Conf.univ.dr. Viorel -Dorin LĂCĂTUȘ Student Andreea -Cătălina GHERASIM 2017 UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE SI GESTIUNEA… [612667]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE
SI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ -NAPOCA

Lucrare de licență

Coordonator științ ific
Conf.univ.dr. Viorel -Dorin LĂCĂTUȘ
Student: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE
SI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ -NAPOCA

Lucrare de licen ță

STUDIU PRIVIND
DIMENSIONAREA ȘI
OPTIMIZAREA STOCURILOR

Coordonator științ ific
Conf.univ.dr. Viorel -Dorin LĂCĂTUȘ

Student: [anonimizat]

2017

INTRODUCERE
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
LISTA TABELELOR ȘI GRAFICELOR
CAP 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A STOCURILOR ………………………….. …………. 1
1.1. DEFINIȚII ȘI CLASIFICĂRI ALE STOCURILOR ………………………….. ………………… 1
1.2. CICLUL DE EXPLOATARE ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
1.3. FOLOSIREA EFICIENTĂ A STOCURILOR ………………………….. …………………………. 7
1.4. FACTORI DE INFLUENȚĂ ASUPRA STOCURILOR ………………………….. …………… 8
1.5. EVALUAREA STOCURILOR ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
CAP 2. PARTICULARITĂȚI ALE GESTIUNII STOCURILOR ………. Error! Bookmark not
defined.
2.1. DIMENSIONAREA STOCURILOR ………………………….. ………………………….. …………. 12
2.2. FORMA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 15
2.3. INDICATORI PRIVIND EFICIENȚA UTILIZĂ RII STOCURILOR …………………. 18
2.4. FONDUL DE RULMENT SI NECESARUL DE FOND DE RULMENT ……………… 22
2.5. CANTITATEA OPTIMĂ DE COMANDAT ………………………….. ………………………….. 25
2.6. SISTEME DE CONTROL A STOCURILOR ………………………….. ………………………… 25
2.7. COSTURILE STOCURILOR ………………………….. ………………………….. …………………… 27
CAP 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND OPTIMUL STOCURILOR LA SOCIETATE A
TRANSAVIA GROUP ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
CAP 3.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII ………………………….. ………………………….. ……….. 29
3.1.1 Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 29
3.1.2. D escrierea activităților economice ………………………….. ………………………….. ……….. 30
3.1.3 Situația financiară a grupului ………………………….. ………………………….. ………………. 31
3.2. ANALIZA STOCURILOR ………………………….. ………………………….. ……………………….. 33
3.2.1 Analiza dinamicii și structurii stocurilor ………………………….. ………………………….. .. 33
3.2.2 Analiza rotației stocurilor ………………………….. ………………………….. …………………….. 35
3.2.3 Indicatori de cuantificare a performanței stocurilor ………………………….. ………….. 37
3.3 FONDUL DE RULMENT ȘI NECESARUL DE FOND DE RULMENT ………………. 39
CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCRĂ RII
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

INTRODUCERE

Finanțele întreprinderii sunt formate din ansamblul relațiilor economice ce imbracă forma
bănească care apare în legatură cu formarea și repartizarea fondurilor. Finanțele reprezintă
exprimarea valorică, prin bani, a căror semnificație s -a conturat sub impactul dezvolt ării
schimbului de mărfuri. Cuv ântul ”finanț e” este de origine latină ”finat io”, ”financias”, ”financia
pecuniară” – plată în bani.
Lucrarea propune o analiză a dimensionării și optimizării stocurilor din sectorul producției.
Dezbătută din mai multe puncte de vedere, această temă se dovedește a avea o importantă destul
de mare pe ntru gestiunea eficientă a fiecărei întreprindere care actionează pe acest domeniu.
Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol dezvăluie ideea centrală a lucrării
și anume cadrul general al stocurilor, urmat de ciclul de exploatare, folosirea eficientă a stocurilor
tinânâ cont de factorii de influentă a acestora și modur ile de eficiente de evaluare a stocurilor.
Profitabil din punct de vedere economic dar și din punct de vedere al consumatorilor acest capitol
pune în față accesoriile utilizate pentru îndeplinirea profitului dorit.
Cel de -al doilea capitol prezi ntă particularități ale gestiunii stocurilor prin care se dorește un
rezultat economic cât mai benefic atât pentru cumpără tor cât și pentru furnizor. În acest capitol
sunt prezentate modalități de dimensionare al e stocurilor pentru a nu se crea supradimens ionarea
sau subdimensionarea acesto ra și indicatori privind eficiența utilizării sto curilor care se folosesc
în măsurarea, determinarea, stabilirea stocului optim. În acest capitol se prezintă și sisteme de
control al stocurilor împreună cu determinarea co sturilor acestora, pentru a obține o organizare cât
mai realistă și benefică pentru întreprindere.
Capitolul trei prezintă analiza societății Transavia Group prin intermediul stocuri lor. În acest
capitol este preze ntat partea de active circulante al societății și modul de gestiune a acestora.
Transavia Group este o firmă din sectorul producției formată din trei societăți (Transavia SRL,
Transavia PROD și Transavia COM) dar activitatea lor au un punct comun și anume creșterea,
abatorizarea și come rcializarea puilor. Cu ajutorul indicatorilor de măsurare a performanțelor
stocurilor, este prezentată situația firmei și modalitățile de organizare și planificare a viitoarelor
venituri rezultate prin intermediul stocurilor.

În capitolul patru su nt enumerate concluziile aferente lucrării și idea principal care s -a
conturat în urmă realizării acestei lucrări.
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚ A ȘI METODOLOGIA C ERCETĂ RII

Am ales să vorbesc despre această temă deoarece c onsider că prin intermediul activelor
circulante se poate obtin e profit destul de avantajos atât timp câ t aces ta este gestionat si utilizat
eficient. Acesta poate îndepl ini scopul de bază în diferite afacer i.
O întreprindere care are ca obiect principal de activit ate producti a, trebuie sa detină suficiente
stocuri (materi i prime, materiale, etc.) întrucat procesul de producț ie să aibă continui tate. Cu alte
cuvinte, marimea ș i structura stocurilor trebuie stabilită corespunzător, astfel încât să n u existe
lipsuri dintr -o anumită materie primă sau din contra, să existe stocuri exagerate din alte materii
prime.
In acelasi timp, sto curile de produse finite obtinuțe joacă un rol important î n activitatea unei
firme. Pentr u procesul de fabricaț ie al pr oduselor finite fir ma trebuie să țină cont de cererea si
oferta de pe piață . Daca firma produce mai mult decat se cere pe piață, poate avea o influență
negativă deoarece, pentru a obține o anumită cantitate de produse, chiar d acă se vând sau nu, se
consumă materii prime, for ța de muncă, utilitaț i, etc., consumuri care generează costuri iar dacă
marfurile obtinuțe nu se vând, costurile de producție nu sunt acoperite si se obține pierdere, ceea
ce nu îsi doreste nici o firmă .
Analizând ideile de mai sus, din punctul meu de vedere consider că o societate care se axează
pe acest domeniu poate obține un profit destul de acceptabil dacă întreprinderea este gestionată și
condusă eficient.
Pentru realizarea acestui studiu de caz am căutat să aleg o firmă din sectorul producției,
deoarece spre deosebire de cele din comerț, structura stocurilor este una mai amplă și permite
aplicarea, calcularea și inter pretarea conceptelor teoretice despre stocuri. În urma acestui studiu
am dobândit cunostințe și strategii economice în ceea ce privește stocurile.
Mulțumiri admirabililor profesori care ne -au îndrumat pe căi inteligente și mai ales părinților care
ne-au susținut cu încredere la fiecare pas din drumul vieții.

