Consecinte Psiho Emotionale PE Termen Lung Asupra Dezvoltarii Adolescentilor CU Parinti Plecati LA Munca In Strainatate

CONSECINȚE PSIHO-EMOȚIONALE PE TERMEN LUNG ASUPRA DEZVOLTĂRII ADOLESCENȚILOR CU PĂRINȚI PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

CUPRINS

REZUMAT

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

CAPITOLUL II. CADRUL TEORETIC

2.1 Corelate psihosociale ale fenomenului migrației

2.1.1 Impactul migrației asupra familiei

2.1.2 Migrația, o problemă la nivel european

2.1.3 Aspecte sociale ale migrației românilor

2.2. Consecințe psihoclinice ale migrației la adolescenți

2.2.1 Anxietatea de separare

2.2.2 Tulburări de atașament

2.2.3. Anxietatea

2.2.4 Depresia. Depresia la adolescenți

2.3. Consecințele plecării la muncă în străinătate

2.3.1. Adolescentul singur acasă

2.3.2. Efectele fenomenului asupra adolescentului

2.3.3. Probleme ale adolescenților sau „Adolescenții problemă”

2.3.4. Diferențe ale adolescenților cu părinți plecați și cei cu familii integre

CAPITOLUL III. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII

3.1 Obiectivele cercetării

3.1.1Obiective generale

3.1.2Obiective specifice

3.2 Ipotezele cercetării

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1. Participanții

4.2. Instrumente

4.3. Designul cercetării

4.4. Procedura de lucru

4.4.1 Culegerea datelor

4.4.2 Analiza statistică a datelor

CAPITOLUL V. PREZENTAREA REZULTATELOR

5.1 Prezentarea rezultatelor

5.1.1. Statistica descriptivă

5.1.2 Statistica inferențială

CAPITOLUL VI. INTERPRETAREA REZULTATELOR. CONCLUZII

6.1 Interpretarea rezultatelor

6.1.1 Prima ipoteză

6.1.2 A doua ipoteză

6.1.3 A treia ipoteză

6.1.4 A patra ipoteză

6.2. Concluzii

6.3. Limite ale cercetării

6.4. Discuții

6.5. Aplicații și implicații ale cercetării

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1 – Fișa pentru identificarea situației copilului separat de părinți

Anexa 2 – APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență

Rezumat

Lucrarea de față – Consecințe piho-emoționale pe termen lung asupra dezvoltării adolescenților cu părinți plecați la muncă în străinătate – a pornit de la trei obiective generale, identificarea aspectelor psiho-emoționale a adolescenților a căror părinți sunt plecați în străinătate, elaborarea unor programe de intervenții specifice în vederea reducerii simptomatologiei la adolescenții ai căror părinți sunt absenți – plecați în străinătate și investigarea tulburărilor de internalizare la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Astfel, au decurs obiectivele specifice: de a evalua nivelul anxietății generalizate, nivelul depresiei, nivelul concepției de sine și nivelul problemelor interpersonale la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Rezultatele obținute prezintă confirmarea diferențelor dintre nivelul anxietății generalizate, nivelul depresiei, nivelul concepției de sine, nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu cei ai căror părinți sunt acasă.

Ca și limite ale prezentului demers de cercetare, precizăm numărul relativ mic de subiecți, lipsa identificării și altor variabile ce influențează starea psihică a acestor adolescenții, ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. În vederea diminuării simptomatologiei identificate se întrevede elaborarea și implementarea unor ședințe de terapie individuală și/sau de grup.

CAPITOLUL I.

Introducere

În multitudinea și diversitatea problemelor cu care se confruntă societatea românească actuală,fenomenul migrației este o situație care se intâlnește din ce în ce mai des ,fie că ne afectează în mod direct sau indirect ,cert este că asistăm tot mai des la acest fenomen al migrației.

Cercetarea de față se orientează către reprezentarea fenomenului migrației românești și aspectele psiho-emoționale ale adolecenților cu părinți plecați în străinatate.

Familia este considerată a fi structura de bază a oricarei societăți ,nu este doar un grup format din câteva persoane ,ci mai mult de atât ,înseamnă o relație de sprijin ,ajutor ,dragoste și securitate emoțională.

Adolescenții lăsați acasă este principala problemă cauzată de migrația externă.În urma acestui fenomen se pune intrebarea ,,Poate fi cineva capabil să înlocuiască cu adevărat părinții?”

Absența mamei este resimțită mult mai dureros decât plecarea tatălui ,ceea ce explică legătura spiritual specială dintre copil si mamă.

Această situație este cauzată de lipsa pilonului emoțional din cadrul familiei .

Lipsa afectivității dezvoltă unele manifestări psihocomportamentale ; dificultăți de adaptare ,vulnerabilitate ,sentimente de abandon ,nesiguranță ,tristețe ,anxietate ,stări depresive ,tulburări de atenție ,tulburări ale stimei de sine ,,conduite sinucigașe ,comportamente antisociale ,deteriorarea conduitei școlare,lucru care se resimte și în procesul instructiv-educativ.

Sunt cadru didactic și am adolescenți în clasă cărora le văd tristețea , descurajarea datorită absenței din viața lor a celei mai importante ființe din lume ,,mama”.

Lucrarea de licență ,,Consecințe psiho-emoționale pe termen lung asupra dezvoltării adolescenților cu părinți plecați în străinătate ” este structurată în două părți ,în prima parte sunt conturate fundamentele teoretice ale ,,fenomenului migrației și impactul asupra familiei ”și ,,caracteristicile clinice în anxietatea de separare , iar în ce-a dea doua parte sunt concentrate cercetările practice ale studiului inițiat .

Partea de fundamentare teoretică cuprinde capitolul II, în care sunt prezentate considerente detaliate despre problematica studiată ,în acest capitol regăsindu-se o sinteză a principalelor puncte de vedere indentificabile în literatura de specialitate ,tinând cont de faptul că ,atât în tara noastră ,cât și în lume ,există puține studii care au abordat ,din perspectivă psihologică fenomenul adolescenților separati de părinți datorită migrației economice .Am încercat să prezint cadrul necesar întelegerii și explicării aspectelor psihoclinice a adolescenților cu părinți plecați la muncă în străinătate .

O parte însemnată din acest capitol se referă la ,,Fenomenul migrației și impactul asupra familiei ”,principala cauză fiind lipsa locurilor de muncă ,iar dacă mă refer la efecte ,se vorbește mai ales despre efecte economice la nivel macro și despre efecte sociale la nivelul familiilor .

Stresul relațional e aproape inevitabil și adesea tranzitoriu ,aspect al eforturilor familiale impuse de migrare .Stresul relațional produs de separările și reunirile dintre părinți și adolescenți constituie centrul experienței noului imigrant care necesită o atenție specială în acest sens .

Globalizarea economică a afectat relații de îngrijire esențiale cum ar fi separarea mamei de adolescenți.Aceasta este cea mai dramatică situație .Pentru unele mame plecarea în străinătate nu este doar o strategie de îmbunătățire a veniturilor ci și una de soluționare a unei vieți de cuplu conflictuale sau când soțul nu-și asumă responsabilitatea rezolvării problemelor financiare,de subzistență ,atunci soția este cea care preia responsabilitățile întregii familii.

Migrația implică totdeauna separare .În prezent ,există o plecare fără precedent a mamelor sigure ,în căutare de muncă ,pe considerentul că oferta locurilor de muncă este mai mare față de bărbați ,lăsându-și adolescenții în grija soților sau rudelor .

Fiind una ditre cele mai populare strategii de a scăpa de sărăcie ,migrația este responsabilă și pentru multe consecințe negative în sferele economico și socială .

Părinții se confruntă și ei la rândul lor în străinătate cu lupta pentru găsirea unui loc de muncă sau menținerea acestuia ,care să le asigure traiul de zi cu zi și ceva mai mult pentru a putea trimite bani și familiei .Adolescenții la rândul lor se confruntă cu diferite probleme ,adaptarea fără mamă ,are sau nu are loc ,depinde în grija cui sunt lăsati ,pot sau nu pot substitui mama ,pot oferi afecțiune copilului rămas ,nu puține sunt cazurile când copilul nu poate face față situației de aici decurgând o serie de probleme ,o serie de tulburări afective ,la unii dintre adolescenți s-a soldat cu sinuciderea .

Persoanele abilitate nu pregătesc psihologic adolescenții și nici pe părinții acestora, există o slabă preocupare din partea autoritătilor competente să facă acest lucru ,acești adolescenți sunt puși în fața faptului împlinit și nici părinții la rândul lor nu conștientizează ce efecte poate avea absența din viața propriilor lor copii.

Părinții consideră că,recurgând la această soluție ,pot oferi adolescenților o viață mai decentă , doresc mai mult pentru adolescenții lor față de ceea ce li s-a oferit lor de către părinții lor .

Părinții invocă de cele mai multe ori ,,Ne sacrificăm pentru bunăstarea materială a adolescenților noștri , dar se neglijează ,,bunăstarea afectivă” de care au atâta nevoie acești adolescenți .

Lipsa afectivității parentale ,ca și o consecință a plecării părinților la muncă în stăinătate este în măsură să producă efecte de natură psihologică sau comportamentală , sau existența unei relații între tipul tulburării de personalitate la părinți și problemele de internalizare ,externalizare la adolescenți.

Principalele efecte pozitive ale ,,abandonului ”temporar sunt legate de bunăstarea adolescenților, posibilitatea de a călători în alte țări, acolo unde lucrează părinții ,asta nu înseamnă că toți adolescenții abandonați temporar vor fi anxioși sau depresivi ,asta depinde de foarte mulți factori ,mediul unde este lăsat copilul ,persoanele de suport ,personalitatea părinților și nu în ultimul rând personalitatea copilului ,puterea lui de adaptare .

Cercetările și ceea ce s-a scris până în prezent trag semnale de alarmă visavi de acest subiect , mijloacele de informare ,mass media au adus destule cazuri la cunoștința publicului în care adolescenții lăsati acasă au sfârșit prin a-și pune capăt zilelor.

Tot acest capitol tratează tulburările de internalizare ,anxietate ,depresie ,tulburări de depresie la adolescenți .

Relația emoțională cu mama dacă nu se poate realiza corect sau este absentă ,copilul va avea de suferit și întreaga dezvoltare ulterioară va fi marcată de această carență ,la rândul lor vor putea oferi doar ceea ce au primit .

Copilul cu unul sau ambii părinți plecați pentru a munci în srăinătate au sentimentul pierderii stabilității mediului familial ,temându-se de pierderea atașamentului și dragostei părintești.

Adolescenții cu un atașament bazat pe securitate ,care primesc suport emoțional ,dragoste și afecțiune ,se simt în siguranță ,fac față mai ușor situațiilor și experiențelor noi ,comparativ cu adolescenții care au un atașament bazat pe insecuritate ,aceștia ,au un potențial mai crescut de a dezvolta ,anumite reacții de agresivitate ,neîncredere ,anxietate ,stimă de sine redusă etc.

Tulburările de internalizare anxietatea , depresia , suicidul , conceptia despre sine ,probleme interpersonale sunt foarte frecvent întâlnite la adolescenții care au fost nevoiți să treacă prin experiențe dureroase ,experiența de a crește departe de părinți și cel mai dramatic de mamă, care este pilonul emoțional în cadrul familiei .

Factorii de risc pentru depresie în adolescență includ suportul parental scăzut ,relații deficitare cu părinții și colegii ,stima de sine scăzută și o istorie de traumatism sau abuz . În cazurile în care așteptările părinților nu sunt satisfăcute de către adolescenți ,părinții nu uită să le amintească adolescenților sacrificiile pe care le-au făcut pentru ei ,adâncind și mai mult sentimentul vinovăției .

Partea a doua a lucrării, cea de cercetare cuprinde capitolele III, IV, V, și VI.

Este un studiu privind înțelegerea fenomenologiei psihologice determinate de plecarea părinților la muncă în străinătate asupra adolescenților rămași în țară și a problemelor afective generate de separarea adolescenților de părinte/părinți .

Plecând de la acest obiectiv general mi-am propus : identificarea adolescenților ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate ; analizarea problemelor emoționale în rândul adolescenților separați de părinți datorită migrației economice a acestora ; identificarea celor mai frecvente probleme de internalizare întâlnite la adolescenții care au părinți emigrați temporar.

CAPITOLUL II

CADRUL TEORETIC

2.1. Corelate psihosociale ale fenomenului migrației

Specificul tranziției românești si liberalizarea mobilitătii populației ,mai ales in spațiul european ,au generat o serie de fenomene pozitive cât și negative, cel mai puternic fenomen fiind migrarea spre locuri de muncă , efectele sunt multiple ,unele vizează dimensiunea subiectivă a personalitații adolescențiilor ,,temporar abandonați ” dar fenomenul este obiectiv si se inscrie in logica tranziției .

Familia este instituția cea mai afectată intrucât de regulă migrează unul dintre soți , fapt ce deteriorează grav ansamblul relațiilor intra-familiale și,deci ,funcționalitatea grupului de bază al societății .

Adolescenții sunt persoanele cele mai afectate atât in relațiile familiale ,cât și în statutul lor școlar ,în percepția publică și,mai ales ,în starea lor emoțională ,separarea de un părinte provoacă stres ,șoc, s.a .

Pentru a înlesni o abordare mai organizată asupra fenomenului impactului asupra familiei voi incerca o separare a efectelor pe categorii.

efectul asupra relațiilor parentale,

efectul asupra adolescenților rămași acasă,

efecte determinate de privarea de afectivitate parentală,

efecte asupra asupra implicării adolescenților în activitățile școlare,

efecte care duc la abuz sau comportament deviant,

efectul asupra restului familiei rămase acasă,

efectul asupra relațiilor parentale.

Plecarea unuia dintre părinți ,în special plecarea mamei ,duce la o „răcire ”a relațiilor între părinți .potrivit unor studii se ajunge la divorț ,iar copilul este incredințat unuia dintre părinți sau ,mai sunt și situații in care separarea dintre soți are loc mai târziu, ei continuând relația de dragul adolescenților.

Pentru unele mame,plecarea în străinătate nu este doar o strategie de îmbunătățire a veniturilor ci și una de soluționare a unei vieți de cuplu conflictuale sau când soțul nu-și asumă responsabilitatea rezolăarii problemelor financiare ,atunci soția este cea care preia responsabilitățile familiei.

Copilul în astfel de situații nu numai ca este privat de afectivitatea maternă ,însă este expus și la riscul unor abuzuri din partea taților ale caror comportamente inadecvate au determinat plecarea mamelor .

Există riscul,confirmat în anumite cazuri ,că plecarea mamei la muncă în străinătate să se transforme într-o abandonare definitivă a familiei și a adolescenților rămași in țară.

Pe lângă riscul destrămării familiei ,migrația părinților poate conduce și la o redefinire a relațiilor de rudenie ,în sensul in care adolescenții,în special dacă sunt lăsați în grija rudelor atunci când sunt mici ,ajung să nu se mai raporteze la părinții lor biologici ca la niște părinți.

Cei în grija cărora rămân adolescenții,în cele mai multe cazuri bunicii,sunt considerați de către adolescenți ca fiind părinții lor și li se adreseaza cu „mamă ”și „tată”.

Plecarea părinților pe termen mai lung în conditiile în care copilul este la vârste fragede poate deci determina o rupere a legăturii părinte-copil .

2.1.1 Impactul migrației asupra familiei

Prin urmare ,acum când emigrarea a devenit un fenomen greu de stăpânit se impune constientizarea complexității acestuia și efectele produse asupra vieții de familie.

Emigrația ,adică fenomenul părăsirii țării proprii în schimbul stabilirii (temporare sau definitive ) într-o altă țară ,atinge nu numai cercurile politice dar și relațiile dintre persoane ,divizând fizic și emoțional prieteni ,familii ,comunități .

Familia este considerată a fi structura de bază a oricărei societății , ea nu este doar un grup format din câteva persoane ,ci mult mai mult de atât ,înseamnă o relație de sprijin , ajutor,dragoste și securitate emoțională.

Familia este pentru fiecare individ , un loc de liniște ,de stabilitate ,de confort și permite fiecărui individ să trăiască o viață frumoasă ,o viață proprie copilăriei și oferă copilului un mediu afectiv ,social ,cultural .

Mediul în care copilul trăiește și se dezvoltă este considerat a fi o școală a vieții în care se desprind caractere și se modeleazaă personalitatea .

Familia îndeplinește o triplă funcție : reglatoare ,socializatoare și individualizatoare, familia contribuind în mare măsură la definirea personalității și conturarea individualității fiecărui copil .

Un rol deosebit îl are familia în domeniul educației morale. Sintagma românească a celor șapte ani de acasă vizează tocmai educația morală ,adică expresia exterioară a acesteia și anume comportamentul .Comportamentul civilizat nu apare de la sine , ci numai în măsura în care părinții își dau interesul în formarea copilului și sunt alături de acesta în orice situație.

De regulă în urma acestor migrații ,instituția cea mai afectată este familia –grupul de nădejde al societății ,deoarece de cele mai multe ori cel care migrează fiind chiar unul dintre soți .

În urma migrării apar neîntelegerile ,tensiunile acestea fiind cauzate ori din cauza banilor ,ori din cauza neîncrederii în cel plecat și cel rămas acasă ,ceea ce produce destrămarea familiei ,ba chiar divorțul .

Oamenii migrează pentru un trai mai bun ,ceea ce în țara noastră pare să fie imposibil. Tinerii din ziua de azi aspiră la rândul lor să emigreze ,ceea ce duce ca fenomenul migrației să devină un proces de globalizare .Familiile migrante reușesc mai mult sau mai puțin să se realizeze pe plan material ,vin cu bunuri occidentale ,din țara gazdă ,își construiesc vile sau își modernizează casa , cumpără mașini luxoase ,în schimb familiile non –migrante par a fi într-o continuă sărăcie .

Din nevoia disperată a părinților din România de a oferi adolescenților o educație mai bună ,un acoperiș deasupra capului sau o bucată de pâine , foarte mulți minori rămân acasă în grija unuia dintre soți ,bunici , alte rude ,etc .

Majoritatea părinților care pleacă o fac pentru că vor să asigure adolescenților și familiei un trai mai bun ,nu pentru că ar vrea să scape de responsabilități .

