Consecintele Crizei Diplomatice Ucrainiene pe Plan International

Consecintele crizei diplomatice ucrainiene pe plan international

Datorita evenimentelor recente, criza din Ucraina se afla acum in atentia organizatiilor internationale O.S.C.E , N.A.T.O, U.E, a Federatiei Ruse, a administratiei Statelor Unite ale Americii, a Romaniei ca tara aflata in vecinatate si a tarilor din Comunitatea Statelor Independente, care dupa destramarea U.R.S.S au adoptat un model de dezvoltare inderna democratic. Politica occidentala fata de problema Ucrainei consta in rezolvarea pe cale diplomatica a diferendelor ambelor parti ruso-ucrainiene, mentinerea unui raport de buna vecinatate intre cele doua state si tinerea sub control international a armelor nucleare de pe teritoriul Ucrainei.

Procedurile organizatiei O.N.U. de prevenire si gestionare a crizei din Ucraina au fost puse in functiune. Consiliul de Securitate este organismul desemnat sa ia in discutie orice situatie de criza ivita pe glob. Legaturile operationale dintre organismele ce gestioneaza situatiile de alerta rapida si cele cu probleme politice s-au mobilizat in timp util pentru a monitoriza situatia creata si a utiliza instrumentele necesare existente in solutionarea acestora. Instrumentele juridice esentiale ale O.N.U, incluse in Carta ONU, permit luarea de decizii si masuri necesare solutionarii crizei. Un articol sustine ca scopul O.N.U. este de “ a sustine pacea si a asigura securitatea internationala si sa ia in acest scop toate masurile necesare si eficiente pentru prevenirea si eradicarea amenintarilor la adresa pacii, iar prin mijloacele pasnice si in conformitate cu principiul justitiei si dreptului international, negocieri sau reglementari pasnice a situatiilor ce ar putea duce la o incalcare a pacii.” Un alt articol defineste atributia Consiliului de Securitate, consiliul caruia i-a fost oferit de catre statele membre responsabilitatea mentinerii pacii si a securitatii. Pentru a preveni agravarea unei situatii, Consiliul de Securitate poate cere partilor implicate sa respecte anumite masuri pe care le considera necesare. Adunarea Generala a Natiunilor Unite a aprobat o serie de rezolutii cu privire la inviolabilitatea integritatii teritoriale ucrainiene, iar in acest sens 100 de state au votat “pro”, doar 11 state au votat “contra” printre care aflandu-se si Federatia Rusa, Belarus, Coreea de Nord, Bolivia, Cuba, Armenia, Zimbabwe, Sudan, Siria, Venezuela si Nicaragua, iar 58 de tari s-au abtinut, printre care s-a aflat si China.

In concluzie, O.N.U isi aduce aportul la efortul de gestionare a crizei ucrainene, prin dispozitivele de prevenirea crizelor si a metodelor de gestionare, create in cadrul sistemului de securitate, dar si prin procedurile de adoptare a deciziilor.

O alta organizatie importanta, O.S.C.E, este direct interesata de stabilitate politica si militara in Ucraina. O stabilitate politica presupune eliminarea preocuparii si motivatiei pentru un conflict armat, iar o stabilitate militara presupune rezolvarea unei crize prin alte cai, ce presupun abtinerea structurilor militare pentru folosirea fortei armate. Observatorii acestei organizatii, de indata ce sunt trimisi pe teren, intampina diverse dificultati de ordin administrativ, sau probleme de limitarea posibilitatii de miscare pe teritoriul ucrainian, fiind deseori arestati de catre organele de securitate statale. De asemenea, O.S.C.E, promoveaza transparenta si deschiderea in discutiile oficiale diplomatice cu autoritatile ruse si ucrainiene. Scopul principal al acestei organizatii este de a negocia cu toti factorii decizionali pentru rezolvarea pasnica a crizei, pe o cale amiabila si diplomatica. Ca instrument de securitate prin cooperare, O.S.C.E, are o functie principala de furnizare de mecanisme de negociere si intelegere, pentru a ajuta Ucraina sa iasa din aceasta criza dificila, fara a putea degenera intr-un conflict regional.

