Conf.univ.dr.ec. Laurențiu Dragomir Absolvent, Stancu Camelia CRAIOVA 2017 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA… [607777]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAM DE STUDII: MARKETING

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific,
Conf.univ.dr.ec. Laurențiu Dragomir Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAM DE STUDII: MARKETING

CONCUREN ȚA ȘI IMPACTUL SĂU
ASUPRA DEZVOLT ĂRII ECONOMICE

Conducător științific,
Conf.univ.dr.ec. Laurențiu Dragomir Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………… ……………………..4

CAPITOLUL 1 ABORDĂRI TEORETICE CU PRIVIRE LA MANAGEMENTUL
CARIERELOR PROFESIONALE……………….. ………………..6

1.1 Particularități ale procesului de management și de planificare al carierelor
profesionale……………………………………………………………………………………………. ……………………….6
1.2 Principalele obiective ale managementului carierei…………………………..… ……… …..1 1

CAPITOLUL 2 MANAGEMENTUL CARIERELOR PROFESIONALE LA SC
INTERCAMBIO SRL……………………………………………………………. ………………. ….16
2.1. Prezentare SC INTERCAMBIO SRL…………………. …………………………… ………….. …….. ……..1 6
2.1.1 Scurt istoric…………………………………………………………………. …………….. ……………..1 7
2.1.2. Profil de activitate …………………………………………………………………………….. ………..17
2.1.4. Principalii concurenți/clienți/furnizori ……………………………………………. ………. …….19
2.1.5. Produsul turistic și oferta societății………………………………………………….. ……… …….2 0
2.2 Descrierea procedurii de planificare a cariere lor profesionale la SC Intercambio
SRL………………………………………………………………………………………………………….. …………. ………25
2.3 Recomandari și îmbunătățiri la SC Intercambio SRL……………… …………………….. ………… …..34

Concluzii…………………………………………………………………………………………. ………..36

Bibliografie……………………………………………………………………………….. ……………… 39

Anexa 1

4
Introducere

În cadrul unei economii de pia ță concurent ă este o manifestare normal ă și necesar ă fiind
expresia liberei ini țiative a întreprinzator ilor care doresc s ă-și măreasc ă profiturile.
Un întreprinz ător nu ac ționeaz ă singur în cad rul pie ței, situa ția de monopol este efemer ă,
firmele ac ționând practic într-o pia ță concuren țială.
Importan ța concuren ței rezid ă și din necesitatea a locării eficiente a resurselor, existen ța
unei structuri mai bune a ofertei, c ât și prin prisma unor factori precum: calitatea superioar ă a
produselor și serviciilor, impulsionarea inova ției.
Experiența ultimilor ani de integrare europeană arată că o concurență corectă și
nedistorsionată pe o piață este în avantajul tuturor în ceea ce privește prosperitatea, libertatea
de alegere a consumatorilor și dezvolt area sustenabilă. Abuzul de poziție dominantă împiedică
competitorii să înregistreze rezultate pe piață, dar totodată îngreunează apariția inovației,
întrucât noile firme nu pot concura pe piață, indiferent de calitatea produselor lor .
Mediul în care activ ează companiile, angajații și consumatorii și în care se aplică
politicile de concurență, dar și politicile ajutorului de stat se schimbă și se dezvoltă constant.
Acest mediu capătă tot mai mult dimensiunile unei economii globale iar politica trebuie
adap tată astfel încât toți angajații de pe piață și toate statele membre ale Uniunii Europene să
poată beneficia cât mai mult de avantajele pe care le oferă ajutorul de stat.
Politica concurenței se bazează pe ideea că o economie cu piață liberă asigură cea ma i
bună garanție pentru îmbunătățirea condițiilor Uniunii Europene în beneficiul cetățenilor,acesta
fiind unul dintre obiectivele principale ale Tratatului Uniunii Europene. Elementul esențial
pentru ca toți cumpărătorii să aibă acces la produsele pe care ș i le doresc la prețuri reduse este
reprezentat de piețele care să funcționeze corect. Concurența este esențială în creșterea
competitivității economiei europene, întrucât creează un mediu în care companiile inovative și
eficiente sunt recompensate pe măsur ă.
De-a lungul cercetărilor întreprinse, am constatat că este necesară o analiză a acordării
ajutoarelor de stat, deoarece acestea aduc o serie de avantaje beneficiarilor, împiedicând sau
provocând întârzierea forțelor care acționează pe piață, afectând î n felul acesta concurența pe
piața europeană.
Lucrarea încearc ă să evidențieze și să definească ansamblul obiectivelor concurenței,
tipurile și funcțiile concurenței, structura pieței și tipurile de concurență.
Ca și obiective urmărite în cadrul acestei lucrări, se pot menționa:
 Prezentarea conceptului de „concurență”, care cuprinde definiții din mai multe
perspective ale economiștilor, tipologiile acesteia precum și cadrul general al politicii
concurenței ;
 Definirea tipurilor de concurență ;
 Prezentarea funcțiilor concurenței ;
 Prezentarea structurii pieței ;
 Prezentarea influențelor concurenței asupra dezvoltării economice ;
Lucrarea „ CONCURENȚA ȘI IMPACTUL SĂU ASUPRA DEZVOLTĂRII
ECONOMICE ” este structurată pe două capitole.
Primul capitol cuprinde stadiul cunoașterii în domeniul teoretic al temei propuse.
Prezintă concepte, teorii cu privire la termenul de concurență .
Cel de -al doilea capitol prezintă influențelor efective ale concurenței asupra dezvoltării
economice , prin analizarea de diverși indicatori între anii 2008 -2015.

