Consecinte ale Traficului de Fiinte Umane
LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZA LOVERBOY
VÂNĂTORUL DE SUFLETE
Cuprins
Capitolul 1. Aspecte introductive privind traficul de ființe umane
1.1 Concepte introductive privind traficul de ființe umane
1.2 Cadrul legislativ internațional
1.3 Cadrul legislativ în România
Capitolul 2. Metoda de recrutare Loverboy
2.1 Etapele fenomenului traficului de ființe umane
2.2 Contextul bio-social pentru metoda Loverboy
2.3 Profilul recrutorului metoda Loverboy
Capitolul 3. Consecințe ale traficului de ființe umane
3.1 Profilul victimei
3.2 Consecințele psihologice ale traficului de ființe umane
3.3 Sindromul de stres post-traumatic
3.4 Sindromul Stockholm
Capitolul 4. Metodologia cercetării
4.1 Universul și metodologia studiului
4.2 Stabilirea obiectivelor
4.3 Operaționalizarea conceptelor
4.4 Ipotezele studiului
4.5 Analiză film
4.6 Studii de caz
4.7 Concluziile cercetării
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Introducere
Această lucrare are ca temă ,,Analiza Loverboy”. Scopul acestei lucrări este de a oferi o imagine de ansamblu despre metoda de racolare prin îndrăgostire sau mai bine spus metoda prin atașament și aduce în atenție fenomenul traficului de ființe umane.
Provocarea și complexitatea constă în faptul ca nimeni nu este imun la pericolele acestui fenomen, care îmbracă diverse forme și modalități, fiind într-o continuă adaptare și „perfecționare”.
Lucrarea ,,Analiza Loverboy/Vânătorul de suflete” este împărțită în patru capitole. În primul capitol este prezentată definiția traficului de ființe umane făcând astfel o introducere în această temă, plecând de la primele argumente/documente religioase ca o primă formă de atestare a acestei activități, trecând la argumentele istorice până la argumente moderne privind dezvoltarea industriei pornografice. În continuarea primului capitol este de asemenea prezentat cadrul juridic național și internațional, care reglementează politicile și acțiunile întreprinse în acest domeniu.
Al doilea capitol a avut ca scop aprofundarea metodei de recrutare Loverboy. În acest capitol este descris etapele fenomenului traficului de ființe umane în vederea atingerii scopului dorit de către recrutor/traficant. Metodele sunt adaptate și perfecționate pentru a atrage victimele în trafic. În continuare este redat contextul bio-social privind metoda Loverboy cât și descrierea profilului recrutorului care poartă același nume. Nu putem spune că aceștia au un profil bine definit, dar există anumite trăsături ce îi caracterizează.
În al treilea capitol cuprinde prezentarea consecințelor traficului de ființe umane. Persoanele care sunt traficate, victimele, ajung să facă parte din acest fenomen împotriva voinței lor, contextul care a dus la introducerea lor în trafic nu se deosebește de normalitate astfel că este greu de spus ce informații ar fi putut evita acest lucru. Factorii principali care generează traficul de ființe umane sunt sărăcia victimelor, lipsa de educație, neîncrederea în propria persoană, lipsa de informații permanente, lipsa modelelor sociale pozitive, false idealuri prezentate în mass media, eșecurile din viața de zi cu zi, fac din persoanele, de cele mai multe ori, tinere și fără experință persoane la risc de a deveni victime ale traficului.
Al patrulea capitol s-a centrat după cele trei capitole care au făcut obiectul teoriei, pe cercetarea, ca studiu al indentificări legăturii dintre relațiile familiale ale victimei și relația – victimă Loverboy. După prezentarea universului cercetării și a conceptelor implicate, s-a reușit, prin intermediul cercetării calitative, respectiv analiza filmului Loverboy și a metodei studiului de caz, cunoașterea amănunțită a cauzelor care duc la atașamentul victimei față de Loverboy.
Informațiile despre cele cinci victime ale traficului de ființe umane care au fost preluate de la Asociația pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare și Educație. Filmul Loverboy a fost indentificat pe mai multe websituri online care au la bază vizionarea filmelor online ce au rulat în cinematografie, astfel, acest film reprezintă ecranizarea metodei de racolare prin îndrăgostire și aduce în atenție fenomenul traficului de ființe umane. Această peliculă a fost inspirit din poveștile reale ale unor victime.
Concluziile au adâncit ideea unui echilibru între teoria prezentată, în concordanță cu rezultatele.
Capitolul 1. Aspecte introductive privind traficul de ființe umane
1.1 Concepte introductive privind traficul de ființe umane
Societatea umană este definită de dorința de a avea, de a obține, iar ca modalitate de a atinge acest scop, cea mai întâlnită, este vânzarea–vânzarea de bunuri sau servicii. În anumite situații, motivația depășește limitele cadrului moral și legal, astfel încat nu doar bunurile și serviciile sunt tranzacționate contra cost, ci și ființe umane, cu trup și suflet. Traficul de ființe umane de-a lungul istoriei a avut o evoluție permanentă.
Organizația Internațională pentru Migrație definește traficul de ființe umane ca ,,o formă de criminalitate transfrontalieră, prin care recrutori, călăuzele, gazde și traficanți, organizați în rețele, se fac vinovați de încălcarea legii și de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, prin impunerea unei forme de sclavie modernă” (Buzducea, 2010, 554).
Astfel, pentru traficul de ființe umane nu poate fi definit un anumit moment incipient. Această activitate, din păcate, a fost prezentă într-o formă sau alta pe întregul parcurs al istoriei umanității.
Traficul de ființe umane reprezintă o realitate socială, care datează cu multe secole în urmă, pornind de la istoria religiilor și istoria comerțului cu sclavi și până în vremurile contemporane, cunoscând o complexitate de mijloace și forme. Însă în funcție de condițiile politice și sociale a fost considerat de-a lungul istoriei o activitate ilegală sau, din contră, una legală, un exemplu, în acest sens este reprezentat de comerțul cu sclavi ce a fost considerat normal și legal în imperiile europene, constituind o resursă și un mijloc de dezvoltare economico-finaciară.
Primele argumente/documente scrise ale traficului de ființe umane pot fi considerate scrierile religioase. Ca o primă formă de atestare a acestei activități poate fi considerată chiar Biblia în care sunt relatate câteva astfel de evenimente. Un exemplu este vânzarea lui Iosif: „Iar când au trecut negustorii Madianiți pe acolo, frații au tras și au scos pe Iosif din puț și l-au vândut pe el Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și aceștia au dus pe Iosif în Egipt” (Sfânta Scriptură, 2006, Facerea 39, verset 28).
Mai mult, după ce Iosif a fost vândut de către frații lui Ismaeliților, a fost revândut în Egip: ,,Deci Iosif a fost dus în Egipt, și din mâna Ismaeliților, că l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul Putifar, o căpetenie de la curtea lui faraon și comandatul gărzii” (Sfânta Scriptură, 2006, Facerea 39, verset 1).
Este menționat în Biblie că Însuși Mântuitorul a fost vândut: ,,Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arbierei, a zis: Ce voiți să-mi dați și eu îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un priliej potrivit ca să-l dea în mâinile lor” (Sfânta Scriptură, 2006, Matei 26, verset 14/16).
Sfânta Scriptură nu doar face referiri foarte clare la existența acestui fenomen, dar de asemenea stabilește această activitate ca fiind ilegală în fața canoanelor religioase, deci necorespunzătoare normelor și definește și pedepsește pe cei ce înfăptuiesc acest păcat ,,De se va afla că cineva a furat pe vreunul din frații săi, din fiii lui Israel și, făcându-l rob, l-a vândut, să fie omorât tâlharul acela și să stârpești răul din mijlocul său” (Sfânta Scriptură, 2006, Deuteronom 24, verset 7).
Un portret al vânzătorilor de suflete este făcut în cartea Ghidul de bune practici în lupta antitrafic (2008, 16), pornind de la o expunere cuprinzătoare a Sfântului Apostol Pavel către acele persoane, fără de lege, ce cu ușurință și-ar vinde semenii: ,,Și precum nu au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, așa și Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași, lăudăroși, născăcitori de rele, nesupuși părinților, neînțelepți, călcători de cuvânt, fără dragoste fără milă; aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le și încuviințează celor ce fac” (Romani 1, verset 28/32, 15).
Documentele istorice sunt cele mai bogate în exemple ale traficului de ființe umane. De la forme răzlețe, particulare, la forme sociale, istoria abundă de exemple ale acestei « activități sociale ». Formele istorico-sociale ale traficului de ființe umane cele mai cunoscute pot fi considerate: sclavagismul, renta feudală – tribut copii, căsătorii aranjate, comerțul de sclavi, iobagi- țărani legați de glie, alianțe politice-copii gaj, etc.
« Traficul » ca și termen nu se referă la o activitate ilicită, ilegală. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, traficul este definit ca ,,frecvența operațiilor de transport efectuate cu anumite mijloace de transport (feroviare, maritime, rutiere, aeriene) iar comerțul ilicit sau traficul inegal se referă la traficul de arme, traficul de stupefiante, traficul de influență, traficul de persoane, traficul cu sau de carne vie” (Dima și alții, 2007, 2038), astfel putem face distincția între traficul legal și traficul ilegal.
În România, art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane ,,recrutarea, trasportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase, pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane” (Monitorul Oficial, nr.783 din 11decembrie 2001).
În ultimele decenii, odată cu alte fenomene infracționale cum sunt corupția, economia subterană, traficul de ființe umane a cunoscut o creștere semnificativă, manifestându-se atât la nivel național, cât și internațional, reprezentând una dintre cele mai extinse și mai complexe forme de criminalitate.
În Raportul privind situația traficului de persoane publicat de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane în anul 2012 traficul de ființe umane este considerat o formă aducătoare de profit, fiind o componentă și o formă a criminalității organizate, alături de traficul de droguri, traficul de arme, terorismul, și acest lucru a scos în evidență răspândirea mare a exploatării sexuale printre victimele traficului de persoane și vulnerabilitatea crescută în rândul femeilor, în special minore (ANITP și alții, 2012, 5).
Definiția utilizată și acceptată în plan internațional, conform art. nr. 3, alin. a al Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptat de Adunarea Generală ONU, la 15 noiembrie 2000, traficul de ființe umane reprezintă: „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării” itatea crescută în rândul femeilor, în special minore (ANITP și alții, 2012, 5).
Definiția utilizată și acceptată în plan internațional, conform art. nr. 3, alin. a al Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptat de Adunarea Generală ONU, la 15 noiembrie 2000, traficul de ființe umane reprezintă: „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării” (Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Lega nr. 565/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 813 din 8 noiembrie 2002).
Tot în art.3 subparagraful alin. a al Protocolului se susțin următoarele: ,,exploatarea conține, cel puțin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practici analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe” (Ibidem).
Definiția prezentată face o diferențiere între traficul de ființe umane, traficul de migranți și prostituție.
Traficul de migranți ,,reprezintă facilitarea în vederea obținerii, direct sau indirect, a unui folos material sau de altă natură, a intrării ilegale a unei persoane într-un alt stat parte, față de care persoana nu este cetățean sau rezident permanent” (ANITP, coord. Licsandru și alții, 2007, 10). Astfel, traficul de migranți constituie o infracțiune împotriva statului doarece presupune facilitarea trecerii ilegale a frontierei a persoanelor, în vederea obținerii de beneficii materiale sau financiare de către călăuză.
Spre deosebire de acesta, traficul de ființe umane este o infracțiune împotriva persoanei, comisă tocmai în scopul exploatării persoanei, putându-se manifesta în interiorul sau exteriorul granițelor. Persoanele traficate pot fi atât femei, cât și bărbați, copii și vâstnici, acestea pot fi exploatate prin diverse forme, obligate la practicarea prostituției, la munci forțate, la cerșetorie, sau, după caz, o combinație de forme. Acestea sunt situații în care traficanții își privează victimele de drepturile lor fundamentale: demnitatea persoanei, integritatea fizică și psihică, libertatea și securitatea persoanei, libertatea de mișcare, de a alege, de a deține controlul asupra propriului corp și a minții, precum și asupra viitorului.
Prostituția este o infracțiune îndreptată împotriva bunelor moravuri, pe când traficul de ființe umane presupune exploatarea unei persoane în diferite scopuri. Nici o persoană nu are dreptul să îngrădească libertatea altui om, să îi afecteze demnitatea sau să atenteze la integritatea fizică a unei persoane.
Cu alte cuvinte, traficul de ființe umane poate fi considerat ca fiind forma modernă de sclavie, victimele acestei infracțiuni fiind vândute și cumpărate ca niște mărfuri, de multe ori în mod repetat, dar și obiectul vânzării sau schimbului între rețele.
Astfel din punct de vedere a formei de exploatare a victimei, traficul de ființe umane cunoaște diverse aspecte: traficul de persoane în vederea prostituției și a altor forme de exploatare sexuală, traficul de persoane (femei) în vederea aservirii lor, traficul de femei în vederea căsătoriei forțate, traficul cu femei gravide și mame surogat, traficul de copii în vederea adopțiilor ilegale, folosirea copiilor ca soldați, traficul de copii în vederea cerșetoriei, traficul de persoane în vederea exploatării prin muncă, traficul de organe (Mateuț și alții, 2005, 11).
În ceea ce privește fenomenul, cea mai raspăndită formă de traficare este cea a femeilor, cu scopul utilizării acestora în industria sexuală: videochat, escorte, prostituție, industrie pornografică. Industria pornografică este în continuă schimbare și pentru a veni în întâmpinarea cererii tot mai mari și mai diverse creează și înfățișează filme soft/hard, pe când prostituția este omniprezentă, iar video chat-ul s-a dezvoltat în ultimii ani datorită tehnologiei internetului și a cererilor clienților.
Exploatarea femeilor nu ar fi fost posibilă, fără dezvoltarea unor rețele specifice, care răspund cererilor, clienții constituind pilonii ai sistemului de prostituție, care deși rămân anonimi, contribuie la menținerea fenomenului la cote inimaginabile. În consecință, traficul de ființe umane, prin forma de exploatare sexuală a femeilor, va dura atâta timp cât va exista cererea, traficanții găsind noi metode de racolare și de exploatare, scopul fiind obținerea de profituri uriașe, indiferent de tragediile umane provocate.
,,În 2009 deținătorii de sclavi au făcut mai mult profit decât Google, Starbucks și Nike la un loc. Traficul de ființe umane a devenit infracțiunea cu cea mai rapidă creștere” (The freedom project: Ending human trafficking and slavery, 2012, Slavery, 1).
Astfel, acest fenomen răspunde unei cereri precise din partea clienților, ale căror comportamente urmăresc îndeaproape evoluția societăților europene. În consecință, se pare că ,,clienții comerțului sexual determină traficul de persoane, traficanții străduindu-se să răspundă cererii acestora” (Mateuț și alții, 2005, 59).
Se poate spune că și comerțul cu persoane se supune legilor clasice ale economiei, oferta trebuie să satisfacă cererea în vederea obținerii profitului, prețul se stabilește în funcție de frecvența produsului pe piață. ,,Aspectul fizic și vârsta sunt cele care fixează prețul de vânzare” (Buzducea, 2010, 557/558). Tarifele practicate pe această piață respectă regula mărfii: în funcție de frumusețe, culoarea ochilor, a pielii, înălțime etc.
Motivele care duc la cumpărarea și explorarea sexului de către partea masculină și nu numai, sunt diverse: ,,curiozitatea, variația sexuală și comoditatea, problemele de singurătate, problemele în viața de cuplu (Sven-Axel Mansson, Studii, Universitatea din Sund, Școala Superioară de Științe Sociale, Suedia) sau pentru o confirmare a dominării masculine” (Mateuț și alții, 2005, 59).
Traficul de femei este de multe ori confundat sau asimilat cu fenomenul prostituției, fiind privit ca o problemă de moralitate, ceea ce contribuie la stigmatizarea și marginalizarea victimelor, determinându-le sentimentul de izolare și contribuind la creșterea vulnerabilității sociale. Deși prostituția nu are o definiție unică la nivel internațional, o caracteristică general acceptată se referă la cosimțământul persoanelor implicate, de a presta servicii sexuale contra cost. În cazul traficantului însă nu putem să aducem în ecuație ideea de consimțământ, liberul arbitru al victimelor fiind poate printre primul din drepturile încălcate.
,,Prostituția este o piață de consum pentru sexul masculin. Atunci când ființa umană se reduce la un organism necesar unui serviciu sexual, are loc un proces de violare a ființei umane” (K.Barry, apud. Anghel, 2011, 38).
Din acest punct de vedere, se poate face o distincție între traficul de ființe umane și prostituție, precum și o deosebire între două categorii de victime, și anume cele care au ales să practice prostituția în mod voluntar, dar pe parcurs au căzut în plasa traficanților, și victime care au crezut că vor desfășura cu totul altă activitate, neavând nici o idee asupra destinației finale.
Articolul 328 din Codul Penal definește prostituția ca ,,fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane”, în timp ce, la nivel internațional ,,prostituția este un rău care însoțește traficul de ființe umane este incopatibil cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pune în pericol demnitatea și bunăstarea individului” (Anghel, 2011, 58).
Astfel, termenul de prostituție indică activitatea celor ce oferă prestații sexuale în schimbul plății unei sume de bani.
Prețul pentru serviciile sexuale poate fi achitat atât prin tranzacții bancare, bani, cât și prin servicii, informații. Piața traficului de fințe umane se adaptează în contextul economic general, astfel încât plata se poate face chiar și în moneda digitală Bitcoin. ,,Moneda digitală este cea mai nouă și discutabil cea mai populară metodă de plată online care a ajuns pe Internet. Fiind o monedă care nu este emisă de nici un guvern și nu aparține nici unei bănci internaționale clasice, moneda digitală poate fi folosită pentru a cumpăra bunuri și servicii online. Moneda digitală Bitcoin nu se poate urmări printr-un sistem bancar, este nedetectabilă, și din această cauză este preferată în traficul de persoane, de dealerii de droguri și traficanții de arme care își conduc activitatea pe piețe ilegale. Bitcoins permite traficanțiilor sub anonimat să cumpere și să vândă femei și fete pentru sex fără teama de repercusiuni juridice” (Lillie, 2014, Human Trafficking search: Bitcoin Fuels the Human Trafficking Market, 1).