Diminuarea unor astfel de situații ,a dorinței oamenilor de a pleca nu ține decât de elaborarea unor politici economice care să le ofere un confort în țară.

În urma cercetărilor ,sociologii au identificat principala cauză a creșterii numărului de divorțuri , respectiv a scăderii numărului de căsătorii ,ca fiind migrația .

După anii 90 ,fenomenul migrației a avut o amploare deosebită în țara nooastră ,pentru că mulți merg în străinătate să își câștige existența.Merg și mulți tineri. Datorită problemelor și datorită locului de muncă ,nu se mai căsătoresc sau se căsătoresc la o vârstă înaintată .

Problema mai gravă este când unul dintre soți merge în străinătate să muncească ,ceea ce în timp ,datorită problemelor care intervin între ei,ajung la divorțuri .

Efectul asupra vieții emoționale a adolescenților a adolescenților ramași acasă

O mare parte dintre adolescenții și tinerii care locuiesc separat de părinți ,din cauză că aceștia au plecat la muncă peste hotare ,trăiesc emoții neplăcute de dor ,tristețe ,nesiguranță.

Adolescenții simt lipsa sprijinului emoțional pe care îl ofereau părinții și au un sentiment de singurătate .

Consecințe pe termen lung ale emoțiilor negative,cauzate de lipsa părinților : stres, boală, tic nervos ,scăderea reușitei școlare, dezamăgire în relațiile cu oamenii ,găsirea unui refugiu în consumul de substanțe ,accentuarea valorii banilor ,inhibare ,închidere in sine ,agresivitate față de colegi , lipsa de respect pentru părinți și alți adulți.

Mulți dintre adolescenți nu au dezvoltate suficient abilitățile de a-și controla și exprima neagresiv emoțiile în diferite situații .

Ei nu reușesc să se clarifice cu propriile trăiri ,se simt copleșiți de ele ,ceea ce se manifestă în comportamentul lor prin izolare sau agresivitate . În aceste condiții ,adolescenții suferă mult și devin mai nesiguri de forțele proprii .

Cu toate acestea , mulți adolescenți nu vor ca ceilalți să știe că ei se confruntă cu dificultăți : dorința de a părea maturi și independenți ,tradiția în unele culturi de a manifesta doar stările emoționale pozitive .

Toate aceste conduc la faptul că unele persoane din anturajul adolescenților nici nu observă că ei ajung în situații dificile și se simt rău .

O parte dintre oamenii din anturajul adolescenților de migranți consideră că aceștia se simt superiori semenilor lor ,datorită banilor și lucrurilor pe care le primesc de la părinții lor de peste hotare .

Este cunoscut faptul că persoana care se află în situații neplăcute tinde să compenseze cumva dificultățile prin care trece .

Acest lucru se întâmplă și în cazul multor adolescenți ,ca modalitate de a micșora efectele lipsei de afecțiune pe care o simt , ei profită din plin de posibilitățile materiale pe care le asigură părinții .

Părinții sunt adesea atât de preocupați de nevoile materiale ,biologice ale copilului ,de procurarea hranei în cel mai concret sens al cuvântului ,încât adesea uită sau nici măcar nu își pun problema cât de importantă este pentru copilul lor cealaltă hrană ,care nu se pune in farfurie : cea emoțională .

Viața agitată și stresantă a adulților de astăzi îi lasă adesea pe adolescenții flămânzi după atenția și prezența părinților ,după cuvinte și gesturi de afecțiune și de prețuire .Efectele pe termen lung ,asupra adultului în care se va transforma copilul neglijat emoțional ,nu sunt de ignorat .

Un copil care crește fără atenția și prezența părintelui său ,nu va deveni un adult puternic ,conștient de locul și de valoarea sa în această lume .El riscă în schimb să devină un adult neâmplinit emoțional ,incapabil ,la rândul său ,să răspundă nevoilor afective ale propriului copil .

Noi oamenii ,adulți sau adolescenți ,avem un set de nevoi ,care ,atunci când nu sunt satisfăcute ne împiedică să funcționăm sănătos ,eficient echilibrat și armonios în societate .

Specialiștii le-au organizat piramidal pentru a ne putea să înțelegem felul în care se înlănțuiesc și se inter-condiționează ,facilitând sau ,dimpotrivă ,blocând maturizarea și funcționarea noastră sănătoasă .

La baza piramidei sunt nevoile elementare biologice (fiziologice) : de somn ,apă .alimente ,căldură ,adăpost ,mișcare etc .

Ele sunt foarte puternice ,intrucât nesatisfăcute ,pun în pericol supraviețuirea noastră .

Pe următoarea treaptă sunt nevoile de securitate și protecție ,de care noi adulții devenim conștienți cel mai adesea în situații de criză sau când viața ne este amenințată : catastrofe naturale ,condiții de război ,atac asupra persoanei etc .

Adolescenții însă tind să dea deseori semne de insecuritate și au nevoie să se simtă în sigurață ,în contexte care nu par periculoase pentru adulți ,ca de exemplu primele zile la grădiniță ,plimbarea intr-un parc nou ,vizita unor musafiri necunoscuți ,sunt situații banale în viață în care adolescenții au nevoie de sprijinul nostru emoțional .

Urmează nevoile de apartenență și acceptare din partea unui grup .Familia este primul grup ,urmată de grupul de prieteni ,clasa de elevi ,comunitatea în ansamblul ei .

Avem nevoie să știm că suntem apreciați ,respectați ,acceptați și iubiți în fiecare dintre aceste contexte sociale și ne străduim în permanență ,prin comportamentele noastre ,să ne asigurăm că această nevoie este împlinită măcar în câteva dintre aceste grupuri .

Către vârful piramidei sunt nevoile de stimă și recunoaștere socială ,recunoașterea competențelor ,meritelor și valorii profesionale ,prestigiu și statut social care ,atunci când sunt satisfăcute ne fac să ne simțim încrezători , valoroși și importanți .Neîmplinirea lor duce la frustrare ,neputință ,sentimente de inferioritate și lipsă de valoare .

În vârful piramidei nevoilor este nevioa de autodevenire ,prin împlinirea visurilor și obiectivelor de viață .prin creație ,prin conștientizarea rostului în lume și împlinirea destinului personal .

Nevoile emoționale ale copilului .

Din păcate ,atunci când muncesc până târziu pentru a pune pâinea pe masă ,părinții ajută la satisfacerea unei singure nevoi a copilului : aceea biologică ,care fără doar și poate este necesară pentru a supraviețui ,dar insuficientă pentru a trăi .

Adolescenții au nevoie de hrană emoțională ,de căldură ,de protecție ,afecțiune exprimată în cuvinte și comportamente ,nu doar mângâieri fugare în somn .

Copilul are nevoie de timp de calitate petrecut cu mama și cu tata ,de joacă cu un părinte prezent ,disponibil și atent ,de mesaje de valorizare și prețuire care să îl învețe că este acceptat și iubit în familia sa ,că este valoros ,special și că are ce oferi celor din jur,că merită din partea lor respect și recunoastere .

Doar așa va reuși ulterior să devină ,să se împlinească ,sa își găsească locul și rolul în această lume .

Întotdeauna,adolescenții sunt cei mai expuși tensiunilor și crizelor generate de despărțirile provocate de plecarea părinților.

Plecarea părinților produce o serie de reacții(efecte).printre acestea :

Efecte determinate de privarea parentală.

Pentru prima oară ,DSM V include și un sindrom relațional.Michael First este unul dintre membrii comisiei de cercetare pentru DSM V care afirma ,atunci când există o tulburare relațională ,așa cum este și privarea afectivă ,atât cauzele cât și simptomele se găsesc la toate persoanele implicate și nu doar la una singură.

De aceea ,ar fi incorect să spunem că doar părintele este vinovat de această privare sau că doar copilul suferă consecințele ei .

Da , un copil nu poate fi făcut vinovat de deciziile părinților .Însă ,el poate constitui una dintre cauzele pentru care se instaurează o astfel de relație .

Ca de exemplu , apariția sa poate fi declanșatorul care determină părintele să își caute o muncă mai bine plătită , în altă țară. Iar el nu este singurul care suferă de privarea afectivă ,în această relație ,părintele trecând prin efecte nedorite ,cauzate de lipsa iubirii și a contactului cu fiul sau fiica sa .

De aceea ,rezolvarea unei tulburări relaționale nu se poate face doar acordând atentie unei singure părți implicate , ci amândurora .

Acesta este și motivul pentru care terapia de cuplu se desfășoară doar în prezența ambelor persoane .,psihoterapeutul punând accent pe problemele amândurora.

Acest lucru nu însemnă,insă , că nu poate exista un contribuitor principal la tulburarea relațională existentă . În cazul privării afective parentale ,tocmai părintele este vinovat de această situație .

Totuși, este posibil ca și reacțiile celei de-a doua persoane să contribuie la instalarea acestei rupturi .

De exemplu , un adolescent poate da suficiente motive ca, părintele să dorească să plece cât mai mult de acasă , chiar dacă în mod logic și obiectiv părintele ar trebui să înțeleagă ce se intâmplă ,prin prisma maturitații.

Tulburarea deprivării emoționale ,numită înainte ,,Nevroza deprivării” sau „Nevroza frustrării”, la germani , a primit acest nume pentru a se adapta standardelor impuse de către Asociația Americană a Psihiatrilor .

Este o tulburare ce se caracterizează prin dificultatea de a construi relații cu alții , un sentiment general de inadaptare și o tendință crescută de a îi critica pe alții ,aceasta apărând ca o urmare a privării afective din copilărie .

Tulburarea relațională ,așa cum este și privarea afectivă ,este definită ca un pattern persistent și dureros de emoții și sentimente ,de comportamente si percepții , între două persoane ,precum părintele și copilul sau cu cei doi soți a unei căsnicii.

Spre deosebire de alte tulburări de Axa I ,tulburarea deprivării emoționale nu este una a stimei de sine ,cauzată de deprivările din copilărie ,traumele emoționale sau defecte congenitale , ci, mai degrabă ,este o condiție de interdependență relațională , generată fie de o inteligență emoțională scăzută care poate apărea, fie la unul ,fie la ambii indivizi implicați.

Din moment ce tulburarea privării afective este o consecință a dinamicii relației dintre doi indivizi ,este posibil să se găseasă diferite căi pentru a reduce nivelul acesteia ,prin creșterea grijii față de interacțiune și a nivelului abilităților sociale .

Relațiile ,, pot funcționa dacă ambii indivizi lucrează impreună pentru a întelege diferențele dintre ei și pentru a dezvolta noi căi de comunicare , exprimare a emoțiilor și a iubirii , care sunt funcționale pentru ambii(Aston, 2007).

Simptome

insuficiența dezvoltarii vieții emoționale ,

exista capacitatea de a ,,dori ” contacte sociale cu alții ,insă nu se găsește satisfacția emoțională în ele,

sentimentul de singurătate și disconfort și în situațiile sociale ,

incapacitatea dea renunța la controlul emoțiilor (sentimentul de confort in cazul in care apar anumite emoții),

pot părea excesiv de curajoși și energici ,

frica de de a nu răni sentimentele celorlalti ,nesiguranță,

necesitatea unei reasigurări permanente,

sensibilitate crescută la judecățile ,criticile sau remarcile altor persoane,

tendința de a face pe plac altor pesoane ,în speranța câstigării aprobării acestora și a evitării respingerii și a criticilor,

griji constante privind opinia celorlalți,

complex de inferioritate si inadaptabilitate,

credința că nu există motive pentru a fi iubit,

credința că nu poate iubi pe altcineva ,

suspectează că afectiunea apare ca și cauză a altor motive.

Alte simptome care pot apărea :

sentimente puternice de vinovatie ,

nevoia de a colecta diferite obiecte nefolositoare .

Tulburări cu aceleași simptome : Sindromul Asperger ,Tulburarea de personalitate bordeline ,Tulburarea personalității dependente ,Depresia Clinică , Tulburarea obsesiv compulsivă, etc

Una dintre cele mai des intâlnite complicații ale privării afective – tulburarea deprivării emoționale – este un aspect care care afectează viața în moduri foarte neplăcute .

De la imposibilitatea de a construi o relație și până la cea a neputinței stabilirii unei cariere , această tulburare este prezentă în toate planurile vieții celui afectat și este , în același timp , foarte greu de tratat .

Privind , acum , prin prisma efectelor pe care le are privarea afectivă asupra adolescenților , mai poate fi considerată o justificare legitimă motivul ,, Plec pentru binele lor ?”

Nu , desigur! De aceea un copil trebuie născut intr-o familie formată din două persoane și , de aceea , există atât de multe probleme dezvoltate de către adolescenții care cresc cu un singur părinte sau fară nici unul: pentru că are nevoie ca fiecare dintre ei să fie alături , fizic , și nu doar cu numele.

Si ,deși motivul invocat de către părinții care aleg să riște sănătatea psihică a micuților ,,pentru binele lor” pare , la o primă vedere , o alegere din iubire părintească , nu cred să existe o manifestare mai mare a egoismului unui individ decât acesta ,sunt și situații unde, din ignoranță ,părinții nu realizează la ce-și expun adolescenții, lăsându-i în grija altora ,acești adolescenți se maturizează înainte de vreme și sunt supuși riscului foarte mare de a dezvolta probleme psihologice grave ,precum frica de abandon sau această tulburare enunțată în rândurile de mai sus .

Psihologic vorbind , tot acest proces – lăsatul adolescenților în grija unuia dintre părinți sau a unor rude , reprezintă , de fapt , o fugă , o evadare .

De aici și sentimentul inconștient de vinovăție al celui plecat , prin care el încearcă sa se scuze că a făcut acest lucru ,,pentru binele familiei”.

Ideal ar fi ca să emigreze întreaga familie ,pentru că soluția folosită acum de foarte mulți români nu face decât să creeze probleme tuturor persoanelor implicate .Chiar dacă cel care pare să se ,,sacrifice ” pentru bunăstarea familiei va avea senzația că el este un martir , în fapt , sacrificații sunt cei lăsați acasă .

Ideea de bază a unei familii este ,,de a fi împreună și la bine si la rău ”și nu separat , fiecare membru al ei în alt colț de lume , conectați doar prin intermediul unui telefon , internet sau prin conturi bancare .

Cei mai mulți sunt tentați să gândească aspectul relațiilor intrafamiliale într-o variantă adaptată a judecății de tip cost – oportunități .

La coloana oportunități sunt trecuți banii și avantajele materiale . La coloana costuri pe primul loc sunt suferințele adolescenților lipsiți de afecțiunea părinților .

Traumele emoționale se manifestă în mod diferit în funcție de vârstă și personalitatea copilului .Unii plâng în mod frecvent ,alții chiar se îmbolnăvesc , iar alții caută suportul afectiv din partea altor persoane , inclusiv la cadrele didactice .

Privarea adolescenților de afectivitate parentală influențează procesul de dezvoltare a pesonalitații acestuia . Consecințele imediate sunt in cele mai multe cazuri manifestări comportamentale ca reacții la traume emoționale , însă lipsa unei intervenții fie din partea familiei , fie a școlii sau a altor instituții pentru atenuarea acestor traume au un potențial major de a afecta pe termen lung personalitatea copilului .

Efecte pe termen scurt :

pericolul este mai mare la adolescenții mici , a căror personalitate se formează de la inceput dizarmonic ,

muțti dintre ei au tulburări de somn ,devin agresivi ,nu au încredere în ei – din cauza lipsei modelului parental ,

adolescenții din ciclul primar încep să mintă , să frecventeze grupuri stradale pentru că nu mai pot comunica bine cu ceilalți membri ai familiei , încep să fie agresivi și labili emoțional,

elevii din gimnaziu ,din cauză că rămân nesupravegheați de părintele de care obișnuiau să asculte ,pot deveni agresivi verbal și fizic , din cauza frustrărilor ,a anxietății si marginalizării care încep să se manifeste. Aceste nereguli pot fi recuperate cu consiliere serioasă.

un copil din zece chiulește de la școală în mod constant după plecarea părinților în străinătate ,iau note mici și pot ajunge chiar la abandon școlar ,

e drept că o parte din adolescenții celor plecați duc o viață mai bună grație banilor pe care îi trimit părinții , totusi ,banii nu țin locul afecțiunii .

Efecte pe termen lung :

pe termen lung ,această generație de adolescenți lipsiti de iubirea părinților și de armonia familială pot deveni una de adulți problemă .Psihologii nu exclud posibilitatea ca unii să ajungă infractori.

agresivitatea multor adolescenți ,refuzul lor de a accepta că au probleme ,durerea cauzată de lipsa părinților îi transformă ,la maturitate ,într-o generație de adulți neintegrat social,

copilul care crește fără părinți sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu va întelege sensul căsătoriei , nu vor avea încredere în instituția căsătoriei și , în general ,în oameni,

puțini dintre cei plecați cu lunile la muncă în străinătate știu să aleagă soluții pentru adolescenții rămași în țară. Lipsa informațiilor este frapantă ,adulții neavând cunoștință de existența consultanților ,a organizațiilor neguvernamentale de la care ar putea primi câteva sfaturi .

O altă problemă care devine alarmantă , sunt tulburările psihice dintre care voi enumera :

tulburări de adaptare ,

tulburări afective ,

tulburări anxioase ,

tulburări somatoforme ,

tulburări de somn etc .

Efecte asupra implicării adolescenților în activitătățile școlare

Aceste efecte pot fi considerate mai degrabă consecințe indirecte ale plecării părinților în străinatate .

Atunci când apar ,ele sunt produse de lipsa de supraveghere din partea familiei și pe fondul privării de afectivitate parentală . De multe ori persoanele în grija cărora rămân ,nu numai că nu au capacitatea de a-i supraveghea , de a exercita un control asupra adolescenților ( sunt ocupați sau prea bătrâni),dar nu nici competența de a-i sprijini în activitățile școlare .

Grupul de adolescenți cu părinți plecați acordă o importanță mai mică școlii ,manifestă un potențial de conflict mai mare cu poliția , și rezultate școlare mai mici (fetele sunt mai conștiincioase ) . Sporul de confort material oferit de părintele plecat (părinții plecați ) nu reușește să contribuie decisiv la succesul școlar . Mediile de informare în România au scos în evidență doar aspectele spectaculoase , senzaționale prin dramatismul sau tragismul lor, construind în mod fals o cazuistică nesusținută de date riguroase ,sistematice .