5
CAPITOLUL 1
Conceptul de concuren ță în teoria și practica economic ă

1.1 Definirea și obiectivele concuren ței

Concurența este, în general, un concurs sau o rivalitate între două sau mai multe entități,
organisme, animale, persoane fizice, grupuri economice sau grupuri sociale etc. pentru teritoriu,
o nișă, pentru resurse limitate, bunuri, pentru colegi, pentru prestigiu, recunoaștere , Pentru
premii, statut de grup sau social, sau pentru conduc ere și profit. Se ridică ori de câte ori cel
puțin două părți se străduiesc pentru un scop care nu poate fi împărțit, unde câștigul este
pierderea celuilalt (un joc cu sumă zero).
Concurența se produce în mod natural între organismele vii care coexistă în același
mediu. De exemplu, animalele concurează asupra aprovizionării cu apă, alimentelor,
partenerilor și a altor resurse biologice. Oamenii concurează de regulă pentru alimente și colegi,
deși atunci când aceste nevoi sunt întâmpinate, rivalitățile profu nde se ridică de multe ori în
ceea ce privește urmărirea bogăției, a puterii, a prestigiului și a celebrității.
Concurența este adesea considerată a fi opusul cooperării, totuși în lumea reală,
amestecurile de coope rare și concurență sunt normele.
Concure nța și competitivitatea sunt termenii frecvent utilizați atât în discuțiile publice
și în afaceri despre unitățile economice, cât și despre capacitatea lor de a efectua în conformitate
cu
Obiectivele strategice sau politice. Cu toate acestea, înțelesul t ermenilor rămâne vag și
face lucrurile și mai complicate, înțelesul exact depinde de problema la îndemână.
Organizațiile trebuie să funcționeze într -un mediu industrial competitiv. Nu există în
vid. Analiza concurenților organizației ajută o organizație să-și descopere punctele slabe, să
identifice oportunitățile și amenințările la adresa organizației din mediul industrial. În timp ce
formulază strategia unei organizații, managerii trebuie să ia în considerare strategiile
concurenților organizației. Anali za concurenților este un factor determinant al strategiei unei
organizații și al efectelor asupra modului în care firmele acționează sau reacționează în
sectoarele lor. Organizația face o analiză a concurentului pentru a măsura / evalua poziția sa
printre concurenți.
Concurența este un factor crucial în stimularea creșterii economice. În primul rând,
presează întreprinderile pentru a -și spori eficiența. În al doilea rând, se asigură că firmele mai
productive își măresc cota de piață în detrimentul celor mai puțin productive. Aceste
întreprinderi cu productivitate mai scăzută pot ieși apoi de pe piață, fiind înlocuite de firme cu
productivitate mai ridicată. În al treilea rând, în prezența concurenței, firmele vor avea ca scop
inovarea pentru a obține un avan taj de cost, pentru a -și diferenția produsele sau pentru a aduce
noi produse pe piață.
Concurența ca o componentă intrinsecă a pieței libere, reprezintă un mod de
manifestare, în care pentru un bun omogen și substitutele sale, existența unui singur producă tor,
practic devine irealizabilă. Ea devine realizabilă prin comportamentul individualizat al firmelor
din aceeași ramură, sector sau domeniu de activitate, supus obținerii unui profit maxim pe
seama capitalului investit.
Având în vedere condițiile in care poate funcționa o piață, asigurate de transparența
acesteia, fiecare firmă este preocupată în conducerea activității sale încât să devină cea mai
competitivă, iar venitul net să fie cel mai bun.
Concurența, ca problemă economică, prezintă interes atât pen tru producători, dar ea se
manifestă și între consumatori. Funcție de un nivel al concurenței, fiecare firmă producătoare
își organizează producția prin costurile de exploatare, cu un permanent simț al echilibrului
dintre resurse și cheltuieli pe variante, pe baza costurilor unitare ( care se mai numesc și prețuri
de revenire) și a ratei profiturilor unitare.