LISTA TABELELOR ȘI GRAFICELOR

Tabelul nr. 1 Bilanțul Transavia ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 31
Tabelul nr. 2 Contul de profit și pierdere ………………………….. ………………………….. ………………… 32
Tabelul nr. 3 Dinamica stocurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 33
Tabelul nr. 4 Structura stocurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
Tabelul nr. 5 Rezultatele privind calculul numărului de rotații ………………………….. ………………. 36
Tabelul nr. 6 Rezultatele privind durata în zile a unei rotații ………………………….. …………………. 36
Tabelul nr. 7 Determinarea ciclului operațional ………………………….. ………………………….. ………. 38
Tabelul nr. 8 Determinarea FR și a NFR ………………………….. ………………………….. ………………… 39

Figura nr. 1 Evolutia stocurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 34
Figura nr. 2 Structura stocurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 35
Figura nr. 3 Evoluția fondului de rulment ………………………….. ………………………….. ………………. 40
Figur a nr. 4 Excedentul de trezoriei ………………………….. ………………………….. ……………………….. 40

1
CAP 1. CARACTERIZAREA GENERAL Ă A STOCURILOR

1.1. DEFINIȚII ȘI CLASIFICĂ RI ALE STOCURILOR

O întreprindere, pentru a -și realiza obiectivelor propuse, trebuie să dispună, alături de active
imobilizate în structura corespunzatoare profitului de activitate și de active circulante. Acestea
sunt bunuri și valori care se folosesc la un singur circuit economic și sunt deținute pe termen scurt.
Această cat egorie de activ e sunt folosite î n scopul tranzacționării și este impo rtantă pentru
finanțarea curentă a activității unei întreprinderi.
În structura activelor circulante intra:
 stocuri;
 creanțe;
 investi ții pe termen scurt ;
 disponibilitățile băneș ti;
În cele ce u rmeaza, s e prezint ă o ramură din activele circulante, cea care cuprinde stocurile.
Conducerea, deținerea și controlul stocurilor , reprezintă în economia de piata o activitate destul de
importantă deoarece aceasta are diferite implicații economico -financiare pe c are le determină
formarea si deținerea lor. Pe plan mondial conceptul d e stocare s -a conturat în anii 19 30 prin
dezvoltatea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor.
In general, stocurile au ponderea cea mai mar e în structura activelor circulante. Neces arul de
stocurilor stă la baza unor serii de factori, c um ar fi: capacitatea de producț ie, desfacerea, cerințele
pieței, consumul specific pe produs, durat a ciclului de exploatare, evoluț ia pre țurilor, ritmicitatea
aprovizionă rii si desfac erii, etc.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice și cu cheltuieli
minime, pe de o parte, a stocurilor de materii prime și materiale și a stocurilor pentru consum
curent în procesul de producție, și pe de a ltă parte, a stocurilor de produse finite și bunuri de larg
consum în activitatea de desfacere a mărfurilor. Existența stocuri lor asigură proces ul de producț ie
și de desfacere fluent, ceea ce contribuie î n ultimă instanță la creș terea încrederii clienț ilor în
întreprinderea respectivă.
Stocurile sunt active circulante destinate să asigure continuitatea procesului de producție și
circulație, fiind într -o permanență schimbare și transformare în cadrul unui circuit închis. Ele își

2
schimbă forma succes iv în fiecare fază a circuitului economic, și anume în fază de aprovizionare,
producție și desfacere. Deci pe parcursul circuitului economic, stocurile se găsesc concomitent, fie
în sferă producției, fie a circulație. Acestea sunt cantități de resurse mate riale care se acumulează
în depozitele și magaziile unităților economice, într -un anumit volum și o anumită structură, pe o
perioadă de timp determinată, cu un anumit scop. În sens general, stocul reprezintă cantitatea de
active material e și financiare exi stent e la un moment dat într -o unitate patrimonială .
În comformitate cu Ordinul ministrului fi nanțelor publice nr. 3.055/2009 din Monitorul
Oficial, stocurile sunt active circulante:
 deținute pen tru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activitii;
 în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții ca mai sus;
 sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fii folosite în procesul
de producție sau pentru pre starea de servicii;
Recunoașterea, așa cum este definită în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea
situațiilor financiare, este procesul de înscriere în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui
element care îndeplinește criteriile de recunoaștere. Procesul implică descrierea în cuvinte a
elementului respectiv, asocierea unei anumite sume și includerea sumei respective în totalul
bilanțului sau al contului de profit și pierdere.
Conform calității lor de activ citculant, stocurilor s unt recunoscute în condițiile în care se respectă
simultan prevederiile a două criterii: posibilitatea ca activul să producă intrări de beneficii
economice în întreprindere și costul activului să poată fi determinat cât mai corect.
Primul criteriu se referă la gradul de incertitudine în realizarea unor beneficii viitoare asociate
unui element. Aceste beneficii viitoare reprezintă capacitatea de a contribui, direct sau indirect , la
fluxul de numerar și echivalentul de numerar către întreprindere. Ac est potenția l poate fii unul
productiv, făcâ nd parte din activitatea de exploatare a întreprinderii. De exemplu, stocurile sunt
utilizate de o întreprindere, pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii , capabile să
satisfacă necesități le sau dorin țele clienților. Din aceste considerente clienții sunt dispuși să
plătească pentru a le obține, contribuind astfel la fluxul de numera r al întreprinderii. Numerarul
conferă un avantaj î ntrepr inderii, întrucât permite controlul celorlalte resurse. Beneficii le
economice viitoare î ncorporate în active, deci și în s tocuri, pot intra în întreprindere în mai multe
moduri cum ar fii:

3
 utilizarea separată sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea
producției de bunuri destinate vânzării ;
 schimb cu alte active;
 utilizarea pentru decontarea altor datorii;
Al doilea criteriu de re cunoaștere a activelor de natura stocurilor îl reprezintă evaluarea credibilă
a acestora. Acest lucru poate fi influențat de estimarea, în unele cazuri, a costul ui sau valorii
activelor. Regulile de respectat pentru evaluarea elementelor din bilanț, în general, și a stocurilor
vizează: intrarea în patrimoniu, cu ocazia inventarierii, la închiderea exercițiului și la ieșirea din
patrimoniu:
Stocurile deținute de o firmă pot fi grupate în trei categorii:
 Materii prime;
 Materiale consumabile;
 Materiale de natură obiectelor de inventor;
Stocurile de materii prime sunt bunuri care participă direct la fabricarea produs elor și se
regăsesc în componența lor, integral sau parțial, în stare initială sau stare transformată în produsul
obținut.
Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participă la procesul de exploatare sau
de fabricație fără a se regăsi de regulă în produsul realizat. Prin cipalele categorii de material
consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de
schimb, semințele și materialele de plantat , furajele, etc
Stocurile din sferă producției, spre deosebire de mijloacele fixe, se consumă în întregime într-
un singur ciclu de exploatare, și își transformă valoarea asupra produselor la f abricarea cărora au
participat. Datorita faptului că este consumată integral într -un singur proces de fabricație, pentru
continuitatea acesteia este necesară reînoirea continuă a lor.
Stocurile de natură obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu îndeplinesc
cumulativ condițiile pentru a fi incluse în categoria imobilizărilor corporale adică, fie au durată de
utilizare m ai mică de un an, fie au valoarea de intrare mai mică decât limitată legală care la
momentul actual este de 1.500 ron. Din aceste stocuri fac parte: echipamentul de protecție,
echipamentul de lucru și imbrăcămintea special impusă angajaților de normele d e protecția
muncii, sculele, dispozitivele, verificatoarele aparatele de măsură și control, mecanismele,
amenajările provizorii de șantier, care sunt bunuri achiziționate s au construite în regie proprie

4
pentru bună funcționare a șantierelor de constr ucții cum ar fi: barăci, schele, împrejmuiri.
Încadrarea stocurilor în categoria activelor, în condițiile unei diversități a acestora, ridica probleme
delimitării lor de alte active, față de cele ce îmbrăca formă materială. În acest sens, se iau în vedere
criterii care vizează cu precădere natura activelor și rolul lor în activitatea de exploatare.
În cadrul gamei foarte lărgi de stocuri, se disting cu deosebire:
A. Din punct de vedere al producției stocurile pot fi de trei feluri:
 cel de materii prime și materiale destinat consumului unitătilor de producție. Aici este vorba
de stocul de producție, stoc în amo nte;
 cel de produse finite, destinate livrării către beneficiari; este vorba de stocul de desfacere, stoc
în aval;
 cel desti nat asigurării functionării continue a unor mașini sau a unor linii de fabricație; este
vorba de stocul interoperational;
Ponderea cea mai mare o deține stocul de producție.
B. Din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi:
 stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare și de ieșire ale produselor
între două stadii succesive ale procesului tehnologic;
 stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de serviciul de
întreținer e, necesare înlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalațiile vitale ale întreprinderii;
 stocuri speculative; sunt mai puțin legate de activitatea agenților economici și se referă în
general la produse și materiale rare, a căror valoare nu este fl uctuantă;
C. Din punct de vedere al modului de depozitare, care ține seamă și de unele proprietăti fizico –
chimice ale elementelor avem: produse periculoase, voluminoase, fragile etc.
D. Din punct de vedere al modului de gestionare avem:
 stocuri cu ges tiune normală;
 stocuri cu afectare directă (comandate special pentru o anume comandă);
 stocuri fără gestiune (din magaziil e intermediare, cu o supraveghe re globală);
 stocuri de produse consumabile;
E. Din punct de vedere al caracteristicilor formării și destinației lor stocurile pot fi:
 stoc curent;
 stoc de sigurantă;
 stoc de pregătire sau de condiționare;

5
 stoc pentru transport intern;
 stoc de iarnă;
F. Din punct de vedere al ciclului de exploatare:
 stocuri aflate în faza de aprovizionare;
 stocuri aflate în faza de producție;
 stocuri aflate în faza de desfacere;

1.2. CICLUL DE EXPLOATARE

“Ansamblul operațiunilor desfășurate de întreprindere p entru realizarea obiectivului să u – cel
al producerii de bunuri și servicii – în scopul ob ținerii de profit formează c iclul de exploatare”
(Ion, S. (1996) Finanțe, editură economică , p. 132)
Din acest punct de vedere, ciclul de exploatare cuprinde:
 aprovizionarea cu bu nuri și servicii ce reprezintă faza de aprovizionare în care capitalurile se
imobilizează în valoarea materialelor c ombustibile și a materiilor prime, a cheltuielilor cu
transport, stocarea, aprovizionarea, etc.
 producția sau transformarea bunurilor și serviciilor date în consum, numită fa ză de producție.
În acest ciclu activele circulante sunt supune unor procese specific tehnologiilor de fabricație
în care activele circulante, date în consum în fază precedentă se transformă în stocuri pentru
producție. Transformările pot fi cu efecte favo rabile producției, dacă valoarea trece în utilitățile
create, sau cu efecte nefavorabile, dac ă valoarea se pierde în mediu ca deșeuri, rebuturi,
material degradate, etc. Cu cât aceste transferuri spre utilitățile create și pierderi le vor fi mai
mari, cu at ât consumul pentru refacerea stocurilor destinate prelucrării va crește și în
consecință, capitalurile imobilizate devin ineficiențe. Producția preia transferul de valoare din
fază precedentă la care se adaugă toate cheltuielile de exploatare specific bunu rilor și
serviciilor create.
 desfacerea utilităților create reprezi ntă fază comercializării, proce s în care produsele finite,
semifabricatele sau alte bunuri sunt vândute clienților, proces prin care se face transferal de
proprietate. În fază comercializă rii, bunurilor care fac obiectul vânzării li se preiau capitalurile
imobilizate în fazele precedente cărora le sunt adăugate cheltuieli specific stocării de produse
finite și desfacerii lor.

6
 realizarea bunurilor reprezintă faza decontării, proces în care se încasează valoarea utilităților
facturate, iar activele c irculante revin la forma inițială de disponibilități bănești. Constituie fază
finală a ciclului de exploatare în care sunt acumulate toate capitalurile imobilizate expr imate
în consumurile și cheltuielile făcute.
Gestiunea ciclului de exploatare (working capital managemet) este cel mai important capitol în
cadrul gestiunii financiare a întreprinderii.
Deținerea de stocuri necesită, în același timp, spații speci al dotate și amenajate, cheltuieli de
depozitare -păstrare, taxe de asigurare, dobânzi pentru credite etc, amplificând efortul invesț ional
aferent. La această situație se adaugă și efectele negative ale uzurii morale a resurselor materiale
sau produselor st ocate.
Sunt și alte situații care generează necesitatea formării de stocuri și cum ar fi: minimizarea
cheltuielolor de cumpărare, transpor tul, depozitare și administrare a resurselor materiale. Indiferent
de situație sau de factorul de influența, e ste necesară efectuarea de analize și calcule econ omice
care să determine politica și strategia domeniului formării de stocuri de la o etapă la altă, în fu ncție
de noile condiții care apar pe piața internă și internațională de resurse mater ialelor, de muta ții în
structura cererilor pentru consum sau în potențialul de furnizare a lor.
Prob lematica stocurilor este extrem de diversificată, cuprinzând decizii privind dimensiunile
acestora, amplasamenul în teritoriu, reducerea cheltuielilor de stocare, portofoliul de produse sau
conservare. Ponderea stocurilor în totalul activelor unei firme variază între 14 % și 46%. În medie
stocurile reprezintă între 17% și 20% din cifră de afacere a unei întreprinderi. De asemenea
stocurile dețin o po ndere insemnată în PIB -ul unei î ntreprineri.
Formarea stocurilor de material e și produse asigură condiții optime pentru desfacere, după un
sistem rațional, a activității fiecărei unitate economică . Fără stocuri nu se poate obține utilizarea
eficientă a capacității de pro ducție, nu se pot satisfice cererile clienților în strictă concordanță cu
pretențiile pe care le emit, nu se pot desfășura o serie de operații din sistemele de aprovizonare și
desfacere cu cheltuieli rezonabile.
Riscurile pe care le presupun stocu rile sunt date de mai muți factori:
 Cheltuielile cu stocurile;
 Imobilizarea unei părti însemnate din capital în stocuri;
 Degradarea bunurilor;
 Uzură morală a bunurilor;