Este accepată ca un adevăr elementar că plecarea tatălui singur la muncă are consecințe mai putin grave decât plecarea mamei . Grupul care este cel mai dezavantajat din punct de vedere al performanțelor școlare de plecarea părinților în străinătate este grupul de adolescenți cu ambii părinți plecați sau lăsati in grija tatălui.

Efecte care duc la abuz sau comportament deviant

Un alt efect indirect al plecării părinților , mediat de lipsa de control asupra copilului de către cei în grija cărora a rămas și de lipsa comunicării cu copilul îl expune riscurilor de a se angaja în comportament deviant .Apariția comportamentului deviant la adolescenți este favorizat în special de plecarea mamei.

În lipsa controlului exercitat de părinți sau de alți membri ai familiei ,adolescenții sunt mai ușor expuși la presiunea grupului de prieteni și adoptă comportament deviant sau inadecvat vârstei lor : consum de substanțe interzise ,lipsesc noaptea de acasă ,intră în conflict cu legea .

Toate aceste comportamente își lasă în multe cazuri amprenta asupra personalității copilului sau adolescentului ,afectându-i relațiile cu familia și rezultatele școlare .

Absența părinților nu favorizează doar angrenarea adolescenților în comportament deviant ,ci îi expun pe aceștia la abuzuri din partea adulților în grija cărora sunt lăsați .

În această situație nu suferă doar copilul ci părintele ,acesta din urmă trăiește și el trauma singurătății ,a abandonului ,a incertitudinii .Pentru bărbați de multe ori remediul este alcoolismul .

Atât părinții plecați în străinătate cât și și cei care muncesc foarte mult ,departe de casă ,trăiesc un sentiment de vinovăție apăsător ,dar încearcă ,deseori ,să scape ,oferind obiecte de valoare ,banii ,excursii ,unii dintre ei pozează în victime ,care s-au sacrificat pentru bunăstarea familiei .

Și intr-adevăr ,e greu să îi oferi copilului tău tot ceea ce el își dorește fără să muncești foarte mult pentru asta ,dar totdeauna există soluții la astfel de probleme ,emigrarea întregii familii ,pentru sănătatea psihică a adolescenților noștri , în cele din urmă noi adulții suntem cei care luăm deciziile în ceea ce-i privesc pe adolescenți ,si nu totdeauna suntem conștienti de repercursiunile care vor avea loc mai târziu ,fie din ignoranță sau egoism .

2.1.2 Migrația, o problemă la nivel european

Uniunea Europeană a fost de-a lungul anilor destinația preferată a milioane de emigranți . Statele de destinație au fost și rămân țările dezvoltate unde emigranții dispun de protecție socială ,toleranță din partea autorităților și înțelegere relativă din partea cetățenilor rezidenți.

Este acceptat faptul că emigranții legali sunt necesari pentru a completa anumite lipsuri pe piața forței de muncă din UE , deoarece populația din statele membre înregistrează o îmbătrânire ,iar rata natalității este în scădere .

În ultimii ani ,in Europa bugetele de stat nu mai sunt capabile să abă grijă de păturile vulnerabile ale societății și acordă mai puține beneficii și ajutoare .Statul nu mai investește atât de mult în educație și servicii medicale de calitate .

Migrația joacă un rol joacă un rol determinant în dezvoltarea societății dar efectele negative sunt extrem de drastice pentru țările de origine în cazul în care nu se încearcă controlul și gestionarea acesteia.

Deasemenea , la nivelul familiilor migranților ,migrația produce creșterea nivelului de trai și limitează sărăcia populației .Integrarea în Uniunea Europeană a adus un beneficiu imens românilor care au putut să migreze liber ,dar migrația în masă a generat noi încercări adesea greu de depășit .

Statul român a fost și este încă un actor pasiv al migrației în masă a românilor , indiferent în fața precarității migraței românești ,instituțiile românesti nu au întreprins nimic pentr a sprijini românii din străinătate sau a le ajuta rudele din țară.

Stoparea plecării necontrolate a forței de muncă nu va putea fi împiedicată atâta timp cât emigranții nu își vor putea găsi un loc de muncă cu un salariu decent în țara de origine .

Migrația forței de muncă în condițiile economiei de piață este o soluție pentru rezolvarea multor probleme pe care le are societatea în condițiile existente . În țara de origine , migrația este determinată de factorul intern : dorința cetățeanului,aflat într-un declin economic ,de a trăi mai bine ,remunerare corespunzătoare efortului depus .

În fond,procesele migraționiste sunt dictate de piața internațională a muncii ce ghidează cererea și oferta forței de muncă pe piață .Efectele migrației forței de muncă in Europa sunt foarte complexe , legate atât de aspectul economic , cât si de cel demografic .

Viitorul va aduce o nouă extindere și noile state membre vor fi în continuare pincipalii furnizori de forță de muncă în spațiul comunitar .În anii ce vor urma ,fenomenul migrației va avea un rol în creștere , producând efecte economico –financiare ,sociale ,cuturale și politice pozitive . Din acest motiv ,acceptarea noilor lucrători veniți ca mijloc de susținere a creșterii economice dar și a sistemelor de securitate socială și a regimurilor de pensii va reprezenta o preocupare perpetuă pentru Uniunea Europeană .

2.1.3. Aspecte sociale ale migrației românilor

Emigrarea temporară intensă pentru lucru in străinătate îsi află determinarea specifică mai ales in recesiunea economică a României din anii 1997- 1999 .

Reacție la această recesiune este creșterea galopantă a plecărilor pentru lucru în străinătate , mai ales după anul 2000 . Starea de nemulțumire socială din România postdecembristă a avut ,conform datelor de sondaj anuale ,cel mai ridicat nivel în perioada 1999- 2003 .

Pe această stare de nemulțumire social- economică are loc ascensiunea fără precedent a emigrărilor temporare .

În ecuația factorilor care condiționează plecările intră însă ,începând cu 2001 , și o oportunitate majoră .

Este vorba de posibilitatea de a călători liber in spațiul Schengen .

Percepția dominantă asupra migrației în străinătate rămâne ,insă , una pozitivă atât la nivelul migranților cât și al familiilor lor sau al celor din țară care nu sunt implicați într-o astfel de experiență. În condițiile date , avantajele lucrului în străinătate depășesc , frecvent ,dezavantajele .

Criza financiară globală , manifestată în ultimii ani a făcut și mai evident deficitul de politici social-economice ale statului român în domeniul migrației . În anul 1997-1998 ,recesiunea economică din România a contribuit esențial la decolarea emigrării pentru muncă în străinătate .

Criza globală actuală nu a determinat o revenire masivă a românilor in țară .

Faptul este semnificativ pentru convingerea migranților că în străinătate criza poate fi suportată mai ușor decât în țară .

Migrația pentru ocuparea forței de muncă a devenit cea mai importantă componentă a migrației românești în ultimii ani .

Se constată că ponderea tipurilor de migrație s-a modificat ,fiind preponderentă migrația temporară .

În același timp a apărut noi forme de migrațiune ,România devenind țară de tranzit pentru migranții ce vin din terțe tări pentru a intra in spațiul UE.

De asemenea motivele pentru migrație s-au modificat .Principala motivație este cea de ordin economic ,manifestată prin migrația temporară pentru muncă .

Migrația pentru muncă va fi fluctuantă ,factorii determinanți fiind dați de situația pieței muncii din țara de destinație .

Desigur , ca în multe alte situații de emigrare ,determinarea economică este fundamentală. România a fost și continuă să fie una dntre țările cu un nivel de trai relativ redus , emigrările în străinătate au cunoscut variații importante în ultimii 20 de ani .

Este cunoscut faptul că în anii 1990 România a experimentat un proces socio-economic foarte dramatic ,în care circa 40% din locurile de muncă au dispărut din economie .

O populație pauperizată de două decenii de privațiuni a putut în fine să migreze către țări în care munca le-a fost răsplătită corespunzător așteptărilor . Între timp ,migranții români au început să trimită bani familiilor lor să construiască case și prin aceasta să susțină economia localităților de origine .

Deasemenea ,la nivelul familiilor migranților , migrația produce creșterea nivelului de trai și limitează sărăcia populației .Integrarea în Uniunea Europeană a adus un beneficiu imens românilor care au putut să migreze liber, dar migrația în masă a generat noi încercări adesea greu de depășit .

Banii trimiși de către emigranți familiilor lor contribuie la creșterea calitătii vieții acestora având implicații pozitive asupra relațiilor de familie .

Pe de altă parte ,ne confruntăm cu suferința familiei pentru pierderea unuia sau a mai multor membri chiar și cu titlu temporar.

Migranții tind să creadă că experiența lor în străinătate are o influență pozitivă asupra relațiilor de familie ,considerând astfel că banii câștigați la muncă în străinătate contribuie la îmbunătățirea calității vieții în gospodăriile de imigranți și implicit la îmbunătățirea relațiilor în cadrul familiei .

Aceștia nu iau în considerare impactul asupra vieții adolescenților lor, neglijând astfel dezvoltarea lor viitoare și chiar relația de cuplu în timp se deteriorează ,ajungându-se la divorț în cele mai multe cazuri .

Transferurile de bani către gospodării reprezintă surse directe de creștere a venitului lor, ceea e conduce la creșterea consumului și implicit la reducerea temporară a sărăciei .

Aceste sume au capacitatea de a reduce polarizarea socială prin efectele lor de redistribuire .

Având in vedere și luând în considerare politica românească actuală, românii au toate motivele să emigreze pentru o viață mai decentă ,un nivel de trai mai bun .

2.2 Consecințe psihoclinice ale migrației la adolescenți

2.2.1 Anxietatea de separare

Se caracterizează prin teama de separare de figura principală de atașament .

Calitatea reacției emoționale a copilului la separarea de figura principală de atașament (mama sau altă persoană care îngrijește copilul ) este trăsătura clinică esențială a anxietății de separare .În funcție de vârsta copilului reacția emoțională are intensitate și manifestări variate .

Unii adolescenți au un somn neliniștit cu vise terifiante și pavor nocturn ,au acuze somatice diverse . Este normal ca un copil să se simtă nesigur sau temător atunci când este separat de părinți sau îngrijitorii săi.

De regulă , aceste sentimente se diminuează odată cu dezvoltarea , pe măsură ce copilul capătă mai multă încredere în sine .

Anxietatea de separare reprezintă un răspuns adaptativ normal pentru copil de la naștere până în jurul vârstei și , de asemenea ,în momentele de tranziție de la viața de acasă la viața socială .

De regulă , disconfortul resimțit de copil se diminuează dacă este ajutat să se liniștească , iar atenția îi este redirecționată către alte activități .

Dacă această teamă de separare persistă însă și după vârsta de 5 ani și afectează activitătile zilnice ale copilului,atunci este posibil să sufere de anxietate de separare

Anxietatea de separare este o problemă frecvent întâlnită : aproximativ 12% dintre adolescenți suferă de această problemă ,înaintea vârstei de 18 ani .

Având în vedere că jumătate dintre adolescenți suferă cu o tulburare de anxietate ,vor continua să experimenteze probleme de anxietate și la vârsta adultă ,este important ca această problemă să fie identificată timpuriu și adresată specialistului .

Anxietatea de separare poate să interfere cu viața copilului și să-i restricționeze accesul la activitățile obișnuite .Izolarea socială , dificultăți în dezvoltatea și menținerea prieteniilor , refuzul de a merge la școală sau dificultatea de a obține rezultate școlare bune ,sunt doar câteva dintre problemele asociate cu anxietatea de separare .

Deseori ,adolescenții cu anxietate de separare par triști ,retrași și apatici .

Riscul major al debutului acestei tulburări ,se manifestă în 3 etape de vârstă : între 5-6 ani, 7-9 ani și 12-14 ani .

Anxietatea de separare se manifestă prin frica intensă ,însoțită de modificări fiziologice (palpitatii ,accelerarea respirației ,încordarea musculară ,etc ) și comportamentale (plâns ,se agață de părinți,etc ) ,ce apare ca răspuns (reacție ) la separarea de părinți sau de altă persoană importantă pentru copil .Ueori această reacție poate să apară și ca răspuns la separarea de casă (ex .plecarea in vacanță).

Simptomele anxietății de separare se manifestă în plan fiziologic ,cognitiv ,emoțional și comportamental .

Simptomele fiziologice pot reprezenta un indiciu pentru părinți , în a identifica anxietatea de separare .Adolescenții cu această problemă prezintă dureri de cap ,greață ,vărsături ,dureri de stomac ,amețeală ,bătăi puternice de inimă , dereglarea respirației sau alte simptome fizice specifice stării de anxietate .

De regulă ,aceste simptome apar înainte de preajma momentului separării ,și sunt absente în momentele în care copilul este cu părinții –de exemplu – apar diminețile în care copilul trebuie să meargă la școală ,dar sunt absente în zilele de weekend ,când copilul stă acasă cu părinții .

În plan cognitiv apar o serie de îngrijorări și gânduri anxioase de separare ,si de a fi singur ; unii adolescenți ,de vârstă mai mică ,nu reușesc să identifice aceste îngrijorări sau gânduri ,insă adolescenții mai mari pot spune că se tem că se va întâmpla ceva rău ,fie lor ,fie cuiva unei persoane apropiate (părinți sau îngrijitori ).

În plan emoțional ,aceste gânduri provoacă o stare intensă de teamă și nesiguranță .

Adolescenții mici se manifestă prin crize de plâns ,țipete ,tăvălit pe jos sau agățarea de părinți atunci când anticipează sau trec prin momentul separării .Ei au dificultăți de a dormi singuri, și au coșmaruri legate de separarea sau chiar moartea celor dragi . Deseori ,adolescenții cu anxietate de separare vor spune : Nu mă lăsa singur ! Te rog nu pleca ! Te implor nu mă lăsa ! Ei pot refuza să stea singuri într-o cameră ,să stea la grădiniță sau școală sau să participe la alte activități ( dans , activități de grup ,etc ) în absența părinților .

Anxietatea de separare ,una din problemele emoționale cel mai frecvent întâlnite la adolescenți , poate fi tratată cu succes prin metode educaționale ,metode de intervenție cognitiv-comportamentale prin colaborarea dintre psihoterapeut ,copil si părinți uneori este necesară și intervenția psihofarmacologică .

2.2.2 Tulburări de atașament

Este legătura ,relația emoțională dintre doi oameni .Prima relație este cu mama .

Dacă această relație nu se poate realiza corect sau este absentă ,copilul va avea de suferit și întreaga dezvoltare ulterioară va fi marcată de această carență .

În unele cazuri , chiar dacă bebelușul primește suficientă hrană ,în absența mamei acesta nu supraviețuiește deoarece are nevoie de legătura emoțională .

În cazul în care mama lipsește sau nu poate avea grijă de bebeluș este foate important să fie substituită de de cineva disponibil din punct de vedere afectiv .

Relațiile interumane sunt puternic încărcate emoțional .

Ce este mai important este felul în care este prezentă persoana și nu doar că ea se află fizic în acel loc.Modul în care va interacționa la nivel emoțional cu ceilalți va influența emoțiile ce se nasc din astfel de legături :frica ,iubire ,furie ,durere ,tristețe ,rusine și vină .

Sentimentele pe care ei le împărtășesc arată modul în care ei reacționează unul față de celălalt .

John Bowlby (1973) este unul dintre cele mai reprezentative nume în dezvoltarea teoriei atașamentului și el subliniază ideea ca inabilitatea sau dificultatea de relaționare a adultului este explicată de eșecurile pe care le-a trăit persoana la vârste foarte tmpurii în relația cu figura parentală

Atașamentul este tendința oricărui copil de căuta apropierea față de persoanele care îl îngrijesc și de a se simți în siguranță în prezența acestora .

Deși dragostea parentală nu poate fi înlocuită niciodată pe deplin ,adolescenții găsesc o rezolvare la absența părintelui ,identificându-se și atasându-se de niște figuri substitut ,adică de persoane care sunt capabile și disponibile să le ofere ceea ce ei caută .

Când nu se întâmplă acest lucru ,găsesc o rezolvare mai puțin bună –aceea de a avea o jucărie – ca obiect de atașament ,sau ,când își desenează conturul mamei îi caută îmbrățișarea .

Atkinson ( Intoducere în psihologie ,p.581 ) în urma studiului unor cercetări realizate de americani descrie comportamentul adolescenților cu diverse tipuri de atașament .

Copilul cu atașament bazat pe securitate –copilul este îngrijit de mama și simte că aceasta îi răspunde nevoilor lui.

Indiferent dacă sunt supărați sau nu la plecarea mamei ,adolescenții cu atașament bazat pe securitate încearcă să interacționeze cu mama când acesta se întoarce ,

unii adolescenți se mulțumesc să stie că mama s-a întors ,continuând să se joace ,

alții caută contactul fizic cu mama ,

există și o categorie de adolescenți intens preocupați de prezența mamei ,de-a lungul întregii secvențe ,manifestă disconfort major cănd aceasta părăsește camera.

Copilul cu atașament bazat pe insecuritate – evitant

Acești adolescenți evită în mod evident interacțiunea cu mama în decursul episoadelor de reîntâlnire cu ea ,unii o ignoră aproape în întregime ,

astfel de adolescenți dau mamei puțină atenție ,când aceasta se află în cameră ,si , deseori nu par deranjați când ea pleacă ,

dacă totuși manifestă disconfort ,sunt la fel de ușor de liniștit de către femeia străină ca și de mama.

Copilul cu atașament bazat pe insecuritate –ambivalent

manifestă rezistență față de mama în cursul reîntâlnirii,

simultan ,ei caută și rezistă contactului fizic cu mama ,de exemplu ,plâng pentru a fi luați în brațe ,iar imediat țipă să fie lăsati jos ,

unii acționează pasiv plângând după mama și manifestând rezistență cănd ea se apropie .

Adolescenții dezorganizați ,manifestă deseori comportamente contradictorii :

Se apropie de mama având grijă să nu o privească ,

se apropie de mama și apoi o evită în mod uimitor ,

încep să plângă imediat după ce mama îi așează pe podea ,

unii par dezorientați ,aparent nu au emoții sau par deprimați .

