prezintă mici degradări la îmbinările dintre secțiuni, ce au dus la mici pierderi ale stratului pictural. Medalionul Sfântului Arhidiacon Ștefan m0ai prezintă zgârieturi, frecări și mici lacune, plus murdărie ancasată.
În partea dreaptă a medalionului, pe mijloc, există o lacună rotundă de aproximativ 1 cm², ce ajunge în profunzime până la suportul de lemn, acoperită cu un strat de culoare albastră.
Pictura propriu-zisă și-a păstrat tonurile de culoare. Am putea afirma că pictura este una în ulei, dar de fapt ca liant s-a
32) Detaliu medalion – folosit tempera grasă. Tempera grasă conține o emulsie de Lumină razantă gălbenuș de ou. Gălbenușul de ou conține 22-38% grăsimi (uleiul de ou), 15% proteine. “Partea activă ca liant a gălbenușului se datorează emulsiei de grăsime-proteină, emulgator fiind o fosfolipidă din gălbenuș – lecitină 3%. Gălbenușul mai conține săruri minerale 1%, apă 33) Detaliu medalion
(peste 50%) și alte substanțe. Culoarea galbenă se datorează luteinei și – lumină directă
zeaxantinei (pigmenți carotenoidici).” Odată cu trecerea timpului, pictura nu prezintă decojiri.
1.4.1.4 Degradări la nivelul peliculei de vernis
Atât pe stratul pictural, cât și pe stratul poleit nu există aglomerări de vernis, în anumite zone acesta fiind inexistent. Vernis-ul este acoperit de un strat de murdărie ancasată și oxidări ale acestuia, mai ales în zona stratului foiței de aur.
1.4.2. Diagnostic
Degradări la nivelul suportului de lemn:
curbarea suportului și descleierea blaturilor de lemn, care a dus la apariția unor fisuri adânci pe fața ușii diaconești, cât și pe verso-ul ei
fisuri la nivelul traverselor și a canturilor
lipsa unor părți și ornamente în partea inferioară a ușii diaconești
orificii de zbor ale atacului xilofag
Degradări la nivelul stratului de preparație:
lacune profunde și superficiale
exfolieri
cracluri de suprafață
fisuri cauzate de contractarea suportului
ridicături
Degradări la nivelul stratului poleit:
zgârieturi, erodări ale stratului de bolus
subțieri la nivelul stratului de bolus
uzura funcțională
intervenția factorului uman în partea inferioară a ușii
Degradări la nivelul stratului de culoare:
zgârieturi, murdărie ancasată, erodări locale
lacune superficiale și lacune profunde
Degradări la nivelul peliculei de vernis:
murdărie superficială
oxidări
1.4.3. Teste efectuate
Înainte de orice intervenție asupra obiecului de artă, trebuie să avem în vedere principiile restaurării de care ne vorbea Cesare Brandi și fără de care nu am putea interveni.
”Primum non nocere” (În primul rând, să nu faci rău) – reprezintă deviza majoră sub care se desfășoară întreaga activitate de conservare-restaurare. Aceasta determină decizia și aplicarea corectă a unui tratament optim
Admiterea necesității și oportunității tratamentului.
Primul pas în procesul de conservare-restaurare îl constiuie analiza obiectului și degradărilor acestuia. Decizia necesității sau nu a restăurării trebuie stabilită de către o comisie specializată.
Investigarea științifică și documentar-artistică a obiectului înainte de restaurare
Investigarea științifică se realizează în scopul înțelegerii aspectului original al obiectului de artă. Ea furnizează date inportante referitoare la vechimea și autenticitatea obiectului, permițând totodată datarea acestuia.
Respectarea autenticității și integrității obiectului
În corelație cu pricipiul Primum non nocere, acesta are în vedere păstrarea formei și evitarea daunelor suplimentare, și a nu interveni asupra acestuia de o manieră ireversibilă.
Compatibilitatea tratamentelor
Înainte de a interveni cu o substanță/soluție în cadrul unei operațiuni de restaurare trebuie analizate suportul propriu-zis al operei de artă și materialele care vor fi folosite în cadrul restaurării.
Întocmirea și păstrarea documentației de restaurare
Se impune consemnarea analitică și cronologică a tuturor investigațiilor asupra obiectului în cauză într-un dosar de restaurare.
Teste de consolidare
Scopul acestor teste de consolidare este de a găsi cel mai corespunzător mod de a adera stratul pictural de stratul grundului. În zonele cu ridicături și desprinderi se vor efectua teste de consolidare la cald, folosind o soluție de clei de pește cu o concentrație de 12%. Aplatizarea ridicăturilor se va face prin repetarea apăsării ușoare cu spatula, restabilind aderența stratului pictural la suport.
În zonele ridicăturilor acoperiș în două ape cleiul se aplică prin injectare.
Cleiul de pește se aplică fierbinte, prin pensularea și injectarea zonelor și desprinderilor.
„Cleiul de pește autentic este, de fapt, bășica înotătoare a sturionilor (nisetru, morun, cegă sau somn) dgresată și uscată. Dar cleiuri mai puțin pure se prepară din pielea, oasele, solzii și intestinele acelorași pești mari. Se prezintă ca folii gălbui, opalescente, de forme neregulate și este un clei foarte aderent, elastic, incolor și foarte durabil. Putrescibil ca și toate celelalte cleiuri animale, conservarea lui se poate face prin adaosul unor substanțe de conservare. Foarte bun – după unii, cel mai bun clei animal – este folosit curent la lucrările de restaurare, ceea ce îl recomandă de la sine.” S-a folosit pentru grunduiri, dar și ca aglutinant pentru culori.
Teste de curățare
"Curățarea este un ansamblu de operațiuni având drept scop îndepărtarea de pe suprafața operei de artă a unor depuneri de impurități, a unor materii ce au suferit procese de îmbătrânire sau aparțin unor intervenții anterioare necorespunzătoare. Metodologia de curățare se stabilește pe baza unui examen prealabil al operei de artă, privind natura și tehnica acesteia, precum și modificările apărute în starea sa de conservare. Prin aceasta se determină rezistența, pe de o parte, a operei la agenți de curățare și eficiența, pe de alta parte, a acestora în înlăturarea materiilor necorespunzătoare. Agenții de curățare pot fi: mijloace mecanice, mijloace fizico-chimice (de dizolvare), mijloace chimice, detergenți, agenți biologici. În ceea ce privește materiile necorespunzătoare, ce constituie obiectul operațiunilor de curățare, acestea sunt: praf, fum, eflorescențe, materii grase, materii de protecție (ceruri, rășini), consolidanți proteici aparținând unor intervenții anterioare (clei, caseină, albuș de ou), consolidanți sintetici, repictări sau retușuri.”
Aplicarea acestor teste de curățare a avut ca scop găsirea celor mai bune soluții în vederea curățării ușii diaconești.
Testele au fost efectuate pe suprafețe mici.
Verso-ul ușii diaconești
Stratul pictural și foița de aur
Pentru foița de aur am ajuns la comun acord că, cea mai bună soluție ar fi C2000 cu White Spirit în concentrație de 25%, fiind cea mai eficientă, fără a produce avarii suprafeței.
Pe porțiunea cu bronz, pe partea inferioară a ușii, vom folosi apă amoniacală 8 picături la 50ml apă și vom neutraliza cu apă.
⃰White Spirit corespunde, după STASS 44-84, fracțiunii 165-200°C. Dizolvă culorile de ulei, dar nu dizolvă uleiurile polimerizate și rășini. Se comercializează, uneori, sub numele de Petrosin.
⃰C2000: Este o emulsie apoasă de tensioactivi anionici și non-ionici, produși chimici anorganici și agenți de stabilizate noncorozivă și netoxică. Înainte de aplicarea pe metale și lemn trebuie efectuate probe preliminare. Poate îndepărta substanțe proteice, chiar și învechite, uleiuri naturale și de sinteză, ceruri și gudron, rășini polimerice și naturale, depozitări carbonoase și hidrocarburi cu temeperatură mare de fierbere, zaharuri, alcooli cu greuatate moleculară mare, gelatină.
1.4.4. Propunerea metodologiei de conservare – restaurare. Operațiuni de restaurare efectuate
Fotografierea înainte și în timpul restaurării
Desprăfuirea
Consolidarea profilactică cu ajutorul foiței japoneze
Consolidarea stratului poleit
Biocidarea în vederea eliminării atacului xilofag
Consolidarea suportului de lemn
Chituirea găurilor de zbor
Curățarea verso-ului și a canturilor ușii diaconești
Completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul)
Completarea lipsurilor din suport cu rumeguș
Curățarea stratului poleit
Curățarea stratului pictural
Degresarea lacunelor
Chituirea lacunelor
1. Fotografierea
În vederea fotografierii sunt luate în calcul un număr mare de cicluri de mișcare și de manipulare. Absența unui fond de culoare pe care obiectul fotografiat ar trebui proiectat reduce semnificativ valențele plastice ale acestuia. Fotografierea se realizează, de obicei, într-un studio prevăzut cu moduli adecvați pentru așezarea corectă a obiectelor, postamenți, șevalete, dizpozitive de suspendare ș.a.m.d., încât să se poată viziona obiectul din toate părțile, fără a mai fi nevoie să fie întors, când pe o parte, când pe alta.
S-a cercetat obiectul de artă din punct de vedere optic, având la îndemână pe lângă lumina naturală și cea artificială. S-a studiat lucrarea în primă fază în lumină naturală dirijată (directă, laterală și razantă).
“ Fotografia are capacitatea, neegalată de nicio altă sursă istorică, de a surprinde și de a păstra pentru eternitate imaginea unică a unui eveniment istoric, a unui moment cu semnificație socială sau naturală, științifică etc.”
Astfel, ca sursă de cunoaștere și reprezentare a evenimentelor și proceselor sociale, fotografia nu poate fi egelată de nicio altă mărturie în ceea ce privește obiectivitatea, expresivitatea sau densitatea informației.
2. Desprăfuirea
34) Desprăfuire – lumină laterală 35) Desprăfuire – lumină laterală
Desprăfuirea reprezintă prima etapă/operațiune a restaurării. S-a executat cu mare atenție, deoarece se încearcă să se evite orice intervenție brutală asupra obiectului de artă. Această intervenție constă în îndepărtarea murdăriei și prafului de pe verso-ul și aversul ușii diaconești. Pentru aceasta se folosește o pensulă lată și fină din păr natural. Se folosește echipament de protecție. În cadrul acestei etape au fost făcute poze.
“Praful este unul din principalii poluanți ai aerului, poate cel mai răspândit și mai dăunător, la fel ca și în cazul nostru. Praful este denumirea generică dată unui amestec foarte eterogen de particule de diametre diferite, particule purtate de curenții de convenție dintr-un loc în altul. Acesta se compune dintr-o multitudine de particule de natură anorganică sau organică: siliciu, calcar, gresie, argilă, fum, funingine, păr, resturi vegetale și animale, puf, scame, piele descuamată etc. În principiu, orice element material de natură solidă poate ajunge în această formă dacă asupra lor acționează anumiți factori fizico-mecanici (traficul rutier, de exemplu, dar nu numai. Sunt și particule produse de anumite procese industrial sau casnice.). Este o substanță higroscopică. Atrage și favorizează condensul pe suprafața obiectelor. Uneori, acesta servește ca hrană pentru microorganisme. Praful provoacă, de asemenea, murdărirea suprafețelor pe care se depune. Murdăria începe prin depunerea unui strat subțire de praf.”
3. Consolidarea profilactică cu ajutorul foiței japoneze
S-a efectuat acest tip de consolidare deoarece nu era cunoscută rezistența stratului pictural și s-a folosit foița japoneză aplicată cu o soluție de clei de pește în concentrație de 6% în zonele desprinderilor și ridicăturilor astfel încât pictura să fie sub presiunea foiței. Am apelat la această consolidare pentru a manipula ușa diaconească în timpul intervenților asupra acesteia. La sfârșit s-a îndepărtat cu apă călduță cu ajutorul tampoanelor de vată.
4. Consolidarea stratului poleit
36) Detaliu consolidare – lumină
razantă
“Consolidarea este ansamblul operațiunilor destinate refacerii caracteristicilor structurale ale materiei operei de artă. Operațiunile de consolidare se desfășoară pe mai multe niveluri, de la refacerea coeziunii materialelor constitutive ale operei de artă, la restabilirea capacității portante a unei construcții. Consolidarea constituie un capitol esențial în conservarea operei de artă, urmând câteva principii fundamentale: compatibilitatea materialelor utilizate ca materiale constitutive ale operei, rezistența la îmbătrânire, rezistența la factori climatici, relativa reversibilitate, eficiența intervenției, aspectul estetic corespunzător.”
În urma testelor de consolidare am ales să consolidăm stratul poleit la cald cu o soluție de clei în concentrație de 12%, aplicată pe suprafața de consolidare. Soluția de clei, care va trebui pensulată, trebuie să fie încălzită permanent. În cazul zonelor în care această soluție nu a funcționat, am injectat din interiorul lacunelor spre zidul stratului pictural, pentru a facilita pătrunderea soluției de clei între cele două straturi de preparație (grund și strat pictural) și suportul de lemn.
După ce am aplicat soluția de clei, după câteva minute am presat cu o spatulă încet, deoarece am evitat să surpăm stratul pictural din jurul lacunei, ce din cauza cleiului se înmuiase. Aplicarea spatulei a fost direcționată din interiorul lacunei spre exteriorul ei, pentru a nu disloca suprafața originală. Prin această operațiune de presare, stratul de grund și cel pictural au fost reașezate. Surplusul soluției de clei de pește a fost îndepărtat cu tampoane de vată îmbibate în apă caldă.
În partea inferioară a ușii diaconești, în zona stratului de bronz aplicat peste foița de aur originală, consolidarea a fost, din câteva puncte de vedere, mai dificilă (de exemplu, soluția de clei încălzită nu pătrundea așa cum ar fi trebuit datorită stratului de bronz).
Cu toate acestea, am reușit să intervenim fără să producem mari schimbări asupra stratului poleit. S-a lucrat cu atenție, deoarece dedesubtul stratului de bronz foița de aur era aplicată pe bolus și exista riscul îndepărtării lor. Partea pozitivă a acestei situații a fost reprezentată de momentul în care, după aplicarea soluției de clei de pește peste stratul de bronz și intervenția cu spatula, pentru presare, s-au putut evita deformările stratului cu foiță de aur, fiindcă stratul de bronz a dobândit o anumită rigiditate.
Pe parcursul întregului proces, cleiul de pește a fost încălzit în bain-marie, păstrându-se mereu cald.
Pensulele pe care le-am folosit au fost fabricate din păr moale, pentru a nu cauza alte dislocări în timpul pensulării.
În jurul medalionului cu Sfântul Ștefan și în partea superioară, stratul de grund și cel poleit s-a păstrat destul de bine, consolidarea efectuată fiind una preventivă, prin aceeași tehnică folosită și în porțiunea inferioară, mai avariată.
Pentru a se evita încărcarea cu surplusul de clei de pește, acesta s-a îndepărtat cu un tampon de vată umezit în apă călduță și stors foarte bine.
5. Biocidarea în vederea eliminării atacului xilofag
37) Biocidare – lumină razantă 38) Biocidare – lumină razantă
După anumite teste, pentru a verifica dacă atacul xilofag este activ sau nu, dacă lasă urme ale prafului de făină de rumeguș sau nu, am ajuns la concluzia că cea mai bună soluție ar fi injectarea cu Per-xil 10 în toate găurile de zbor produse de insectele xilofage. Atacul xilofag a dus la slăbirea suportului de lemn, transformându-l într-unul buretos și, implicit, fragil. Acest factor, cât și ceilalți (lumina, temperatura și umiditatea) au favorizat pierderea de părți din suport. După ce s-a injectat în toate găurile de zbor, s-a pensulat cu grijă – pentru a împiedica ajungerea substanței pe stratul pictural – toata suprafața verso-ului pentru ca lemnul să absoarbă cantitatea necesară.
Surplusul se va îndepărta cu o bucată moale de material textil.
6. Consolidarea suportului de lemn
39) Consolidarea suportului de lemn – lumină laterală 40) Consolidarea suportului de lemn – lumină razantă
Consolidarea suportului de lemn s-a realizat cu o soluție de Paraloid B 72 și acetat de butil în proporții de 5% și 10% prin injectarea găurilor de zbor. Tehnicile anterioare prevedeau folosirea parafinei și a cerii, îngreunând foarte mult suportul.
Prima injectare s-a făcut cu soluția în concentrație de 5%, pentru ca structura slăbită a suportului de lemn să absoarbă cât mai multă soluție și pentru a deschide porii lemnului. Surplusul s-a îndepărtat cu acetat de butil și o bucată de textil moale. S-a avut grijă în timpul injectării, asfel încât pe suprafața poleită și pe stratul pictural să nu se formeze broboane lucioase. S-a injectat imediat apoi o soluție în concentrație de 10%, pentru a durifica suportul de lemn al ușii diaconești. În timpul operațiunii s-a folosit echipament de protecție.