7
1.3. FOLOSIREA EFICIENTĂ A STOCURILOR

Din punct de vedere financiar, a ctivele circulante, stocurile, reprezintă alocări de capital
(investire) ce nu poate fi recuperat e până când acest ea nu parcurg ciclul d e exploatare și sunt
valorificat e prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor și serviciilor realizate de firmă
(excepție cazul î n care stocurile sunt vândute ca atare).
Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioadă de timp mai mare sau mai
mică, având un cost specific și prin urm are cer să fie rentabilizate. Această rentabilitate conduce
la concluzia că procesul de exploatare care s -ar desfășura fără stocuri sau cu stocuri cât mai aproape
de zero ar fi cel mai economic. Această apreciere este nerealista după părerea mea, deoarece o
aprovizionare în timp real sporește considerabil cheltuiel ile de aprovizionare (transport,
manipulare, incertitudine, etc.). Cu toate acestea, gestiunea modernă a stocurilor respinge t eoria
formării de stocuri mari, peste necesitățile optime ale ciclului de explo atare. Stocurile aflate în
afara optimului pot duce , în plan financiar, la pierderi datorate imobilizării inutile a capitalului în
stocuri, cheltuieli mari de depozitare, dobânzi ridicate, deteriorări și degradări de stocuri, etc. În
concluzie, cheltuielile neeficiente sunt generate de gestiunea stocurilor atât de stocuri insuficiente
cât și de stocuri în exces.
Deținerea de stocuri trebuie finalizată prin câștiguri sau economii pentru detinător și cu o
asigurarea justificată de a imobiliza fonduri în diverse stocuri . Construirea stocurilor este re zultatul
unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie raportat la suma
lichidităților efectiv e imobilizăr ilor, ținându -se seamă de durata imobilizării, de fluxurile de
lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstrare -depozitare, alte chel tuieli
administrative, pentru ca în final să se evalueze eficient pierderea sau câștigul din deținerea de
stocuri.
Cu alte cuvinte, decizia d e investire în stocuri se va lua ținând seamă de criteriul re ntabilității,
pornind de la suma investită în stocuri, fluxurile de lichidități periodice viitoare și fluxul final,
actualizate, precum și costul de oportunitate al capitalului investit, drept rată de actualizare.
VAN = -CFο + Ʃ 𝐶𝐹ᵼ
(1+𝑟ᵼ)ͥ
CFₒ = investiția inițială, ca flux negativ, respectiv ieșire a netă de numerar;
CFᵼ = fluxul de numerar net estimat a fi generat în anul t;

8
rᵼ = rata de actualizare, respectiv costul capitalului în anul t, cel mai frecvent calculat ca un cost
mediu ponderat al capitalului ;
i = numărul de ani de funcționare a proiectului.
Dacă valoarea actuală netă este pozitivă, investiția în stocuri este eficientă întrucât aduce mai
mult beneficiu decât dacă același capital ar fi fost plasat la o bancă cu dobândă compu să, pe o
perioadă de timp egală cu durată investiției în stocuri.
Fluxurile de lichiditate periodice viitoare, pozitive și negative, reprezintă câștiguri nete directe,
pierderi evitate, costuri de administrare, costuri de întreținere, etc.
Stocu rile sunt esențiale pentru vânzări, iar vânzările sunt necesare pentru obținerea de profit.
Costituirea unor stocuri de mari dimensiuni poate avea influențe diverse ca de exemplu: pozitive
în cazul unei evoluții nefavorabile a prețului materiilor prime sau a obținerii unor condiții mai
favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari și negative în conjuncturi
economice în care prețurile materiilor prime scade, modificarea tehnologiilor de prelucrarea a
materiilor prime, pierderi din de gradări fizice sau morale, apariția unor indicatori calitativi, etc.
Beneficiile din investirea în stocuri se referă la :
 Obținerea de avantaje din reducerile acordate de unii furnizori, clienților, dacă aceștia cumpără
o anumit ă cantitate de stocuri sau la anumite perioade ;
 Evitarea stocurilor învechite (necorespunzătoare) care, dacă ar fi folosite, ar putea duce la
neglijarea procesului de fabricație;
 Beneficiile din marketing exprimate în creșterea vânzărilor în condițiile în care se obțin
exclusivit ate în cumpărarea unui anumit fel de marfă;
 Speculații cu stocuri pe perioade de inflație sau de creștere a prețurilor din cauza altor factori;

1.4. FACTORI DE INFLUENȚĂ ASUPRA STOCURILOR

Cunoașterea mărimii stocului în expresie fizică este necesară pentru a stabili spațiile de
depozitare -păstrare ș i pentru aprecierea posibilităț ilor concrete de satisfacere a cererii la fiecare
produs în parte. Stocul fizic se folosește în cadrul fiecărei unităti comerciale sa u de alimentație
publică pe baza documentelor primare de evidenț ă care arată mișcarea mărfurilor (fise de raft,
bonuri de intrare/recepție, bonuri de ieșire, proces -verbal de constatare a pierderii/deteriorării,
etc.), precum și prin evidența analitică a fiecărei firme.