Concluzionând ,adolescenții cu un atașament bazat pe securitate ,care primesc suport emoțional ,dragoste și afecțiune ,se simt în siguranță și susținuți ,fac față mai ușor situațiilor și experiențelor noi, comparativ cu adolescenții care au un atașament bazat pe insecuritate .

Aceștia din urmă au un potențial mai crescut de a dezvolta anumite reacții de agresivitate sau autoagresare ,lașitate sau neîncredere ,anxietate ,diverse tipuri de blocaje inclusiv la nivelul trăirii intimității .

Sunt mulți sceptici care consideră că iubirea rămâne subiect de telenovele , de romane sau filme romantice ,neînțelegând că ea este defapt un ingredient esențial al construirii noastre ca oameni sănătoși psiho-emoțional ,fizic și spiritual și că reprezintă chiar un motor al dezvoltării personalității noastre într-un mod armonios .

Aspecte privind influența atașamentului asupra dezvoltării

Efectele de durată ale atașamentului se răsfrâng asupra următoarelor domenii :

Nevoia de siguranță și sentimentul de a fi protejat ,un bun atașament creează sentimentul de securitate ,de încredere în lume ,în ceilalti și în fortele proprii .În mod opus ,atașamentul precar duce la o permanență nesiguranță și neîncredere în ceilalalți și în sine .

Întelegerea și modul în care achiziționează informațiile

Calitatea atașamentului va influența întelegerea informațiilor și trăirea emoțiilor .

Un copil care se bucură de o relație cu părinții va fi curios ,încrezător in cunoașterea mediului ,va învăța repede și va putea face față temerilor ,frustrărilor și situațiilor neașteptate .

Relația cu mama ,respectiv cu figurile de atașament ,reprezintă modelul viitoarelor relații sociale . Dacă atașamentul îi permite copilului construirea unei relații de încredere cu ceilalți ,el va ști să dea și să primească într-o relație ,își va dezvolta emoții și trăiri adecvate (jena ,mândrie,rușine, etc ).

Imaginea de sine

Un copil cu atașament securizant va avea o imagine corectă despre resursele lui ,caracteristicile lui fizice ,emoționale ,intelectuale ,sociale ,spirituale ,va fi perseverent în acțiunile lui și va trece cu ușurință peste obstacolele vieții .

Abilitățile parentale pentru a fi un părinte de succes .

A fi un părinte bun presupune ca nevoile copilului să fie satisfăcute de timpuriu în viața sa .

Putem vorbi de patru mari categorii de nevoi :

1.Nevoia de dragoste și securitate –iubit de către cei din jur ,copilul învață că este demn să fie iubit ,că este valoros ,să se iubească pe sine și să se respecte .În situația în care părinții nu stiu să răspundă nevoilor sale el va deveni slab ,vulnerabil ,cu dificultăți de exprimare a emoțiilor în relație cu cei din jur și, ulterior ,ca părinte cu proprii lui adolescenți .

2. Nevoia de experiențe noi și stimulare indiferent de tipul de activitate ( joc ,învățare ,etc )

3. Nevoia de a fi valorizat

4. Nevoia de a fi responsabil și de a fi responsabilizat –autonomia înseamnă să-i dai copilului sentimentul că poate face față problemelor și poate lua decizii .Neîncrederea în forțele proprii îl vor face dependent și incapabil de a face față problemelor și de a avea inițiativă .

Dacă aceste nevoi nu sunt respectate ,sau sunt neglijate ori satisfacerea lor nu este însoțită de o educație adecvată ,copilul nu-și va dezvolta stima de sine ,respectul față de ceilalți ,grija față de bunurile materiale ,va fi incapabil să lupte pentru ce-și dorește sau să recunoască drepturile celor din jur .

Literatura de specialitate distinge 6 abilități de bază ale părintelui :

abilitatea de a percepe copilul corect,

abilitatea de a accepta că este responsabilitatea adulților să satisfacă nevoile copilului,

abilitatea așteptărilor realiste privind colaborarea cu copilul,

abilitatea de a intra în relație cu copilul ,

abilitatea de a recunoaște și simți emoțiile copilului ,presupune trei aspecte : capacitatea de a înțelege sentimentele copilului ,capacitatea de a te pune în locul copilului și capacitatea de a răspunde adecvat la sentimentele copilului ,

abilitatea de a-și stăpâni propria durere și frustrare ,se referă la modalitățile prin care părinții gestionează conflictele și stările emoționale negative ,reușind să nu-și verse pe copil nemulțumirile .

Toate aceste abilități parentale pot fi slăbite ori întărite de situații sociale sau psihologice ,fiind hotărâtoare pentru calitatea atașamentului între părinți și copil .

Mulți părinți muncesc ca să le dea adolescenților tot ce cred ei că e mai bun pe lume ,dar uită să le deschidă cartea vieții lor (A.Curry 2 ,p.17 )

2.2.3 Anxietatea

Anxietatea este definită ca o teamă fără obiect ,ca o neliniște însoțită de tensiune intrapsihică ,agitație ,iritabilitate și simpome somatice ( Mitrofan apud.Nuț.,2003 ).

Anxietatea reprezintă o stare afectivă care se caracterizează printr-un sentiment de insecuritate ,de tulburare (SILLAMY N.,2000).

Anxitatea generează produse imaginative abundente ,derulări de scene de imaginație uneori înspăimântătoare ,care nu pot fi ignorate și nici eliminate și care pun stăpânire pe individ și îl domină.

Se face o distincție clară între termenul de anxietate și angoasă.

Angoasa presupune predominarea tulburărilor somatice ,ca senzație de sufocare , transpirație ,accelerarea pulsului ,pe când în cazul anxietății ,neliniștea este trăită de individ cu predilecție în plan psihic .

Angoasa a fost definită și ca o neliniște dusă la extrem , ca o frică irațională , ca o intensificare a anxietății (Golu ,apud .Nuț S ., 2003)

Anxietatea este trăită ca o stare de neliniste ,cu privire la propria capacitate dea a face față unor amenintări . Ea se se caracterizează prin hipervigilență ,care induce creșterea nivelului activării fiziologice,determinând conștientizarea valențelor negative ale stimulilor ambientali. Anxietatea se poate manifesta sub două forme : anxietatea ca stare și anxietatea ca trăsătură.

Anxietatea ca stare prezintă o serie de caracteristici ,ca de exemplu: eemoționalitate negativa ( frică , spaimă , panică ), anticipări pesimiste ale evenimentelor ,manifestări motorii și hiperactivare ale sistemului nervos vegetativ ,manifestări psihice de iritabilitate și incapacitate de concentrare și relaxare .

Anxietatea ca trăsătură este văzută ca o dispoziție a unei persoane de a manifesta staări de anxietate accentuată .Ea descrie o particularitate relativ stabilă a personalității ,care afectează eficiența funcțională a sistemului cognitiv al individului (Nuț.S.,2003 ).

Persoanele anxioase se disting prin modul în care evaluează situațiile și prin strategiile comportamentale pe care le dezvoltă în situațiile care le depășesc resursele personale .

Cei cuprinși de anxietate sunt mereu în alertă ,au senzația penibilă de neputință în fața pericolelor pe care le simt că se apropie ,manifestă instabilitate motorie și tulburări ale somnului (Șchiopu U. 1997 )

Printre factorii care pot declanșa anxietatea ,se numără experimentarea unor evenimente de viață stresante ,în această categorie intrând și plecarea părinților .

Adolescenții provenind din familii cu părinți plecați sunt mai expuși la dezvoltarea unor relații sociale nesatisfăcaătoare ,eșec școlar ,delicvență ,stări de depresie și anxietate .

Conflictele conjugale își pune amprenta asupra dezvoltării armonioase a adolescenților .

Astfel pattern-ul de interacțiune conjugală în care unul dintre părinți manifestă un nivel de iritabilitate și tendința de a nu comunica este asociat cu apariția simptomelor anxioase la copil ,a problemelor comportamentale și cognitive ale acestuia .

Studiile arată că abuzul emoțional este asociat cu dezvoltarea disfuncțională a copilului în plan socio-emoțional ,favorizând apariția simptomelor anxioase ,depresive ,sensibilitate interpersonală ,scăderea stimei de sine ,disociere și trăsături ale personalității borderline (Ferguson și Dacey ,apud.Nuț S.,2003 )

Tabloul simptomatic al anxietății în adolescență se prezintă astfel :

simptome subiective,

sentimentul de spaimă frica de animale ,

frica de eșec ,

frica de a apărea în public .

Simptome exprimate comportamental :

neliniște motrică.

hipervigilență .

refuzul de a merge la scoală .

Simptome cognitive :

atenție dispersată ,

memorie de lucru deficitară ,

scăderea performanțelor scolare .

Simptome fiziologice :

tahicardie ,

hipertensiune arterială ,

transpirație .

Simptome hipocondriace :

cefalee,

dureri abdominale ,

vertiji ,

alergii ( Nuț.S., 2003 ).

2.2.4. Depresia. Depresia la adolescenți

Abordările psihodinamice pentru înțelegerea depresiei admit că tulburările afective sunt puternic influențate de factori genetici și biologici .

Așa cum a subliniat Nemeroff (1999) ,afirmația lui Freud că o pierdere la o vârstă fragedă creează o vulnerabilitate care predispune la depresie în viața de adult a fost confirmată de cercetări recente .

Trauma timpurie pare să fie relevantă pentru un număr semnificativ de adulți cu depresie care poate duce la alterări biologice permanente .

Stresorii din copilărie sunt componentele inerente ale unui model psihodinamic care vede patologia adultă ca asociată traumelor timpurii .

Karl Abraham (1940-1975) a elaborat ideea lui Freud de legare a prezentului cu trecutul ,el a sugerat că adulții depresivi au suferit o scădere severă a autostimei în timpul copilăriei și că depresia adultă este declanșată de o nouă pierdere sau de o nouă dezamăgire ce stârnește sentimente negative intense față de figurile din prezent și trecut care au rănit pacientul prin retrageri ,reale sau imaginare ,ale iubirii lor .

Depresia clinică este o stare mentală de tristețe,amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța .

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare.

În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).

Depresia face parte din cele mai frecvente tulburări psihice care afectează un segment tot mai mare al populației la nivel mondial și, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor.

La nivel global, depresia afectează aproximativ 121 de milioane de oameni. În Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală.

Depresia a devenit cea mai frecventa suferință mintală la nivel de comunitate.
Un studiu desfășurat de către Organizația Mondială a Sănătății a atestat faptul că depresia afectează circa 121 de milioane de persoane de pe întregul mapamond.

Se estimează că anual, 3 – 15 % din populația generală prezintă un episod depresiv, dintre care 0,4 – 5 % sunt episoade depresive severe. În Europa, din 1000 de adulți, 58 prezintă tulburare depresiăa majoră (adica 33,4 milioane de persoane).

Toate aceste cifre îngrijorătoare au făcut ca depresia să devină în acest moment una dintre cele mai studiate afectțuni psihice.

Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, în ciuda eforturilor depuse. Viziunea unaniăa actuală a cercetărilor și clinicilor impune un model bio-psiho-social în care, la instalarea depresiei, contribuie atât perturbări biochimice la nivelul creierului cât și cauze psihologice (personalități fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viață negative, ostilitatea mediului, etc.). În aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv se produce ca o reacție la un eveniment de viață negativ.

Ulterior însă, episoadele se pot repeta fără nicio cauăa aparentă.

Depresia este o boală a întregului corp, afectând trupul ,sistemul nervos ,dispoziția ,gândurile și comportamentul (Pantaia D.,2003).

Simptomele depresiei

Persoanele cu depresie sunt retrase și se ascund de societate ,pierd interesul pentru lucrurile din jur și devin incapabili de a experimenta plăcerea .Ei sunt cronic obosiți ,au dureri de cap ,spate ,probleme digestive ,neliniște ,iritabilitate ,anxietate ,sentimente de non valoare și stimă de sine scăzută, tristețe și chiar disperare ,mulți luând în considerare suicidul.

Printre cele enumerate mai sus persoanele depresive pot experimenta următoarele:

sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident,

sentimentul de a fi copleșit (chiar de activități obișnuite),

lipsa apetitului cu scădere în greutate, dar sunt și pacienți care au creșterea poftei de mâncare,

insomnie, dar și creșterea duratei de somn,

plâns facil,

toleranță scăzută la frustrare,

stare depresivă,

pierderea interesului pentru activități care înainte produceau plăcere,

incapabilitate de a mai simți emoții,

frică,

auto-învinovățire,

auto-compătimire,

sentiment de neajutorare,

stimă de sine scăzută,

gânduri despre moarte și/sau suicid,

oboseală fizică și/sau mentală.

Oricare ar fi cauzele care care o declanșează ,depresia începe cu o tulburare în acea parte a creierului care guvernează dispoziția .Majoritatea oamenilor ,fac față stresului de fiecare zi ,orgnismul lor reajustându-se repede la aceste presiuni .

Când stresul este prea mare pentru o persoană ,mecanismul său de adaptare nu mai răspunde și depresia se declanșează.

În funcție de intensitatea manifestărilor durata și impactul pe care-l au asupra funcționării sociale ,familiale și profesionale ale persoanei se poate vorbi despre :

depresie usoară sau moderată ,care păstrează omul alături de semenii săi ,deși este mai retras ,detașat ,mai lent în vorbire și acțiuni ,mai puțin activ ,

depresia severă ,în care persoana devine tăcută ,nu se mai adresează nimănui ,nu mai poate plânge ,este împietrită de durere ,în nemișcare asemenea unei morți simbolice (Duma I.,2004).

După sursa de condiționare depresia se poate împărți în:

depresie reactivă ,ca răspuns la situații grele de viață , ca exemplu moartea celor apropiați ,pierderea locului de muncă ,conflicte ,divorț ,injurii sociale ,

depresie endogenă ,care se constituie ca efect de sumație inconștientă a post conduitelor interpersonale și a relațiilor tensionate ,atitudine ostilă față de unele persoane (Schiopu U.,1997).

Depresia poate apărea atât în cazul părinților care pleacă să muncească în străinătate cât și în cazul adolescenților.

La adolescescenți ,depresia se manifestă prin dereglări de dispoziție (plictiseală ,dezinteres ,indiferență ) și tulburări de comportament :

instabilitate,

agresivitate,

opoziție ,

scăderea randamentului școlar ,

bulimie sau anorexie ,

enurezis.

Tot la adolescenți ,se poate manifesta o formă de depresie ,numită depresie anaclitică ,care se referă la ansamblul de dezordini fizice și psihice care se instalează progresiv la copilul mic ,separat de mama sa ,după ce a avut cu ea o relație satisfăcătoare de cel puțin șase luni după naștere .

În astfel de situații copilul doarme prost ,piede din greutate ,este mofturos,plângăcios,trist.

Dacă separația afectivă nu depășește 3-4 luni , tulburările pot să dispară( Sillamy N.,2000).

Depresia nu apare direct după o situație de pierdere trumatizantă ,ci există ,conform lui Kubler Ross (apud.Duma I., 2003), mai multe etape ale procesului traumatic: negarea; furia; tristețea și adaptarea.

Adolescenții și adolescentele pot suferi de asemenea de depresie ,nu doar adulții devin deprimați, depresivi .

Depresia poate fi definită ca fiind o boală ,atunci când sentimentele depresive persistă și afectează capacitatea de funcționare a copilului .

Aproximativ 5% din adolescenți și adolescente ,trec printr-un episod depresiv ,la un moment dat.Adolescenții care trec prin perioade de stres acut cum este un divorț ,care experimentează o pierdere sau care au tulburări de atenție ,de învățare ,de comportament sau de anxietate ,sunt mai expuși unor episoade de depresie .

Comportamentul copilului depresiv poate fi diferit de cel al unui adult deprimat .Părinții trebuie să fie atenți la semnele depresiei .

Aceste semne sunt: tristețe ,pesimism ,interes scăzut față de diferite activități ,incapacitate de a se bucura de activitățile favorite ,plictiseală permanentă ,lipsa de energie ,izloare socială, comunicare redusă ,stimă de sine scăzută ,sentimente de vinovăție ,sensibilitate extremă în fața unor eșecuri ,iritabilitate ridicată ,furie ,ostilitate dureri de cap și stomac ,absențe nemotivate de la școală ,rezultate școlare scăzute ,slabă capacitate de concentrare ,schimbări majore in ceea ce privește obiceiul de a mânca și dormi ,gânduri sinucigașe ,comportament autodistructiv .

Depresia este mult mai des întâlnită printre adolescenți decât se crede de fapt . Un adolescent care pare retras și singur ,în cele mai multe dintre cazuri trece printr-o perioadă intensă de rezolvare de probleme. Pentru unii adolescenți ,această perioadă este foarte serioasă și ei pot ajunge chiar la comportamente sinucigașe .

Adolescenții depresivi se simt triști și cred că situația lor este fără speranță .Ei pot fi nemulțumiți de relațiile pe care le au cu familia și prietenii .În cazul în care părinții lor divorțează ei se simt deseori foarte afectați ,ajungând depresivi în cazuri extreme .

Adolescenții depresivi manifestă în mod frecvent dificultăți de concentrare de atenție , schimbări bruște în gândire și comportament ,probleme cu somnul .Ei se pot simți obosiți ,extenuați sau dimpotrivă plini de energie sau vinovați și nefolositori .Un adolescent depresiv ,dacă nu primește ajutorul de care are nevoie ,poate sfârși prin a se sinucide. În mod normal ,adolescenții trec printr-o perioadă mai dificilă ,în care se plâng și vorbesc despre tristețea care îi apasă ,încercând să facă ceva în legătură cu ea.

Diferența dintre tristețea normală a adolescentului și depresia clinică se bazează pe durata ,intensitatea și gradul devierii de la comportamentul și personalitatea adolescentului ,carcteristică acestei perioade .

Adolescenții pot deveni nefericiți din multe motive .Adolescenții care au o rezistență scăzută de stress ,devin mai des depresivi .Acest lucru se întâmplă ,în familiile a căror membri ,de regulă bunicii ,suferă sau au suferit de depresie .

Este normal ca afolescenții să se simtă nefericiți uneori .Un adolescent suferă de depresie ,dacă el experimentează cinci sau mai multe din simptomele menționate mai sus ,timp de două săptămâni sau mai mult .