6
Concurența contribuie, de asemenea, la creșterea economică în alte m oduri. Există
dovezi că aceasta r educe ratele inflației, atât la nivel sect orial, cât și la nivel agregat, ș i este o
apărare împotriva încorporării inte reselor și a protecționismului, d eschiderea piețelor către noii
intrați și sporirea atractivității unui țări ca beneficiar al investițiilor străine directe. Rolul
concurenței în stimula rea creșterii economice este deosebit de importantă în climatul economic
actual.
Dacă instrumentele macroeconomice se dovedesc a fi insuficiente, iar utilizarea lor este
limitată de necesitatea consolidării fiscale, instrumentele microeconomice (precum eli minarea
sarcinilor de reglementare inutile și protecția și promovarea concurenței) devin tot mai
importante. Acesta este un mesaj reluat de mulți comentatori, inclusiv cei din afara regimului
de concurență.
Obiectivele politicii în domeniul concurenței pot fi succint grupate în trei categorii:
1. Politica europeană în domeniul concurenței (PDC) trebuie să garanteze unitatea pieței
interne și să evite realizarea de înțelegeri între firme, de natură să afectez e comerțul
intracomunitar și manifestarea liberă a concurenței. (înțelegerile și practicile concertate);
2. Politica în domeniul concurenței caută să împiedice situațiile în care una sau mai
multe întreprinderi încearcă să exploateze într -o manieră abuziv ă puterea lor economică în
raport cu alte firme mai puțin puternice (abuz de poziție dominantă);
3. De asemenea, PDC trebuie să împiedice acele intervenții ale guvernelor statelor
membre care pot falsifica regulile jocului liber al pieței prin discriminăr i în favoarea
întreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare către anumite firme din sectorul privat
(ajutoarele de stat).