Primul Bordel Bitcoin s-a deschis recent în Anglia, susținând că au trecut la moneda bitcoin ca metodă de plată când clienții lor au realizat că folosind credit cardurile clasice nu mai beneficiau de anonimitate. Monedele Bitcoins sunt folosite pentru a plăti o gamă variată de produse de la droguri la servicii sexuale, iar cei care recurg la această metodă acceptă în cunoștință de cauză chiar și fluctuațiile ratei de schimb care nu sunt deloc mici doar pentru a-și plăti serviciile ilegale” (Ibidem).
Industria pornografică s-a dezvoltat, multe website-uri și bordeluri acceptă moneda Bitcoin. ,,Un website pentru adulți din Rusia cunoscut ca Iknowthatgirl.com acceptă Bitcoin ca formă de plată. Website-ul aparține companiei Marvin, binecunoscută în toată lumea drept cel mai mare producător de website-uri pentru adulți. Aceeași companie mai deține Brazzers.com, Realitykings.comMofos.com și Pornhub.com, website-uri ce sunt vizitate de peste 20 milioane utilizatori zilnic. Astfel, mulți membri de pe website folosesc acum moneda digitală și de aceea compania urmarește să accepte această metodă de plată și pentru celelalte website-uri pe care le deține” (Yenko, 2014, Internațional Business Times/Economy: Pornsite Accepts Bitcoin;USD Unlawfully More Than Bitcoin, 1).
Traficul de ființe umane înseamnă ,,implicarea în activități sexuale sau lucrative adesea împotriva voinței victimei, fără a fi plătită sau în schimbul unei plăți nesemnificative, transformarea victimei în marfă sau costrângerea rămânerii într-o situație de exploatare’’ (Preda, 2009, 256).
Având un impact social deosebit, este absolut necesară elaborarea unor politici coerente care să diminueze amploarea fenomenului, la nivel național și internațional. Deși cumpărarea sau vânzarea de persoane este pedepsită prin legi unii oameni sunt atât de dornici de câștig ori disperați de sărăcie încât sunt dispuși să facă orice pentru a face rost de bani.
1.2 Cadrul legislativ internațional
Primul document internațional și cel mai important îl reprezintă Declarația Universală a Dreptului Omului. Convenția a reprezentat primul efort colectiv în direcția impunerii și respectării drepturilor afirmate de Convenția Universală adoptată de ONU în 10 septembrie 1948.
Astfel, Organizația Națiunilor Unite are misiunea de a coordona activitatea de prevenire și combatere a traficului de ființe umane, bazându-se de două aspecte distincte: crearea de norme juridice internaționale și intensificarea cooperării între statele lumii. Prevenirea și combaterea traficului de persoane a devenit unul dintre principalele obiective internaționale, fiind o problemă care deja se află, de mai mult de două decenii pe agenda de lucru a ONU.
La nivel internațional ONU a conceput și adoptat în anul 2000 Convenția Internațională privind lupta împotriva crimei organizate transfrontaliere, împreună cu Protocolul adițional privind prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor.
Convenția înlocuiește principiul disponibilității cu cel al obligativității cooperării internaționale, astfel, este necesar ca statele semnatare să aibă în vedere nu numai stabilirea de măsuri preventive și combative vizând traficul de ființe umane, dar și să colaboreze prin orice mijloace în acest sens.
Convenția este un model legislativ și conceptual obligatoriu de urmat pentru statele semnatare, menit să eficientizeze prevenirea și combaterea globală a criminalității organizate, inclusiv a traficului de ființe umane, pe trei coordonate majore: pedepsire, protecție și prevenție.
Astfel, în preambulul Protocolului adițional pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de ființe umane, în special a femeilor și copiilor, este precizat în mod distinct scopul instituirii acestor norme internaționale: prevenirea traficului de ființe umane, desfășuarea unor acțiuni globale vizând pedepsirea traficanților, asigurarea protecției victimelor traficului.
Întrucât traficul de ființe umane reprezintă o încalcare gravă a drepturilor omului și o atingere adusă integrității și demnității ființei umane, așa cum se afirmă în toate documentele internaționale în materie, inclusiv în textul Convenției Consiliului Europei, semnate la Varșovia, la 16 mai 2005.
Obiectivele Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, ratificată prin Legea nr. 300/2006 sunt:
– prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, cu garantarea respectării principului egalității între femei și bărbați;
– protecția drepturilor fundamentale ale victimelor traficate, prin oferirea unui cadru legal referitor la protecția și asistarea victimelor și martorilor, precum și la asigurarea eficenței procesului penal;
– consolidarea cooperării internaționale în domeniul combaterii traficului de ființe umane (ANITP, coord. Licsandru și alții, 2007, 14).
Astfel, pentru Uniunea Europeană respectarea drepturilor omului reprezintă o condiție fundamentală a apartenenței la aceasta.
1.3 Cadrul legislativ în România
În România traficul de persoane a devenit mai vizibil și a luat amploare, începând cu anul 1990, odată cu trecerea de la o societate restrictivă – de tip socialist, la un regim politic democratic având ca urmare și deschiderea frontierelor. De asemenea, poziția geografică – în Sud-Estul Europei (apropierea de țări precum Moldova, Rusia, Iugoslavia, Bulgaria – puternic afectate de o economie precară) a reprezentat un factor favorizant pentru dezvoltarea fenomenului, perfecționarea metodelor de racolare și transportare a victimelor.
,,Din perspectiva traficului internațional de ființe umane, România este în primul rând o țară de origine. Cele mai multe victime aflate în evidența autorițățiilor sau a organizațiilor române neguvernamentale sunt de naționalitate română și au fost traficate într-o țară vest –europeană. În al doilea rând, Romănia poate fi considerată o țară de tranzit și destinție pentru persoane provenind, de regulă, din Moldova, Ucraina sau Rusia” (Preda, 2009, 255).
Țara noastră a înregistrat progrese importante în lupta împotriva fenomenului de trafic de ființe umane, având, în prezent, reglementări naționale conforme cu standardele europene și internaționale.
Totodată, aderarea României la Uniunea Europeană a stârnit o serie de factori interni sau evenimente internaționale, care au influențat evoluția fenomenului de trafic. Aceștia au determinat schimbări definitorii ale traficului, precum particularitățile țărilor de destinație sub aspectul cererii și ofertei, al rutelor de trafic, până la modalitățile de recrutare, transport și exploatare a victimelor.
Astfel, s-a adoptat și a implementat mecanismul național de identificare și referire a victimelor traficului de ființe umane, s-au dezvoltat campanii și activități de prevenire spre grupurile țintă vulnerabile la trafic de persoane și, nu în ultimul rând, au fost destructurate rețele de traficanți și s-a reușit trimiterea acestora în judecată și condamnarea, de cele mai multe ori, la pedepse privative de libertate.
Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, precum și protecția victimelor infracțiunii de trafic de persone în legislația Română sunt reglementate în prezent în mai multe acte normative.
Traficul de ființe umane a fost recunoscut ca infracțiune în România, prin adoptarea Legii nr. 678 din 21 noiembrie 2001, demers necesar semnării de către România, în anul 2001, la Palermo, a Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate transnaționale, precum și a protocolului adițional privind prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor. Prin Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, sunt incriminate toate tipurile de exploatare a ființelor umane, este creat cadrul juridic pentru investigarea infracțiunii și sunt introduse norme pentru protecția și asistența victimelor traficului, a familiilor acestora și a martorilor.
De la data adoptării și până în prezent, Legea 678/2001, ca lege națională a fost modificată și completată în scopul adaptării corespunzătoare la legislația internațională anti-trafic, cât și la evoluția și caracteristicile fenomenului.
Formele de exploatare a unei persoane sunt precizate în Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, și se definește prin articolul 2 astfel actul normativ având următorul conținut:
– executarea unor munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
– ținerea în sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
– obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
– prelevarea de organe;
– efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului (Monitorul Oficial, nr. 783 din 11 decembrie 2001).
De asemenea în art 12 Modificat de Legea. 287/2005 subarticolele 1, 2 și 3 se menționează cadrul sacționar pentru traficul de persoane săvărșit în următoarele împrejurări:
– de două sau mai multe persoane;
– s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătăți;
– dacă fapta are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei aceasta se pedepsește cu închisoarea.
Totodată mijloacele și modalitățile cele mai agravante ale infracțiunii de trafic sunt reglementate în art 12 și 13 ale aceleași legi, acestea fiind:
,,- amenințarea procedeul cel mai utilizat de către traficanți, prin care victimele li se insuflă teama că vor fi expuse unui pericol grav;
– constrângerea reprezintă acțiunea de a sili, de a obliga pe cineva să facă un anumit lucru pe care de bună voie nu l-ar face, sau să aibă o anumită conduită sau comportament, ea poate fi atât fizică cât și morală;
– violența reprezintă un mijloc coercitiv prin care se săvârșesc acțiunile de traficare, și poate fi fizică, psihologică, sexuală, economică;
– răpirea concretizându-se în luarea victimei de la locul unde se află prin constrângere ori prin înșelare și ducerea ei într-un loc decis de autorii faptelor;
– frauda este mijlocul de realizare a infracțiunilor de trafic de persoane și semnifică actul de rea credință săvârșit de înfăptuitor pentru obținerea unui avantaj material prin încălcarea drepturilor altei persoane;
– înșelăciunea este un procedeu frecvent folosit de traficanți pentru a convinge victimele să accepte propunerile lor și se materializează prin activități de inducere în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase;
– abuzul de autoritate constă în folosirea în exces ori cu încălcarea legii ori a normelor specifice, a puterii, a influenței de orice natură, pe care o persoană o are asupra alteia;
– profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința reprezintă unul din mijloacele prin care se săvârțesc acțiunile de traficare a unei persoane și presupune abuzarea de către făptuitor de o anumită stare sau situație specială în care se află victima și datorită căreia este incapabilă să opună rezistență;
– oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane în scopul exploatării acesteia” (Aronescu, 2010, 47/48).
Noul Cod Penal intrat în vigoare la data de 1.02.2014, aduce modificări la Legea 678/2001 astfel partea de prevenire, asistență și cooperare instuțională rămân neschimbate iar reglementările prind infracțiunea contra persoanei din vechea lege menționată au fost preluate de Noul Cod Penal Parte Specială titlu 1 – capitolul 7 în articolele 208 – 217 privind traficul și exploaterea persoanelor vulnerabile (Noul Cod Penal, 2013, 111/113).
Astfel, așa cum se afirmă în toate documentele internaționale în materie, inclusiv în textul Convenției Consiliului Europei, semnate la Varșovia, la 16 mai 2005, traficul de ființe umane reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului. România a semnat Convenția Consilului Europei alături de alte state ale Uniunii Europene și a adoptat un ansamblu de măsuri legislative, destinate construcției, consolidării și eficientizării continue a dispozitivului național, în contextul consolidării cooperării internaționale, în scopul prevenirii și combaterii acestui fenomen.
Capitolul 2. Metoda de recrutare Loverboy
Provocarea și complexitatea traficului de ființe umane, constă în faptul ca nimeni nu este imun la pericolele acestui fenomen, care îmbracă diverse forme și modalități, fiind într-o continuă adaptare și perfecționare.
Etapele fenomenului traficului de persoane
Traficul de persoane este un fenomen complex ce presupune o serie de etape intermediare organizate, în vederea atingerii scopului dorit de către recrutor/traficant. Metodele sunt adaptate și perfecționate pentru a atrage victimele în trafic, cruzimile la care sunt supuse acestea, cu scopul pentru a produce bani în folosul traficanților.
Raportat la conținutul din Legea nr. 678/2001 art 12 și respectiv 13 ,,recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia” (Noul Cod Penal Parte Specială titlu 1 – capitolul 7, Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, art. 208, 111) constă în etapele infracțiunii traficului de ființe umane.
,,Scopul tuturor acestor acțiuni este exploatarea ființei umane prin: prostituție sau alte forme de exploatare sexuală; muncă sau servicii forțate; sclavie sau practici similare sclaviei; servitutea sau prelevarea de organe” (Asociația Alternative Sociale, 2006, 21).
Recrutarea
Reprezintă prima etapă a unei rețele de trafic de ființe umane ,,metodele și tehnicile de recrutare sunt diferite, în funcție de gradul de vulnerabilitate a victimei, datorită vârstei, nivelului ei de instruire, stării sale materiale, de cele mai multe ori precară, lipsa experienței de viață, naivității, toate acestea fiind speculate de traficanți” (Mateuț și alții, 2005, 30).
În raportul privind situația traficului de persoane în România – 2006 publicat de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane în anul 2007 (ANITP, coord. Licsandu și alții, 2007, 30) sunt prezentate diferite procedee prin care traficanți racolează potențialele victime și anume:
– metoda Loverboy-ul este denumită ca fiind metoda „prin îndrăgostire”. Atfel, această metoda loverboy, constă în construirea unei false relații de afectivitate și iubire cu potențiala victimă;
– prin internet. Această metodă a devenit din ce în ce mai frecvent utilizată în atragerea tinerelor fete și femeilor sub diverse pretexte: a lega cunoștințe noi, oferirea unui loc de muncă sau altor oportunități. Mediul on-line este preferat de către traficanți, deoarece nu lasă urme, putându-se utiliza cu ușurință, date, imagini și identități false;
– poveștile de succes ale altor persoane ajutate să ajungă în străinătate, care au revenit cu sume mari de bani;
– promisiunile false a unor slujbe legale și bine plătite făcute direct de către traficant, ori prin intermediul rudelor sau persoanelor apropiate;
– anunțuri în ziare privind oferte de locuri de muncă în străinătate, atractive sub aspectul salariului foarte mare obținute în raport cu condițiile minime de pregătire cerute;
– anunțuri ale agențiilor matrimoniale, fetele sunt atrase de perspectiva căsătoriei cu cetățeni occidentali. Victimele privesc aceste anunțuri ca fiind unica posibilitate de a scăpa de sărăcie și de a-și ajuta familia” (ANITP, coord. Licsandu și alții, 2007).
Altă metodă de recrutare folosită de către traficanți este răpirea din stradă sau din spații publice de distracție, recrutorii așteptând să profite de un moment prielnic pentru a duce la bun sfârșit planul. Se întâlnesc și alte procedee: ,,amenințarea, violența, forme de costrângere, fraudă, înșelăciunea, abuzul de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința” (Legea 678 din 21 noiembrie 2001 publicat în Monitorul Oficial, nr. 783 din 11 decembrie 2001, art.12).
Transportul
Acest următor pas ,,presupune deplasarea victimei de către traficanți, din locul de origine către locul de destinație, unde va avea loc exploatarea. În această etapă victimele nu realizează situația în care se află, deoarece traficanții nu se manifestă, de regulă, abuziv cu ele. Există două situații posibile de transport a victimelor, fie în interiorul țării de origine de la o localitate la alta, fără trecerea frontierei de stat, fie din țara de origine către o altă țară de destinație” (ANITP, coord. Licsandru și alții, 2007, 30/31).
Transportarea victimei spre o altă țară de destinație decât cea de origine se poate face în mod legal în cazul fetelor care au pașaport și ilegală în cazul persoanelor minore sau fără pașaport.
În cartea ,,Violență și sclavie modernă” este prezentată o clasificare a țărilor din punct de vedere a traficului de femei în scopul exploatării sexuale, astfel, în categoria țărilor de destinație ,,se află țări dezvoltate din punct de vedere economic și unde legislația privind migrația este permisivă iar prostituția este legalizată. Totodată, în aceste țări, acțiunile naționale de prevenire și combaterea fenomenului de trafic nu sunt suficient de bine dezvoltate” (Anghel, 2011, 9).
Din perspectiva transportării victimelor traficului, țările pot fi clasificate în: țări de origine, țări de tranzit și țări de destinație.
Transportarea dintr-un loc în altul în interiorul țării de proveniență ori din statul de origine direct în statul de destinație sau prin țările de tranzit, este organizată de cele mai multe ori de către recrutor. El se poate ocupa de obținerea documentelor de călătorie, vize, bilete de transport sau chiar asigurarea mijloacelor de imigrare.
Transferarea
Este specifică traficului de ființe umane și ,,constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur și simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să știe, sau face obiectul unei altei tranzacții încheiate între traficanți” (Mateuț și alții, 2005, 24).
Această etapă corespunde de cele mai multe ori momentului în care victima realizează ce se întâmplă fiind forțate să accepte ca realitate că sunt subiect al traficului de ființe umane. De multe ori ,,patronii” folosesc violența fizică și psihică pentru a le domina și a le supune.
Violul, violența fizică, deposedarea de bunuri, privarea de libertate, amenințarea cu rănirea persoanelor dragi sunt doar câteva din tehnicile folosite pentru a determina victimele să accepte situația în care se află. Trebuie menționat și faptul că în majoritatea cazurilor li se oferă ,,posibilitate de libertate” dacă își plătesc ,,datoriile” acumulate cu recrutarea și transportul. Persoanle traficate intră astfel într-un ciclu al falselor datorii din care nu vor putea niciodată sa iasă.
,,Victimele își dau seama că au fost vândute și că au devenit proprietatea unor patroni atunci când sunt deposedate de acte, duse în locuri izolate și permanent supravegheate unde sunt lipsite de orice mijloc de comunicare, nu li se permite să intre în contact cu alte persoane și sunt supuse unor tratamente dezumanizante pe fondul cărora devin foarte vulnerabile și ușor de exploatat: captivitate, amenințări cu moartea, maltratare, violuri comise de una sau mai multe persoane” (Mateuț și alții, 2005, 31).
Pentru traficanți victima nu este decât o marfă, pentru cumpăratori este o sursă aducătoare de profit. Din perspectiva infracțiunii de trafic de ființe umane, revânzarea, înseamnă transmiterea victimei de la un traficant la altul, aceasta făcând obiectul unei tranzacții financiare, a unui schimb sau a plății unei datorii între traficanți, ca o marfă.
Trebuie menționat că traficanții nu lucrează singuri, ei fac parte din rețele bine organizate, extinse în care fiecare individ își are ,,responsabilitățile” foarte bine definite, fiind crucial ca această activitate, fiind ilegală să se desfășoare fără repercursiuni. De aceea, adesea, ,,patronii folosesc mită, uneori sub forma banilor lichizi alteori a serviciilor gratuite, pentru ai determina pe polițiști și pe funcționari să închidă ochii la activităile lor’’ (Malarek, 2011, 133).