Depresia adolescentului este un fenomen complex ,subtil și periculos .Este complex datorită multiplelor și complicatelor sale cauze și efecte .

Este subtil pentru că rămâne nedetectat ,chiar și de către adolescenți ,până când se întâmplă o tragedie și este periculos pentru că poate produce cele mai grave rezultate ,de la insuccese școlare până la sinucidere (Campbell R.,1995)

Depresia adolescenților este mai greu de identificat pentru că simptomele sale sunt diferite de ale adulților .Dacă adolescentul are o depresie moderată el poate acționa și vorbi normal ,doar conținutul discuțiilor sale să fie afectat .

El îș poate îndrepta gândurile spre subiecte deprimante ,dar având în vedere că și gândirea adulților din zilele noastre este marcată de o tentă pesimistă , există posibilitatea ca depresia adolescentului să treacă ușor neobservată .În depresia gravă ,adolescentul își pierde capacitatea de a gândi logic ,clar și rațional .Judecata i se detriorează ,pe măsură ce-și pierde capacitatea de menținere a unei perspective sănătoase și se concentrează tot mai mult asupra detaliilor morbide, deprimante. Perceperea realității se deformează ,în special își dă seama de ceea ce gândesc alții despre el.Are impresia că totul este fără sens ,fără valoare și că nu mai are rost să trăiscă.

Depresia moderată la adulți poate determina serioase probleme ,începând cu probleme de somn și alimentație și ajungând până la incapacitatea dea funcționa la nivel personal și profesional .

Depresia moderată la adolescenți este la fel de profundă ca și la adulți ,iar din punct de vedere biochimic și neurohormonal sunt identice .

Diferența ,constă în modul de manifestare .Adultul cu depresie moderată arată și se simte mizerabil ,fiind de cele mai multe ori ,în incapacitatea de a funcționa normal .

Adolescentul în schimb ,are acest tablou simptomatic în cazul unei depresii severe .

Totodată ,adolescenții sunt foarte pricepuți în mascarea depresiei ,purtându-se de parcă se simt binr ,cân defapt ei sunt foarte nefericiți .

Acest fenomen este numit de către Ross Campbell (1995)ca fiind ,,depresia surâzătoare și constă în faptul că adolescenții folosesc această mască ,în mod inconștient atunci când se află în prezența altor persoane .

Un adolescent deprimat este foarte sensibil la presiunile negative ale colegilor săi și poate cădea victimă alcoolului ,drogurilor ,delicvenței ,imoralității sexuale ,precum și altor fapte antisociale. Identificarea depresiei juvenile necesită cunoașterea diversității simptomelor prin care acesta se manifestă. Adolescenții depresivi dispun de diverse modalități de exteriorizare a trăirilor prin care ei trec .

Băieții tind să fie mai violenți decât fetele ,ei încercând să-și ușureze simptomele depresive furând ,mințind ,bătându-se ,conducând cu viteză mare sau prin alte acte antisociale ca de exemplu spargeri. Aceste acțiuni au un anumit grad de pericol și fiind incitante îndepărtează oarecum durerea depresiei .

Fetele ,în schimb ,se exteriorizeaz în moduri mai puțin violente. Ele de multe ori recurg la promiscuitate sexuală ,cu toate că după astfel de comportamente ele se simt și mai rău decât înainte ,datorită sentimentului autodegradării pe care îl incearcă. Un adolescent își poate exterioriza depresia și luând droguri ,deoarece acestea blochează durerea ,dar după ce efectul încetează ,durerea revine și pentru a obține același efect adolescentul trebuie să mărească doza ,devenind astfel dependent de droguri .

Un alt mod prin care adolescentul își manifestă depresia este tentativa de sinucidere .Uneori tentativa este un gest prin care el nu-și dorește moartea ,ci doar atragerea atenției .

S-a constatat că fetele au mult mai multe tentative de sinucidere decât băieții ,dar băieții reușesc mai des .

De cele mai multe ori există un factor declanșator al depresiei la adolescenți ca de exemplu :moartea sau plecarea unei persoane importante pentru adolescent ,o decepție cum ar fi divorțul părinților sau un conflict între ei, mutarea într-un loc nedorit ,o dezamăgire în dragoste. În astfel de situații ,adolescentul se simte abandonat și singur .

Adolescenții sunt foarte sensibili la problemele dintre părinți și din nefericire ,cei mai mulți părinți cred că , după absolvirea liceului ,lor nu le mai pasă de ceea ce se intâmplă acasă ,ceea ce este complet eronat .Mulți părinți nu-și dau seama cât de dificilă este această perioadă din viața unui tânar și cât de important este să continue să-i asigure o bază domestică solidă și stabilă .

2.3. Consecințele plecării la muncă în străinătate

2.3.1. – Adolescentul singur acasă

În relatările adolescenților despre această experiență, de a rămâne singuri acasă, apar frecvent termeni care caracterizează modul în care ei percep plecarea părintelui / părinților la muncă în străinătate: singurătate, dor, libertate, grijă, distracție, probleme, responsabilități, nimic.

Din punct de vedere al sociologilor, abandonat nu poate fi considerat adolescentul al cărei familie, în forma în care rămâne, găsește strategii de supraviețuire, nu ajunge din punct de vedere al sănătății fizice, psihice, emoționale la risc sau există un grup, un grup primar, de referință.

Adolescentul are identitate, știe cine este, doar este deprivat afectiv o perioadă de timp, mai mare sau mai mică, dar nu este abandonat.

Adolescenții sunt conștienți de faptul că după plecarea parinților, nimic nu va mai fi la fel și că ceea ce fac părinții fac pentru ei, ca lor să le fie bine. Între părinți și adolescenți se păstrează legătura, vorbesc la telefon zilnic, iar relațiile sunt la fel de strânse.

Unii dintre ei spun că viața este mai tristă, că simt lipsa mamei, dar au parte de dragostea bunicilor care sunt ca niște părinți. Pe lângă nevoia părinților, durerea, tristețea, dar și aspectele negative nu pot fi completate de cele pozitive, adolescenții spun că banii nu aduc fericirea, că nu ar mai sta singuri nici măcar o săptămână.

Pe lângă toate aceste aspecte negative, există și un aspect pozitiv cum ar fi responsabilizarea adolescenților în treburile casnice, prin plecarea unui membru al familiei sarcinile familiale rămân aceleași, doar că ele trebuie împărțite la mai puțini membri.

Se știe că pentru un adolescent este greu să se descurce singur, dar în același timp este și bine, că nu mai e bătut la cap, că învață să fie independent.

Unora dintre adolescenți le este greu să fie singuri, să se descurce singuri, să fie responsabili la această vârstă și spun că e o mare responsabilitate, mai ales când ești cel mai mare și nu ești major.

Reacțiile adolescenților sunt descrise de către profesioniști ca urmând un traseu bine definit. Ei remarcă inițial schimbarea aspectului fizic, urmată de abandon școlar și absenteism școlar, de schimbarea grupului de prieteni, a anturajului și uneori comiterea unor infracțiuni, totul pe fondul unei privări afective.

Imediat după plecarea părintelui la muncă în străinătate, adolescentul suferă de o privare economică, până ce părintele reușește să muncească și să trimită o sumă de bani, apoi adolescentul suferă de o privare afectivă, iar apoi el crede că asta contează cel mai mult, supravegherea este diminuată, iar pentru perioada de vârstă 10-17 ani, când apare perioada de revoltă și adolescentul are tendința naturală de a se îndepărta de adult, este clar faptul că va intra într-un anturaj și de aici problemele care conduc cazurile spre justiție.

Efectele asupra adolescentului sunt evidente: pe plan fizic adolescenții nu se mai îngrijesc, nu mai sunt atenți cu modul în care se îmbracă, pe plan comportamental devin delăsători, părerea celorlalți nu-i interesează, nu mai socializează cu colegi, pe plan educațional se constată o scădere a rezultatelor la învățătură, în plan emoțional-afectiv își creează propria lume, se autoizolează. Reacțiile adolescenților au caracter repetitiv, inițial aceste schimbări se observă și apoi se află că unul dintre părinți e plecat, iar dacă cea plecată este mama, schimbările sunt mai evidente.

Adolescenții spun că pentru ei reprezintă un moment trist, nu au plăcere să se întoarcă acasă pentru că știu că nu au cu cine să vorbească, nimeni nu îi așteaptă cu mâncare și mai mult este o stare de depresie în care mai intervine și frica.

2.3.2.Efectele fenomenului asupra adolescentului

Aspectele care primează mereu sunt de natură materială, justificându-se astfel scopul declarativ al plecării la muncă în străinătate. Neacoperite rămân nevoile de bună relaționare, menținându-se pattern-ul conflictual neindentificat. Pentru mediul urban, se identifică noi aspecte: bani pentru educație (semnalat doar de adolescenții singuri la părinți) și libertatea mai mare semnalată de elevele care frecventează studiile liceale.

În ceea ce privește criteriul de vârstă se poate menționa faptul că aspectele pozitive semnalate sub forma câștigurilor materiale (bani, bunuri, dotarea locuinței), indiferent de mediul de rezidență și de nivelul de școlarizare apar la intervalul de vârtsă 14-16 ani.

Indiferent de forma în care apare menționat aspectul pozitiv se constată o diferențiere în funcție de sex: fetele apreciază banii, lipsa datoriilor, bunurile primite sau cumpărate, creșterea nivelului de trai ca pe o asigurare a unui „viitor mai bun”. Apare o singură excepție la băieții care urmează studiile generale din mediul urban care apreciază libertatea.

Au fost identificate aspecte pozitive ale plecării părințiilor la muncă în străinătate:

– creșterea nivelului de trai (reușesc să își îmbunătățească situația familială),

– modificarea structurii familiale (separarea de familie pe o perioadă de 2-3 ani determină o ruptură la nivel familial, plecarea atrăgând după sine separarea, intrarea într-o altă relație, divorț),

– schimbări în exercitarea rolurilor (supraîncărcarea de rol, inversarea de rol- când sunt plecați ambii părinți apare preluarea rolului parental de către adolescentul mai mare, fratele mai mare trebuie să își îngrijească frații mai mici, el neglijând școala sau alte activități ce contribuie la formarea lui),

– schimb cultural (adolescenții își vizitează părinții în străinătate și astfel beneficiază de acest schimb cultural, fiind o șansă pe care în alte condiții nu ar fi avut-o. Părinții se întorc îmbogățiți nu doar din punct de vedere material, ci și din punct de vedere cultural, al mentalității, cunoscând acolo un alt model social),

– model de viitor (acest model este preluat de descendenți și imită noul stil familial) .

2.3.3 Probleme ale adolescențiilor sau „adolescenții problemă”

După plecarea mamei sau a ambilor părinți la muncă în străinătate, pe fondul unei privări afective și a lipsei de supraveghere din partea părintelui, adolescenții se confruntă cu o serie de probleme de mai mare sau mai mică importanță în mediul școlar, în grupul de prieteni, în comunitate. Care sunt aceste probleme, cum le percep adolescenții și resursele pe care le activează în vederea rezolvării problemelor?

Principalele probleme identificate în mediul școlar se referă la modul de relaționare cu colegii și în special, la modul de îndeplinire a cerințelor didactice. Absenteismul și indisciplina (ca forme ale devianței școlare) ating cote mai ridicate în mediul rural decât în urban, în timp ce rezultatele școlare slabe sunt în proporție mai mare în mediul urban. De asemenea, cu o frecvență mai mare în mediul urban apar conflicetele cu colegii și tendința de marginalizare.

Nu sunt semnificative valorile înregistrate la neîndeplinirea cerințelor didactice, apărând diferențe doar la marginalizarea în grupul de egali caracteristică fetelor și indisciplina, ca aparținând băieților.

Indiferent de mediul de proveniență sau studiile adolescenților, absenteismul și rezultatele școlare slabe sunt semnalate într-o proporție mai mare în familiile legal constituite, în timp ce actele de indisciplină sunt mai frecvente la adolescenții proveniți din familiile monoparentale.

În ceea ce privește vărsta părinților, valori crescute în semnalarea absențelor, rezultatelor slabe și a indisciplinei întîlnim la intervalul de vârstă 25 – 45 de ani.

Adolescenții care sunt lăsați în grija bunicilor sau la alte rude se înregistrează valori mai mari pentru absențe și rezultate școlare slabe în mediul rural decât în mediul urban.

Primele efecte vizibile sunt absenteismul și abandonul școlar datorate lipsei de supraveghere a părinților. Adolescenților cu părinții plecați la muncă în străinătate li se reproșează că nu contribuie la fondul clasei, deși au mama plecată în strinătate. De multe ori, apar etichetările, adolescenții simțindu-se acuzați de decizia pe care a luat-o părintele pentru a pleca la muncă în străinătate.

La nivelul grupului de prieteni, în funcție de mediul de proveniență, se fac următoarele considerații: în mediul rural au fost semnalate cu o frecvență mai mare formele de violență fizică și verbală, în timp ce în mediul urban violența îmbracă forme mai rafinate și greu cuantificabile. Printre problemele semnalate de subiecți se încadrează schimbarea anturajului, a grupului de prieteni, dar și modul în care sunt percepuți (schimbarea statutului financiar – acu am bani).

Inițial, adolescentul se autoizolează, apare apoi scăderea randamentului școlar și apoi schimbarea anturajului, a grupului de prieteni.

Încet se resimte și frustrarea adolescenților cu posibilități mai reduse și au început să apară cazuri prin care adolescenții care primesc bani de la părinți și care e patează cu sumele primite sunt deposedați prin furt de acești bani de către colegii de școală, ei consideră că nu este corect ca unadolescent să aibă o sumă așa mare de bani.

La fel ca în cazul grupului de prieteni și în cadrul familiei se remarcă forme ale agresivității verbale pe fondul privării afective indiferent de mediul de proveniență și nu este semnalată violența fizică, dar în mediul rural se constată o creștere a numărului de responsabilități, cât și valorile ridicate care indică probleme financiare.

Putem afirma că violența este susținută de privarea afectivă, identificată inițial în familia de origine și regăsită apoi în relația cu prietenii, colegii de școală și persoana de îngrijire.

În mediul urban se remarcă o creștere a valorilor care semnalează existența problemelor (creșterea numărului de responsabilități, certuri și lipsa afectivității) direct proporțională cu creșterea numărului de frați în familia respectivă.

Adolescentele care frecventează studiile liceale au un număr crescut de responsabilități și implicit preluarea rolului patern în situația în care ambii părinți sunt plecați, iar adolescentul nu este plasat unei persoane de îngrijire și supra-solicitarea de rol prin preluarea unui segment din rolul matern.

În rezolvarea problemelor cu care se confruntă adolesceții poate activa două categorii de resurse: umane (părintele plecat la muncă în străinătate și/sau persoana de îngrijire) și instituționale (servicii sociale). Se înregistrează o frecvență crescută în ceea ce privește implicarea bunicilor sau a persoanei de îngrijire în rezolvarea problemelor, însă și o frecvență ridicată a situațiilor în care subiecții nu pot activa resurse.

Indiferent de tipul problemei semnalate de către adolescent se remarcă implicarea părintelui / părinților plecați la muncă în străinătate în rezolvarea acesteia. În ceea ce privește maniera de soluționare a problemelor, sprijinul moral este semnalat în cea mai mare proporție indiferent de mediul de rezindență. Sprijinul moral (sfaturi) și discuțiile cu persoanele implicate în rezolvarea problemei se realizează, de regulă, prin convorbiri telefonice.

2.3.4. Diferențe între adolescenți cu părinți plecați și adolescenți cu familii integre

S-a pus deseori întrebarea dacă există în realitate vreo diferență între adolescenții care au crescut într-o familie cu părinți divorțați și adolescenții care au crescut avându-i alături pe ambii părinți.

Cercetătorii Amato și Keith au examinat rezultatele a 92 de studii în care au fost implicați 13000 de adolescenți din perioada școlară și până la vârsta adultă tânără. Rezultatele generale ale acestor analize au fost că, mulți adolescenți din familiile cu părinții plecați erau în medie, într-o situație oarecum mai dificilă decât adolescenții, care au crescut avându-i pe ambii părinți alături. Acești adolescenți aveau mai multe dificultăți la școală, mai multe probleme de comportament, mai multe concepții negative despre sine, mai multe probleme cu adolescenții de vârsta lor și mai multe neînțelegeri cu părinții. Amato reamintește că aceste diferențe medii, nu semnifică faptul că toți adolescenții din familiile cu părinții plecați sunt într-o situație mai dificilă decât adolescenții cu familiile intacte.

Hetherington, într-un studiu în care a urmărit problemele comportamentale, a descoperit că în proporție de 90% adolescenții, atât băieții cât și fetele din familiile intacte aveau probleme obișnuite, normale vârstei și doar 10 % dintre ei, aveau probleme care ar fi necesitat ajutor din partea unor specialiști. Procentajul, în cazul adolescenților cu părinții plecați era de 74%, în cazul băieților și 66% în cazul fetelor, care aveau probleme normale și 26% din băieți și 34% dintre fete aveau probleme ce necesitau ajutor de specialitate. Implicațiile acestor constatări au două fațete. Pe de o parte, majoritatea adolescenților din familii cu părinții plecați, nu aveau probleme serioase care ar fi necesitat ajutor de specialitate. Pe de altă parte, exista un procentaj mai ridicat al adolescenților cu părinți plecați care aveau probleme serioase comparativ cu adolescenții din familii integre.

Diferențele dintre adolescenții din diferite tipuri de familii sunt mai puțin importante în comparație cu ceea ce cauzează aceste diferențe. Paul Amato (1994) a sugerat că există câteva ipoteze majore referitoare la cauzele dificultăților adolescenților. Acestea sunt:

– pierderea părinților: plecarea deseori se soldează pentru copil cu pierderea unui părinte și o dată cu această pierdere, copilul pierde și cunoștințele, abilitățile și resursele emoționale ale respectivului părinte. Se știe că părinții reprezintă resurse vitale pentru copil. Ei furnizează suport emoțional, precum servesc și ca modele de viață. S-a constatat că acei adolescenții care pierd un părinte prin moartea acestuia, manifestă aproximativ aceleași probleme ca și adolescențiii care pierd un părinte prin plecarea în străinătate. Totuși efectele observate în cazul morții unui părinte nu sunt identice cu efectele unei plecări. Studiile sugerează că unii adolescenți cu părinții plecați, au probleme mai mari decât adolescenții cu un părinte decedat. O altă constatare, care este în concordanță cu această ipoteză, este că acei adolescenți, cu părinții plecați, ce dispun de o persoană adultă, care să preia funcțiile părintelui absent se vor descurca mai bine în astfel de situații. Ideea este că prezența unui suport din partea unui adult, este benefică pentru copil în astfel de cazuri;

– pierderile economice reprezintă o altă rezultantă a divorțului. În perioada imediat următoare plecării, adolescenții din familiile formate dintr-un părinte, au mai multe dificultăți.

