CONSECINȚELE SĂRĂCIEI ASUPRA DEZVOLTĂRII [626337]

CONSECINȚELE SĂRĂCIEI ASUPRA DEZVOLTĂRII
EMOȚIONALE LA ȘCOLARI

– BUCUREȘTI, 2019 –

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI

CONSECINȚELE SĂRĂCIEI ASUPRA DEZVOLTĂRII
EMOȚIONALE LA ȘCOLARI

Absolvent: [anonimizat]:
Prof. univ. dr. Irina Anca Tănăsescu

– BUCUREȘTI, 2019 –

Abstract

Sărăcia este un aspect important al oricărei societăți, un aspect ce
își are originea în diferite motive și care, la rândul său, dă naștere mai
multor probleme. Astfel se creează un cerc vicios în care o persoană ce se
află într -o stare de sărăcie nu are destulă energie sau fonduri financiare
pentru a investi în educație sau în sănătate, iar nivelul scăzut al acestor
două elemente fără de care nu se poate concepe o viață în perioada
contemporană întărește ideea de sărăcie atât materială cât și spirituală.

Cuvinte cheie: sărăcie, educație, psihic

Abstract

The poverty is an important aspect of any society, an issue that
originates for various reasons and which, in turn, gives rise to more
problems. This creates a vicious circle in which a person in a state of
weakness does not have enough energy or financial funds to inve st in
education or health, and the low level of these two elements without
which life cannot be conceived in the contemporary period, it strengthens
the idea of a poverty both material and spiritual.

Keywords: poverty, education, psychic

Cuprins

1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
2. Sărăcia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 13
2.1. Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 13
2.2. Cauze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 13
2.2.1. Accesul inadecvat la apă curată și alimentație nutritivă ………………………….. ………….. 13
2.2.2. Accesul limitat la piața muncii ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
2.2.3. Conflictele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 15
2.2.4. Ine galitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 15
2.2.5. Educația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 16
2.2.6. Schimbările climatice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
2.2.7. Lipsa infrastructurii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 16
2.2.8. Capacitatea limitată a executivului ………………………….. ………………………….. ………….. 17
2.2.9. Lipsa rezervelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 17
2.3. Influența sărăciei asupra vieții familiale ………………………….. ………………………….. …………. 18
2.3.1. Influența sărăciei asupra vieții părinților ………………………….. ………………………….. ….. 18
2.3.2. Influența sărăciei asupra vieții copiilor ………………………….. ………………………….. ……. 21
2.3.3. Influența sărăciei asupra educației ………………………….. ………………………….. …………… 22
3. Dezvoltarea normală a copilului ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
3.1. Începuturile studiului dezvoltării psihosexuale ………………………….. ………………………….. .. 23
3.2. Sexualitatea infantila ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 26
3.2.1. Faza orală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 27
3.2.2. Faza anală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 28
3.2.3. Faza falică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
3.3. Mecanismele de apărare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 31
4. Influența sărăciei asupra dezvoltării emoționale a copilului ………………………….. …………….. 37
4.1. Absența emoțională a părinților ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
4.2. Creșterea de către bunici a copilului ………………………….. ………………………….. ………………. 40
4.3. Efectele lipsei banilor asupra copilului ………………………….. ………………………….. ………….. 40

5. METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………………. 43
5.1. Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 43
5.1.1. Obiectiv teoretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 43
5.1.2. Obiective practice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 43
5.2. Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 44
5.3. Metode și instrumente utilizate ………………………….. ………………………….. ………………….. 45
5.3.1. Chestionarul 1 – Scala de anxietate socială ………………………….. ……………………….. 45
5.3.2. Chestionarul 2 – Scala de singurătate ………………………….. ………………………….. …… 46
5.3.3. Chestionarul 3 – Scala pentru inventarierea stimei de sine ………………………….. ….. 47
5.4. Lot ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 49
5.5. Design și desfășurare a studiului ………………………….. ………………………….. ………………… 49
5.6. Rezultatele cercetării și interpretarea rezultatelor ………………………….. ……………………… 50
5.7. Analiza și interpretarea datelor obținute la cele tre i chestionare ………………………….. …. 59
5.8. Aspecte ce influențează rezultatul analizei ………………………….. ………………………….. ….. 64
5.8.1. Vârsta ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 64
5.8.2. Cultura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 64
5.8.3. Sexul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 64
6. Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 65
6.1. Limitele și constrângerile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………. 65
6.2. Direcții viitoare de cercetare ………………………….. ………………………….. …………………………. 65
6.3. Aplicabilitatea practică a rezultatelor cercetării ………………………….. ………………………….. . 65
6.4. Concluzie finală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 66
7. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 67

11

1. Introducere

Sărăcia înseamnă că nu ai destui bani pentru a satisface nevoile de bază, inclusiv alimente,
îmbrăcăminte și adăpost. Cu toate acestea, sărăcia este mai mult, mult mai mult decât lipsa de bani.
Grupul Băncii Mondiale descrie sărăcia în acest mod: "Sărăcia este foame. Sărăcia este lipsa
adăpostului. Sărăcia te îmbolnăvește și nu poate să te vadă un doctor. Sărăcia nu oferă acces la
școală și nu știe să citească. Sărăcia nu are un loc de muncă, este frica pentru viitor și își duce traiul
din zi în zi. Sărăcia are multe fețe și a fost descrisă în multe feluri. Cel mai adesea, sărăcia este
prezentată drept o situație de care oamenii doresc să o scape. Așadar, sărăcia este o chemare la
acțiune – atât pentru cei săra ci, cât și pentru cei bogați – pentru a schimba lumea, astfel încât mulți
dintre noi să aibă destule posibilități de a mânca, adăpost adecvat, acces la educație și sănătate,
protecție împotriva violenței și voce în ceea ce se întâmplă în comunitățile lor. "
În plus față de lipsa de bani, sărăcia înseamnă faptul că o persoană nu are șansa de a
participa la activități recreative; nu este capabilă să trimită copiii într -o călătorie de o zi cu colegii
lor sau la o petrecere de aniversare; nu este în măsură să p lătească pentru medicamente prescrise.
Acestea sunt toate costurile sărăciei. Acei oameni care abia reușesc să plătească pentru hrană și
adăpost pur și simplu nu pot lua în considerare aceste alte cheltuieli. Atunci când oamenii sunt
excluși într -o societa te, când nu sunt bine educați și când au o incidență mai mare a bolii, există
consecințe negative pentru societate. Cu toții plătim prețul pentru sărăcie. Creșterea costurilor
pentru sistemul de sănătate, sistemul de justiție și alte sisteme care oferă spr ijin celor care trăiesc
în sărăcie are un impact asupra economiei noastre.
Deși au fost înregistrate multe progrese în măsurarea și analizarea sărăciei, Grupul Băncii
Mondiale depune mai multe eforturi pentru a identifica indicatori pentru alte dimensiuni ale
sărăciei. Această activitate include identificarea indicatorilor sociali pentru a urmări educația,
sănătatea, accesul la servicii, vulnerabilitatea și excluderea socială. Nu există nici o cauză generală
a sărăciei, iar rezultatele acesteia sunt diferit e în fiecare caz. Sărăcia variază considerabil în funcție

12
de situație. Sentimentul de a fi sărac în SUA este diferit de cel care trăiește în sărăcie în Rusia sau
Zimbabwe.
În ciuda numeroaselor definiții, u n lucru este sigur; sărăcia este o problemă socială
complexă. Indiferent de modul în care este definită sărăcia, se poate conveni că este o problemă
care necesită atenția tuturor. Este important ca toți membrii societății noastre să colaboreze pentru
a ofe ri oportunități pentru toți membrii noștri de a -și atinge întregul potențial. Ne ajută pe toți să
ne ajutăm unii pe alții.

13 2. Sărăcia

2.1. Definirea conceptului

Sărăcia este deficitul sau lipsa unei anumite variante de bunuri materiale sau bani. Sărăcia
este un concept multilateral, care poate include elemente sociale, economice și politice. Sărăcia
absolută sau sărăcia extremă se referă la lipsa totală a mijloacelor necesare pentru a satisface
nevoile personale de bază, cum ar fi alimentația, îmb răcămintea și adăpostul. Pragul la care se
definește sărăcia absolută este considerat a fi aproximativ același, independent de locația
permanentă a persoanei. Pe de altă parte, sărăcia relativă apare atunci când o persoană care locuiește
într-o anumită țar ă nu se bucură de un anumit nivel minim de "standarde de viață" în comparație
cu restul populației țării respective. Prin urmare, pragul la care se definește sărăcia relativă variază
de la o țară la alta sau de la o societate la alta .
Asigurarea necesități lor de bază poate fi limitată de constrângerile legate de capacitatea
politicului de a furniza servicii, cum ar fi corupția, evaziunea fiscală, condiționarea datoriilor și a
împrumuturilor, precum și migrația de creiere , aici referindu -ne la personalul med ical și la cadrel e
didactice. Strategiile de creștere a veniturilor pentru ca nevoile de bază să devină mai accesibile
includ de obicei creșterea bunăst ării, libertățile economice și furnizarea de servicii financiare.

2.2. Cauze

2.2.1. Accesul inadecvat la apă curată și alimentație nutritivă

În prezent, peste 2 miliarde de persoane nu au acces la apă curată acasă, în timp ce peste
800 de milioane suferă de foame. S -ar putea să credeți că sărăcia provoacă foametea și împiedică
accesul oamenilor la apă curată (și veți avea dreptate), dar foametea și insecuritatea de apă sunt, de

14 asemenea, motive mari pentru care oamenii se luptă să scape de sărăcia extremă. Dacă o persoană
nu obține suficientă hrană, pur și simplu nu are puterea și energia necesar ă pentru a lucra, în timp
ce lipsa accesului la hrană și apă curată poate duce, de asemenea, la boli care pot fi prevenite, cum
ar fi diareea , care pot fi letale . Iar atunci când oamenii trebuie să călătorească departe pentru a
merge la clinici sau să -și cheltuiască ultimii bani pe medicamente, aceste lucruri seacă populațiile
vulnerabile de bani și pot transforma o familie săr acă într-una de o sărăcie extremă.
Chiar dacă sunt disponibile surse de apă curată, acestea sunt adesea situate departe de
comunităț ile sărace din zonele rurale. Aceasta înseamnă că familiile petrec împreună foarte mult
timp în fiecare zi mergând pe distanțe lungi pentru a aduce apă. Acesta este timp prețios care ar
putea fi folosit pentru lucru sau obținerea unei educații pentru a aju ta să își asigur e un loc de muncă
mai târziu în viață.

2.2.2. Acces ul limitat la piața muncii

Fără un loc de muncă sau o modalitate de a face bani, oamenii se vor confrunta cu sărăcia.
Dar este ușor să presupunem că dacă cineva își dorește un loc de munc ă, ar putea avea unul. Acest
lucru nu este adevărat, în special în zonele subdezvolta te și din mediul rura. Diminuarea accesului
la terenuri productive (adesea din cauza conflictelor, a suprapopulării sau a schimbărilor climatice)
și supraexploatarea resur selor precum pește sau minerale pune presiune tot mai mare pe multe
mijloace de trai tradiționale. De exemplu, în Republica Democrată Congo (DRC), cea mai mare
parte a populației trăiește în comunitățile rurale unde resursele naturale au fost jafuri de -a lungul
secolelor de colonialism – în timp ce conflictele legate de disputele funciare au forțat oamenii să
plece din țara pe care se bazau pentru alimente și bani. Acum, mai mult de jumătate din țară trăiește
în sărăcie extremă. Lipsa locurilor de muncă dat orată unei conduceri defectuoase, a unor condiții
improprii de dezvoltare a pieței muncii, a lipsei infrastructurii, a unui nivel inferior de educație al
populației din zonă, toate sunt motive pentru care investitorii se feresc să investească în anumite
locuri, locuri care ajung să fie condamnate la condiții vitrege de existență.

15 2.2.3. Conflictele

Conflictul poate provoca sărăcia în mai multe moduri. Pe scară largă, violența prelungită
pe care o vedem în locuri precum Siria, poate împiedica societatea să crească , poate să distrugă
infrastructura și să facă pe oameni să fugă, forțând familiile să -și vândă sau să lase în urmă toate
bunurile. În Siria, aproxi mativ 70% din întreaga populație trăiește acum sub pragul sărăciei –
aceasta într -o țară în care sărăcia extremă a fost odată foarte rară. Femeile suportă adesea greutățile
conflictuale: în perioadele de violență, gospodăriile formate din persoane exclusiv de sex feminin
devin foarte frecvente. Și deoarece femeile au adesea dificultăți în a obține o muncă plătită bine și
sunt de obicei excluse din luarea deciziilor în comunitate, familiile lor sunt deosebit de vulnerabile.
Dar chiar și mici crize de violență pot avea efecte uriașe asupra comunităților care se luptă deja.
De exemplu, dacă fermierii sunt îngrijorați de faptul că culturile lor sunt furate, nu vor investi în
plantare. Femeile sunt deosebit de vulnerabile și în a ceste tipuri de conflicte, deoarece acestea devin
adesea obiectivele violenței sexuale în timp ce se află singure sau într -o altă postură vulnerabilă.
Au existat nenumărate cazuri cu români plecați în Italia sau Spania și care au fost ținuți într -o stare
de sărăcie , fiindu -le plătite salarii mici și fiind forțați să lucreze foarte mult.

2.2.4. Inegalitate a

Există multe tipuri diferite de inegalități în lume, de la inegalități economice până la sociale,
cum ar fi genul, sexul sau apartenențele culturale . Dar indiferent de inegalitate, acestea înseamnă,
în general, același lucru: inegal sau lipsit de acces la resursele necesare pentru menținerea sau
ridicarea statutului unei familii din sărăcie. Uneori, inegalitățile sunt evidente, dar în alte situații,
ele pot fi subtile – de exemplu, vocile anumitor persoane sau grupuri ar putea să nu fie auzite în
întâlnirile comunității, ceea ce înseamnă că nu primesc un cuvânt în deciziile importante.
Indiferent, aceste inegalități înseamnă că persoanele afectate nu dis pun de instrumentele care pot
să provoace o schimbare , iar pentru familiile deja vulnerabile, aceasta poate însemna diferența
dintre a fi sărac și sărăcia extremă.

16 2.2.5. Educația

Nu orice persoană fără educație trăiește în sărăcie extremă , dar majoritat ea celor săraci nu
au educație. De ce? Există multe bariere care împiedică copiii să meargă la școală. Multe familii
nu își pot permite să -și trimită copiii la școală și au nevoie să lucreze. Mai mult , încă nu văd un
beneficiu în educarea fetelor. Educația este adesea menționată drept marele egalizator, și asta
pentru că educația poate deschide ușa la locuri de muncă și alte resurse și abilități la care o familie
vulnerabilă niciodată nu speră . UNESCO estimează că 171 milioane de persoane ar putea fi ridica te
din sărăcie extremă dacă au abandonat școala cu abilități de citire de bază. Cu o educație și mai
mare, sărăcia mondială ar putea fi redusă la jumătate.