9
Că volum absolut, stocurile depind în primul rând de volumul activității comerciale. Dacă
facem abstracție de la acest factor, putem observa că dimensiunile stocurilor sunt diferite de la o
grupă de mărfuri la altă, circulația acestora variind de la o viteză de o zi sau mai puțin, la mărfurile
de cerere zilnică și cu un grad ridicat de persabilitate (lapte, carne, pâine) până la peste 200 de zile
(articole tehnică, la articole cu o mare complexitate sortimentala, etc.)
Nivelul, dinamica și structură stocurilor sun t factori care influențează stocurile, iar aceștia depind
de:
 Frecvență cererii populației;
 Frecvență livrării mărfurilor de către furnizori;
 Complexitatea sortimentală ;
 Gradul de organizare a activității comerciale;
Vorbind despre frecvență cererii polulatiei putem menționa că cererea populației poate fi, în
funcție de frecvență manifestării ei, curentă, periodică sau ra ră. În general, la o mărime dată a
volumului circulației mărfurilor, stocurile vor avea o mărime invers proporțional ă cu gra dul de
frecvență a cererii. D e exemplu la mărfurile ce au o c erere periodică stocurile vor fi mai mari decât
la cele de cerere curentă, dar mai mici față de stocurile pentru mărfurile de cerere nouă. Stocurile
depind în același timp și de ritmicitatea cere rii. Aici putem menționa mărfurile de cerere curen tă
la care solicitarea lor pe pi ată este în unele cazuri de o mare regularitate (pâine, carne, ziare, etc.)
în timp ce în alte cazuri (zahăr, orez, etc.) prezintă oscilații în funcție de anumite influențe: gradul
de perisabilitate a produsului, obiceiuri de aprovizionare, stocurile de produse existențe la
consumatori, etc. Desigur, în cel de -al doilea caz, stocurile vor avea o pondere mai mare pentru a
nu se formă oscilații neprevăzute.
Frecvență livrării mărfurilor de către furnizori reprezintă un alt factor important care
influențează stocurile. Dacă stocurile au fu ncția de a echilibra oferta cu cererea, atunci stocurile
trebuie să aibă asemenea dimensiuni încât să poată asigură continuitatea cir culației mărfurilor în
intervalul dintre două aprovizionări succesive iar cu cât va fi mai mare intervalul dintre livrările
furnizorilor, dintre două intrări de mărfuri, c u atât stocurile trebuie fie invers. Interv alul dintre
aprovizionări este, la rând ul , influențat de legătura dintre furnizor și beneficiar, de condițiile de
transport și de mărimea cererii de mărfuri din partea beneficiarilor.
Complexitatea sortimental ă este un alt facto r care influențează stocurile mod deosebit și
nivel ul acestora. Așa cum am văzut , stocurile de mărfuri îndeplinesc, printre altele, funcția de

10
asigurare a unor posibilități de alege re din partea cumpărătorilor pentru un anumit număr de
exemplare din fiecare sortimen t articol, ceea ce conduce la un volum mare al stocurilor și cond ițiile
unui sortiment complex in comparație cu situația unor grupe de mărfuri de sortiment simplu.
Factorii enumerați ant erior pot fi denumiți factori cu c aracter obiectiv iar în ceea ce privește
factorii cu caracter subiectiv putem menționa de gradul de organizare a activității comerciale.
Acesta face re ferire la modul de gospodărire al stocurilor.
Pentru o organizare eficientă a stocurilor, acestea trebuie să fie adaptate cererii fluctuațiilor, ținând
cont că mărimea stocurilor depine de gradul de previziune de către întreprinderile comerciale a
evoluției cererii. O apreciere eronată a evoluției cererii -consesinta a unei studieri superficiale,
poate avea drept rezultat subdimensionarea sau supradimensionarea stocurilor . Stimularea cererii
depinde, de asemenea, de activitatea patrimonială și eficientă a acesteia, de formele de organizare
a vânzării, de nivelul deservirii al consumatorilor mai pe scurt zis, de procesele și premisele fizice.
Exigența manifesta tă de întreprinderile comerciale față de modul cum își îndeplinesc
furnizorii contractile, influențează de a semenea nivelul stocurilor. Adaptarea graficului de
aprovizionare cu mărfuri în funcție de partic ularitățile cererii de mărfuri, exigența față de ca litatea
sortimentul ă a mărfurilor, ca și față de respectarea termenelor de livrare sunt mijloace prin care
întreprinderile comerciale pot asigura o evoluție normală a stocurilor de mă rfuri, pot preveni
rupturile de stoc și apariția unor stocuri de mărfuri anormale, supranormative.

1.5. EVALUAREA STOCURILOR

Stocurile de materii prime și material e se inventariază și se evaluează, de regulă, la prețul
zilei. Actualizarea prețurilor se poate face pe baza indicilor de prețuri comunicați de Comisia
Națională de Statistică. Cu ocazia inventarierii se stabilesc cantitătile și respectiv valorile
materiilor prime și materiilor care nu pot fi utilizate conform destinației inițiale, urmând a fi
valorificate separ at. În cosecintă, valoarea acestora se scade din act ivul bilanțului, în cazul
avaluă rii patrimoniale.
Semifabricatele, produsele finite și mărfurile care fac obiectul unor contracte sau comenzi
ferme se evaluează la prețul prevăzut în aceste docu mente, iar restul produselor se evaluează la
prețul de cost, respectiv de aprovizionare. Rentabilitate a acestora , influențează valoarea de
randament.

11
Produsele nedeterminate se evaluează pe bază prețurilor produselor finite, corectate cu gradul
de finisare tehnică stabilit cu ocazia inventarierii producției în curs. Întrucât operațiunea este
complexă și necesită timp, practic, se poate recurge la corectarea s oldului producției în curs de
execuție din bilanț cu ch eltuielile aferente comenzilor , care urmează a fi valorificare separat.
Stocurile de materiale se exprimă în următoarele unităti de măsură:
 unităti naturale (tone, kg, buc., m² )ce permite determinarea potențialului de producție care
poate fi realizat, de asemenea determină necesarul de spații pentru depozitare;
 unitătile valorice (lei, mii lei) – asigură evaluarea resurselor financiare, determinarea
capitalului circulant;
 în zile, arată perioadă de timp în care stocul format acoperă necesitatea pentru consum;

CAP 2. PARTICULARITĂȚI ALE GESTIUNII STOCURILOR

O utilizare bună a stocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor ș i / sau serviciilor în
cantităț ile necesare, de calitate corespunzătoare și la momentul potrivit, pentru o bună desfășurarea
a activității.
Formarea stocurilor este predeterminată de o anumită comandă, iar desfăș urarea proce sului
de stocare are loc în urma unei organizări rațion ale. Re alizarea în condiții de eficienț ă economică
și utilitate maximă, presupune o coordonare permanentă a procesului de stocare și un control
sistematic al modului de derulare al acestuia.
Obiectivele unei gestiuni eficiente a stocurilor sunt:
 Asigurar ea continuităț ii procesului de producție, ceea ce duce la obținerea unor venituri
constante, prin comercializarea bunurilor produse, și menținerea numărului clienților firmei,
evenimente ce sunt dorite de orice întreprindere;
 Maximizarea vanzărilor. Acest proces se manifestă în condițiile unei cereri suficiente, unde
vanzările pot fi mult mai mari dacă bunurile sunt furnizate la timp și în cantitătile solicitate de
către consumatori;
 Protejarea activelor unităț ii economice care se poate obține prin contro lul stocurilor împotrivă
risipei și deteriorărilor;
 Investițiile minime în stocuri presupun costuri de depozitare și de asigurare minime;