Familia formată dintr-un singur părinte, care este de obicei mama, are mai puține venituri decât majoritatea familiilor formate din ambii părinți și există convingerea că, multe din dificultățile pe care le experimentează adolescenții, sunt o rezultantă a dificultăților economice ale acestor familii. În general, venitul familiei este asociat în mod pozitiv cu starea de bine a adolescenților, dar anumite studii nu au confirmat acest fapt. Concluzia a fost că există și alți factori care își pun amprenta asupra stării de bine din punct de vedere psihologic a copilului, în afară de bani;

– stresul plecării este cauzat deseori, de schimbările din viața copilului, ca de exemplu schimbarea școlii, a locuinței. Copilul trebuie deseori să se adapteze schimbărilor în ceea ce privește relațiile de prietenie și cu diferiți membrii ai familiei. Aceste schimbări creează un mediu stresant pentru copil. În general cu cât sunt mai stresante experiențele pe care copilul le întâlnește, în timpul plecării părinților, cu atât mai multe dificultăți vor avea după plecare;

– adaptarea necorespunzătoare a părinților la situația plecării: în general, cum se simte copilul în familie se datorează în mare parte sănătății mentale a părinților, lucru care este valabil și pentru adolescenții ai căror părinți au plecat. Adaptarea psihologică a părinților este un factor semnificativ pentru starea de bine a adolescenților. Au fost realizate multe studii, care vizau existența unei relații dintre starea psihologică de bine a părinților care au plecat și starea de bine a adolescenților lor. Din 15 studii care au urmărit această relație, 13 studii au arătat că există o relație între sănătatea psihică a părinților și starea psihică a adolescenților.

Astfel, adolescenții ai căror părinți s-au adaptat bine situației plecării, aveau o stare psihică mai bună, decât adolescenții ai căror părinți nu s-au putut adapta corespunzător. Există unele argumente care sugerează că atunci când adaptarea părinților care au plecat are loc, unele diferențe dintre adolescenții din familiile integre și familiile plecate, dispar:

– competențele pe care le dețin părinții și cu care se prezintă în relațiile cu adolescenții lor, au o mare influență asupra stării de bine a acestora. În general, statisticile arată că din punct de vedere calitativ, relațiile dintre mulți părinți și adolescenții lor scade imediat după plecare, ceea ce contribuie la apariția unor probleme, cu care se confruntă mai apoi adolescenții. Rezultatele numeroaselor cercetări arată că, abilitățile părinților și tipurile de relație dintre părinte și copil reprezintă influențe puternice asupra stării psihologice a copilului;

– conflictele dintre părinți înainte, în timpul și după plecare, reprezintă o ipoteză majoră, referitoare la cauzele dificultăților cu care se confruntă adolescenții acestora. În plus, adolescenții în a căror familie există o cotă ridicată a conflictelor între părinți (indiferent dacă erau familii integre sau plecate), se simțeau mai puțin bine, din punct de vedere psihologic, decât adolescenții din familiile cu o cotă a conflictelor scăzută. În schimb, adolescenții care trăiau doar cu unul dintre părinți, într-un mediu lipsit de conflicte, se simțeau mai bine decât adolescenții care trăiau cu ambii părinți într-un mediu, cu o cotă a conflictelor ridicată. Cercetările arată că, problemele și dificultățile adolescenților încep de multe ori înainte de plecare și că unele din aceste dificultăți, se asociază cu conflictele prezente înainte de plecarea propriu-zisă a părinților. Conflictele dintre părinți, prezente după plecare, au o influență puternică asupra procesului de adaptare al adolescenților. Adolescenții ale căror familii pot reduce conflictele, se adaptează mai ușor situației plecării, decât adolescenții familiilor în care conflictele persistă timp îndelungat (Hughes R., 1996).

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 Obiectivele cercetării

3.1.1Obiective generale

Identificarea aspectelor psiho-emoționale la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate.

Elaborarea unor programe de intervenții specifice în vederea reducerii simptomatologiei la adolescenții a căror părinți sunt absenți – plecați în străinătate..

Investigarea tulburărilor de internalizare la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate.

3.1.2 Obiective specifice

Evaluarea nivelului de anxietății generalizate la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Evaluarea nivelului de depresie la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Evaluarea nivelului concepției de sine la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Evaluarea nivelului problemelor personale la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

3.2.Ipotezele cercetării

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul anxietății generalizate la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul anxietății generalizate la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul depresiei la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul depresiei la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul concepției despre sine la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul concepției despre sine la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul problemelor interpersonale la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul problemelor interpersonale la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

CAPITOLUL IV.

METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1 Participanții

La prezentul demers de cercetare au participat elevi din mediul urban. De la Colegiul Economic “Pintea Viteazul” din Cavnic au participat 30 de elevi ai căror părinți, unul sau ambii, sunt plecați la muncă în străinătate, 17 băieți și 13 fete vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani. și 30 de elevi, 23 de băieți și 7 fete cu vârsta cuprinsă între 16 si 18 ani ai căror părinți sunt acasă.

4.2 Instrumente

În vederea atingerii obiectivelor din prezentul demers de cercetare au fost utilizate două instrumente:

Fișa pentru identificarea situației copilului separat de părinți (Anexa 1)

APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență (Anexa 2)

4.3 Designul cercetării

Studiu are un caracter cvasi-experimental, în care se compară două grupuri diferite (Grup de persoane de sex masculin și grup de persoane de sex feminin) sub aspectul nivelului de depresie, nivelului atitudinilor disfuncționale și nivelului gândurilor disfuncționale, după cum se poate observa în Tabelul nr. 1.

Caracterul cvasi-experimental sau corelațional al studiului este determinat de absența manipulării experimentale propriu-zise, variabila independentă (VI) este o etichetă, o caracteristică a subiecților, care-i împarte în masculin și feminin.

Acest model de cercetare se mai numește și modelul inter-subiect în care se efectuează comparații pentru variabile măsurate pe două sau mai multe grupe de subiecți.

În vederea testării primei ipoteze – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul anxietății generalizate la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul anxietății generalizate la adolescenții ai căror părinți sunt acasă – a fost realizată analiza dintre variabila dependentă: nivelul anxietății generalizate și variabila independentă: prezența/absența părinților (categorială, nominală).

Iar pentru testarea celei de-a doua ipoteze – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt acasă – a fost realizată analiza dintre variabila dependentă: nivelul depresiei și variabila independentă: prezența/absența părinților (categorială, nominală).

În vederea testării celei de-a treia ipoteze – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul concepției despre sine la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul concepției despre sine la adolescenții ai căror părinți sunt acasă– a fost realizată analiza dintre variabila dependentă: nivelul concepției despre sine și variabila independentă: prezența/absența părinților (categorială, nominală).

Pentru testarea celei de-a patra ipoteze – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt acasă – a fost realizată analiza dintre variabila dependentă: nivelul problemelor interpersonale și variabila independentă: prezența/absența părinților (categorială, nominală).

În vederea obținerii unor rezultate corecte și valide, am avut în vedere controlul variabilelor externe efectuat prin selecția aleatorie a subiecților, oferirea unui instructaj corect subiecților, asigurarea confidențialității datelor evaluate, tăinuirea scopurilor cercetării față de subiecții participanți etc.

Tabelul nr.1 Schema modelului de cercetare

Variabilele dependente sunt: nivelul anxietății generalizate, nivelul stresului posttraumatic, nivelul depesiei, nivelul suicidului, nivelul concepției despre sine și nivelul problemelor personale, măsurate prin intermediul celor șase subscale a instrumentului APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență. Iar variabila independentă de tip etichetă – prezența/absența părinților (categorială, nominală) măsurată prin intermediul Fișei pentru identificarea situației copilului separat de părinți.

Această variabilă este de natură cantitativă de tipul interval-raport. Selecția aleatorie a subiecților în cadrul celor două grupuri de cercetare a asigurat echivalența grupurilor din punct de vedere al celorlalte caracteristici care pot influența rezultatele la chestionare.

4.4 Procedura de lucru

4.4.1 Culegerea datelor

Cercetarea s-a efectuat în perioada octombrie 2014 – februarie 2015 în cadrul Colegiul Economic “Pintea Viteazul” din Cavnic.

Participanții au fost selectați aleatoriu, cu acordul și consimțământul instituției după ce toți cei implicați au fost informați în legătură cu scopul studiului, confidențialitatea datelor și caracteristicile instrumentelor folosite.

Aplicarea și cotarea testelor și chestionarelor utilizate s-a făcut de către psihologul angajat al liceului, cu prezentarea într-o manieră identică a instrucțiunilor pentru toate persoanele evaluate în cadrul cercetării. Participanții au completat toate chestionarele într-o singură întâlnire, acestea fiind administrate individual.

4.4.2 Analiza statistică a datelor

După colectarea datelor s-a efectuat condensarea și centralizarea lor sub formă de grafice și tabele, în care s-au prezentat indicatorii statistici de start (indicatorii tendinței centrale și ai variabilității datelor). Analiza statistică a datelor a fost efectuată cu ajutorul programului IBM SPSS 17.

După introducerea scorurilor obținute la teste, am efectuat analiza de frecvențe. Aceasta este o metodă utilă pentru punerea în valoare a unor caracteristici ale distribuțiilor statistice. Am calculat indicatorii sintetici ai distribuțiilor, care condensează într-o valoare unică o anumită caracteristică a întregii distribuții de valori.

Ca și indicatori ai tendinței centrale am calculat media și mediana. Media este raportul dintre suma valorilor distribuției și numărul acestora. Mediana este valoarea din mijlocul unei distribuții. Pentru indicatorii variabilității am calculat amplitudinea absolută, care este dată de diferența dintre valoarea maximă și valoarea minimă a distribuției, indicând în mod absolut plaja de valori între care se întinde distribuția și abaterea standard, care este indicatorul principal al împrăștierii. Iar ca și indicatori ai formei distribuției am calculat indicele de simetrie și indicele de aplatizare, care descriu forma grafică a distribuțiilor.

În vederea verificării ipotezelor cercetării s-a folosit testul t și s-a evaluat semnificația diferenței dintre cele două medii (grupul de adolescenți având părinții absenți – plecați înstrăinătate și grupul de adolescenți având părinții prezenți – acasă) cu ajutorul testului t (Student) pentru eșantioane independente. Testul t pentru pentru eșantioane independente verifică semnificația diferenței dintre mediile a două eșantioane formate din subiecți diferiți, care au fost evaluate în condiții disctincte. În condițiile acestui test, se consideră o variabilă dependentă cantitativă și o variabilă independentă calitativă, nominală dihotomică (împarte eșantionul cercetării în două grupuri).

CAPITOLUL V.

REZULTATELE CERCETĂRII

5.1 Prezentarea rezultatelor

5.1.1 Statistica descriptivă

Pentru fiecare variabilă s-au calculat indicatorii statistici descriptivi prezentați în continuare în Tabelul 2.

Tabelul 2. Rezultatele statisticii descriptive pentru grupul de adolescenți cu părinți prezenți

În tabelul de mai sus (Tabelul 2) sunt prezentate rezultatele subscalelor aplicate: anxietate generalizată, depresie, concepție despre sine și probleme interpersonale, numărul de subiecți participanți (N = 30) din grupul I – adolescenții ai căror părinți sunt prezenți, valorile mediei, abaterii standard, amplitudinii absolute, valorile minime și maxime obținute la chestionare de câtre subiecți iar valorile indicilor de simetrie și indicilor de aplatizare.

Variabila – nivelul anxietății generalizate

În urma analizei rezultatelor statisticii descriptive se observă absența valorilor extreme (valoarea maximă de 19 și valoarea minimă de 1) ale distribuției pentru nivelul anxietății generalizate, reprezentate în Figura 1. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (-,309 și 1,94) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 11 iar valoarea mediei este de 10,43.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 1), unde se observă o distribuție normală.

Figura 1. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala anxietate generalizată

Variabila – nivelul depresiei

În Tabelul 2, datele statisticii descriptive pentru variabila nivelul depresiei arată absența valorilor extreme (valoarea minima 0și valoarea maxima de 23) ale distribuției, reprezentate în Figura 3. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (,034și ,469) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 12,5 iar valoarea mediei este de 11,83.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 2), unde se observă o distribuție normală.

Figura 2. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala depresie

Variabila – nivelul concepției de sine

Din datele statisticii descriptive, prezentate în Tabelul 2 se observă absența valorile extreme (valoarea maximă de 13 și valoarea minimă de 4) ale distribuției pentru nivelul stresului posttraumatic, reprezentate în Figura 5. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (-,341 și ,437) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 9 iar valoarea mediei este de 9,06.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 3), unde se observă o distribuție normală.

Figura 3. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala concepției de sine

Variabila – nivelul problemelor interpersonale

În urma analizei rezultatelor statisticii descriptive se observă absența valorilor extreme (valoarea maximă de 19 și valoarea minimă de 1) ale distribuției pentru nivelul anxietății generalizate, reprezentate în Figura 6. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (-,271 și ,424) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 9 iar valoarea mediei este de 7,83.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 4), unde se observă o distribuție normală.

Figura 4. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala probleme interpersonale

Tabelul 3. Rezultatele statisticii descriptive pentru grupul de adolescenți cu părinți absenți-plecați

În tabelul de mai sus (Tabelul 3) sunt prezentate rezultatele subscalelor aplicate: anxietate generalizată, depresie, concepție despre sine și problema interpersonale, numărul de subiecți participanți (N = 30) din grupul II – adolescenți ai căror părinți sunt absenți – plecați în străinătate, valorile mediei, abaterii standard, amplitudinii absolute, valorile minime și maxime obținute la chestionare de câtre subiecți iar valorile indicilor de simetrie și indicilor de aplatizare.

Variabila – nivelul anxietății generalizate

În urma analizei rezultatelor statisticii descriptive se observă absența valorilor extreme (valoarea maximă de 15 și valoarea minimă de 1) ale distribuției pentru nivelul anxietății generalizate, reprezentate în Figura 7. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (,281 și -,901) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 6,5 iar valoarea mediei este de 6,83.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 5), unde se observă o distribuție normală.

Figura 5. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala anxietate generalizată

Variabila – nivelul depresiei

În Tabelul 3, datele statisticii descriptive pentru variabila nivelul depresiei arată absența valorilor extreme (valoarea minima 0și valoarea maxima de 19) ale distribuției, reprezentate în Figura 9. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (,557 și -,517) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 5,5 iar valoarea mediei este de 6,4.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 6), unde se observă o distribuție normală.

Figura 6. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala depresie

Variabila – nivelul concepției de sine

Din datele statisticii descriptive, prezentate în Tabelul 3 se observă absența valorile extreme (valoarea maximă de 17 și valoarea minimă de 0) ale distribuției pentru nivelul stresului posttraumatic, reprezentate în Figura 11. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (-,271 și ,424) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 6,5 iar valoarea mediei este de 6,6.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 7), unde se observă o distribuție normală.

Figura 7. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala concepției de sine

Variabila – nivelul problemelor interpersonale

În urma analizei rezultatelor statisticii descriptive se observă absența valorilor extreme (valoarea maximă de 13 și valoarea minimă de 0) ale distribuției pentru nivelul anxietății generalizate, reprezentate în Figura 12. Indicii de simetrie și de aplatizare oferă informații cu privire la forma distribuției. Rezultatele obținute (,278 și -,758) arată o distribuție în limitele normalității.Valoarea medianei este de 5 iar valoarea mediei este de 5,33.

Pentru reprezentarea grafică a distribuției am optat pentru graficul histogramă, prezentată în figura de mai jos (Figura 8), unde se observă o distribuție normală.

Figura 8. Reprezentarea grafică a distribuției la subscala probleme interpersonale

5.1.2 Statistica inferențială

Verificarea primei ipoteze

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul anxietății generalizate la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul anxietății generalizate la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Pentru verificarea acestei ipoteze s-a procedat la calculul diferențelor dintre mediile eșantioanelor grupurilor de adolescenții având părinții prezenți / absenți pentru nivelul de anxietate generalizată.

Datele statisticii descriptive arată caracterul de normalitate al distribuțiilor pentru variabilele implicate și în consecință se poate trece la calculul semnificației diferenței dintre medii (testul t-Student pentru eșantioane independente).

Tabelul 4. Rezultatele obținute la testul t (Student) la subscala anxietate generalizată pentru grupurile de adolescenții având părinții prezenți / absenți

Diferența dintre medii (Figura 13) la subscala anxietate generalizată pentru cele două grupuri este de 3,6, iar valorile obținute pentru abaterea standard a mediei diferenței (0,956), intervalul de încredere pentru diferența dintre medii nu cuprinde valoarea zero, pragului de semnificație (p=0,000) și putem să ne dăm seama că diferența este semnificativă statistic, valoarea pentru testul t (Student) este mare (t=3,765), pentru un număr mic de 30 subiecți.

Am calculat indicele ω² (omega pătrat) de mărime a efectului și am obținut 0,18, valoare care indică un nivel mare al mărimii efectului, ceea ce arată că există diferențe semnificative între nivelul anxietății generalizate la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și nivelul anxietății generalizate la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Diferența dintre mediile obținute la subscala anxietate generalizată de către participanții la prezentul demers de cercetare, adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și adolescenții ai căror părinți sunt acasă, după cum se poate observa în Tabelul 4 și în Figura 9, este pozitivă, aflându-se între limita inferioară de 1,68 și limita superioară de 5,51. Datorită faptului că intervalul de încredere a diferenței dintre limita inferioară și limita superioară nu cuprinde valoarea 0, rezultatul obținut este semnificativ statistic și se confirmă prima ipoteză.