2.2.6. Schimbările climatice

S-ar putea să fiți uimiți să aflați că Banca Mondială estimează că sc himbările climatice au
puterea de a împinge peste 100 de milioane de oameni în sărăcie în următorii zece ani deoarece
evenimente climatice, cum ar fi seceta, inundațiile și furtunile puternice, afectează în mod
disproporționat comunitățile care deja trăies c în sărăcie. Acest lucru este posibil d eoarece multe
dintre cele mai sărace populații ale lumii se bazează pe agricultură, vânătoare și culegere pentru a
mânca și a -și câștiga existența. Ele au adesea doar suficiente alimente și resurse pentru a rezista în
sezonul următor și nu au suficiente rezerve pentru a reveni în cazul unei recolte slabe. Atunci când
dezastrele naturale (inclusiv secetele răspândite de diferite furtuni ) lasă milioane de oameni fără
hrană, le împinge în continuare în sărăcie și pot fac e chiar mai dificilă redresarea.

2.2.7. Lipsa infrastructurii

Lipsa de infrastructură – de la drumuri, poduri și fântâni la cabluri pentru lumină, telefoane
mobile și internet – poate izola comunitățile care trăiesc în zonele rurale. A trăi "în afara rețelei"
înseamnă incapacitatea de a merge la școală, de a lucra sa u de a cumpăra și de a vinde bunuri.
Deplasarea pe distanțe mai lungi pentru a accesa serviciile de bază nu numai că are nevoie de timp,

17 costă bani. Izolarea limitează oportunitatea și fără ocazie, mulți consideră că este dificil, dacă nu
chiar imposibil, să scape de sărăcia extremă.

2.2.8. Capacitatea limitată a executivului

Mulți oameni care trăiesc în România sunt familiarizați cu programele de asistență socială pe care
ei le pot avea dacă îndeplinesc diferite criterii . Dar nu toate guvernele pot oferi acest tip de ajutor
cetățenilor săi – și fără această plasă de siguranță, nu există nimic care să împiedice familiile
vulnerabile să se retragă din nou în sărăcie extremă dacă ceva nu merge bine. Guvernele ineficiente
contribuie, de asemenea, la mai multe dintre celelalte cauze ale sărăciei extreme menționate mai
sus, deoarece acestea nu sunt în măsură să furnizeze infrastructura necesară sau să asigure siguranța
și securitatea cetățenilor lor în caz de conflict.

2.2.9. Lipsa rezervelor

Persoanele c are trăiesc în sărăcie nu au mijloacele necesare pentru a face față furtunilor
vieții. Atunci când există o secetă, un conflict sau o boală, sunt puțini bani economisiți sau active
la îndemână. În Etiopia, de exemplu, ciclurile repetate de secetă au determ inat eșecul recoltei după
recoltare, provocând o criză a foametei pe scară largă. Pentru a face față, familiile își vor scoate
copiii din școală și vor vinde tot ce au pentru a mânca. Asta poate ajuta o familie să treacă printr –
un sezon rău, dar nu și pe ste altul. Pentru comunitățile care se confruntă în mod constant cu situații
climatice extreme sau cu conflicte prelungite, șocurile repetate pot trimite o familie care se
rătăcește în sărăcie extremă și îi împiedică să se recupereze.

18 2.3. Influența sără ciei asupra vieții familiale

2.3.1. Influența sărăciei asupra vieții părinților

În ceea ce privește influența sărăciei asupra vieții părinților, aici voi vorbi despre cum
anume influențează condițiile economice familiale relația dintre părinte și copil. În primul rând
vorbim despre toate alimentele de bază de care copilul este privat datorită neajunsurilor. Părintele
are rolul de a îi oferi hrană copilul, de a îi da cele necesare pentru creștere, de a îl îngriji și a îi oferi
o anumită securitate în ceea ce privește supraviețuirea de pe o zi pe alta. Dacă familia trăiește într –
o sărăcie extremă, aceste neajunsuri sunt la ordinea zilei, iar copilul se poarte resemna cu aceste
lipsuri, fără să negăm faptul că această experiență va lăsa urme adânci. Pe de alt ă parte, se pot isca
foarte des certuri și diferite probleme pe baza mijloacelor de subzistență, iar copilul poate fi prins
la mijlocul acestor conflicte. O altă viziune foarte importantă de avut în minte este cea conform
căreia, în cultura contemporană și în special în cea occidentală, a avea bani este echivalentul cu a
avea putere. Fără bani un om se poate considera lipsit de putere, fapt ce l -ar putea împiedica să
adopte atitudini corespunzătoare în fața copiilor. Acest lucru duce la ideea conform căreia copilul
nu va putea primi un exemplu îndeajuns de pozitiv din partea părintelui în ceea ce privește
încrederea în sine, siguranța și poate fi prins într -un cerc vicios în care aleargă după putere, fără a
avea însă o linie de final.
Brooks -Gunn și Duncan (1997) au studiat relația dintre sărăcie și rezultatele școlare ale
copilului. Expunerea prelungită la sărăcie este dăunătoare: cele mai dăunătoare efecte apar în cazul
copiilor care locuiesc în aceste medii grele de mai mulți ani (Brooks -Gunn & Duncan, 19 97). Ei
au constatat, de asemenea, că copiii care trăiesc sub pragul sărăciei au realizat mai puțin decât
copiii care trăiesc în medii moderat defavorizate. În plus, copiii mai săraci aveau mai multe șanse
de a experimenta dizabilități de învățare și întâr zieri de dezvoltare decât copiii fără boală. Duncan,
Yeung, Brooks -Gunn și Smith (1998) au explorat măsura în care sărăcia copiilor afectează șansele
de viață ale copiilor. Ei au comparat educația copiilor medii din acest punct de vedere și cea a
copii lor care nu au avut asigurat venitul parental minim în timpul copilariei, adolescenței și
copilăriei timpurii. Rezultatele au arătat că veniturile familiei au fost asociate mai mult cu
terminarea școlarizării , însă asocierea venitului și a rezultatelor academi ce părea că este puternică.

19 Sărăcia s -a dovedit a avea un impact negativ asupra performanței preșcolare, afectează notele din
clasele superioare, care pot duce în cele din urmă la eșec școlar , lipsa interesului în școală și rata
mare de abandon școlar (Br ooks -Gunn, Guo, & Furstenberg 1993). În schimb, veniturile ridicate
ale părinților în timpul adolescenței unui copil au fost considerate a spori admiterea la facultate.
Mai mult, Bradley, Corwyn, McAdoo și Coll (2001) au studiat mediile de acasă ale copiil or din
Statele Unite în funcție de vârstă, etnie și statut de sărăcie. Acestea sugerează că cunoașterea
expunerilor zilnice ale unui copil contribuie la înțelegerea relației dintre mediu și dezvoltare. De
exemplu, copiii care au acces la un număr mare de c ărți la domiciliu și care sunt în permanență cu
cartea în mână , dezvoltă lectura și vocabularul într -un ritm mai rapid decât copiii fără aceste
experiențe (Bradley et al, 2001). Din păcate, copiii din medii economice sărace nu beneficiază de
aceleași luxur i și oportunități ca și cei din medii bogate. Acesta este motivul pentru care diferențele
de vocabular și capacitatea de citire sunt asociate cu veniturile familiei. Familiile sărace se
confruntă cu consecințele directe și indirecte ale situației lor econo mice, inclusiv lipsa resurselor
și stresul asociat cu situația lor dificilă (Luster & McAdoo, 1996, McLoyd, 1990, citată în Bradley
et al., 2001). Bradley, Corwyn, McAdoo și Coll (2001) au descoperit că a fi sărac poate afecta
aproape fiecare aspect al vie ții de familie a copilului. Asemenea calități precum receptivitatea
parentală, predarea părinților și calitatea mediului fizic acasă au fost toate asociate cu venitul
familiei (Bradley et al., 2001).
Leventhal și Brooks -Gunn (2000) au revizuit literatura de specialitate cu privire la efectele
reședințelor de cartier asupra bunăstării copiilor și adolescenților. Au discutat caracteristicile
cartierului și influența acestora asupra rezultatelor copilului. Leventhal și Brooks -Gunn au
constatat că efectele de vecinătate, cum ar fi sărăcia în vecinătate, influențează negativ realizările
și comportamentul copiilor. Nu este surprinzător că s -au dovedit că cartierele cu numeroși rezidenți
înstăriți au un efect pozitiv asupra pregătirii școlare și asupra rezultatelo r obținute (Leventhal și
Brooks -Gunn, 2000). Kohen, Dahinten, Leventhal și McIntosh (2008) au studiat efectele
dezavantajelor asupra carierei asupra copiilor de vârstă mică. Acest studiu a examinat efectele de
mediere ale bogăției ce ține de vecinătate asu pra rezultatelor verbale și comportamentale ale
copiilor mici, analizând potențialii mediatori, cum ar fi coeziunea vecinătății, procesele familiale,
factorii psihologici și comportamentele părinților. Coeziunea vecinătății ar fi considerată
apropierea une i vecinătăți (de exemplu, în timpul crizei). A trăi într -un cartier cu o coeziune scăzută
a fost asociat cu medii de familie mai puțin favorabile în care să crească copiii (Kohen et al., 2008).

20 Funcționarea familială necorespunzătoare a dus la o stimulare a alfabetizării mai puțin în casă. De
asemenea, comportamentele părinților care au fost
descrisă ca fiind consecventă, a fost asociată cu abilități verbale mai mari aptitudini.
Hill și Taylor (2004) au subliniat unele dintre mecanismele prin care implicarea părinților
afectează realizările academice. Cercetarea a arătat că implicarea școlară a părinților are o influență
pozitivă asupra rezultatelor legate de școală. Implicarea școlii părintești dă posibilitatea părinților
să-și ajute copiii în activitățile legate de școală. De asemenea, părinții conștientizează așteptările
scolilor privind co mportamentul și temele. Implicarea școlii părintești este de asemenea benefică
deoarece familiile și școlile stabilesc un comportament adecvat care este reiterat copiilor la
domiciliu și la școală (McNeal, 1999, citat în Hill & Taylor, 2004). Părinții din medii socio –
economice superioare sunt mult mai probabil să fie implicați în educație decât părinții cu statut
socio -economic scăzut. În schimb, părinții proveniți din medii cu venituri scăzute trebuie să se
ocupe de planurile de lucru nefavorabile și de st resul datorat faptului că locuiesc în cartiere
dezavantajate, ceea ce inhibă implicarea lor (Hill & Taylor, 2004). Beyer (1995) a studiat efectul
stilurilor de angajare matern ă asupra realizării academice. Lucrarea provoacă cercetări anterioare
care sugerează că ocuparea maternă scăzută are un impact negativ asupra rezultatelor academice
ale copiilor și asupra altor rezultate ale copilului. Beyer a susținut că angajarea maternă afectează
stiluril e de părinți care afectează apoi realizările academice. Preocuparea din spatele muncii
materne este că mamele nu vor avea timp suficient pentru a -și crește bine copiii. Dimpotrivă, Beyer
(1995) a constatat că angajarea maternă a avut un impact pozitiv asup ra rezultatelor academice
pentru clasa muncitoare și copiii dezavantajați și că acest efect a fost o consecință a efectului muncii
asupra stilului parental. Părinții activi au fost mai predispuși să interacționeze cu copiii lor, să
promoveze învățarea și s ă fie calmi și încurajatori (Beyer, 1995) decât părinții ne -angajați, iar
aceste diferențe au fost asociate cu realizările academice. Jeynes (2007) a examinat relația dintre
implicarea părinților și realizarea academică a elevilor din mediul urban. Jeynes a susținut că în
zonele urbane implicarea părinților este importantă datorită problemelor presante cu care se
confruntă mulți copii (Bauch & Goldring, 1995; Hampton, Mumford & Bond, 1998, citat în Jeynes,
2007). Rezultatele au arătat că implicarea generală a părinților are un impact pozitiv asupra
realizării academice a copiilor (Jeynes, 2007). Se pare că copiii ai căror părinți comunică în mod
regulat cu copiii lor, verifică temele și au așteptări mari pentru copiii lor care influențează pozitiv
rezultatel e educaționale ale elevilor. Walker, Wilkins, Dallaire, Sandler și Hoover -Dempsey (2005)

21 au revizuit modelul propus de Hoover -Dempsey și Sandler (1997) care explică de ce părinții se
implică în educația copiilor lor și modul în care implicarea lor face dif erența în rezultatele
studenților. Modelul a identificat patru contribuitori psihologici la decizia părinților de a se implica :
1) convingerile părinților despre ceea ce ar trebui să facă în contextul educației copilului
lor;
2) auto -eficacitatea parental ă pentru a ajuta copilul să reușească în școală;
3) percepția părinților despre invitații le generale de implicare din școală; și
4) percepția invitațiilor generale de discuție în ceea ce îl privește pe copil.
Modelul a sugerat că convingerile părinților cu privire la responsabilitățile privind educația
copiilor au influențat comportamentul lor de implicare. În plus, în ceea ce privește invitațiile altora
de a se implica, invitațiile pentru copii sunt influențate deoarece exprimă necesitatea copilului de
a accepta ajutorul parental. În plus, abilitățile și cunoștințele părinților pot afecta implicarea
acestora. Lareau (1989) a susținut că părinții cu puțină educație, în comparație cu cei cu diplome
profesionale, se simt mai puțin capabili să -și ajute copii i cu temele, sunt mai puțin capabili să
comunice cu profesorii și nu se simt la locul lor la școală (așa cum se menționează în Walker et al.,
2005). În ansamblu, modelul sugerează că părinții care cred că implicarea lor ar fi benefică pentru
realizarea aca demică a copilului lor sunt mai predispuși să interacționeze cu școlile și profesorii
decât părinții care îndoiesc că discuția lor va avea vreun efect.