Organizatia Uniunii Europene nu a ramas indiferenta la declansarea crizei din Ucraina. Au fost trimisi la fata locului, lideri important ai Uniunii Europene ce se ocupa de aparare si politica de securitate la nivel european. U.E are interesul ca Ucraina sa-si intareasca principiul democratic, sa respecte atat drepturile omului cat si cele ale minoritatilor, sa contribuie la o coordonare internationala eficienta pentru a face fata situatiilor de criza si sa promoveze stabilitatea politica regionala.

Uniunea Europeana nu detine o armata unica, dar promoveaza P.S.A.C. ( Politica de Securitate si Aparare Comuna ), fiind o componenta a P.E.S.C ( Politica Externa de Securitate Comuna ). In cadrul Politicii Externe de Securitate Comuna, au un rol decisiv in operatii civile si militare la nivelul Uniunii Europene, prioritar fiind doar respectarea principiului suveranitatii nationale, iar aparerea europeana este declerativa, conform principiilor si regulilor cuprinse in Tratul de la Lisabona. In cazul unui atac al unui membru U.E, exista o clauza de solidaritate reciproca, mai ales in cazul unui atac de natura terorista. Fortele de aparare europene se bazeaza pe principiul unei cooperari stucturate permanente in care tarile mai dezvoltate din punct de vedere militar trebuie sa constituie un nucleu militar de baza, cu aplicarea unui principiu de adunare de forte si mijloace si redistribuirea lor in functie de misiuni. Apararea europeana este avantajata de tehnologia militara ce se deruleaza prin programul Agentiei Europene de Aparare.

Consiliul Uniunii Europene, prin structurile sale, monitorizeaza permanent evolutia situatiei din Ucraina. In special prin Consiliul Politic si de Securitate ( C.O.P.S. ) si structurile militare ale Uniunii Europene, Comisia Europeana a propus o serie de masuri specifice de ordin financiar si economic, pentru rezolvarea situatiilor de criza din Ucraina, deoarece dispune atat de experienta necesara in domeniu, cat si de o infrastructura permanenta in acest sens. De asemenea, s-a observat si implicarea Parlamentului European ce a pus in discutie problema Ucrainei, pentru o mai buna gestionare a acestui tip de situatie de criza.

In concluzie, Uniunea Europeana sustine ideea de existenta a unei conceptii comune de actiune a statelor membre privind zonele cu potential ridicat de conflict si masurile necesare gestionarii lor, ce prespun adoptarea unor atitudini pro-europene la nivelul intregii comunitati. In acest caz este posibil ca tensiunile dintre state sa fie eliminate.

De-a lungul anilor, N.A.T.O a dobandit experienta in domeniul prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor si nu ramas indiferenta la problema Ucrainei, tara ce a apartinut Tratatului de la Varsovia, tara dominata in intregime de sovietici, ce controlau toate structurile militare si politice, toate posturile de comanda militara erau ocupate de generali si maresali sovietici, iar Ucraina nu avea niciun cuvant de spus. Nu exista nicio idee de multinationalitate, idee specifica spiritului N.A.T.O.

Dupa anul 1990, N.A.T.O. s-a transformat intr-o organizatie politica-militara la nivel global dintr-un bloc de aparare european-occidentala, si-a schimbat conceptiile strategice cu privire la misiunile sale si obiectivele, trecand de la Articolul 5 al Nord Atlanticului care sustinea ca “atacul asupra unui stat membru atrage dupa sine actiunea militara comuna a Aliantei” la un non articol 5 “ depasirea zonei de responsabilitate si extinderea actiunilor la nivel global”. N.A.T.O. isi indeplineste rolul si misiunile pe baza unei organizari ierarhice cu structure militare si civile conduse prin departamente, consilii, comitete si birouri constituite la nivel operational si strategic, care iau decizii tinand cont de consultatii cu toti membrii Aliantei cu privire la orice situatie de criza aparuta.