Figura 9. Diferența dintre medii obținute la subscala anxietate generalizată ambele grupe, adolescenți având părinți prezenți / absenți

Verificarea celei de-a doua ipoteze

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Pentru verificarea acestei ipoteze s-a procedat la calculul diferențelor dintre mediile eșantioanelor grupurilor de adolescenți având părinții prezenți / absenți pentru nivelul de depresie.

Datele statisticii descriptive arată caracterul de normalitate al distribuțiilor pentru variabilele implicate și în consecință se poate trece la calculul semnificației diferenței dintre medii (testul t-Student pentru eșantioane independente).

Tabelul 5. Rezultatele obținute la testul t (Student) la subscala depresie pentru grupurile de adolescenți având părinții prezenți / absenți

Diferența dintre medii (Figura 10) la subscala depresie pentru cele două grupuri este de 5,43, iar valorile obținute pentru abaterea standard a mediei diferenței (1,289), intervalul de încredere pentru diferența dintre medii nu cuprinde valoarea zero, pragului de semnificație (p=0,000) și putem să ne dăm seama că diferența este semnificativă statistic, valoarea pentru testul t (Student) este mare (t=4,212), pentru un număr mic de 30 subiecți.

Am calculat indicele ω² (omega pătrat) de mărime a efectului și am obținut 0,22, valoare care indică un nivel mare al mărimii efectului, ceea ce arată că există diferențe semnificative între nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Diferența dintre mediile obținute la subscala depresie de către participanții la prezentul demers de cercetare, adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și adolescenții ai căror părinți sunt acasă, după cum se poate observa în Tabelul 5 și în Figura 10, este pozitivă, aflându-se între limita inferioară de 2,851 și limita superioară de 8,015. Datorită faptului că intervalul de încredere a diferenței dintre limita inferioară și limita superioară nu cuprinde valoarea 0, rezultatul obținut este semnificativ statistic și se confirmă cea de-a doua ipoteză.

Figura 10. Diferența dintre medii obținute la subscala depresie ambele grupe, adolescenți având părinți prezenți / absenți

Verificarea celei de-a treia ipoteze

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul concepției de sine la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul concepției de sine la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

Pentru verificarea acestei ipoteze s-a procedat la calculul diferențelor dintre mediile eșantioanelor grupurilor de adolescenții având părinții prezenți / absenți pentru nivelul concepției de sine.

Datele statisticii descriptive arată caracterul de normalitate al distribuțiilor pentru variabilele implicate și în consecință se poate trece la calculul semnificației diferenței dintre medii (testul t-Student pentru eșantioane independente).

Tabelul 6. Rezultatele obținute la testul t (Student) la subscala concepție de sine pentru grupurile de adolescenții având părinții prezenți / absenți

Diferența dintre medii (Figura 11) la subscala concepției de sine pentru cele două grupuri este de 2,46, iar valorile obținute pentru abaterea standard a mediei diferenței (0,513), intervalul de încredere pentru diferența dintre medii nu cuprinde valoarea zero, pragului de semnificație (p=0,000) și putem să ne dăm seama că diferența este semnificativă statistic, valoarea pentru testul t (Student) este mare (t=4,807) pentru un număr mic de 30 subiecți.

Am calculat indicele ω² (omega pătrat) de mărime a efectului și am obținut 0,26, valoare care indică un nivel mare al mărimii efectului, ceea ce arată că există diferențe semnificative între nivelul concepției de sine la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și nivelul concepției de sine la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Diferența dintre mediile obținute la subscala concepției de sine de către participanții la prezentul demers de cercetare, adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și adolescenții ai căror părinți sunt acasă, după cum se poate observa în Tabelul 6 și în Figura 11, este pozitivă, aflându-se între limita inferioară de 1,43 și limita superioară de 3,49. Datorită faptului că intervalul de încredere a diferenței dintre limita inferioară și limita superioară nu cuprinde valoarea 0, rezultatul obținut este semnificativ statistic și se confirmă cea de-a treia ipoteză.

Figura 11. Diferența dintre medii obținute la subscala concepției de sine ambele grupe, adolescenții având părinți prezenți / absenți

Verificarea celei de-a patra ipoteze

Există o diferență semnificativă statistic între nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Pentru verificarea acestei ipoteze s-a procedat la calculul diferențelor dintre mediile eșantioanelor grupurilor de adolescenți având părinții prezenți / absenți pentru nivelul problemelor interpersonale.

Datele statisticii descriptive arată caracterul de normalitate al distribuțiilor pentru variabilele implicate și în consecință se poate trece la calculul semnificației diferenței dintre medii (testul t-Student pentru eșantioane independente).

Tabelul 7. Rezultatele obținute la testul t (Student) la subscala probleme interpersonale pentru grupurile de adolescenții având părinții prezenți / absenți

Diferența dintre medii (Figura 12) la subscala probleme interpersonale pentru cele două grupuri este de 2,50, iar valorile obținute pentru abaterea standard a mediei diferenței (0,961), intervalul de încredere pentru diferența dintre medii nu cuprinde valoarea zero, pragului de semnificație (p=0,012) și putem să ne dăm seama că diferența este semnificativă statistic, valoarea pentru testul t (Student) este mare (t=2,59), pentru un număr mic de 30 subiecți.

Am calculat indicele ω² (omega pătrat) de mărime a efectului și am obținut 0,08, valoare care indică un nivel moderat al mărimii efectului, ceea ce arată că există diferențe semnificative între nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

Diferența dintre mediile obținute la subscala problemelor interpersonale de către participanții la prezentul demers de cercetare, adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate și adolescenții ai căror părinți sunt acasă, după cum se poate observa în Tabelul 7 și în Figura 12, este pozitivă, aflându-se între limita inferioară de ,574 și limita superioară de 4,425. Datorită faptului că intervalul de încredere a diferenței dintre limita inferioară și limita superioară nu cuprinde valoarea 0, rezultatul obținut este semnificativ statistic și se confirmă cea de-a patra ipoteză.

Figura 12. Diferența dintre medii obținute la subscala problema interpersonale ambele grupe, adolescenții având părinți prezenți / absenți

CAPITOLUL VI.

INTERPRETAREA REZULTATELOR. CONCLUZII

6.1.Interpretarea rezultatelor

6.1.1 Prima ipoteză

Datele cercetării susțin prima ipoteză – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul anxietății genralizate la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul anxietății generalizate la adolescenții a căror părinți sunt acasă – sunt semnificative. Diferența a atins pragul semnificației statistice t (58) = 3,765 , p < 0,01, pentru α = 0,01 bilateral, cu limitele de încredere (95%) cuprinse între 1,68 și 5,51, având un indice ω² (omega pătrat) al mărimii efectului 0,18 arată că existență diferențe importante între cele două grupuri.

Se poate concluziona faptul că există o diferență semnificativă statistic între nivelul anxietății genralizate la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul anxietății generalizate la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

6.1.2 A doua ipoteză

Rezultatele obținute pentru verificarea celei de a doua ipoteze – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul depresiei la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul depresiei la adolescenții a căror părinți sunt acasă – sunt semnificative. Diferența a atins pragul semnificației statistice t (58) = 4,212, p < 0,01, pentru α = 0,01 bilateral, cu limitele de încredere (95%) cuprinse între 2,851 și 8,015, având un indice ω² (omega pătrat) al mărimii efectului 0,22 arată că existență diferențe importante între cele două grupuri.

Se poate concluziona faptul că nu există o diferență semnificativă statistic între nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul depresiei la adolescenții ai căror părinți sunt acasă.

6.1.3 A treia ipoteză

Rezultatele obținute pentru verificarea ipotezei trei – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul concepției de sine la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul concepției de sine la adolescenții ai căror părinți sunt acasă – sunt semnificative. Diferența a atins pragul semnificației statistice t (58) = 4,807, p < 0,01, pentru α = 0,01 bilateral, cu limitele de încredere (95%) cuprinse între 1,439 și 3,493 și indicele ω² (omega pătrat) al mărimii efectului 0,26 arată că existență diferențe importante între cele două grupuri.

Se poate concluziona faptul că nu există o diferență semnificativă statistic între nivelul concepției de sine la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul concepției de sine la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

6.1.4 A patra ipoteză

Rezultatele obținute pentru verificarea celei de-a patra ipoteze – Există o diferență semnificativă statistic între nivelul problemelor interpersonale de sine la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul problemelor interpersonale la adolescenții a căror părinți sunt acasă – sunt semnificative. Diferența a atins pragul semnificației statistice t (58) = 2,599, p < 0,01, pentru α = 0,01 bilateral, cu limitele de încredere (95%) cuprinse între ,574 și 4,425 și indicele ω² (omega pătrat) al mărimii efectului 0,08 arată că existență diferențe importante între cele două grupuri.

Se poate concluziona faptul că nu există o diferență semnificativă statistic între nivelul problemelor interpersonale de sine la adolescenții a căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu nivelul problemelor interpersonale la adolescenții a căror părinți sunt acasă.

6.2.Concluzii

Prin cercetarea efectuată în lucrarea de față s-au formulat ipoteze cu privire la relațiile dintre nivelul anxietății generalizate, depresiei, concepției despre sine și problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate – absenți ,comparative cu cei ai căror părinți sunt acasă și se pot ocupa de educația acestora..

Rezultatele obținute și interpretarea statistică susțin partial validarea ipotezelor și a obiectivelor care au stat la baza prezentului demers de cercetare.

Având ca obiective evaluarea nivelului anxietății generalizate la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții ai căror părinți sunt acasă, evaluarea nivelului de depresie la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții ai căror părinți sunt acasă, evaluarea nivelului concepției de sine la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții ai căror părinți sunt acasă și evaluarea nivelului problemelor personale la adolescenții având părinții plecați în străinătate și la adolescenții ai căror părinți sunt acasă, în urma rezultatelor obținute a fost atinse partial obiectivele propuse. Rezultatele obținute prezintă confirmarea diferențelor dintre nivelul anxietății generalizate, nivelul depresiei, nivelul concepției de sine, nivelul problemelor interpersonale la adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate comparativ cu cei ai căror părinți sunt acasă.

Pe baza rezultatelor obținute, subliniem faptul că din punct de vedere al diferențelor semnificate identificate, adolescenții ai căror părinți sunt plecați în străinătate prezintă un nivel mai ridicat al anxietății generalizate, al depresiei, al concepției despre sine și al problemelor interpersonale comparative cu adolescenții ai căror părinți sunt acasă, în țară și se ocupă de educația lor.

6.3.Limite ale cercetării

Ca limite prezente în studiul efectuat se pot spune:

numărul relativ mic de subiecți și dificultăți în respectarea criteriilor de selecție;

inexistența unui grup format din mai mulți subiecți cu diagnostic specific pe cele trei nivele (ușor – moderat – sever);

imposibilitatea de a controla și alte variabile implicate în proces specifice mediului.

6.4.Discuții

În vederea continuării cercetării sugerez ca și direcții viitoare următoarele:

Conceperea și implementarea unui program terapeutic de intervenție bazat pe tehnici cognitiv-comportamentale în vederea reducerii nivelului aspectelor clinice identificate (anxietate generalizată, depresie, probleme interpersonale);

Examinarea relației dintre nivelul aspectelor clinice înainte și după participarea la un program de intervenție terapeutic specific;

Evidențierea diferențelor identificate în prezentul demers de cercetare conduce la elaborarea unor strategii de intervenții specifice în vederea creșterii calității vieții, prevenirii și menținerii la un nivel optim al sănătății psihice.

Cunoscând faptul că un nivel crescut al anxietății generalizate, depresiei poate duce la comportamente maladaptative sau poate avea un impact semnificativ în activitățile profesionale, sociale sau la cele din viața de zi cu zi se întrevede dezvoltarea unor programe de intervenție specifice în funcție de nivelul acestor aspect psihoclinice.

În cazul participanților din prezentul demers de cercetare propun elaborarea unor strategii de intervenție în vederea reducerii nivelului pentru fiecare aspect psihoclinic identificat.

6.5 Aplicații și implicații ale cercetării

Este important să încercăm să înțelegem mecanismele de menținere al unui nivel crescut de anxietate generalizată, depresie, stress posttraumatic, a factorilor declanșatori, al mecanismelor ce influențează starea psihică și menținerea bolii, precum și mecanismele cu influență asupra stării de bine, deoarece ne poate îngădui să înțelegem mai bine nevoile personale ale indivizilor și rând pe rând, să influențăm protocolul de tratament.

Ca și posibile aplicații în urma acestui demers de cercetare apar următoarele:

elaborarea și implementarea unor programe de intervenție pentru reducerea nivelului aspectelor clinice identificate,

dezvoltarea unui pachet de tehnici specifice cuprinzând un număr de ședințe în vederea reducerii simptomatologiei.

BIBLIOGRAFIE

1 Alder, A. (1995). Psihologia școlarului greu educabil. București: Editura Iri

2. Badea, E, (1997). Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului. București: Editura Tehnică

3. Bonchiș, Elena (2004). Psihologia copilului. Oradea: Editura Universității din Oradea

4. Ciofu, C. (1998). Interacțiune părinți – adolescenții. București: Editura medicală AMALTEA

5. Comstantinescu, M. (2006). Efecte ale migrației internaționale asupra dezvoltării sociale . Cazul României.  În vol. O nouă provocare. Dezvoltare socială.  Coord. Zanfir Cătălin. Iași: Editura Polirom

6. Dumitru, Al. I. (2008). Consiliere psihopedagogică. Iași: Editura Polirom

7. Glăveanu, I, C., Glăveanu, V. P. (2004). Să cunoaștem și să educăm adolescențiii cu ajutorul desenului. București: Editura Studențească

8. Iacob, L., Cosmovici, A. (1999) Psihologie școlară. Iași: Polirom

9. Iluț, P. (2004). Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. Iași: Editura Polirom

10. Iluț, P.. (1995). Familia – cunoaștere și asistență. Cluj Napoca: 

11. Irimescu, G. (2006) Singur acasă, Asociația Alternative Sociale Iași

12. Mitrofan, I. (2001). Psihopatologia, psihoterapia și consiliereacopilului (abordare experiențială). Colecția ALMAMATER. București: Editura SPER

13. Parkinson, (1993). Separarea, divorțul și familia. București: Editura Alternative

14. Osterrieth, P.  (1973). Copilul și familia. București: Editura Didactică și Pedagogică

15. Stanciulescu, E. (1998). Sociologia educației familiale. Iași: Editura Polirom

16. Șchiopu, U., Verza Emil. (1981). Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică

17. Telleri, F. (2003). Pedagogia familiei. București: Editura Didactică și pedagogică

18. Turcu, F. (2008). Psihologie școlară. București: Editura ASE

19 Becker,G.(1994).comportamentul uman .O abordare economică ,Editura All ,București

20 Barro ,R.J.,Sala-i-Martin X(1995).Economic Growth ,New York :Mac Graw-Hill

21 Blanchard,O.,L. ,,Regional evolutions ”,Brookings Papers on Economic Activity,1992 pp.1-61

22 Golu,P., Psihologia copilului ,București ,1992.

23 Nemov ,R.S.,Psihologie ,Chișinău ,1994.

24 Racu,I.Psihogeneza constiinței de sine

25 Glen O.Gabard Tratat de Psihiatrie psihodinamică editura trei

26 Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România 2012 – vol. 15 – nr. 3

27 A. GHIRIȘAN • Corelații între tulburările de personalitate ale părinților și problemele de internalizare/externalizare ale adolescențiilor

WEBGRAFIE

1 (http://www.unicef.ro/centru-media/comunicate-de-presa/2008/peste-8-din-adolescenții-romaniei-au-parintii-plecati-la-munca-in-strainatate.htl)  data1. 05. 2010 ora 14. 23

Fenomenul migrației și criza familială –Tereza Budai edit.Lumen 2006

2 http:// www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1617#xzz2yCIJLqcb

3 http//:www.7.ro/Default .aspx?PageID=1616#xzz2CHpwCT7

ANEXE

Anexa 1 – Fișă pentru identificarea situației copilului singur acasă

Anexa 2 – APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență

Anexa 1

Fișă pentru identificarea situației copilului singur acasă

1. Nume, prenume: ___________________________________________________

2. Vârsta: _____ ani

3. Domiciliul:

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

4. Frați, surori (nume, vârstă):

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

5. Părintele plecat: Mama □ Tata □

6. Persoana de îngrijire:

Nume, prenume: _____________________________ Vârsta: ______ ani

Legătura cu familia copilului (vecin, rudă – grad de rudenie, altele):

_____________________________________________________________________

Domiciliul persoanei de îngrijire:

_____________________________________________________________________

Număr de telefon contact:

7. Când a plecat părintele/părinții:

_____________________________________________________________________

8. Comunicarea cu părintele/părinții plecați:

zilnic □ săptămînal □ la două săptămîni □

lunar □ mai rar □ ______________________

9. Nivelul de școlarizare: ______________________________________________

10. Cum a ajuns copilul în atenția profesionistului:

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

Numele persoanei care a completat:

_____________________________________________________________________

Instituția, funcția:

_____________________________________________________________________

Data completării:

Anexa 2

APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență

"În ultimele 6 luni"

1.Am chiulit de la școală de câteva ori pe lună . A.F.

2. Am inițiat bătăi cu alții .

3 .Am dat o spargere într-o casă, o mașină sau o clădire .

4.Am fugit de acasă de cel puțin două ori .

5.Am avut câteva certuri .

6.Am rănit animale .

7. Am folosit o armă în timpul unei bătăi .

8. Am rănit fizic pe cineva.

9. Am furat lucruri dintr-un magazin de cel puțin două ori .

10. Am încălcat deseori regulile de acasă sau de la școală.

11.Am distrus intenționat o mașină sau am spart geamurile sau alte lucruri dintr-o clădire .

12. Am recunoscut întotdeauna când am făcut o greșeală.

13. M-am simțit suficient de nervos/nervoasă încât să fac rău altora.

14. Mi s-a intâmplat ceva foarte rău mie sau familiei mele .

15 .Am fost câteodată supărat/ă pe părinții mei .

16 Am mințit mult .

17 . Am dat foc la ceva ce nu ar fi trebuit?

