Consecințele deficitului bugetar în România [621353]

Consecințele deficitului bugetar în România
în contextul crizei actuale.
Implicații asupra pie ței muncii*

Gabriela MOL ĂNESCU
Academia de Studii Economice, Bucure ști
[anonimizat]
Mirela Ionela ACELEANU
Academia de Studii Economice, Bucure ști
[anonimizat]

Rezumat. În condi țiile actuale de desf ășurare a activit ății
economice, în care nevoia de resu rse financiare este mai mare decât
fondurile existente, elaborarea bugetelor la orice nivel constituie una din
problemele primordiale, în special în ceea ce prive ște respectarea
principiului echilibrului bugetar.
Abordările cu privire la dimensi onarea deficitelor bugetare, la
mijloacele de finan țare și în special la dimensionarea datoriei publice
capătă o serie de nuan țe de specificitate în cazul diferitelor economii.
Condițiile concrete existente din punct de vedere economic, financiar,
social, administrativ ridic ă o serie de probleme care impun o abordare
extrem de serioas ă a impactului poten țial nefavorabil al unei dimension ări
a deficitelor bugetare și datoriei publice peste posibilit ățile reale de
finanțare neinfla ționistă.
În România, în cadrul deosebit de complex în care se desf ășoară
activitatea economic ă, în încercarea de eviden țiere a locului de ținut de defi-
citul bugetar, un rol deosebit este atribuit determin ării ponderii deficitului
financiar public în cadrul cheltuielilor și veniturilor bugetului general
consolidat.
În prezent, cunoa șterea deficitului bugetar și preocuparea pentru
diminuarea lui continu ă sunt de o mare însemn ătate, cu atât mai mult cu
cât România se confrunt ă cu mari dificult ăți în evoluția economiei.
Pe fondul accentu ării unor fenomene de criz ă structural ă,
majorarea deficitelor bugetare peste limitele finan țabile în mod

* Ideile acestui articol au fost prezen tate la Simpozionul „Criza global ă și reconstruc ția științei
economice?”, 5-6 noiembrie 2010, Facultatea de Economie, Academia de Studii Economice,
București. Economie teoretic ă și aplicată
Volumul XVIII (2011), No. 2(555), pp. 58-74

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
59
neinflaționist vine ca un factor în plus ce concur ă la accentuarea
dezechilibrelor în economie. În plus, acolo unde cheltuielile bugetare sunt
îndreptate spre satisfacerea, în primul rând, a func ției de redistribuire a
statului și spre subven ții, în lipsa unui coeficient real de multiplicare,
starea deficitelor bugetare se agraveaz ă.
Influențele de natur ă a introduce factori perturbatori în
funcționarea mecanismelor economi ce pe care le provoac ă majorarea
deficitelor bugetare pot fi sintetizate și grupate în dou ă mari categorii:
influențe de natur ă economic ă și influențe de natur ă psihologic ă.
Referitor la influen țele de natur ă economic ă, putem afirma c ă
acestea ac ționează puternic și în sensuri strict determinate de modalit ățile
folosite în vederea acoperirii deficitului bugetar. Modalit ățile utilizate se
supun unei analize, prin influen ța directă sau indirect ă pe care o
generează asupra mecanismelor economice, a stabilit ății economice și a
efortului de dezvoltare.
De exemplu, pe termen scur t, deficitul bugetar diminueaz ă
economisirea na țională, duce la sc ăderea ofertei de fonduri pe pia ță, ceea
ce determin ă creșterea ratelor dobânzii. În a cest context, volumul de
investiții scade, consumul se reduce, cu efecte asupra volumului
activităților economice și asupra locurilor de munc ă.
Influențele psihologice conjugate cu cele economice induse de
amplificarea deficitelor bugetare ac ționează direct asupra pie țelor
financiare, conducând la c ăderea valorilor pe pie țele de capital și la
deprecieri, uneori bru ște, ale monedelor na ționale. De și o anumit ă
depreciere a cursurilor de sc himb este adeseori o metod ă utilizată în
echilibrarea balan țelor comerciale, o amplificare necontrolat ă a
deficitelor bugetare poate conduce uneori la deprecieri monetare. Acestea,
peste un anumit nivel, neutralizeaz ă avantajele ob ținute în plan extern prin
agravarea puternic ă a dezechilibrelor interne, în special prin accentuarea
presiunilor infla ționiste în economie.
Astfel, în contextul actual, când se dore ște identificarea și
încurajarea acelor ramuri și subramuri ale economiei na ționale care pot fi
dezvoltate în cadrul econo miei mondiale, una din hot ărârile de baz ă în
ceea ce prive ște interpretarea proceselor economice este și adoptarea
conceptului dinamic și creativ ce ia în considerare atât cerin țele de a folosi
pârghiile fiscale în politica de dezvoltare a economiei, cât și posibilitatea
de modificare a structurii veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Cuvinte-cheie: deficit bugetar; criz ă economico-financiar ă; pârghii
fiscale; finan țarea deficitului; pia ța muncii.

Coduri JEL: E62, H6, J21.
Coduri REL: 8K, 13F, 8G.