2.3.2. Influența sărăciei asupra vieții copiilor

La fel ca și adulții, și copiii suferă de pe urma nea junsurilor materiale. O activitate foarte
importantă pentru copii este jocul. Prin joc, copiii fac trecerea de la viața interioară, psihică, la cea
reală, astfel că jocul este o punte între cele două. Jocul îl ajută pe copil să se adapteze lumii externe,
să își gestioneze emoțiile, să își proiecteze obiectele asupra unor lucruri și astfel să le manipuleze
mai bine, să testeze realitatea, iar jocul este predecesorul capacității de concentrare. Dacă atunci
când suntem mici ne jucăm cu jucării asupra cărora pr oiectăm tot felul de afecte și sentimente, când
creștem ne jucăm cu concepte și idei. Datorită dificultăților financiare, pe de -o parte există

22 posibilitatea ca un copil să nu aibă cu ce să se joace, iar pe de altă parte se poate ca în timpul în
care el ar fi vrut să se joace să trebuiască să facă alte activități prin gospodărie care să asigure traiul
de pe -o zi pe alta. Pe de altă parte, orice persoană are simțul proprietății, simte nevoia ca ceva să îi
aparțină. Cu siguranță ați văzut foarte multe astfel d e experiențe la copiii care țineau după ei câte
o jucărie toată ziua și nu voiau în chip să îi dea drumul, sau la copiii care doreau o anumită mașinuță
pe care o țineau strâns în mână și nu îi dădeau drumul deloc, lăsându -le părinților doar soluția plății.
Aceste cazuri există și în familiile sărace, iar deznodământul nu este mereu o înțelegere amiabilă
între copil și părinte. Pe de altă parte și copilul vede în grupul lui de copii câte unul care are foarte
multe lucruri și pe care devine invidios, cerându -i părintelui să îi cumpere și lui ceva, astfel încât
să poată fi văzut „cum trebuie” în grup. Chiar dacă par a fi concepte mature, admirația și puterea
sunt prezente și în viața celor mici.

2.3.3. Influența sărăciei asupra educației

O altă influență a s ărăciei este cea asupra educației. Pentru unii oameni, educația este ceva
normal, este ceva dat. Este un lucru absolut natural ca copilul dumneavoastră să termine liceul, să
ia examenul, să intre la o facultate, să o termine și apoi să se angajeze. Pentru alții, educația este
un lux. Oamenii care au lipsuri materiale foarte mari sunt cei care, datorită nevoilor, iau cele mai
draconice măsuri. Pe lângă micșorarea porțiilor de mâncare, unul dintre lucrurile care le pot salva
viața este munca. Astfel, toată fa milia este nevoită să muncească. Bărbații sunt primii care merg la
muncă, apoi femeile și apoi copiii. Mergând la școală, un copil consumă foarte mult timp (valoros
pentru muncă) și mai are nevoie și de anumite cheltuieli. Pe de altă parte și pentru copil este o
situație convenabilă deoarece el dorește să fie aproape de părinții săi și să evite pe cât posibil
greutățile și, posibil, umilirea care sunt prezente în școală. În ceea ce privește viața școlară a celui
mic, el poate fi foarte ușor o țintă printre colegii lui, poate fi hărțuit (fenomenul bully), poate fi
izolat, iar viitorul lui este plin de greutăți.

23 3. Dezvoltarea normală a copilului

3.1. Începuturile studiului dezvoltării psihosexuale

Psihanaliza este o disciplină a cărei bază a fost pusă de către Sigmund Freud la începutul
anilor 1900. Pășind ca neurolog și apoi ca hipnotizator, el a dorit să descopere secretul persoanelor
isterice ale vremurilor acelea, persoane care erau închise în diferite spitale și considerate a fi
„degenerate”. Pornind de la tratarea lor cu ajutorul hipnozei, el al ături de renumitul profesor Joseph
Breuer, au început încet încet să lase deoparte hipnoza și să s e bazeze mai mult pe discuția liberă.
Pornind de la premisa faptului că unele emoții au rămas blocate în psihic datorită unor traume și
pentru a le proteja au fost ridicate diferite rezistențe, Freud și -a dedicat toată viața studiind moduri
prin care se poate trece de aceste rezistențe și se poate aduce alinare acolo unde avem conflict. În
urma acestor cercetări, el a conceput dezvoltarea psihosexuală a copilul ui, o dezvoltare ce vizează
sexualitatea și cu ajutorul căreia pot fi înțelese foarte bine atât dorințele de dragoste, cât și pe cele
ostile, toate fiind legate unele de altele prin lanțul simbolic .
Când vorbim de dezvoltarea psihosexuală la copil in loc de sexualitate, implic ă o înțelegere
mari larg ă a sexualit ății inclusiv forme asexuale de comportament. Dezvoltarea sexualității
infantile descris ă de Freud in ,, Trei eseuri asupra sexualității” este un pas semnificativ in direcția
înțelegerii conexiunilo r intrapsihice. Freud poziționează sexualitatea in inconștient – zona dintre
soma tic si psihic. Întrucât este o noțiune centrala de înțelegere psihanalitic ă, vom arunca o privire
mai amp lă asupra sexualității .
Freud folosește noțiunea de sexualitate difer it. Nu se refer ă doar la diferențele intre sexe si
actul sexual si procreare , se refer ă si la fiecare form ă de pl ăcere si satisfacție rezultat ă din obiectele
ei – mâncare joaca, si multe altele. Multe din gândurile noastre si acțiunile noastre sunt bazate precis
pe aceste acte si sunt activate in somn.
Sexualitatea este înțeleasă într -un sens mai larg și Freud folosește termenul de libido pentru
a se referi la ea. Însuși Freud a sugerat să se folosească termenul de psihosexualitate în teoria

24 psihanalitică în vreme ce factorul psihic este decisiv în conexiunea cu relația cu frații și părinții.
Chestiunea aici este capacitatea individului de a iubi, legată de experiența emoțională intensă în
timpul actului sexual și nu o erecție sau capacitatea de a atinge un orgasm. Personalitatea este
produsul rezultat din dezvoltarea sexualității infantile în psihosexualitatea mătură la adult.
Psihosexualitatea nu poate fi identificată cu comportamentul sexual măsurat prin mijloace
experimentale. Poate fi influențată de factori psihici precum anxietate, ura, sentimente de vinovăție,
și poate fi intensificată de sensibilitate și iubire. Astfel un act sexual reușit dar fără delicatețe,
tandrețe, poate lăsa în urmă un sentiment superficial sau chiar respingăto r în loc de fericire și
satisfacție. Freud a reușit să înțeleagă rădăcinile subconștiente ale psihosexualității studiind
comportamentul anormal, perversiunea și aberațiile sexuale. El a concis că manifestările normale
ale poftelor sexuale nu pot fi separat e de cele anormale.
Un alt insight al lui Freud are de -a face cu plasticitatea sexualității. Bătăile, relațiile
masochiste, umilirile și chiar depășirea situațiilor periculoase își au rădăcinile în dorințe sexuale și
chiar în predispoziții interne, pot fi preferate în locul satisfacțiilor sexuale normale.
Studiul freudian asupra sexualității și descoperirii subconștientului este bazat pe psihanaliza
cu pacienții, analiza proprie a lui Freud și studiul mitologiei și a operelor de artă. În explicarea
suferi nței, inhibiției și scopului Freud a făcut trimitere la povești și personaje mitologice. A pus
zeii antici teribili de violenți și anarhici ai Olimpului și eforturile lor ireconciliabile în diateză cu
propriile noastre acțiuni – aici se referă cu ghilimele le de rigoare la antichitățile noastre cuprinse
în subconștient.
Psihanaliza face referire la o nimfă mândră numită Psyche care era capturată și chinuită de
Cupid. Noțiunea de psyche sau ceea ce Freud numea apa ratul psihic face referire la nimfa Psyche
care în mitologia greacă era identificată ca fiind un suflet intangibil, enigmatic, de neînțeles. Zeul
iubirii a inițiat -o în plăcerea divină dar i -a interzis să vorbească despre asta. Copilul pe care Psyche
i l-a născut lui Cupid se numea Hedone (plăcere). Analiza lui Freud și -a propus țelul de a o elibera
de interzicerea de a vorbi despre plăcerea divină.
În pacientul său Dora, Freud a observat că în timp ce ea nu și -a menționat seducția sexuală
și-a atins o punguță cu bani, cu vârfurile degetelor, simboli stica unor organe genitale invizibile.
„Când buzele sunt pecetluite, vârfurile degetelor devin elocvente.”

25 În ceea ce privește bisexualitatea universală postulată de Freud , el își postulează modelul
complex al impulsurilor bisexuale ca o alternativă la di viziunea aparent simplă între sexe –
masculin și feminin – în vederea procreării .
Feminitatea și masculinitatea întâi par să fie definite biologic. Freud a dat un nou sens
acestei definiții împrumutând conceptul lui Weinberger despre ,,bisexualitatea uman ă’’ subliniind
importanța cathexi sului către corp ca fiind masculin sau feminin (procesul de investire a unei
energii mentale sau emoționale într -o persoană, un obiect sau o idee). Este esențial să înțelegem cu
claritate conceptul de masculinitate și femin itate, al cărui înțeles poate fi precis pentru omul de
rând, pentru știință poate fi cel mai confuz. Aceste noțiuni de masculinitate și feminitate sunt
confuze în termeni științifici în opinia lui Freud pentru că este imposibil să înțelegi ,,normalul’’ în
sexualitate fără a înțelege manifestările patologice în viața sexuală. Asta deoarece normalul și
patologicul nu se pot distinge cantitativ și nu pot fi atinse în termeni calitativi. Unii homosexuali
experimentează sexualitatea ca femei și unele lesbie ne ca bărbați, un fenomen pe care Freud îl
descrie ca inversiune.
Freud descrie 3 semnificații pentru înțelegerea dimensiunii masculine sau feminine.
• Prima semnificație se referă la activitate și pasivitate. El atribuie părții active – masculine
libidoului, și părții pasive – feminine – obiectul dorinței.
• A doua semnificație biologică este caracterizată de prezența ovulelor și lichidului seminal
și semnificația atribuită fiecăruia. Activitatea și fenomenele concomitente – dezvoltare musculară
mai puternică, agresivitate, intensitate mai mare a libido -ului – nu pot fi legate decât de
masculinitatea biologică ca și principiu general de vreme ce există specii animale cu aceste atribuții
asumate într -un număr mai mare masculilor decât femelelor.
• A treia semnif icație de relevanță sociologică se referă la observarea masculinului și
femininului într -un context istoric.
Pornind de aici Freud concluzionează ,,la începuturile umanității masculinitatea sau
feminitatea pură nu se regăsesc într -o manieră psihologică sau biologică’’. În psihanaliză,
identitatea sexuală m atură poate fi dobândită când dorințele incestu oase și bisexuale ale copilăriei
sunt integrate. Numai după doliul asupra acestor dorințe poate să fie acceptată o mono -sexualitate
matură, cu tendințe homose xuale și incestu oase rămânând cel puțin într -o formă latentă. Freud a

26 argumentat ca o identitate sexuală m atură are nevoie de identificare cu ambele sexe: un bărbat
dezvoltă nu doar bazele identității sale masculine dar și bazele identității feminine și o femeie preia
identități masculine ca și tatăl ei ca și parte a dezvoltării sale psihologice, independent de
diferențele anatomice.

3.2. Sexualitatea infantila

Conceptul de sexualitate infantilă era deja controversat în vremea lui Freud. A fost acuzat
că induce o ,,pansexualitate’’, biserica l -a acuzat de murdărirea inocenței copiilor. Chiar și azi în
timp ce ideile sale de bază își găsesc recunoaștere universală încă mai are critici. De exemplu
cercetători empirici în domeniul copiilor i -au pus ideile la îndoială.
În dezvoltarea psihosexuală Freud distinge 3 faze consecutive – faza orală, faza anală și
faza falică. Azi ne asumam că aceste zone erogene de aseme nea transmit plăcere și excitație cu
schimbarea focalizării în fiecare caz. Aceste zone erogene care includ și pielea – ca un organ mare
senzorial și plăcut – organ senzorial care este vital pentru supraviețuire – poate rămâne receptiv la
plăcere pentru to ată viața dacă dezvoltarea a fost în mare bună.
Relația unui copil cu primul părinte, de obicei mama este prima relație de iubire și așterne
terenul pentru experiențe ulterioare de iubire, plăcere și satisfacție. Prima pereche de îndrăgostiți
este cuplul mamă -copil. Supraviețuirea că un scop acoperă nu doar hrană și grijă față de trup ci și
dezvoltarea unei relații emoționale, mentale și psihosexuale. Doar când copilul experimentează
iubirea și satisfacția și realizează un contact emoțional cu mama și tat ăl, va fi capabil să iubească
și să intre în relații ca și adult. Este imposibil să iubești fără să fi avut experiența să fi iubit. Dacă
un copil este privat de această experiență timpurie va avea dificultăți ca adult în implicarea într -o
relație satisfăcă toare de iubire și va experimenta relații mai dureroase și lipsite de satisfacție. În
terapie sau analiza este posibil să se treacă peste privațiuni și și ura în ceea ce privește o experiență
timpurie de iubire scăzută și să -i permită pacientului într -un anumit grad să experimenteze o relație
de calitate mai bună. În orice caz sentimentul natural de securitate, siguranță, și plăcere optimistă
în viața rezultat din aceste experiențe timpurii, nu poate fi niciodată pe de plin înlocuit.

27 În primele interacțiun i mamă -copil putem nota analogii către experiențe ulterioare ca și
adulți în iubirea romantică. În cartea ,,Copilul și părinții lui'' a fost studiat în detaliu aceste analogii
care pot fi văzute în explorarea corporală, contactul vizual prelungit și limbaj ul îndrăgostiților.
Părinții explorează corpul bebelușului, îi învață fiecare centimetru și îi ating fiecare parte când îl
îngrijesc, îmbăiază, îl dau cu cremă – deseori gesturi acompaniate de pupături în joacă și afecțiune.
Acest lucru este similar unui c uplu proaspăt de îndrăgostiți care își explorează corpul într -un mod
erotic pentru prima oară, vorbind despre el, pupându -l, și experimentându -l, cu plăcerea de a fi în
centrul atenției altcuiva. Această experiență plăcută presupune amintiri ale unor exper iențe
timpurii. Dacă un partener nu are experiențe pozitive pe care să construiască, el sau ea nu va fi
capabilă să se implice în același fel în explorarea corpului și poate nu va fi capabil/a să suporte un
contact fizic constant, de exemplu nu va reuși să adoarmă decât singur/a. Contactul fizic prelungit
în faza îndrăgostirii este o reactivare a unei experiențe timpurii de a fi atins ca și bebeluș. Contactul
vizual prelungit fără cuvinte este o exprimare a agresivității sau a intimității pentru adulți : do uă
persoane se uită fiecare în ochii celuilalt înainte de a se încăiera sau a se cuprinde în brațe ca două
persoane care tocmai s -au îndrăgostit. Îndrăgostiții imită în mod inconștient limbajul bebelușilor
când își atribuie fiecăruia porecle, chiar și o pr onunțare mai delicată a numelui persoanei este
experimentată ca o mângâiere. Coregrafia armonioasă între mama și copil descrisă mai sus și
exagerarea imitării expresiilor faciale ale copilului de către mamă sunt legate de sentimente plăcute
și fericire pen tru amândoi.