12
 Furnizarea de informații de către compartimentul de aprovizionare, conducerii unității
economice. Aceasta se poate o bține prin determinarea cantităților optime de aprovizionare și
momentelor de reaprovizionare, stabilirea rat ei de rotație a stocurilor și diminuarea erorilor în
documentația privind stocurile din cadrul firmei;
 Menținerea stocurilor de producție la nivel ul planificat de întreprindere;
 Satisfacerea necesităților de consum ale unităț ii economice și a subdiviziunilor sale în resurse
materiale necesare;
 Păstrarea caracteristicilor calitative a materiilor prime și materialelor pe timpul depozitării;
 Preveni rea apariției lipselor de stoc sau suprastocării de resurse materiale;
Orice problemă de stoc trebuie să aibă o soluție ce conduce la obținerea răspunsului pentru
următoarele două chestiuni:
1) determinarea mărimii optime a comenzii de aprovizio nare;
2) determinarea momentului (sau frecvenței) optime de aprovizionare;
Acestea constituie obiectivele principale ale gestiunii stocurilor.
Firma poate folosi trei politici distincte pentru gestionarea ciclului de exploatare:
A. politică agresivă: realizarea unei cifre maxime de afaceri cu stocuri minime, ceea ce
maximizează rentabilitatea. În acest caz , accentul este pus pe pasivele pe termen scurt (datorii de
exploatare, credite bancare), care au costurile cele mai mici de procurare;
B. politică defensivă: realizarea unei cifre de afaceri pe bază de stocuri și creanțe care să
minimizeze riscul. În acest caz , accentul este pus pe finanțarea activelor circulante din surse
permanente (fondul de rulment) cu costuri mari , dar cu o anumită siguranță în funcționare;
C. politică echilibrată: armonizarea contradicției dintre rentabilitate și ris c. Acesta politică
încearcă să creeze o sincronizare între siguranța aprovizionării și conturile acesteia;

2.1. DIMENSIONAREA STOCURILOR

Asupra mărimii și dinamicii stocurilor își exercită influența un număr foarte mar e de factori, de
diverse naturi dintre care principalii fiind:
 Frecvența livrărilor (aprovizionărilor) de la furnizori: se stabilește luându -se în considerare atât
condițiile de liv rare ale furnizorului, cât și cele de primire ale consumatoru lui. Acestea se referă
la natura cererii, momentele de consum, natura resurselor, cicli citatea producției, etc.

13
Strategiile ce pot fi aplicate de furnizori în organizarea și derularea livrărilor către beneficiarii săi
sunt: livrarea alternativă sau livrarea simultană.
Livrarea alternativă determinată formarea de stocuri mai mari la beneficiari pentru perioade
de timp mai lungi. Livrarea simultană se produce invers , fiind mai eficientă pentru beneficiari, î nsă
aceast ă strategie necesită o organizare mai c omplexă și mai amplă a activităț ii de desfacere,
implicând un efort suplimentar din partea furnizorului, ceea ce nu întotdeauna este favorabil.
Factorii care influențează dim ensionarea stocurilor sunt:
 Cantitatea minimă care poate fi comandată și cumpărată de un client de la furnizor în condiții
economice avantajoase. De obicei, aceasta este stabilită de producător ca reprezentând limita
sub care fabricația unui produs ar an trena cheltuieli de producție mai mari și prețuri de realizare
mai ridicate;
 Capacitatea de transport a mijloacelor folosite în aducerea resurselor materiale și distanța de
trans port; conveniența ambelor părți asigur ă realizarea procesului de trans port a resurselor
material e cu cheltuieli cât mai mici. Ca rezultat , mărimea stocurilor este condiț ionat ă de
capacitatea de transport ca de exemplu : resursele care se asigură din import;
 Condițiile naturale și climaterice care determină , de regulă, formarea stoc urilor sezoniere la
resursele materiale a căror exploatar e sau transport se întrerupe, ca urmare a influenței
nefavorabile specifice sezonului de iarnă;
 Proprietăț ile fizico -chimice , deoarece limitează durata de stocare în timp a resurselor materiale
perisabile, a celor cu termene scurte de garanție sau a celor c are prin compoziția și structura
specifică se degradează, dacă sunt staționate în stocuri pe o perioadă mai mare de timp decât
cea admisă de caracteristicile specifice;
 Capacitatea de depozitare d isponibilă sau care poate fi inchiriată limitează cantitatea maximă
de stocuri ce poate fi realizată la un moment dat;
 Periodicitatea fabricației la producători conditionează interva lul minim la care se pot forma
stocuri de la sursa directă. Deci, interva lul între două reaprovizionări succesive;
 Durată procesului de producție;
 Volumul și structura producției;
 Regulil e specifice de consum a resurselor materiale și consumurile standard;
 Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare;
 Termenul de garanție (valabilitate) a stocului (producție finită);

14
 Ușurința înlocuirii resurselor materiale (din stocuri) cu resurse substituibile.
 Durată de comandă -aprovizionare;
 Durată de condiționare -pregătire;
În urma mențion ării acestor factori, putem da exemple de diferite dimensiuni ale stocurilor în
funcție de produsul stocat, cum ar fi: stocurile în industria tutunului au valori ridicate, datorită
procesului lung de prelucrare. În industria prelucrătoare de mașini, stocurile au valori mari
deoarece pro cesul de producție este lung. Valorile stocurilor sunt mici în industria petroliera și de
extracție a gazului metan, pentru că nu se folosesc materii prime , iar producția neterminată este
nesemnificativă în raport cu cifră vânzărilor. Datorită naturii sezo niere a materiilor prime, în
industria conservelor există stocuri cu valori medii mari. În industria de panificație, valoarea
stocurilor este mică datorită gradului mare de perisabilitate a produsului finit.
Dimensiunea stocurilor este punctul de plecare în determinarea fondurilor bă nești, o investiție
ce urmează s ă fie făcută. Volumul stabilit reprezintă baza unor relații financiare ocazionate de
autofinanțarea, creșteri de capital prin noi emisiuni de acțiuni sau de împrumut pe termen scurt,
banc ar sau comercial.

Sursa: www.contabilul.manager.ro
Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cât
mai eficientă a acestor valori, în imobilizarea tuturor factorilor și să conducă la accelerarea v itezei
de rotație, pentru reducerea absolută sau relativa a stocurilor. Necesarul de stocuri trebuie să
exprime nevoile reale. Abaterile de la criteriul realității duc la greutăți financiare; imobilizări în

15
cazul supradimensionarii care nu sunt tocmai nece sare sau nerealizarea volumului activității în
cazul subdimensionarii lor.
Pentru dimensionarea stocurilor se pot utiliza patru metode, între care :
 Metoda analitică
 Metoda sintetică
Acestea fiind principalele metode, urmate de două secundare:
 Metoda mixtă (analitică annual și pe elemente trimestrial)
 Metoda pe elemente