7. Chituirea găurilor de zbor
“Grundul este un strat de preparație aplicat subțire și uniform pe un suport ce poate fi alcătuit din diferite materiale: lemn, pânză, metal etc. În cazul tehnicilor picturii grundul realizează, pe de o parte, un strat izolant față de suport, iar pe de altă parte, o suprafață ce asigură “priza” și calitatea stratului pictural. Grundul este alcătuit în general dintr-un adeziv (clei de piele, clei de pește, clei de iepure etc.) și o materie inertă (praf de cretă, alb de zinc, gips, caolin, praf de marmură etc.). Atât tehnologia de aplicare, cât și compoziția trebuie sa confere grundului calitățile necesare pentru ca acesta să asigure, la
rândul său, rezistența și aspectul corespunzător stratului de culoare. Astfel, grundurile pot fi absorbante, semi-absorbante și grase, determinând aspectul mat sau strălucitor al srtatului pictural. Flexibilitatea, rezistența la îmbătrânire, aspectul și textura corespunzătoare, sunt calități ce conferă grundului compatibilitatea atât cu suportul, cât și cu stratul pictural.”
În această etapă se folosește o soluție formată din clei de pește în proporție de 12% și cretă de munte (carbonat de calciu), formând un lapte de chit un pic mai gros. S-a încalzit în bain-marie și s-a injectat în toate găurile de zbor, astfel încât s-a ajuns la nivel, atât pe verso, cât și pe canturi și averso-ul ușii diaconești.. Cu spatula s-a luat surplusul de grund de pe suport. După uscare, s-a revenit cu vată umezită în apă călduță, bine stoarsă, și s-a îndepărtat întregul surplus de chit.
8. Curățarea verso-ului și a canturilor ușii diaconești
Curățarea verso-ului ușii diaconești reprezentâdu-l pe Sfântul Arhidiacon Ștefan s-a efectuat după testele de curățare propriu-zise. În urma acestor teste, am ajuns la concluzia că varianta cea mai bună ar fi utilizarea soluției de apă amoniacală (8 picături amoniac). Curățarea a avut loc cu ajutorul unui bastoncini cu tampon de vată îmbibat în soluție. Soluția a fost aplicată pe zona cu murdărie și prin frecare ușoară a fost îndepărtată.
În zona în care murdăria nu s-a îndepătat total am revenit a doua oară prin aceleași mijloace de curățare și am uniformizat suprafața.
În zona canturilor, murdăria a fost îndepărtată cu aceeași soluție și prin aceleași tehnici folosite și pe verso.
9. Completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul)
43) Detaliu elemente florale – lumină razantă 44) Parchetaj – lumină directă
Întreaga intervenție în această etapă a avut ca materie primă lemnul. În cazul ușii diaconești, s-a efectuat încleierea blaturilor suportului de lemn cu o soluție de clei de iepure concentrație 20%. Au fost aplicate menghine pentru strângerea sub presiune a ușii.
Ornamentele florale care lipseau au fost înlocuite cu modele noi, din lemn de esență moale de tei sau cireș, pentru ușoara sa manevrabilitate. Au fost copiate vechile modele, respectându-se îndeaproape modelul original. Aceste modele florale au fost fixate cu ajutorul unor șipci și a unei soluții de clei de iepure de concentrație mare.
Încleierea blaturilor suportului s-a făcut prin adăugarea unor fâșii de lemn de dimensiunea blaturilor cu o soluție de clei de iepure concentrată, apoi s-a prins în presă cu menghinele propriu-zise, lăsând o zi pentru îmbinare.
Nu s-a acționat asupra traverselor pentru îndepărtarea lor în timpul încleierii, deoarece era un risc nedorit, ce ar fi putut desprinde și deteriora mai mult zonele deja afectate.
10. Completarea lipsurilor din suport cu chit de rumeguș
45) 46) Chituire cu chit de rumeguș și câlți – lumină razantă
După ce am impregnat o soluție de clei de pește de concentrație 12% în lacune până la lemn, s-a lăsat un timp de uscare pentru a se putea chitui cu un chit format dintr-o soluție de clei de pește de concentrație 12% și rumeguș fin. Acest chit a fost aplicat în toate lacunele până la lemn cu o spatulă și s-a presat bine, pentru a pătrunde în profunzime. S-a completat în etape, pentru a respecta timpii de uscare.
Pe lângă chitul de rumeguș, fisurile adânci au fost acoperite cu fibre vegetale (câlți), prin înmuierea lor într-o soluție de clei de pește cu concentrație de 12%.
Și la această etapă a fost folosită spatula pentru a introduce prin presare fibrele vegetale.
11. Curățarea stratului poleit
În zona stratului poleit, pentru îndepărtarea depunerilor artificiale, am acționat în urma testelor cu soluție pe bază de C2000 în amestec cu White Spirit în concentrație 25% pentru a nu afecta foița de aur.
C2000 este porivită pentru acțiunea tensioactivă de suprafață și nu conține oxidanți. De aceea, nu fragmentează prin acțiune chimică substanța de îndepărtare, dar o poartă în soluție cu acțiunea de emulsificare.
S-a realizat o curățare de suprafață, parțială, și prin frotare circulară a suprafeței picturale și tamponare a acesteia cu vată, s-a îndepărtat murdăria și vernis-ul oxidat.
În porțiunea inferioară, pe zonele de repictare cu bronz, am apelat la soluție pe bază de apă amoniacală (8 picături amoniac) pentru îndepărtarea stratului de depunere aderentă și s-a neutralizat cu apă. Curățarea nu a avut eficiență maximă din cauza suprafeței de bronz.
12. Curățarea stratului pictural
47) Curățarea stratului pictural – lumină directă 48) Curățarea stratului pictural – lumină laterală
Înainte de începe procesul de curățare al unui obiect de artă, trebuie să ținem cont de procesul de îmbătrânire al obiectului de artă. ”Îmbătrânirea este un ansamblu de procese ce duc la modificarea, într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, a aspectului, structurii și în ultimă instanță a proprietăților unui material. Îmbătrânirea poate fi naturală – produsă în condițiile mediului ambiant – și artificială, provocată printr-un tratament special de supunere a materialelor unor factori de degradare realizați în mod artificial, în condiții de laborator (variații de temperatură, lumină, umiditate, vibrații, câmpuri magnetice, radiații, diferite acțiuni mecanice etc.). Fenomenele de îmbătrânire naturală ale operei de artă se produc în condițiile de climat și microclimat la care este supusă. Factorii principali care provoacă procese de îmbătrânire naturală ale operei de artă sunt: umiditatea, temperatura, lumina și poluarea atmosferică. Îmbătrânirea se manifestă atât prin denaturarea aspectului, cât și prin modificări structurale ce pot duce la situația-limită a pierderii coeziunii materialelor componente ale operei.”
În urma testelor de curățare a suprafeței picturale, a medalionului, am încercat să folosim substanța pe bază de C2000 în concentrație de 25% cu White Spirit, dar nu a fost eficientă. Prin urmare, s-a ales folosirea unei soluții pe bază de apă amoniacală neutralizată cu apă distilată. După această intervenție, am rehidratat stratul pictural cu emulsie de gălbenuș de ou (o parte gălbenuș, 3 părți apă).
În această etapă, soluția a fost tamponată pe suprafață, folosindu-ne de bstoncini. Apoi, după câteva secunde, s-a îndepărtat surplusul de soluție cu un tampon de vată, pentru a realiza neutralizarea soluției de apă amoniacală. Operațiunea s-a efectuat cu grijă, deoarece exista riscul de a îndepărta patina.
În această intervenție am mai avut de-a face cu decaparea zonelor acoperite numai cu bronz, cum ar fi crucile din registrul superior. Pe aceste suprafețe s-a intervenit cu “Superkromofag”, soluție decapantă din comerț, alternând cu intervenția mecanică a bisturiului. Ulterior, s-a degresat cu alcool izopropilic. 49) Decapare – lumină
directă
13. Degresarea lacunelor
50) 51) Degresarea lacunelor – lumină razantă și directă
Această etapă s-a efectuat mecanic, folosindu-se bisturiul în timp ce zona lacunară a fost umezită cu o soluție de alcool etilic și H2O în proporție de 1:1. S-a intervenit cu bisturiul dinspre peretele grundului înspre interiorul lacunei, pentru a nu distruge decât s-a consolidat. Am evitat folosirea soluției de apă alcoolizată pe pereții lacunelor, deoarece erau șanse mari de a dizolva stratul de grund.
Această etapă este pregătitoare pentru chituirea zonelor lacunare.
După degresarea lacunelor se aplică un strat de soluție de clei de pește de concentrație 12% fierbinte, având rol de impregnare și saturare a suportului.
14. Chituirea lacunelor
52) 53) Chituirea lacunelor – lumină razantă 54)Detaliu după chituire – lumină razantă
După degresare și aplicarea soluției de ulei de pește, s-a aplicat prin pensulare un prim strat de grund (laptele de chit), format dintr-o soluție de clei de pește în concentrație de 12% și o cantitate destul de mică de cretă de munte. După trecerea timpilor de uscare, am intervenit cu al doilea strat de chit de cretă de munte, respectând aceeași concentrație de clei de pește, dar mărind doza de cretă de munte. Pentru a nu se forma bule de aer în chitul propriu-zis, lucru foarte dăunător stratului pictural, se vor adăuga câteva picături de alcool etilic. .
Ultimele straturi de grund au fost aplicate cu o cartelă sau cu o spatulă (în funcție de lacună), încercînd modelarea grundului pe forma sculpturii, venind cu spatula dinspre pereții lacunelor spre interior.
Cu toate că straturile de grund aplicate au fost subțiri, au apărut fisuri ale chitului și la îmbinările acestuia cu suportul original. Aceste fisuri au apărut și din cauza mișcărilor sub impulsul temperaturii mediului ambiant.
Grunduirea lacunelor s-a făcut prin acoperirea în întregime a acestora, fără a depăși stratul pictural original. Eventualele depășiri au fost îndepărtate cu vată umezită în apă caldă. Timpii de uscare, în funcție de consistența stratului, trebuie să depășească minim trei ore. În cazul în care nu se respectă timpii de uscare, între straturi pot să apară și fisuri ale grundului. Dacă temperatura este ridicată și în încăpere nu este umiditate, există încă o șansă ca stratul de grund să crape.
Concentrația cleiului trebuie ținută sub control pe tot parcursul acestei operațiuni și, din această cauză, de fiecare dată când reîncălzim grundul adăugăm o cantitate mică de apă. Tot ce nu se încadrează în categoria condițiilor de mediu și de limitele impuse, atât cât permite și obiectul de artă, poate produce exfolieri, desprinderi ale grundului și degradarea operei.
În cazul nostru, după ce am ajuns la nivel cu grunduirea, din cauza căldurii excesive, am avut parte de exfolieri și desprinderi ale grundului propriu-zis.
S-a ales alternativa unui alt tip de grunduire și s-au introdus în rețetă un număr de picături de ulei de in pentru a oferi elasticitate grundului.
55) Detaliu după chituire – luminp razantă
CAPITOLUL 2 .
Studiu iconografic
2.1. Istoric
Ușa diaconească reprezentândul pe Sfântul Arhidiacon Ștefan face parte din ansambulul iconografic al Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Utvin (comuna Sânmihaiu Român), localitate din judetul Timiș. Biserica veche
56) 57) Ușa diaconească înainte de restaurare – lumină directă 58) Ușa diaconească înainte de restaurare – lumină laterală
din lemn s-ar fi construit la 1714, dar după 1760 ea a fost mistuită de un incendiu. Pe locul vechii Biserici, sătenii au construit în 1766 o nouă biserică din cărămidă.
Din punct de vedere planometric se înscrie în categoria bisericilor cu arhitectură barochizantă, de tip mononavă (uninavă).
Pictura a fost realizată în două etape: prima etapă în anul 1853 de pictorul Ioan Demetrovici, iar etapa a doua în anul 1926 de pictorul Stefan Lazăr. Lucrările s-au realizat cu ocazia efectuării de reparații.Ultimele intervenții asupra picturii au avut loc în anul 1964.
Iconostasul este alcătuit din 5 registre tematice și se înscrie în categoria celor înalte, de influență ruso-ucraineană, prezente în bisericile din episcopia de la Srenski Karlovac începând de la jumătatea secolului al XVIII-lea și cuprinde următoarele registre tematice:
1.Poale de icoană;
2. Registrul icoanelor, ușilor împărătești și diaconești;
3. Un ax deasupra ușilor împărătești, Sf. Treime Nou Testamentală și selecție de 6 dintre marile sărbători, așezate deasupra icoanelor împărătești, respectiv 2 deasupra ușilor diaconești. Deasupra icoanelor principale – Învierea și Înălțarea la cer; deasupra celor laterale – Nașterea Domnului și Schimbarea la față; iar deasupra ușilor diaconești – Botezul Domnului și Pogorârea Sf. Duh;
4. Registrul apostolilor (Deisis-ul mic);
5. Proorocii și crucea cu molenii.
Primele 3 registre tematice sunt grupate într-o zonă distinctă ca și arhitectură, unde icoanele sunt delimitate prin coloane adosate ale căror capiteluri servesc drept suport pentru arhitrava ușor profilată. La nivelul registrelor tematice superioare, personajele au fost încadrate în medalioane. Repertoriul ornamental este compozit: variante de rozete, împletitură, derivații ale vrejului de acant, frunza de laur, etc. Analogii pot fi stabilite în special la nivelul arhitecturii și ornamenticii iconostasului cu lucrări elaborate începand cu primele decenii ale secolului al XIX-lea: Iconostasul bisericii sârbești de la Sânicolaul Mare sau al celui din Denta. În ceea ce privește pictura, detaliile de ordin stilistic par sa indice faptul ca intervenția din anul 1964 nu a afectat stratul original.
2.2. Încadrarea stilistică
“Iconostasul tradițional românesc din Banat cuprinde acele lucrări care prin tematică trimit la tradiția iconosasului bizantin și balcanic, iar prin tipurile iconografice și limbajul formal al picturii – sau al sculpturii – au rămas în orizontul tradiției artei postbizantine și a celei mai apropiată în timp a picturii românești postbrâncovenești”. Materialele de elecție au fost lemnul sau zidul. În cazul celui de lemn, suportul pare a fi simplu, de un decorativism reținut. În repertoriul decorativ se îmbină elementele geometrice cu cele vegetale, între care se regăsesc frunza de stejar, macul, laleaua, frunza de acant.
“ Deși inițial a fost structurat pe orizontală, după concepția teologică a bisericii răsăritene, noul iconostas se orientează pe verticală, după structura specific celui rusesc. El cuprinde trei secțiuni (delimitate prin cornișe profilate, decorat cu coloane simple sau în torsadă, cu pilaștri marmorați sau auriți, încununat cu capiteluri ionice sau corintice), cu arhitectură sculptat-dantelată, de aspect monumental, ce susțin de obicei cinci registre tematice: registrul icoanelor și ușilor împărătești, Deisis-ul Mare, Marile Sărbători, Patriarhii Vechiului Testament în jurul Sfintei Treimi de la Mamvri și Profeții în jurul Fecioarei Maria Orantă.”
În ceea ce privește ușile diaconești (incluzând ușa în cauză), repertoriul personajelor reprezentate cuprinde o largă varietate de portrete figură întreagă a sfinților militari, arhanghelilor, sfinților doctori fără arginți, sfinților diaconi: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Arhanghelul Rafail însoțind copilul Tobias, Sfinții militari Gheorghe și Dumitru, Arhidiaconul Ștefan și Arhanghelul Rafail, Arhanghelul Mihail și Iosua Navi, Sfinții doctori fără arginți Cosma și Damian.
“Mijlocul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea aduce schimbări în arhitectura și ornamentica celor trei secțiuni, după cum urmează: secțiunea inferioară, destinată icoanelor, ușilor împărătești și diaconești a fost accentuată prin coloane adosate și pilaștri iar cornișa despărțitoare de secțiunea mediană a fost puternic accentuată. Grupajele tematice corespunzătoare au fost evidențiate prin decorul ramelor cu trimiteri la ornamentica barocă. În secțiunea superioară acestea au fost distribuite în medalioane susținute de decor traforat, într-o dantelărie de elemente vegetale. Astfel, se poate afirma că decorul sculptat al iconostaselor bănățene realizate până către sfârșitul secolului al XVIII-lea cuprinde elemente preluate din repertoriul eclectic, remarcându-se prin alăturarea de elemente preluate din repertoriul decorativ renascentist, baroc și rococo. Mai târziu, elementele de factură barocă și rococo – apoteoze și compoziții deschise pline de tensiune și neliniște – cedează locul echilibrului neoclasic, devenind compoziții calme.
În această împletire armonioasă a moștenirii tradiției ortodoxe cu cea a Europei apusene, constă contribuția pe care creația artistic destinată comunităților ortodoxe multietnice din Banat a adus-o la înțelegerea nuanțelor acesteia, dobândite pe parcursul Secolului Luminilor și al Rațiunii. Este exemplul particular de manifestare a sensibilității locuitorilor ortodocși dintr-un teritoriu cuprins în zona “coridorului cultural occidental”, care s-au raportat la tradiții etnice specific, interferându-se inevitabil cu manifestările de cultură, scrisă și a imaginii, din zona “coridorului cultural oriental”.”
2.3. Analiză iconografică, morfologică și compozițională a ansamblului,
plasare în context istoric și stilistic / analogii
Ușa diaconească înfățișându-l pe Sfântul Arhidiacon Ștefan este un fragment de iconostas din secolul al XIX-lea, în care secțiunea destinată ușilor diaconești a fost accentuată prin coloane adosate și pilaștri iar cornișa despărțitoare de secțiunea mediană a fost și ea accentuată. În secțiunea superioară acestea au fost distribuite în medalioane (ca și în cazul de față) susținute de decor traforat, într-o dantelărie de elemente vegetale.