3.2.1. Faza oral ă

Principalele zone erogene la începutul vieții sunt gura, membranele mucoase și gingiile.
Când un copil bea experimentează o plăcere care nu este limitată doar la gură dar se extinde în
întregul corp. Suptul senzual, fie al degetului, al limbii sau al degetului mare de la picior ca lmează
copilul chiar dacă nu îi este foame. Acest insight l -a pregătit pe Freud să vorbească despre
autoerotism. Fantezia sexuală infantilă a fazei orale constă într -o fuziune între asimilare, ingestie
și absorbirea într -un sentiment de securitate deplin. Acest lucru este legat îndeaproape de fantezii
agresive de încorporare, mușcare și distrugere. Mecanismele de mușcare, încorporare, digestie și
expulzie reprezintă tipare emoționale de bază care exprimă iubire sau agresiune. Îmi placi atât de

28 mult încât te -aș mânca – este o aluzie la această conexiune, la fel ca și expresia – nu-mi place de el
(ca și gust). Primul sărut transmite intensitatea plăcerii timpurii cu o persoană căutând -o pe alta
pentru a găsi plăcere.
Pe lângă discuția despre zona erogenă, est e bine să punctăm câteva lucruri și despre
fantasmele bebelușului. Winnicott ne vorbește la această vârstă despre „momentul iluziei”.
Copilului îi este foame și fantasmează ceva care i -ar putea potoli această senzație deranjantă, însă
fără a avea vreo idee despre acest lucru. În acel moment vine mama cu sânul și îi alină celui mic
foamea, iar momentul de întâlnire dintre fantasmarea unui lucru care îi rezolvă senzația deranjantă
și mama care vine în întâmpinarea nevoii este numit „momentul iluziei”. Winnico tt l-a numit așa
deoarece a considerat că acum copilul are impresia că el a creat obiectul plăcerii, el l -a inventat,
dându -i un sentiment de omnipotență.
Pe de altă parte, tot aici, la începutul vieții putem vorbi despre perspectiva Melaniei Klein.
Ea c onsideră că în aceste momente copilul are foarte multe fantasme agresive și paranoice.
Nașterea copilului provoacă o trecere bruscă de la viața intrauterină la cea extrauterină, de la
confortul lipsit de orice neajuns la o stare percepută a fi plină de ame nințări la adresa integrității
sale. Acest lucru dă naștere fantasmelor agresive cu privire la corpul mamei, el dorind să îl distrugă
și apoi a fantasmelor paranoice cu privire la faptul că și corpul mamei se va răzbuna. Importanța
acestor fantasme este cu atât mai mare cu cât copilul tinde să fie foarte înfricoșat de ele și să le
inhibe, acest lucru provocând o întoarcere de la lumea exterioară. În condiții foarte dificile, acest
refuz de a privi lumea exterioară dă naștere autismului infantil.

3.2.2. Faza anal ă

Pentru Freud faza anală nu începe decât în al 2 -lea an de viață. ,,Ca și zona labială, zona
anală este foarte potrivită pentru a acționa ca un mediu în care sexualitatea să poată adera la alte
funcții somatice. Este de presupus că semnificația ero genă a acestei părți a corpului este foarte
mare încă de la început''
Plăcerea poate fi obținută din membranele mucoase ale regiunii anale, stimulare sau retenție
și excreție. Pentru a -și crește emoția anumiți copii își rețin scaunul. Stimularea manuală a

29 membranelor mucoase ale anusului nu este ieșită din comun la copii mai mari. Fecalele copiilor
reprezintă primele daruri către părinți, exprimând complianța activă cu îngrijitorii lor în timp ce
reținerea reprezintă neascultarea. Are sens deci să nu începe m cu educația la toaletă până când
copilul nu are un control bun asupra mușchilor săi. Este posibil să vedem când un copil a ajuns la
un stadiu de dezvoltare acceptabil prin observația urcatului și coborâtului pe trepte cu un picior pus
în fața celuilalt. O serie de probleme nevrotice se instalează în lupta pentru putere în instruirea
folosirii toaletei, dacă părinții folosesc umilința, rușinea și corecția în acest proces de învățare, în
loc să ajute copilul să își îndeplinească dorința de a se duce la toal etă ca și adulții, lăsându -i
inițiativă sau încurajându -l să o facă. În timpul jocului, apa este de asemen ea folosită într -o manieră
plăcută, ca un simbol al urinării. Materiale similare cu excrementele cum ar fi apă, noroiul,
plastilina și alte materiale asemănătoare servesc o dorință de frământat și mâzgălit cu materiale de
substituție.
Despre această etapă, Freud ne vorbește atunci când aduce în discuție trăsături de
personalitate precum încăpățânarea, curățenia sau zgârcenia. Practic, această etapă est e o etapă în
care se joacă problematica controlului. A păstra înăuntru și a fi luat cu forța afară sunt cele două
construcții la care ne raportăm când vorbim despre această perioadă.

3.2.3. Faza falic ă

Pentru Freud, faza falică sau faza infantilă -genita lă își are zonele erogene în organele
sexuale externe – la băieți penisul și testicolele iar la fetițe clitorisul și labiile. Localizarea
anatomică și stimularea în timpul curățirii indică importanța lor mai târzie, după cum Freud
subliniază : „Este imposi bil de evitat concluzia privind fundațiile pentru viitorul primat asupra
activității sexuale exercitate de această zonă erotogenă sunt stabilite prin masturbarea precoce
infantilă. O fată deseori se exi stă apăsându -și coapsele și făcând mișcări ritmice, u neori
acompaniate de fantezii stimulante, în timp ce băieții preferă să folosească mâna pentru stimulare.”
Dezvoltarea psihosexuală trece prin stadii dramatice și variate care au efect asupra întregii
personalități, asupra felului în care corpul este simțit, a sentimentelor a gândirii și a relațiilor. Inițial
relația psihosexuală este mai puternic concentrată pe o persoană (mamă), apo i devine explicată
printr -o constelație de 3 persoane (tata și mama ca un cuplu și copilul) care este acompaniată de

30 dezvoltare internă conflictuală. Freud (1905, p. 207) s -a referit la stagiul său de dezvoltare ca fiind
Conflictul lui Oedip cu referire l a saga clasică grecească relatată de Sofocle în ,,Oedip rege''. Acesta
devine foarte evident la etapa psihosexuală de dezvoltare falică și își are punctul culminant la vârsta
de 4-5 ani.
Drama Regelui Oedip descrie soarta tragică a lui Oedip care fără să își dorească își ucide
tatăl Regele Laios și rezolvă enigma Sfinxului, astfel fiind în stare să -l învingă. Este recompensat
pentru asta cu mâna Reginei văduva Jocasta.
Acest lucru a fost prezis de oracolul Delphic în momentul în care Oedip a fost născut.
Regele Laios a încercat să -și păcălească soarta dându -și fiul unui cioban pe care l -a rugat să -l
ucidă. Ciobanul milos nu a putut să ucidă un bebeluș și l -a adus la Regele din Corinth care nu avea
copii. Oedip nu a știut că nu crește cu părinții săi reali . Când și -a lăsat părinții a ajuns la Teba a
comis primul său act de patricid fără măcar să o știe. Jocasta și Oedip au trăit fericiți ca și cuplu
căsătorit pentru mulți ani și au avut 4 copii până când Apollo a dat o plagă asupra orașului pentru
că ucigaș ul regelui locuia acolo în impuritate. Sofocle arată dubla luptă dureroasă inerentă în a nu
recunoaște adevărul. Oedip încearcă să evite să recunoască ceea ce clarvăzătorul orb Theresias a
spus dar în același timp îi respinge încercările Johastei de a îl l iniști. Sofocle îl descrie pe Oedip ca
un captiv al unei profeții teribile. Tocmai de a fi forțat în acest sens să acționeze împotriva tuturor
legilor morale și motivelor conștiente, l -a făcut pre Freud să folosească saga lui Oedip să
denumească toate impu lsurile subconștiente ce lucrează în noi, impulsuri de care nu putem scăpa.
În dezvoltarea ulterioară a ideilor lui Freud, Melanie Klein (1928 -1945) a descoperit
semnele stadiilor incipiente ale conflictului lui Oedip în primul an de viață. Mamei sau aspec telor
parțiale ale mamei (obiecte parțiale) i s -au dat de către bebeluș o eliberare plăcută în satisfacera
foamei, a suptului, și mângâiatului și purtatului. Mama ca și prim ,,obiect de iubire'' pare să aibă
toate tot ceea ce îi trebuie bebelușului pentru plăcere și fericire. Presupunem că bebelușul își
experimentează mama incipientă ca fiind omnipotența. În același timp neajutorarea și nevoia după
cum sunt descrise de Freud în ,,Inhibiții, simptome și anxietate’’ (1926) reprezintă prototipul
tuturor situaț iilor traumatice și tema coșmarurilor. Absența intermitentă a mamei declanșează în
bebeluș o furie puternică și sentimente de abandon, ca și o experiență a frustrării. Este ca și cum
totul ar deveni negativ și amenințător. Bebelușul se simte persecutat de aspectele parțiale ale mamei
(voce, sân, gura). Cât de intense sunt sentimentele de abandon și ce furie fatală pot declanșa, putem

31 vedea din numeroasele cazuri de femei ucise când își părăsesc soții dar și reacțiile de amenințare
internă când relațiile sun t dizolvate. Chiar și adulții m aturi adesea prezintă tendința de a împărți
binele și răul, de a -și denigra partenerul și a reedita trecutul. De multe ori cuplurile căsătorite care
divorțează spun că nu și -au iubit niciodată partenerii și că au știut din ca pul locului că se va termina
prost. Este dificil să se păstreze simultan amintiri plăcute și negative. În timpul separării oamenii
își asumă adeseori tiparul de comportament al bebelușilor, de exemplu se hrănesc doar cu lichide,
beau doar cafea, alcool sau lapte sau mănâncă puțin, ceea ce exprimă o teamă inconștientă de a fi
nevoiți să flămânzească. Este foarte dificil de purtat trauma narcisică de abandon fără a putea
devaliza și distruge toate părțile bune dintr -o relație. Chiar și adulții m aturi au probl eme căutând
ce au iubit la partenerul lor și că această iubire s -a schimbat până la punctul în care e prea slabă
pentru a se putea continua o relație.
Presupunem că și copilul mic este interesat de relația părinților. Dacă părinții au o relație
bună, sigu ră, aceasta este o sursă de securitate pentru copil, dar situația poate genera și sentimente
de gelozie și invidie. Aceste sentimente negative pot fi direcționate împotriva unui părinte sau al
cuplului. Dacă relația părinților este precară uneori această s ituație poate fi binevenită de copil
întrucât îi permite acces emoțional la părintele frustrat, însă poate fi și o situație de nesiguranță,
declanșând anxietate și sentimente de vinovăție.
Datorită faptului că toate fantasmele sunt inconștiente deci sunt într -o anumită măsură
interzise, împotriva lor se ridică diferite apărări. Datorită faptului că aici vorbim despre copii de
până în 4 -5 ani, putem vorbi preponderent de mecanisme de apărare primitive.

3.3. Mecanisme le de apărare

Mecanismele de apărare sunt modalități prin care omul învață să suporte realitatea. Ca o
definiție a termenului de „apărare” în domeniul psihologic, Dicționarul Larousse îl descrie ca fiind
„operația prin care un subiect confruntat cu o reprezentare insuportabilă o refulează, neavând
mijloace să o lege, printr -un travaliu de gândire, de alte idei” (1999, p. 106). În primul rând de aici
aflăm că apărarea este o operație ce se finalizează cu o refulare. După cum a de scoperit și Freud cu
ocazia tratării pacienților isterici, refularea este primul mecanism în ordine cronologică și
principalul obstacol în calea însănătoșirii. Ea reprezintă o trimitere a reprezentării interzise alături

32 de emoția reprezentată în partea inc onștientă a minții, astfel scutind persoana în cauză de a sta față
în față cu un adevăr dureros și prea greu de îndurat în unele momente. De asemenea, vorbind despre
refulare ca un obstacol, trebuie să recunoaștem și meritul ei ca mecanism de echilibru al psihicului.
Fără aceasta, copilul ar fi fost strivit de forțele covârșitoare ale fantasmelor, ale interdicțiilor sau
ale nevoilor sale. Fiind primul mijloc de protecție psihică și fiind un mijloc prin care copilul doar
trimite reprezentările într -o zonă in disponibilă pentru conștiință, alături de acesta apar și alte
mecanisme prin care refularea este susținută acolo. Dacă ne -am lămurit cu privire la termenul de
„apărare”, atunci termenul de „mecanism de apărare” devine mai clar. Acesta reprezintă
modalitate a prin care operația de refularea este realizată și susținută. Freud face 1926, în lucrarea
„Inhibiție, simptom, angoasă” o distincție clară asupra diferenței dintre mecanisme de apărare și
refulare, termeni care până acum se aflau sub umbrela termenului d e „apărare”: „[conceptul de
apărare] este convenabil să -l folosim pentru a desemna în general toate procedeele de care se
servește eul în conflictele susceptibile de a conduce la o nevroză, în timp ce cuvântul „refularea”
desemnează un mod de apărare mai b ine determinat și pe care cercetările noastre ne -au permis să –
l cunoaștem mai bine” (p. 7). Putem spune mai concret faptul că refularea reprezintă scoaterea din
conștiință a reprezentării și trimiterea acesteia în inconștient, în timp ce mecanismele de apă rare
sunt procedee prin care eul se apără de întoarcerea refulatului în conștiință. Pe parcursul scrierilor
sale, Freud a prezentat 9 tipuri de mecanisme de apărare (10 dacă includem și refularea), toate
acestea fiind enunțate ca urmare a diferitelor patol ogii analizate de el.
Freud vorbește prima dată, în „Interpretarea viselor” (1900) despre regresie în momentele
în care se referă la modalitatea prin care dorințele infantile ajung în viața onirică spre a fi împlinite
în mod halucinativ. Regresia reprezin tă o modalitate prin care individul renunță la mecanismele
complexe și mai mature de trăire a experienței pentru a adopta altele mai vechi, mai infantile.
Această renunțare implică faptul că există o forță interioară ce atrage omul spre acea întoarcere,
forță pe care Freud a definit -o prin conceptul de „punct de fixație”. Acestea sunt determinate la
rândul lor de dorințe sau nevoie frustrate, care nu sunt îndeajuns metabolizate, împotriva cărora s –
au ridicat apărări și care caută într -un fel sau altul o des cărcare, o împlinire simbolică. Astfel, cu
ajutorul apărărilor specifice, energia acestora este consumată simbolic, însă păstrându -se
maturitatea personalității în mare parte.
Aceste puncte de fixații creează în interiorul psihicului permanent o atracție, o nevoie de
împlinire, iar când apărările sunt în pericol să nu își mai poată îndeplini rolul, intră în scenă regresia