Problema crizei din Ucraina a fost dezbatuta si la nivelul Cartierului General al N.A.T.O. de la Bruxelles, sediul diplomatic si politic al Aliantei. Ucraina are in cadrul organizatiei un ambasator, o delegatie nationala alcatuita din oficiali si consilieri, desemnati sa reprezinte tara in diferite comisii de lucru si comitete.

Consiliul Nord-Atlantic, autoritatea suprema de decizie a N.A.T.O, alcatuit din reprezentantii permanenti ai statelor membre, s-au intalnit pentru a discuta implicatiile crizei din Ucraina asupra organizatiei. Tarile membre si-au exprimat deschis opinia asupra acestei probleme, iar deciziile au reprezentat dorinta colectiva a guvernelor statelor membre. Decizia s-a realizat prin consens, acord comun si unanim, unde membrii s-au bazat atat pe conceptiile individuale ale fiecare tari, cat si pe experienta, beneficiind de mecanisme si proceduri pentru a-i ajuta sa actioneze decisiv si rapid in situatia de criza data.

In concluzie, N.A.T.O detine un rol activ in gestionarea crizei din Ucraina, punandu-si in functiune toate instrumentele si mecanismele de consultanta, coordonandu-si efficient activitatea cu celalalte organizatii ( O.N.U, U.E, O.S.C.E ) pentru solutionarea efectiva a acestei probleme.

Pozitia Statelor Unite ale Americii fata de Ucraina are un caracter geopolitic strategic. Ucraina este considerata atat un factor de diminuare a influentei Federatiei Ruse in Europa Centrala si sprijina politica Ucrainei de independenta, dar pe cealalta parte considera Rusia un actor important ce poate afecta securitatea Occidentului si din aceasta pricina este tentata de a-i acorda un sprijin pentru dezvoltarea democratica si a continua cooperarea cu Moscova. Guvernul S.U.A acorda sprijin financiar pentru reformele economice atat in Ucraina, cat si in Federatia Rusa.

S.U.A actioneaza militar prin N.A.T.O la nivel european numai in cazul in care ii sunt afectate interesele geostrategice. Dupa aproape 70 de ani de interventii ale Statelor Unite ale Americii in Europa, actionand numai in situatii dificile ca Al Doilea Razboi Mondial, purtarea Razboiului Rece, stabilizarea Balcanilor, etc – S.U.A. isi poate schimba calculele strategice si sa aiba o alta abordare in cazul Ucrainei ( mai ales in Crimeea sau celalalte teritorii obtinute de la tari vecine ca Romania si Polonia ) pentru a evita un conflict cu Rusia. Statele Unite ale Americii nu mai doreste sa fie salvatorul Europei in situatii dificile. Bazele militare americane stabilite in Europa si scutul anti racheta fac parte din interesele americane de aparare atat in Europa, cat si in Orientul Mijlociu. Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa nu pot isca un conflict armat, intrucat ar intra in calcul stabilitatea internationala globala.

In politica Statelor Unite ale Americii, exista si o varianta de rezerva strategica, in cazul in care conflictele interne ucrainiene dintre parte de vest si cea de est se amplifica punand in pericol integritatea teritoriala a tarii. Analistii americani sustin ca pierderea teritoriilor detinute de rusofoni ar putea duce la un stat mai stabil, mai omogen din punct de vedere politic. Ei considera important ca o eventual fragmentare sa se produca in mod pasnic, intrucat un razboi civil declansat ar putea capata dimensiuni internationale.

Federatia Rusa considera ca N.A.T.O este o ramasita in urma Razboiului Rece, o organizatie ce trebuia desfiintata odata cu Tratatul de la Varsovia, fiind o structura politica si militara contestata in prezent. Potrivit strategiei Securitatii Nationale a Rusiei, N.A.T.O este considerat un potential adversar, implicit tarile membre acesteia. Obiectivul fundamental al acestei strategii este protejarea cetatenilor rusi aflati atat pe teritoriul tarii, cat si in exteriorul acesteia.