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
60
Abordările cu privire la dimensionarea deficitelor bugetare, la mijloacele
de finanțare și în special la dimensionarea datoriei publice cap ătă o serie de
nuanțe de specificitate în cazul diferi telor economii, mai ales în condi țiile crizei
economice actuale. Globalizarea permite lib eralizarea fluxurilo r de capital, a
celor investi ționale, comerciale și de forță de munc ă, în contextul intensific ării
concurenței pe plan interna țional. Aceasta face ca evolu țiile economice dintr-o
țară să influențeze și să fie influen țate de evolu țiile economice din alte țări.
Astfel, efectele propagate de criza actual ă în diferitele ramuri ale economiei
influențează încrederea în sistemul fina nciar, în mecanismele pie ței, ducând la
instalarea în economie a incertitudinii și a nesiguran ței legate de viitor. Toate
acestea pot antrena adâncirea defi citului bugetar, ceea ce necesit ă identificarea
unor noi posibilit ăți de structurare a veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Actuala criz ă economic ă globală are consecin țe importante în ceea ce
privește relevan ța teoriilor economice. Astfel, aceast ă criză presupune
renunțarea la paradigmele modernit ății obsedate de randamentul imediat, de
câștigul financiar imediat și impune o reanalizare a teoriilor și proceselor
economice (Dinu, 2010, p. 267).
Potrivit dic ționarului de economie, deficitul bugetar este soldul negativ al
bugetului public între veniturile încasate și cheltuielile efectuate pân ă la
încheierea execu ției bugetare (Colectivul Catedrei de Economie și Politici
Economice, 2001, p. 155). Deficitul care se bazeaz ă pe diferen ța dintre suma
cheltuielilor publice ocazionate cu pl ățile prin transferuri și cele pentru
cumpărare de bunuri și servicii publice și suma veniturilor fiscale este
considerat deficit primar .
Dacă la deficitul primar se adaug ă plățile de dobânzi aferente
împrumutului de stat, înscrise în buget sub form ă de cheltuial ă publică, se
obține deficitul total .
Cauze și consecin țe ale deficitului bugetar
Deficitul bugetar a deven it în prezent un fenomen obi șnuit, în multe țări,
pe fundalul amplific ării cheltuielilor publice. În România, deficitul bugetar a
constituit în ultimii ani una dintre cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat politica economic ă.
În condițiile actuale de desf ășurare a activit ății economice, în care nevoia
de resurse financiare este mai mare decât fondurile existente, elaborarea
bugetelor la orice nivel constituie una din problemele primordiale, în special în
ceea ce prive ște respectarea principiului echil ibrului bugetar. În majoritatea
cazurilor, echilibrul bugetar nu se realizeaz ă în mod automat prin acoperirea

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
61
cheltuielilor bugetare cu veniturile bugetare. În acest caz se poate spune c ă
bugetul se elaboreaz ă cu deficit de finan țare.
În situația în care bugetul de stat este raportat la o economie care asigur ă
folosirea deplin ă a forței de munc ă, se poate vorbi de buget ajustat în mod
ciclic, ce reprezint ă surplusul sau deficitul bugetar care va exista dac ă economia
asigură folosirea deplin ă a forței de munc ă, adică dacă venitul na țional obținut
este egal cu venitul na țional poten țial.
Deficitul total înregistrat într-un an poate fi divizat în dou ă componente:
ƒ deficitul structural, care are loc atunci când bugetul ajustat în mod
ciclic este în deficit;
ƒ deficitul ciclic, care reprezint ă deficitul bugetar to tal minus deficitul
structural.
Existența deficitului bugetar se datoreaz ă mai multor cauze, cum ar fi:
scăderea producerii de bunuri și servicii în economie, cre șterea cheltuielilor în
scopul realiz ării anumitor programe sociale; cre șterea activit ății sectorului
invizibil al economiei; cre șterea cheltuielilor marginale ale produc ției sociale;
emisiunea monetar ă în exces și care să nu fie înso țită de creșterea economic ă.
Pe de altă parte, nivelurile veniturilor și cheltuielilor bugeta re sunt afectate și de
stadiul ciclului de afaceri. Atunci când economia se contract ă, bugetul se
îndreaptă spre deficit, ca urmare a reducerii volumului de venituri colectate.
În legătură cu acceptarea sau nu a concep ției potrivit c ăreia deficitul
bugetar este „d ăunător” asupra vie ții economico-sociale, exist ă o serie de
controverse care de-a lungul timpului au variat substan țial.
În principal, de-a lungul timpului, opiniile economi știlor referitoare la
efectele deficitelor buge tare asupra performan țelor economice ale unui stat s-au
referit la dou ă abordări principale. Pe de o parte, s-a considerat c ă deficitele
rezultate din reducerea ratelor marginale ale impozit ării au efect stimulativ
asupra productivit ății muncii. Pe de alt ă parte, deficitele bugetare au fost
considerate o cauz ă a stagn ării economiei și a instabilit ății acesteia
(Romer,1988, p. 63).
Pe fondul agrav ării unor dezechilibre economice, adep ții interven ției
statului în reglarea mecanismelor econom ice, în special prin utilizarea unui
volum sporit de cheltuieli publice, au propus o serie de abord ări care vizeaz ă în
principal o redefinire a con ceptului de echilibru bugetar și încearcă să propună
o serie de teorii asupra rolului deficite lor bugetare în stimularea proceselor de
creștere economic ă. Astfel, în doctrin ă și chiar în practic ă s-a propus
subordonarea echilibrului financiar în fa voarea echilibrului general economic,
considerându-se c ă echilibrul financiar este doar o component ă a celui din
urmă. Pornind de la aceast ă idee general ă a apărut teoria, formulat ă pentru
prima dat ă de William Beveridge, numit ă „teoria deficitului sistematic”, potrivit