Compozițional, panoul e bogat ornamentat, cu elemente sculpturale aplicate din vocabularul stilistic bizantin atât de răspândit în iconostasele bănățene. Scena centrală e înscrisă în arcade de semiove, legate între ele prin vrejuri sculptate, decorate cu butoni rotunzi. Monumentală prin dimensiuni, cât și prin concepție, artistul subordonează acestei viziuni compoziția, desenul și cromatica. În ornamentica sculpturală persistă motive vegetale și de decor architectonic bizantin, în care se infiltrează elemente scilistice baroc.
Apartenența la stilul rococo se manifestă prin dispunerea vrejurilor, a frunzelor de acant, a ramurilor cu frunze de laur de care atârnă ciorchini în spirale și linii sinuoase.
Medalionul central îl reprezintă pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, simbol al triumfului credinței cu prețul sacrificiului. El este înveșmântat într-o mantie de culoare rozalie, ținând în mâna strangă Scriptura, iar în mâna dreaptă o parte a felonului, restul fiind înfășurat în jurul brâului. Drapajul veșmintelor, cu falduri largi, cu un oarecare simț al materiei, cromatica vie subliniată cu contururi în alb, unele elemente decorative ale fondului sunt elemente ale unui eclectism stilistic.
Dintre toate motivele vegetale ornamentale, acantul este cel mai adesea folosit în ornamentica secolului al XVIII-lea, datorită romani, acantului nu i s-a găsit niciodată o semnificație simbolică. În cazul ușii diaconești, vârfurile frunzelor sunt rotunde, mai late și, într-o oarecare măsură, liniile curbe sunt mai viguroase.
Vrejul spiral de acant este o formă întru totul artificială și este o invenție a artiștilor. Adesea se întâmplă ca în cadrul desfășurării vrejului, diferite flori și calici să termine o frunză de acant văzută lateral. Vrejul de acant este adesea întregit prin combinarea organică a altor plante, cel mai adesea laurul (ca și în cazul ușii diaconești).
Laurul a fost introdus în ornamentica ușii datorită semnificației lui simbolice. Era simbolul iertării și împăcării. Consacrat lui Apollo, laurul încununa frunțile cântăreților și eroilor victorioși. Într-un sens asemănător mai este considerat și în prezent ca simbol al gloriei.
Pe suprafața ușii diaconești se observă vrejul de acant în jurul rozetelor, în partea superioară și inferioară. Frunzele sunt poziționate la început de încadrament al medalionului, în stânga și în dreapta acestuia. La baza frunzelor de laur se regăsesc ciorchini.
Analogii pot fi stabilite în special la nivelul arhitecturii și ornamenticii iconostasului cu lucrări elaborate începând cu primele decenii ale secolului al XIX-lea: Iconostasul bisericii sârbești de la Sânicolaul Mare sau al celui din Denta.
ANEXE
1. FIȘA DE CONSERVARE
2. FIȘA ANALITICĂ
Domeniu: Artă plastică
Tip fișă: individuală
Fișa analitică de evidență nr.
Deținător: Biserica din Utvin
________________________________________________________________________________
Cod deținător Biserica din Utvin Nr.inv: Nr.inv.vechi:
Colecție:
Clasat: Ordin Nr: Data: Poziția:
________________________________________________________________________________
Categorie: lemn policrom
Tip: Ușa diaconească
Gen: eclectic
Titlu:Ușa diconească
Ansamblu: Iconostas, catapeteasmă, tâmplă Nr.piese: 1
________________________________________________________________________________
Autor: Ioan Demetrovici zugrav
Atelier/ Școală: școala din Banat
Stil: Eclectic
Precizări:
Comanditar:
______________________________________________________________________________________________________________
Localitate: Utvin Țară/ Zonă: România
Provincie / Regiune: Banat
______________________________________________________________________________________________________________
Datare ( text):
A doua jumătate a secolului XIX, anul 1853 _____________________________________________________________________________________________________________
Material / tehnică: lemn/sculptură policromă An început: 1853 An sfârșit:
Material / tehnică (cuvinte cheie):
sculptură policromă
poleire pe ornamente
pictură în tehnica tempera cu emulsie de ou grasă
Dimensiuni :
Lungime 156 cm , Lățime 81 cm, Înălțime 1,93 cm
Inscripție: "În anul 1853 sau zugrăvit aceasta S~ Biserica impreună ku tâmpla ku keltuiala komunități final sârguitor și îndemnător Ț. Preoți Moise Ișfan, Nikolae Petrovici, Emanoil Demetrovici; și Ku Usteneala lui Iosif Skeușa Ka Kinez și tutor Mia kărunta tutor. Zugrav Ioan Demetrovici"
Limba inscripției: romano- chirilică
Marca / Semnătura: Ioan Demetrovici zugrav
______________________________________________________________________________________________________________
Achizitionat de: Biserica din Utvin Data: 1853
______________________________________________________________________________________________________________
Descriere: sculptură policromă ce se poate încadra în stilul eclectic cu o dominare accentuată a suprafeței sculptate. În zona de mijloc este prezent un medalion pictat în tehnica tempera grasa, reprezentându-l pe Sfântul Arhidiacon Ștefan.
Suportul lemnos este din esență de tei, verso-ul fiind alcătuit dintr-o secțiune formată din 4 blaturi. Prelucrarea suportului a fost una manuală prin îmbinare cap la cap cu ajutorul a două traverse, în partea inferioară și superioară. Prezintă urme de daltă și de bardă. În zona ornamentelor se pot vede aceste urme.
Decoratiunile ornamentale aparțin stilului eclectic influențat de elemente ce aparțin perioadei Neoclasicismului, Rococoului, perioadei renașcentiste.
Decorațiunile ornamentale sunt poleite cu aur pe bolus și șlagmetal.
______________________________________________________________________________________________________________
Bibliografia:
Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul tradițional în Banat, Editura Mirton, 2002, p.13
______________________________________________________________________________________________________________
Observații:
______________________________________________________________________________________________________________
Mod deținere:custodie Biserica din Utvin Foto: Schița:
Proprietari anteriori: Loc păstrare : Biserica din Utvin Diap: Video:
Data intrării:20. 11.2011 Stare de conservare: Precară Clișeu:
Preț achiziție: Bun de expus: Desen:
Val nom.: Fisa de cons/ rest: Digitala
______________________________________________________________________________________________________________
Întocmit: Expertizat/ Verificat:
Data/ Semnătura: Data verificării/ Semnătura
3. FIȘA DE RESTAURARE
Atelierul de restaurare: Specializarea Conservare-Restaurare, Facultatea de Arte si Design, Universitatea de Vest din Timisoara
FISA DE RESTAURARE
Nr..1..
AUTORUL: Ioan Demetrovici zugrav
TITLUL: Ușă Diaconească (Sf Arhidiacon Ștefan)
TIP: Ușă Diaconească
NR. INV.:
DIMENSIUNILE: Lungime 156cm, Lățime 81 cm, Înălțime 1,93 cm
Ușa diaconească – 1,56 L; 81cm l
Pictura: L 75 cm; l 51, 5 cm
Canturi: dreapta- L 1,39; l 2,1 cm; grosime 1,93
stânga-L 1, 38; l 3 cm; grosime 1,3 cm
Crucile de sus- dreapta L 4 cm; l 4 cm
stânga L 4 cm; l 4 cm
mijloc L 9 cm;l 10 cm
Grosime cant: sus 3 cm
jos 4 cm
Grosimea cantului de jos: 76,9 cm
Traversa sus: L 76 cm; l 6 cm; grosime 1, 5 cm
jos: L 76 cm; l 6 cm; grosime 1, 5 cm
TEHNICA: Tempera cu emulsie grasă și poleire lucioasă și mată pe ornamente
MATERIALUL: Lemn de tei
PROVENIENTA: Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Utvin, comuna Sânmihaiu Român, judetul Timiș.
COLECTIA: Sat Utvin
Starea operei de artă înainte de restaurare
1.1 Reversul ușii diaconești
Cadrul ușii este format din 4 blaturi de lemn, încleiate cap la cap cu ajutorul a două traverse în partea superioară și inferioară a ușii
prezintă urme de prelucrare a lemnului, în special în zonele ornamentelor
la încleieri sunt prezente bucăți de lemn care imită îmbinarea în coadă de rândunică (imitare a acesteia)
numeroase crăpături, desprinderi și lacune se regăsesc pe suport, fiind datorate manipulării și curățării neadecvate în timpul păstrării și uzului funcțional al ușii diaconești
găuri de zbor pe 80% din suprafața avers-ului
murdărie aderentă
1.2 Aversul ușii diaconești
aversul ușii diaconești este format dintr-un medalion având ca pictură pe Sf. Arhidiacon Ștefan, încadrat de ornamente realizate direct pe lemn, sculptate manual și poleite cu foiță de aur pe mordant și bolus
degradări ale stratului de preparație, atât pe zona picturală, cât și pe cea poleită
lacune profunde, până la lemn, și superficiale, până la stratul de grund
prezintă găuri de zbor ale atacului xilofag în proporție mare
murdărie aderentă
dejecții ale insectelor
intervenții necorespunzătoare (vopsire cu bronz)
lacune superficiale în zona încleierilor
erodări ale foiței de aur
Analiza iconografică
"În anul 1853 sau zugrăvit aceasta S~ Biserica impreună ku tâmpla ku keltuiala komunități final sârguitor și îndemnător Ț. Preoți Moise Ișfan, Nikolae Petrovici, Emanoil Demetrovici; și Ku Usteneala lui Iosif Skeușa Ka Kinez și tutor Mia kărunta tutor. Zugrav Ioan Demetrovici"
3. Diagnostic / Propuneri de tratament
Degradări la nivelul suportului de lemn
curbarea suportului și descleierea blaturilor de lemn, care a dus la apariția unor fisuri adânci pe fața ușii diaconești, cât și pe verso-ul ei
fisuri la nivelul traverselor și a canturilor
lipsa unor părți și ornamente în partea inferioară a ușii diaconești
orificii de zbor ale atacului xilofag
Degradări la nivelul stratului de preparație
lacune profunde și superficiale
exfolieri
cracluri
fisuri cauzate de procesele de dilatare/contractare ale suportului
ridicături
Degradări la nivelul foiței metalice
zgârieturi, erodări ale stratului de bolus
subțieri la nivelul stratului de bolus
uzura funcțională
intervenția factorului uman în partea inferioară a ușii
oxidări ale foiței de șlagmetal
Degradări la nivelul stratului de culoare
zgârieturi, murdărie ancasată, erodări locale
lacune superficiale și lacune profunde
Degradări la nivelul peliculei de vernis
murdărie superficială
murdărie ancasată
oxidări ale stratului de protecție
Propuneri de tratament
eliminarea murdăriei superficiale prin desprăfuirea verso-ului și avers-ului cu ajutorul unei pensule moi din păr natural
consolidarea profilactică cu ajutorul foiței japoneze pentru o bună manipulare a suportului în timpul restaurării și evitarea avariilor suplimentare
se vor face teste de consolidare a stratului poleit pentru a găsi cea mai bună soluție
biocidarea se va face în vederea eliminării atacului xilofag cu un insecticid bine ales și testat în prealabil
consolidarea suportului de lemn se va face în două etape pentru întărirea suprafeței lemnoase
se va realiza chituirea găurilor de zbor
se vor face teste pentru curățarea verso-ului și a canturilor ușii diaconești în vederea folosirii soluției potrivite
se efectuează completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul)
se realizează completarea lipsurilor din suport cu chit de rumeguș și clei
se vor face teste de curățare a stratului poleit
se vor face teste de curățare a stratului pictural
se efectuează degresarea lacunelor, aceasta fiind etapa premergătoare chituirii
s-a apelat la chituirea lacunelor și aducerea la nivel a zonelor lacunare
4. GAMA CROMATICĂ
Gama cromatică a ușii diaconești reprezentându-l pe Sfântul Arhidiacon Ștefan.
Culoarea roșu, roz închis, alb, griurile neutre combinate cu albastru, constituie, pe scurt, gama folosită de artist în zona medalionului. Culoarea brun și roșu reprezintă bolusul care a fost așezat pe ornamente. Foița de aur și de șlagmetal au fost definite prin ocru și gri neutru, alături de roșu, în funcție de zone. Faldurile deschise și zonele chipului și ale mâinilor sunt reprezentate prin ocru, roz închis, alb și gri neutru 01.Orizontul e realizat prin ocru împreună cu cele două gri-uri. La umbre, a fost folosit, cel mai probabil, și brunul.
Această descriere este una superficială, deoarece pigmenții naturali folosiți de zugrav au suferit procesul de îmbătrânire. Prin urmare, culorile au dobândit, probabil, alte nuanțe.
5. RELEVE
6. SECȚIUNE STRATIGRAFICĂ
PARTEA A II-A
ICOANĂ
SFÂNTUL ARHANGHEL MIHAIL –
CAPITOLUL 1
Fundamentarea teoretică-practică a lucrării de conservare și restaurare
1.1. Fișa de conservare
FIȘA DE CONSERVARE Nr.
1. DENUMIREA OBIECT Icoana Sfantului Arhanghel Mihail.
2. AUTORUL
3. POSESORUL: Mitropolia Timisoara
4 PERIOADA IN CARE A FOST FĂCUT: Sec. al XVIII-lea
5. ȘCOALA, STIL, EPOCA, MODEL, MARCA/ Școala din Banat
6. VALOARE
FUNCȚIA În trecut: liturgică 62) Icoana înainte de restaurare – lumină
Actuală: Piesă de muzeu laterală
DIMENSIUNI Lungime 57,5 cm
Lățime 40,5 cm
Înălțime 3 cm
Diametru
Greutate
Nr. Carate
9. DESCRIERE SUMARA
Pictura în tehnica tempera și emulsie de ou slabă ce-l reprezintă pe Sfântul Arhanghel Mihail pe suport de lemn cu fibră moale, format dintr-un singur blat, fără traverse. Icoana face parte din sec XVIII. Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în mijlocul compoziției, ținând în mâna dreaptă sabia și în mâna stângă un pocal. Chipul este prezentat din față.
Suportul de lemn este format dintr-un singur blat, cu sipet cioplit.
10. CONSEMNAREA DETALIATA A STÃRII DE CONSERVARE
Suportul de lemn se află într-o stare precară datorită factorilor biologici, fizico-mecanici, chimici, cât și a celor umani. Curbarea suportului este convexă. Sunt prezente:
atac xilofag (prezent în cea mai mare parte pe verso, dar signifiant și pe avers în zona lacunelor profunde)
degradări datorate proceselor fizico-mecanice
deformări sau fisuri cauzate de procesele de contracție–dilatare ale suportului lemnos
manipulări, zgârieri, frecări abrazive
fisuri în porțiunea inferioară a avers-ului
urme de cuie pe sipetul din partea dreaptă superior-inferior
fragilizarea structurii lemnoase datorită atacului xilofag
Suprafața lemnoasă este denivelată,, având deformări atât pe avers, cât și pe verso datorate mijloacelor de prelucrare specifice (bărduirea etc.).
Stratul de preparație prezintă:
lacune profunde
lacune superficiale
cracluri și desprinderi sub formă de „acoperiș în două ape”
Din cauza temperaturii și umidității excesive, s-a ajuns la pierderea proprietăților adezivo-coezive ale cleiului, ce au dus – la rândul lor – la pierderea stratului de preparație, rezultând lacune profunde și superficiale.
Stratul de culoare prezintă:
lacune superficiale
murdărie aderentă
zgârieturi
erodări și lacune profunde datorită pierderii adezivității dintre cele două straturi
pete de ceară
oxidări ale vernis-ului
aglomerări de vernis
Stratul de vernis prezintă:
murdărie superficială
murdărie aderentă
depuneri aderente
– aglomerări de vernis
11. PROPUNERI PENTRU CONSERVARE — STABILIREA COEFICIENTULUI DE PRIORITATE LA RESTAURARE
Se recomandă depozitarea obictului de artă în condiții de păstrare corespunzătoare privind temperatura constantă, umiditate scăzută și controlată, ferită de radiația luminoasă.
Se vor respecta parametri de temperatură care trebuie asigurați colecțiilor de bunuri culturale: 18° – 20°C, 22° – 24°C, sau chiar 15° – 24°C.
12. NR. FIȘEI ANALITICE
13 NR. INVENTAR
15. Fotografie 13×18
6. MATERIALE ªl TEHNOLOGII (STRUCTURA, COMPOZIÞIE)
Suportul icoanei este format dintr-un lemn de esență moale (tei), având un singur blat. Pe avers se află sculptat un șanț ce lasă impresia unui sipet. Stratul de preparație are în compoziție o soluție de clei animal cu cretă de munte (carbonat de calciu).
Pictura este realizată pe bază de tempera cu emulsie slabă de ou.