33 care face individul să aibă un mod de trăire a experienței mai puțin matur. Freud a folosit pentru a
descrie atât dezvoltarea psihică câ t și regresia metafora militară a armatei ce trece prin diferite
așezări. Dacă armata este libidoul, iar așezările sunt punctele de fixație, o parte diferită de la un
individ la altul a armatei rămâne în unele așezări, în timp ce restul avansează. Atunci c ând în mersul
ei sau venind din exterior, armata întâlnește o greutate prea mare pentru a avansa, pentru a o depăși,
ea se întoarce la așezarea de dinainte și tot așa. Astfel, dacă o mare parte a armatei a rămas într -o
așezare, pe de -o parte doar o mică fr acțiune a armatei va înainta și va fi sensibilă la greutățile pe
care le -ar putea întâlni, iar pe de altă parte armata rămasă va avea o forță de atracție mai mare. Ca
să revenim la dezvoltarea psihică umană, cu cât punctul de fixație este mai puternic, cu atât mai
mare este forța de atracție și cu atât șansele de regresie sunt mai pronunțate. Există însă și regresii
așa-zis normale: cele din terapie, unde individul regresează într -un cadru ce îi permite o
însănătoșire, o redobândire a vitalității și cele di n vis, unde dorințele infantile se împlinesc cel mai
ușor și cu cele mai puține riscuri pentru adaptarea la mediu. Ca urmare a acestei metafore, „Marele
dicționar al psihologiei” definește regresia drept „proces al organizării libidinale a subiectului care ,
confruntat cu frustrări intolerabile, se întoarce, pentru a se proteja, la stadii arhaice ale vieții sale
libidinale și se fixează aici, cu scopul de a regăsi acolo o satisfacere fantasmatică” (1999, p. 1021).
Anna Freud vorbește în cartea sa „Normal și patologic la copil” (1965) despre mai multe
tipuri de regresii. Pornind de la studierea cărții „Interpretarea viselor” (Freud, 1900) ea
conceptualizează trei tipuri de regresii și anume: „a) o regresie topografică în care excitațiile se
mișcă înapoi de la zona motorie la zona senzorială a aparatului psihic până când se ajunge la
sistemul perceptual”, prin aceasta analista vorbind despre deformări ale realității ce afectează
rațiunea, precum halucinațiile, „b) o regresie temporală ca o revenire la structuri psihice mai vechi”
și „c) o regresie formală care face ca metodele primitive de exprimare și reprezentare să ocupe
locul celor contemporane” (Freud A., 1965, p. 91). De asemenea, ca o completare la acest aspect,
aducând un citat de -al tatălui ei, ajunge la concluzia că cele trei tipuri de regresie sunt de fapt una
singură, deoarece ele survin împreună în multe cazuri: „pentru că ceea ce este mai vechi în timp,
este mai primitiv în formă și, în topografia psihică, este așezat mai aproape de zona perceptivă”
(apud Freud A., 1965, p. 91). În pofida faptului că există trei tipuri de apărări puse în categoria
„regresie”, una singură a fost studiată îndeaproape, celelalte rămânând trecute cu vederea, și anume
cea temporală, adică cea pulsională.

34 Pe lângă tipurile așa-zis normale de regresie, avem o manifestare destul de răspândită a
regresiei, mai ales în cazul copiilor aflați la vârsta în care fac parte din mediul școlar, și anume cea
pulsională de la nivelul de dezvoltare psihosexuală falic la cel sadic -anal. Af lat în plin complex al
lui Oedip, copilul fiind asaltat de tot felul de amenințări mai mult sau mai puțin imaginare din
exterior, renunță la poziția sa de persoan ă aflată în competiție pentru dragostea mamei și se retrage
în „așezarea” unde a lăsat o parte a armatei, adică cea a dezvoltării ulterioare. Astfel, sub influența
angoasei de castrare, copilul renunță la un mod de trăire a experienței și adoptă un altul mai infantil.
Identificarea proiectivă este un mecanism de apărare descris într -un scurt parag raf de
Melanie Klein, spunând despre el că este specific pacienților profund tulburați. Cu toate acestea,
acest mecanism de apărare este unul des întâlnit, este unul care pune în mare pericol reușitele
terapiei și pe cât de ascuns este, pe atât de dificil este de eliminat. În formele sale mai mature,
acesta este cuprins în fenomenul transferului, însă până acolo este un mecanism de apărare specific
copiilor. În identificarea proiectivă, nu doar că pacientul proiectează asupra terapeutului un anumit
pattern relațional, un conținut psihic, ci mai important este faptul că exercită o presiune asupra
terapeutului de a se comporta întocmai ca în fantasma celui ce o proiectează.
Pe de -o parte, această apărare este greu de conceptualizat, se bazează în mare parte p e o
comunicare de la inconștient la inconștient, una ce caracterizează vârstele cele mai fragede, când
conținuturile transmise erau bazate pe emoții. Pe de altă parte, este un lucru destul de dificil pentru
un terapeut (și mai ales pentru o persoană neaviz ată) să facă diferența între propriile sentimente,
propriile conflicte nerezolvate și mecanismul de apărare exercitat de pacient. Chiar dacă este o
apărare primitivă și greu de depistat, aceasta nu este atât de întâlnită în viața de zi cu zi în forma ei
malignă, dar formele ei sănătoase care implică proiecția și identificarea persoanei cu sentimente de
iubire, stări de fericire, putând vorbi și despre situațiile de râs contagios în grup, ne sunt destul de
cunoscute și naturale (Idem, p. 132). O altă perspec tivă asupra unei funcționări mai dezvoltate a
identificării proiective o reprezintă activitățile ce prezintă, la fel ca funcționarea sa primitivă, un
individ perceput ca pe o extensie a eului. Aici putem vorbim de strângere de mână, de fumatul pipei
păcii etc. (Ionescu, Jacquet, Lhote, 2001, p. 202).
Pentru a mai zăbovi un pic asupra acestui mecanism de apărare, trebuie precizat (din nou)
că este printre primele forme de comunicare pe care omul le întreprinde. Este o formă de
comunicare bazată pe schimbul de informații, de conținuturi printr -o formă no nverbală, emoțională

35 sau poate chiar de la inconștient la inconștient. Pe lângă numeroasele exemple pe care le
descoperim în studiile de caz ce implică o patologie, o funcționare ce se află exclusiv în slujba
rezistenței împotriva terapiei a apărării, Melt zer (1983) a relatat un caz foarte concludent al unei
folosiri a identificării proiective într -un mod natural, des întâlnit.
„Meltzer relatează o scenă în care sunt implicați un profesor de
matematică și un elev, primul încercând să îl învețe pe al doilea principiul
seriei numerice. Profesorul scrie pe tablă o serie de numere matematice,
iar elevul, care spune de mai multe ori „Nu înțeleg!”, pare într -adevăr să
nu înțeleagă unde vrea să ajungă acesta atunci când scrie primele trei
numere, apoi patrulea num ăr din serie. Deodată însă, elevul spune: „A!
Acum pot continua.”, el „înțelegând” în sfârșit principiul pe care
profesorul încerca să i -l facă înțeles.” (apud Ionescu, Jacquet, Lhote,
2001, p. 203).
Aici putem observa foarte bine procesele ce intră în alc ătuirea mecanismului identificării
proiective: proiecția și introiecția. Lovit de o rezistență, de o greutate, elevul proiectează,
spunându -i profesorului de mai multe ori că nu înțelege. Ajutat, depășește greutatea și introiectează
„obiectul gânditor” sau „obiectul matematic”, adică partea profesorului care știe cum funcționează
acest proces matematic (Idem). În primă fază el proiectează pe profesor, îi oferă profesorului
rezistența sa, iar profesorul o „digeră” și îi oferă înapoi un mod de a procesa infor mația. Dacă
această identificare proiectivă ar fi fost patologică și ar fi prins rădăcină, ne putem imagina că
profesorul ar fi cedat rezistenței și ar fi zis: „Nu știu cum să te fac să înțelegi!”.
Acestea sunt numite apărări primitive deoarece nu există clar delimitată granița dintre
interior și exterior, dintre eu șu non eu. Existența și funcționarea lor reprezintă o dovadă a vârstei
fragede sau a inhibițiilor în dezvoltare pe care le trăiește individul.
Identificarea este un proces foarte important în dezvoltarea umană, însă, la fel ca multe alte
procese, prezintă două părți. Pe de -o parte putem vorbi despre o identificare sănătoasă. Această
identificare benignă este mânată de dorința conștientă a unei persoane de a deveni la fel ca o altă
persoană pe c are cel dintâi o apreciază. Este important de spus faptul că între identificare și
introiecție este o diferență de cantitate și calitate de conținuturi. Dacă o parte a unei persoane, un
sentiment, o stare, o acțiune, pot fi introiectate, în cazul identific ării, aceasta se face cu toată

36 persoana, cu subiectul. Mai important, dacă prin introiecție se creează obiecte interne noi sau se
actualizează cele existente, procesul identificării are o relație mai puternică cu conștientul și, pe
lângă modificările aduse în plan inconștient, apare și o mai mult sau mai puțin bună integrare în
personalitate, în eu, a imaginii cu care se vrea a se identifica. Pe de altă parte, ca mecanism de
apărare, identificarea apare în multe cazuri sub denumirea de „identificare cu agre sorul”. Aceasta
are clar un aspect defensiv și protejează eul copilului de stimulii externi presupuși a fi periculoși.
Pe lângă identificarea cu agresorul, în ceea ce privește identificarea malignă putem vorbi și
despre o identificare în absența agresoru lui. Dacă privim identificarea în sine ca o legătură cu o
persoană, putem găsi multe cazuri în care un copil se identifică cu părintele său pentru a îi
compensa lipsa, pentru a se simți în siguranță și în absența lui. Odată cu începerea școlii, copilul
poate lua în el o parte a părintelui de care a fost foarte atașat pentru a combate anxietatea de
separare. Această parte poate lua forma unui gest simbolic, unei asemănări în ceea ce privește
moralul etc. .
În concluzie, așa cum a descris și Melanie Klein vi ața fantasmatică a copilului, presiunea
pe care o reprezintă fantasmele inconștiente, mai ales dacă acestea sunt foarte violente și prea
puțin conștientizate provoacă o mare suferință psihică a celui mic. Combinația dintre factorii
constituționali și facto rii socio – culturali face diferența în mintea copilului între puterea de a
tolera aceste conflicte și inhibiția lor .

37 4. Influența sărăciei asupra dezvoltării emoționale a copilului

Sărăcia este un element care afectează o mare parte a populației și care provoacă o mare
varietate de simptome. Pe lângă lipsa timpului și reorganizarea priorităților în funcție de partea
financiară, aceasta are și o influență asupra psihicului. În acest capitol doresc să discut despre
modul în care sărăcia a fectează partea emoțională a părinților, acest lucru dezvoltându -se în relația
cu copiii. În primul rând, datorită dispariției părinților la muncă în străinătate, la mare dep ărtare, la
un loc de muncă unde se muncește mult etc, trebuie să vorbim despre abs ența emoțională a
îngrijitorilor. Relația dintre ei și copilul lor poate fi afectată în așa fel încât copilul să se simtă
complet uitat. Într -o măsură cel puțin egală ca importanță, un alt factor pe care trebuie să îl aducem
în discuție este creșterea copi lului de către bunici sau de către vecini, în momentele în care părinții
sunt absenți. Acest lucru este un fenomen des întâlnit mai ales în Europa de Est. În final, am dorit
să aduc în discuție și efectul lipsei banilor asupra copilului, în mod direct.

4.1. Absența emoțională a părinților

În teoria psihanalitică a lui Freud, principiul plăcerii este forța motrică a sinelui, care caută
satisfacerea imediată a tuturor nevoilor și dorințelor. Cu alte cuvinte, principiul plăcerii se
străduiește să îndeplineas că nevoile noastre cele mai de bază și primitive, inclusiv foamea, setea,
agresivitatea și sexul. Atunci când aceste nevoi nu sunt îndeplinite, rezultatul este o stare de
anxietate sau tensiune.
Uneori denumit principiul plăcere -durere, această forță motiv antă oferă energie
comportamentului, dar dorește și satisfacerea instantanee. Așa cum vă puteți imagina, unele nevoi
pur și simplu nu pot fi satisfăcute în momentul în care le simțim. Dacă ne -am satisfăcut fiecare
capriciu ori de câte ori am simțit foamea sau setea, am putea să ne găsim comportându -ne în moduri
care nu sunt potrivite pentru momentul dat. Pe de altă parte sunt multe dorințe, printre care și cele
prezentate de Melanie Klein, care sunt agresive, distrugătoare, sadice etc. .
Sinele sau id -ul es te izvorul motivației, dar este și partea personalității care tinde să fie
îngropată la cel mai adânc nivel, cel inconștient. Se compune din toate dorințele și nevoile noastre

38 cele mai de bază, înainte de a fi modificate de către vreo restricție socio – culturală. În copilăria
timpurie, id -ul controlează majoritatea comportamentului. Copiii acționează pe baza nevoilor lor
pentru hrană, apă și diverse forme de plăcere. Principiul plăcerii ghidează id -ul pentru a îndeplini
aceste nevoi de bază pentru a asigur a supraviețuirea. Sigmund Freud a observat că cei care sunt
foarte mici încearcă să satisfacă aceste nevoi biologice adesea cât mai repede cu putință, fără a se
gândi dacă acest comportament este sau nu acceptabil.
Acest lucru funcționează excelent când su ntem copii, dar pe măsură ce creștem
comportamentele noastre infantile devin din ce în ce mai puțin acceptabile. Datorită dezvoltării
unei alte părți importante a personalității, suntem capabili să păstrăm sub control cerințele id -ului.
Pe măsură ce copiii se maturizează, eul se dezvoltă pentru a ajuta la controlul nevoilor id -ului. Eul
este preocupat de realitate și ajută să ne asigurăm că nevoile id -ului sunt îndeplinite, dar în moduri
acceptabile în lumea reală. Eul funcționează prin ceea ce Freud numea principiul realității. Acest
principiu al realității este forța opusă aspirațiilor instinctuale ale principiului plăcerii. În loc să caute
satisfacții imediate pentru nevoi, principiul realității ghidează eul să caute căi de a îndeplini aceste
nevoi, atât realiste, cât și adecvate din punct de vedere social.
Atunci când un copil este mic, fiindu -i foame, principiul plăcerii îl va îndemna să ia o
măsură imediată pentru a elimina acest disconfort și, dacă acest lucru nu este posibil, va trimite un
semnal sub forma anxietății. Principiul plăcerii dictează faptul că id -ul va căuta calea cea mai
imediată de a satisface o dorință sau nevoie. Odată ce eul s -a dezvoltat, principiul realității va
împinge copilul să caute modalități mai realiste și mai acceptabile pen tru a satisface aceste nevoi.
Astfel, pe măsură ce crește, copilul va aștepta ora mesei sau va avea răbdare până când va ajunge
acasă să mănânce ceva în loc să ține în mijlocul străzii. În timp ce principiul plăcerii joacă un rol
esențial în motivarea acți unilor, principiile realității ne ajută să ne asigurăm că dorințele noastre
sunt îndeplinite în moduri sigure și acceptabile din punct de vedere social.
Fantezia este o situație imaginată de un individ care exprimă anumite dorințe sau nevoi.
Fanteziile imp lică uneori situații foarte puțin probabile sau pot fi destul de realiste și pot fi de natură
sexuală. O altă semnificație de bază a fanteziei este ceva care nu este "real", așa cum este perceput
în mod explicit de oricare dintre simțuri, dar există ca o s ituație imaginară de obiect la subiect. În
viața de zi cu zi, indivizii își găsesc adesea gândurile urmărind voit sau nu o serie de fantezii cu
privire la lucrurile pe care doresc să le facă sau să le dorească să le facă, ci din contră, să le evite.