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
62
căreia se poate ajunge la echilibrul general economic pe calea deficitului
bugetar.
Teoria deficitului sistematic este de natur ă să conducă la o cre ștere
economic ă echilibrat ă, dar în practic ă ea este limitat ă, pe de o parte de
capacitatea de împrumut a statului, și, pe de alt ă parte, de eficien ța utilizării de
către stat, pe principii economice, a re surselor astfel atrase de pe pia ță. În plus,
în baza principiului c ă decizia economic ă p r i v a tă este mai eficient ă decât
decizia administrativ ă (pentru investi ții), rezult ă că o politic ă fiscală axată pe
reducerea nivelului impozitelor și taxelor (cu efecte favorabile în stimularea
consumului și investiției private) trebuie dublat ă de o reducerea a volumului
cheltuielilor (cu afectarea în principal a func ției de redistribuire a subven țiilor),
și nu de o cre ștere a acestora.
Folosirea din ce în ce mai des a pâ rghiilor bugetare ca mijloc de
intervenție în economie, ca și dificultățile întâmpinate în echilibrarea anual ă a
bugetului de stat au condus la apari ția ideii c ă bugetul nu ar trebui s ă fie
echilibrat în fiecare an, ci numai pe un ciclu economic. Deoarece excedentele
realizate în perioadele favorabile urmeaz ă să acopere deficitele din perioadele
nefavorabile, adep ții acestor abord ări consider ă deficitele buge tare ca fiind un
mijloc de realizare a echilibrului economic și de relansare a proceselor de
dezvoltare.
Politicile fiscale propuse de monetari știi școlii de la Chicago și, în primul
rând, de profesorul american Milton Friedman, care se axau pe reducerea
fiscalității în paralel cu reducerea cheltuie lilor publice având ca scop eliberarea
inițiativei private și redimensionarea rolului statului în economie, au fost
aplicate cu succes într-o serie de țări dezvoltate la începutul anilor ’80 sau în
alte țări cu economii mai slab dezvoltate în anii ’90.
În cazul unor economii aflate în reces iune, cu probleme structurale de
fond și care trebuie s ă facă față în paralel unor aspecte ap arent contradictorii, de
genul insuficien ței relative de resurse reale în economie – mentalitate societal ă
axată pe existen ța unor sisteme de protec ție extensive – problematica
dimension ării deficitelor bugetare și a datoriei publice se pune foarte acut și se
încadreaz ă într-o arie de op țiuni bugetare deos ebit de restrâns ă.
Dimensionarea deficitelor bugetare și a datoriei publice este parte a
strategiei bugetare de ansamblu care, în condi ții economice deosebit de
restrictive, trebuie s ă răspundă unei op țiuni fundamentale, respectiv aceea
pentru dezvo ltare economic ă, dar să țină cont și de posibilitatea finan țării
neinflaționiste a deficitelor publice.
Sustenabilitatea politicilor fiscale și bugetare constituie o problematic ă
intens dezb ătută în literatura de specialitate și la nivelul procesului decizional
public. Argumentele care vin s ă susțină această afirmație sunt numeroase. Pe de

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
63
o parte, se consider ă că asigurarea unei dezvolt ări sustenabile presupune,
concomitent, dezvoltare economic ă, socială și protecția mediului înconjur ător,
iar politicile fiscale și bugetare, datorit ă caracterului lor redistributiv,
influențează dezvoltarea sustenabil ă prin efectele manifestate asupra cre șterii
economice sau a investi țiilor în capitalul uman (Gupta, Keen, Clements,
Fletcher, Mani, 2002, p. 1). Al ți economi ști eviden țiază importan ța
sustenabilit ății politicilor fiscale și bugetare în realizarea cre șterii economice și,
de asemenea, importan ța existenței unor constrângeri bugetare care s ă permită
asigurarea sustenabilit ății pe termen l ung. Pe de alt ă parte, organisme
internaționale precum Fondul Monetar Interna țional (FMI) sau Organiza ția de
Cooperare Economic ă și Dezvoltare (OCDE) au acordat o aten ție sporită acestei
problematici, precum și modalit ăților de analiz ă și monitorizare a
sustenabilit ății politicilor fiscale și bugetare sau a datoriei publice pe m ăsură ce
țările industrializate se confruntau cu dificult ăți din ce în ce mai mari generate
de grade de îndatorare ridicate (H orne, 1991, pp. 1-5). Cu toate acestea,
problema îndator ării excesive sau nesustenabile nu a fost pe deplin rezolvat ă. În
majoritatea statelor membre ale Uni unii Europene aspectele legate de
sustenabilitatea finan țelor publice se constituie deja în politici publice
prioritare. Aceasta datorit ă faptului c ă politica de îndatorare este destul de
costisitoare sub aspectul cheltuielilor cu dobânzile și al realoc ării resurselor
financiare publice între diferite categorii de cheltuieli. Mai mult decât atât, în contextul actual se impune chiar o reform ă a statului bun ăstare având în vedere
că majoritatea țărilor membre ale UE se confrunt ă cu problema îmb ătrânirii
populației și cu creșterea șomajului, ceea ce necesit ă derularea de programe
sociale în acest sens (R affelhüschen, 1999, pp. 167-170).
Abordările cu privire la dimensionarea deficitelor bugetare, la mijloacele
de finanțare și în special la dimensionarea datoriei publice cap ătă o serie de
nuanțe de specificitate în cazu l diferitelor economii. Condi țiile concrete
existente din punct de vedere economic, financiar, social, administrativ ridic ă o
serie de probleme care impun o abordare extrem de serioas ă a impactului
potențial nefavorabil al unei dimension ări a deficitelor bugetare și a datoriei
publice peste posibilit ățile reale de finan țare neinfla
ționistă.
În România, în cadrul deosebit de complex în care se desf ășoară
activitatea economic ă, în încercarea de eviden țiere a locului de ținut de deficitul
bugetar, un rol deosebit este atribuit determin ării ponderii deficitului financiar
public în cadrul cheltuielilor și veniturilor bugetului general consolidat.
Bugetul general consolidat este un inst rument al politicii fiscal-bugetare
prin care sunt corelate nu numai veniturile și cheltuielile bugetului de stat
(bugetul central și bugetele locale), ci și legăturile acestora, îndeosebi deficitul

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
64
bugetar, cu soldul deficitar al contului curent al balan ței de plăți, cu decalajul
dintre investi ții și economisire.
În prezent, cunoa șterea defici tului bugetar și preocuparea pentru
diminuarea lui continu ă sunt de o mare însemn ătate pentru România, cu atât
mai mult cu cât țara noastr ă se confrunt ă cu mari dificult ăți în evolu ția
economiei. Pe de alt ă parte, în calitate de stat membru al Uniunii Europene,
România trebuie s ă respecte condi ția impus ă prin Tratatul Comunit ății
Europene cu privire la limitarea defi citului bugetar la ni velul de 3% din
produsul intern brut și a datoriei publice la 60% din PIB, pân ă în anul 2012.
Analiza unor date statistice cu privir e la deficitul bugetar din România
În cele ce urmeaz ă se prezint ă unele date statistice privind evolu ția
deficitului bugetar și a ponderii acestuia în PIB, în perioada 1991-2010, precum
și structura bugetului general conso lidat, în perioada 2008-2010. Nivelul și
evoluția deficitului bugetului general consolidat ca pondere în PIB sunt
prezentate în tabelul și graficul de mai jos:

Tabelul 1
Evoluția bugetului general consolidat (% din PIB), în perioada 1991-2010
Anul 1991 1993 1995 1997 1999 2000 2002 2004 2006 2008 2009 2010
Deficitul
bugetului
general
consolidat -1,5 -0,1 -2,6 -3,6 -2 -3,7 -2,6 -1,1 -1,7 -5,4 -7,2 -8
Sursa: Rapoarte BNR și date furnizate de Ministerul Finan țelor.

