Conservarea Produselor Agroalimentare Prin Procesare Minima cu Ajutorul Radiatiilor Ultraviolete

=== l ===

CUPRINS

Introducere 4

CAPITOLUL I 4

EFECTELE RADIAȚIILOR ULTRAVIOLETE ASUPRA ALIMENTELOR 5

CAPITOLUL II 9

TEHNOLOGIA SUCURILOR DE FRUCTE 9

2.1. Tehnologia sucurilor de fructe limpezi 9

2.2. Calculul analitic al bilanțului de materiale (BM) 15

CAPITOLUL III 29

CONCLUZII 29

BIBLIOGRAFIE 29

[NUME_REDACTAT] tehnologii de prelucrare minimă a alimentelor determină o îmbunătățire a stabilității, reținerii și disponibilității componentelor. Pot fi optimizate conținutul de minerale, randamentul, solubilitatea și biodisponibilitatea utilizând procese atermice (tratamente la presiuni înalte, cu fluide supercritice, în câmp electric pulsatoriu de înaltă intensitate, cu ultrasunete, cu impulsuri ultrascurte de lumină, radiații IR și UV), precum și procese termice (tratamente cu microunde, încălzire folosind curenți de înaltă frecvență, încălzire ohmică). În aceeași categorie a prelucrării minime pot fi incluse ș itehnicile membranare precum și procesele enzimatice.

Utilizarea radiațiilor ultraviolete (UV) își găsește aplicabilitate în industria alimentară, în special la tratarea fructelor și sucurilor de fructe precum și în industria laptelui și a cărnii.

Prezenta își propune să abordeze câteva aspecte legate de aplicațiile și impactul pe care îl au radiațiile UV în industria alimentară.

CAPITOLUL I

EFECTELE RADIAȚIILOR ULTRAVIOLETE ASUPRA ALIMENTELOR

Procesarea și conservarea legumelor și fructelor trebuie astfel orientată încât să se realizeze păstrarea în cât mai bune condiții a caracteristicilor legumelor în stare proaspătă. Trebuie să se asigure un termen de valabilitate corespunzător și să se asigure o valoare nutritivă cât mai ridicată.

În prezent sunt studiate procesele de conservare a alimentelor care să nu fie pe bazză de energie termică și care să elimine deci, dezavantajele sau pierderile cauzate de încălzirea sau răcirea avansată. Unul din aceste procedee este conservarea alimentelor cu ajutorul energiei luminoase UV, cu lungimi de undă scurte.

Pentru a realiza inactivarea microbiană, expunerea la unde UV trebuie să fie de cel puțin 400 J/m2 în toate părțile produsului. Factorii critici include transmisivitatea produsului, confgurația geometrică a reactorului, puterea, lungimea de undă, aranjarea fizică a sursei de UV, profilul de curgere al produsului, lungimea drumului parcurs de radiație de la sursă și până la produs [2].

Conform cu reglementarea FDA 21 CFR 179.39, acest proces trebuie să se desfășoare la presiune scăzută, emisia realizîndu-se de către lămpi cu mercur. Aproximativ 90% din radiațiile emise prezintă lungimea de undă de 253,7 nm (2537 Å). Sucurile de fructe trebuie să curgă în regim turbulent prin tuburi, cu un coeficient al lui Reynolds de 2200. În final, acest amendament a fost publicat în [NUME_REDACTAT], în noiembrie 29, 2000 [4].

Studiile efectuate de-a lungul timpului s-au concentrat asupra efectelor pozitive și negative ale radiațiilor UV folosite la conservarea alimentelor.

În prezent, specialiștii de la NCFST sub conducerea Dr. [NUME_REDACTAT], studiază problema tratării alimentelor cu UV. Această echipă a prezentat FDA proiecte tehnologice foarte documentate cu privire la eficațitatea folosirii UV în scopuri germicide. S-a demonstrat că efectul UV la nivel celular constă în întreruperea abilității de a reproduce germenii.