1.2 Tipuri și functii ale concuren ței

Concurența este un mod de manifestare a economiei pe piață, în care pentru un bun
omogen și substitutele sale, existența unui singur producător devine, practic, imposibilă.
Problema concurenței prezintă interes pentru toți actorii pieței: producători,
consumatori, intermediari. Fiecare firmă este preocupată să fie cât mai competitivă, iar câștigul
net să fie cât mai bun. Iar acțiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de acțiunile
concurenților ei. În absența concurenților orice firmă aflată pe piață ar putea să -și stabilească
liber prețurile la un nivel ridicat.
În funcție de n umărul de concurenți si gradul de diferențiere al produselor întâlni
Concurența imperfectă este situația de pe piață în care condițiile necesare pentru
existența
concurenței perfecte nu sunt satisfăcute. Forme de concurență imperfectă:
Monopol – situație în care există un singur vânzător al unui bun economic.
În ceea ce privește numărul de vânzători și gradul de concurență, monopolurile se află la capătul
opus al spectrului, din cauza concurenței perfecte. În concurență perfectă, există multe companii
mici, nici una dintre ele nu poate controla prețurile; Ele acceptă pur și simplu prețul de piață
determinat de cerere și ofertă. Cu toate acestea, într -un monopol, pe piață există doar un singur
vânzător. Piața ar putea fi o zonă geografică, cum ar fi un oraș sau o zonă regională, și nu trebuie
neapărat să fie o țară întreagă. Există puține monopoluri în Statele Unite, deoarece guvernul le
limitează. Cele mai multe se încadrează într -una din cele două categorii: naturale și legale.
Monopolurile naturale includ utilități publice, cum ar fi furnizorii de energie electrică și gaz.
Astfel de întreprinderi necesită investiții uriașe și ar fi ineficient să duplicăm produsele pe care
le furnizează. Acestea inhibă concurența, dar sunt legale, deoarece sunt importante pe ntru
societate. În schimbul dreptului de a desfășura afaceri fără concurență, ele sunt reglementate.
De exemplu, nu pot percepe prețuri pe care doresc, dar trebuie să adere la prețurile controlate
de guvern. De regulă, sunt obligați să servească toți clien ții, chiar dacă acest lucru nu este
eficient din punct de vedere al costurilor. Un monopol legal apare atunci când o companie
primește un brevet care îi folosește exclusiv un produs sau un proces inventat. Brevetele sunt

7
eliberate pentru o perioadă limitat ă de timp, în general douăzeci de ani. În această perioadă, alte
companii nu pot utiliza produsul sau procesul inventat fără permisiunea titularului brevetului.
Brevetele permit companiilor o anumită perioadă de timp pentru a recupera costurile mari de
cercetare și dezvoltare a produselor și tehnologiilor. Un exemplu clasic de companie care a
beneficiat de un monopol legal bazat pe brevete este Polaroid, care de ani de zile deținea
proprietatea exclusivă a tehnologiei filmului instant. Polaroid a prețat pro dusul suficient de
mare pentru a recupera, în timp, costul ridicat al introducerii acestuia pe piață. Fără concurență,
cu alte cuvinte, sa bucurat de o poziție monopolistă în ceea ce privește prețurile.
Oligopol – situația în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic.
Oligopolul înseamnă puțini vânzători. Pe o piață de oligopol, fiecare vânzător furnizează o mare
parte din toate produsele vândute pe piață. În plus, deoarece costul inițierii unei afaceri într -o
industrie oligopolistă este de obicei ridicat, numărul firmelor care o introduc este scăzut.
Companiile din industriile oligopoliste includ astfel de întreprinderi la scară largă, cum ar fi
companiile de automobile și companiile aeriene. Întrucât întreprinderile mari furnizează o par te
considerabilă a unei piețe, aceste companii au un anumit control asupra prețurilor pe care le
percep. Dar există o captură: deoarece produsele sunt destul de similare, atunci când o companie
scade prețurile, altele sunt adesea forțate să urmeze exemplul pentru a rămâne competitive. Veți
vedea această practică tot timpul în industria aeriană: când American Airlines anunță o scădere
a tarifului, Continental, United Airlines și alții fac același lucru. Atunci când un producător de
automobile oferă o afacere specială, concurenții săi de obicei vin cu promoții similare.
Concurența monopolistă – situație în care există mai multi vânzători de bunuri total
diferite.
În concurența monopolistă, avem încă mulți vânzători (așa cum am avut în competiție perfectă).
Acum, însă, nu vând produse identice. În schimb, acestea vând produse diferențiate – produse
care diferă oarecum sau sunt percepute a fi diferite, chiar dacă acestea servesc unui scop similar.
Produsele pot fi diferențiate în mai multe moduri, inclusiv calita te, stil, conveniență, locație și
nume de marcă. Unii oameni preferă Coke peste Pepsi, chiar dacă cele două produse sunt destul
de asemănătoare. Dar dacă ar exista o diferență substanțială de preț între cele două? În acest
caz, cumpărătorii ar putea fi con vinsi să treacă de la unul la altul. Astfel, dacă Coca -Cola are o
vânzare promoțională mare la un lanț de supermarketuri, unii consumatori de alcool Pepsi ar
putea schimba (cel puțin temporar).
Monopson – situație în care există un singur cumpărător al unu i bun economic.
Oligopson – situație în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun
economic.
Concurența imperfectă poate apărea pe anumite piețe din cauza lipsei de informare
a cumpărătorilor si vânzătorilor despre prețuri și despre bunurile de pe piață.
Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o
formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influența
prețurile de pe piață. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ținând cont de definiția standard
a economiei. Analiza piețelor perfect competitive asigură funda mental teoriei cererii și ofertei.
Există o concurență perfectă atunci când mulți consumatori cumpără un produs
standardizat de la numeroase întreprinderi mici. Deoarece niciun vânzător nu este destul de
mare sau suficient de influent pentru a afecta prețu l, vânzătorii și cumpărătorii acceptă prețul
de plecare. De exemplu, atunci când un pescar comercial își aduce peștele pe piața locală, are
un control scăzut asupra prețului pe care îl primește și trebuie să accepte cursul de transfer.
În cadrul pieței, fi rmele pot avea în vedere satisfacerea acelorași nevoi de consuma sau
a unor nevoi diferite, ele adresând acestora produse saus ervicii identice, substituibile sau
asemănătoare. În funcție de acestea, concurența poate fi variabilă:
 Concurență directă este cea mai ușor de observat și poate fi:
-concurență de marcă – ce are loc între firme ce oferă aceleași bunuri și servicii destinate
satisfacerii acelorași nevoi. Diferențierea între concurenți se realizează în acestcaz prin
intermediul mărcii. Exemplu: pro ducătorii de bere, benzină, pâine, etc.