-1,5-0,1
-2,6
-3,6-2
-3,7-2,6-1,1
-1,7
-5,4
-7,2
-8-8-7-6-5-4-3-2-10
1991 1993 1995 1997 1999 2000 2002 2004 2006 2008 2009 2010

Sursa: grafic realizat pe baza datelor prezentate în tabelul 1.

Figura 1. Deficitul bugetului general consolidat (% din PIB) în perioada 1991-2010

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
65
Potrivit graficului de mai sus, se observ ă că nivelul defic itului bugetului
general consolidat a oscilat de la -1,5 % PIB, în anul 1991, la -5,4% PIB, în
anul 2008, ajungând la -7,2% în anul 2009. În general, evolu ția deficitului
bugetului general consolidat eviden țiază înscrierea acestuia pe o traiectorie
ascendent ă. În ultimii ani, aceast ă evoluție crescătoare a deficitului bugetar a
fost influen țată de creșterea cheltuielilor de capital necesare proiectelor ini țiate
de guvern, de cre șterea îndeosebi a cheltuielilor cu bunurile și serviciile în
detrimentul cheltuielilor cu investi țiile, pe fondul reducerii capacit ății de
finanțare prin veniturile ob ținute din investi țiile străine directe, mai ales pe
fondul crizei economico-financiare actuale.
În ceea ce prive ște structura bugetului cons olidat în perioada 2008-2010,
se observ ă o creștere a ponderii cheltuielilor, pe fondul reducer ii veniturilor
bugetare.
5,47,28
32,83131,1
38,238,239,1
0 1 02 03 04 05 0200820092010Cheltuieli
Venituri
Deficit

Sursa: Rapoarte BNR și date furnizate de Ministerul Finan țelor Publice.

Figura 2. Structura bugetului consolidat (% din PIB) în perioada 2008-2010

Nivelul deficitului bugetul ui general consolidat al României a crescut
semnificativ în perioada 2008-2010 de la 5,4% din PIB în 2008, 7,2% din PIB
în 2009 la 8% în 2010. Printre cauzele care au stat la baza acestui fapt,
enumerăm: descre șterea produc ției economice, cheltuieli exagerate în realizarea
unor programe sociale, cre șterea ponderii economiei subterane, diminuarea
veniturilor bugetare, pe fondul cr izei economice, factori institu ționali (proceduri
și legi bugetare, birocra ție), instabilitatea politic ă.
Implicațiile deficitului bugetar asupra pie ței muncii
În literatura de specialitate sunt vehiculate mai multe curente de opinie în
funcție de care poate fi analizat impact ul deficitului bugetar asupra economiei.
Pe de o parte, se au în vedere efect ele pe termen scurt asupra consumului și

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
66
efectele pe termen lung asupra economiilor na ționale și asupra investi țiilor,
asupra cre ării de locuri de munc ă. Pe de alt ă parte, se aduce în aten ție ipoteza
neutralității pe termen lung a deficitului bugetar prin prisma finan țării acestuia
pe seama contract ării datoriei publice. Astfel, deficitul bugetar este, pe de o
parte, un rezultat al sc ăderii volumului activit ății economice, care duce la
micșorarea veniturilor pe rsoanelor fizice și juridice, ceea ce înseamn ă o scădere
a bazei de impozitare și deci o sc ădere a veniturilor bugetare. Pe de alt ă parte,
un deficit bugetar ridicat poa te însemna reducerea investi țiilor guvernamentale,
cu impact asupra locurilor de munc ă și asupra politicilor de cheltuieli bugetare
în domeniul ocup ării. Prin m ăsurile care se urm ăresc pentru finan țarea
deficitului bugetar, cum ar fi cre șterea fiscalit ății, reducerea cheltuielilor
bugetare, cre șterea datoriei publice, putem eviden ția impactul asupra pie ței
muncii pe termen scurt și lung.
Astfel, pe termen scurt, deficitul bugetar diminueaz ă economisirea
națională, duce la sc ăderea ofertei de fonduri pe pia ță, ceea ce determin ă
creșterea ratelor dobânzii. În acest context, volumul de investi ții scade,
consumul se reduce, cu efecte asupra volumului activit ăților economice și
asupra locurilor de munc ă.
Numărul șomerilor înregistra ți în perioada 2008-2010 arat ă o reducere a
volumului activit ății economice, ceea ce are implica ții și asupra veniturilor și
cheltuielilor bugetare. Num ărul șomerilor a ajuns la sfâr șitul anului 2009 la
709,4 mii persoane, mai mare cu 306 mii persoane decât la sfâr șitul anului
2008, rata șomajului fiind de 7,8%. Un num ăr mai mare de șomeri înseamn ă, pe
de o parte, mai pu ține venituri la buget, iar, pe de alt ă parte, cheltuieli mai mari
cu protecția și asistența socială.

Tabelul 2
Evoluția numărului de salaria ți și șomeri în perioada 2008-2012
An 2008 2009 2010 2012
Număr mediu de salaria ți (mii persoane) 5.046,3 4.774,3 4.665 4.735
– modificare procentual ă anuală (%) 3,3 – 5,4 – 2,3 1
Șomeri la sfâr șitul anului (mii persoane) 403,4 709,4 760 690
Rata șomajului (%) 4,4 7,8 8,5 7,6
Sursa: Institutul Na țional de Statistic ă (2008,2009), Comisia Na țională de Prognoz ă
(2010, 2012).