Cazarea
Următorul pas ,,constituie o altă modalitate normativă prin care se efectuează traficarea și se concretizează în instalarea unei persoane temporar într-o locuință ori într-un alt amplasament având această destinație, hotel, motel, cabană, camping” (Mateuț și alții, 2005, 31). Este interesant de menționat că locurile de cazare sunt de cele mai multe ori în spații în care astfel de activitate nu ar părea posibilă: lângă școli, grădinițe, cartiere rezidențiale, zone turistice, saloane de înfrumusețare, etc.
Primirea
Se face prin ,,preluarea victimei de la un traficant, de la unul la altul, ca urmare a unei tranzacții intervenite între cei doi” (Mateuț și alții, 2005, 32).
Adițional, Agenția Națională Împortiva Traficului de Persoane mai menționează și alte etape care pot apărea în funcție de caz, acestea fiind evadarea și repatrierea victimelor.
Evadarea
Se realizează cu ajutorul raziilor poliției sau cu ajutorul cliențiilor care au aflat de faptul că victima este ținută captivă în acel loc.
Repatrierea
Se face cu ajutorul ambasadelor/consulatelor țării de origine a vicitmei, precum și prin implicarea a diferite organizații neguvernamentale. Victima după ce a fost repatriată în țara de origine va fi preluată de un asistent social pentru a o include întru-un program de reintegrare socială.
2.2 Contextul bio-social pentru metoda Loverboy
Traficul de ființe umane este diferit de traficul de arme sau droguri pentru că ființele umane fac alegeri. Traficanți nu au nevoie să construiască o relație cu narcoticile sau cu armele pentru a le trasporta din loc în loc în schimb trebuie să construiască o relație cu marfa umană pentru a o trasporta.
Recrutorii trebuie să ,,indentifice și să înteleagă nevoile victimelor pentru a le manipula, controla, transporta din loc în loc într-un mod cât mai puțin suspect. Stabilirea încrederi în relația dintre traficant și victimă este esențială, fiindcă recrutori țintesc lucrurile de bază de care oameni au nevoie și anume: dragoste, încredere, atenție, afecțiune, vise, protecție, siguranță, feedback pozitiv” (Koricanac, 2013, Save the Children: Human trafficking.Trauma and Psychotherapy: A collection of papers, 45).
Astfel, una din principalele modalități de atragere a potențialelor victime în procesul traficului de persoane este ,,manipularea emoțională, tehnică mai nou folosită, prin care traficanți asimilați unor lover boys, atrag victimele, ademenindu-le cu cadouri, bani, excursii, în final, ajungând să cadă în capcana întinsă de aceștia” (ANITP, coord. Licsandru și alții, 2007, 30).
În termenii psihologiei sociale, Bogdan Ficeac argumentează faptul că ,,se poate vorbi de manipulare atunci când o anumită situație socială este creată premeditat pentru a influența reacțiile și comportamentul manipulator în sensul dorit de manipulator” (Ficeac, 2001, 30). Astfel, manipularea comportamentală reprezintă un tip de influență socială, și anume o influență socială negativă, condamnabilă din punct de vedere etic, pentru că lezează demnitatea umană. Tehnica de manipularea emoțională stă la baza metodei Loverboy.
,,Fenomenul Loverboy este cunoscut în Olanda de la sfărșitul anilor ’90. În engleză termenul Loverboy are o definiție unică și anume ,,Loverboys sunt bărbați tineri care folosesc tehnici de seducție pentru o eventuală exploatare a tinerele fete ca și prostituate” (van San și Bovenkerk, 2013, Secret seducers:True tales of pimps in the red light district of Amsterdam, 67).
Loverboy-ul se definește astfel ca fiind bărbatul care recrutează fetele prin îndrăgostire sau altfel spus prin atașament.
Comerțul lor nu se face cu bunuri materiale, se face cu ființe umane – trup și suflet, traficanții folosind diferite metode pentru a recruta fetele, le câștigă încrederea pentru ca mai apoi să le vândă și să le exploateze prin diverse metode.
Ei se folosesc în special de dorința femeilor de a găsi bărbatul ideal, un lucru nu tocmai ușor căci trebuie să știe unde să îl caute, unde să îl găsească și cum să îl păstreze lângă ele. Foarte simplu spus, femeile au dorit întotdeauna bărbați care le puteau oferii resurse (hrană, protecție, ajutor) și sunt de cele mai multe ori dispuse sa facă sacrificii pentru a obține siguranța unei relații. Această dorință a femeilor este exploatată de loverboys.
,,Recrutorul urmărește cucerirea posibilei victime, dorind să pară un partener, un iubit atractiv; în locul traficantului dur și lipsit de scrupule apare tot mai frecvent tipul loverboy – care nu este doar protectorul, sprijinul moral și afectiv de care victimele au nevoie, ci se prezintă și este perceput și ca depozitarul unic al soluțiilor de salvare dintr-un prezent incert și obscur: plecarea de acasă și construirea unui viitor comun” (Aninoșanu și alții, 2012, 49).
După cum s-a amintit anterior, potențialele victime sunt racolate de către traficanți prin diferite procedee, internetul fiind preferat de către traficanți, deoarece nu lasă urme, putându-se utiliza cu ușurință, date, imagini și identități false. Astfel, aceste website-uri, de tipul Facebook-ului sau cele matrimoniale, au devenit din ce în ce mai frecvent utilizate pentru racolarea de fete și femei sub diverse pretexte: a lega cunoștințe noi, oferirea unui loc de muncă, căutarea unui partener, etc.
Factorii care determină vulnerabilizarea persoanelor sunt diverși și țin atât de contextul social, de anturaj, de motive economice, etc; internetul, barurile sunt locuri în care aceste persoane pot fi selecționate. În media sunt înfățisate manechine reprezentate de femei foarte slabe considerate modele de frumusețe, sau bărbați de succes, la volanul unor mașini extrem de scumpe. Acest fapt poate genera fie frustare pentru unii oameni, pentru că ajung să se raporteze la niște false idealuri, sau din contra își pot seta aceste imagini ca obiective personale. Oamenii își creează aspirații și încearcă să imite tiparele dictate de societate.
Cuvântul care descrie cel mai bine societatea modernă este imitarea. Imitarea într-un grup social se poate manifesta și la nivelul normelor impuse și al trendurilor. Acest lucru contribuie la un dezechilibru interior, oamenii își iau modele pe care nu le pot urma și ajung să fie frustrați, nemulțumiți, nefericiți ceea ce poate conduce la vulnerabilitatea lor.
Website-urile matrimoniale, încurajează și promovează tipologia sufletului pereche, a romantismului și a dragostei perfecte ca ușor accesibile. De asemenea utilizarea acestor websit-uri ca intermediare pentru căutarea partenerului este considerată sigură și lipsită de riscuri: se afirmă că membrii sunt atent selecționați și monitorizați, dar cu toate acestea ce se ascunde în spatele profilului este imposibil de intuit.
În baruri și cluburi se angajează studente pe postul de clientă falsă, acestea care sunt subordonate patronului clubului în cauză trebuie să întrețină atmosfera și să aducă cât mai mulți clienți la bar pentru a face consumație. De asemenea, aceste localuri reprezintă sursă pentru recrutori: ,,ei urmăresc fetele care apar îmbrăcate mai sumar, care consumă alcool sau droguri și sunt ușor de convins să înrețină relații sexuale” (van San și Bovenkerk, 2013, Secret seducers:True tales of pimps in the red light district of Amsterdam,72). Recrutorii urmăresc racolarea unor persoane nu foarte educate, care nu au access la informații – ei sunt interesați de femei instabile, cu stimă de sine joasă și nu inteligente. Acestea prezintă un risc redus de a apela la autorități sau de a încerca să scape.
Victimele sunt recrutate atât din mediul rural, cât și urban, cu preponderență ,,în mediul urban, orașul exercitând încă o atracție foarte mare pentru tinere și funcționând ca o rampă de lansare în trafic pentru numeroase victime” (Aninoșanu și alții, 2012, 48).
În concluzie, societatea modernă este marcată de dezvoltare tehnologică și de o rupere a individului de tradiția de care era profund legat. Atât tehnologia, criza economică, nesatisfacerea unor nevoi create, crize sociale, cât și, factorul de educație și dezvoltare intelectuală, toate acestea contribuie la dezvoltarea fenomenului traficului de ființe umane.
Pentru a putea explica de ce femeile pot fi seduse de un loverboy trebuie analizat cum funcționează creierul unei persoane îndrăgostite.
,,Oamenii de știință care au făcut cercetări pentru a vedea cum funcționează creierul cuiva care este îndrăgostit au ajuns la concluzia că în creier există trei sisteme diferite care operează atunci când vine vorba de găsirea unui partener și de reproducere – dorința, dragostea pasională și atașamentul pe termen lung. Fiecăruia dintre aceste sisteme i se asociează o activitate hormonală diferită care provoacă anumite trăiri și schimbări comportamentale în sufletul îndrăgostiților” (Pease, 2011, 21).
În cartea De ce bărbați au nevoie de sex, iar femeile de dragostea (2011, cap.1) se aduc argumente din punct de vedere ștințific că dragostea este determinată de o combinație de substanțe în creier, printre care se numără dopamina, oxitocina, testosteronul, estrogenul, sau norepinefrina care te fac să te simți bine. Astfel, în contextul biologic excesul de dopamină sau norepinefrina, este substanța responsabilă de sentimentul de ,,dragoste la prima vedere”. Analizând dragostea din perspectiva acestor substanțe distincte este mai ușor de identificat în ce etapă se află victima și de ce acționează în felul în care o face.
Femeile primesc atenție, cadouri, sunt răsfățate, complimentate și toată această atenție acționează ca un drog. Când oamenii sunt inundați de ceea ce îi fac să se simtă bine, nimic altceva nu mai contează. Este ca și cum abilitatea unei persoane de a gândi rațional este pusă pe pauză. Dorința este stimulată de hormoni precum testosteronul sau estrogenul, astfel, făcând să apară atracția sexuală, acest ,,lucru se petrece atunci când vezi pe cineva și simți nevoia urgentă și copleșitoare de a avea persoana respectivă” (Pease, 2011, 24/25).
Astfel, sistemul/procesul de atașament ,,este o componentă a programării genetice umane, la fel cum sunt hrănirea și reproducerea (Bowlby,1969/1982, apud. Wallin, 2010, 2).
Atașamentul înseamnă o legătură puternică și o atracție inrezistibibilă față de o altă persoană, cel care a elaborat această teorie a atașamentului este John Bowlby. În cartea O bază de siguranță (2011), psihanalistul Bowlby definește atașamentul ca fiind ,,procesul prin care se realizează legături emoționale, proces care se bazează pe tendința adaptivă a copilui de a menține apropierea unei persoane familiale, care va purta numele de figură de atașament.
Teoria atașamentului consideră că tendința de a crea legături emoționale intime cu anumiți indivizi este un element fundamental al naturii umane, deja prezent în formă germinală la nou-născut și care continuă să existe la vârstă adultă, până la bătrănețe. Cu toate că nevoile de hrănire și cele sexuale joacă un rol important în relația de atașament, relația este de sine stătătoare și are o funcție adaptativă prorpie esențială, și anume protecția” (Bowlby, 2011, 61).
În anumite situați unii oameni caută refugierea la o figură de atașament ca la un ,,sanctuar sigur”, aceste persoane nu caută siguranța într-un alt loc (adăpost sau vizuină), ci mai degrabă se îndreaptă spre ,,compania unei persoane privite ca fiind mai puternică și mai înțeleaptă” (Bowlby, 1988, p.121, apud. Wallin, 2010, 28/29).
În cartea Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine (2010, cap.3), sunt prezentate caracteristicile de bază ale rănii de abandon care este trăită în relația cu părintele de sex opus, cât și cu parintele de același sex. Cei care suferă de teama de abandon nu se simt suficient de hrăniți la nivel afectiv, iar masca pe care o poartă aceștia, pentru a ascunde această rană este de dependent (Bourbeau, 2010, 38). Teama de abandon o putem regăsi atât la persoanele care au pierdut pe cineva cât și la persoanele care au fost private de afectivitate.
În concluzie, recrutorul țintește să devină o figură de atașament pentru a oferi o falsă bază de siguranță pentru a-și atinge scopul dorit.
De cele mai multe ori, vânătorii de suflete caută victime în rândul persoanelor care sunt vulnerabile, aceștia reușesc să ajungă la victimă intrând în cercul ei de prieteni sau abordând direct victima căștigăndu-i încrederea și pot intui în mod direct și ușor asupra nevoilor, aspirațiile și lipsurile fetelor, într-un astfel de context aceștia folosesc tehnici de manipulare ajungând să aibă control total asupra ei.
Astfel, victimele vândute de către loverboy fac o descriere a lor ,,ca fiind persoane răbdătore, dispuse să asculte, ceea ce le permite să evalueze nevoile, lipsurile, aspirațiile victimelor și, în același timp, să le ofere acestora iluzia unor persoane altruiste și de încredere” (Aninoșanu și alții, 2012, 50).
Iluzia dragostei le face pe victime să se simtă bine și doresc să răsplătească într-un fel atenția și iubirea pe care cred că o primesc. Acesta este momentul în care vor fi cu ușurință manipulate de Loverboy.
,,Îți zice exact ce vrei să auzi și îți dă sentimentul acela de siguranță. Dacă ai o problemă la trei noaptea vine și stă și povestește cu tine. Au o răbdare fenomenală. Niște nervi de oțel. Eu să fiu bărbat și să vreau să duc o fată dicolo nu aș putea să stau să o ascult cum îmi plânge mie de problemele ei. Sunt niște oameni foarte instruiți” (Aninoșanu și alții, 2012, interviu victimă a traficului de persoane, 50).
Persoana care primește complimente și afecțiune nu îl privește pe cel care îi oferă aceste lucruri cu vreun grad de obiectivitate. Ea vrea să creadă că tot ceea ce i se întâmplă este adevărat. Abilitatea normală a individului de a-și forma păreri și de a evalua relația este slăbită, și nu se gândește absolut deloc la viitoarele consecințe, pericole, sau la alte implicații.
Spre deosebire de ceea ce a fost mai sus descris, o relație sănătoasă este aceea în care ambii parteneri sunt mulțumiți, își pot realiza planurile de viitor și nici unul nu-și vede drepturile încălcate.
2.3 Profilul recrutorului metoda Loverboy
,,Recrutarea de persoane pentru activități sexuale este considerată a doua cea mai veche meserie din lume, manipularea prin relații romantice nu este ceva nou” (van San și Bovenkerk, 2013, Secret seducers: True tales of pimps in the red light district of Amsterdam, 68). Recrutorul are vârsta cuprinsă între 20 și 45 de ani, are un aspect fizic îngrijit, etalează public o aparentă bunăstare financiară, este bine îmbrăcat, dorește să lase impresia că are gusturi excelente și că este mereu în pas cu moda, relativ manierat. În ultimul timp, din relatările victimelor reiese faptul că acestea au fost traficate de persoane cu vârste mai mici de 20 de ani.
Psihologul american Erik H. Erikson menționa protivit stadiilor de dezvoltare, că acest grup de vârstă se caracterizează prin dezvoltarea capacității de a întreține relații intime ca urmare a formării indentității personale în stadiul anterior 12 și 18 ani.
Loverboy-ul este greu de diferențiat față de un iubit normal deoarece el se comportă și cucerește fetele ca orice băiat obișnuit ,,pentru a le recruta, timp de câteva luni încearcă să le cucerească, oferindu-le atenția lor, cadouri sau flori, invitându-le la diferite evenimente sau promițăndu-le acele lucruri pe care și le doresc și, nu de puține ori, reușesc să le căștige acestora încrederea și dragostea. Sunt atât de abili, încât reușesc să dezvolte astfel de relații în mai multe orașe sau chiar țări, având în atenție mai multe victime simultan” (Licsandru, 2009, Atenție la lover-boys!, 20).
Astfel, victimele se simt în siguranță, recrutorul o face pe victimă să creadă că s-a îndrăgostit de aceasta și la rândul ei victima se îndrăgostește de el acceptând să facă orice pentru dragostea lor. Ulterior, la momentul potrivit le conving pe acestea, una câte una, să-i urmeze sub diferite pretexte (de exemplu, să muncească împreună într-o altă țară pentru a strânge bani, le invită într-o vacanță, să locuiască împreună, să se casătorească) și astfel procesul de traficare începe.
Recrutatorii reușesc să câștige încrederea nu numai a fetelor, cât și a prietenilor și familiei acestora. Ei nu se feresc să cunoască și să intre în anturajul viitoarei victime, neoferind motive de suspiciune. Fetele având încredere în persoanele pe care le iubesc, îi însoțesc, într-o presupusă călătorie. Ajunși la destinație recrutorul transferă fetele în mâna membrilor rețelei de trafic. Odată ce victima a fost vândută, el se întoarce în țara de origine pentru a găsi o nouă victimă și se reia ciclul recrutării.
De asemenea, în cele mai multe cazuri, vănătorul de suflete păstrează aparența nevinovată astfel ,,nu dă impresia că ar implicat în acest transfer, păstrând aparența nevinovăției sale. Sunt cazuri când, și după indentificarea activității criminale a rețelei de trafic, victimele refuză cu obstinație să creadă în implicarea recrutorului, sperând în continuare să se căsătorească cu acesta și să-și împlinească astfel povestea de dragoste” (Licsandru, 2009, Atenție la lover-boys!, 20).
Metoda, deși nu pare periculoasă, față de alte metode de recrutare, nu trebuie subestimată, datorită faptului că implică un factor pshihologic. Astfel, aceste persoane care folosesc metoda recrutării prin îndrăgostire/atașament, nu au deloc conștiință, nici sentimente de vinovăție sau de remușcare, nici un sentiment de îngrijoare pentru starea victimelor după ce le-au vândut. Nu se luptă cu rușinea, indiferent de ce fapte egoiste, periculoase sau imorale ar face. Au capacitatea de a ascunde față de ceilalți oameni faptul că structura lor psihologică este radical diferită.
În multe cazuri, întâlnim vânătorul de suflete ,,în dublă ipostază, de recrutor și de exploatator, iubitul/soțul construiește un posibil iluzoriu proiect de cuplu și de viață mai bună, în acest context tinerele atașate emoțional de acesta ajung până la acceptarea oricăror solicitări din partea traficantului, inclusiv acceptarea prostituției și a recrutrii altor tinere” (Aninoșanu și alții, 2012, 56).