Actualmente, echipa și-a concentrat atenția asupra distrugerii vitaminei C în sucurile de fructe, morcovi, mere de către radiațiile UV, precum și asupra vitaminelor A și D din alimente liposolubile [3].

Determinarea vitaminei C din sucurile supuse conservării

cu radiații ultraviolete

Determinarea vitaminei C se bazează pe proprietățile ei reducătoare, ea reducând 2,6 diclorfenolidofenul (DFI) forma oxidată – de culoare albastră, la DFI – forma redusă, incoloră, iar acidul ascorbic trece în acid dehidroascorbic.

Scăderea conținutului în vitamina C a sucurilor de fructe se datorează pierderi a doi atomi de hidrogen, ceea ce duce la formarea acidului dehidroascorbic.

Determinarea se realizează astfel:

se introduce într-o fiolă conică 50 ml suc fructe;

se adaugă 4 ml soluție saturată de acid oxalic, se amestecă bine;

se adaugă 10 ml soluție saturată de NaCl;

se omogenizează, se filtrează;

se introduce într-o capsulă de porțelan 25 ml filtrat;

se titrează cu soluție 2,6 DFI, agitându-se până la apariția colorației roz

Se realizează și o probă martor. Pentru proba martor se introduc în fiola conică 4 ml acid oxalic, 10 ml NaCl și 50 ml apă distilată.

Rezultate și discuții

În urma acestui studiu s-au observat următoarele valori ale conținutului în vitamină C din sucuri de fructe, prezentate în tabelul 1 [1].

Tabelul 1

Avantajele și dezavantajele metodei de conservare cu UV

Avantajele:

măresc durata de păstrare a produselor alimentare;

tratamentul cu UVC (UV la lungimi de undă scurtă) se poate aplica la sucuri termosensibile;

eficiența tratamentului crește dacă sucurile sunt în prealabil filtrate (substanțele de dimensiuni mai mari se constituie ca obstacole pe traiectoria radiației UV spre microorganismele patogene);

numărul total de germeni (NTG) în urma tratamentului cu UV este sub 10cfu/ml;

durata de tratare cu radiații UV este relativ redusă;

metoda necesită un număr redus de personal [5, 6];

Dezavantajele:

cost ridicat la aplicarea acestui tratament;

diminuarea conținutului de substanțe cu potențial vitaminic;

scăderea intensității culorii produselor tratate cu radiații UV;

nu afectează decât în foarte mică măsură drojdiile și mucegaiurile;

nu elimină complet posibilitatea apariției unor toxinfecții alimentare (în urma ingerării alimentelor tratate cu UV) sau regenerarea unor microorganisme patogene în alimentele respective [5, 6].

CAPITOLUL II

TEHNOLOGIA SUCURILOR DE FRUCTE

Sucurile de fructe au căpătat în ultimii ani o largă utilizare, atât datorită industriei de băuturi răcoritoare cât și datorită calităților senzoriale și proprietăților, terapeutice pe care le posedă. În prezent, medicina modernă recomandă folosirea diferitelor sucuri de fructe în tratamentul și profilaxia bolilor cardiovasculare, în diferite îmbolnăviri ale stomacului, ale duodenului, ale intestinelor (gastrite, ulcer, enterocolite), în bolile de ficat și ale vezicii biliare, în diferite afecțiuni ale rinichilor și în obezitate. Ca urmare, ele sunt folosite atât ca produse dietetice, cât și ca alimente speciale pentru copii și bătrâni.

Fabricarea sucurilor de fructe s-a dezvoltat în două direcții: sucuri fără pulpă, din care cele mai reprezentative sunt sucurile limpezite și sucuri cu pulpă cunoscute de obicei sub denumirea de nectare.

2.1. Tehnologia sucurilor de fructe limpezi

Sucurile de fructe limpezi dețin în prezent ponderea cea mai mare, criteriul de transparență fiind esențial pentru aprecierea calității.