8
-concurență la nivel de industrie – ce are locîntre firme ce oferă produse similare care satisfac
diferit aceeași nevoie. Este vorba, în general, de produse saus ervicii substituibile în consum,
iar competiția se rea lizează prin diferențierea calitativă a produselor. Exemplu:
industriaalimentară, industriaconfecțiilor.
 Concurență indirect este privită mai ales din punct de vedere al pieței și poate fi:
-concurență formală – ce are loc între firme ce oferă produse/ servicii care satisfac aceeași
nevoie în moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionând un
film sau participând la o excursie.
-concurențăgenerică – ce se întâlnește la nivelul întregii piețe , firmele disputându -și de fapt
venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligați să își ierarhizeze nevoile.
Funcțiile concurenței sunt următoarele:
-Facilitează ajustarea autonomă a cererii și ofertei în toate domeniile activității
economice. Concurența stimulează preocupările pentru creșterea, diversificarea, îmbunătățirea
calității ofertei de mărfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerințelor pieței. Pe piețele dominate
de ofertă (“piața vânzătorilor”), strategia competițională determină fi rmele să se particularizeze
față de rivali. Pe piețele dominate de cerere (,,piața cumpărătorilor”), în relațiile cu clienții
potențiali, se urmărește specializarea într -un sector individualizat al cererii. Concurența reglează
piața prin mecanismul prețuril or, orientând fluxurile de factori de producție și inițiativa privată
spre acele ramuri și sectoare ale economiei care produc utilități recunoscute social.
-Stimulează realizarea progresului ca atare, în accepțiunea sa generală, dar mai ales a
progresului tehnico -economic. Concurența oferă un puternic motiv de a dezvolta produse
performante și de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scăzut. Nu se poate cunoaște
cu precizie care vor fi noile dorințe ale consumatorilor sau care tehnologie de fabric ație va
conduce la minimalizarea costurilor pentru unitatea de produs. Întreprinzătorii sunt liberi să
introducă în fabricație un nou produs sau să folosească o tehnologie de fabricație mult mai
promițătoare decât cele utilizate până în prezent, însă au ne voie de sprijinul investitorilor care
doresc să le pună la dispoziție fondurile necesare. În economia de piață funcționează libertatea
de a alege atât a întreprinzătorilor, cât și a celor care ar putea să -i susțină. Concurența
conștientizează pe întreprinz ători, cât și pe investitori, că trebuie să -și asume responsabilitatea
aducerii pe piață a produselor respective, de a le oferi la prețul fundamentat (de ofertă), în
raportul cu cerințele reale ale pieței.
-Împiedică realizare profitului de monopol de cătr e agenții economici asigurând o
alocare rațională a resurselor între variantele utilizărilor solicitate pe piață și statornicind o
repartizare a profiturilor proporțional cu contribuția efectivă a agenților economici în procesul
de producție și distribuție a mărfurilor. Totodată, prin concurență se descoperă mărimea și
structura optimă a activității desfășurate de un agent economic, mărimea și structura care pot
menține cel mai ușor costul pe unitatea de produs sau serviciu, la un nivel cât mai mic . Spre
deosebire de alte sisteme economice, economia de piață nu mandatează și nu limitează tipurile
de firme cărora li se permite să intre în competiție. Este permisă orice formă legală de organizare
a activității economice, condiția reușitei pentru orice firmă fi ind eficiența în raport cu costurile.
-Mecanismul concurențial asigură plasarea prețurilor la niveluri reale, favorizând
raționalizarea costurilor ca mijloc de creștere a profiturilor, altfel spus, concurența
contribuie din plin la reducerea prețurilor de vânzare , în paralel cu diminuarea costurilor și
chiar diferențierea și diversificarea ofertei , prin intermediul presiunii pe care o exercită asupra
producătorilor în sensul satisfacerii la un nivel cât mai ridicat a exigențelor consumatorilor.
-Concurența are rol direct asupra psihologiei agenților economici , alimentând
optimismul acestora, stimulându -le creativitatea, făcând ca ei să se preocupe în permanență de
eficiența, de maximizarea profitului și, implicit, de satisfacerea în condiții bune a nevoilor de
consum.