39 O vizi une a fanteziei a fost oferită de către Sigmund Freud, care a considerat fantezia un
mecanism de apărare. El a considerat că bărbații și femeile nu pot suporta satisfacția exagerată pe
care o pot îndepărta prin realitate. Pe măsură ce adaptarea copilăriei la principiul realității s -a
dezvoltat, o parte a id -ului s -a adaptat principiului realității foarte bine și s -a transformat în gândire
în timp ce o alta a rămas subordonată principiului plăcerii. Această fantezie care a rămas a continuat
sub forma visării de zi, visarea cu ochii deschiși.
Astfel, pe măsură ce copilul crește, în timp ce o parte din el se adaptează cu succes
principiului realității, o altă parte rămâne subordonată principiului plăcerii și își găsește satisfacere
prin lumea imaginară. Aceas tă parte care nu s -a putut adapta realității este de asemenea acea parte
care a avut de suferit, este o parte traumatizată. Partea această este partea care conține fixații.
Trecerea de la fantezie la realitate se face treptate prin ceea ce psihanaliza prez intă a fi „frustrare
optimă”, adică o frustrare îndeajuns de ușoară încât să poată fi integrată bine în eu. Atât
suprasatisfacerea dorințelor copilului cât și subsatisfacerea lor presupun crearea de punct de fixații,
conform spuselor lui Fenichel (1946). P entru a discuta mai mult pe baza acestui subiect, trebuie să
discutăm despre toleranța la frustrare. Acest concept presupune rezistența copilului la amânarea
satisfacerii imediate a dorințelor, conform principiului plăcerii și adoptarea principiului realit ății.
Toleranța la frustrare presupune o trecere graduală de la principiul plăcerii la cel al realității astfel
încât, în condiții ideale tot ceea ce înseamnă fantasmă va dispărea și va fi pus în serviciul eului.
Suprasatisfacerea dorințelor presupune pe d e-o parte o obișnuire a copilului cu un anumit nivel de
satisfacere, scăzându -i toleranța la frustrare și pe de altă parte o încetinire a dezvoltării normale.
Ambele lucruri întăresc fixațiile și reprezintă factori patologici. Subsatisfacerea dorințelor
reprezintă trauma pură. Ambele variante sunt greșite și ambele dau naștere problemelor, în cazul
de față a refugierii copiilor în lumea fanteziilor.
Astfel, în cazul părinților absenți emoțional vorbim în primul rând de un timp scăzut
petrecut cu copilul concomitent cu o relație superficială. Principiul plăcer ii care îl domină pe copil
încă de la cele mai fragede vârste are nevoie de o relație. Prin relație, copilul introiectează cerințele
sociale, dar și modalitățile de adaptare la acestea și astf el se face trecerea gradual de la principiul
plăcerii la cel al realității. Să spunem că un copil este foarte atașat de mama sa. Relația dintre cei
doi este una foarte bună, însă ca să i se permită copilului să se detașeze și să își satisfacă autonomia,
mama trebuie să fie lângă el și să îi ofere o „frustrare optimă”, adică să îl ajute treptat să se despartă
de ea. Doar așa se formează o imagine pozitivă a mamei în interiorul celui mic, imagine pe care o

40 va purta cu el toată viața. Pe de altă parte, orice î n cazul absenței emoționale a părintelui, copilul
poate deveni la rândul său absent emoțional, se poate maturiza într -un mod superficial și poate
suferi de sentimente de vinovăție cu privire la faptul că nu este iubit îndeajuns de mult de către
părinți.

4.2. Creșterea de către bunici a copilului

Într-o anumită măsură asemănător modului în care copilul percepe viața atunci când părinții
sunt indisponibili emoțional, copiii crescuți de către bunici sunt cei care se simt în mod inconștient
abandonați și tind să se învinovățească pentru plecarea celor mari de lângă ei. Fiind vorba exclusiv
despre stadiul oral, se poate produce foarte ușor o fixație la acest nivel, iar dorința de a suge, o
dorință plină de invidie și lăcomie poate apărea. Aceasta se poate manif esta prin dorința de a suge
cât mai multă informație, cât mai multe lucruri bune, însă aceasta apare doar ca o formă de apărare
împotriva anxietății pe care o prezintă situația despărțirii. Copilul încearcă să ia cât mai mult de la
un sân care poate dispăr ea în fiecare clipă. Un exemplu de un astfel de caz poate fi o relație foarte
sufocantă între un bărbat și o femeie. Să presupunem că cei doi trebuie să stea despărțiți pentru o
perioadă de câteva săptămâni, iar acest lucru îi trezește bărbatului o anxieta te de separare foarte
mare. El va încerca să o ademenească pe cât de mult posibil pentru a mai profita de femeie încă
puțin, îi poate pregăti ceva bun de mâncare, poate porni o discuție interesantă sau poate în
contradicție, orice pentru a mai câștiga puți n timp. Când în final femeia va pleca, el va retrăi acea
situație anxioasă de la începutul vieții, o situație depresivă în care simt că este doar vina lui. Ca să
privim și partea plină a paharului, poate că faptul că părinții au decis să își lase copilul l a părinți
este un lucru pozitiv din punct de vedere inconștient deoarece ei nu se simțeau în stare să își
îndeplinească atribuțiile de părinți și astfel le -a lăsat pe mâna unor persoane mai experimentate.

4.3. Efectele lipsei banilor asupra copilului

Așa cum am spus și în capitolul precedent, regresia este un mecanism de apărare care face
ca individul să se întoarcă la stadiul de dezvoltare precedent în momentul în care întâlnește
obstacole pe care nu le poate depăși. Acest lucru are mai multe semnificați i, însă cea mai importantă

41 și totodată cea care ne interesează pe noi în acest studiu este regresia de la stadiul falic la cel sadic
– anal, lucru general de traumele suferințe în cadrul complexului lui Oedip. De asemenea, pentru a
regresa la stadiul sadic – anal, o persoană trebuie să fi avut o traumă îndeajuns de însemn ată la
acest nivel ce a produs un punct de fixație. Pentru acest lucru putem vedea în multe dintre cazuri
părinți intruzivi, controlatori, etc., tot ceea ce presupune o problemă a controlul ui.
Acești părinți își educă copiii cât mai rigid, spre a fi cât mai mult „cum vor ei”, acest lucru
lăsându -le traume în stadiul despre care discutăm. Urmând pașii normali de dezvoltare, copiii intră
în stadiul falic și trăiesc la maxim complexul lui Oedi p, unde, fiind în competiție cu părintele de
același sex și dorind părintele de sex opus, ajung să fie descurajați și, atât sub influența problemelor
din acest stadiu cât și sub influența atracției generate de punctele de fixare, ei se retrag în stadiul
precedent, adică cel al analității.
Aceștia sunt persoane care au un mod de organizare a experienței ținând cont de
problematica controlului. Practic, tot ceea ce fac ei este să raporteze orice experiență la acest cadru
și să o judece întocmai. Având o sufe rință în cadrul acestui nivel, suferința a dat naștere unei
dorințe, fie că vorbim de o dorință de reparație sau de o dorință de repetiție a traumei. Astfel, se
intră în cercul vicios al compulsiei la repetiție unde se cere o satisfacere a unei dorințe ce nu va
putea niciodată să fie satisfăcută.
Aceste lucruri sunt foarte bine văzute în cadrul persoanelor dependente de jocuri video. În
primul rând aici este vorba despre controlul. Persoanele din spatele monitorului simt o plăcere
foarte mare controlând p ersonajul din joc și cu cât controlul acestuia este mai mare, cu atât plăcerea
crește. Pe de altă parte, putem vedea foarte ușor sadismul și violența pe care multe jocuri le propun.
Chiar dacă persoana în cauză poate nu pare violentă, sentimentele lui inte rioare sunt descărcate în
joc și astfel ajung să fie trăite în siguranță ca fiind ale caracterului din joc. Ținând cont de regresia
de la stadiul falic la cel sadic – anal, putem observa reminiscențe ale stadiului mai evoluat, acest
lucru în funcție de gra vitatea problemei. Aici vorbim despre tendințe de competiție, pe care le
vedem intens în jocurile multiplayer, tendințe de gelozie, tendințe de imitare și devenire întocmai
ca o persoană cu autoritate, dorințe de salvare a personajului feminin (prințesa di n castel) etc. .
În acest caz, sărăcia are un efect destul de vizibil. Datorită greutăților pe care le are de învins
părinții, ei tind să își impună controlul, dacă nu chiar să își descarce agresivitatea, în mod direct și
asumat pe copil. Aceste lucruri îi creează copilului un punct de fixație la nivelul anal, o

42 vulnerabilitate a cărei efecte se văd pe termen lung. În momentul în care cel mic ajunge la nivelul
complexului lui Oedip, tendințele concurențiale încep să își facă simțite prezența, însă faptul că de
o importanță deosebită sunt banii și alte foloase materiale, părinții sunt cei care câștigă mereu lupta
cu copilul. El se poate simți foarte ușor învins, iar această greutate, în funcție de cât de mare este,
poate provoca o regresie la nivelul preceden t, la cel al agresivității. Cu alte cuvinte, copilul va putea
adopta o poziție controlatoare, o poziție manipulatoare, agresivă, împotriva sentimentului de
neputință, de a fi învins.

43 5. METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. Obiective

5.1.1. Obiectiv teoretic

Lucrarea a avut ca obiectiv teoretic explorarea din punct de vedere psihologic al efectelor
sărăciei asupra copilului și mai ales asupra dezvoltării emoționale a acestuia. În ceea ce privește
dezvoltarea emoțională, am ales abordarea teoriei psihanalitice, teorie ce mi se pare a fi cea mai
completă și complexă, demnă de a explora profunzimile minții umane. În capitolele ce țin de partea
teoretică am reprezentat dezvoltarea emoțională normală a unei persoane, de la cea mai fragedă
vârstă până la persoana adu ltă și apoi am pus în legătură acest lucru cu apariția sărăciei. Am studiat
efectele sărăciei asupra familiei și apoi am arătat cum anume sărăcia afectează dezvoltarea normală
a copilului, împingând -o pe cărări mai mult sau mai puțin patologice.

5.1.2. Obiectiv e practice

Pentru demonstrarea teoriei prezentate , am înaintat următoarele obiective:
– Evaluarea nivelului anxietății sociale atât a persoanelor aflate în situații economice
defavorizate cât și a persoanelor aflate în situații medii din punct de vedere eco nomic
– Evaluarea nivelului singurătății sociale atât a persoanelor aflate în situații economice
defavorizate cât și a persoanelor aflate în situații medii din punct de vedere economic
– Evaluarea nivelului stimei de sine atât a persoanelor aflate în situații economice
defavorizate cât și a persoanelor aflate în situații medii din punct de vedere economic
– Compararea celor două grupuri și evidențierea diferențelor
Obiectivele vor fi soluționate prin cercetare, deci prin demonstrarea sau demontarea ipotezelor.

44
5.2. Ipoteze

Ipoteza 1: Se presupune că există diferențe statistice semnificative în ceea ce privește
factorul anxietate socială între grupul cu dificultăți economic e și grupul în situația economică
mediei

Ipoteza 2: Se presupune că există diferențe statistice semnificative în ceea ce privește
factorul singurătate între grupul cu dificultăți economic e și grupul în situația economică mediei

Ipoteza 3: Se presupune că există diferențe statistice semnificative în ceea ce privește
factorul stimă de sine între grupul cu dificultăți economic e și grupul în situația economică mediei

Ipoteza 4: Se presupune că există o corelație între factorul anxietate socială și factorul
singurătate în ceea ce privește ambele grupuri

Ipoteza 5: Se presupune că există o corelație între factorul anxietate socială și factorul stimă
de sine în ceea ce privește ambele grupuri

45 5.3. Metode și instrumente utilizate

Am folosit ca metodă de analiză 3 chestionare ce vizează cei trei factori ce se vrea a fi
explorați: anx ietate socială, singurătate și stimă de sine.

5.3.1. Chestionarul 1 – Scala de anxietate socială

Afirmații Niciodată Câteodată Întotdeauna
1 Uneori mi -e greu să fac ceva nou în fața altor copii
2 Nu-mi place să se glumească pe seama mea
3 Sunt timid (rușions, retras, lipsit de îndrăzneală) în prezența
unor copii pe care nu -i cunosc
4 Nu vorbesc când sunt într -un grup de copii
5 Mă deranjează că nu știu ce gândesc alți copii despre mine
6 Simt că unii copii își bat joc de mine
7 Devin neliniștit când vorbesc cu copii pe care nu -i cunosc
8 Mă deranjează ce spun alții despre mine
9 Vorbesc doar cu copiii pe care deja îi cunosc
10 Mi-e teamă că alți copii cu care aș putea face cunoștință nu
mă vor plăcea

Aceasta este scala ASc, scala de anxietate socială.
Răspunsurile sunt notate astfel:
• Niciodată = 0
• Câteodată = 1
• Întotdeauna = 3
Scorurile merg de la nota 0 până la 90. Analiza factorială a componentelor principale a scos la
iveală doi factori mari:

46 • Frica de evaluare – itemii 1, 2, 5, 6, 8, 10
• Evitarea socială și distresul – itemii 2, 4, 7, 9

5.3.2. Chestionarul 2 – Scala de singurătate

1 Mi-e ușor să -mi fac prieteni la școală
2 Îmi place să citesc
3 Nu am cu cine să stau de vorbă
4 Pot să lucrez ceva împreună cu colegii mei sau cu alți copii
5 Mă uit mult la TV
6 Mi-e greu să -mi fac prieteni
7 Îmi place școala
8 Am mulți prieteni
9 Mă simt singur
10 Nu pot găsi un prieten când am nevoie
11 Fac mult sport
12 E greu să fac alți copii să mă placă
13 Îmi place știința
14 Nu am cu cine să mă joc
15 Îmi place muzica
16 Mă înțeleg cu alți copii
17 Mă simt dat la o parte
18 Nu am la cine să apelez când am nevoie de ajutor
19 Îmi place să pictez și să desenez
20 Nu mă înțeleg cu alți copii
21 Sunt singur
22 Sunt îndrăgit de copiii din clasa mea
23 Îmi place mult să joc fotbal
24 Nu am nici un prieten

47 Aceasta este SS, scala de singurătate.
Respondentul va nota fiecare afirmație cu note de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „niciodată adevărat”,
iar 5 „întotdeauna adevărat”.
Scala cuprinde 24 de itemi dintre care:
• 10 îndreptați în direcția singurătății: 3, 6, 9, 12, 14, 17, 18, 20, 21, 24
• 6 îndreptați în direcția non -singurătății: 1, 4, 8, 10, 16, 22
• 8 itemi necotați
Scorul scalei rezultă din punctajul cumulat al celor 16 itemi principali, valorile mari indicând
singurătate ridicată sau insatisfacție socială. Scorurile merg, astfel, de la 16 (singurătate scăzută)
la 80 (singurătate ridicată).