1/. ANALIZE FIZICE
18. CHIMICE
19. BIOLOGICE
63) Insectă xilofagă din fam. Anobium Punctatum
1.2. Fișa analitică de evidență
Deținător: Mitropolia Timișoara
Cod deținător Nr.inv: Nr.inv.vechi:
Colecție:
Clasat:
Ordin Nr: Data: Poziția:
Categorie: lemn policrom
Tip: icoană împărătească
Gen: pictură
Titlu: Sfântul Arhanghel Mihail
Ansamblu:
Nr.piese: 1
Autor: 64)Icoana înainte de restaurare – lumină laterală
Atelier/ Școală:
Stil: pictură de factură populară
Precizări:
Comanditar:
Localitate: Timișoara Țară/ Zonă: România
Provincie / Regiune: Banat
Datare (text):
Jumătatea secolului al XVIII-lea Material / tehnică: lemn policrom/tempera cu emulsie slabă de gălbenuș de ou
An început: An sfârșit:
Material / tehnică (cuvinte cheie):
pictură în tehnica tempera cu emulsie de ou slabă
Dimensiuni :
Lungime 57,5 cm, Lățime 40,5 cm, Înălțime 3 cm
Inscripție:
65) Inscripție icoana Sf. Arhanghel Mihail – lumină directă
Limba inscripției:
Marca / Semnătura:
Achizitionat de: Mitropolia Timișoara Data:
Descriere: Lemn policrom ce se poate încadra aproximativ la mijlocul secolului al XVIII-lea, prezentându-l pe Sfântul Arhanghel Mihail în tempera cu emulsie de ou slabă.
Suportul lemnos este din esență de tei, fiind alcătuit dintr-un singur blat. Prelucrarea suportului a fost una manuală prin bărduire. Sunt prezente urme de dălți și bardă pe suprafața avers-ului, verso-ului și la nivelul pereților sipetului, desen neincizat.
Sub pelicula de culoare și stratul de preparație se pot vedea, în lumină razantă, denivelările.
Bibliografia:
Observații:
Mod deținere:Mitropolia Timișoara Foto: Schița:
Proprietari anteriori: Loc păstrare: Mitropolia Timișoara Diap: Video:
Data intrării: Stare de conservare: Precară Clișeu:
Preț achiziție: Bun de expus: Desen:
Val nom.: Fisa de cons/ rest: Digitala
Întocmit: Expertizat/ Verificat:
Data/ Semnătura: Data verificării/ Semnătura
1.3. Fișa de restaurare si detaliere a demersului de conservare-restaurare
AUTORUL:
TITLUL: Sfântul Arhanghel Mihail
TIP: icoană împărătească
NR. INV.:
DIMENSIUNILE: Lungime 57,5 cm Lățime 40,5 cm
TEHNICA: Tempera cu emulsie slabă
MATERIALUL: Lemn
PROVENIENTA: Mitropolia Timișoara
COLECTIA: Mitropolia Timișoara
Starea operei de arta inainte de restaurare
1.1 Reversul icoanei
Suportul de lemn este format dintr-un singur blat fără traversă. Sipetul face parte din același blat, fiind cioplit.
Prezintă urme ale prelucrării manuale a lemnului (bărduire) verso-avers.
Suportul de lemn, în urma acțiunii factorilor fizico-chimici, a suportat o curbare convexă.
Se regăsesc diverse zgârieturi, urme de mudărie aderentă, fisuri, găuri de zbor pe toată suprafața verso-ului, cât și pe avers. În porțiunea inferioară a avers-ului am găsit cea mai avariată zonă a atacului xilofag.
Pe cantul de sus se regăsește un cui îndoit pe post de agățătoare.
Atacul xilofag este destul de întins și pe canturi
1.2 Aversul icoanei
aversul icoanei este format din stratul de preparație și stratul de culoare, fără niciun fel de pânză
se regăsesc lacune și degradări ale stratului de preparație, cât și a stratului de culoare
lacunele profunde se găsesc pe toată partea de mijloc a icoanei, dintr-un capăt în altul
în partea inferioară, cât și superioară a avers-ului, tot pe zona de mijloc, se regăsesc același gen de lacune profunde până pe sipet
pe partea stângă a icoanei, dintr-un capăt în altul, pe verticală, se găsesc pete de ceară datorate uzului profesional
se pot observa, pe toată suprafața picturii, aglomerări de vernis, cracluri
există o adeziune slabă a stratului de preparație la suport
ridicături în formă de “acoperiș în două ape”
Analiza iconografica
Sfântul Mihail este reprezentat în veșminte de oștean, ținând în mâna dreaptă sabia și pocalul în mâna stângă.
Diagnostic / Propuneri de tratament:
Degradări la nivelul suportului de lemn
urme ale prelucrării manuale a lemnului (bărduire) verso-avers
curbarea suportului în sens convex
fisuri, zgârieturi, urme de murdărie aderentă
orificii de zbor ale atacului xilofag pe suprafața verso-ului, pe avers și pe canturi
urme de cuie pe aversul blatului, pe cantul din partea dreaptă inferior-superior
Degradări la nivelul stratului de preparație
lacune profunde și superficiale
exfolieri
cracluri
fisuri cauzate de cotractarea suportului
ridicături în formă de “acoperiș în două ape”
Degradări la nivelul stratului de culoare
zgârieturi, murdărie ancasată, erodări locale
lacune superficiale și lacune profunde
găuri de zbor pe suprafața lacunelor profunde, cât și local, pe stratul pictural
Degradări la nivelul peliculei de vernis
murdărie superficială
aglomerări de vernis și oxidări
Propuneri de tratament
eliminarea murdăriei superficiale prin desprăfuirea verso-ului și avers-ului cu ajutorul unei pensule moi din păr natural
se vor face teste de consolidare a stratului pictural pentru a găsi cea mai bună soluție
biocidarea se va face în vederea eliminării atacului xilofag cu un insecticid bine ales și testat în prealabil
consolidarea suportului de lemn se va face în două etape pentru întărirea suprafeței lemnoase
se va realiza chituirea găurilor de zbor
se vor face teste pentru curățarea verso-ului și a canturilor în vederea folosirii soluției potrivite, cât și pentru stratul pictural
se efectuează completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul). În cazul nostru, în zona fisurilor de contracție vom completa cu câlți de cânepă și balsite
se vor face teste de curățare a stratului pictural pentru găsirea soluției celei mai eficiente pentru fiecare secțiune în parte
se efectuează degresarea lacunelor, aceasta fiind etapa premergătoare chituirii
s-a apelat la chituirea lacunelor pentru ajungerea la nivel a zonelor lacunare
se va integra cromatic în zona lacunelor superficiale cu tehnica piontilistă ritocco cu acuarele emulsie slabă de gălbenuș de ou
1.4. Demersul de conservare – restaurare
1.4.1. Starea înainte de restaurare
1.4.1.1. Sisteme și tehnici de prelucrare a lemnului
Alegerea, tăierea la timp și uscatul natural al lemnului de diferite esențe sunt reguli născute din practică și experiență îndelungată, care contribuie la reușita prelucrării corespunzătoare și la obținerea unor efecte artistice, la care concură deci calitățile esenței lemnoase, uneltele și tehnicile de lucru.
Tehnicile de prelucrare și decorare a lemnului se împart în două mari categorii: cele prin care nu se intervine în masa lemnoasă, ci se obțin forme și chiar elemente cu caracter decorativ prin încovoiere, împletire sau înfășurare, și cele caracterizate prin intervenția directă în masa lemnoasă, acestea fiind cele mai răspândite, conducând la efecte artistice mai ample. Cu un termen generic, aceste tehnici sunt numite în general “crestături în lemn”.
1.4.1.2. Degradări la nivelul suportului de lemn
66) 67) Degradări la nivelul suportului de lemn (cuie) – lumină razantă 68) Verso-ul icoanei –
lumină directă
În cazul incoanei Sfântului Arhanghel Mihail, suportul este format dintr-un blat de lemn de esență moale, care în timp, din cauza dilatării, curbării, uzului profesional și factorilor fizico-mecanici și chimici, alături de contracțiile acestuia au dus la deteriorarea suportului.
“Durabilitatea lemnului depinde de locul unde este ținut, de felul lemnului din care provine și de temperatura constantă sau schimbarea aerului, de la uscat la umed. Ceea ce face ca lemnul, din orice esență ar proveni, să fie impropriu pentru un suport bun, precum și defectele. Crăpăturile sunt periculoase pentru că micșorează durabilitatea, dând cale liberă agenților de distrugere către interiorul lemnului. La fel găurile, chiar cele de carii, precum și părțile putrede sau atacate de mucegai (ciuperci), care se fac cunoscute prin culoarea diferită față de masa generală a suportului. Nodurile, cu timpul, se pot contrage și deplasa, lasând loc gol în lemn și stricând uniformitatea.”
Se pot vedea pe verso, cât și pe avers, fisuri pe mijlocul icoanei, ceea ce a provocat din partea superioară până în cea inferioară formarea lacunelor profunde, până la lemn. În partea inferioară a blatului, fisura e profundă, ajungând până pe verso.
Blatul de lemn nu are traverse de susținere și, cu trecerea timpului, a căpătat o curbare convexă. Pe suprafața avers-ului se poate observa un șanț cioplit din același blat pe post de sipet.
Specialiștii precizează că deformările pot fi de trei feluri: tangențiale sau în lățime (care sunt foarte accentuate, putând să atingă un procent de până la 10%, dar acest procent se poate reduce prin alegerea esenței și a locului de creștere – la marginea sau în mijlocul pădurii -, și prin tratarea de după tăiere), radiale (care sunt slabe) și axiale sau în lungime (care sunt foarte reduse, aproape nule). Durabilitatea panourilor vechi este determinată de factori ca: selecția, fieberea, îmbinarea, grunduirea, consolidarea și protecția spatelui panoului.
Verso-ul și aversul blatului prezintă urme de prelucrare manuală a lemnului (bărduire și cioplire). Suportul este denivelat, având bărduiri și pe partea cu suprafața picturală. Canturile prezintă aceleași urme de prelucrare manuală pe alocuri, împreună cu un strat de grund pe laterale. Pe avers, în partea dreaptă, se găsesc urme de cuie inferior-superior.
Blatul de lemn prezintă atac xilofag pe suprafață întinsă, iar partea inferioară a devnit de tip “burete”. Se găsesc găuri de zbor pe toată suprafața verso-ului, cât și pe avers. Pe aceasta din urmă zonă găurile de zbor se află în porțiunea de mijloc, în lacunele profunde.
1.4.1.3 Degradări la nivelul stratului de preparație
a) Cleiurile animale
„Includem sub numele de “cleiuri” o multitudine de materii diverse ca proveniență, aspect și proprietăți, dar care posedă o trăsătură comună: lipesc. Sunt utile în munca pictorului, atât ca aglutinanți ai pulberilor colorate, cât și ca materii prime adezive necesare la prepararea suporturilor – în ambele ipostaze ele jucând un rol decisiv pentru soarta stratului de culoare. Cleiurile animale cele mai importante, folosite din vremuri îndepărtate și verificate de pratica multiseculară a atelierelor, au la bază două substanțe: gelatina și caseina. Atât gelatina, cât și caseina, sunt substanțe din familia proteinelor. Ele se prezintă ca plăci, folii, granule sau pulberi.”
b) Cleiurile vegetale
“Sunt așa-numitele “gume”, fie cleiurile care au la bază amidonul la care se adaugă prin proprietățile sale adezive și zeamă de usturoi. Se utilizează mai mult ca aglutinanți, ori ca materii adezive necesare în lucrările auxiliare de atelier, și mai puțin pentru grunduiri. Gumele, secreții siropoase ale anumitor arbori, cum sunt cireșul, vișinul, prunul, caisul, piersicul, nu trebuie confundate cu gumele-rășini care fac trecerea între gume și rășini prin proprietăți comune amândurora. Sunt solubile în apă, îndeosebi caldă, și se conservă prin adaos de acid boric etc. Una din cele mai cunoascute gume este guma arabică, guma care în textele noastre vechi poartă numele de comid alb sau de Alexandria, clei de piatră sau zamă camid. Se vinde sub forma unor bulgări ceva mai mari decât alunele, colorați galben-brun și se folosește drept clei.
Dintre cleiurile vegetale le enumerăm pe următoarele: guma adragantă, cleiurile din făină, cleiurile din făină de grâu, cleiul din făină de secară, cleiul de amidon.”
c) Materiale inerte
“Creta de munte este un carbonat de calciu de natură sedimentară ce conține minimum 95% CaCO₃ și este compusă din rămășițele fosile ale unor organisme unicelulare incluzând resturi silicioase și argiloase.” Acest material inert se adaugă în soluție de clei pentru a îngroșa și se folosește în grunduiri și în chituiri.
70) 71) 72) Degradări la nivelul stratului de preparație (detalii) – lumină razantă
În cazul icoanei Sfântul Arhanghel Mihail, stratul de grund vine în contact direct cu blatul de lemn (nu există pânză). Se observă o lipsă de aderență pe toată suprafața avers-ului între stratul de grund/lemn și stratul pictural. Datorită contractărilor blatului de lemn și a fisurii mediane, se poate observa lipsa totală, dintr-un capăt în altul, a stratului de preparație și pictural. Există și lacune superficiale – până la grund. Cu trecerea timpului, stratul de preparație și-a pierdut proprietatea adezivă datorată prezenței în compoziția sa a cleiului animal.
Factorii de mediu (temperatură, umiditate, factorul uman și biologic) determină mecanisme și procese de degradare, ducând la formarea craclurilor și a exfolierilor grundului.
1.4.1.4. Degradări la nivelul stratului de pictural
73) Depunere de ceară – lumină razantă 74) Degradări la nivelul stratului de pictural –
lumină razantă
Icoana prezintă murdărie superficială și aderentă, pete de ceară și parafină pe toată partea stângă, degradări și lacune în zona fisurilor și a stratului de preparație. Aproape întreaga suprafață prezintă aglomerări de vernis, lacune profunde și superficiale, exfolierii și discolorări ale pigmentului, ceea ce face ca gama cromatică să fie una întunecată (în special datorită aglomerărilor de vernis).
Pictura este realizată în tempera cu emulsie de ou slabă.
1.4.1.5. Degradări la nivelul peliculei de vernis
Stratul pictural are pe aproximativ toată suprafața aglomerări de vernis, iar în anumite zone este acoperit de un strat de murdărie ancasată împreună cu pete de ceară.
75) 76) Depuneri de ceară, murdărie aderentă și oxidări ale vernis-ului – lumină razantă
1.4.2. Diagnostic
Degradări la nivelul suportului de lemn
Curbarea suportului în sens convex
Fisuri pe partea de miijloc a curburii
Orificii de zbor ale atacului xilofag
Lemnul are aspect buretos, mai ales în partea inferioară
Murdărie superficială și aderentă
Degradări la nivelul stratului de preparație
Lacune profunde pe suprafața de mijloc a blatului de lemn, dintr-o parte în alta
Exfolieri și cracluri
Fisuri cauzate de contractarea suportului
Ridicături
Degradări la nivelul peliculei de culoare
Zgârieturi
Murdărie ancasată
Discolorări de pigment
Lacune profunde – până la lemn – și superficial
Degradări la nivelul peliculei de vernis
Aglomerări de vernis pe toată suprafața picturală
Oxidări ale stratului de vernis
Murdărie ancasată
1.4.3. Teste efectuate
Înainte de începerea anumitor etape de restaurare se vor face teste pentru a alege soluția potrivită.
a) Teste de consolidare
Scopul testelor de consolidare este de a găsi cel mai corespunzător mod de a adera pelicula de culoare de stratul de preparație. S-a făcut consolidarea la cald, folosind cleiul de pește cu concentrație de 12% în cadrul desprinderilor și pereților lacunelor. Refacerea aderenței peliculei de culoare și a stratului de preparație se va realiza prin utilizarea spatulei, prin aplicare repetitivă. În zonele ridicăturilor acoperiș în două ape, cleiul se aplică prin injectare, deoarece există riscul ca straturile de preparație să se prăbușească unul peste celălalt. Cleiul de pește se pensulează fierbinte.
b) Teste de curățare
Aceste teste de curățare se fac cu scopul alegerii celei mai bune soluții în vederea curățării peliculei de culoare. Testele se vor face pe suprafețe mici și vor fi realizate poze. Pe verso-ul icoanei se va folosi alcool etilic și apă distilată în concentrație de 1:1.
Am efectuat teste de curățare asupra stratului pictural cu următoarele soluții:
Aceste teste vor fi făcute în vederea curățării stratului pictural. Pentru aceasta, vom folosi soluția C 2000 și White spirit în concentrație 25%. Soluția 1 se va folosi în zonele cu murdărie aderentă și cu aglomerări de vernis. La curățarea aglomerărilor de vernis se va tampona cu hidroxid de amoniu și imediat se va interveni cu soluția 1 – școala rusească, murdăria fiind îndepărtată cu ajutorul bisturiului, fără a exercita abraziune asupra zonei.
În zona cu ceară și parafină vom interveni cu ajutorul bisturiului, până se va ajunge la ultimul nivel al acesteia, fără a zgâria pelicula de culoare. În cazul în care nu se îndepărtează total, se va inmuia suprafața cu xilen.
1.4.4. Propunerea metodologiei de conservare-restaurare. Operațiuni de
restaurare efectuate
Fotografierea înainte și în timpul restaurării
Desprăfuirea
Consolidarea stratului pictural
Biocidarea în vederea eliminării atacului xilofag
Consolidarea suportului de lemn
Curățarea verso-ului și a canturilor icoanei
Completarea zonelor lipsă din suportul de lemn
Chituirea găurilor de zbor
Curățarea stratului pictural
Degresarea lacunelor
Chituirea lacunelor
Integrarea cromatică
Vernisarea obiectului de artă
2. Desprăfuirea
Este prima operațiune după fotografierea obiectului de artă în starea sa inițială. Această operațiune s-a executat cu mare atenție, evitându-se orice intervenție brutală asupra icoanei. Prin această intervenție se îndepărtează murdăria superficială și praful de pe verso-ul și avers-ul icoanei. În cadrul acestei etape s-a folosit o pensulă lată, din păr natural, pentru a nu produce zgârieturi suplimentare și s-a purtat echipament de protecție.