Potrivit datelor furnizate de Institutul Na țional de Statistic ă și de Comisia
Națională de Prognoz ă, în perioada urm ătoare se a șteaptă o creștere ușoară a
numărului de salaria ți, deci o reducere a ratei șomajului, pe fondul a șteptărilor
cu privire la reluarea cre șterii economice.

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
67
Efectele pe termen lung ale defic itelor bugetare sunt analizate din
perspectiva modului în care acestea afecteaz ă creșterea economic ă și bunăstarea
indivizilor (Ball, Mankiw, 1995, pp. 10-12).
Având în vedere faptul c ă producția este determinat ă de capacitatea de
producție existent ă care, la rândul ei, este influen țată de stocul de capital, în
condițiile în care cre șterea deficitelor bugetare genereaz ă reducerea investi țiilor,
stocul de capital va cre ște într-un ritm mai lent. Dac ă această situație se
perpetueaz ă pe o perioad ă mai îndelungat ă, capacitatea economiei de a produce
bunuri și servicii va descre ște substan țial. De asemenea, sporirea fluxurilor de
active financiare c ătre investitorii str ăini, ca urmare a cre șterii deficitelor
bugetare, determin ă, totodată, și expatrierea unei p ărți importante a venitului
național sub form ă de dobânzi, profit sau rent ă. Mai mult decât atât, atunci când
deficitele bugetare determin ă reducerea stocului de capital, productivitatea
marginală a muncii scade, deoarece fiecare salariat are mai pu țin de lucru, în
timp ce productivitatea marginal ă a capitalului cre ște datorită rarității acestuia.
Prin urmare, o astfel de situa ție va conduce la reduc erea salariilor reale și la
creșterea ratei profitului.
Un alt canal prin care deficitele bugetare afecteaz ă economia pe termen
lung este cel al impozit ării. De fapt, problema porne ște de la alegerea celei mai
bune modalit ății de finan țare a deficitului. Finan țarea prin datorie public ă va
genera în viitor impozite suplimentare, care vor afecta contribuabilii, direct, prin reducerea venitului disponibil, și, indirect, prin pierderile de utilitate
generate de impozitele care distorsioneaz ă activitatea economic ă. De
asemenea, în cazul în care nu vor cre ște impozitele se poate proceda la
reducerea cheltuielilor guvernamentale , dar atunci se va pune probleme
stabilirii acelor categorii de cheltuieli care urmeaz ă a fi „sacrificate”.
Una dintre cele mai mari categorii de cheltuieli bugetare, cu leg ătură
directă cu evolu ția pieței muncii, este bugetul asigur ărilor sociale (cheltuielile
pentru pensii). Bugetul asigur ărilor sociale înregistreaz ă încă din anul 2006
deficite anuale, în anul 2009 ajungând la cel mai mare de ficit, cu o valoare de
circa 1,5 miliarde euro, cheltuielile a nuale pentru pensii constituind cea mai
mare categorie de cheltuie li bugetare, ponderea acestora în produsul intern brut
fiind de 8%, cu tendin ță de creștere în anii urm ători.
Aceste cre șteri ale cheltuielilor cu pensiile sunt determinate, în primul
rând, de procesul de îmb ătrânire al popula ției și de reducerea popula ției active.
Prognozele arat ă că, la nivelul anului 2050, la 100 de cet ățeni activi vor fi 149
de persoane inactive, iar popula ția de peste 65 de ani va dep ăși 5 milioane de
locuitori, fa ță de 3 milioane cât reprezint ă în prezent, efectele pe termen lung
fiind scăderea for ței de munc ă și insuficien ța resurselor economice necesare
susținerii persoanelor vârstnice.

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
68
Cea mai important ă problemă a securit ății sociale pe care o antreneaz ă
această tendință se referă la raportul dintre pers oanele ocupate productiv și
persoanele ie șite la pensie. Num ărul de persoane ocupate productiv ce revin la
un pensionar începe s ă scadă, cu consecin țe serioase asupra securit ății sociale.
Pentru România un asemenea raport al securit ății sociale, aflat la mai
puțin de o persoan ă activă la un pensionar, arat ă că ne aflăm într-o profund ă
criză a securității sociale, care nu- și are solu ția în reforma pensiilor, chiar dac ă
aceasta poate s ă fie necesar ă, ci în refacerea rapor tului dintre cei ocupa ți
productiv și pensionari prin stimularea direct ă și puternic ă a creșterii numărului
locurilor de munc ă, cu deosebire în sectorul afacer ilor private, prin intermediul
unor politici care favorizeaz ă investițiile, fără a provoca fenomene infla ționiste
majore. Dac ă avem în vedere c ă, în viitorul apropiat, cre șterea investi țiilor va fi
organic legat ă de tehnologiile cosmotehnice, ce creeaz ă puține locuri de munc ă,
probabil c ă un asemenea raport ocupa ți productivi/pensionari va fi judecat în
termeni calitativi, prin calitatea productivit ății muncii.
O modalitate prin care s ă se depășească problema finan țării publice a
sistemului de pensii și a programelor de beneficii pentru șomaj este sus ținută de
economiștii Orio Giarini și Mircea Mali ța, prin sus ținerea sistemului de
vouchere și realizarea unui parteneriat public privat pentru administrarea
sistemului de munc ă și educație prin investi ții punctuale în crearea cunoa șterii,
pe parcursul întregii vie ți (Giarini, Mali ța, 2005, pp. 144-145).
În vederea îmbun ătățirii situației ocupării forței de munc ă în țara noastr ă,
cu efecte importante asupra veniturilor bugetare, trebuie sa avem în vedere
corelarea obiectivelor oric ărei politici ocupa ționale cu celelalte politici
macroeconomice, în concordan ță cu Noua strategie european ă denumit ă
„Europa 2020: O strategie european ă pentru cre ștere inteligent ă, ecologic ă și
favorabilă incluziunii”. Această strategie, cu un nou orizont de zece ani, î și
propune s ă creeze mai multe locuri de munc ă și să asigure condi ții de viață mai
bune. Obiectivul de cre ștere a ratei de ocupare în România este condi ționat, în
principal, de: evolu ția favorabil ă a economiei, cre șterea nivelului de educa ție și
extinderea accesului la forme de înv ățare pe întreg parcursul vie ții, asigurarea
unor tranzi ții eficiente pe pia ța muncii, mai ales prin implementarea m ăsurilor
active de ocupare, asigurarea accesului la presta ții și servicii sociale într-o
manieră care să nu reducă atractivitatea muncii.
Măsuri de finan țare a deficitului bugetar în România
Influențele pe care le provoac ă majorarea deficitelor bugetare pot fi
sintetizate și grupate, pentru o mai bun ă înțelegere a fenomenului, în dou ă mari
categorii: influen țe de natur ă economic ă și influențe de natur ă psihologic ă.