5.3.3. Chestionar ul 3 – Scala pentru inventarierea stimei de sine

1 Adesea aș dori să fiu alt cineva
2 Mi se pare greu să vorbesc în fața clasei
3 Sunt multe lucruri privitoare la mine pe care le -aș schimba dacă aș putea
4 Pot lua hotărâri fără să -mi fac prea multe probleme
5 Mă simt adesea supărat când mă aflu acasă
6 Sunt o mulțime de distracții atunci când ești cu prietenii
7 Am nevoie de o lungă perioadă de timp ca să mă obișnuiesc cu ceva nou
8 Mă bucur de popularitate printre copiii de vârsta mea
9 Părinții mei țin seamă de trăirile și sentimentele mele
10 Dăruiesc cu foarte mare ușurință
11 Părinții mei așteaptă prea mult de la mine
12 Este plăcut totuși să fiu așa cum sunt
13 Lucrurile sunt toate amestecate în viața mea
14 De obicei copiii urmează ideile mele
15 Am o părere proastă despre mine

48 16 Sunt multe momente în care aș vrea să plec de acasă
17 De multe ori mă simt supărat când sunt la școală
18 Nu sunt la fel de drăguț ca cei mai mulți oameni
19 De obicei dacă am ceva de spus, spun
20 Părinții mei mă înțeleg
21 Cei mai mulți oameni sunt mai plăcuți decât mine
22 De obicei mă simt împins de la spate de părinții mei
23 Adesea mă simt descurajat când sunt la școală
24 De obicei diverse lucruri sau situații mă deranjează
25 Simt că nu pot să depinde de cineva

Acesta este ISS, scala pentru inventarierea stimei de sine.
Respondentul va răspunde cu DA sau NU, iar fiecare răspuns va fi cotat după cum urmează. Scala
relevă următoarele categorii:

• Stimă de sine personală
o Răspuns DA la întrebarea 12
o Răspuns NU la întrebările: 1, 3, 13, 15, 17, 18, 23
• Stimă de sine provenită din atitudinea părinților
o Răspuns DA la întrebările: 9, 11, 20
o Răspuns NU la întrebările: 16, 22
• Stimă de sine provenită de la prieteni, colegi
o Răspuns DA la întrebăr ile: 6, 8, 14, 19
o Răspuns NU la întrebarea 21

49 5.4. Lot

Lotul de cercetare este format din 140 de persoane, 70 fac parte din grupul celor cu o
situație materială nefavorabilă, iar 70 fac parte din grupul celor cu o situație economică decentă.
Cele 70 de per soane din grupul celor cu situație economică nefavorabilă au fost alese cu ajutorul
unui ONG care oferă sprijin, consiliere și educație acestei categorii vulnerabile, iar criteriile de
filtrare ale mele au fost doar referitoare la vârstă. În ceea ce priveș te celălalt grup, acesta a fost
ales în cadrul unei școli de masă, una cu statut bun pentru a putea evita situația de sărăcie a
elevilor, în mod aleatoriu. Astfel, singurul criteriu de departajare a fost cel al vârstei, alegând
elevi cu vârsta în intervalu l 7-14 ani.

5.5. Design și desfășurare a studiului

Studiul a fost desfășurat în luna octombrie , în sala de clasă în care copiii urmau de obicei
cursuri. Timpul în care a fost efectuat studiul a fost de aproximativ 15 minute pentru fiecare
dintre grupuri și a fost imediat după terminarea recreației, în primele minute ale orei ce urma. Cu
învățătoare a sau profesoara plecată, în primele 5 minute am explicat elevilor ce au de completat
pe fiecare chestionar, faptul că vor fi confidențiale și nimeni sub nicio formă nu va încerca a
50%
50%Diagrama genului elevilor
Masculin
Feminin

50 identifica autorul și am finalizat prin a le spune că dacă unii nu doresc să participe, sunt liberi să
sară peste acesta.

5.6. Rezultatele cercetării și interpretarea rezultatelor

Numerele de la 1 la 70 reprezintă primul grup, cel cu situație materială nefavorabilă , iar
următoarele 70 pe cei aparținând grupului cu situație economi că decentă.

Nr foaie FE ES NS S SSP SSAP SSPC
1 10 0 20 12 7 3 5
2 7 3 21 20 3 2 2
3 8 5 20 27 7 4 4
4 9 3 25 13 8 4 5
5 12 7 15 36 8 1 1
6 2 2 10 26 8 4 5
7 6 8 18 28 3 4 1
8 10 8 21 23 3 3 1
9 5 6 21 18 8 4 5
10 5 4 18 20 8 4 3
11 2 1 15 24 6 4 3
12 5 10 19 23 5 4 4
13 7 4 12 40 7 2 3
14 6 2 26 17 6 5 5
15 4 3 22 18 5 4 5
16 12 9 16 37 1 1 1
17 9 1 25 13 6 4 4
18 3 3 23 16 8 4 4
19 8 9 25 10 8 4 5
20 4 1 25 10 7 4 5
21 5 6 18 21 3 5 2
22 2 1 25 10 7 2 5
23 5 3 22 21 8 4 4
24 13 6 11 22 1 3 2
25 5 5 18 18 6 2 2
26 7 12 24 14 3 3 2
27 8 6 22 25 6 4 5
28 7 3 24 31 8 4 3
29 2 7 26 10 5 3 5

51 30 12 7 27 42 6 5 5
31 9 3 26 10 7 3 5
32 4 2 26 14 7 3 4
33 1 0 18 10 8 4 4
34 2 3 26 15 8 5 4
35 8 7 18 22 5 4 4
36 10 7 26 14 7 4 5
37 4 2 26 10 5 4 5
38 7 3 22 10 6 4 4
39 12 9 14 34 8 1 1
40 9 7 25 35 5 3 2
41 5 2 12 22 1 1 2
42 6 4 24 12 6 4 4
43 6 9 24 15 7 3 5
44 7 3 10 10 3 4 5
45 8 2 28 15 7 4 5
46 4 4 27 27 5 4 4
47 3 4 22 28 4 4 3
48 6 2 30 27 7 5 4
49 1 0 28 12 7 5 4
50 4 1 28 26 4 4 3
51 4 5 26 22 7 4 4
52 3 1 26 10 7 4 5
53 9 1 25 13 6 4 4
54 1 3 24 10 6 4 4
55 9 6 20 41 4 3 4
56 6 1 12 17 5 5 5
57 2 2 28 16 6 5 4
58 3 2 26 15 8 4 4
59 8 6 28 30 8 4 5
60 4 5 30 14 7 3 5
61 11 3 25 18 1 3 3
62 8 8 20 25 6 5 4
63 4 4 25 29 4 4 4
64 5 4 20 15 7 4 5
65 2 1 16 21 7 4 4
66 5 6 20 30 7 5 4
67 13 5 24 31 2 4 3
68 7 3 24 32 4 3 3
69 6 4 26 22 6 5 5
70 4 5 24 18 5 3 5
71 0 4 25 18 8 5 5

52 72 1 3 23 16 8 5 4
73 1 4 27 16 6 5 4
74 3 5 22 14 8 4 4
75 2 2 30 20 7 5 4
76 1 3 28 22 8 4 5
77 2 3 48 12 7 4 4
78 1 2 26 16 6 5 4
79 0 1 26 14 7 5 4
80 0 2 25 11 7 5 5
81 5 1 24 18 7 5 5
82 7 6 14 36 8 3 3
83 2 1 12 23 6 5 5
84 3 0 24 14 6 5 5
85 8 6 12 40 7 2 4
86 4 0 24 16 7 4 5
87 2 1 25 24 6 5 4
88 1 1 23 12 8 4 5
89 7 1 14 15 8 4 4
90 4 1 22 10 8 5 4
91 4 5 22 15 8 5 5
92 1 3 26 27 8 4 4
93 3 2 26 17 7 4 5
94 5 4 25 16 8 4 5
95 7 8 24 38 4 3 5
96 2 2 28 30 3 4 5
97 3 3 48 14 8 5 5
98 3 3 26 18 8 4 3
99 8 6 10 16 8 5 5
100 5 4 18 16 7 5 4
101 4 3 24 24 8 5 4
102 1 2 20 12 8 5 5
103 2 4 26 15 8 5 4
104 2 2 25 10 8 5 4
105 1 2 24 14 7 5 5
106 2 3 20 18 7 5 5
107 3 0 25 27 7 4 3
108 4 2 25 16 6 5 3
109 4 3 18 16 5 4 5
110 2 0 25 24 6 4 4
111 1 1 22 12 6 5 4
112 2 2 24 15 5 5 5
113 2 0 20 10 6 4 4

53 114 1 1 24 10 8 4 5
115 2 1 28 17 8 5 4
116 0 1 28 16 7 5 5
117 4 1 26 15 7 5 4
118 1 3 26 30 7 3 4
119 3 2 24 14 8 5 4
120 3 2 28 18 6 4 5
121 2 1 22 18 6 4 5
122 0 2 26 22 8 5 5
123 4 1 25 10 7 4 5
124 1 1 24 14 8 4 4
125 3 2 20 18 6 5 5
126 3 2 25 16 8 5 3
127 2 2 22 15 7 5 5
128 1 2 23 10 8 4 5
129 1 2 25 15 6 5 4
130 3 3 25 12 8 4 5
131 2 1 25 15 7 5 4
132 1 3 18 10 8 4 4
133 2 4 25 15 7 4 5
134 5 4 22 10 7 4 5
135 5 2 20 17 6 5 4
136 6 4 18 30 4 5 5
137 0 2 24 15 6 5 4
138 3 2 22 16 7 5 5
139 4 3 25 16 7 4 3
140 4 3 24 16 7 4 4

Legendă:
o FE – frică de evaluare
o ES – evitare socială și distres
o NS – non singurătate
o S – singurătate
o SSP – stimă de sine personală
o SSAP – stimă de sine provenită din atitudinea părinților
o SSPC – stimă de sine provenită de la prieteni / colegi

54 În urma reliefării rezultatelor fiecărei categorii de itemi, am decis următoarele:
o Pentru a exprima mai bine anxietatea socială, am decis adunarea FE și ES într -o singură
categorie numită AX – anxietate socială
o Conform scalei de singurătate, am adunat NS și S într -o singură categorie numită SS –
scala de singurătate
o Pentru a exprima cât mai bine stima de sine, am decis adunarea categoriilor SSP, SSAP și
SSPC într -o singură categorie numită SSG – stimă de sine generală
o Numărul de chestionar ce aparține fiecărui elev l -am convertit în CS – categorie socială, 0
reprezintă categoria socială cu probleme financiare, iar 1 cea cu o situație financiară
decentă.

Astfel, gr ila cu rezultate s -a transformat în felul următor:
CS AX SS SSG CS AX SS SSG
0 10 32 15 1 4 43 18
0 10 41 7 1 4 39 17
0 13 47 15 1 5 43 15
0 12 38 17 1 8 36 16
0 19 51 10 1 4 50 16
0 4 36 17 1 4 50 17
0 14 46 8 1 5 60 15
0 18 44 7 1 3 42 15
0 11 39 17 1 1 40 16
0 9 38 15 1 2 36 17
0 3 39 13 1 6 42 17
0 15 42 13 1 13 50 14
0 11 52 12 1 3 35 16
0 8 43 16 1 3 38 16
0 7 40 14 1 14 52 13
0 21 53 3 1 4 40 16
0 10 38 14 1 3 49 15
0 6 39 16 1 2 35 17
0 17 35 17 1 8 29 16
0 5 35 16 1 5 32 17
0 11 39 10 1 9 37 18
0 3 35 14 1 4 53 16
0 8 43 16 1 5 43 16
0 19 33 6 1 9 41 17
0 10 36 10 1 15 62 12
0 19 38 8 1 4 58 12

55 0 14 47 15 1 6 62 18
0 10 55 15 1 6 44 15
0 9 36 13 1 14 26 18
0 19 69 16 1 9 34 16
0 12 36 15 1 7 48 17
0 6 40 14 1 3 32 18
0 1 28 16 1 6 41 17
0 5 41 17 1 4 35 17
0 15 40 13 1 3 38 17
0 17 40 16 1 5 38 17
0 6 36 14 1 3 52 14
0 10 32 14 1 6 41 14
0 21 48 10 1 7 34 14
0 16 60 10 1 2 49 14
0 7 34 4 1 2 34 15
0 10 36 14 1 4 39 15
0 15 39 15 1 2 30 14
0 10 20 12 1 2 34 17
0 10 43 16 1 3 45 17
0 8 54 13 1 1 44 17
0 7 50 11 1 5 41 16
0 8 57 16 1 4 56 14
0 1 40 16 1 5 38 17
0 5 54 11 1 5 46 15
0 9 48 15 1 3 40 15
0 4 36 16 1 2 48 18
0 10 38 14 1 5 35 16
0 4 34 14 1 2 38 16
0 15 61 11 1 5 38 16
0 7 29 15 1 5 41 16
0 4 44 15 1 4 37 17
0 5 41 16 1 3 33 17
0 14 58 17 1 3 40 15
0 9 44 15 1 6 37 17
0 14 43 7 1 3 40 16
0 16 45 15 1 4 28 16
0 8 54 12 1 6 40 16
0 9 35 16 1 9 32 16
0 3 37 15 1 7 37 15
0 11 50 16 1 10 48 14
0 18 55 9 1 2 39 15
0 10 56 10 1 5 38 17

56 0 10 48 16 1 7 41 14
0 9 42 13 1 7 40 15

În ceea ce privește prezentarea bazată pe diagrame , în cazul anxietății sociale am împărțit
diagrama în trei categorii: cu un scor de până în 9, cu un scot între 10 și 20 și cu un scor de peste
21 de puncte.