3. Consolidarea stratului pictural
77) Detaliu consolidare – lumină razantă
78) Consolidarea stratului pictural –
Lumină laterală
În urma testelor de consolidare am hotărât să rămânem pe varianta propriu-zisă. Am folosit o soluție de clei de pește în concentrație de 12%, aplicată pe zona care necesita consolidare. Această metodă s-a făcut la cald, soluția de clei fiind mereu reîncălzită. În zonele cu desprinderi de tip acoperiș în două ape am injectat din interiorul lacunelor spre exterior pentru a facilita pătrunderea soluției de clei între stratul de preparație și cel pictural, sau, în cazul lacunelor profunde, până la suportul de lemn.
După aplicarea soluției de clei am intervenit cu o spatulă, presând dinspre interior spre exteriorul zidului lacunar, deoarece în zona lacunei stratul de preparație era înmuiat și exista riscul de a se surpa. Prin această metodă s-a evitat dislocarea suprafeței originale.
Surplusul de soluție de clei de pește a fost îndepărtat cu tampoane de vată îmbibate în apă caldă.
În zona picturală cu pete de ceară aglomerate, am consolidat de două ori. O primă încercare a fost în momentul în care ceara încă se afla pe stratul pictural, însă acest demers a fost provizoriu, pentru a evita surparea ulterioară. După curățarea zonei de ceară, am mai intervenit o dată cu consolidarea la cald cu clei de pește, de data aceasta intervenția fiind una eficientă. Am reușit să intervenim fără să producem modificări la nivelul stratului pictural.
4. Biocidarea în vederea eliminării atacului xilofag
79) 80) Injectare cu Per-xil 10 – lumină razantă
Atacul xilofag era unul activ, deoarece lăsa urme ale prafului de făină de rumeguș. În timpul fotografierii, am găsit o insectă neidentificată, dar despre care se crede a fi un dăunător al blatului de lemn. Cea mai bună soluție găsită de comun de acord a fost injectarea cu Per-xil 10 în toate găurile de zbor produse de insectele xilofage. Pe aversul icoanei am injectat cu atenție, pentru a evita contactul soluției cu pelicula de culoare.
Atacul xilofag este unul din cei mai dăunători factori care au acționat asupra icoanei și care au dus, implicit, la transformarea suportului într-unul buretos.
După ce s-a injectat, am pensulat cu grijă, pentru a nu interacționa cu pelicula de culoare. Pensularea a avut ca scop o impregnare mai bună a soluției în suport.
5. Consolidarea suportului de lemn
81) 82) Consolidarea suportului de lemn – lumină razantă
S-a realizat cu o soluție de Paraloid B72 și acetat de butil în concentrație de 10% prin injectarea în galeriile larvare. S-a injectat deoarece structura lemnului era slăbită și nu se putea interveni în nicio altă etapă până ce suportul de lemn nu-și recapătă duritatea.
Surplusul s-a îndepărtat cu acetat de butil și o bucată de textil moale. Pe suprafața avers-ului s-a avut grijă, deoarece am vrut să evităm formarea broboanelor lucioase. În zonele în care a fost nevoie de întărire suplimentară, s-a intervenit ulterior..
6. Curățarea verso-ului și a canturilor icoanei
83) Curățarea verso-ului – lumină laterală
În această etapă am folosit o soluție pe bază de alcool etilic și H2O în concentrație de 1:1. Am folosit un bastoncinni cu tampoane de vată îmbibate în soluție, am aplicat pe suport. Curățarea suprafeței s-a făcut prin frotări circulare.
7. Completarea zonelor lipsă din suportul de lemn
84) Completarea zonelor lipsă din suport –
lumină razantă
În această etapă, în zona fisurilor blatului de lemn, s-a intervenit completând cu fibre vegetale (câlți) prin înmuierea lor într-o soluție de clei de pește cu concentrație de 12%. Pe alocuri, am intervenit cu un chit format din soluție de clei de peste 12% și rumeguș fin prin presarea cu o spatulă.
În partea inferioară a avers-ului am aplicat balsit pntru întregirea suportului. Balsite este un stuc bicomponent pe bază epoxidică, formulat special pentru stucatură, integrări, lipiri și reconstrucții ale unor obiecte din lemn de interes istorico-artistic.
În zona canturilor și a urmelor de cuie de pe verso am folosit aceeași metodă a balsitului.
8. Chituirea găurilor de zbor
85) 86) Chituirea galeriilor larvare – lumină razantă
În această etapă s-a folosit o soluție de clei de pește în concentrație de 12% și cretă de munte (Carbonat de Calciu). Prin acest amestec s-a format un lapte de chit de o consistență semi-solidă. Prin încălzirea sa constantă pe bain-marie s-a urmărit ținerea chitului la o căldură constantă și s-a injectat în toate găurile de zbor ale blatului de lemn, astfel încât s-a ajuns la nivelul suportului. Surplusul de grund întărit s-a îndepărtat cu o spatulă.
9. Curățarea stratului pictural
89) Curățarea stratului pictural –lumină laterală
87) 88) Aspectul icoanei în timpul curățării
În urma testelor de curățare, în cazul stratului pictural, soluția folosită a fost cea de C2000 și White spirit 25% și soluția 1 școala rusească. În zona aglomerărilor de vernis am tamponat soluție pe bază de hidroxid de amoniu – izopropanol – H2O – soluția 1. Îndepărtarea alomerărilor de vernis a fost realizată cu ajutorul bisturiului. În zona stratului gros de ceară am intervenit cu bisturiul prin subțierea lui. În zonele în care puteau să intervină zgârieri ale stratului pictural am intervenit cu o soluție pe bază de xilen. După ce am îmbibat suprafața cu xilen, am îndepărtat cu ajutorul bisturiului urmele de ceară.
Operațiunea s-a efectuat cu grijă, deoarece am vrut să evităm riscul de a îndepărta patina.
10. Degresarea lacunelor
91) 92) Degresarea lacunelor – detalii – lumină laterală/directă
Această etapă este pregătitoare pentru chituirea zonelor lacunare. În cadrul acesteia, intervenția a fost una mecanică, folosind un bisturiu și o soluție pe bază de alcool etilic si H2O în proporție de 1:1. S-a îmbibat lacuna cu soluție cu grijă, pentru a nu distruge consolidarea și a nu dizolva stratul de grund. S-a îndepărtat mizeria dinspre peretele lacunei spre interiorul acesteia.
După degresare, am intervenit cu un strat de soluție de clei de pește în concentrație de 12% prin pensulare, având rol de impregnant al suportului de lemn și ca bază pentru stratul de chit ce urma a fi aplicat.
11. Chituirea lacunelor
93) Chituirea lacunelor – lumină laterală 94) Chituirea lacunelor (detaliu) – lumină razantă
După aplicarea soluției de clei de pește, am început pregătirea unui chit format din cretă de munte și clei de pește în concentrație de 12%. Primul strat aplicat a fost un “lapte” de chit. Fiecare strat aplicat se încălzește în prealabil în bain-marie. După aplicare, se așteaptă trecerea timpilor de uscare. A trebuit să avem în vedere faptul că nerespectarea acestora poate duce la crăparea straturilor următoare de chit. Pentru a nu se forma bule de aer în chit, creta de munte se va aplica în compoziție încet, până când cleiul o va absoarbe. În cazul în care această indicație nu este respectată, iar bulele se formează, se adaugă câteva picături de alcool etilic.
După “laptele” de chit, am intervenit cu un al doilea strat, respectând aceeași concentrație de clei de pește, dar mărind cantitatea de cretă de munte.
Ultimele straturi au fost aplicate cu o cartelă sau cu spatula, pentru a ajunge la nivel cu stratul pictural original. Am avut grijă să nu depășim pereții lacunei, deoarece în cazul îndepărtării surplusului de chit de pe stratul original s-ar fi putut îndepărta și patina sau stratul de culoare, ceea ce nu era de dorit.
Pentru fiecare strat în parte, timpii de uscare a fost de minim trei ore.
La aplicarea straturilor, am avut grijă să fie pe formă, pentru a evita apariția găurilor de aer între straturi, deoarece și suportul de lemn prezenta denivelări. Concentrația cleiului a fost ținută sub control pe tot parcursul acestei etape, la fiecare reîncălzire adăugându-se o picătură de apă pentru a nu se schimba concentrația. În cazul în care nu s-ar fi respectat condițiile de mediu și limitele impuse, se puteau produce exfolieri sau desprinderi ale grundului. În cazul nostru, am ajuns la nivel cu grunduirea, evitând aceste probleme tehnice.
12. Integrarea cromatică
„Denumită și reintegrare, se referă la un ansamblu de operațiuni privind tratarea lacunelor imaginii picturale în vederea refacerii pe cât posibil a lecturii operei fără a produce un fals istoric și estetic. În funcție de tipul și extinderea lacunelor, de la uzura patinei și a stratului pictural la marile câmpuri lacunare, lacunele pot permite sau nu refacerea integrității imaginii. În general, prin integrare se urmărește transformarea lacunelor din condiția de formă, suprapunându-se imaginii și făcând-o ilizibilă, capabilă să sprijine lectura operei. Reconstituirea imaginii prin integrarea lacunelor devine posibilă numai atunci când, având toate reperele necesare, este exclusă orice refacere ipotetică. De asemenea, integrarea trebuie să țină seama de următoarele existențe: aspectul diferențiat față de stratul pictural original, integrarea rămânând de preferință, într-o tonalitate aflată cu o fracțiune de ton în spatele tonalității originale; reversibilitatea materialelor utilizate; rezistența la factorii de îmbătrânire și la atacul biologic.”
Integrarea reprezintă ultima etapă înainte de aplicarea vernis-ului.
Calitatea unei integrări depinde de stratul de preparație pe care se lucrează. Suprafața acestuia trebuie să aibă aceeași consistență(natură) cu a stratului adiacent. Dacă acest lucru nu se întâmplă, indiferent cât de bine este executată integrarea (din punctul de vedere al formei și culorii) ea va fi vizibilă imediat datorită modului diferit în care reflectă lumina. Orice integrare este un lux estetic, neavând rol în conservarea lucrării. Executată de o manieră nepotrivită, însă, poate dăuna sau pune în pericol stratul pictural.
Totdeauna trebuie să fie posibilă îndepărtarea integrării cu solvenții potriviți, în eventualitatea în care lucrarea trebuie curățată în întregime iar originalul să nu fie expus. După integrare, calitățile estetice și istorice trebuie să aibă același impact asupra privitorului ca și originalul. Aceasta este piatra de încercare a restauratorului.
E important să facem deosebirea între tehnicile de integrare și metodele de completare. Tehnicile de integrare cuprind construcția tehnică, iar cele de completare acoperă aspectele estetice. O culoare folosită pentru integrare este alcătuită din pigmenți și lianți. Procesul de integrare presupune folosirea mai multor pigmenți pentru a integra optic zonele cu defecte.
Prin urmare, metodele de integrare de pot diferenția în funcție de liant:
Cu acuarelă
Guașă
Tempera
Ulei
Rășini naturale sau sitetice
Culoarea folosită trebuie să fie un pic mai deschisă și mai rece decât originalul și aplicată numai pe zonele în cauză. Bine-nțeles, idealul și realitatea sunt greu de împăcat: de regulă, culoarea fie devine mai închisă și mai caldă, fie mai deschisă și mai rece.
Când se pregătește refacerea stratului pictural trebuie examinat printr-un stereomicroscop strctura sa și identificați (pe cât posibil) pigmenții și construcția straturilor de culoare. E foarte importantă examinarea marginilor craclurilor și a acoperișurilor în două ape.
Dacă din stratul pictural au mai rămas numai fragmente, nu trebuie schimbată forma inițială. Fragmentele originale se conservă, pentru a ne asigura că lucrarea nu se deteriorează mai departe. În aceste zone, stratul de preparație va fi vizibil, astfel încât integrarea va urmări acoperirea, pe cât posibil, a acestuia.
Înainte de orice integrare cromatică, trebuie să avem în vedere principiile și conceptul de restaurare. “Fiecare lucrare poartă un dublu rol: estetic și istoric. Împreună, ele formează un tot indivizibil. Integrarea trebuie realizată de așa manieră încât să nu favorizeze niciuna din cele două.” (Cesare Brandi). Orice intervenție asupra icoanei din punct de vedere al integrării cromatice trebuie sa fie, ca execuție, reversibilă.
95) 96) 97) Detalii integrare cromatică – lumină laterală/ razantă
Înainte de a începe această etapă, am intervenit cu o emulsie de ou slabă (o parte gălbenuș și trei părți apă) prin ștergerea ușoară a zonelor proaspăt chituite și a stratului pictural original, oferindu-le o hidratare.
Suprafețele mari vor fi integrate prin “laviu-uri” și “velatură” (suprapuneri de straturi de culoare), iar după aceasta s-a intervenit prin tehnica “ritocco”(retus punctiform). Această tehnică constă în o multitudine de puncte alăturate sau prin juxtapunere, din tente reci în tente calde, pentru formarea unei intervenții care, de la distanță, să nu fie observabilă, dar care să permită vizualizarea integrării privită de aproape.
Tehnica integrării cromatice a fost “mimetică”, cerându-se imitarea obiectului original datorită prezenței martorilor de culoare în zonele originale.
Integrarea cromatică în cazul icoanei s-a realizat cu acuarelă (culori pe bază de apă, reversibile), folosindu-se emulsie de gălbenuș de ou (o parte gălbenuș și trei părți apă). Indiferent de ce tehnică s-a abordat, straturile de culoare au fost aplicate subțire, aproape prin transparențe.
Acuarelele sunt culori pe bază de apă și cunt constituite din pigmenți de granulație fină, de dimensiuni coloidale. Lianții sunt reprezentați de guma arabică și lianți solubili. Ele trebuie suplimentate cu agenți de umidifiere naturali sau sintetici. Se folosesc în mod curent și pentru integrări.
Acuarelele se folosesc atât ca și baze, cât și pentru finalizare. Ca și regulă, dacă acurela nu se absoarbe, ci coagulează, suprafața trebuie hidratată cu un agent de umidifiere. Culoarea și forma pot fi redate de acuarele doar dacă stratul pictural este format prin juxtapunerea de puncte (ca în cazul nostru) sau pensulații. O integrare în acuarelă poate fi realizată în unul sau mai multe straturi. În cazul în care se lucrează în mai multe straturi, trebuie aplicat un strat intermediar de vernis, ca izolație, pentru a preveni ca stratul superficial să-l dizolve pe cel subiacent.
La fel ca în cazul tuturor culorilor care conțin pigmenți pe bază de apă, e dificilă potrivirea nuanțelor între acuarelă și original, pentru că pe măsură ce se usucă, tonul acuarelei se va modifica. Astfel, ultimul strat de culoare se aplică cu un liant pe bază de rășini.
13. Vernisarea obiectului de artă
Vernis-ul este un lichid incolor, compus din rășini naturale sau sintetice dizolvate în solvenți volatili. Odată întins pe suprafața unui obiect se transformă, prin evaporarea solventului, prin oxidare sau polimerizare, într-o peliculă aderentă, impermeabilă și lucitoare, având ca principală funcție protejarea împotriva agenților distructivi externi. În pictură, pe lângă trăinicie, vernis-ul redă luminozitatea, transparența și prospețimea inițială a culorilor. De asemenea, poate să ajute în cazul unei eventuale curățări a picturii, fără pericol.
CAPITOLUL 2
Studiu iconografic
2.1. Istoric și încadrare stilistică
98) Detaliu: chipul Sfântului Arhanghel Mihail – lumină directă
“Tradiția bisericească mărturisește apariția primelor icoane încă din timpul vieții Mântuitorului și din perioada imediat următoare Lui. Așa cum bine se știe, arta portretistică era înfloritoare la acea vreme în Imperiul Roman.”
Icoana care îl simbolizează pe Sfântul Arhanghel Mihail este o icoană împărătească încadrată în mijlocul secolului al XVIII-lea aparținând Mitropoliei Timișoara.
În pictura de icoane, ca și în cea murală, s-au înregistrat o serie de elemente mai noi ale artei Renașterii și Barocului, mai ales în zonele periferice: Maramureș și Banat. Ele se datorează contactului cu arta maghiară și săsească a Transilvaniei, dar și pătrunderii barocului austriac și a elementelor de Renaștere din Polonia și Slovacia.
Se pot desprinde mai multe ateliere și centre artistice cu concepții și maniere de lucru diferite, având icoanele caracterizate printr-un grafism propriu, în care figurile și draperiile sunt conturate cu o linie sigură, puternică, în brun sau alb. Chipurile au ovalul feței ușor ascuțit, ochii îndepărtați și puternic marcați. Gama coloristică este vie, zugravii lucrând în tonuri calde, așternute în pete mari, nevalorate, în care domină ocrul și cărămiziul.
„Lemnul folosit ca suport este paltinul, cireșul, părul; frecvent mai ales în secolele XVII-XVIII apare teiul.