,,Draga mea, pentru că nu am găsit nimic de lucru în construcții și pentru că nici ție nu ți-am găsit, stai tu o săptmână pe stradă ca să avem ce mânca, nu o să știe nimeni niciodată ce ai făcut, o să fi eroina mea, așa…și ea crede” (Aninoșanu și alții, 2012, interviu reprezentant organizației neguvernamentală, 56).
Nu este reținut de la dorința de putere sau îmbogățire, nici de vină, nici de rușine, și de cele mai multe ori nu este confruntat de alții cu privire la sângele rece de care dă dovadă, de cele mai multe ori își ascund foarte bine urmele. Trebuie să aibă multă grijă, pentru că dacă ratează ceva, poate fi prins și pedepsit de sistem.
De multe ori comportamentul acestor recrutori sentimentali pot face parte din categoriile psiho-medicale, putând fi considerat drept sociopatie sau chiar psihopatie. ,,În conformitate cu Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, DSM IV, al Asociației Americane de Psihiatrie, diagnosticul clinic de tulburare antisocială de personalitate ar trebui luat în considerare atunci când persoana are cel puțin trei dintre următoarele șapte trăsături:
– eșec în a se conforma normelor sociale;
– ipocrizie și caracter manipulativ;
– impulsivitate, eșec în a planifica în perspectivă;
– nervozitate, agresivitate;
– nepăsare față de siguranță sa ori a celorlalți;
– lipsă de consecvență a responsabilității;
– lipsa remușcărilor după ce a rănit, maltratat sau furat alte persoane” (Stout, 2009, 21/22).
Astfel, psihologii consideră că definiția Asociației Americane de Psihiatrie descrie infracționalismul mai bine decât adevărata psihopatie sau sociopatie. Aceștia suspectează că prezența la o persoană având trei dintre aceste simptome simultan este suficientă pentru a determina apariția acestei tulburări. O caracteristică esențială în tulburarea de personalitate antisocială ,,este reprezentată de continuitatea unui comportament antisocial, constând din violarea drepturilor celorlalți” (Păunescu, 1994, 181).
Una dintre trăsăturile cele mai frecvent observate la un psihopat este farmecul volubil și superficial, care îi permite să își seducă victimele, are un fel de strălucire sau charismă, care inițial, poate face să pară mai încântător sau mai interesant decât majoritatea oamenilor normali din jurul său.
Un psihopat priceput poate păcăli pe oricine, această dominare exercitată asupra victimelor poartă numele de ,,tirania celui slab”, ei au nevoie de o stimulare mai mare decât cea normală, încalcă cu mare lejeritate anumite reguli sau norme, nu va accepta să i se spună ,,nu”.
,,Persoanele care dezvoltă tulburare de tip narcisit nu acceptă sub nici o formă criticile, nu manifestă empatie față de cei cu care interacționează, insuccesele sunt întodeauna atribuite celorlalți ei nu trebuie responsabilizați sau învinuiți, manifestă o nevoie acerbă de a exploata persoanele cu care interacționează și au o nevoie acută de a avea succes și de a-și exercita puterea” (Coleman, 1994, 147/148, apud Buzducea, 2010, 234).
Plasați în acest context este mult mai ușor de înțeles comportamentul recrutorilor ,,când cumperi o pereche de pantofi, probabil că te gândești cu atenție ce model vrei să îți cumperi, cum vor arăta și cum te vei simții în ei. Apoi vei cheltui o grămadă de energie pentru a găsi perechea potrivită de pantofi. Dar, o dată ce îi cumperi, te aștepți să poți face cu ei orice vrei tu: să-i porți, să nu-i porți, să-i aranjezi frumos în dulap, să-i arunci oriunde în camera ta, să îi cureți, să nu îi cureți, orice. Nu îți pasă de ceea ce vor pantofii, asta ți-ar părea ridicol. Ai puterea absolută și control asupra pantofilor tăi. Ți se pare natural și normal’’ (Nelson, 2007, 99).
Natural și normal li se pare și recrutorilor să aibă puterea deplină asupra victimei lor pentru a-și atinge scopul dorit, își vede victimele ca pe niște proprietăți, lucruri care îi aparțin și al căror unic scop este să le vândă. Tot ce și-a dorit a fost un trup ca să îi îndeplinească scopul dorit.
Astfel spus ,,actele agresionale sunt în mod fundamental acte sociale, procesul producerii depinzând de semnificația scopului și a mobilul acestora. Orice agresiune trebuie să aibă un scop precis (chiar dacă nu va fi declarat) care urmărește schimbarea unor atitudini (comportamente), aprecieri față de persoana agresorului sau a victimei, modul de realizare a agresiunii depinzând de trăsăturile de personalitate ale agresorului cât și a victimei, de caracteristicile individuale, de aptitudinea infractorului de a-și schimba comportamentul potrivit circumstanțelor” (Tănăsescu, 2003, 140).
Motivația financiară nu este singura care determină recrutorii să aleagă această cale. Unii fac acest lucru deoarece sunt narcisiști, pentru pentru propria plăcere sexuală, și de ce nu, pentru sentimentul de a putea face orice, de a fi invincibili și de a avea putere, Loverboy-ul este cel care deține puterea, exploatând, constrângând și manipulând victimele pentru a-și atinge scopul dorit.
Îi putem întâlni în diferite profesii sau poziții sociale și anume: domeniul juridic, domeniul bancar, domeniul modei, politică, domeniul turismului (agenții de turism), sau orice altceva care implică putere, poate fii profesor, sau psihoterapeut, avocat, consultat broker, proprietar de galerie, voluntar la un spital, ori părinte, dar,, indiferent de slujba pe care o are, manipulează și intimidează oamenii care se află la mâna sa” (Stout, 2010, 18). Este avantajos să aibă o poziție pentru a-și putea găsi și a-și putea apropia mai mult victimele, pentru a le face să aibă încredere în el.
Cel mai adesea, recrutori sunt,, absolvenți de licee sau școli profesionale, deși acest criteriu nu este unul general valabil, în multe cazuri experința de viață și, implicit, experința în cadrul rețelelor de crimă organizată au contribuit substanțial la educarea abilităților necesare” (Asociația Alternative Sociale, 2006, 23).
Astfel, nu este o persoană cu un nivel ridicat de inteligență dar are capacitate intelectuală de a obține bunăstare și influență cât mai mare și nu este absolut deloc mișcat de suferința pe care o provoacă victimelor sale.
Loverboys sunt persoane bine organizate ,,deși în faza de recrutare poate da impresia că acceptă dreptul persoanei de a se răzgândi, adaptându-se la situație, în realitate traficantul urmează un plan prestabilit, cu date și rute exacte, evenimentele neprevăzute fiind de cele mai multe ori anticipate sau combătute prin folosirea unor tehnici de manipulare, ex. dacă persoana dorește să amâne data plecării i se spune, acum ori niciodată” (Asociația Alternative Sociale, 2006, 24).
În concluzie, Loverboys pot fi persoane cu nivel de educație mediu sau cu studii superioare, buni organizatori, cu o inteligență emoțională ridicată cunoscând tehnici de manipulare subtile și cu stimă de sine crescută, dar ,,experințele de viață, valorile socio-culturale accesibile au determinat orientarea spre activități cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative și a suportului necesar unei bune dezvoltări a identității personale” (Asociația Alternative Sociale, 2006, 23).
Capitolul 3. Consecințe ale traficului de ființe umane
3.1 Profilul victimei
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, victima este definită ca ,,persoana care suferă un prejudiciu sau o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva” (Dima și alții, 2007, 2170).
Timms (1982, 207) definea victima astfel ,,acest termen se referă în general pentru a descrie o persoană nevinovată care suferă o rănire gravă, de obicei cauzată de altă persoană (o persoană poate fi descrisă ca o victimă a depresiei altei persoane, etc)”.
Persoanele care sunt traficate, victimele, ajung să facă parte din acest fenomen împotriva voinței lor, contextul care a dus la introducerea lor în trafic nu se deosebește de normalitate astfel că este greu de spus ce informații ar fi putut evita acest lucru.
Prima caracteristică a unei victime este aceea că nu se aștepta să i se întâmple așa ceva. Cu toate acestea, nu orice persoană reprezintă o potențială victimă. Acele persoane la risc de a fi traficate au un profil special.
Poate fi descris un profil al victimei, caracteristici care fac ca anumite persoane să fie mai vulnerabile în fața acestui fenomen.
,,Victimele traficului de persoane sunt: persoanele supuse la violență, abuzuri de autoritate sau la amenințări ce au stat la baza procesului ce a dus la exploatarea lor sexuală, sau persoanle care au fost înșelate de traficanți și au crezut că au un contract de muncă atrăgător, fără legătură cu comerțul sexual, sau persoanele care sunt conștiente de adevăratele intenții ale traficanților și care au consimțit anterior la această exploatare sexuală datorită situației lor vulnerabile: psihică, socială, economică, familială, afectivă” (Mateuț și alții, 2005, 56).
Astfel spus, victimele reprezintă un grup divers, cu experințe diferite de trafic, majoritatea victimelor indentificate și asistate care au fost traficate pentru exploatare sexuală, au fost majoritatea femei.
În cartea Asistența Socială a Grupurilor de Risc (2010, cap.19), se regăsește o clasificare a caracteristicilor de bază a potențialelor victime ale traficului în conformitate cu Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane și anume: ,,sunt femei și fete, cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, racolate din mediul rural și din zone defavorizate. De asemenea provin din familii disfucționale – monoparentale, cu o situație materială precară, sunt absolvente a claselor gimnaziale și au fost supuse diferitelor tipuri de violență în cadrul familiei” (Buzducea, 2010, 563).
În acest context, victima care a fost supusă traficului de ființe umane își pierde propria identitate, deși este o ființă umană, devine un obiect al traficanțiilor, transformând-o pe aceasta într-o ființă umană obiectualizată, ceea ce ne ajută să înțelegem întregul proces, nu numai cel de recrutare (interpersonal victimă-traficant), cât și cel ce se produce în cadrul grupurilor de crimă organizată.
,,O serie de factori concură și cresc vulnerabilitatea persoanelor la situația de trafic: factori sociali, individuali, economici (sărăcie, somaj, insecuritatea locului de muncă) și de politică socială. În ceea ce privește factorii sociali, un rol important îl are situația familială (istorie de abuz, părinți alcoolici, familii dezorganizate). Lipsa oportunităților de angajare în special în orașele mari sau în zonele rurale din ariile foarte sărace ale țării sporesc vulnerabilitatea la trafic” (Preda, 2009, 257).
În acest context putem face o clasificare a factorilor care stau la baza vulnerabilității personale în fața traficului:
– factori de nivel macro sunt acei factori care pot fi explicați din punct de vedere economic: standard de viață, locuri și condiții de muncă, rata șomajului, salarii în țara de origine și țara de destinație;
– factori micro includ caracteristici personale ca: genul, vârsta, etnia, relațiile, educația, acumulările financiare, accesul la anumite relații sociale;
– factori de atracție includ speranța la o poziție mai bună în societate (percepția occidentului ca un mediu de lux), speranța de a câștiga mai mulți bani (prin escortă, dansatoare exotică, prostituție de lux).
Astfel, din cele menționate mai sus în ceea ce privește factorii sociali, un rol important îl are familia care reprezintă ,,un grup social ce își are orginea în căsătorie, constând din soț, soție și copii sau alte rude, grup unit prin drepturi și obligații morale, juridice, economice, religioase, sociale, incluzându-le și pe ce le sexuale” (Iliuț, 1997, 65).
De asemenea familia reprezintă nucleul societății și mediul de bază pentru modelarea individului.
,,Orice familie normală și funcțională asigură socializarea descendențiilor, oferă continuitate structuriilor sociale, și modelelor culturale care caracterizează o anumită societate, și nu în ultimul rând permite membrilor ei evitarea agresiunilor existente în spațiul public și constituirea unei vieți cu adevărat comunitare, într-un spațiu privat caracterizat de relații primare, afectivitate, protecție și siguranță personală.Violența din cadrul familie nu este altceva decât produsul unei violențe generalizate la scară socială, reproducând tendințele de creștere a agresiunilor de societate” (Rădulescu, 2001, 14).
Orice disfucționalitate din cadrul familiei va influența negativ mai mult sau mai puțin viața oricărui individ, este de la sine înțeles că violența în familie reprezintă o disfucționalitate majoră și reprezintă ,,orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membri acesteia și care aduce atingere vieți, integrități corporale sau psihologice sau libertății altui membru al acelei familii vătămând grav dezvoltarea personalității sale” (Rujoiu, 2012, 242).
Astfel, o definiție mai restrictivă decât cea menționată anterior, Institutul pentru Cercetare și Prevenirea Criminalității în România definește violența (intra)familială ca fiind reprezentată de ,,utilizarea constrângerii fizice sau emoționale asupra altui membru al familiei, în scopul impunerii puterii și al controlului asupra acestuia ori de asamblu conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al copilului” (Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalități, 2000, 4 apud. Rădulescu, 2001, 19).
De asemenea, este de reținut faptul că violența domestică în cadrul familiei nu include doar abuzul fizic ci și abuzul verbal, sexual, economic și cel psihologic. În acest context, unele persoane lipsite de suportul afectiv al părinților, expuși de la vârste mici la diverse situații pe care nu le înțeleg, simțindu-se abandonați și uitați, mulți dintre aceste persoane se dezvoltă fără repere educaționale și echilibru emoțional. Într-un astfel de context, apare un gol afectiv, care la vârsta adolescenței, când personalitatea este în formare, îi determină pe aceștia fie să se afilieze la grupuri antisociale, fie să dezvolte un atașament de orice persoană care le arată disponibilitate de comunicare și pare să le înțeleagă problemele.
Pe baza nevoilor de afinitate, comunicare și recunoaștere, victimele care provin din medii sărace, au dezvoltat o rețea socială bazată pe prietenii și cunoștințe (colegi de școală sau de muncă), folosind cu ușurință noțiunea de prietenie, cu orice persoană care prezintă interes ,,acceptând cu încredere ofertele venind din partea acestora” (Aninoșanu și alții, 2012, 65).
Acesta reprezintă un fapt cunoscut și utilizat de către recrutori, cu precădere în cazul tinerelor, care în lipsa altor modele sau valori morale și pe fondul privării de afecțiune în cadrul familiei, se atașează foarte repede de persoane binevoitoare, fiind ușor de manipulat și convins să presteze servicii sexuale în folosul cuplului.
Există mai multe teorii cu privire la ogininea profundului atașament pe care unele victime îl resimt față de agresor. D.Dutton și S.Painter au elaborat teoria legăturii traumatice, care ,,susține că victimele care au experimentat, în cursul copilăriei lor, acte de violență, crescând întru-un mediu familial definit de violență, motiv pentru care violență li se pare normală” (Rădulescu, 2001, 39).
În cartea Sociologia violenței (intra)familiale (2001) regăsim definiția violenței atât în sesul generic cât și în cadrul juridic și psihologic, în acest context, violența, în ,,sens generic, seminifă utilizarea forței și a constrângeri de către un individ, grup sau clasă socială, în scopul impunerii voinței asupra altora. Din punct de vedere juridic violența înseamnă folosirea forței fizice sau al altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrității unei persoane, iar în contextul psihologic violența desemnează comportamentul agresiv manifestat, cel mai adesea, ca urmare a unor frustări, care nu pot fi defulate pe căi dezirabile social” (Rădulescu M.S, 1993, 670 apud. Rădulescu, 2001, 20/21).
În concluzie, acestă caracterizare a definiție violenței reprezintă un abuz de putere, fiind legată aproape întodeauna de o poziție de putere și de o exercitare a acestei puteri asupra celorlalți, această impunere a puterii o regăsim cel mai bine în situația bărbatului în raport cu femeia.
Astfel, Lenore Walker prezintă teoria neajutorării învățate care spune că ,,reacția victimei derivă firesc din experințele anterioare. Astfel dacă o persoană, femeie sau bărbat învață din experința trecută ca nu are nici un control asupra unui mediu ostil sau unei situații defavorabile, ea își pierde orice motivație de a schimba acel mediu sau acea situație, adoptând o atitudine pasivă” (Rădulescu, 2001, 39).
,,În orice relație (intra)familială care implică atașamentul emoțional dintre victimă și agresor, trebuie indentificați, doi factori (Correctional Service Canada, 1998):
– distribuția puterii și modul cum este conștientizată această distribuție – agresorul este cel mai adesea, o persoană autoritară, despotică, iar victima o personă care se simte subjugată și dominată;
– frecvența abuzului – în sensul că aceasta se petrece, de cele mai multe ori cu intermitențe.
Perioada care se scurge de la comiterea unui abuz până la comiterea altuia este probabil să includă și conduite agreabile, care fac plăcere victimei sau o fac să uite că a fost agresată. În acest mod, victima este supusă unor perioade alternative, care împletesc episoadele plăcute cu reacții agresive, situație de natură a menține legăturile emoționale cu agresorul” (Sînziana, 2006, 31).
Astfel, distribuția puterii este evidențiată în teoria puterii maritale care este cel mai bine caracterizată prin ,,actele și resursele care îi oferă avantajul celui care le deține, să își exprime/manifeste dominarea asupra celui care este în dezavantaj“ (Buzducea, 2010, 236).
De asemenea, într-un cuplu luarea deciziilor variază de la o cultură la alta, astfel ,,cel mai comun pattern în istorie este patriarhatul. În socitățiile patriarhale soții au drept de control asupra soției și copiilor. În matriarhat, femeilor li se dă puterea și dreptul de a lua decizii. Nu se cunosc culturi care pot fi descrise ca fiind de preferință matriarhale. În țara noastră unele siteme de familii au fost clasificate ca matriarhale, dar astfel de pattern-uri se produc tipic când soțul nu este prezent din cauza decesului, divorțului ori părăsirii familiei. Astfel de familii au fost descrise ca disfucționale sau instabile” (Agabrian, 2003, 235)
În acest context, prin prisma raportului bărbat–femeie, societățiile patriarhale deschid porțile către nenumarate forme de violență împotriva femeilor, susținând bărbatul prin oferirea autorității supreme în cadrul relațiilor, fie că este vorba de cele intime, fie că este vorba de cele publice. Rolul femeii în societate este văzut ca o entitate slabă care necesită suport, toate acestea creează un climat favorabil dependenței de partener.