18 . Am fost suspendat (ă) sau exmatriculat(ă) de la școală .

19. Mi-a fost foarte frică să nu mă îngraș .

20. Am furat ceva ce nu-mi apartinea .

21. Nu m-am supărat niciodată pe părinții mei .

22. Am spart sau distrus lucruri care aparțineau altora .

23. Cineva m-a rănit în mod intenționat.

24. Întotdeauna am făcut ceea ce trebuia .

25 . M-am enervat câteodată .

26. Am făcut rău celor care m-au enervat .

27. M-am certat cu profesorii sau cu părinții mei . N. C. T

28.Am fost foarte neatent(ă) la scoală sau la muncă.

29. Dacă mi se spunea să fac ceva ,fceam exact opusul .

30.Mi-a fost greu să îmi fac temele /sarcinile .

31.Am fost preocupat(ă) să nu mă îngraș .

32.Mi-a fost greu să stau cuminte la ore sau acasă.

33.Mi-am pierdut cumpătul.

34.M-am simțit bine cu mine.

35. M-am certat cu adulții.

36. Am făcut lucruri ca să îi deranjez pe alții.

37. Mi-a fost greu să fiu atent (ă) la ore .

38.M-au deranjat alte persoane .

39. Am fost foarte nervos/nervoasă.

40. Mi-a fost teamă că dacă încep să mănânc ,nu voi putea să mă mai opresc .

41.Am simțit nevoia să mă răzbun pe alții.

42.Am încălcat regulile de acasă sau de la școală.

43.La școală sau acasă am fost atât de nervos /nervoasă încât am aruncat cu lucruri . N.C.T

44. Am fost foarte singur(ă)

45.Mi-a fost foarte greu să fiu înconjurat (ă) de oameni.

46. M-am simțit foarte tensionat (ă) .

47. Am intrat în necazuri la școală sau la muncă .

48. M-am tot gândit la lucrurile rele care s-au întâmplat .

49. M-am simțit nervos/nervoasă (agitat/ă).

50. M-am simțit deprimat (ă) sau trist(ă)

51.M-am simțit supărat(ă) sau nervos pe aproape toată lumea.

52. Oboseam foarte repede.

53.Mi-a fost frică să nu se întâmple ceva rău cu mine sau cu alte persoane pe care le cunosc.

54. M-am îngrijorat în privința multor lucruri .

55. M-a îngrijorat ceea ce credeau alți adolescenți sau adulți despre mine.

56. Mi-a fost frică să nu se întâmple ceva rău cu mine sau cu alte persoane pe care le cunosc.

57. Am avut dureri fizice.

58. Nu am avut astâmpăr .

59.Nu am învățat și nici nu mi-am făcut temele /sarcinile.

60. M-am simțit amețit (ă).

61. Nu puteam să înțeleg ce se întâmplă la școală sau la muncă.

62. Mi-a fost greu să adorm .

63. Am fost foarte agitat(ă).

64. M-am simțit gras(ă) oricât demult am slăbit.

65.Mi-a fost greu să mă concentrez .

66. Mi s-a părut că totul merge prost în viața mea.

67. Am fost supărat(ă).

,,În general ”

68 . Îmi place cum arăt . N. C. Î

69. Oamenii mă enervează ușor.

70. Am impresia că nu am prieteni.

71. Nu mă simt confortabil(ă) în prezența altor oameni.

72. Simt că nu am pe nimeni cu care să vorbesc.

73. Îmi doresc să nu mă fi născut.

74. Se pare că odată ce ajunge să mă cunoască, lumea nu mă place.

75. Mă enervez atât de tare, încât nu pot să îmi controlez comportamentul.

76. Cred că majoritatea oamenilor mă plac.

77. Mă gândesc să mă sinucid.

78. Mă simt aerian(ă) (cu capul în nori).

79. Am impresia că sunt o persoană li sită de valoare.

80. Mă rănesc intenționat.

81. Cred că sunt o persoană bună.

82. Mă îngrijorez că nu voi avea prieteni.

83. Cred că sunt la fel de bun(ă) ca majoritatea oamenilor.

84. Nu pot să îmi controlez comportamentul.

,,În ultimele 3 luni ”

85. Am vomitat intenționat după ce am mâncat o masă copioasă. A.F.

87 Am vomitat intenționat după ce am mâncat o masă copioasă.

86. Mi se făcea rău doar dacă vedeam mâncare.

87. Am mâncat cantități mari de mâncare pe ascuns ca să nu mă

"În ultimele două 2 săptămâni”

88. Mi-a fost greu să adorm noaptea. N.C.T

89. După ce reușeam să adorm, mă trezeam des în timpul nopții.

90. Am visat că mi se întâmpla ceva rău.

91. M-am simțit foarte deprimat (ă).

92 .Am simțit că mă mișc ,gândesc lent.

93. M-am gândit să mă sinucid .

94. Mi-a fost greu să adorm .

95. M-am simțit lipsit(ă) de valoare .

96 .Am simțit că nu am energie .

97. Mi-a fost greu să mă concentrez sau să gândesc .

98. M-am simțit vinovată .

99. Nu am avut poftă de mâncare .

100 .Am fost foarte supărată .

101 .Am plâns și mi-a venit să plâng .

102. Mi s-a părut că lucrurile care îmi plăceau nu mi-ai mai plăcut .

103 .M-am simțit obosit (ă) aproape tot timpul .

104 . Mi s-a părut că viața nu mai merită trăită.

105 .Am încercat sau m-am gândit serios să mă sinucid .

106 .Am fost nervos/ nervoasă pe mine .

Vă rugăm să indicați cât de des ați consumat următoarele substanțe .

,,În ultimele 6 luni ”

107 .Marijuana Niciodată/ De câteva ori pe lună /O dată pe săptămână Apr. z.

108..Bere .

109. Băuturi tari (rom ,vodcă ,wisky).

110. Cocaină.

111. LSD,DMT sau mescalină .

112. Speed ,amfetamine ,benzedrină

113. Am inhalat vopsea , somnifere ,seconal ,Quaalude etc .

115. Alte droguri sau alcool .

Scala Anxietate generalizată – itemii: 46, 49, 52, 54, 57, 58, 60, 62, 63, 65, 67

Scala depresie majoră – itemii: 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 106

Scala concepției de sine – itemii: 34, 68, 74, 76, 79, 81, 83, 85, 106

Scala probleme interpersonale – itemii: 33, 43, 44, 45, 55, 66, 70, 71, 72, 82, 84

BIBLIOGRAFIE

1 Alder, A. (1995). Psihologia școlarului greu educabil. București: Editura Iri

2. Badea, E, (1997). Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului. București: Editura Tehnică

3. Bonchiș, Elena (2004). Psihologia copilului. Oradea: Editura Universității din Oradea

4. Ciofu, C. (1998). Interacțiune părinți – adolescenții. București: Editura medicală AMALTEA

5. Comstantinescu, M. (2006). Efecte ale migrației internaționale asupra dezvoltării sociale . Cazul României.  În vol. O nouă provocare. Dezvoltare socială.  Coord. Zanfir Cătălin. Iași: Editura Polirom

6. Dumitru, Al. I. (2008). Consiliere psihopedagogică. Iași: Editura Polirom

7. Glăveanu, I, C., Glăveanu, V. P. (2004). Să cunoaștem și să educăm adolescențiii cu ajutorul desenului. București: Editura Studențească

8. Iacob, L., Cosmovici, A. (1999) Psihologie școlară. Iași: Polirom

9. Iluț, P. (2004). Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. Iași: Editura Polirom

10. Iluț, P.. (1995). Familia – cunoaștere și asistență. Cluj Napoca: 

11. Irimescu, G. (2006) Singur acasă, Asociația Alternative Sociale Iași

12. Mitrofan, I. (2001). Psihopatologia, psihoterapia și consiliereacopilului (abordare experiențială). Colecția ALMAMATER. București: Editura SPER

13. Parkinson, (1993). Separarea, divorțul și familia. București: Editura Alternative

14. Osterrieth, P.  (1973). Copilul și familia. București: Editura Didactică și Pedagogică

15. Stanciulescu, E. (1998). Sociologia educației familiale. Iași: Editura Polirom

16. Șchiopu, U., Verza Emil. (1981). Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică

17. Telleri, F. (2003). Pedagogia familiei. București: Editura Didactică și pedagogică

18. Turcu, F. (2008). Psihologie școlară. București: Editura ASE

19 Becker,G.(1994).comportamentul uman .O abordare economică ,Editura All ,București

20 Barro ,R.J.,Sala-i-Martin X(1995).Economic Growth ,New York :Mac Graw-Hill

21 Blanchard,O.,L. ,,Regional evolutions ”,Brookings Papers on Economic Activity,1992 pp.1-61

22 Golu,P., Psihologia copilului ,București ,1992.

23 Nemov ,R.S.,Psihologie ,Chișinău ,1994.

24 Racu,I.Psihogeneza constiinței de sine

25 Glen O.Gabard Tratat de Psihiatrie psihodinamică editura trei

26 Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România 2012 – vol. 15 – nr. 3

27 A. GHIRIȘAN • Corelații între tulburările de personalitate ale părinților și problemele de internalizare/externalizare ale adolescențiilor

WEBGRAFIE

1 (http://www.unicef.ro/centru-media/comunicate-de-presa/2008/peste-8-din-adolescenții-romaniei-au-parintii-plecati-la-munca-in-strainatate.htl)  data1. 05. 2010 ora 14. 23

Fenomenul migrației și criza familială –Tereza Budai edit.Lumen 2006

2 http:// www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1617#xzz2yCIJLqcb

3 http//:www.7.ro/Default .aspx?PageID=1616#xzz2CHpwCT7

ANEXE

Anexa 1 – Fișă pentru identificarea situației copilului singur acasă

Anexa 2 – APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență

Anexa 1

Fișă pentru identificarea situației copilului singur acasă

1. Nume, prenume: ___________________________________________________

2. Vârsta: _____ ani

3. Domiciliul:

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

4. Frați, surori (nume, vârstă):

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

5. Părintele plecat: Mama □ Tata □

6. Persoana de îngrijire:

Nume, prenume: _____________________________ Vârsta: ______ ani

Legătura cu familia copilului (vecin, rudă – grad de rudenie, altele):

_____________________________________________________________________

Domiciliul persoanei de îngrijire:

_____________________________________________________________________

Număr de telefon contact:

7. Când a plecat părintele/părinții:

_____________________________________________________________________

8. Comunicarea cu părintele/părinții plecați:

zilnic □ săptămînal □ la două săptămîni □

lunar □ mai rar □ ______________________

9. Nivelul de școlarizare: ______________________________________________

10. Cum a ajuns copilul în atenția profesionistului:

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

Numele persoanei care a completat:

_____________________________________________________________________

Instituția, funcția:

_____________________________________________________________________

Data completării:

Anexa 2

APS- SF – Scala de evaluare a tulburărilor din adolescență

"În ultimele 6 luni"

1.Am chiulit de la școală de câteva ori pe lună . A.F.

2. Am inițiat bătăi cu alții .

3 .Am dat o spargere într-o casă, o mașină sau o clădire .

4.Am fugit de acasă de cel puțin două ori .

5.Am avut câteva certuri .

6.Am rănit animale .

7. Am folosit o armă în timpul unei bătăi .

8. Am rănit fizic pe cineva.

9. Am furat lucruri dintr-un magazin de cel puțin două ori .

10. Am încălcat deseori regulile de acasă sau de la școală.

11.Am distrus intenționat o mașină sau am spart geamurile sau alte lucruri dintr-o clădire .

12. Am recunoscut întotdeauna când am făcut o greșeală.

13. M-am simțit suficient de nervos/nervoasă încât să fac rău altora.

14. Mi s-a intâmplat ceva foarte rău mie sau familiei mele .

15 .Am fost câteodată supărat/ă pe părinții mei .

16 Am mințit mult .

17 . Am dat foc la ceva ce nu ar fi trebuit?

18 . Am fost suspendat (ă) sau exmatriculat(ă) de la școală .

19. Mi-a fost foarte frică să nu mă îngraș .

20. Am furat ceva ce nu-mi apartinea .

21. Nu m-am supărat niciodată pe părinții mei .

22. Am spart sau distrus lucruri care aparțineau altora .

23. Cineva m-a rănit în mod intenționat.

24. Întotdeauna am făcut ceea ce trebuia .

25 . M-am enervat câteodată .

26. Am făcut rău celor care m-au enervat .

27. M-am certat cu profesorii sau cu părinții mei . N. C. T

28.Am fost foarte neatent(ă) la scoală sau la muncă.

29. Dacă mi se spunea să fac ceva ,fceam exact opusul .

30.Mi-a fost greu să îmi fac temele /sarcinile .

31.Am fost preocupat(ă) să nu mă îngraș .

32.Mi-a fost greu să stau cuminte la ore sau acasă.

33.Mi-am pierdut cumpătul.

34.M-am simțit bine cu mine.

35. M-am certat cu adulții.

36. Am făcut lucruri ca să îi deranjez pe alții.

37. Mi-a fost greu să fiu atent (ă) la ore .

38.M-au deranjat alte persoane .

39. Am fost foarte nervos/nervoasă.

40. Mi-a fost teamă că dacă încep să mănânc ,nu voi putea să mă mai opresc .

41.Am simțit nevoia să mă răzbun pe alții.

42.Am încălcat regulile de acasă sau de la școală.

43.La școală sau acasă am fost atât de nervos /nervoasă încât am aruncat cu lucruri . N.C.T

44. Am fost foarte singur(ă)

45.Mi-a fost foarte greu să fiu înconjurat (ă) de oameni.

46. M-am simțit foarte tensionat (ă) .

47. Am intrat în necazuri la școală sau la muncă .

48. M-am tot gândit la lucrurile rele care s-au întâmplat .

49. M-am simțit nervos/nervoasă (agitat/ă).

50. M-am simțit deprimat (ă) sau trist(ă)

51.M-am simțit supărat(ă) sau nervos pe aproape toată lumea.

52. Oboseam foarte repede.

53.Mi-a fost frică să nu se întâmple ceva rău cu mine sau cu alte persoane pe care le cunosc.

54. M-am îngrijorat în privința multor lucruri .

55. M-a îngrijorat ceea ce credeau alți adolescenți sau adulți despre mine.

56. Mi-a fost frică să nu se întâmple ceva rău cu mine sau cu alte persoane pe care le cunosc.

57. Am avut dureri fizice.

58. Nu am avut astâmpăr .

59.Nu am învățat și nici nu mi-am făcut temele /sarcinile.

60. M-am simțit amețit (ă).

61. Nu puteam să înțeleg ce se întâmplă la școală sau la muncă.

62. Mi-a fost greu să adorm .

63. Am fost foarte agitat(ă).

64. M-am simțit gras(ă) oricât demult am slăbit.

65.Mi-a fost greu să mă concentrez .

66. Mi s-a părut că totul merge prost în viața mea.

67. Am fost supărat(ă).

,,În general ”

68 . Îmi place cum arăt . N. C. Î

69. Oamenii mă enervează ușor.

70. Am impresia că nu am prieteni.

71. Nu mă simt confortabil(ă) în prezența altor oameni.

72. Simt că nu am pe nimeni cu care să vorbesc.

73. Îmi doresc să nu mă fi născut.

74. Se pare că odată ce ajunge să mă cunoască, lumea nu mă place.

75. Mă enervez atât de tare, încât nu pot să îmi controlez comportamentul.

76. Cred că majoritatea oamenilor mă plac.

77. Mă gândesc să mă sinucid.

78. Mă simt aerian(ă) (cu capul în nori).

79. Am impresia că sunt o persoană li sită de valoare.

80. Mă rănesc intenționat.

81. Cred că sunt o persoană bună.

82. Mă îngrijorez că nu voi avea prieteni.

83. Cred că sunt la fel de bun(ă) ca majoritatea oamenilor.

84. Nu pot să îmi controlez comportamentul.

,,În ultimele 3 luni ”

85. Am vomitat intenționat după ce am mâncat o masă copioasă. A.F.

87 Am vomitat intenționat după ce am mâncat o masă copioasă.

86. Mi se făcea rău doar dacă vedeam mâncare.

87. Am mâncat cantități mari de mâncare pe ascuns ca să nu mă

"În ultimele două 2 săptămâni”

88. Mi-a fost greu să adorm noaptea. N.C.T

89. După ce reușeam să adorm, mă trezeam des în timpul nopții.

90. Am visat că mi se întâmpla ceva rău.

91. M-am simțit foarte deprimat (ă).

92 .Am simțit că mă mișc ,gândesc lent.

93. M-am gândit să mă sinucid .

94. Mi-a fost greu să adorm .

95. M-am simțit lipsit(ă) de valoare .

96 .Am simțit că nu am energie .

97. Mi-a fost greu să mă concentrez sau să gândesc .

98. M-am simțit vinovată .

99. Nu am avut poftă de mâncare .

100 .Am fost foarte supărată .

101 .Am plâns și mi-a venit să plâng .

102. Mi s-a părut că lucrurile care îmi plăceau nu mi-ai mai plăcut .

103 .M-am simțit obosit (ă) aproape tot timpul .

104 . Mi s-a părut că viața nu mai merită trăită.

105 .Am încercat sau m-am gândit serios să mă sinucid .

106 .Am fost nervos/ nervoasă pe mine .

Vă rugăm să indicați cât de des ați consumat următoarele substanțe .

,,În ultimele 6 luni ”

107 .Marijuana Niciodată/ De câteva ori pe lună /O dată pe săptămână Apr. z.

108..Bere .

109. Băuturi tari (rom ,vodcă ,wisky).

110. Cocaină.

111. LSD,DMT sau mescalină .

112. Speed ,amfetamine ,benzedrină

113. Am inhalat vopsea , somnifere ,seconal ,Quaalude etc .

115. Alte droguri sau alcool .

Scala Anxietate generalizată – itemii: 46, 49, 52, 54, 57, 58, 60, 62, 63, 65, 67

Scala depresie majoră – itemii: 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 106

Scala concepției de sine – itemii: 34, 68, 74, 76, 79, 81, 83, 85, 106

Scala probleme interpersonale – itemii: 33, 43, 44, 45, 55, 66, 70, 71, 72, 82, 84