Tehnologia fabricării sucurilor de fructe cuprinde patru operații de bază: – pregătirea și condiționarea fructelor;

– extragerea sucului;

– stabilizarea coloidală;

– conservarea.

a) Pregătirea fructelor pentru extracția sucului

Condiționarea fructelor cuprinde operațiile de spălare, sortare, eventual îndepărtarea părților necomestibile (codițe, sâmburi etc.) folosind metodele clasice pentru condiționarea fructelor.

Spălarea. Operația de spălare are drept scop eliminarea impurităților existente la suprafața produsului, inclusiv o parte însemnată din microflora epifită. Cercetările microbiologice au demonstrat că o bună spălare are o eficacitate asemănătoare cu tratarea termică la 100°C, timp de 2 – 5 minute. Ca urmare, de modul în care este condusă operația de spălare, depinde în bună măsură calitatea produsului finit.

În ultimul timp importanța spălării a căpătat dimensiuni noi, datorită necesității eliminării reziduului de pesticide.

Pentru a asigura o bună eficacitate a procesului de spălare se recomandă ca operația să decurgă în contracurent, astfel ca, în ultima fază a spălării, produsul să vină în contact cu apa cât mai curată, presiunea dușurilor la clătire să fie cât mai ridicată și să se asigure o spălare uniformă. Pentru îmbunătățirea procesului de spălare s-au făcut experimentări în vederea introducerii substanțelor detergente de tip anionic in cazul fructelor, dar procedeele nu au depășit deocamdată stadiul de încercare.

Sortarea. În funcție de aspectul produsului, sortarea calitativă se face în mod obișnuit pe benzi de sortare. În ultimul timp, pentru sortarea după culoare, se folosesc instalații de sortare automate prevăzute cu celule fotoelectrice.

Îndepărtarea pielițelor și a cojilor. În cadrul acestei operații se folosesc o serie de procedee de curățare.

– Curățarea mecanică. Se realizează pe principiul strungului; cazul mașinii de curățat mere și pere.

– Curățarea prin opărire sau aburire. La temperatură ridicată, protopectina trece în pectină solubilă. Datorită coagulării albuminelor și a eliminării aerului din spațiile intercelulare, volumul fructului se reduce și ca urmare pielița se desface foarte ușor. Procesul de curățire este mult ușurat în cazul în care se face o răcire rapidă, evitându-se totodată înmuierea fructului. Se preferă curățarea cu abur, deoarece la tratarea cu apă caldă, la 95 – 100°C, au loc pierderi mari de substanțe solubile.

– Curățarea cu radiații infraroșii. Datorită proprietăților radiațiilor infraroșii de a trece prin stratul de celuloză, se poate realiza o rapidă desprindere a pieliței ca urmare a evaporării apei din straturile de sub pieliță. Procedeul este aplicat experimental.

– Curățarea prin flambaj. Această metodă constă în carbonizarea pieliței fructelor prin diferite procedee, resturile fiind eliminate prin frecare, periere și stropirea fructelor cu apă sub presiune. Arderea se poate realiza fie la flacără directă, fie folosind un cuptor electric, la temperaturi de circa 100°C.

– Curățarea prin procedeul crioenzimatic. Constă în cufundarea fructelor într-o soluție de saramură răcită la -12°C, timp de 30 – 40 s; se congelează numai pielița și un strat de celule aflat imediat sub ea. Microcristalele de gheață străpung pielița, favorizând desprinderea sa ulterioară. Prin imersia produsului în apă la 30 – 40°C, se realizează decongelarea stratului și activizarea enzimelor pectolitice eliberate în urma congelării, care hidrolizează substanțele pectice, favorizând desprinderea.