44%
53%
3%Diagrama AX în cazul grupei 0
1 – 9
10 – 20
21+
93%
7%
0%Diagrama AX în cazul grupei 1
1 – 9
10 – 20
21+

57 În ceea ce privește prezentarea bazată pe diagrame, în cazul scalei de singurătate am împărțit
diagrama în trei categorii: cu un scor de până în 40, cu un scot între 41 ș i 50 și cu un scor de peste
51 de puncte.

50%
27%
23%Diagrama SS în cazul grupei 0
1 – 40
41 – 50
51+
56%
36%
8%Diagrama SS în cazul grupei 1
1 – 40
41 – 50
51+

58 În ceea ce privește prezentarea bazată pe diagrame, în cazul stimei de sine general e am împărțit
diagrama în trei categorii: cu un scor de până în 10, cu un scot între 11 și 15 și cu un scor de peste
16 de puncte.

21%
49%
30%Diagrama SSG în cazul grupei 0
1 – 10
11 – 15
16+
0%
36%
64%Diagrama SSG în cazul grupei 1
1 – 10
11 – 15
16+

59 5.7. Analiza și interpretarea datelor obținute la cele trei chestionare

Tabel nr. 1 – Statistica descriptivă a celor două g rupuri pentru Chestionarul 1

Statistica descriptivă a grupului 0

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Anxietate sociala 70 1 21 10,34 4,969
Scala de singuratate 70 20 69 42,64 8,797
Stima de sine generala 70 3 17 13,27 3,318
Categorie sociala 70 0 0 ,00 ,000
Valid N (listwise) 70

Statistica descriptivă a grupului 1

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Anxietate sociala 70 1 15 5,13 3,026
Scala de singuratate 70 26 62 41,23 7,832
Stima de sine generala 70 12 18 15,86 1,386
Categorie sociala 70 1 1 1,00 ,000
Valid N (listwise) 70

60 Analiza datelor privind chestionarele completate permite emiterea următoarelor concluzii:
– Elevii ce fac parte din familii cu un venit mic ( CS = 0, N = 70) au obținut o medie (Mean
= 10,34 ) sub nivelul mediu de 15 în ceea ce privește anxietatea socială și de asemenea o
medie mai mare decât cei ce aparțin unei familii cu un venit decent (CS = 1, N = 70). Cei
din urmă au obținut o med ie a medie (Mean = 5,13).
– Se constată o diferență semnificativ statistică în privința factorului anxietate socială între
grupa de elevi ce fac parte dintr -o familie cu venit mic și grupa de elevi ce fac parte dintr –
o familie cu un venit decent .
– Elevii ce f ac parte din familii cu un venit mic (CS = 0, N = 70) au obținut o medie (Mean
= 42,46) peste nivelul mediu de 40 în ceea ce privește scala de singurătate și de asemenea
o medie mai mare decât cei ce aparțin unei familii cu un venit decent (CS = 1, N = 70) . Cei
din urmă au obținut o medie a medie (Mean = 41,23), foarte aproape de media celor din
grupa precedentă, fiind înregistrată o diferență statistică mică.
– Elevii ce fac parte din familii cu un venit mic (CS = 0, N = 70) au obținut o medie (Mean
= 13,27) peste nivelul mediu de 12.5 în ceea ce privește stima de sine generală și de
asemenea o medie mai mare decât cei ce aparțin unei familii cu un venit decent (CS = 1, N
= 70). Cei din urmă au obținut o medie a medie Mean = 15,86.
– Se constată o diferență sem nificativ statistică în privința factorului stimă de sine generală
între grupa de elevi ce fac parte dintr -o familie cu venit mic și grupa de elevi ce fac parte
dintr -o familie cu un venit decent.

61 Tabel nr. 2 – Testul t al celor două grupuri pentru Chestionarul 1

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Difference Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Scala de singuratate Equal
variances
assumed 1,254 ,265 1,005 138 ,317 1,414 1,408 -1,369 4,198
Equal
variances
not
assumed
1,005 136,176 ,317 1,414 1,408 -1,370 4,198
Anxietate sociala Equal
variances
assumed 15,925 ,000 7,498 138 ,000 5,214 ,695 3,839 6,589
Equal
variances
not
assumed
7,498 113,990 ,000 5,214 ,695 3,837 6,592
Stima de sine
generala Equal
variances
assumed 35,695 ,000 -6,015 138 ,000 -2,586 ,430 -3,436 -1,736
Equal
variances
not
assumed
-6,015 92,366 ,000 -2,586 ,430 -3,439 -1,732

– Se constată o diferență statistică în privința dimensiunilor singurătate (t 1,005 , p.317),
anxietate socială (t 7,498 , p.000) și stimă de sine generală (t -6,015, p.000), în sensul în care
elevii care trăiesc în familii sărace au într -o anumită măsură factorul singurătate mai ridicat

62 decât cei din familii cu situație financiară decentă. În ceea ce privește factorul anxietate
socială, diferența semnificativ statist ică este îndeajuns de mare încât să considerăm o
legătură directă între nivelul financiar al familiei și factorul mai sus menționat. Scala de
stimă de sine generală arată niveluri mai reduse ale stime de sine în cazul copiilor provenind
din familii sărace, în comparație cu cei ce trăiesc în familii cu status financiar decent.

Tabel nr. 3 – Tabelul corelațiilor Pearson pentru Chestionarul 1

Correlations
Categorie
sociala Anxietate
sociala Scala de
singuratate Stima de sine
generala
Categorie sociala Pearson Correlation 1 -,538** -,085 ,456**
Sig. (2 -tailed) ,000 ,317 ,000
N 140 140 140 140
Anxietate sociala Pearson Correlation -,538** 1 ,278** -,535**
Sig. (2 -tailed) ,000 ,001 ,000
N 140 140 140 140
Scala de singuratate Pearson Correlation -,085 ,278** 1 -,213*
Sig. (2 -tailed) ,317 ,001 ,012
N 140 140 140 140
Stima de sine generala Pearson Correlation ,456** -,535** -,213* 1
Sig. (2 -tailed) ,000 ,000 ,012
N 140 140 140 140
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

63 – În ceea ce privește corelațiile Pearson, putem observa corelații pozitive semnificative între
categoria socială și factorul anxietate socială (r -,538**), acest lucru demonstrând faptul că
teama de contact social este influențată de statutul financiar al familiei .
– O altă corelație pozitivă semnificativă o descoperim între factorul categorie socială și stimă
de sine generală (r ,456**), astfel că sti ma de sine este cu atât mai mare cu cât este mai
mare condiția economică a familiei elevului
– O altă corelație pozitivă o descoperim între factorii anxietate socială și singurătate (r
,278**), din aceasta deducând faptul că cele două elemente sunt într -o legătură directă
– Legătura dintre stimă de sine generală și anxietatea socială este și ea observabilă (r -,535**),
cu cât stima de sine este mai mare anxietatea socială este mai mică și invers
– O altă legătură o observăm între factorii stimă de sine și scala de singurătate (r -,213**), cu
cât singurătatea este mai mare, cu atât stima de sine scade
În ceea ce privește ipotezele enunțate:
– Ipoteza 1 a fost confirmată de către studiul mediilor rezultatelor obținute (10,34 și 5,13) , a
fost confirmată de cătr e testul t (t 7,498, p .000) și a fost confirmată și de către testul Pearson
(r -,538**), deci putem considera ipoteza 1 confirmată
– Ipoteza 2 a fost confirmată prea puțin de către studiul mediilor rezultatelor (42,46 și 41,23),
celelalte rezultate fiind ne glijabile, astfel că concluzionăm că ipoteza 2 este infirmată
– Ipoteza 3 a fost confirmată slab de către studiul mediilor rezultatelor (13,27 și 15,86), a fost
confirmată de către testul t (t -6,015, p .000) și de către testul Pearson (r ,456**), astfel că
putem considera ipoteza 3 confirmată
– Descoperim o corelație pozitivă între factorii anxietate socială și singurătate (r ,278**),
astfel că ipoteza 4 se confirmă
– Legătura dintre stimă de sine generală și anxietatea socială este și ea observabilă (r -,535**)
ne facem să considerăm ipoteza 5 ca și confirmată.

64 5.8. Aspecte ce influențează rezultatul analizei

5.8.1. Vârsta

Vârsta este un factor important în cadrul studiului deoarece acesta, bazat pe stilul de
educație pe care persoana în cauză l -a primit în per ioada vârstei de 4 -21 de ani și pe valorile pe
care s -a pus accent, poate influența modul în care sunt înțelese dimensiunile studiate .

5.8.2. Cultura

În ceea ce privește cultura, este foarte important în ce atmosferă trăiește copilul. El poate
trăi într-o lume în care să se simtă normal sau să se simtă în inferioritate față de cei din jurul lui. În
acest caz, familia poate întări sau slăbi sentimentele negative ale copilului și poate compensa lipsa
banilor cu un grad mai ridicat de afectivitate, astf el încât să nu se simtă singur și să își întărească
stima de sine.

5.8.3. Sexul

Multe studii au arătat faptul că deseori femeile sunt victimile discriminării și ajung foarte
ușor o țintă , mai ales în lumea copiilor unde unul dintre elementele de luat în seamă e ste puterea
fizică combinată cu activismul. Putem considera că un asemenea factor poate fi răspunzător de
diferitele rezultate obținute și este o idee foarte bună pentru studiul viitor relația dintre sex și
caracteristicile relaționale analizate aici.

65 6. Concluzie

6.1. Limitele și constrângerile cercetării

Limitele și constrângerile prezentei cercetări se referă în primul rând la numărul redus al
persoanelor studiate. Pe de altă parte, așa cum am scris și mai sus, vârsta și cultura sunt aspecte
demne d e ținut în seamă, mai ales atunci când vorbim despre dezvoltarea emoțională și despre
modul cum este ea percepută de către cei din jur. Multe societăți pun accent pe dezvoltarea
cognitivă și o lasă la o parte pe cea emoțională, iar altele, din contră, pun accent pe eliminarea
sărăciei fără a se interesa de modul în care acest lucru este realizat și de schimbările ce vin odată
cu acesta.

6.2. Direcții viitoare de cercetare

În ceea ce privește direcțiile viitoare de cercetare, consider că această cercetare ar putea fi
extinsă și realizată pe un eșantion mai mare de persoane. Ar fi un lucru de dorit ca pe viitor să se
efectueze și o cercetare calitativă, de lungă durată în cee a ce privește modul în care diferite aspecte
ale sărăciei afectează relațiile familiale și astfel, direct, copiii. Pe de altă parte, este important să
vedem modul în care cei mici percep lipsurile materiale și modul în care acestea au o influență în
lumea copiilor, fie în colectivitate, fie acasă.

6.3. Aplicabilitatea practică a rezultatelor cercetării

Consider că rezultatele acestei cercetări și a unor cercetări viitoare pot face obiectul unor
programe prin care:
• Să fie făcută o educație completă asupr a a ceea ce înseamnă și cum poate fi combătută
sărăcia
• Să se facă cunoscută importanța educației atât pe termen lung cât și pe termen mediu
• Să fie combătută discriminarea privind diferențele dintre clasele sociale în școală

66 • Să fie îmbunătățit procesul educațional prin îndemnul spre empatie și în special spre
ajutorarea celor săraci

Un lucru important pentru educație ar fi un accent cât mai ridicat pus pe pregătirea
emoțională a profesorilor, pe rezolvarea posibilelor conflicte interioare ale a cestora pentru a
preveni o interferență a acestora în procesul educațional școlar. În altă ordine de idei, o pregătire
psihologică a elevilor cu privire la gestionarea emoțiilor încă de la cele mai mici vârste este o
condiție fără de care unitățile de învă țământ ale viitorului nu pot fi concepute. Împreună, aceste
două elemente foarte importante corect implementate vor da naștere în timp la o performanțe
școlare mult mai bune și, mai important, la un echilibru interior bine structurat

6.4. Concluzie finală

Lucrarea de față conține o analiză și o trecere în revistă a lucrărilor de specialitate privind
dezvoltarea emoțională a copiilor și privind efectul lipsurilor materiale asupra acesteia. În cadrul
acesteia am prezentat dezvoltarea emoțională a copiilor d in punct de vedere psihanalitic și am arătat
diferitele fațete pe care sărăcia le presupune. În continuare am făcut o legătură între aceste două
părți și am analizat modul în care efectele sărăciei produce perturbări ale dezvoltării emoționale la
copii, at ât din punctul de vedere al relației cu adulții, cât și din punctul de vedere al relației dintre
copii de aceeași vârstă.
În cadrul cercetării cantitative am studiat un lot de 70 de elevi aflați într -o situație de sărăcie
și l-am comparat cu un lot de 70 de elevi aflați într -o situație decentă din punct de vedere economic
și am analizat prin chestionare nivelurile anxietății sociale, a stime de sine și a singurătății.
Rezultatele au arătat diferențe semnificate între cele două grupe, demonstrând ipoteza conform
căreia sărăcia afectează dezvoltarea emoțională a copiilor într -un mod important.

67 7. Bibliografie

1. Aber, J. J., Benne tt, N. G., Conley (1997). The effects of poverty on child health and
development. Public Health, New York
2. Adler, A. (2007). Sensul vieții, Ed. Trei, București
3. Adler, A. (2009), Înțelegerea vieții, Ed. Trei, București
4. Berne, E. (2006), Ce spui după bună ziu a, Ed. Trei, București
5. Brooks -Gunn, J., & Duncan, J. G. (1997). The effects of poverty on children. Children and
Poverty, Huston.
6. Duncan, D. J., Yeung, J, W., Brooks -Gunn.(1998). How much does child poverty affect
the life chances of children? American So ciological Review, New York
7. Evan D., (1996), An introductory dictionary of lacanian psychoanalysis, Ed. Routledge,
London
8. Fenichel, O. (2013), Teoria psihanalitică a nevrozei, Ed. Trei, București
9. Freud, A. (2002), Eul și mecanismele de apărare, Ed. EFG, București
10. Freud, A. (2004), Normal și patologic la copil, Ed. EFG, București
11. Freud, S. (2009), Vol. 2 – Interpretarea viselor, Ed. Trei, București
12. Freud, S. (2009), Vol. 3 – Psihologia inconștientului, Ed. Trei, București
13. Freud, S. (2010), Vol. 5 – Studii despre sexualitate, Ed. Trei, București
14. Klein, M. (2012), Invidie și recunoștință, Ed. Trei, București
15. Klein, M. (2014), Iubire, vinovăție și reparație, Ed. Trei, București
16. Klein, M. (2014), Psihanaliza copiilor, Ed. Trei , București
17. Larousse , Marele dicționar al psihologiei (2006), Ed. Trei, București
18. McWilliams, N. (2016), Diagnostic psihanalitic, Ed. EFG, București
19. P. L., & Black, M. M. (2008). The effect of poverty on child development and educational
outcomes. Annals of the New York Academy of Sciences, New York
20. Zamfirescu, V. (2015), Introducere în psihanaliza freudiană și psotfreudiană, Ed. Trei,
București