Astfel, cauzele care conduc la vulnerabilitatea femeilor sunt multiple, pornind de la situația economică dificilă, proveniența din familii destrămate, unde nu au beneficiat de educație și suport emoțional, modelele sociale promovate care par de succes, lipsa locurilor de muncă și conduc la acceptarea fără rezerve a unor promisiuni de dragoste, de muncă, în general, a unei vieți mai bune.
Lipsa de informare sau informarea defectuoasă, prezentarea nerealistă a realității sociale, determină multe femei să ignore pericolele traficului de persoane și să creadă poveștile de succes, despre care nu au nicio altă informație, să-și creeze modele sociale, pe baza unor istorii de viață, prezentate în mass media.
Oportunitatea unei tinere de a avea o viață ușoară sau de lux, fără a depune eforturi, în lipsa unor norme morale și a educației, pare un model de reușită simplu de atins, la care ar putea avea acces, dacă acceptă relațiile „de iubire”, propuse cu abilitate de către traficanții care afișează o bunăstare socială, dincolo de limitele normale.
,,La nivelul comunitar și individual, profilul de vulnerabilitate a victimelor traficului de ființe umane depinde de o serie de factori cum ar fi: genul, vârsta, etnia, mediul familial, nivelul educațional, condițiile de trai, profilul valoric, accesul la anumite relații sociale, sau mediul comunitar și nivelul de dezvoltare al locului de rezidență” (Lăzăroiu, 2003 apud Preda, 2009, 257).
În multe situații, ,,relațiile familiale problematice au acționat drept catalizator care a făcut ca persoanele să migreze; multe victime au relatat, de asemenea, că aveau o familie pozitivă și beneficiau de sprijinul familial și al comunității. În anumite situații este posibil să fi fost tocmai aceste relații pozitive care le-au făcut pe victime să migreze” (Centrul internațional pentru elaborarea de politici în domeniul migrației și alții, 2007, 41).
Victimele pot cădea prada traficului ca rezultat al unei crize, cum ar fi o îmbolnăvirea unui membru al familie sau o nevoie urgentă de bani, ori din dorința de a fi independente, cu o dorință puternică să lucreze în străinătate și gata să își asume riscuri și să facă față nesiguranței.
Traficul de femei în scopul exploatări sexuale este în creștere și va dura atâta timp cât va exista cererea, piața fiind alimentată de fanteziile bărbațiilor.
Consecințele psihologice ale traficului de ființe umane
Trauma experiențelor victimei își are originea în relațiile umane.
În cartea, Tratat de Psihoterapie Cognitiv – Comportamentală, în conformitate cu Manualul Diagnostic și Statistic (DSM IV) al Asociației Psihologilor Americani (APA, 1994), se definește trauma ,,ca fiind un eveniment care presupune o amenințare percepută sau reală la adresa individului și care atrage după sine o reacție emoțională de intensitate externă” (Holdevici, 2009, 440).
Psihologul Kubler-Ross a elaborat în cartea Despre moarte și a muri: Harta marii transformări (2008, cap. III/VIII) cinci etape a oricărui tip de suferință intensă și de aceea acestea au căpătat denumirea de ,,Cele cinci faze ale durerii”. Acestea sunt:
– negarea Nu se poate, nu e adevărat! victima refuză acceptărea realității;
– furia De ce mie?- poate să apară atunci când nu putem menține prima etapă, când considerăm că ceea ce s-a întâmplat este nedrept;
– târguiala apare atunci când furia nu ne-a adus ceea ce am sperat, așa că încercăm să obținem anularea sentinței;
– depresia este o stare de spirit în care energia este foarte scăzută și ne prefacem că nu ne pasă.
– acceptarea- apare când ne împăcăm cu lumea și cu noi înșine.
Astfel, când vorbim de traficul de ființe umane vorbim de o traumă complexă, ce poate fi abordată din două perspective importante ,,prima constă în strânsa legătură dintre victimele traficate și traumele severe din copilărie, fiind extrem de rare cazurile când acestea nu au avut astfel de traume în primii ani sau măcar la începutul vieții de adult (victime ale incestului, victime abuzate sexual, violență domestică). În cazurile unde s-au semnalat traume grave încă din copilărie, trauma traficării nu face decât să adauge și mai multă greutate traumei deja instalate din primele etape ale vieții și care nu au fost tratate până în momentul când devine victima traficului de persoane. A doua perspectivă constă în faptul că traficul de persoane este o experință dramatică în sine (Koricanac, 2013, Save the Children: Human trafficking.Trauma and Psychotherapy: A collection of papers, 22).
În concluzie, conceptual de traumă și consecințele sale psihologice, felul în care trauma este definită în psihologie, nu pot să cuprindă și să descrie pe de-a întregul efectele psihologice, astfel vorbim despre o traumă complexă, în care experințele traumatice din trecut și/sau evenimentele traumatice au fost atât de dramatice și neașteptate încât pot fi echivalate cu tortura.
,,Lista problemelor psihologice cu care se confruntă victimele traficului de persoane este foarte lungă și studiile de certatare în psihoterapie atestă ca următoarele probleme și încercări pot apărea ca o reacție la experințele și situațiile la care au fost expuse victimele astfel: strespottraumaitc, depresie, complex de anxietate, învinovățire, neputință și neîncredere în sine însuși, coșmare, furie și controlul furiei, idei sinucidare și încercări de suicid, paranoia, sindromul Stockholm, acceptarea a tot ce se întâmplă drept inevitabil, ieșiri din fire, abuzul de substanțe psihoactive, abuzul de alcool, probleme legate de igiena zilnică, insomnie și alte complexe dissociative” (Koricanac, 2013, Save the Children: Human trafficking.Trauma and Psychotherapy: A collection of papers, 23).
Astfel, procesul de recuperare și reintegrare a acestora, face ca acest lucru să fie destul de dificil și de lungă durată, cunoașterea cauzelor traficului și istoria personală a fiecărei femei traficate are o importanță covârșitoare.
3. 3 Sindromul de stres post-traumatic
Una din cele mai des întâlnite probleme cu care se confruntă persoanele care au fost traficate este stresul acut și intens trăit de victimă.
,,Manualul DSM III-R al Asociației Psihologilor Americani (APA, 1987) definește sindromul de stresposttraumatic ca o tulburare anxioasă cauzată de un factor traumatic precipitator, care depășește nivelul factorilor stresanți ce acționează în mod abișnuit asupra subiectului” (Holdevici, 2009, 440).
Victimele care au fost subiecți unor situații traumatice pot dezvolta tulburarea posttraumatică de stres și se caracterizează prin ,,reamintirea persistentă, intruzivă și deranjantă a traumei, reducerea receptivității la stimulii ambianței, evitatrea sau tendința de a fugi de elemente sau situații care reamintesc de traumă, precum și printr-o varietate de simptome autonome (neurofiziologice), tulburări de dispoziție sau cognitive, care persistă mai mult de o lună după producerea evenimentului stresant” ( Fairbank și Brown, 1987, apud. Holdevici, 2009, 441).
Simptomele complexului sindrom de stresposttraumatic care sunt o consecință a expunerii îndelungate la evenimente traumatice unde o persoană a fost privată de libertate sau lăsată să creadă acest lucru (Herman, 1992) sunt după cum urmează:
,,- probleme în controlul impulsurilor afective: Persoanele care suferă de complexul sindrom de stress posttraumatic își controlează greu emoțiile. Ele pot să aibă gânduri depresive intense și gânduri suicidale sau să nu își poată controla furia și mania;
– schimbãri în ceea ce privește percepția: Își retrăiesc amintiri dureroase, experimenteză amintiri repetitive (flashbacks) sau disociază. Acest simptom sugerează un simț al depersonalizării, disocierea în acest caz, diferit de sindromul de stress posttraumatic, este corelat cu expunerea victimei la o lungă și severă violență dintr-o legătură strănsă cu agresorul, încă din copilărie, sau cu mentinerea forțată a victimei în condiții de încarcerare;
-schimbări în percepția propriei persoane: Victima se simte fără speranță, mereu vinovată de ceva sau rușinată, se vede diferită de restul persoanelor, marginalizată;
– schimbări în felul cum victima îl vede pe agresor. Acestea sunt deseori cazurile când victima se interiorizează. Ea simte că nu are nici o putere asupra situației și că acea putere este în mâinile agresorului;
– schimbări în relațiile apropriate. Persoana victimizată se va izola și va simți o neîncredere puternică față de cealaltă persoană cu care este într-o relație;
– probleme medicale sau somatice, apar probleme legate de corp și înfãțișare, care pot fi câteodată direct colerate cu abuzul la care a fost supusă;
– schimbarea filozofiei și a viziunii lumii” (Koricanac, 2013, Save the Children: Human trafficking.Trauma and Psychotherapy: A collection of papers, 29/30).
Astfel, persoanele care suferă de sindromul de stress posttraumatic își pot pierde încrederea în oameni și în umanitate, având un puternic sentiment de deznădejde și neimportanță în ceea ce privește viitorul lor. Se pot simți foarte singure în suferința lor și neîncrezătoare că poate exista cineva care să le înțeleagă și să le audă disperarea.
De asemenea, în cadrul terapiei, victimele traficului de ființe umane trebuie prevenite în legătură cu posibilitatea reapariției unor simptome în prezența uneor stimuli (imagini filme, fotografii, reclame TV, articole din mass media, muzică, mirosuri, o discuție cu o prietenă/prieten, etc), care pot să le amintească de situașia traumatică prin care au trecut. Totodată terapeutul trebuie să asigure un echilibru între empatie și suportul afectiv, să folosească tehnici pentru a evita situațiile suicidale și să scoată în evidență motivele pentru care victima merită să trăiască
3.4 Sindromul Stockholm
În același context traumatic, la victimă se poate instala sindromul Stockholm, care mai poartă denumirea și de legătură traumatică și prezintă ,,comportamentul unei victime răpite sau captive, care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul și să i se supună” (Buzducea, 2010, 562).
Este important de menționat faptul că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional ,,victima nu recunoaște și nu conștientizează abuzurile la care este supusă, fiind recunoscătoare pentru cel mai mic gest de afecțiune manifestat de către partener, femeia devine obsedată să îi îndeplinească abuzatorului orice dorință pentru ca aceasta să fie mulțumit, astfel încât dezvoltă o empatie și telepatie patologică din dorința de a intra în capul abuzatorului în vederea anticipării oricărei doleanțe, femeia renunță la proriile păreri, opinii, dorințe și la restul lumii prin prisma abuzatorului” (Post Traumatic Stress Disorder, Graham et al.,1995, apud. Buzducea, 2010, 238).
În cartea ,,Traficul de ființe umane, Infractor, Victimă, Infracțiune”, este redat citatul unui articol apărut în The Guardian din anul 1991 prin care arăta faptul că noi suntem proprii noștrii vindecători ,,fiecare trebuie să găsească în sine metodele care conțin și controlează durerea și confuzia. Nu există răspunsuri gata pregătite, este un proces lent de redescoperire în care negarea sau evadarea din învălmășeala interioară reprezintă antiteza auto-vindecării. Mergem pe acest drum singuri. Putem fi ajutați, dar nu putem fi împinși de la spate sau direcționați greșit. Fiecare avem puterea în noi înșine de a ne reumaniza. Suntem proprii noștri vindecători” (Mateuț și alții, 2005, 77).
În concluzie, manipularea este considerată un fenomen al relațiilor sociale, inevitabil de altfel, în care singura scăpare a individului este păstrarea echilibrului și a percepției corecte asupra realității vieții.
Cercetare
Capitolul 4. Metodologia cercetării
4.1 Universul și metodologia studiului
Universul studiului, cuprinde cinci subiecți, care sunt reprezentate de femei, victime ale traficului de ființe umane, cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, din diferite localități ale țări noastre și care au fost luate în vedere de către Asociația pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare și Educație (ADPARE), București.
Informațiile despre cazuri au fost accesate ca urmare a realizării analizei de conținut a documentelor victimelor implicate în traficul de ființe umane, care curpindea istoricul cazului, ordonanță de începere a urmăririi penale, întrevederi cu psihologul, dar pentru o mai bună completare a studiului de caz am stat de vorbă cu asistentul social de la asociație. De asemenea documentarea a fost realizată în luna aprilie 2014. Anterior a fost solicitat acordul asociației, iar cazurile selectate sunt folosite doar pentru realizarea studiului de caz, rezultatele fiind prezentate doar în lucrarea de licență.
Asociația ADPARE este o asociație nonguvernamentală care lucrează în domeniul traficului de ființe umane la nivel de prevenire și protecția persoanelor traficate, astfel misiunea asosciației este de a oferii servicii de reintregrare alternative pentru tinerii aflați în sitații de risc. Obiectivele asociației sunt îndreptate către dezvoltarea de programe de asistență și reintregrare, promovarea drepturilor victimelor traficului de persoane, sensibilizarea opiniei publice în legătură cu fenomenul traficului de persoane.
Oricine poate fi victima metodei Loverboy, chiar și tu!
Agenția Națională Împotriva Traficului de Ființe Umane lansează în anul 2011 în data de 18 octombrie o campania de prevenire ,,Prietenul tău poate fi un „Loverboy”, pentru a aduce în atenția femeilor și în special celor tinere informarea asupra metodei de recrutare, care, în limbaj de specialitate poartă același nume.
Metoda constă în dezvoltarea unei relații „de iubire”, între traficant și victimă, de cele mai multe ori traficanții având în paralel legături de acest gen cu mai multe fete, aflate în localități diferite. Totodată, a fost prezentat și filmul artistic „LoverBoy”, film ce a fost inspirat din poveștile reale ale unor victime.
Filmul Loverboy (2011, regizor Cătălin Mitulescu) a fost indentificat pe mai multe websituri online care au la bază vizionarea filmelor online ce au rulat în cinematografie, astfel, acest film reprezintă ecranizarea metodei de racolare prin îndrăgostire și aduce în atenție fenomenul traficului de ființe umane. Pelicula aduce în fața telespectatorilor, relațiile familiale disfucționale, lipa de afectivitate, teama de abandon, de respingere, cât și atașamentul făță de o persoană care îți conferă siguranță, și ilustrează cum toate aceste aspecte pot duce la vulnerabilitatea victimei. Analiza filmului ne ajută să întelegem iluzia dragostei, dorința femei îndrăgostite de a-și răsplăti iubitul pentru atenția primită. Altfel spus, îndrăgostită fiind, victima nu va găsi detașarea necesară pentru a vedea ceea ce se întâmplă în jurul ei.
Pelicula Loverboy (Fig.1) ne aduce la cunoștință faptul că recrutorul poate fi și exploatator, de asemenea sunt dezvăluite etapele cum acesta încearcă să își constriuiască o relație cu viitoarea victimă, cum o seduce și o manipulează sentimental oferindu-i suportul de care avea nevoie și determinând-o pe aceasta să se atașeze de el.
În analiza filmului, voi urmări aspectele ce țin de mediul (intra)familial, rolul de gen, lipsa de afectivitate, teama de respingere, cât și teama de abandon.
Filmul te cucerește prin cuvinte și reușește să îți imprime în memorie o replică puternică ce ascunde mult adevar: ,,În orice lucru rău există un lucru bun și în orice lucru bun există unul rău".
Metodologia aplicată
Studiul acestei lucrări a fost abordată într-o manieră complexă, prin intermediul tipului de cercetare calitativă, analiza de document și ajutat de metoda studiului de caz cât și de analiza filmului Loverboy. Analiza calitativă implică ,,folosirea și colectarea unor varietăți de materiale empirice – studii de caz, experință personală și introspectivă, povestirea vieții, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale, astfel încât să descrie momente obișnuite și deosebite din viața indiviziilor precum și semnificațiile lor” (Denzin și Lincon, 1994, 2, apud Chelcea, 2001, 60). Astfel, John W. Creswell (1998, 15) consideră că ,,cercetarea calitativă este un demers de înțelegere bazat pe tradiții metodologice disticte, care explorează o problemă socială sau umană. Cercetătorul construiește o imagine holistă și complexă, analizează cuvinte, descrie detaliat punctele de vedere ale subiecțiilor și își conduce studiul său în mediul natural” (Chelcea, 2001, 62).
Cercetarea calitativă, în fenomenul traficului de ființe umane, este extrem de însemnată prin faptul că pune accentul pe experința concretă a evenimentelor și a persoanelor, asigurând o mai bună cunoaștere.
Analiza documentară este definită în cartea Dicționar al Metodelor de Cercetare socială astfel ,,examinarea detaliată a documentelor produse prin intermediul unei game variate de practici sociale și care îmbracă o varietate de forme, de la cuvântul scris la imaginea vizuală” (Jupp, 2010, 33). Odată cu ,,dezvoltarea continuă a tehnologiei și recenta expasiune a telecomunicațiilor și a mass-mediei au sporit cantitatea și numărul formelor în care se prezintă documentele, de la procedura manuală a documentației scrise și vizuale la producția mecanică a materiarului tipărit și reproducerea documentelor mass-media. Deși analiza documentară se aplică cuvântului scris, trebuie ținut cont și de celelate forme de comunicare” (Prior, 2003, 5 apud Jupp, 2010, 34). ,,Cercetarea calitativă poate lua ca bază documentele textuale, iconografice (afișe, reprezentări picturale), cinematografice sau sonore, pentru a studia reprezentări sociale sau forme de expresie culturală” (Moscovici și Buschini, 2007, 194).
Studiul de caz după R. K. Yin este „o investigație empirică prin care se investighează un fenomen contemporan în contextul său din viața reală în special atunci când, granițele între fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate” (Yin, 2005, 30). Studiul de caz răspunde la întrebările cum și de ce, pentru că dorește să afle circumstanțele în care s-au produs evenimentele și care sunt factorii care le-au generat. Obiectivul studiului de caz ar putea fi confundat cu încercarea de a da un răspuns la această problemă, însă raportarea reală se orientează către această metodă tocmai pentru a înțelege și formula mai bine și mai concret ipotezele cu privire la tema aleasă. Astfel, nu se dorește o explicație, ci o cunoaștere cât mai aprofundată, cât mai validă pentru a redimensiona modul în care privim (Yin, 2005, 27).