– Curățarea chimică. Principiul acestei metode constă în dezintegrarea pieliței fructului sub acțiunea acizilor sau alcaliilor la temperatură ridicată. Prin folosirea unei soluții alcaline sau acide, la o temperatură corespunzătoare, se îndepărtează pielița fructului fie complet (de ex. la pere, gutui), fie numai stratul parenchimatos al celulelor de sub pieliță (ex.: la piersici). Pielița slăbită sau desprinsă poate fi ușor îndepărtată prin răcire bruscă sau printr-o prelucrare mecanică corespunzătoare. Excesul de substanță chimică este îndepărtat de pe fructul lipsit de pieliță, în curent de apă sau prin neutralizare. Aplicații practice și-a găsit curățarea alcalină, folosind soluții de hidroxid de sodiu cu concentrații de 3 – 20%, concentrațiile ridicate de 18 20% permițând reducerea timpului de tratare, mărirea productivității instalațiilor și asigurarea obținerii unor produse de calitate superioară. Instalațiile de curățare alcalină sunt de două tipuri: rotative (în care tratarea se face prin imersie într-o baie de hidroxid de sodiu; fig. 1) și tunel (tratarea se face prin pulverizarea soluției alcaline). Pentru prevenirea proceselor de brunificare, după curățarea chimică se face o spălare intensivă și se vor păstra fructele înainte de prelucrare într-o baie de acid citric 1% sau CaCl2 0,2%.

În scopul realizării unui randament bun pentru extragerea sucului este necesar să se asigure o structură capilară, prin care lichidul să se scurgă. Ca urmare, în majoritatea cazurilor, înainte de presare, se procedează la zdrobirea sau răzuirea fructelor.

Gradul de mărunțire influențează asupra randamentului presării, permițând creșterea acestuia, în cazul în care operația se efectuează corect. Totuși o mărunțire prea fină determină un randament de presare redus, datorită posibilității înfundării canalelor la presare.

b) Extragerea sucului

Pentru obținerea sucului de fructe se folosesc mai multe metode: presarea, centrifugarea și difuzia.

Metoda cea mai uzitată de obținere a sucului din materialul vegetal este presarea. În prezent se folosesc mai multe tipuri de prese, atât discontinue, cât și continue, care trebuie să corespundă următoarelor condiții:

– presa trebuie să asigure obținerea unui suc ale cărui depuneri să fie ușor eliminabile prin decantare;

– presarea nu trebuie să afecteze calitățile senzoriale ale sucului, în special trebuie să evite procesele de oxidare;

– presa trebuie să asigure un randament optim de suc;

– randamentul optim trebuie obținut într-un timp minim, timpii morți fiind cât mai scurți posibili;

– întreținerea și repararea presei trebuie să se facă ușor.

c) Limpezirea sucurilor de fructe

Presele moderne realizează sucuri cu un conținut mare de tulbureală în care predomină substanțele pectice și mucilaginoase. Substanțele pectice au în primul rând o acțiune de coloid de protecție, învelind suspensiile într-un film protector și suplimentar, ele provoacă o însemnată creștere a vâscozității sucurilor. Ca urmare, degradarea substanțelor pectice, reprezintă o măsură necesară pentru a se asigura limpezirea.

Pentru obținerea sucurilor de fructe limpezi se folosesc o gamă mare de metode de limpezire, dar pentru o eficiență mai mare se recurge la metode combinate.

Limpezirea enzimatică. Este un procedeu specific industriei sucurilor de fructe, fiind indispensabilă pentru tratarea sucurilor bogate în substanțe pectice și pentru obținerea sucurilor concentrate.

În prezent pentru fiecare suc, se recomandă folosirea unui anumit tip de preparat, cu efectuarea unei probe prealabile de limpezire.

În mod obișnuit, limpezirea enzimatică se realizează în două variante: la rece ( 10 – 12°C), timp de l2 – 14 ore și la cald (40 – 45°C;), timp de 1 – 4 ore.

Limpezirea enzimatică asigură o transparentă stabilă a sucurilor de fructe, în cazul în care procesul este bine condus. Degradarea insuficientă a substanțelor pectice, poate provoca tulburări ulterioare ale sucului, în special în prezența ionilor de calciu.