Icoanele românești din sec. al XVIII-lea reflectă modul în care modificările din sistemul valorilor tradiționale s-au resimțit inclusiv la nivelul creației artistice. Concret vorbind, ele consemnează preferințele și posibilitățile economice ale noilor categorii sociale de comanditari ridicați din rândul comunităților urbane, semi-rurale și rurale, având drept rezultat alunecarea meșteșugului tradițional, al picturii de icoane, spre popular și spre țărănesc.”
În Banat lucrează zugravi localnici sau veniți din Oltenia, împreună cu meșterii de origine sârbă care circulau în această zonă. Stilul lor este, însă, înrudit. Și aici, ca și în celelalte părți ale Transilveniei, suntem în fața unor interpretări multiple.
Paralel cu pictura tradițională de stil bizantin, în Banat există puternice înrâuriri baroce, datorate contactului zugravilor cu mediul de artă de la Viena.
„Acceptarea reformei vizualului, manifestată din cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, este cea dintâi etapă dintr-un proces real de occidentalizare al creației ortodoxe, prin care biserica își manifestă intenția de integrare în ambianța mentală a Europei centrale. Acest lucru se realizează, practic, prin intermediul pictorilor, care, în Banat, se află prinși între apărarea prin tradiție a identității spirituale și acceptarea modernității aduse de secolul Rațiunii și al Iluminării. Prin urmare, arta lor nu poate fi strict încadratăăntr-un tipar, prezentând opțiuni nuanțate.”
2.2. Analiză iconografică, morfologică și compozițională a ansamblului,
plasare în context istoric și stilistic / analogii
99) Icoana după consolidare
– lumină directă
„Viețuind în Slava “Întreitului Soare”, duhurile îngerești sunt creaturi îndumnezeite, purtătoare de slavă necreată. Pomenirea Sfântului Mihail și a tuturor puterilor netrupești se sărbătorește pe 8 noiembrie.
Arhanghelul Mihail este de obicei reprezentat alături de arhanghelul Gavriil, în partea superioară a ușilor diaconești ale iconostasului: Mihail, pe ușa din nord, Gavriil, pe cea din sud. Câteodată sfinții arhangheli sunt zugrăviți în absida principală din răsărit, de o parte și de alta a Maicii Domnului Platytera: Mihail în dreapta și Gavriil în stânga.”
Îngerii ni se fac cunoscuți mai presus de toate prin slujirea pe care o împlinesc față de lumea pământească, în care ne apar ca “duhuri slujitoare care ne trimit spre slujbă pe cei ce vor să moștenească mântuirea”. În calitate de mare voievod al cetelor cerești, îngerul războinic poartă o mantie de culoare roșie. Sabia pe care o ține în mâna dreaptă este în același timp armă, dar și semnul demnității sale de conducător de oști, fiind “cel dintâi dintre îngerii păzitori”. De obicei în mâna stângă poartă, dinaintea pieptului, globul cu însemne hristice. În cazul nostru, globul e înlocuit de o cupă. Cupa poate simboliza, pe de o parte, împărtășania cu Dumnezeu și pe de alta, în “Apocalipsa”, cei șapte îngeri având cele șapte pedepse sunt simbolizați prin șapte cupe. Capul Arhanghelului este împodobit cu o panglică. De obicei, panglica curge de o parte și de alta a capului și simbolizează crezul spiritual al îngerului, atent la poruncile Dumnezeiești. Îngerii sunt înfățișați ca tineri fără barbă, niciodată copii. În Sfânta Scriptură se spune despre îngeri că apar în viziuni ca ființe bărbătești (andres).
Pe fondul albastru-verzui presărat cu stele de dimensiuni mari, albe cu ocru-brun, se profilează silueta înaripată a Arhanghelului Mihail. Fața stilizată, cu ochii mari încadrați de sprâncene conturate și umplute și privirea fixă, linia fină a ochilor și a nasului, fruntea nu prea înaltă, bărbia rotunjită sub buza inferioară și gura îngustă, imprimă portretului un anumit hieratism, element de nuanță bizantină. Are o siluetă gracilă, cu umerii căzuți și aripile strânse, purtând veșminte militare. Mantia roșie cu motive florale îi înconjoară umerii.
BIBLIOGRAFIE
1. Liviu Lăzărescu, Pictura în ulei, Editura Sigma plus, 1996
2. Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Editura Centrul pentru Formare, Educație Permanentă și Management în Domeniul Culturii, București, 2003
3. Ioan Istudor, Noțiuni de chimia picturii, Editura Daim Publishing House, 2007
4. Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul tradițional în Banat, Editura Mirton, 2002
5. Arhiva Mitropoliei Banatului, Expertizat:Doina Sabina Parvulescu, 16.11.2011
6. J. W. Mollett, Auguste Demmin, An Illustrated Dictionary of Words Used in Art and Archaeology, Ed. Art, 2009
7. Marius Porumb, Icoane din Maramureș, Editura Dacia, Cluj Npoca, 1975
8. http://www.scribd.com/doc/79436185/6622500-II-b, 25.06.2012, 17:50
9. Cornel Irimie, Florentina Dumitrescu, Andrei Paleolog, Arta lemnului la români, editura Meridiane, 1975
10. Daniel V. Thompson, Practica picturii în tempera, editura Sophia, București, 2004
11. Knut Nicolaus, The restauration of paintings, Editura Könemann, Cologne, 1999
12. C. Săndulescu-Verna, Materiale și tehnica picturii, Editura Marineasa, Timișoara, 2000
13. Leonid Uspensky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura Sophia, 2003
14. Corina Niculescu, Icoane vechi românești, Editura Meridiane, București, 1971
15. Maurice Cocagnac, Simbolurile biblice, Editura Humanitas, București, 1997
16.http://www.muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/analele_banatului_2008/4_2_parvulescu.pdf, 26.06.2012, 01:09
17. Cesare Brandi, Teoria restaurării, Editura Meridiane, București, 1996
18. Prot. Ion B. Mureșianu, Colecția de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1973
19. Dorina Sabina Pârvulescu, Artă veche: icoane românești, grecești și rusești în colecția Muzeului Banatului, Editura Mirton, Timișoara, 2004
20. Dorina Sabina Pârvulescu, Pictură românească din Banat:sec al XVIII-lea, Editura Graphite, Timișoara, 2006
21. Monahia Iuliania, Truda iconarului, Editura Sophia, București, 2001
22. Frans, Sales Meyer, Ornamentica, vol.I Ed. Meridiane, București, 1988
23.V. Filatov, Pictura rusă, tempera de șevalet. Tehnica de restaurare, București, 1961
24. B. Slansky, Tehnica picturii.Cercetarea și restaurarea tablourilor, vol II , Editura de stat pentru beletristică, muzică șî artă, Praga, 1956
25. Charles Delvoye, Arta bizantina, vol. I – II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1976
26. Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, 3 vol., Ed. Meridiane, Bucuresti, 1973.
27. René Huyghe, Puterea imaginii, Meridiane, București 1971
28. Constantin Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Editura Sophia
29.http://www.olteniastudii.3x.ro/cont/22/IZ15-Mosneagu.pdf.
ANEXE
1. FIȘA DE CONSERVARE
2. FIȘA ANALITICĂ
Domeniu: Artă plastică
Tip fișă: individuală
Fișa analitică de evidență nr.
Deținător: Mitropolia Timișoara
_____________________________________________________________________
Cod deținător Nr.inv: Nr.inv.vechi:
Colecție:
Clasat: Ordin Nr: Data: Poziția:
______________________________________________________________________
Categorie: lemn policrom
Tip: icoană împărătească
Gen: pictură
Titlu: Sfântul Arhanghel Mihail
Ansamblu: Nr.piese: 1
______________________________________________________________________
Autor:
Atelier/ Școală:
Stil: pictură de factură populară
Precizări:
Comanditar:
______________________________________________________________________________________________________________
Localitate: Timișoara Țară/ Zonă: România
Provincie / Regiune: Banat
______________________________________________________________________________________________________________
Datare (text):
Jumătatea secolului al XVIII-lea ______________________________________________________________________________________________________________
Material / tehnică: lemn policrom/tempera cu emulsie slabă de gălbenuș de ou An început: An sfârșit:
Material / tehnică (cuvinte cheie):
pictură în tehnica tempera cu emulsie de ou slabă
Dimensiuni :
Lungime 57,5cm , Latime 40,5cm, Înălțime 3 cm
Inscripție:
Limba inscripției:
Marca / Semnătura:
______________________________________________________________________________________________________________
Achizitionat de: Mitropolia Timișoara Data:
______________________________________________________________________________________________________________
Descriere: lemn policrom ce se poate încadra aproximativ la mijlocul secolului al XVIII-lea, prezentându-l pe Sfântul Arhanghel Mihail în tempera cu emulsie de ou slabă.
Suportul lemons este din esență de tei, fiind alcătuit dintr-un singur blat. Prelucrarea suportului a fost una manuală prin bărduire. Sunt prezente urme de dălți și bardă pe suprafața avers-ului, verso-ului și la nivelul pereților sipetului, desen neincizat.
Sub pelicula de culoare și stratul de preparație se pot vedea, în lumină razantă, denivelările.
______________________________________________________________________________________________________________
Bibliografia:
______________________________________________________________________________________________________________
Observații:
______________________________________________________________________________________________________________
Mod deținere:Mitropolia Timișoara Foto: Schița:
Proprietari anteriori: Loc păstrare: Mitropolia Timișoara Diap: Video:
Data intrării: Stare de conservare: Precară Clișeu:
Preț achiziție: Bun de expus: Desen:
Val nom.: Fisa de cons/ rest: Digitala
_________________________________________________________________________________________________________________________________
Întocmit: Expertizat/ Verificat:
Data/ Semnătura: Data verificării/ Semnătura
3. FIȘA DE RESTAURARE
Atelierul de restaurare: Specializarea Conservare-Restaurare, Facultatea de Arte si Design, Universitatea de Vest din Timisoara
FISA DE RESTAURARE
Nr..1..
AUTORUL:
TITLUL: Sfântul Arhanghel Mihail
TIP: icoană împărătească
NR. INV.:
DIMENSIUNILE: Lungime 57,5 cm Lățime 40,5 cm
TEHNICA: Tempera cu emulsie slabă
MATERIALUL: Lemn
PROVENIENTA: Mitropolia Timișoara
COLECTIA: Mitropolia Timișoara
Starea operei de arta inainte de restaurare
1.1 Reversul icoanei
Suportul de lemn este format dintr-un singur blat fără traversă. Sipetul face parte din același blat, fiind cioplit.
Prezintă urme ale prelucrării manuale a lemnului (bărduire) verso-avers.
Suportul de lemn, în urma acțiunii factorilor fizico-chimici, a suportat o curbare convexă.
Se regăsesc diverse zgârieturi, urme de mudărie aderentă, fisuri, găuri de zbor pe toată suprafața verso-ului, cât și pe avers. În porțiunea inferioară a avers-ului am găsit cea mai avariată zonă a atacului xilofag.
Pe cantul de sus se regăsește un cui îndoit pe post de agățătoare.
Atacul xilofag este destul de întins și pe canturi
1.2 Aversul icoanei
aversul icoanei este format din stratul de preparație și stratul de culoare, fără niciun fel de pânză
se regăsesc lacune și degradări ale stratului de preparație, cât și a stratului de culoare
– lacunele profunde se găsesc pe toată partea de mijloc a icoanei, dintr-un capăt în altul
în partea inferioară, cât și superioară a avers-ului, tot pe zona de mijloc, se regăsesc același gen de lacune profunde până pe sipet
pe partea stângă a icoanei, dintr-un capăt în altul, pe verticală, se găsesc pete de ceară datorate uzului profesional
se pot observa, pe toată suprafața picturii, aglomerări de vernis, cracluri
există o adeziune slabă a stratului de preparație la suport
ridicături în formă de “acoperiș în două ape”
Analiza iconografica
Sfântul Mihail este reprezentat în veșminte de oștean, ținând în mâna dreaptă sabia și pocalul în mâna stângă.
Diagnostic / Propuneri de tratament:
Degradări la nivelul suportului de lemn
urme ale prelucrării manuale a lemnului (bărduire) verso-avers
curbarea suportului în sens convex
fisuri, zgârieturi, urme de murdărie aderentă
orificii de zbor ale atacului xilofag pe suprafața verso-ului, pe avers și pe canturi
urme de cuie pe aversul blatului, pe cantul din partea dreaptă inferior-superior
Degradări la nivelul stratului de preparație
lacune profunde și superficiale
exfolieri
cracluri
fisuri cauzate de cotractarea suportului
ridicături în formă de “acoperiș în două ape”
Degradări la nivelul stratului de culoare
zgârieturi, murdărie ancasată, erodări locale
lacune superficiale și lacune profunde
găuri de zbor pe suprafața lacunelor profunde, cât și local, pe stratul pictural
Degradări la nivelul peliculei de vernis
murdărie superficială
aglomerări de vernis și oxidări
Propuneri de tratament
eliminarea murdăriei superficiale prin desprăfuirea verso-ului și avers-ului cu ajutorul unei pensule moi din păr natural
se vor face teste de consolidare a stratului pictural pentru a găsi cea mai bună soluție
biocidarea se va face în vederea eliminării atacului xilofag cu un insecticid bine ales și testat în prealabil
consolidarea suportului de lemn se va face în două etape pentru întărirea suprafeței lemnoase
se va realiza chituirea găurilor de zbor
se vor face teste pentru curățarea verso-ului și a canturilor în vederea folosirii soluției potrivite, cât și pentru stratul pictural
se efectuează completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul). În cazul nostru, în zona fisurilor de contracție vom completa cu câlți de cânepă și balsite
se vor face teste de curățare a stratului pictural pentru găsirea soluției celei mai eficiente pentru fiecare secțiune în parte
se efectuează degresarea lacunelor, aceasta fiind etapa premergătoare chituirii
s-a apelat la chituirea lacunelor pentru ajungerea la nivel a zonelor lacunare
se va integra cromatic în zona lacunelor superficiale cu tehnica piontilistă ritocco cu acuarele emulsie slabă de gălbenuș de ou
4. GAMA CROMATICĂ
Gama cromatică a icoanei Sfântului Arhanghel Mihail.
Culoarea veșmintelor oștenești este formată prin alăturarea culorilor E3 și A4 (în anumite zone), iar mantia din B4, având elemente florale de C3 și griuri colorate. Culorile chipului și a mâinilor este format din F3, G2 și F2. Părul are nuanțe de A4.
Cerul este format din F4 cu C1 și B3, având stele de brun închis și alb (A4 și D1). Aoreola este alcătuit din E3, iar aripile sunt reprezentate de E3 și A1.
Această explicație cromatică este una orientativă, deoarece culorile au intervenit procese de îmbătrânire, ceea ce a dus la modificarea chimică a pigmenților.
5. RELEVE
6. SECȚIUNE STRATIGRAFICĂ
C.T.S. ROMANIA S.R.L.
Str. Râului, 23 – 550137 SIBIU Tel. 0269 231476 – Fax 0269 231475
E-mail [anonimizat] www.ctseurope.com
PER – XIL 10
ANTICARI PENTRU LEMN GATA PREPARAT
“P.M.C. n. 18496”
DESCRIERE
PER-XIL 10 este un produs anticarii gata preparat pentru îngrijirea și protejarea preventivă a lemnului atacat de insecte xilofage.
Formula particulară a PER-XIL 10, constituită din principii activi ai unui solvent special pe bază de rășină minerală, conferă o capacitate optimă de penetrare a lemnului și o eficacitate de lungă durată.
PER-XIL 10 este, printre altele, un produs cu o toxicitate foarte redusă, ne inflamabil și fără miros.
SECTOARE DE FOLOSIRE
PER-XIL 10 poate fi folosit cu succes pentru toate operele din lemn, așezate atât la interior cât și la exterior, cum sunt:
traverse și căpriori
mobile
cornișe
tocuri, polițe
statui de lemn
mese
diverse obiecte de artă din lemn.
Nu este potrivit pentru stupi sau pentru lemn în contact cu produse alimentare și comestibile.
CARACTERISTICI TEHNICE
MODALITATE DE FOLOSIRE
PER-XIL 10 poate fi aplicat cu pensula, sprițat, prin injectare, prin imersie sau prin impregnare sub vid. Lemnul de tratat trebuie să fie uscat; straturile vechi de verni trebuie să fie complet îndepărtate. După o perioadă de uscare de circa două zile, lemnul tratat poate fi vernisat cu orice tip de finisaj. Curățarea sculelor se va face cu terebentină
CONSUM
Circa 300 ml/m2. Consumul poate varia în funcție de caz.
PRECAUȚII
Produsul nu este sigur la frig; principiul activ se poate solidifica la temperaturi mai mici de
10° C.
În timpul aplicării protejați-vă fața și mâinile (cremă protectivă grasă, mănuși din material sintetic rezistent la uleiuri).
Acoperiți întrerupătoarele și circuitele electrice pentru a evita scurtcircuitele.
Aplicarea în apropierea scânteilor sau a flăcărilor deschise nu este permisă.
În timpul aplicării, asigurați o aerisire suficientă.
Pentru aplicarea cu șprițul, protejați ochi (ochelari protectivi) și utilizați măști cu filtre A1 sau A2, pentru solvenți, de culoare maron. PER-XIL 10 este toxic pentru pești și animale care se hrănesc cu pești.
Nu îl aruncați în mediul ambient.
Protectivii pentru lemn conțin principii activi biocizi pentru protejarea de paraziți animali și/sau vegetali și sunt de utilizat doar unde se cere protejarea lemnului.