Pentru ca studiul de caz să se poată desfășura, în mod optim și corect, este necesar să avem în vedere categoriile acestui proces, după modelul pe care Yin (2005, 40/42) îl propune.
În primul rând, nu putem începe să studiem un lucru, un obiect, un fenomen, dacă nu ne frământă niște întrebari care să ne fie piste de acțiune. Cum poate accepta o persoană să își ofere serviciile sexuale din dragoste, în relația victimă – Loverboy, și de ce ajung să se atașeze de acesta și să rămână în această relație. Aceste întrebări sunt caracteristice studiului de caz și ne conturează traseul pe care vrem sa-l urmărim în cercetare.
În al doilea rând, de mare importanță și în mod necesar, trebuie să ne formulam ipotezele de cercetare care, de asemenea, ne orientează cercetarea, astfel încât să fim capabili să urmărim traseul implicat în cercetarea fenomenului, fără abateri de la subiect.
În al treilea rând, pentru a putea cerceta, trebuie sa avem subiecții destinați acestui lucru, drept pentru care, voi analiza circumstantele a cinci persoane de sex feminin dinaintea, din timpul si dupa iesirea din situatia de trafic. De asemenea pentru a avea acces la o unitate solidă de analiză, voi analiza și filmul Loverboy ce a fost inspirat din poveștile reale ale unor victime ale traficului de ființe umane. (Yin, 2005).
4.2 Obiective:
1.Indentificarea legăturii dintre relațiile familiale ale victimei și relația – victimă Loverboy
2. Identificarea cauzelor care duc la atașamentul victimei față de Loverboy
4.3 Operaționalizarea:
Definiția nominală
Familia reprezintă nucleul societății și mediul de bază pentru modelarea individului, astfel ,,orice familie normală și funcțională asigură socializarea descendențiilor, oferă continuitate structuriilor sociale, și modelelor culturale care caracterizează o anumită societate, și nu în ultimul rând permite membrilor ei evitarea agresiunilor existente în spațiul public și constituirea unei vieți cu adevărat comunitare, într-un spațiu privat caracterizat de relații primare, afectivitate, protecție și siguranță personală. Violența din cadrul familie nu este altceva decât produsul unei violențe generalizate la scară socială, reproducând tendințele de creștere a agresiunilor de societate” (Rădulescu, 2001, 14).
Orice disfucționalitate din cadrul familiei va influența negativ mai mult sau mai puțin viața oricărui individ, este de la sine înțeles că violența în familie reprezintă o disfucționalitate majoră și reprezintă ,,orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membri acesteia și care aduce atingere vieți, integrități corporale sau psihologice sau libertății altui membru al acelei familii vătămând grav dezvoltarea personalității sale” (Rujoiu, 2012, 242).
Patriarhatul este cel mai comun pattern în instorie. În socitățiile patriarhale soții au drept de control asupra soției și copiilor. În țara noastră unele siteme de familii au fost clasificate ca matriarhale, dar astfel de pattern-uri se produc tipic când soțul nu este prezent din cauza decesului, divorțului ori părăsirii familiei. Astfel de familii au fost descrise ca disfucționale sau instabile” (Agabrian, 2003, 235)
Violența atât în sesul generic cât și în cadrul juridic și psihologic o regasim definită în cartea ,,Sociologia violenței (intra)familiale”, în acest context, violența, în ,,sens generic, seminifă utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială, în scopul impunerii voinței asupra altora”. Din punct de vedere juridic ,,violența înseamnă folosirea forței fizice sau al altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrității unei persoane, iar în contextul psihologic ,,violența desemnează comportamentul agresiv manifestat, cel mai adesea, ca urmare a unor frustări, care nu pot fi defulate pe căi dezirabile social” (Rădulescu M.S, 1993, 670 apud Rădulescu, 2001, 20/21).
Victima ,,acest termen se referă în general pentru a descrie o persoană nevinovată care suferă o rănire gravă, de obicei cauzată de altă persoană (o persoană poate fi descrisă ca o victimă a depresiei altei persoane, etc)” (Timms, 1982, 207).
Traficul de ființe umane este definit de Organizația Internațională pentru Migrație ca ,,o formă de criminalitate transfrontalieră, prin care recrutori, călăuzele, gazde și traficanți, organizați în rețele, se fac vinovați de încălcarea legii și de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, prin impunerea unei forme de sclavie modernă” (Buzducea, 2010, 554).
Poate fi descris un profil al victimei, caracteristici care fac ca anumite persoane să fie mai vulnerabile în fața acestui fenomen.
Victimele traficului de persoane sunt: ,,persoanele supuse la violență, abuzuri de autoritate sau la amenințări ce au stat la baza procesului ce a dus la exploatarea lor sexuală, sau persoanle care au fost înșelate de traficanți și au crezut că au un contract de muncă atrăgător, fără legătură cu comerțul sexual, sau persoanele care sunt conștiente de adevăratele intenții ale traficanților și care au consimțit anterior la această exploatare sexuală datorită situației lor vulnerabile: psihică, socială, economică, familială, afectivă” (Mateuț și alții, 2005, 56).
Atașamentul se definește ca fiind ,,procesul prin care se realizează legături emoționale, proces care se bazează pe tendința adaptivă a copilui de a menține apropierea unei persoane familiale, care va purta numele de figură de atașament (Bowlby, 2011, 61).
Legătura traumatică cu privire la atașamentul profund pe care unele victime le resimt față de agresor, D.Dutton și S.Painter suțineau că ,,că victimele care au experimentat, în cursul copilăriei lor, acte de violență, crescând întru-un mediu familial definit de violență, motiv pentru care violență li se pare normală” (Rădulescu, 2001, 39).
Loverboy-ul se definește astfel ca fiind bărbatul care recrutează fetele ,,prin îndrăgostire”.
,,Fenomenul Loverboy este cunoscut în Olanda de la sfărșitul anilor ’90. În engleză termenul Loverboy are o definiție unică și anume ,,Loverboys sunt bărbați tineri care folosesc tehnici de seducție pentru o eventuală exploatare a tinerele fete ca și prostituate” (van San și Bovenkerk, 2013, Secret seducers:True tales of pimps in the red light district of Amsterdam, 67).
4.4 Ipoteze:
Dacă figura masculină din familie este una autoritară sau violentă, atunci atitudinea victimei va fi de supunere față de loverboy, replicând astfel patternurile patriarhale din familie.
Dacă victima provine dintr-o familie în care a fost privată de afecțiune, atunci se va atașa de loverboy în încercarea de a umple golurile lăsate de familie.
Dacă persoana are un nivel de școlarizare scăzut și provine din mediul rural atunci crește probabilitatea ca aceasta să fie mai ușor ademenită de promisiunile făcute de loverboy.
4.5 Analiză de film Loverboy
,,Prima dragoste nu a fost niciodată mai periculoasă de atât”
Acțiunea peliculei se petrece undeva în Hârșova pe malul Dunării în apropiere de Constanța. Locațiile au fost foarte bine alese, pustietatea și sărăcia satelor de lângă Dunăre au accentuat atmosfera de "no future". Cei născuți acolo par condamanți din start la o viață anostă, într-un loc unde niciodată nu se întâmplă nimic bun. Personajul principal este Luca (vezi Fig.2), un tânăr de 20 de ani, a cărui principală ocupație este racolarea și plasarea fetelor în fenomenul traficului de ființe umane, el este prima verigă a unei rețele de trafic de ființe umane. Acesta își seduce victimele fiind o persoană, necomunicativă, nonviolentă, charismatică, implicat să își ajute bunicul care este paralizat. Tatăl lipsește din tabloul familiei, iar mama este plecată la muncă în Italia orașul Roma.
Poveste debutează cu Simion Luca (George Piștereanu) în prim plan, are un look irezistibil este bronzat și umblă pe scuter, cu ochelari de soare, majoritatea din localitate îl cunosc, când o persoană din jurul lui îi solicită ajutorul el nu refuză. Locuiește într-o rulotă la margine de drum, lângă un restaurant – bar, al doamnei Savu (Clara Vodă), deține un atelier de reparați mașini. Lumea în care se învârte este viciată și periculoasă, iar activitățile lui nu scap neobservate de către poliție. Este invitat la secția de poliție de către Comisarul Dumitrache de la Judiciar Constanța. Una dintre victimele plasate de către Luca în Italia a venit să depună o plângere împotriva celui care a sedus-o și a determinat-o să ofere servicii sexuale (Fig.3). El își dă seama și printr-o tehnică de manipulare (lovindu-se singur) reușește, să îi provace milă victimei determind-o pe aceasta să nu depună marturie (vezi Fig.4).
Marele Ion Besoiu este pus în valoarea peliculei, actorul îl interpretează pe bunicul lui lui Luca, personaj care ne dă de înțeles de ce Loverboy-ul ajunge să fie implicat în afaceri atât de periculoase. Filmul ne prezintă și o altă latură a lui Luca care are grijă de bunicul său bolnav, el plătește o femeie care stă în permanență cu acesta și face și menajul casei.
Pelicula ne mai aduce în prim plan faptul că recrutorul Loverboy nu dă impresia că ar fi implicat în acest transfer, păstrând aparența nevinovăției sale. Sunt cazuri când, și după identificarea activității criminale a rețelei de trafic, victimele refuză cu obstinație să creadă în implicarea recrutorului, sperând în continuare să se căsătorească cu acesta și să își împlinească astfel povestea de dragoste. Ce este cel mai dureros este tocmai faptul că victimele ajung din nou să fie traficate de către aceștia iar în unele cazuri se sfârșesc cu decesul acestora (vezi Fig.5/6).
Prietenii din anturajul lui Luca conduc mașini luxoase, pe care i le împrumută și lui câteodată pentru atingerea scopului. Un locanic îl ajută pe Luca și pe prietenii lui să găsească noi victime, iar una dintre victime era chiar verișoara acelui localnic. De la acest localnic prietenii lui Luca culeg informați despre fete.
Luca și prietenii lui știu cum să își manipuleze victimele, după o noapte petrecută la mare împreună cu acestea, în drumul spre casă, aceștia le pun să aleagă ce vor să facă, se reântorc la mare sau le vor duce acasă. Luca pare a fi leader-ul grupului, el discută cu fetele le prezintă acestora viața pe care o are faptul că el mucește din greu (,,Voi credeți că aceste mașini au apărut așa din senin”), Luca este ferm, calculat în discursul său destul de cursiv și reușește într-un final să le convingă pe fete să meargă în Constanța unde sunt vândute (vezi Fig.7).
Viața lui Luca se schimbă atunci când o cunoaște pe Veli (Fig.8), fiica frumoasă a unui păstor de oi, Toader (Remus Mărgineanu), care îl cucerește cu firea ei prietenoasă și deschisă. Chiar dacă fata este avertizată de către acesta să "stea departe de el" atracția este mai presus decât rațiunea iar cei doi încep o relație pasională care nu poate avea un final fericit. Luca o face să se simtă deosebită, nu forțează lucrurile în relația lor, el se comportă ca un iubit normal, îi oferă acesteia atenție, afectivitate și cadouri. Pentru ea, Luca este primul iubit, inocența ei generează vulnerabilități, iar o inimă deschisă poate însemna o poartă deschisă nedreptății și răului.
Veli (Ada Condeescu) le povestește părinților despre noul iubit, și dorește să le facă cunoștință, Luca nu îi împărtășește aceeași dorință și crează tot felul de situații pentru a nu fi prezentat. Într-un final Luca decide să îi cunoască părinți pentru a se putea apropria mai mult de ea.
Când merge prima dată acasă la ea, tatăl și fratele acesteia îl resping și Luca decide să plece (Fig.9). După un timp, Veli fuge de acasă, iar Luca o întreabă: (,,Unde vrei să mergi? Unde vrei tu! Așa de mare încredere ai în mine? Chiar dacă nu am, tot merg !“) ajungând să locuiască cu Luca, cu care își pierduse virginitatea. Cei doi par a fi fericiți, fata făcând chiar planuri de viitor și se asigură că dacă Luca va dori să se despartă de ea acesta îi va spune (Fig.10).
De fapt, aici intervine realitatea într-o conversație dintre Luca și Zvori (Alexandru Mititelu) un prieten al său (Zvori: Salut frate! Cine-i domnișoara? Luca: O prietenă. Zvori: Am venit să te i-au la Constanta! Luca: Tu te ocupi cu transporturile? Zvori: Temporar, dar tu ce faci? Luca: Nu știu, sunt bine așa cum sunt acuma! Zvori: Dar cine e tipa? Luca: O fata ți-am zis! Zvori: Draguță, ai avut tu altele și mai draguțe și pe alea nu le-ai adus acasă. Cei cu tine? Luca: Nu mă este serios, îmi place mult fata, abea aștept să scap de ea să gasesc una la fel de misto!”), mai în glumă mai în serios această conversație a avut loc când Veli era prin preajmă, ea nedându-și seama de pericol (Fig.11). Veli a preluat responsabilitățiile casnice după plecarea Ramonei (Coca Blooș), persoana care era plătită de Luca că să se îngrijească de bunicul lui.
Tatăl lui Veli face o încercare de a se apropia de ea, aducându-le celor doi, ca gest de bunăvoință, un miel. Găsindu-l pe Luca în absența lui Veli, dar în prezența prietenilor acestuia, Luca îl sfidează, luând carnea și dând-o prietenilor săi. Când ajunge și fiica acasă fiind fericită că își vede tatăl, Toader o agresează fizic și încearcă să o ia cu forța („Hai de aici hai cu mine acuma, Dacă nu vii acum, nu mai vii deloc”) însă o antagonizează și mai tare („Nu vin cu tine nicăieri, niciodată! Ai înțeles?”) și o aruncă astfel în brațele lui Luca (Fig. 12/13).
La un moment dat, după acest episod, Luca își ia motocicleta și se accidentează intenționat, demarând spre un teren abrupt (Fig.14). Întors acasă, o respinge pe Veli când aceasta îi îngrijește rănile și îl întreabă ce s-a întâmplat. Rupându-și într-un gest teatral bandajele, o minte că ar avea datorii foarte mari („am niște probleme și tu nu poți să mă ajuți, Nu te intereseză pe tine probleme mele. Oricum asta așteptai de când ai văzut ca am probleme, un moment să te cari așteptai ”). Luca cunoște foarte bine faptul că dacă o respinge nu are unde să se ducă și tot la el o să revină (Fig. 15/16/17/18). Veli este bulversată de faptul că iubitul ei este supărat și are datorii mari, aceasta este dispusă să facă orice pentru a fi cu el și să salveze relația lor (,,Luca: Tu de ce nu pleci? Veli: Nu mai plec! Luca: Poftim? Veli: Nu mai plec Luca: De ce nu pleci? Veli: Pentru că vreau să te ajut. Luca: La ce să mă ajuți Veli: Să facem bani, vreau să fac bani cu tine, pentru că țin la tine. Luca: Vrei să faci bani? Veli: Da pentru tine, ce pot să fac?”). În cele din urmă acesta îi sugerează soluția, să își ofere serviciile sexuale pentru bani (Fig.19). Veli se împrietenește cu gândul, culcându-se cu prietenul său, Zvori.Toată această acțiune se întâmplă când Luca stătea în camera de alături iar la final acesta îi mulțumește (Fig.20).
În finalul filmului, după o vreme Luca se duce la un han, unde își primește onorariul de la Zvori (Fig.21). Deși Veli este într-o cameră de hotel, fiind „pregătită” pentru străinătate, Luca merge până la ușă însă nu mai intră (Fig.22).
În concluzie, voi analiza filmul Loverboy urmârind câteva momente edificatoare ale existenței acestora, primul ar fi relația lui Veli cu familia ei iar al doilea aspect îl constituie Veli în relație cu Luca.
În primul aspect Veli în raport cu familia – familia este compusă din patru membrii: cuplu parental și doi frații. Tatăl este violent, consumă alcool, soția îi este supusă. Este o persoană autoritară, nimeni nu îi iese din cuvânt. Astfel, lipsa comunicării arată cum părinții nu realizează nevoile și suferințele copiilor, dreptul la replică al fetei în fața tatălui este inexistent. Toader o agresează fizic și încearcă să o ia cu forța pe Veli din relație sub amenințare („Hai de aici hai cu mine acuma, Dacă nu vii acum, nu mai vii deloc”) însă o antagonizează și mai tare („Nu vin cu tine nicăieri, niciodată! Ai înțeles?”) și o aruncă astfel în brațele lui Luca.
În al doilea aspect Veli în raport cu Luca – Luca este primul ei prieten, este prima persoană cu care a avut un contact sexual, aceasta fiind virgină. Luca se poartă frumos cu ea, este tandru, nu ridică tonul la ea, au mici joculețe de îndrgostiți, își fac planuri de viitor împreună. Veli își cunoaște bine rolul în familia nou formată, face de mâncare, are grijă de bunicul lui Luca, are grijă și de prieteni lui, lucrează ocazional la hanul de peste drum.
Luca este atent la dorințele ei chiar dacă ea nu i-le comunică și încearcă să i-le îndeplinească. Veli devine tot mai dependentă de el și se accentuează tot mai mult teama de abandon – teama de a nu îl pierde pe el, astfel în momentul când acesta îi comunică că are probleme financiare și ar trebuie să plece pentru o perioadă, ea refuză să îl lase să plece, este dispusă să meargă ori unde cu el sau să facă orice pentru a-l ține aproape, practic viața ei se sprijină pe o speranță, o speranță emotivă (,,Luca: Tu de ce nu pleci? Veli: Nu mai plec! Luca: Poftim? Veli: Nu mai plec Luca: De ce nu pleci? Veli: Pentru că vreau să te ajut. Luca: La ce să mă ajuți Veli: Să facem bani, vreau să fac bani cu tine, pentru că țin la tine. Luca: Vrei să faci bani? Veli: Da pentru tine, ce pot să fac?”). În cele din urmă acesta îi sugerează soluția, să își ofere serviciile sexuale pentru bani. În acest context, putem spune faptul, că Luca s-a folosit de atașamentul fetei față de el pentru a ajunge să o exploateze sexual și într-un final să o vândă.
4.6 Studii de caz ale victimelor racolate prin metoda Loverboy
Cazul 1
G.T- 19 ani Situația socială a victimei înainte de trafic:
G.T a absolvit VIII clase și provine dintr-o familie cu părinți fără ocupație care obțin venituri din munci ocazionale. Familia locuiește într-un sat de pe lângă orașul Tulcea, într-o casă sărăcăcioasă, neconectată la curent electric sau apă potabilă. Tatăl este alcoolic consumând banii aproape în totalitate pentru achiziționarea băuturii. Nivelul de trai al familiei este de subsistență.