1.3 Structura și tipurile de piață

9
O piață este un set de cumpărători și vânzători, denumiți în mod obișnuit agenți, care
prin interacțiunea lor, atât reală cât și potențială, determină prețul unui bun sau al unui set de
bunuri. Prin urmare, noțiunea de structură a pieței este înțeleasă ca fiind acele caracteristici ale
unei piețe care influențează comportamentul și rezultatele întreprinderilor care activează pe
această piață.
Termenul "piață" se referă la un loc în care vânzătorii și cumpărăt orii întâlnesc și
facilitează vânzarea și cumpărarea de bunuri și servicii. Dar, în economie, este mult mai larg
decât un loc, este o gamă a tuturor cumpărătorilor și vânzătorilor care sunt răspândiți pentru a
desfășura activitățile de marketing.
Principal ele aspecte care determină structura pieței sunt:
 numărul de agenți de pe piață, atât vânzători, cât și cumpărători;
 puterea lor relativă de negociere, în ceea ce privește capacitatea de stabilire a prețurilor;
 gradul de concentrare a acestora;
 gradul de diferențiere și unicitatea produselor
 natura bunurilor și serviciilor oferite de firme.
 raportul de concentrare al companiei, care prezintă cele mai mari cote de piață deținute
de companii.
 barierele de intrare și ieșire dintr -o anumită piață.
 economiile de scară, și anume modul în care o firmă este eficientă din punct de vedere
al costurilor în producerea bunurilor și serviciilor la un cost redus. De asemenea, costul
scufundat, costul care a fost deja cheltuit pentru operațiunile de afaceri.
 gradul de integrare verticală, adică combinarea diferitelor etape de producție și
distribuție, gestionate de o singură firmă.
 nivelul de diferențiere a produselor și serviciilor, adică modul în care ofertele companiei
diferă de ofertele celeilalte companii.
 cifra de afaceri a clienților, adică numărul de clienți dispuși să -și schimbe opțiunea în
ceea ce privește bunurile și serviciile în momentul unor condiții nefavorabile de pe piață.
Structura pieței se referă la caracteristicile pieței, fie organizaționale, fie competitive,
care descriu natura concurenței și politica de prețuri aplicată pe piață.
Astfel, structura pieței poate fi definită ca fiind numărul de întreprinderi care produc
bunuri și servicii identice pe piață și a căror structură este determinată pe baza concurenței
dominante pe această piață.
Interacțiunea și diferențele dintre aceste aspecte permit existența mai multor structuri
de piață, din care putem evidenția următoarele:
– concurență perfectă: piața eficientă în care bunurile sunt produse ut ilizând cele mai eficiente
tehnici și cel mai mic număr de factori. Această piață este considerată nerealistă, însă este
totuși de interes special din motive ipotetice și teoretice.
– concurență impe rfectă , care include toate situațiile care diferă de con curența perfectă.
Vânzătorii și cumpărătorii pot influența determinarea prețului bunurilor, ceea ce duce la pierderi
de eficiență. Competiția imperfectă include structuri de piață cum ar fi:
-Monopol: reprezintă opusul concurenței perfecte. Această piață este compusă dintr -un
vânzător unic, care va avea, prin urmare, puterea deplină de a stabili prețurile.
-Oligopol : în acest caz, produsele sunt oferite de o serie de firme. Cu toate acestea,
numărul de vânzători nu este suficient de mare pentru a garanta prețurile de concurență perfecte.
Aceste piețe sunt de obicei studiate prin analizarea duopolisurilor, deoarece acestea sunt mai
ușor de modelat, iar principalele concluzii pot fi extrapolate la oligopoluri.
Concurență monopolistă: această piață este forma tă dintr -un număr mare de firme care
produc un bun similar care poate fi considerat unic datorită diferențierii, ceea ce va permite
menținerea prețurilor mai mari decât costurile marginale. Cu alte cuvinte, fiecare producător va
fi considerat monopol dator ită diferențierii, însă întreaga piață este considerată competitivă,