Nu mâncați, nu beți, nu fumați în timpul lucrului.
AMBALAJE
PER-XIL 10 e disponibil In ambalaje de 1 – 5 și 25 I.
STOCARE
PER-XIL 10 are o durată practic nelimitată.
Păstrați-I departe de alimente, băuturi și mâncăruri. Țineți-I departe de copii.
DE REȚINUT
Tratamentul dezinfectant protectiv al elementelor din lemn precede curățarea efectuată preferabil prin sablare sau decapare, protectivul anticarie aplicându-se succesiv – eficient pentru lemn tipul PER-XIL 10 de la C.T.S. S.r.l., aplicat în două sau mai multe mâini pe suprafețele uscate prin pulverizare, pensulare, injectare sau, în alternativă, prin imersie.
CLEI DE PEȘTE
Date tehnice
Clei de natură proteică, obținut din piele și alte părți de pește. Cleiul de pește se umflă în apă dar nu se dizolvă în ea. Are o rezistență deosebită la umiditate și este reversibil. Cleiul de pește se folosește de obicei în pregătirea suprafețelor înainte de aurire și în prepararea diverselor rețete pentru restaurarea frescelor, a picturilor pe pânză și lemn.
Cleiul de pește este disponibil în două versiuni.
Clei de pește în foi
Aspect: foi foarte subțiri
Dimensiuni foaie 23 x 6,5 cm
Ambalaj: vrac în kg.
Clei de pește bucăți
Aspect: fulgi mici și transparenți
Ambalaj: 500 g. 5 kg.
C 2000
DETERGENT TENSIOACTIV CONCENTRAT
DESCRIERE
Amestec tensioactiv într-o nouă formulă, provenită din fosfați, biodegradabilă mai mult de 90% și ușor de folosit pentru spălat.
C 2000 este o emulsie apoasă de tensioactivi anionici și non-ionici, produși chimici anorganici și agenți de stabilizare, non corozivă și ne toxică.
DOMENII DE UTILIZARE
C 2000 este utilizat pentru îndepărtarea substanțelor carbonoase, grase și uleioase, precum și a materialelor proteice, de pe opere din piatră și ceramică. Poate fi folosit și pe sticlă, cauciuc, smalț, porțelan. PTFE și alte materiale plastice, pe fibră de sticlă și fildeș.
Înainte de aplicarea pe metale și lemn trebuie efectuate probe preliminare.
CÂMP DE ACȚIUNE
C 2000 poate îndepărta substanțe proteice chiar și învechite, uleiuri naturale și de sinteză, ceruri și gudron, rășini polimerice și naturale, depozitări carbonoase și hidrocarburi cu temperatură mare de fierbere, silicoane (uleiuri și grăsimi(, zaharuri, alcooli cu greutate moleculară mare, gelatine.
AVANTAJE
C 2000 este potrivit pentru acțiune tensioactivă de suprafață, și nu conține oxidanți. De aceea nu fragmentează prin acțiune chimică substanța de îndepărtare dar o poartă în soluție cu acțiune de emulsificare.
Mai activ în contact cu substanțe apolare ale mai multor amestecuri de solvenți și de substanțe oxidante.
Se îndepărtează complet cu apă.
Ne toxic pentru operator.
Mai economic față de alte medii folosite.
MODALITATE DE FOLOSIRE
Se recomandă procedarea la probe preliminare pentru verificarea consumului și a eficacității.
Timpii de imersiune sau de contact trebuie valorizați în funcție de materialele de îndepărtat și de suportul pe care se va opera.
C 2000 se utilizează de obicei în concentrații variind între 2% și 5%. O soluție de 2% are pH 12,4. Soluțiile de C 2000 își pierd eficacitatea la valori de pH mai mici de 9. În acest caz este necesar adăugarea de C 2000 pentru refacerea pH-ului.
Soluții de 10% pot fi folosite pentru rezolvarea problemelor mai dificile.
Agitați C 2000 înainte de prepararea soluției alese. Se recomandă utilizarea apei demineralizate chiar și în operațiunile de spălare și clătire finală, dacă se dorește evitarea chiar și a celei mai mici depozitări.
Scufundați obiectul în soluția preparată sau aplicați soluția direct pe partea de curățat cu pensula sau cu compresa.
Imersia la cald sau utilizarea vasului cu ultrasunete reduce notabil timpul de curățare.
În cazul unor substanțe tenace se poate adăuga în soluția de C 2000 alcool etilic pentru ușurarea îndepărtării.
După îndepărtarea mizeriei, obiectul trebuie să fie imediat clătit pentru îndepărtarea soluției de C 2000.
RANDAMENT
Variabil în funcție de materialul de curățat, de tipul de mizerii și de concentrația C 2000 utilizat în soluție.
PRECAUȚII DE FOLOSIRE
Se recomandă folosirea mijloacelor de protecție individuale necesare (mănuși, ochelari protectivi, îmbrăcăminte potrivită). Contactele prelungite sau scufundarea fără folosirea mănușilor protective poate cauza o uscare excesivă a epidermei.
AMBALAJE
Recipienți de polietilenă cu densitate mare de 1-5 și 25 kg.
BALSITE®
DESCRIERE
Balsite este un stuc bicomponent pe bază epoxidică,
formulat special pentru stucatură, integrări, lipiri și
reconstrucții ale unor obiecte din lemn, de interes
istorico-artistic.
APLICAȚII
Integrarea obiectelor din lemn (statui, mobilă, rame,
lemn pictat, altare…), și reconstruicția părților lipsă, sau pentru cazurile în care se cere doar posibilitatea unei îndepărtări cu ușurință a materialelor.
Balsite® peste indicat în mod particular , pentru lipirea și stucatura obiectelor fragile sau care prezintă joc, datorită formulei sale speciale, care permite cedarea la tensiunile care pot fi generate de variațiile termohigrometrice.
Maleabilitatea produsului Balsite® permite o operație de reconstrucție foarte simplă a bucăților de lemn lipsă, și odată întărit produsul poate fi sculptat și șlefuit cu mare ușurință.
Este de asemenea posibilă utilizarea Balsite® pentru
reproducerea părților lipsă, prin presarea Iui în mulaje de gumă siliconică.
Gteutatea sa redusă evită încărcarea excesivă a structurii pe care este poziționat.
AVANTAJE
Foarte ușor (0,55 Kg/lt.)
Reversibilitate mecanică și chimică
Retractare minimă (<1%) în faza de întărire.
Inerție chimică și stabilitate ridicată în timp
impermeabilitate și sensibilitate minimă la variațiile termohigrometrice.
Bună putere adezivă
Ușurința de folosire și maleabilitate ridicată.
Sculptare optimă odată întărit.
Toxicitate redusă pentru operator.
Posibilitatea colorării amestecului și de efectuare a unor finisaje superficiale (vopsiri, grunduiri,…)
Rigiditate mică și modul elastic asemănător cu cel al lemnului.
MOD DE UTILIZARE
Luați cantitățile stabilite de rășină și întăritor, având grijă să fi amestecat foarte bine în prealabil, cele două produse în ambalajele în care au fost furnizate.
Amestecați cu grijă cei doi componenți, până veți obține o culoare omogenă, în proporția exactă de 100% întăritor, prin utilizarea unei spatule, sau în cazul unor cantități mai mari de 100 gr. a unui malaxor.
Produsul, odată amestecat, trebuie aplicat pe zona dorită. Pentru a avea o aderență optimă, obiectul din lemn trebuie să fi fost curățat și uscat în prealabil.
În cazul unor reconstrucții în ”aggetto” inserați bări de vitrorășină, pentru suport structural.
Pentru stucatură, microfracturi, fisuri, găuri, exfolieri, aplicați direct produsul cu o spatulă sau bisturiu.
La Balsite® poate fi adăugat white spirit sau alți solvenți hidrocarburici, până la obținerea unei fluidități, care permite injectarea sau ulterior poate fi îmbunătățit prin adăugarea de microfibre celulozice.
Balsite® poate fi colorat prin adăugarea de pigmenți în pulbere. Întăritorul nu cauzează variații cromatice. Pentru reproduceri, utilizați exclusiv mulaje din gumă siliconată.
Pentru curățarea instrumentelor și a ambalajelor utilizați alcool etilic, sau alți solvenți organici.
REVERSIBILITATE
Grație formulei speciale. Balsite® prezintă o rezistență mecanică scăzută, putând fi foarte ușor îndepărtat cu o daltă, bisturiu sau micromotor.
Reversibilitatea Balsite® poate fi obținută și cu ajutorul solvenților polari, umflarea sa este foarte graduală și din această cauză, se recomandă utilizarea de solvenți cu evaporare lentă, cum ar fi dimetilsulfoxidul.
CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSULUI
* lemn de brad sănătos, uscat și curat.
Timpul de întărire al Balsite® este influențat puternic de condițiile termohigrometrice, și în cazul temperaturilor sub 20oC poate dura chiar mai multe zile. Nu folosiți produsul la temperaturi mai mici de 10oC.
Timpul de lucru se diminuează odată cu creșterea temperaturii ambientale.
Balsite® prezintă rezistențe mecanice mai mici decât produsele normale pentru stucatură (masticuri poliestere sau epoxidice). Această proprietate a fost intenționată pentru o îndepărtare cât mai optimă.
PRECAUȚII DE UTILIZARE
Rășinile epoxidice pot cauza iritații la contactul cutanat, se recomandă de aceea, utilizarea unei creme protective și protejarea pielii cu mănuși de unică folosință din cauciuc sau nitril.
A nu fi înghițit și evitați contactul cu ochii.
În caz de contaminare, spălați pielea cu apă și săpun, iar ochii spălați-i cu apă din abundență.
AMBALAJE
Rășina Balsite® W este disponibilă în ambalaje de 1 și 4 kg.
Întăritorul Balsite® K este disponibil în ambalaje de 1 și 4 kg.
DEPOZITARE
12 luni în ambalaje originale, închise ermetic, la temperaturi de circa 15-30oC. dacă observați o separare parțială a rășinii la suprafață, este suficient să amestecați produsul.
SPECIFICAȚII ALE PRODUSULUI
Compus din materiale inerte foarte ușoare și rășini epoxidice, pentru stucatură și recpnstrucția obiectelor din lemn cât și pentru reproducerea acestora, prezintă următoarele proprietăți reversibilitate mecanică, inerție chimică, retractare minimă la priză, posibilități ușoare de sculptare și șlefuire.
Produsul întărit prezintă posibilitatea de a fi sculptat cu ușurință și de a efectua peste el, diverse finisaje superficiale cum ar fi grunduiri, vopsiri, etc.
BIBLIOGRAFIE
1. Liviu Lăzărescu, Pictura în ulei, Editura Sigma plus, 1996
2. Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Editura Centrul pentru Formare, Educație Permanentă și Management în Domeniul Culturii, București, 2003
3. Ioan Istudor, Noțiuni de chimia picturii, Editura Daim Publishing House, 2007
4. Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul tradițional în Banat, Editura Mirton, 2002
5. Arhiva Mitropoliei Banatului, Expertizat:Doina Sabina Parvulescu, 16.11.2011
6. J. W. Mollett, Auguste Demmin, An Illustrated Dictionary of Words Used in Art and Archaeology, Ed. Art, 2009
7. Marius Porumb, Icoane din Maramureș, Editura Dacia, Cluj Npoca, 1975
8. http://www.scribd.com/doc/79436185/6622500-II-b, 25.06.2012, 17:50
9. Cornel Irimie, Florentina Dumitrescu, Andrei Paleolog, Arta lemnului la români, editura Meridiane, 1975
10. Daniel V. Thompson, Practica picturii în tempera, editura Sophia, București, 2004
11. Knut Nicolaus, The restauration of paintings, Editura Könemann, Cologne, 1999
12. C. Săndulescu-Verna, Materiale și tehnica picturii, Editura Marineasa, Timișoara, 2000
13. Leonid Uspensky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura Sophia, 2003
14. Corina Niculescu, Icoane vechi românești, Editura Meridiane, București, 1971
15. Maurice Cocagnac, Simbolurile biblice, Editura Humanitas, București, 1997
16.http://www.muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/analele_banatului_2008/4_2_parvulescu.pdf, 26.06.2012, 01:09
17. Cesare Brandi, Teoria restaurării, Editura Meridiane, București, 1996
18. Prot. Ion B. Mureșianu, Colecția de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1973
19. Dorina Sabina Pârvulescu, Artă veche: icoane românești, grecești și rusești în colecția Muzeului Banatului, Editura Mirton, Timișoara, 2004
20. Dorina Sabina Pârvulescu, Pictură românească din Banat:sec al XVIII-lea, Editura Graphite, Timișoara, 2006
21. Monahia Iuliania, Truda iconarului, Editura Sophia, București, 2001
22. Frans, Sales Meyer, Ornamentica, vol.I Ed. Meridiane, București, 1988
23.V. Filatov, Pictura rusă, tempera de șevalet. Tehnica de restaurare, București, 1961
24. B. Slansky, Tehnica picturii.Cercetarea și restaurarea tablourilor, vol II , Editura de stat pentru beletristică, muzică șî artă, Praga, 1956
25. Charles Delvoye, Arta bizantina, vol. I – II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1976
26. Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, 3 vol., Ed. Meridiane, Bucuresti, 1973.
27. René Huyghe, Puterea imaginii, Meridiane, București 1971
28. Constantin Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Editura Sophia
29.http://www.olteniastudii.3x.ro/cont/22/IZ15-Mosneagu.pdf.
ANEXE
1. FIȘA DE CONSERVARE
2. FIȘA ANALITICĂ
Domeniu: Artă plastică
Tip fișă: individuală
Fișa analitică de evidență nr.
Deținător: Mitropolia Timișoara
_____________________________________________________________________
Cod deținător Nr.inv: Nr.inv.vechi:
Colecție:
Clasat: Ordin Nr: Data: Poziția:
______________________________________________________________________
Categorie: lemn policrom
Tip: icoană împărătească
Gen: pictură
Titlu: Sfântul Arhanghel Mihail
Ansamblu: Nr.piese: 1
______________________________________________________________________
Autor:
Atelier/ Școală:
Stil: pictură de factură populară
Precizări:
Comanditar:
______________________________________________________________________________________________________________
Localitate: Timișoara Țară/ Zonă: România
Provincie / Regiune: Banat
______________________________________________________________________________________________________________
Datare (text):
Jumătatea secolului al XVIII-lea ______________________________________________________________________________________________________________
Material / tehnică: lemn policrom/tempera cu emulsie slabă de gălbenuș de ou An început: An sfârșit:
Material / tehnică (cuvinte cheie):
pictură în tehnica tempera cu emulsie de ou slabă
Dimensiuni :
Lungime 57,5cm , Latime 40,5cm, Înălțime 3 cm
Inscripție:
Limba inscripției:
Marca / Semnătura:
______________________________________________________________________________________________________________
Achizitionat de: Mitropolia Timișoara Data:
______________________________________________________________________________________________________________
Descriere: lemn policrom ce se poate încadra aproximativ la mijlocul secolului al XVIII-lea, prezentându-l pe Sfântul Arhanghel Mihail în tempera cu emulsie de ou slabă.
Suportul lemons este din esență de tei, fiind alcătuit dintr-un singur blat. Prelucrarea suportului a fost una manuală prin bărduire. Sunt prezente urme de dălți și bardă pe suprafața avers-ului, verso-ului și la nivelul pereților sipetului, desen neincizat.
Sub pelicula de culoare și stratul de preparație se pot vedea, în lumină razantă, denivelările.
______________________________________________________________________________________________________________
Bibliografia:
______________________________________________________________________________________________________________
Observații:
______________________________________________________________________________________________________________
Mod deținere:Mitropolia Timișoara Foto: Schița:
Proprietari anteriori: Loc păstrare: Mitropolia Timișoara Diap: Video:
Data intrării: Stare de conservare: Precară Clișeu:
Preț achiziție: Bun de expus: Desen:
Val nom.: Fisa de cons/ rest: Digitala
_________________________________________________________________________________________________________________________________
Întocmit: Expertizat/ Verificat:
Data/ Semnătura: Data verificării/ Semnătura
3. FIȘA DE RESTAURARE
Atelierul de restaurare: Specializarea Conservare-Restaurare, Facultatea de Arte si Design, Universitatea de Vest din Timisoara
FISA DE RESTAURARE
Nr..1..
AUTORUL:
TITLUL: Sfântul Arhanghel Mihail
TIP: icoană împărătească
NR. INV.:
DIMENSIUNILE: Lungime 57,5 cm Lățime 40,5 cm
TEHNICA: Tempera cu emulsie slabă
MATERIALUL: Lemn
PROVENIENTA: Mitropolia Timișoara
COLECTIA: Mitropolia Timișoara
Starea operei de arta inainte de restaurare
1.1 Reversul icoanei
Suportul de lemn este format dintr-un singur blat fără traversă. Sipetul face parte din același blat, fiind cioplit.
Prezintă urme ale prelucrării manuale a lemnului (bărduire) verso-avers.
Suportul de lemn, în urma acțiunii factorilor fizico-chimici, a suportat o curbare convexă.
Se regăsesc diverse zgârieturi, urme de mudărie aderentă, fisuri, găuri de zbor pe toată suprafața verso-ului, cât și pe avers. În porțiunea inferioară a avers-ului am găsit cea mai avariată zonă a atacului xilofag.