Se recomandă ca după tratarea enzimatică să se facă o încălzire rapidă a sucului la 80 – 88°C, timp de 20 – 60 s pentru inactivarea enzimelor.

Limpezirea prin cleire. Metoda de limpezire a sucurilor prin adăugare de gelatină și tanin este utilizată pe scară largă atât la limpezirea sucurilor bogate în pectină (sucul de mere) cât și a celor relativ sărace (sucul de struguri).

În ultimul timp, la limpezirea sucurilor de fructe se utilizează cu bune rezultate, combinarea metodei de limpezire enzimatică cu cleirea cu gelatină.

Limpezirea cu argilă. Argilele adsorbante, din care fac parte bentonita și subbentonitele, se pot folosi cu succes în industria sucurilor de fructe. Capacitatea de adsorbție a bentonitei poate fi mărită prin tratare cu acid clorhidric sau acid sulfuric urmată de spălare, sau prin calcinare. În funcție de sistemul coloidal al sucului, se poate realiza limpezirea. prin simpla filtrare pe bentonită. cum este cazul la sucul de struguri, sau este necesar să se asigure un timp de contact între bentonită și suc, cazul sucului de mere. Cantitatea de bentonită necesară pentru limpezirea sucului este cuprinsă între 0,5 – 2%.

d) Filtrarea sucurilor de fructe

După aplicarea metodelor de limpezire, sucurile de fructe nu sunt perfect limpezi, astfel că filtrarea este necesară pentru a asigura transparența și stabilitatea produsului. Ca material de filtrare se folosesc pânza, azbestul, celuloza și pământul de infuzorii.

f) Conservarea sucurilor de fructe

Una din metodele utilizate la conservarea sucurilor de fructe este metoda conservării cu ajutorul radiațiilor ultraviolete. Dispozitivul de emitere a radiațiilor ultraviolete este alcătuit dintr-un tub de sticlă de 70 cm cu diametrul de 7,5 cm, fixat vertical, o lampă de UV de 70 cm lungime, (30 W, 254 nm, presiune joasă). Această lampă este plasată în interiorul tubului. Sucul este pompat cu ajutorul unei pompe peristaltice, ajustabilă în funcție de debitul dorit (între 6 și 16 ml/s). sucul tratat a fost recirculat de până la 25 de ori, în vesela cilindrică, cu perete dublu, bine dezinfectată, conectată la o baie de apă circulantă care controlează temperatura sucului. Efectul înregistrat de acest tratament constă în reducerea drastică a bacteriilor patogene după numai 15 – 30 min. Debitul de circulație a sucului a fost de 6 ml/s. După 12 min., debitul înregistrat a fost de 16 ml/s.

2.2. Calculul analitic al bilanțului de materiale (BM)

Să se calculeze cantitatea de concentrat de mere în urma prelucrării a unei cantități de 80.000 kg mere. Să se întocmească bilanțul de materiale tabelar.

Bilanțul de materiale al operațiilor de recepție și depozitare.

mi = me + = mr,d + 1

unde: mmere = cantitatea de mere ce intră la operațiile de recepție și depozitare

mr,d = cantitatea de mere rezultată în urma operațiilor de recepționare,

depozitare

1 = pierderile la operațiile de recepție, depozitare

1 = 1%

mmere = 80.000 kg

mmere = mr,d – 1

mr,d = mmere – 1

mr,d = 80.000-800

mr,d = 79.200 kg

Randamentul operațiilor de recepție, depozitare:

1 =

1 =

1 = 99%

Bilanțul de materiale al operației de transport materie primă

mi = me + 2

mr,d = mt +2

unde: mr,d = cantitatea de mere recepționate, depozitate ce intră la operația de transport

mt = cantitatea de mere rezultată în urma operației de transport

2 = pierderi rezultate la operația de transport

2 – 1%

mr,d = 79200 kg

mt = mr,d – 2

mt = 79200-792

mt = 78408 kg

Randamentul operației de transport materie primă

2 =

2 =

2 = 99%

Bilanțul de materiale al operației de spălare

mi = me + 3 + imp

unde: mi = cantitatea de mere transportate ce intră la operația de spălare

me = cantitatea de mere spălate

3 = pierderile la operația de spălare

3 = 1%

imp = cantitatea de impurități rezultate în urma operației de spălare

imp = 2%

msp = mt + 3 –imp

msp = 78408-784,08-1568,16

msp = 76055,76 kg

Randamentul operației de spălare

3 =

3 =

3 = 0,97%

Bilanțul de materiale al operației de sortare

mi = me + 4 + mb

unde: mi = cantitatea de mere spălate care intră la sortare

me = cantitatea de mere sortate

4 = pierderile în timpul sortării

mb = cantitatea de mere care sunt trimise pentru obținerea sortatului

mb = 4%

msortare = msp – 4 –mb

msortare = 79055,76-760,55-3042,23

msortare = 72252,98

Randamentul operației de sortare:

4 =

4 =

4 = 95%

Bilanțul de materiale al operației de mărunțire

mi = me + 5

unde: mi = cantitatea de mere spălate care intră la operația de mărunțire

me = cantitatea de mere mărunțite

5 = pierderile la mărunțire

mm = msortare – 5

mm = 72252,98-3612,64

mm = 68640,34 kg

5 =

5 =

5 = 95%

Bilanțul de materiale al operației de presare

mi = me + 6 + tescovina

unde: mi = cantitatea de mere mărunțite care intră la presare

me = cantitatea de suc brut obținut la presare

6 = 5%

tescovina = tescovina care se obține de la presare

tescovina = 15%

msuc = mm – 6 – tescovina

msuc = 68640,34-3432,01-10296,05

msuc = 54912,28

Randamentul operației de presare

6 =

6 =

6 = 80%

Bilanțul de materiale al operațiilor de sitare și centrifugare a sucului brut

mi = me + 7 + pp

unde: mi = cantitatea de suc brut ce intră la sitare, centrifugare

me = cantitatea de suc sitat, centrifugat

7 = pierderi

7 = 1%

pp = precipitat rămas la operația de sitare, centrifugare

pp = 44%

m s.c = msuc – 7 –pp

m s.c = 54912,28-549,12-24161,40

m s.c = 30201,76 kg

Randamentul operației de sitare, centrifugare

7 =

7 =

7 = 55%

Bilanțul de materiale al operației de pasteurizare

mi = me + 8

unde: mi = cantitatea de suc sitat, centrifugat care intră la operația de centrifugare

me = cantitatea de suc pasteurizat

8 = pierderi la operația de pasteurizare

8 = 0,5%

mp = m s.c – 8

mp = 30201,76-151,00

mp = 30050,76 kg

Randamentul operației de sitare, centrifugare

8 =

8 =

8 = 99%

Bilanțul de materiale al operațiilor de tratament enzimatic

mi + pe = me + 9

unde: mi = cantitatea de suc pasteurizat care este supus tratamentului enzimatic și cleirii

pe = cantitatea de pectinază care intră la tratamentul enzimatic

pe = 0,5%

9 = pierderile la tratamentul enzimatic

9 = 0,25%

mtr = mp + pe – 9

mtr = 30050,76+150,25-75,12

mtr = 30125,89

Randamentul tratamentului enzimatic

9 =

9 =

9 = 100%

Bilanțul de materiale al operației de cleire a sucului

mi + Be = me + 10

unde: mi = cantitatea de suc tratat enzimatic care intră la operația de cleire

me = cantitatea de suc care a fost supus cleirii

Be = cantitatea de bentonită care a fost introdusă la operația de cleire

Be = 0,1%

10 = pierderi la operația de cleire

10 = 0,5%

mcle = mtr + Be – 10

mcle = 30125,89+30,125-150,62

mcle = 30005,39

Randamentul operației de cleire:

10 =

10 =

10 = 99%

Bilanțul de materiale al operației de filtrare

mi = me + 11

unde: mi = cantitatea de suc cleit ce intră la filtrare

me = cantitatea de suc filtrat

11 = pierderile operației de filtrare

11 = 3%

mf = mcle – 11

mf = 30005,39-900,16

mf = 29105,23 kg

Randamentul operației de filtrare:

11 =

11 =

11 = 97%

Bilanțul de materiale al operației de concentrare

mi = me + 12

msuc = maromă + mconc + mH2O + 12

SUsuc msuc = maromă + SUconc mconc

unde: msuc = cantitatea de suc filtrat

maromă = cantitatea de aromă obținută la concentrare

mH2O = cantitatea de apă rezultată la operația de concentrare

SUsuc – substanța uscată a sucului limpede (filtrat)

SUconc – substanța uscată a concentratului

12 – pierderile operației de concentrare

12 = 1%

29105,23 = 145,52 + mconc + mH2O + 291,05

SUsuc = 13%

SUconc = 71%

13

378367,99 = 145,52 + 71 mconc

71 mconc = 378367,99 – 145,52

mconc = 5327,07 kg

29105,23 = 145,52+5327,07+mH2O+291,05

29105,23 = 5763,64+ mH2O

mH2O = 29105,23-5763,64

mH2O = 23341,59 kg

Randamentul operației de concentrare:

12 =

12 =

12 = 18%

Bilanțul de materiale al operației de conservare

Bilanț de materiale total

SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICAȚIE A SUCULUI DE MERE

CAPITOLUL III

CONCLUZII

Tendințele actuale cu privire la alimentația populației se manifestă în sensul consumării unor alimente cu proprietăți cât mai apropiate de cele naturale. Astfel, în domeniul industriei alimentare se încearcă o procesare optimă – care să asigure valoarea nutritivă maximă a alimentelor respective.

Conservarea alimentelor cu radiații UV reprezintă una din metodele cele mai eficiente atât din punctul de vedere al deprecierii conținutului produsului respectiv cât și din punct de vedere al rapidității și simplității execuției.

Spre deosebire de metoda de conservare cu microunde – care are ca efect apariția bolilor cancerigene în urma ingerării alimentelor tratate astfel, radiațiile UV nu prezintă riscuri majore asupra organismului uman, fiind considerată o metodă sigură din acest punct de vedere.

În ultimul timp, folosirea radiațiilor UV are o aplicabilitate tot mai mare, atât în industria alimentară (conservarea alimentelor, reducerea populației bacteriene de pe unele utilaje) cât și în alte domenii cum ar fi încăperi din unele unități spitalicești, laboratoare microbiologice, instrumentar medical și de laborator.

O considerație foarte importantă la utilizarea luminii UV este puterea sa foarte slabă de penetrare, deci numai organismele de suprafață sunt expuse direct radiației.

BIBLIOGRAFIE

Muk A. – [NUME_REDACTAT] of Labour, 1983 [NUME_REDACTAT] for [NUME_REDACTAT] and Safety, 1997-1999.

www.ozonegenerator.com

http://www. Vitamins. Edu/foodsci/cider/Uvhtm

http://www.foodjuice/researche/htm

http://www.californiauniversity/food/htm

http://www.nutrafacts.com/articles/6_1.html

CUPRINS

Introducere 4

CAPITOLUL I 4

EFECTELE RADIAȚIILOR ULTRAVIOLETE ASUPRA ALIMENTELOR 5

CAPITOLUL II 9

TEHNOLOGIA SUCURILOR DE FRUCTE 9

2.1. Tehnologia sucurilor de fructe limpezi 9

2.2. Calculul analitic al bilanțului de materiale (BM) 15

CAPITOLUL III 29

CONCLUZII 29

BIBLIOGRAFIE 29

Similar Posts