Ucraina este un stat independent declarat dupa destramarea U.R.S.S, fosta colonie a Rusiei. Avand in vedere aceste fapte, Ucraina depinde economic de resursele energetice importate din Federatia Rusa, in special petrolul si gazele naturale, de ultimele ramasite ale armatelor rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova si a existentei unei minoritati rusofone aflate pe teritoriile de est si sud a Ucrainei. Federatia Rusa, exponenta a regimului comunist totalitar, cea mai mare tara a fostei U.R.S.S, inca accepta cu greu statutul Ucrainei de stat independent si ca celalalte state din Comunitatea Statelor Independente sa nu se afle sub tutela Moscovei. In conceptia ei, Kievul trebuie sa dea dovada de respect, sau chiar teama fata de o tara care inca nu si-a abandonat pretentiile teritoriale. Putem confirma ca relatia Ucrainei cu Federatia Rusa este ambigua, intrucat ii accepta acesteia statutul de lider la nivelul Comunitatii Statelor Independente si al Europei de Est, rolul important la nivel mondial, dar pe cealalalta parte isi doreste sa isi rezolve problemele interne si externe in mod independent.

Relatia Romaniei cu o Ucraina independenta este prezenta inca din anul 1919, cand acest stat si-a facut aparitia pe harta politica a Europei moderne. Aceste relatii au fost afectate cand a aparut problema Basarabiei, Ucraina considerand-o ca parte componenta a teritoriului ei. Mai apoi, sovieticii au inceput lupta asupra Ucrainei independente, Romania acordand sprijin lui Petliura si Mahno, liderii ce pledau pentru independenta. Constituirea U.R.S.S.-ului din 1922 a pus capat dezvoltarii unei relatii romano-ucrainiene, Ucraina fiind inglobata in Uniunea Sovietica.

In 1940, Basarabia si Bucovina de Nord au fost inglobate in Republica Moldova, iar sudul si nordul Basarbiei, nordul Bucovinei au fost anexate Ucrainei. Impartirea administrativa a fost repetata si in 1994, dupa retragerea trupelor armate romanesti si germane. In anul 1991, Romania a recunoscut independent Ucrainei, confirmata prin referendum la 1 decembrie 1991.

Romania si Ucraina au incheiat un tratat, numit Tratatul politic de baza, care constituia o baza juridica pentru relatiile de colaborare dintre cele doua state, desi o perioada de timp acest tratat a fost blocat. Consecinta acestui fapt a constat in reticienta Ucrainei de include in “Tratatul politic de baza” denuntarea “Pactului Ribbentrop-Molotov” prin care, in anul 1940, teritoriile de sud ale Basarbiei si nordul Bucovinei, precum si Insula Serpilor au fost anexate Uniunii Sovietice, in prezent teritorii ale Ucrainei. Romania a considerat ca includerea in tratat problema teritoriilor este un act de reparatie morala a unei nedreptati cauzate Romaniei in 1939. Ucraina a refuzat acest lucru, sustinand ca aceste teritorii au fost anexate U.R.S.S printr-un protocol secret, urmare a faptului ca acum apartin Ucrainei si solicitau recunoasterea de catre Romania a frontierelor actuale.

Pentru prima data in istoria Romaniei, s-a ivit ocazia ca trei mari actori politici internationali sa aiba interese in tara noastra : N.A.T.O, Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana. La momentul actual, Romania doar la misiunile de gestionare ale crizelor internationale in cadrul Uniune Europene, iar interesele ei de aparare sunt centrate pe N.A.T.O cu sprijinul Statelor Unite ale Americii.

In Republica Moldova, efectele crizei din Ucraina sunt evidente, disputele politice si nationale se manifesta puternic intre cele doua grupari : pro-ruse si pro-europene, ce sunt direct interesate de Transnistria. Conducerea de la Chisinau este avantajata de sprijinul U.E pentru libera circulatie a persoanelor in spatiul Uniunii Europene si de interesele geopolitice si strategice ale Statelor Unite ale Americii in estul Europei.