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
69
Influențele psihologice conjugate cu cele economice ac ționează direct
asupra pie țelor financiare, conducând la c ăderea valorilor pe pie țele de capital și
la deprecieri, uneori bru ște ale monedelor na ționale. De și o anumit ă depreciere
a cursurilor de schimb este adeseori o metod ă utilizată în echilibrarea balan țelor
comerciale, o amplificare necontrolat ă a deficitelor bugetare poate conduce
uneori la deprecieri monetare. Acestea, peste un anumit nivel, neutralizeaz ă
avantajele ob ținute în plan extern prin agravarea puternic ă a dezechilibrelor
interne, în special prin accentuarea presiunilor infla ționiste în economie.
Referitor la influen țele de natur ă economic ă, putem spune c ă acestea
acționează puternic și în sensuri strict determinate de modalit ățile folosite în
vederea acoperii deficitului bugetar. Modalit ățile utilizate se supun unei analize,
prin influen ța directă sau indirect ă pe care o genereaz ă asupra mecanismelor
economice și a stabilit ății economice.
Problema finan țării deficitului bugetar, a alegerii unei modalit ăți optime
de finanțare face obiectul a numeroase dezbateri în rândul economi știlor. În
acest sens, în literatura de specialitate întâlnim urm ătoarele modalit ăți de
finanțare a deficitelor: finan țarea prin cre șterea fiscalit ății, finanțarea prin
reducerea cheltuielilo r bugetare, finan țarea prin emisiune monetar ă și finanțarea
prin datorie public ă.
Această prezentare a modalit ăților de finan țare nu reprezint ă, totodată, și
o ierarhizare a celor mai „bune” variante din perspectiva unei analize de tip
cost-beneficiu. Fiecare dintre ac este variante se caracterizeaz ă prin avantaje și
dezavantaje care depind de fundalul economic în cadrul c ăruia sunt utilizate.
Astfel, modalitatea de finan țare a deficitului bugetar prin cre șterea
fiscalității se concretizeaz ă în sporirea volumului taxelor și impozitelor în
vederea reducerii dezechilibrelor bugetare. Datorit ă influențelor, în general
negative, în activitatea economic ă, aproape în toate cazurile o cre ștere a
fiscalității, prin efectul direct de deturnar e a resurselor fi nanciare dinspre
decizia economic ă privată pentru investi ție sau consum spre consumul
redistributiv al st atului, conduce la sl ăbirea efortului de dezvoltare, prin sl ăbirea
capacității de a investi, și la reducerea cererii so lvabile a consumatorilor
intermediari și finali, cu efect nefavorabil asupra raportului cerere-ofert ă pe
piață.
Finanțarea deficitelor bugetare excesive prin reducerea cheltuielilor
publice poate constitui o solu ție corespunz ătoare, îns ă este eficient ă doar pe
termen scurt. Practicarea unei politici bugetare restrictive, cel pu țin prin
reducerea consumului guvernamental, poate avea rezultate pozitive asupra
echilibrului financiar public . Promovarea unei astfel de politici pe termen lung
va fi urmat ă, cu certitudine, de consecin țe negative ce vor afecta cre șterea

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
70
economic ă. Problema care se pune în cazul promov ării unei politici bugetare
restrictive se refer ă la categoriile de cheltuieli bugetare care se vor reduce.
În acest context, pot s ă apară dificultăți legate, pe de o parte, de impactul
social al unei astfel de politici, iar, pe de alt ă parte, de discu țiile care se vor
purta la nivelul guvernului în tre ministerele din componen ța acestuia, în cadrul
cărora fiecare reprezentat va încerca protej area intereselor pe care le reprezint ă.
O politică bugetară restrictiv ă poate fi implementat ă în situații de criză,
când statele se confrunt ă cu deficite publice excesi ve care conduc, de regul ă, la
creșterea infla ției, la fluctua ții ale cursului de schimb și care afecteaz ă întreg
sistemul economic. În astf el de cazuri, trebuie s ă se urmărească raționalizarea
cheltuielilor publice prin reducerea cheltuielilor neproductive și creșterea
cheltuielilor destinate investi țiilor în infrastructur ă și în capitalul uman (Lenain,
2000, p. 139).
Pe fondul accentu ării unor fenomene de criz ă structural ă, majorarea
deficitelor bugetare peste limitele finan țabile în mod neinfla ționist vine ca un
factor în plus ce concur ă la accentuarea dezechilibrelor în economie. În plus,
acolo unde cheltuielile bugeta re sunt îndreptate spre satisfacerea, în primul
rând, a func ției de redistribui re a statului și spre subven ții, în lipsa unui
coeficient real de multiplicare, starea deficitelor bugetare se agraveaz ă.
O altă modalitate utilizat ă în acoperirea deficite lor bugetare, care poate
avea impact negativ puternic asupra corela țiilor la nivelul ec onomiei financiare
și reale, o reprezint ă emisiunea suplimentar ă, neacoperit ă, de moned ă națională.
Aceasta nu face decât s ă conducă la o sporire necontrolat ă și nejustificat ă a
masei monetare, agravând pe termen imediat fenomenele infla ționiste din
economie.
Dacă puterea public ă nu poate ajusta cheltuie lile publice la nivelul
veniturilor sau dac ă prin efectuarea cheltuie lilor respective se urm ărește
obținerea de rezultate mai bune în domeniul ocup ării forței de munc ă, se pune
problema finan țării deficitului bugetar, care se poate realiza fie prin emisiune
monetară, fie sau prin împru muturi de stat.
Procesul de monetizare a deficitulu i bugetar este în mod clar infla ționist
până în momentul în care economia se îndreapt ă spre un nou echilibru pe
termen lung, cu un nivel ridicat al pre țurilor. Dac ă guvernul decide s ă mențină
această politică o perioad ă mai lung ă, va rezulta o cre ștere corespunz ătoare a
ofertei monetare, adic ă o continuare a infla ției.
Exemplul elocvent în ceea ce prive ște monetizarea deficitului este
reprezentat de Mexic, care în anii ’80 a promovat o politic ă prin care baza
monetară a crescut cu 80-90% pe an, determinând o majorare infla ției cu
100-130% pe an în perioada respectiv ă.