Familia este compusă din șase membri: cuplu parental, doi fii și două fiice, G.T fiind a două născută. Sora mai mare este implicată într-o uniune consesuală și are un copil cu acesta, locuind într-o localitate învecinată. Fratele cel mare s-a stabilit la București unde trăiește cu partenera sa.
Relația cu tatăl este ocazional tensionată, tatăl deveniind violent verbal, posibil și fizic față de ea și de soție pe fondul consumului de alcool. Relația este una conflictuală, tatăl având tendința de a-i reproșa unele lucruri și de a o culpabiliza.
Relația cu mama este una ambivalentă, cu conflict ascuns, mama având tendințe de culpabilizare pentru dificultățiile întâmpinate de familie de a lungul timpului. Mama era victima agresiunilor tatălui.
Realțiile cu frații sunt semnificative și suportive.
Istoricul de trafic:
G.T avea 17 ani când l-a cunoscut pe iubitul ei în localitate, el avea o situație financiară mai bună, îl vede ca salvarea sa din acel mediu. Au început o relație de iubire și pentru a-i câștiga încrederea, iubitul s-a oferit să o ajute cu schimbarea buletinului când va împlini vârsta de 18 ani acesta lunând-o în spațiu.
După un timp la invitația unei prietene și a iubitului, aceștia au decis să plece cu mașina la un suc. G.T întreba în permanență unde se duc și ce fac dar el o liniștea spunându-i că pur și simplu se plimbă cu mașina.
Iubitul a adus-o în București unde a exploatat-o sexual, iar după o perioadă a transferat-o în Franța. G.T declara ,,că era mai bine cu el decât cu un tată alcoolic și o casă fără curent”.
Ieșirea din trafic:
G.T a fost indentificată formal în Franța, ca victimă prezumată traficului de persoane, unde în urma colaborării cu poliția doi dintre cei implicați în exploatarea ei sexuală au fost arestați.
În concluzie, acest caz reunește toți indicatori specifici abuzului emoțional atât în relația cu tatăl cât și în relația cu partenerul. Astfel, G.T provine dintr-o familie disfucțională, violența din cadrul familiei a stat la baza atașamentului profund în relația cu iubitul ei.
Cazul 2.
A.D- 20 ani Situația socială a victimei înainte de trafic:
A.D provine dintr-o familie monoparentală, deoarece mama acesteia a decedat la vârsta de 3 ani a fetei, rămânînd în grija tatălui, împreună cu sora sa mai mare.
Familia locuia într-o comună, din apropierea unui oraș din sudul țării, iar A.D urma cursurile unui liceu din acel oraș, fiind în clasa a XI-a, în anul 2010.
Fata avea o relație bună cu tatăl său, care asigura veniturile financiare pentre cele două fiice, însă nu avea timpul necesar pentru supravegherea activității școlare sau pentru a comunica cu A.D.
Istoricul de trafic:
Istoria de trafic a fetei a debutat în vara anului 2010, când în timpul orelor de curs a acceptat propunerea unei colege să mergă, împreună cu un grup de bărbați necunoscuți într-un local din orașul vecin.
Astfel, A.D a legat o relație de prietenie cu unul dintre bărbații din grup, în vârstă de aproximativ 40 ani, acceptând propunerea acestuia de a o conduce la domiciliu, însă în drumul către casă, acesta a violat-o. Tânăra nu a comunicat nimănui acest fapt și nu a depus o plângere în acest sens la poliție. Fiind contactată ulterior de către acel bărbat, care a rugat-o să îl ierte, aceasta a reluat legătura, fiind de acord ca între ei să existe o relție personală.
Astfel, după un timp, bărbatul i-a promis că se vor căsători și i-a propus să meargă împreună la un prieten care deținea un motel. Ajunși la locația respectivă, A.D a fost sechestrată și obligată să practice sexul comercial cu diverși clienți, racolați de către traficant, fiind agresată fizic și amenințată.
După o perioadă, a fost convinsă să mergă în Italia, unde a fost obligată să practice sexul comercial în stradă, fiind transportată în fiecare seară de la domiciliu cu o mașină. Astfel, într-una din seri a avut un accident de circulație, produs de una dintre membrele rețelei de trafic, în urma căruia A.D a intrat în comă, pentru o perioadă de 6 luni, fiind internată într-un spital de specialitate, de unde, sub îngrijirea medicilor a reușit să se recupereze.
Ulterior, victima s-a întors în țară, reluându-si studiile, dar în luna septembrie 2011, a fost răpită din fața case sale, urmând a fi transportată în afara granițelor.
Ieșirea din trafic:
A.D i-a fost luat telefonul mobil, pentru a nu putea contacta nicio persoană, fiind amenințată cu uciderea sa și a membrilor familiei dacă încearcă să fugă, însă datorită faptului că aceasta mai avea un telefon despre care traficantul nu știa, a reușit să transmită un mesaj surorii sale, care a alertat poliția.
În analiza acestui caz, se impune să luam în calcul lipsa de comunicare din partea tatălui, cât și faptul că A.D și-a pierdut mama. Nu trebuie uitat faptul că victima la iertat pe agresor după comiterea violului și a continuat relația cu acesta nespunând nimic autoritățiilor cât și tatălui. Lipsa de afectivitate, cât și teama de nu râmane singură (teama de adandon) a stat la baza acestui caz, iar recrutorul a profitat de vulnerabilitatea ei cunoscându-i situția familială, devenind astfel baza ei de siguranță.
Cazul 3
D.A – 21 ani Situația socială a victimei înainte de trafic:
D.A provine dintr-o familie monoparentală, tatăl său a decedat când aceasta avea vârsta de 10 ani. Situația economica a familiei era precară, deoarece mama sa este singurul întreținător al D.A și a celorlalți doi frați minori.
Tânăra a abandonat studiile în clasa a IX a, datorită anturajului, având între timp job-uri, pentru perioade scurte de timp în diverse baruri sau cluburi dar fără forme legale. La unul dintre aceste locuri de muncă l-a cunoscut pe iubitul ei. După o perioadă de aproximativ 6 ani de relație cu un istoric de abuz fizic, au rezultat doi copii, unul de doi ani și unul de patru ani, partenerul de viață i-a propus acesteia să meargă în strainătate pentru a-și face un viitor mai bun.
Istoricul de trafic:
D.A împreună cu iubitul ei au plecat în Suedia, din baiatul care îi spunea că amândoi vor munci și își vor face un viitor împreună, acesta refuză să muncească și o pune pe D.A să presteze servicii sexuale. După o perioadă, acesta decide în luna ianuarie 2011 să o vândă fiind obligată în continuare sub amenințarea violenței să ofere servicii sexuale.
Ieșirea din trafic:
D.A a fost găsită de poliție în luna iunie a aceluiași an oferind servicii sexuale și a fost indentificată ca victimă a traficului de ființe umane, aceasta prezentând simptomele acute de stresposttraumatic.
În concluzie, în acest studiu de caz D.A își pierde tatăl la o vârstă destul de mică când personalitatea ei era în fomare cât și lipsa de afectivitate din partea mamei, toți acești factori au determinat-o pe aceasta să dezvolte un atașament față de o persoană care i-a arătat disponibilitate de comunicare și pare să îi înțeleagă problemele. Astfel, recrutorului i-a fost mult mai ușor să devină o figură de atașament pentru a oferi o falsă bază de siguranță pentru a-și atinge scopul dorit.
Cazul 4.
C.R 20 ani Situația socială a victimei înainte de trafic:
C.R provine dintr-o familie destrămată, tatăl său fiind decedat iar cu mama nu păstrează legătura. C.R, locuia, la începutul anului 2011, ocazional, în casa unor vecini, unde presta munci casnice, în schimb. Tânăra a absolvit VIII clase.
Atfel, aceasta s-a căsătorit iar după un timp soțul ei părăsește căminul conjugal. După un timp aceasta cunoaște un alt bărbat prin intermediul site-urilor de socializare. Acesta îi proune să meargă în Suedia pentru a-și clădi un viitor mai bun. C.R acceptă și pleacă împreună cu acesta în Suedia.
Istoricul de trafic:
Ajunși în Suedia acesta a amenințat-o cu violența pentru a o exploata sexual, inducerea în eroare a constat în faptul că el în mod fals i-a dat de înteles acesteia că oferirea de servicii sexuale era în beneficiul relațiiei lor și al viitorului comun. Ea era legată puternic din punct de vedere afectiv de partenerul ei și avea o poziție de dependență față de acesta.
Traficantul făcea parte dintr-o rețea de trafic de persoane. Acesta împreună cu cei din anturajul lui începând cu luna iulie 2010 și până pe data de 31 mai 2011 din România, au recrutat, transportat, cazat și trimis în total 11 femei prin constrângere, inducere în eroare, privind condiții economice, condiții de muncă în general cât și prin legarea de relații sentimentale exploatând situația lor vulnerabilă și determinându-le pe acestea să aibă o poziție de dependență față de ei sau prin orice alt mijloc nedrept totul pentru atingerea scopului comun al fătuitorilor ca femeile să fie exploate sexual în Suedia. Făptuitorii au acționat fiecare în parte în acest scop comun.
Astfel, în acest caz se impune să luăm în considerarea teama de abandon dezvoltat încâ din copilărie, atât prin faptul că tatăl ei a decedat cât și prin părăsirea căminului conjugal de către soțul ei. Atât teama de respingere cât si teama de abandon a determinat-o pe aceasta să devină dependentă în relația cu recrutorul neobservând pericolul în care se află.
Ieșirea din trafic:
C.R a fost găsită de poliție în Sudia oferind servicii sexuale.
Cazul 5.
M.A – 18 ani Situația socială a victimei înainte de trafic:
M.A a locuit împreună cu bunici parentali care au decedat. După decesul bunicilor ei, aceasta decide să se mute înapoi la părinți biologici și locuiește acolo împreună și cu cei 6 frați ai ei.
Astfel, începe o relație de iubire cu cineva din localitate. M.A este răpită de către iubitul ei actual și a fost dusă la el acasă unde a fost violată de către acesta. După această întâmplare parinți ei nu mai vor să mai aibă de a face cu ea și este obligată să se căsătorească cu acesta.
Astfel , tânara a fost expusă loviturilor și altor violențe pe parcusul căsătoriei, soțul acesteia fiind influențat de către mama lui. Violențele la care era supusă de către soțul ei se întâmplau săptămânal. Din relația celor doi a rezultat un copil.
Istoricul de trafic:
Familia soțului a hotărât să plece în Suedia, ajunși acolo au locuit într-un parc cu barăci. Soțul lui M.A și-a exercitat puterea asupra acesteia, prin violență, amenințare, constrângere repetândui mereu ,,că o să își piardă copilul dacă nu oferă servicii sexuale și să aducă bani familiei”. Acesta a exploatat situția vulnerabilă a soției.
Ieșirea din trafic:
M.A a solicitat asistență medicală după ce a fost lovită în stradă de către soțul ei ,,am fost lovită cu pumnii și picioarele, m-a izbit cu capul de parbrizul mașinii iar după aceea mi-a fost luat copilul”. Totodată a fost anunțată și poliția care în urma cercetăriilor s-a aflat faptul că aceasta era exploatată sexual de către soțul ei cât și de familia acestuia.
Astfel, în contextul acestui studiu de caz victima a fost supusă violențelor (intra) familiale, a fost obligată de către familia ei să se căsătorească cu cel care o răpise și o abuzase sexual. M.A a fost privată de afectivitate atât în familia de orgine cât și în familia întemeiată. De asemenea prin exercitatea puterii de către soțul ei, victima s-a confruntat cu o formă de abuz atât fizică cât și emoțională, fundamentată de rolurile de gen în relația bărbat – femeie , femeia fiind supusă bărbatului replicând astfel patternurile patriarhale din familie.
4.7 Concluziile studiului:
Ținând cont, atât de mediul familial din care provin victimele, privarea de afectivitate, pierderea unui părinte, violența (intra) familială cât și violența din familia formată, consumul de alcool, raportul de putere bărbat – femeie, toate aceste traume severe din copilărie pot duce la atașamentul victimei față de Loverboy și astfel se validează primele două ipoteze: și anume cea privind patternurile patriarhale din cadrul relațiilor familiale care se răgesc și în relația dintre victimă și loverboy și cea conform căreia lipsa de afecțiune în cadrul familiei o face să se abandoneze total în relația cu loverboy. Astfel victima renunță nu doar la propria idependență ci și la demnitate fiind dispusă să se implice în acțiuni pe care altfel nu le-ar face.
Inducerea în eroare prin îndrăgostire/atașament constă în faptul că el în mod fals îi dă de înțeles acesteia faptul că oferirea de servicii sexuale este în beneficiul relațiiei lor și al viitorului comun. Agresorii se folosesc de atașamentul emoțional al victimelor pentru a-și atinge scopul dorit.
Toate aceste aspecte pot raspunde la întrebăriile și anume: cum poate accepta o persoană să își ofere serviciile sexuale din dragoste, în relația victimă – Loverboy, și de ce ajung să se atașeze de acesta și să rămână în această relație.
Factorii care generează traficul de ființe umane sunt sărăcia victimelor, lipsa de educație, neîncrederea în propria persoană, eșecurile din viață de zi cu zi.
În urma cercetării am aflat că majoritatea victimelor au un nivel de școlarizare scăzut, provin din mediul rural și din familii dezorganizate, au o situație financiară precară, recrutorii profitând de aceste aspecte negative din viața victimelor, țintește să devină o figură de atașament pentru a oferi o falsă bază de siguranță pentru a-și atinge scopul dorit.
Lipsa de informații permanente, lipsa unor modele sociale pozitive, false idealuri prezentate în mass media, lipsa educației, fac din persoanele, de cele mai multe ori, tinere și fără experiență, persoane la risc de a deveni victime ale traficului de ființe umane. Astfel, este demonstrată și cea de a treia ipoteză.
Ridicarea calității vieții familiilor cu probleme, îndrumarea și instruirea tinerilor pot fi pași importanți în scăderea incidenței acestui fenomen
Concluzii personale:
În urma elaborării acestei lucrări și a studiului pe care l-am efectuat, câteva reflecții personale privind experiența de elaborare și redactare a lucrării m-au marcat. În acest sens, două aspecte mi-au dat de gândit:
primul ar fi dezvoltarea industriei pornografice, faptul că tot mai multe websit-uri acceptă plata prin moneda virtuală Bitcoin. Websit-urile care aparțin companiei Marvin sunt accesate de 20 de milioane de utilizatori zilnic.
al doilea aspect este schimbarea opiniei în ceea ce privește filmul Loverboy.
Am urmărit filmul Loverboy cu mult înainte de a-mi alege tema mea de licență, după ce m-am decis asupra titului lucrării de licență, alegerea analizei filmului a venit pe parcurs. După terminarea cadrului teoretic mi-am propus să citesc comentariile asupra ecranizării și să vizionez filmul. Ca și cei care au comentat am crezut că este vorba de o poveste de dragoste în care personajul principal Luca îndragostit de Veli este forțat de împrejurări să renunțe la relația lor pentru a rămâne recrutor.
După aprofundarea cadrului teoretic cât și din discuțiile pe care le-am avut cu asistentul social de la Agenția Națională Împotriva Persoanelor Traficate cât și cu asistentul social de la ADPARE, am vizionat filmul dintr-o altă persepectivă, înțelegând acum de ce aceată metodă este denumită metoda prin îndragostire sau mai bine spus, metoda prin atașament.
Recrutarea victimelor prin această metodă implică legarea de relații sentimentale exploatând situația lor vulnerabilă și determinându-le pe acestea să aibă o poziție de dependență față de recrutor sau prin orice alt mijloc nedrept, totul pentru atingerea scopului.
Acum, la terminarea lucrării de licență, am o altă opinie despre ecranizarea acestui film, mi-aș fi dorit să nu fie real, iar cei ce au vizionat filmul să înțeleagă mesajul social.
Acestă metodă Loverboy este cunoscută de peste 15 ani, dar sunt puține cercetari făcute pe acestă temă cât și despre recrutorii care poartă aceleași nume. Am ales acest subiect pentru a face cunoscută acestă metodă de racolare ,,metoda prin îndrăgostire/metoda prin atașament’’, ca și o recomandare pentru viitoarele cercetări.
Anexa 1
Fig. 1 Prezentarea filmului Loverboy
Scene din film
Fig. 2 Luca personajul principal.
Fig. 3 Victima este chemată la poliție pentru a indentifica persoana care a exploatat-o sexual.
Fig. 4 Luca se lovește intenționat pentru a o manipula pe victimă.
Fig 5 Victima se întoarce în locul unde a fost prima data vândută de către Luca pentru a-l reântalni pe acesta.
Fig.6 Luca este invitat de către poliție la Institutul medico-legal pentru a indentifica o victimă.
Fig.7 Noi victime, acestea au fost ,,recomandate” de un localnic, una dintre ele fiind verișoara localnicului.
Fig.8 Întâlnirea dintre Veli și Luca.
Fig. 9 Întâlnirea dintre Luca și Toader.
Fig. 10 Veli decide să plece de acasă și se mută cu Luca.
Fig. 11 Întâlnirea dintre Zvori și Luca.
Fig.12 Întâlnirea dintre Veli și tatăl ei.
Fig.13 Tatăl ei nu face altceva decât să o arunce în brațele lui Luca.
Fig.14Luca își ia motocicleta și se accidentează intenționat.
Fig.15 Întors acasă Luca o respinge pe Veli, când aceasta îi bandaja răniile.
Fig.16 Luca își rupe într-un gest teatral bandajele, și o minte că ar avea datorii foarte mari.
Fig.17 Luca o izgonește pe Veli, acuzând-o pe aceasta că nu îi pasă de el.
Fig.18 Luca cunoaște faptul că nu are unde să se ducă, acesta vine acasă pentru a-și cere iertare.
Fig.19 Veli se oferă să facă orice pentru relația numai să nu îl piardă pe Luca.
Fig.20Veli se împrietenește cu gândul că o să ofere servicii sexuale, culcându-se cu prietenul lui Luca, Zvori.
Fig.21Luca o vinde pe Veli și se duce la un han, unde își primește onorariul de la Zvori.