2.2. FORMA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE CONSUMABILE

Stocul curent, componența cea mai reprezentativă în str uctură stocurilor de material, menită
să asigu re consumul mediu zilnic între două reaprovizionari consecutive pentru funcționarea
normal a procesului de producție reprezintă cantitatea de materiale care este necesară pentru
asigurarea procesului de producție. Datorită faptului că, frecvență aprovizion ării de m aterial nu
coincide cu frecvența consumului, fiecare dintre aceste două operațiuni se supun unor reguli
proprii determinate de tehnologiile de fabricație și se constituie un stoc care asigură nevoil e
curente. Mărimea stocului cur ent de materii pri me și material e consumabile depinde de acțiunea
simultană a doi factori și anume : consumul mediu zilnic și intervalul între două aprovizionări.
Odată stabilite c ele două mărimi se poate calcula stocul curent ( Sс), după relația:
S(c)=𝑃𝑓∗𝑎
𝑇 * tc1
unde:
T= durata perioadei luată în calcul (an=360 zile; trim=90 zile)
Stocul curent este o mărime dinamică care înregistrează un nivel maxim la data când se
primește un lot de livrare de la furnizori. N ivelul minim se înregistrează la încheierea intervalului
dintre două aprovizionări succesive, prin trecerea în consum a ultimelor cantități aflate în stoc.
Pentru desfășurarea continuă a procesu lui de producție este necesar ca atunci când stocul curent
atinge nivelul minim să sosească o nouă comandă . Atunci cănd furnizorul nu respectă termenele
de livrare, lotul de livrare nu corespunde cantitativ sau calitativ sau ritmul consumului a fost mai
rapid decât cel estimat, stocul curent nu po ate fi reî ntregit în momentul atingerii nivelului minim,

16
iar pro cesul de producție poate înregi stra întreruperi. Pentru a evita această situație se formează un
stoc de siguranță.

Sursa: http://www.revistadestatistica.ro

Stocul de siguranță, creat cu scopu l formării unor rezerve pe seama cărora să se acopere
nevoile curente ale producției. Mărimea stocului de siguranță se stabilește p robabilistic și este
determinat de acțiunea celor doi factori: consumul mediu zilnic și intervalul de siguranță,
exprimându -se prin relația:
S(s)=𝑃𝑓∗𝑎
𝑇 * ts
În practică financiară din țara noastră , intervalul pentru calc ulul stocului de siguranță se alege ca
fiind cel mai mic dintre: i ntervalul de siguranță calculat la nivelul a jumă tate din intervalul stocului
curent și i ntervalul de siguranță calculate matematic prin metoda abaterilor.
Riscul este un atribut al viitorului, posibil să se producă în orice fel de activitate. Î n acest context
eliminarea unor pierderi care s -ar produce prin întreruperea ritmului de aprovizionare, când
furnizorii nu își pot onora obligațiile contractuale la termen, și care pot produce în continuare
nemulțumiri în sferă clientului , face necesară co nstituirea unui stoc de siguranță.
Stocul maxim
Stocul curent
Stocul de siguranță
I
Stocul de
alertă
t
Q
I
Stocul mediu
Stocul minim

17
Stocul de condiționare prealabil se constituie pentru unele material e care necesită operații de
condiționare înainte d e darea lor în consum și aceasta pentru îmbunătăți rea calității lor și a
parametrilor tehnolo gici. Operațiunile de condiționare sunt prevăzute în tehnologiile de fabricație
pentru fiecare fel de materii prime și materiale cons umabile, care intră în structura produsului finit.
Pentru asemenea procese de condiționare prealabilă se elaborează, pe ram uri, norme tehnice de
condiționare care se revizuiesc ori de câte ori se modifică tehnologia de fabricație. Acest stoc se
calculează pe bază consumului mediu zilnic și a intervalului de condiționare, după relația:
S(d)=𝑃𝑓∗𝑎
𝑇 * td
În general, inter valul de condiționare prealabil se referă la numărul de zile necesar e efectuării unor
operațiuni de pregătire a materialelor pentru producție, cum ar fi : desortare, de debitare, de analize
prealabile, etc. Prin însumarea ti mpilor aferenți acestor operațiun i se determină intervalul de
condiționare luat în calcul.
Stocul pentru transporturi interioar e. Întreprinderile, în structura lor, pot avea secții sau chiar
fabrice dispersate teritorial, a șezat e în alte localități. Dacă aprovizionarea cu unele materii prime
și material e consumabile se face direct de la locul de consum, aprovizionarea cu materiale mai
scumpe și cu consum periodic se face prin depozitul central. Aceasta însemnând că asemenea
materiale se pot afla în timp oarecare în operațiuni d e transport interior precum și de predare –
primite.
Acest stoc se calculează în funcție de consumul mediu zilnic și interval ul pentru transportul
interior, după formula :
S(t)=𝑃𝑓∗𝑎
𝑇 * tᵼ
Intervalul pentru transporturile interioare se calculează cu o medie a realizărilor privind duratele
de transport de la depozitul central la locurile de consum.
Stocul de iarnă. Unele întreprinderi folosesc anumite materiale (nisipul de râ u, caol ina, etc)
care nu pot fi exp loatate pe timp de iarnă.
Acesta presupune fo rmarea stocului curent, necesar în perioada de iarnă, încă din perioada
premergătoare a anotimpului geros. Stocul de iarnă se determină pe bază consumului mediu zilnic
din materialel e în cauză și intervalul pentru stocul de iarnă folosind relația :
S(r)=𝑃𝑓∗𝑎
𝑇 * tr

18
Intervalul pentru stocul de iarnă este, de regulă, egal cu dur ată de neexploatare sau perioada de
netransportare a unor materiale. Asemenea interval de timp se calculea ză numai pe timpul iernii,
iar stocul ca atare, ca stoc de iarnă, se constituie și se me nține în perioada premergătoare iernii. Pe
timpul iernii acest stoc, treptat se transformă în stoc curent.
Prin însumarea stocului curent (Sc), cu stocul de s iguranță (Ssg), cu stocul de condiționare
prealabilă (Scd), cu stocul p entru transporturi interioare (Sti) și cu stocul pentru iarnă (S i) se obține
stocul maxim sau total (Sm) adică:
Smax = Sc + Ssg + Scd + Sti + S i
Sumă dintre stocul curent și stocul d e siguranță formează stocul minim (Sm) :
Smin = Sc + Ssg
Stocul maxim se determină numai pentr u anumite categorii de materiale , care fac categoriile de
stoc enumerate anterior, pe când stocul minim este obligatoriu de constituit pentru fiecare categorie
de material.
Necesitatea dimensionării corecte a stocurilor decurge din consecințele acestora asupra
desfășurării ciclului de exploatare, asupra nivelului de imobilizare a capitalului și asupra costurilor.

2.3. INDICATORI PRIVIND EFICIENȚA UTILIZĂRII STOCURILOR

În ceea ce privește activitate unei soci etăți comerciale, găsim următorii indicatori principali:
 Indicatori ai mărimii absolute, care măsoară în unități naturale, natural -convențional sau
valoric nivelul stocului;
 Indicatori relat ivi, prin care nivelul stocului este analizat în raport cu alte variabile ale activității
întreprinderii;
Indicatorii absoluți măsoară stocurile în unități naturale sau valorice iar ambele forme de
exprimare sunt importante pentru aprecierea mări mii stocurilor și a implicațiilor acestora. Cu alte
cuvinte, stocurile în exprimare valorică, de exemplu, indică mărimea imobilizărilor de fonduri, a
creditelor bancare necesare pentru finanțarea lor și deci, implicit, mărimea dobânzilor pe care
trebuie să le suporte întreprinderea. Cu ajutorul indicatorilor absoluți pot fi exprimate atât stocurile
existențe la un moment dat (de exemplu, stocul inițial, final etc.), cât și stocurile medii ale unei
perioade anumite, calculate că medie (aritmetica, simplă, mo bilă, cronologică) a stocurilor de la
diferite momente dintr -o perioadă anumită.