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
71
Finanțarea deficitului prin datorie public ă presupune apelarea la
împrumuturi de pe pia ța internă (Dornbusch, Fischer, 1997, p. 451) sau
internațională pentru a acoperi de ficitele bugetare.
Dacă analizăm problema recurgerii la împrumut de c ătre stat pentru
finanțarea deficitului bugetar, se poate considera c ă elementul primordial care
trebuie să stea la baza deciziei este constitu it de necesitatea ca „profitul” pe
termen mediu și lung realizat prin finan țarea cheltuielilor publice s ă fie suficient
de mare pentru a acoperi serviciul da toriei. De asemenea, trebuie acoperit ă
pierderea de utilitate pe care o suport ă piața prin privarea acesteia de resursele
utilizate pentru acoperirea deficitu lui, iar factorii de decizie public ă trebuie să-și
mențină credibilitatea în urma recurg erii la împrumutul de stat.
Prin intermediul împrumutului de stat angajat, guvernul î și acoperă
deficitul pe termen scurt f ără să aibă loc o cre ștere a fiscalit ății dar, pentru c ă
trebuie pl ătită dobânda la datorii, se poate constata c ă o mare parte a veniturilor
fiscale viitoare vor fi utilizate to cmai pentru serviciul datoriei și nu pentru
finanțarea bunurilor și serviciilor publice viitoare.
În România, finan țarea deficitului bugetar s-a realizat în cea mai mare
parte prin contractarea împrumuturilor de stat, atât din resurse de provenien ță
externă, cât și internă, respectiv prin împrumuturi de pe pia ța internă, de pe
piața externă și prin sus ținerea temporar ă din resursele cont ului general al
Trezoreriei Statului. Pe pia ța internă, furnizorii de resurse pentru finan țarea
deficitului bugetar su nt sectorul bancar și nebancar, precum și populația, prin
subscrierea la emisiunile de titluri de stat, cum ar fi certif icate de trezorerie,
obligațiuni de stat în lei sau valut ă, emise de Ministerul Finan țelor Publice.
Împrumuturile de stat pe pia ța externă sunt reprezentate de: creditele
externe guvernamentale și obligațiunile de tezaur cu dobând ă exprimate în
valută.
Conduita efectiv ă a autorit ăților române ști în finan țarea deficitului
bugetar a fost contradictorie și nu a urm ărit strict litera legi i, nici când a fost
restrictivă, nici când a devenit permisiv ă.
Constituirea contului unic al Trezoreriei statului la Banca Na țională,
începând din iulie 1993, a deschis calea finan țării neinfla ționiste a deficitului
bugetar. Îns ă, finanțarea deficitului bugetar prin împrumuturi din
disponibilit ățile temporare ale contului curent general al Trezoreriei, chiar dac ă,
pe termen scurt, are avan tajul costurilor mici, pe te rmen lung are importante
dezavantaje ce constau în cre șterea riscului de refinan țare și de lichiditate, cu
impact negativ asupra managementului datoriei publice guvernamentale, mai
ales când volatilitatea e ridicat ă.
Din păcate, deși economia României se confrunt ă cu depresiunea
economic ă, se constat ă la nivelul deciziilor guvernamentale c ă nu s-au

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
72
întreprins m ăsurile necesare pentru a se aplica o politic ă de stimulare a
procesului investi țional în scopul relans ării dezvolt ării economice. Mai mult,
asistăm la un proces deosebit de îngrijor ător, și anume: consumul agregat
întrece în mod sistematic produc ția agregat ă.
Pe de altă parte, România a avut o politica fiscal ă prociclic ă, bazată pe
estimări nerealiste ale veniturilor și pe creșteri de cheltuieli publice care au
condus la acumularea unor dezechilibre macroeconomice semnificative,
manifestate printr-un deficit de cont curent și o rată a inflației ridicate.
Veniturile bugetare au fost supraestim ate, iar cheltuielile realizate peste
nivelul resurselor disponibile nu au fost canalizate c ătre activit ăți productive,
fiind orientate cu preponderen ță spre cheltuieli de personal și cheltuieli cu bunuri
și servicii.
Dacă această tendință continuă, apare pericolul iminent ca România s ă
se afunde tot mai mult în starea de s ărăcie și de subdezvoltare, s ă se îndepărteze
de civiliza ție. Responsabilii guvernamentali ar trebui s ă fie primii care s ă
sesizeze acest lucru și să întreprind ă măsurile de rigoare. A ignora laturile
politicii financiare care s ă stimuleze procesul investi țional înseamn ă a nu ține
seama de cerin ța actuală fundamental ă de relansare a dezvolt ării economice.
În ceea ce prive ște datoria public ă externă, se poate constata faptul c ă,
dacă la începutul anului 1990 aceasta era aproape integral rambursat ă înainte de
termen, de-a lungul timpului a crescut foarte rapid.