10
deoarece gradul de diferențiere nu este suficient pentru a submina posibilitatea unor efecte de
substituție.
-Monopson ică: este similar cu un monopol, dar în acest caz există multe firme care vând
produse, dar numai un singur cumpărător, monopsonistul, care va avea toată puterea atunci când
negociază prețurile.
-Oligopsoni că: similar cu oligopolurile, dar cu cumpărătorii. Vânzătorii vor trebui să se
ocupe de creșterea puterii de negociere a celor câțiva cumpărători de pe piață, oligopsoni știi.

11
CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL CARIERELOR PROFESIONALE LA
SC INTERCAMBIO SRL

12
CONCLUZII

Bibliografie

1. Kania, A., Spilka . M., Chosen Aspects Of Knowledge Management In
Enterprises, Journal Of Achievements In Materials And Manufacturing Engineering 38/2
2010.
2. Burloiu , P. – Managementul Resurselor Umane , Editura Lumina Lex, București,
2001.
3. Cole, A. G. – Managementul Persona lului, Editura Codecs, București, 2000.
4. Lewicka, D. – Human Capital Management In Polish Enterprises, Pwn, Warsaw,
2010. 5. Ulrich, D., Brockbank, W., Allen, J., Jounger, J., Nyman M. – Modern Human
Resources Management, Wolters Kluwer Publishers, Warsaw, 2010.
6. Diacon u M., Hanciuc, N., Iordache C. – Marketing turistic, Ed.Inde pendența
Economică, 2003.
7. Lupu N. – Hotelul, economie și management, Editura All Beck, ediți a a II -a,
București, 1999 .
8. Manolescu A. – Managementul Resurselor Umane, E ditura Economică, București,
2005.
9. Mureșanu D. – Managementul Resurselor Umane, Editura Independența Economică,
Pitești, 2002.
10. Lengnick -Hall, M.L., B. Drake – Strategic Human Resource Management, The
Evolution Of The Field, Human Resource Ma nagement Rewiev 19/2, 2009.
11. Nicole scu O. – Managerii Și Managementul Resurselor Umane, Editura Economică,
București, 2005.
12. Peterson , G., Sampson, J., Reardon, R. – Career development and services. A
cognitive aproach, Pacific Grove, CA: Brooks/ Cole, 1991.
13. Rădăceanu E. – Management. Generatorul Succesu lui, Ed. Bren, București, 2001.
14. Radu E. – Managementul Resurselor Umane, Editura Ase, București, 2003.
15. Scholtz, B. – Managementul Resurselor Umane , Universitatea „Vasile Goldiș” Arad,
2009.
16. Society For Human Resource Management the Shrm Symposium on the Future of
Strategic HR, Alexandria, Va: Society For Human Resource Management, 2005.
17. www.goldenhouse.ro

13
18. **** – Anuarul Statistic al României, 2016 .