Pe cantul de sus se regăsește un cui îndoit pe post de agățătoare.
Atacul xilofag este destul de întins și pe canturi
1.2 Aversul icoanei
aversul icoanei este format din stratul de preparație și stratul de culoare, fără niciun fel de pânză
se regăsesc lacune și degradări ale stratului de preparație, cât și a stratului de culoare
– lacunele profunde se găsesc pe toată partea de mijloc a icoanei, dintr-un capăt în altul
în partea inferioară, cât și superioară a avers-ului, tot pe zona de mijloc, se regăsesc același gen de lacune profunde până pe sipet
pe partea stângă a icoanei, dintr-un capăt în altul, pe verticală, se găsesc pete de ceară datorate uzului profesional
se pot observa, pe toată suprafața picturii, aglomerări de vernis, cracluri
există o adeziune slabă a stratului de preparație la suport
ridicături în formă de “acoperiș în două ape”
Analiza iconografica
Sfântul Mihail este reprezentat în veșminte de oștean, ținând în mâna dreaptă sabia și pocalul în mâna stângă.
Diagnostic / Propuneri de tratament:
Degradări la nivelul suportului de lemn
urme ale prelucrării manuale a lemnului (bărduire) verso-avers
curbarea suportului în sens convex
fisuri, zgârieturi, urme de murdărie aderentă
orificii de zbor ale atacului xilofag pe suprafața verso-ului, pe avers și pe canturi
urme de cuie pe aversul blatului, pe cantul din partea dreaptă inferior-superior
Degradări la nivelul stratului de preparație
lacune profunde și superficiale
exfolieri
cracluri
fisuri cauzate de cotractarea suportului
ridicături în formă de “acoperiș în două ape”
Degradări la nivelul stratului de culoare
zgârieturi, murdărie ancasată, erodări locale
lacune superficiale și lacune profunde
găuri de zbor pe suprafața lacunelor profunde, cât și local, pe stratul pictural
Degradări la nivelul peliculei de vernis
murdărie superficială
aglomerări de vernis și oxidări
Propuneri de tratament
eliminarea murdăriei superficiale prin desprăfuirea verso-ului și avers-ului cu ajutorul unei pensule moi din păr natural
se vor face teste de consolidare a stratului pictural pentru a găsi cea mai bună soluție
biocidarea se va face în vederea eliminării atacului xilofag cu un insecticid bine ales și testat în prealabil
consolidarea suportului de lemn se va face în două etape pentru întărirea suprafeței lemnoase
se va realiza chituirea găurilor de zbor
se vor face teste pentru curățarea verso-ului și a canturilor în vederea folosirii soluției potrivite, cât și pentru stratul pictural
se efectuează completarea zonelor lipsă din suportul de lemn (parchetajul). În cazul nostru, în zona fisurilor de contracție vom completa cu câlți de cânepă și balsite
se vor face teste de curățare a stratului pictural pentru găsirea soluției celei mai eficiente pentru fiecare secțiune în parte
se efectuează degresarea lacunelor, aceasta fiind etapa premergătoare chituirii
s-a apelat la chituirea lacunelor pentru ajungerea la nivel a zonelor lacunare
se va integra cromatic în zona lacunelor superficiale cu tehnica piontilistă ritocco cu acuarele emulsie slabă de gălbenuș de ou
4. GAMA CROMATICĂ
Gama cromatică a icoanei Sfântului Arhanghel Mihail.
Culoarea veșmintelor oștenești este formată prin alăturarea culorilor E3 și A4 (în anumite zone), iar mantia din B4, având elemente florale de C3 și griuri colorate. Culorile chipului și a mâinilor este format din F3, G2 și F2. Părul are nuanțe de A4.
Cerul este format din F4 cu C1 și B3, având stele de brun închis și alb (A4 și D1). Aoreola este alcătuit din E3, iar aripile sunt reprezentate de E3 și A1.
Această explicație cromatică este una orientativă, deoarece culorile au intervenit procese de îmbătrânire, ceea ce a dus la modificarea chimică a pigmenților.
5. RELEVE
6. SECȚIUNE STRATIGRAFICĂ
C.T.S. ROMANIA S.R.L.
Str. Râului, 23 – 550137 SIBIU Tel. 0269 231476 – Fax 0269 231475
E-mail [anonimizat] www.ctseurope.com
PER – XIL 10
ANTICARI PENTRU LEMN GATA PREPARAT
“P.M.C. n. 18496”
DESCRIERE
PER-XIL 10 este un produs anticarii gata preparat pentru îngrijirea și protejarea preventivă a lemnului atacat de insecte xilofage.
Formula particulară a PER-XIL 10, constituită din principii activi ai unui solvent special pe bază de rășină minerală, conferă o capacitate optimă de penetrare a lemnului și o eficacitate de lungă durată.
PER-XIL 10 este, printre altele, un produs cu o toxicitate foarte redusă, ne inflamabil și fără miros.
SECTOARE DE FOLOSIRE
PER-XIL 10 poate fi folosit cu succes pentru toate operele din lemn, așezate atât la interior cât și la exterior, cum sunt:
traverse și căpriori
mobile
cornișe
tocuri, polițe
statui de lemn
mese
diverse obiecte de artă din lemn.
Nu este potrivit pentru stupi sau pentru lemn în contact cu produse alimentare și comestibile.
CARACTERISTICI TEHNICE
MODALITATE DE FOLOSIRE
PER-XIL 10 poate fi aplicat cu pensula, sprițat, prin injectare, prin imersie sau prin impregnare sub vid. Lemnul de tratat trebuie să fie uscat; straturile vechi de verni trebuie să fie complet îndepărtate. După o perioadă de uscare de circa două zile, lemnul tratat poate fi vernisat cu orice tip de finisaj. Curățarea sculelor se va face cu terebentină
CONSUM
Circa 300 ml/m2. Consumul poate varia în funcție de caz.
PRECAUȚII
Produsul nu este sigur la frig; principiul activ se poate solidifica la temperaturi mai mici de
10° C.
În timpul aplicării protejați-vă fața și mâinile (cremă protectivă grasă, mănuși din material sintetic rezistent la uleiuri).
Acoperiți întrerupătoarele și circuitele electrice pentru a evita scurtcircuitele.
Aplicarea în apropierea scânteilor sau a flăcărilor deschise nu este permisă.
În timpul aplicării, asigurați o aerisire suficientă.
Pentru aplicarea cu șprițul, protejați ochi (ochelari protectivi) și utilizați măști cu filtre A1 sau A2, pentru solvenți, de culoare maron. PER-XIL 10 este toxic pentru pești și animale care se hrănesc cu pești.
Nu îl aruncați în mediul ambient.
Protectivii pentru lemn conțin principii activi biocizi pentru protejarea de paraziți animali și/sau vegetali și sunt de utilizat doar unde se cere protejarea lemnului.
Nu mâncați, nu beți, nu fumați în timpul lucrului.
AMBALAJE
PER-XIL 10 e disponibil In ambalaje de 1 – 5 și 25 I.
STOCARE
PER-XIL 10 are o durată practic nelimitată.
Păstrați-I departe de alimente, băuturi și mâncăruri. Țineți-I departe de copii.
DE REȚINUT
Tratamentul dezinfectant protectiv al elementelor din lemn precede curățarea efectuată preferabil prin sablare sau decapare, protectivul anticarie aplicându-se succesiv – eficient pentru lemn tipul PER-XIL 10 de la C.T.S. S.r.l., aplicat în două sau mai multe mâini pe suprafețele uscate prin pulverizare, pensulare, injectare sau, în alternativă, prin imersie.
CLEI DE PEȘTE
Date tehnice
Clei de natură proteică, obținut din piele și alte părți de pește. Cleiul de pește se umflă în apă dar nu se dizolvă în ea. Are o rezistență deosebită la umiditate și este reversibil. Cleiul de pește se folosește de obicei în pregătirea suprafețelor înainte de aurire și în prepararea diverselor rețete pentru restaurarea frescelor, a picturilor pe pânză și lemn.
Cleiul de pește este disponibil în două versiuni.
Clei de pește în foi
Aspect: foi foarte subțiri
Dimensiuni foaie 23 x 6,5 cm
Ambalaj: vrac în kg.
Clei de pește bucăți
Aspect: fulgi mici și transparenți
Ambalaj: 500 g. 5 kg.
C 2000
DETERGENT TENSIOACTIV CONCENTRAT
DESCRIERE
Amestec tensioactiv într-o nouă formulă, provenită din fosfați, biodegradabilă mai mult de 90% și ușor de folosit pentru spălat.
C 2000 este o emulsie apoasă de tensioactivi anionici și non-ionici, produși chimici anorganici și agenți de stabilizare, non corozivă și ne toxică.
DOMENII DE UTILIZARE
C 2000 este utilizat pentru îndepărtarea substanțelor carbonoase, grase și uleioase, precum și a materialelor proteice, de pe opere din piatră și ceramică. Poate fi folosit și pe sticlă, cauciuc, smalț, porțelan. PTFE și alte materiale plastice, pe fibră de sticlă și fildeș.
Înainte de aplicarea pe metale și lemn trebuie efectuate probe preliminare.
CÂMP DE ACȚIUNE
C 2000 poate îndepărta substanțe proteice chiar și învechite, uleiuri naturale și de sinteză, ceruri și gudron, rășini polimerice și naturale, depozitări carbonoase și hidrocarburi cu temperatură mare de fierbere, silicoane (uleiuri și grăsimi(, zaharuri, alcooli cu greutate moleculară mare, gelatine.
AVANTAJE
C 2000 este potrivit pentru acțiune tensioactivă de suprafață, și nu conține oxidanți. De aceea nu fragmentează prin acțiune chimică substanța de îndepărtare dar o poartă în soluție cu acțiune de emulsificare.
Mai activ în contact cu substanțe apolare ale mai multor amestecuri de solvenți și de substanțe oxidante.
Se îndepărtează complet cu apă.
Ne toxic pentru operator.
Mai economic față de alte medii folosite.
MODALITATE DE FOLOSIRE
Se recomandă procedarea la probe preliminare pentru verificarea consumului și a eficacității.
Timpii de imersiune sau de contact trebuie valorizați în funcție de materialele de îndepărtat și de suportul pe care se va opera.
C 2000 se utilizează de obicei în concentrații variind între 2% și 5%. O soluție de 2% are pH 12,4. Soluțiile de C 2000 își pierd eficacitatea la valori de pH mai mici de 9. În acest caz este necesar adăugarea de C 2000 pentru refacerea pH-ului.
Soluții de 10% pot fi folosite pentru rezolvarea problemelor mai dificile.
Agitați C 2000 înainte de prepararea soluției alese. Se recomandă utilizarea apei demineralizate chiar și în operațiunile de spălare și clătire finală, dacă se dorește evitarea chiar și a celei mai mici depozitări.
Scufundați obiectul în soluția preparată sau aplicați soluția direct pe partea de curățat cu pensula sau cu compresa.
Imersia la cald sau utilizarea vasului cu ultrasunete reduce notabil timpul de curățare.
În cazul unor substanțe tenace se poate adăuga în soluția de C 2000 alcool etilic pentru ușurarea îndepărtării.
După îndepărtarea mizeriei, obiectul trebuie să fie imediat clătit pentru îndepărtarea soluției de C 2000.
RANDAMENT
Variabil în funcție de materialul de curățat, de tipul de mizerii și de concentrația C 2000 utilizat în soluție.
PRECAUȚII DE FOLOSIRE
Se recomandă folosirea mijloacelor de protecție individuale necesare (mănuși, ochelari protectivi, îmbrăcăminte potrivită). Contactele prelungite sau scufundarea fără folosirea mănușilor protective poate cauza o uscare excesivă a epidermei.
AMBALAJE
Recipienți de polietilenă cu densitate mare de 1-5 și 25 kg.
BALSITE®
DESCRIERE
Balsite este un stuc bicomponent pe bază epoxidică,
formulat special pentru stucatură, integrări, lipiri și
reconstrucții ale unor obiecte din lemn, de interes
istorico-artistic.
APLICAȚII
Integrarea obiectelor din lemn (statui, mobilă, rame,
lemn pictat, altare…), și reconstruicția părților lipsă, sau pentru cazurile în care se cere doar posibilitatea unei îndepărtări cu ușurință a materialelor.
Balsite® peste indicat în mod particular , pentru lipirea și stucatura obiectelor fragile sau care prezintă joc, datorită formulei sale speciale, care permite cedarea la tensiunile care pot fi generate de variațiile termohigrometrice.
Maleabilitatea produsului Balsite® permite o operație de reconstrucție foarte simplă a bucăților de lemn lipsă, și odată întărit produsul poate fi sculptat și șlefuit cu mare ușurință.
Este de asemenea posibilă utilizarea Balsite® pentru
reproducerea părților lipsă, prin presarea Iui în mulaje de gumă siliconică.
Gteutatea sa redusă evită încărcarea excesivă a structurii pe care este poziționat.
AVANTAJE
Foarte ușor (0,55 Kg/lt.)
Reversibilitate mecanică și chimică
Retractare minimă (<1%) în faza de întărire.
Inerție chimică și stabilitate ridicată în timp
impermeabilitate și sensibilitate minimă la variațiile termohigrometrice.
Bună putere adezivă
Ușurința de folosire și maleabilitate ridicată.
Sculptare optimă odată întărit.
Toxicitate redusă pentru operator.
Posibilitatea colorării amestecului și de efectuare a unor finisaje superficiale (vopsiri, grunduiri,…)
Rigiditate mică și modul elastic asemănător cu cel al lemnului.
MOD DE UTILIZARE
Luați cantitățile stabilite de rășină și întăritor, având grijă să fi amestecat foarte bine în prealabil, cele două produse în ambalajele în care au fost furnizate.
Amestecați cu grijă cei doi componenți, până veți obține o culoare omogenă, în proporția exactă de 100% întăritor, prin utilizarea unei spatule, sau în cazul unor cantități mai mari de 100 gr. a unui malaxor.
Produsul, odată amestecat, trebuie aplicat pe zona dorită. Pentru a avea o aderență optimă, obiectul din lemn trebuie să fi fost curățat și uscat în prealabil.
În cazul unor reconstrucții în ”aggetto” inserați bări de vitrorășină, pentru suport structural.
Pentru stucatură, microfracturi, fisuri, găuri, exfolieri, aplicați direct produsul cu o spatulă sau bisturiu.
La Balsite® poate fi adăugat white spirit sau alți solvenți hidrocarburici, până la obținerea unei fluidități, care permite injectarea sau ulterior poate fi îmbunătățit prin adăugarea de microfibre celulozice.
Balsite® poate fi colorat prin adăugarea de pigmenți în pulbere. Întăritorul nu cauzează variații cromatice. Pentru reproduceri, utilizați exclusiv mulaje din gumă siliconată.
Pentru curățarea instrumentelor și a ambalajelor utilizați alcool etilic, sau alți solvenți organici.
REVERSIBILITATE
Grație formulei speciale. Balsite® prezintă o rezistență mecanică scăzută, putând fi foarte ușor îndepărtat cu o daltă, bisturiu sau micromotor.
Reversibilitatea Balsite® poate fi obținută și cu ajutorul solvenților polari, umflarea sa este foarte graduală și din această cauză, se recomandă utilizarea de solvenți cu evaporare lentă, cum ar fi dimetilsulfoxidul.
CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSULUI
* lemn de brad sănătos, uscat și curat.
Timpul de întărire al Balsite® este influențat puternic de condițiile termohigrometrice, și în cazul temperaturilor sub 20oC poate dura chiar mai multe zile. Nu folosiți produsul la temperaturi mai mici de 10oC.
Timpul de lucru se diminuează odată cu creșterea temperaturii ambientale.
Balsite® prezintă rezistențe mecanice mai mici decât produsele normale pentru stucatură (masticuri poliestere sau epoxidice). Această proprietate a fost intenționată pentru o îndepărtare cât mai optimă.
PRECAUȚII DE UTILIZARE
Rășinile epoxidice pot cauza iritații la contactul cutanat, se recomandă de aceea, utilizarea unei creme protective și protejarea pielii cu mănuși de unică folosință din cauciuc sau nitril.
A nu fi înghițit și evitați contactul cu ochii.
În caz de contaminare, spălați pielea cu apă și săpun, iar ochii spălați-i cu apă din abundență.
AMBALAJE
Rășina Balsite® W este disponibilă în ambalaje de 1 și 4 kg.
Întăritorul Balsite® K este disponibil în ambalaje de 1 și 4 kg.
DEPOZITARE
12 luni în ambalaje originale, închise ermetic, la temperaturi de circa 15-30oC. dacă observați o separare parțială a rășinii la suprafață, este suficient să amestecați produsul.
SPECIFICAȚII ALE PRODUSULUI
Compus din materiale inerte foarte ușoare și rășini epoxidice, pentru stucatură și recpnstrucția obiectelor din lemn cât și pentru reproducerea acestora, prezintă următoarele proprietăți reversibilitate mecanică, inerție chimică, retractare minimă la priză, posibilități ușoare de sculptare și șlefuire.
Produsul întărit prezintă posibilitatea de a fi sculptat cu ușurință și de a efectua peste el, diverse finisaje superficiale cum ar fi grunduiri, vopsiri, etc.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conservarea Si Restaurarea Usii Diaconesti Sfantul Arhidiacon Stefan Si a Icoanei Sfantul Arhanghel Mihail (ID: 112265)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.