Fig.22Veli este într-o cameră de hotel, fiind „pregătită” pentru străinătate, Luca merge până la ușă însă nu mai intră.
Fig.23 Luca decide să plece.
Anexa 2
Cadrul legislativ în România
Principalele instrumente internaționale, asumate de România, referitoare la traficul de persoane și drepturile omului
1.Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate adoptată La New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002;
2. Convenția Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane ratificată prin Legea nr. 300/2006;
3. Convenția privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989, intrată în vigoare în 1990 și ratificată de România prin Legea nr.18/1990
Principalele acte normative:
1.Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (publicată în Monitorul Oficial nr. 783/11.12.2001);
2. Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
3. Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor;
4. Legea nr.3002/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală;
5. Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalitții organizate
6. Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor;
7. Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginălizării sociale;
8. Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială;
9. Hotărârea nr. 299/13.03.2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;
10. Hotărârea nr. 1584/8.12.2005 pentru organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Prevenire a Traficului de Persoane și Monitorizare a Asistenței Acordate Victimelor Traficului de Persoane (publicată în Monitorul Oficial nr. 5/4.01.2006);
11. Hotărârea nr. 1216/27.11.2001 privind aprobarea Planului Național de acțiune pentru combaterea traficului de ființe umane;
12. Hotărârea guvernului nr. 1238/2007 pentru aprobarea strandartelor naționale specifice pentru serviciile specializate de asistență a victimelor traficului de persoane.
Anexa 3
Cadrul legislativ internațional
Preocuparea ONU de pe parcursul ultimilor ani referitor la traficul de ființe umane se reflectă în adoptarea unor documente importante în domeniu:
1.Declarația Universală a Drepturilor Omului;
2. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, 1953;
3. Declarația Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20.11.1959;
4. Declarația pentru Eliminarea Violenței Împotriva Femeilor, adoptată de Adunarea Generală ONU la 23.02.1994;
5. Convenția ONU Privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (CEDAW)/1979 la care România este parte începând cu 1980;
6. Convenția privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generala ONU la 20.111989, intrată în vigoare în 1990 (este ratificată de România prin Legea nr. 18/1990);
7. Carta Socială Europeană revizuită, adoptată, la Strasbourg la 3 mai 1996 (este ratificată de România prin Legea nr. 74/1999);
8. Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme de muncă a copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor;
9. Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105 privind abolirea muncii forțate sau obligatorie, ratificată la data de 3 august 1998 și Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 29 privind munca forțată sau obligatorie, ratificată la data de 28 mai 1957;
10. Protocolul Facultativ al Convenției cu privire la drepturile copilului, vânzarea de copii, prostituția copiilor, pornografia infantilă, semnat la data de 6 septembrie 2000 și ratificată la 18 octombrie 2001;
11. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transfrontaliere organizate, de la Palermo, 15-17 octombrie 2000;
Bibliografie
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Licsandru, D. (coord.), Ionescu, F., Erușencu, S., Bănuță, A. M., Tudorache, D., Niță, R. N., Prisecaru, O., Pricop, A., Petrache, A., Manea, M., Dinică, C., Mica, M., Dumitrache, L. (2007). Raport privind situația traficului de persoane în România – 2006, București;
Agabrian, M. (2003). Sociologie generală, Iași, Editura Institutul European;
Anghel, A. (2011). Violența și sclavia modernă – traficul de femei, perspectivă sociologică, București, Editura Universitară;
Aninoșanu, L., Laszlo, E., Stoian, G., Ulrich, L., Baldoni, E., Dolente, F., Castelli, V., trad. de Chiva, S., Tărase, L. (2012). Speranțe la vânzare, Cercetare calitativă privind traficul în vederea exploatării sexuale în România și Italia, în perioada 2007 – 2011, Material realizat în cadrul proiectului – ANIMANOVA-Integrare pe piața muncii pentru persoanele traficate, București, Editura Centrul Parteneriat pentru Egalitate;
Aronescu, L. (2010). Crima organizată și problema traficului de persoane în România pos-comunistă, Cluj – Napoca, Editura Argonaut;
Asociația Alternative Sociale. (2006). Ghid de informare în domeniul traficului de persoane, Prevenire, Combatere, Asistența victimelor, Iași, Editura Asociația Alternative Sociale;
B Bourbeau, L. (2010). Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine, București, Editura Ascendant;
Bowlby, J. (2011). O bază de siguranță, București, Editura Trei;
Buzducea, D. (coord), (2010). Asistența Socială a Grupurilor de Risc, București, Editura Polirom;
Centrul de Prevenire și Combatere a Traficului de ființe umane – ARCA, (2008). Ghid de bune practici în lupta antitrafic/Handbook of the best practices in the fight against human trafficking, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Centrul internațional pentru elaborarea de politici în domeniul migrației (ICMPD), Babovic, M., Bibo, G., Djordjevic, M., Rusu, V., Surtees, R., Tudorache, D., Busch, S., Radeva, M., Srbic, D., Trossero, S. (2007). Ascultând victimele: Experințe ale identificării, repatrierii și asistenței în Europa de Sud-Est, Viena, Austria, Editura Institutul NEXUS de combatere a traficului de persoane;
Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice: Metode cantitative și calitative, București, Editura Economică;
Dima, E., Cobeț, D., Manea, L., Dănilă, E., Dima, G.E., Dănilă, A., Botoșineanu, L. (2007). Dexi Dicționar explicativ ilustrat al Limbii Române, Italia, Editura ARC și Gunivas;
Ficeac, B. (2001). Tehnici de manipulare, București, Editura Nemira;
Holdevici, I. (2009). Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, Gândirea pozitivă – cheia sănătății și eficenței, București, Editura Trei;
Iluț, P. (1997). Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode, Iași, Editura Polirom;
Jupp, V (coord), (2010). Dicționar al Metodelor de Cercetare Socială, Iași, Editura Polirom;
Kubler-Ross, E. trad. de Pirușcă, M. (2008). Despre moarte și a muri: Harta marii transformări, București, Editura Elena Francisc Publishing;
Licsandru, D. (2009). Atenție la lover-boys! Revista prevenirea criminalități nr. unu, 19/20, București, Editura Prevenirea Capitalei;
Malarek, V. trad. de Dubois, S.M. (2011). Natașele. Noua rețea mondială a sexului commercial, București, Editura Humanitas;
Mateuț, G., Petrescu, V. E., Ștefăroi, N., Onu, N., Dublea, A., Luca, S., Iovu, D., Tărniceriu, R. D., Gafta, G. L., Luca, C., Prună R. A. (2005). Traficul de ființe umane, Infractor Victimă Infracțiune, Iași, Asociația Alternative Sociale;
Moscovici, S., Buschini, F., trad. de Savin, V. (2007). Metodologia Științelor Socioumane, Iași, Editura Polirom;
Nelson, N. (2007). Relații periculoase, București, Editura Amaltea;
Noul Cod Penal 2013
Păunescu, C. (1994). Agresivitate și condiția umană, București, Editura Tehnică;
Pease, A. și Pease, B. (2011). De ce barbații au nevoie de sex iar femeile de dragoste, București, Editura Curtea Veche;
Preda, M. (2009). Riscuri și inechități sociale în România, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, Iași, Editura Polirom;
Rădulescu, M. S. (2001). Sociologia violenței (intra)familiale, București, Editura Lumina Lex;
Rujoiu, V. și Rujoiu, O. (2012). Violența în familie: între percepție socială și asumare individuală, București, Editura Ase;
Sfânta Scriptură. (2006). București, Editura Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
Sînziana, S. G. (2006). Violența în familie prezentată în presa din România, Iași, Editura Lumea;
Stout, M. trad. de Novac, I.M. (2009). Psihopatul de alaturi, București, Editura Trei;
Tănăsescu, I. (2003). Criminologie, Agresologie, Victimologie Detentologie, București, Editura All Beck;
Timms, N., Timms, R. (1982), Dictionary of social welfare, London, Editura Routlege & Kegan Paul;
Walter, R. trad. de Ivan, D.M. (2012). Iubiri toxice, București, Editura All;
Wallin . D. J. (2010). Atașamentul în Psihoterapie, București, Editura Trei;
Yin, R. K., (2005). Studiul de caz: designul, colectarea și analiza datelor, Iași, Editura Polirom;
Publicații electronice de pe Internet:
Agenția Națională Împotriva Traficului de persoane și Șerban, M., Tamaș, A.M, Lupașcu, I.E., Dragotă, C., Petrescu, G.A., Nacu, A., Nicolae, M., Mihalcea, A. (2012). Raport privind situația traficului de persoane în anul 2012. [Online] Disponibil pe: http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf. [Accesat la data de 03.04.2014, ora 23.30];
The freedom project: Ending human trafficking and slavery, (2012). Slavery. [Online] Disponibil pe: http://www.thefreedomproject.org/slavery/ [Accesat la data de 22.04.2014, ora 23.30];
Hume, D. (1748). An enquiry concerning human understanding. [Online] Disponibil pe: http://www.infidels.org. [Accesat la data de 30.07.2007]
Lillie, M. (2014). Human Trafficking search: Bitcoin Fuels the Human Trafficking Market. [Online] Disponibil pe: http://humantraffickingsearch.net/wp/bitcoin-fuels-the-human-trafficking-market/ [Accesat la data de 23.04.2014, ora 11.04];
Yenko, A. (2014). Internațional Business Times/Economy: Pornsite Accepts Bitcoin; USD Used Unlawfully More Than Bitcoin. [Online] Disponibil pe: http://au.ibtimes.com/articles/539100/20140217/pornsites-bitcoind-pornsite-bitcoin usd.htm#.U4ejcPmSz3T [Accesat la data de 3.05.2014, ora 10.38];
Koricanac, I. (2013). Save the Children: Human trafficking. Trauma and Psychotherapy: A collection of papers. [Online] Disponibil pe: http://resourcecentre.savethechildren.se/library/human-trafficking-trauma-and-psychotherapy-collection-papers [Accesat la data de 20.03.2014, ora 13.30];
Van San, M. și Bovenkerk, F. (2013). Secret seducers: True tales of pimps in the red light district of Amsterdam. [Online] Disponibil pe: http://www.researchgate.net/publication/239770983_Loverboys_in_the_Amsterdam_Red_Light_District_A_realist_approach_to_the_study_of_a_moral_panic [Accesat la data de 24.04.2014, ora 12.30];
FilmeOnline FilmeSeriale. (2011). Loverboy. [Online] Disponibil pe: http://filmebune.ucoz.ro/publ/filme_actiune/loverboy_2011/2-1-0-6256 [Accesat la data de 2.05.2014, ora 20.30];
Bibliografie
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Licsandru, D. (coord.), Ionescu, F., Erușencu, S., Bănuță, A. M., Tudorache, D., Niță, R. N., Prisecaru, O., Pricop, A., Petrache, A., Manea, M., Dinică, C., Mica, M., Dumitrache, L. (2007). Raport privind situația traficului de persoane în România – 2006, București;
Agabrian, M. (2003). Sociologie generală, Iași, Editura Institutul European;
Anghel, A. (2011). Violența și sclavia modernă – traficul de femei, perspectivă sociologică, București, Editura Universitară;
Aninoșanu, L., Laszlo, E., Stoian, G., Ulrich, L., Baldoni, E., Dolente, F., Castelli, V., trad. de Chiva, S., Tărase, L. (2012). Speranțe la vânzare, Cercetare calitativă privind traficul în vederea exploatării sexuale în România și Italia, în perioada 2007 – 2011, Material realizat în cadrul proiectului – ANIMANOVA-Integrare pe piața muncii pentru persoanele traficate, București, Editura Centrul Parteneriat pentru Egalitate;
Aronescu, L. (2010). Crima organizată și problema traficului de persoane în România pos-comunistă, Cluj – Napoca, Editura Argonaut;
Asociația Alternative Sociale. (2006). Ghid de informare în domeniul traficului de persoane, Prevenire, Combatere, Asistența victimelor, Iași, Editura Asociația Alternative Sociale;
B Bourbeau, L. (2010). Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine, București, Editura Ascendant;
Bowlby, J. (2011). O bază de siguranță, București, Editura Trei;
Buzducea, D. (coord), (2010). Asistența Socială a Grupurilor de Risc, București, Editura Polirom;
Centrul de Prevenire și Combatere a Traficului de ființe umane – ARCA, (2008). Ghid de bune practici în lupta antitrafic/Handbook of the best practices in the fight against human trafficking, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Centrul internațional pentru elaborarea de politici în domeniul migrației (ICMPD), Babovic, M., Bibo, G., Djordjevic, M., Rusu, V., Surtees, R., Tudorache, D., Busch, S., Radeva, M., Srbic, D., Trossero, S. (2007). Ascultând victimele: Experințe ale identificării, repatrierii și asistenței în Europa de Sud-Est, Viena, Austria, Editura Institutul NEXUS de combatere a traficului de persoane;
Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice: Metode cantitative și calitative, București, Editura Economică;
Dima, E., Cobeț, D., Manea, L., Dănilă, E., Dima, G.E., Dănilă, A., Botoșineanu, L. (2007). Dexi Dicționar explicativ ilustrat al Limbii Române, Italia, Editura ARC și Gunivas;
Ficeac, B. (2001). Tehnici de manipulare, București, Editura Nemira;
Holdevici, I. (2009). Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, Gândirea pozitivă – cheia sănătății și eficenței, București, Editura Trei;
Iluț, P. (1997). Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode, Iași, Editura Polirom;
Jupp, V (coord), (2010). Dicționar al Metodelor de Cercetare Socială, Iași, Editura Polirom;
Kubler-Ross, E. trad. de Pirușcă, M. (2008). Despre moarte și a muri: Harta marii transformări, București, Editura Elena Francisc Publishing;
Licsandru, D. (2009). Atenție la lover-boys! Revista prevenirea criminalități nr. unu, 19/20, București, Editura Prevenirea Capitalei;
Malarek, V. trad. de Dubois, S.M. (2011). Natașele. Noua rețea mondială a sexului commercial, București, Editura Humanitas;
Mateuț, G., Petrescu, V. E., Ștefăroi, N., Onu, N., Dublea, A., Luca, S., Iovu, D., Tărniceriu, R. D., Gafta, G. L., Luca, C., Prună R. A. (2005). Traficul de ființe umane, Infractor Victimă Infracțiune, Iași, Asociația Alternative Sociale;
Moscovici, S., Buschini, F., trad. de Savin, V. (2007). Metodologia Științelor Socioumane, Iași, Editura Polirom;
Nelson, N. (2007). Relații periculoase, București, Editura Amaltea;
Noul Cod Penal 2013
Păunescu, C. (1994). Agresivitate și condiția umană, București, Editura Tehnică;
Pease, A. și Pease, B. (2011). De ce barbații au nevoie de sex iar femeile de dragoste, București, Editura Curtea Veche;
Preda, M. (2009). Riscuri și inechități sociale în România, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, Iași, Editura Polirom;
Rădulescu, M. S. (2001). Sociologia violenței (intra)familiale, București, Editura Lumina Lex;
Rujoiu, V. și Rujoiu, O. (2012). Violența în familie: între percepție socială și asumare individuală, București, Editura Ase;
Sfânta Scriptură. (2006). București, Editura Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
Sînziana, S. G. (2006). Violența în familie prezentată în presa din România, Iași, Editura Lumea;
Stout, M. trad. de Novac, I.M. (2009). Psihopatul de alaturi, București, Editura Trei;
Tănăsescu, I. (2003). Criminologie, Agresologie, Victimologie Detentologie, București, Editura All Beck;
Timms, N., Timms, R. (1982), Dictionary of social welfare, London, Editura Routlege & Kegan Paul;
Walter, R. trad. de Ivan, D.M. (2012). Iubiri toxice, București, Editura All;
Wallin . D. J. (2010). Atașamentul în Psihoterapie, București, Editura Trei;
Yin, R. K., (2005). Studiul de caz: designul, colectarea și analiza datelor, Iași, Editura Polirom;
Publicații electronice de pe Internet:
Agenția Națională Împotriva Traficului de persoane și Șerban, M., Tamaș, A.M, Lupașcu, I.E., Dragotă, C., Petrescu, G.A., Nacu, A., Nicolae, M., Mihalcea, A. (2012). Raport privind situația traficului de persoane în anul 2012. [Online] Disponibil pe: http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf. [Accesat la data de 03.04.2014, ora 23.30];
The freedom project: Ending human trafficking and slavery, (2012). Slavery. [Online] Disponibil pe: http://www.thefreedomproject.org/slavery/ [Accesat la data de 22.04.2014, ora 23.30];
Hume, D. (1748). An enquiry concerning human understanding. [Online] Disponibil pe: http://www.infidels.org. [Accesat la data de 30.07.2007]
Lillie, M. (2014). Human Trafficking search: Bitcoin Fuels the Human Trafficking Market. [Online] Disponibil pe: http://humantraffickingsearch.net/wp/bitcoin-fuels-the-human-trafficking-market/ [Accesat la data de 23.04.2014, ora 11.04];
Yenko, A. (2014). Internațional Business Times/Economy: Pornsite Accepts Bitcoin; USD Used Unlawfully More Than Bitcoin. [Online] Disponibil pe: http://au.ibtimes.com/articles/539100/20140217/pornsites-bitcoind-pornsite-bitcoin usd.htm#.U4ejcPmSz3T [Accesat la data de 3.05.2014, ora 10.38];
Koricanac, I. (2013). Save the Children: Human trafficking. Trauma and Psychotherapy: A collection of papers. [Online] Disponibil pe: http://resourcecentre.savethechildren.se/library/human-trafficking-trauma-and-psychotherapy-collection-papers [Accesat la data de 20.03.2014, ora 13.30];
Van San, M. și Bovenkerk, F. (2013). Secret seducers: True tales of pimps in the red light district of Amsterdam. [Online] Disponibil pe: http://www.researchgate.net/publication/239770983_Loverboys_in_the_Amsterdam_Red_Light_District_A_realist_approach_to_the_study_of_a_moral_panic [Accesat la data de 24.04.2014, ora 12.30];
FilmeOnline FilmeSeriale. (2011). Loverboy. [Online] Disponibil pe: http://filmebune.ucoz.ro/publ/filme_actiune/loverboy_2011/2-1-0-6256 [Accesat la data de 2.05.2014, ora 20.30];
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consecinte ale Traficului de Fiinte Umane (ID: 126898)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.