Tabelul 3
Indicatori de vulnerabilitate extern ă în România ( %)
Indicatori/Ani 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Datoria extern ă
(% din PIB) 33,4 33,9 35,4 39,1 42,1 47,5 49,1
Datoria extern ă
(% din exporturi) 94,7 97,5 98,4 117,8 131 155,7 159,1
Serviciul datoriei
externe (% din PIB) 8,8 7,2 8,2 17,1 20,3 21,5 19,9
Serviciul datoriei
externe (% din exporturi) 24,8 20,8 22,8 51,5 63 70,3 64,4
Obs.: pentru anul 2008 – datele corespund trimestrului I.
Sursa: date prelucrate din lucrarea Deficitul contului curent, 2009, Conferin ță BNR.

Se poate constata c ă datoria extern ă, ca procent din PIB, a înregistrat o
creștere continu ă pe întreaga perioad ă analizată. Acoperirea datoriei externe și a
serviciului acesteia atât prin exporturi, cât și prin rezerve interna ționale s-a

Consecințele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale. Implica ții asupra pie ței muncii
73
deteriorat destul de rapid, ceea ce a dus la o deteriorare continu ă, în ultimii ani,
a indicatorilor de vulnerabilitate.
Pe fondul apari ției unor disfunc ționalități în funcționarea mecanismelor
economice în general, dimensionarea vol umului datoriei publice (atât intern ă,
cât și externă) este esen țială pentru determinarea influen ței acesteia asupra
corelațiilor economice de ansamblu. Amplif icarea volumului datoriei publice
peste un anumit prag determinat de gradul de suportabilitate economic ă pe
termen scurt, mediu și lung are un însemnat aport la agravarea dezechilibrelor
economice, cu influen țe negative atât în planul economiei financiare, cât și
asupra economiei reale.
Este evident c ă disfuncționalitățile care au avut loc și au loc în economia
națională, în contextul restructur ării acesteia, au afectat, la rândul lor, îns ăși
execuția bugetar ă. Deficitul bugetar, indiscutabil, este cauzat și de greut ățile pe
care le au numeroase întreprinderi în pe rioada crizei, cele mai multe dintre
acestea înregistrând pierderi, care s-au reflectat și în dinamica veniturilor
bugetare. În acest context, cu atât mai mult, eficien ța politicii fi scale presupune
ca, odată cu creșterea încas ărilor la casieria statului, s ă fie asigurat ă și echitatea
socială.
În condițiile actuale, când România încearc ă să-și defineasc ă rolul și locul
său în lume, când se dore ște identificarea și încurajarea acelor ramuri și
subramuri ale economiei na ționale care pot fi dezvol tate în cadrul economiei
mondiale, se impune folosirea unor pârghii fiscale în concordan ță cu cerințele
Uniunii Europene și ținând cont și de celelalte politici macroeconomice ce pot
fi adoptate pentru a dep ăși situația economic ă actuală. Astfel, este consacrat ă
teoria conform c ăreia, în perioada de criz ă este de preferat s ă se asigure o
creștere a cheltuielilo r bugetare care s ă aibă drept obiectiv o relansare a
activității economice, care s ă contribuie la cre șterea ocup ării forței de munc ă și
la reducerea șomajului.
Modelul cre șterii economice trebuie reanalizat, având în vedere
experiența anilor trecu ți, în care cre șterea economic ă în țara noastr ă a avut la
bază consumul, ceea ce nu a permis atingerea unei cre șteri economice
sustenabile, și trebuie s ă vizeze investi ția în sectoare cu valoare ad ăugată înaltă.

Gabriela Mol ănescu, Mirela Ionela Aceleanu
74

Bibliografie

Ball, L., Mankiw, G.N., „What Do Budget Deficits Do?”, NBER Working Paper Series,
Working Paper, 5263, 1995
Bouvier, M., Esclassan, M. C., Lassale, J.P. (1997). Finance publiques , LGDJ, Paris, France
Burda, M., Wyplosz, C. (2002). Macroeconomie. Perspectiva european ă, Editura All Beck,
București
Dinu, M. (2010). Economia de dic ționar. Exerci ții de îndemânare epistemic ă, Editura
Economic ă, București
Dornbusch, R., Fischer, S. (1997). Macroeconomia , Editura Sedona, Timi șoara
Eberstadt, N., „World Population Implosion?”, The Public Interest , American Enterprise
Institute for Public Policy Research, 1997, www.aei.org/article/8057
Friedman, M. (1992). Capitalism și libertate , Editura Enciclopedic ă, București
Ghețău, V. (2007). Declinul demografic și viitorul popula ției României , Editura Alpha MDN,
Buzău
Giarini, O., Mali ța, M. (2005). Dubla spiral ă a învățării și a muncii , Editura Comunicare.ro,
București
Gupta, S., Keen, M., Clements, D ., Fletcher, K., de Mello, L., Ma ni, M., „Fiscal Dimensions of
Sustainable Development”, Pamphlet Series, No. 54, 2002, Fiscal Affairs Department,
International Monetary Fund
Horne, J., „Indicators of Fiscal Sustinability”, IMF Working Paper, WP/91/5, 1991
Lenain, P. (2000). FMI-ul , Editura Coresi, Bucure ști
Lipsey, R.G., Chrystal, K.A., (2002). Principiile economiei , Editura Economic ă, București
Raffelhüschen, B., „Generational Accounting in Europe”, The American Economic Review,
Vol. 89, No. 2, 1999
Romer, D., „What Are the Costs of Excessive Deficits?”, NBER Macroeconomic Annual, 1988,
Cambridge
Văcărel, I. (2007). Finanțe publice , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Văcărel, I. (2001). Politici fiscale și bugetare în România: 1990-2000 , Editura Expert,
București
***(2009). Conferin ță BNR: Deficitul contului curent: corela ții cu indicatorii macroeconomici
și abordări structurale , Editura Enciclopedic ă, București
*** (2001). Dicționar de economie , Ediția a doua, Editura Economic ă, București
*** Strategia fiscal bugetar ă a României pe perioada 2011-2013
*** Programul de Convergen ță 2009-2012