19
Indicatorii absoluți, oricât de complet ar reda situația stocurilor la un moment dat sau în cursul
unei perioade, nu apreciază caracterul normal sau anorm al al stocur ilor, nu pot exprima mărimea
lor în raport cu volumul circulației mărfurilor.
Indicatorii relativi răspund tocmai acestor cerințe. Ei sunt rezultatul unor raporturi dintre mai
mulți indicatori absoluți și fac refere la stocul existent într -un anum it moment sau la stocurile medii
ale unei perioade.
Unul dintre indicatorii de performanță este rentabilitatea acti velor. Acesta este considerat ca fiind
cea mai bună măsură a eficienței operaționale a întreprinderii și se calculează potrivit relației:
Rentabilitatea activelor = Profit net / Total active
Datorită calității stocurilor de a f i active circulante, performanța pe linia managementului
stocurilor are un impact direct asupra rentabilității activelor. Dacă celelalte elemente sunt egale
(active fixe, creanțele și disponibilitățile) , o reducere la nivelul stocurilor conduce la diminuarea
activelor totale și contribuie la creșterea rentabilității activelor.
Un instrument util pentru măsurarea performanțelor stocurilor este Modelul 4V. Cei 4V reprezintă
volumul, valorii, vitezei și variației.
Măsurarea volumului de stoc se face luând în considerare numărul de unități și este utilizat pentru
a determină număru l unităților disponibile. Procentul produselor cu rupture de stoc este un
indicator pentru determinarea volumului stocurilor disponibile, prin raportarea numărului de
repere disponibile la numărul de repere care ar trebui să fie disponibile.
Valoa rea stocurilor ține evidența a două aspecte: valoarea monetară a stocurilor și costul
stocurilor de unde reiese valoarea care a fost investită în stocuri. Majoritatea companiilor
calculează valoarea medie zilnică a stocurilor și compară această valoare med ie cu valoarea
veniturilor generate pentru o monitoriza eficient ă a investiției în stocuri ș i pentru generarea
veniturilor.
Stocul mediu = (Stocul inițial + n * stocul final) (n+1)
Unde n = numărul de zile din perioada pentru care se face analiza
Aceast ă măsură este folosită pentru compararea nivelului investiției pe o perioadă de timp și
pentru a evidenția modificările care apa r pentru menținerea operațiunilor firmei.
Un alt indicator care arată rentabilitatea investiției în stocuri este nivel ul vânzărilor corelat
cu capitalul de lucru (VCL) și se calculează că raport între vânzările și capitalul de lucru.
VCL = Vânzările în perioadă / (Stocuri + Creanțe + Datorii comerciale)

20
Indicatorul VCL conține stocuri, creanțe și datorii comerciale însă stocurile sunt analizate în
contextual capitalului de lucru. O valoare cât mai mare a indicatorului este considerat a fi un aspect
favorabil, iar o reducere a stocurilor contribuie semnificativ la obținerea unui indicator mai ridicat.
Acest indicator este utilizat drept indicator de rentabilitate a investiției în stocuri , dar reprezintă și
o masură specifică a nivelului capitalului de lucru.
Numărul de rotații (Nrs) este indicatorul cel mai utilizat, reprezintă o măsură a eficienței
gestiunii stoc urilor. Acesta indică de câte ori se reîn noiesc stocurile în cursul unei perioade de
timp.
Nrs = Costul vânzărilor / stocul mediu din perioadă
Calculul presupune luarea în c onsiderație a stocului mediu af erent perioadei de analiză.
Cu cât valoarea este mai ridicată , cu atât dețin erea de stocuri devine mai economică, deoarece
nivelul nevoii de stocuri descrește pe măsură ce veniturile din vânzări cresc. Cu cât numărul de
rotații este mai mare, cu atât desfășurarea activității comerciale este mai bună. Un număr ridicat al
rotațiilor favorizează susținerea afacerii cu un capital mai redus. O valoare scăzută reflectă
supradimensionarea stocului, previziuni de vânzări optimiste sau posibilitatea de a obține în stocuri
repere depreciate sau cu miș care lentă.
Pentru îmbunătățirea acestui indicator, volumul vânzărilor trebuie să crească mai repede decât
stocurile sau stocurile trebuie să se diminueze, în timp ce valoarea vânzărilo r rămâne constant a. O
analiză detaliată bazată pe acest indica tor permite selectarea reperelor cu mișcare lentă.
Căi de îmbunătățire ale acestui indicator sunt variate, ele fiind specifice fiecărui stadiu al rotației
capitalului investit, astfel:
 în stadiul aprovizionării: aprovizionarea ritmică cu resurse materia le de la cele mai apropiate
surse, respectarea contractelor cu furnizorii, reducerea la maximum a perisabilităților,
dimensionarea optimă a stocurilor de materii prime, materiale, produse finite, mărfuri., etc. ;
 în stadiul producției: reducerea duratei c iclului de producție și diminuarea consumurilor
specifice de materii prime și materiale prin modern izarea tehnologiilor de fablicaț ie, folosirea
completă a timpului de muncă, aprovizionarea rațională a locurilor de muncă, creșterea
calificării personalului , îmbunătățirea calității produselor, etc. ;
 în stadiul vânzării: creșterea ritmului vânzărilor prin încheierea de contracte ferme de livrare a
producției, accelerarea ritmului de încasare a vânzărilor, urmărirea operativă a decontării
produselor, etc .

21
Un alt indicator de măsurare a vitezei este durată medie de rotație (Dr) care se determină
conform relației:
Dr = (Stocul mediu / Costul vânzărilor) * numărul de zile
Indică numărul mediu de zile în care a stat o marfă în stoc de la sosirea în în treprindere și până la
vânzarea sa .
Dinamica acestui indicator se manifestă prin încetinire a și accelerare a circulației mărfurilor. În
cazul încetinirii are loc o mărire a numărului de zile, pentru ca la accelerare să se reducă numărul
de zile cât mărfur ile rămân sub formă de stoc. Preocuparea generală a acestui indicator este de a
menține o viteză accelerată pent ru circulația mărfurilor. Viteza reală de circulație a mărfurilor
diferă semnificativ de la produs la produs, de la un stadiu de circulație a mă rfurilor la alt st adiu (de
la comerțul cu ridicata la comerțul cu amă nuntul), de la firmă la firmă. Și viteza de circulație , și
stocul mediu reflectă, pe de o parte, acțiunea fiecărui factor de influenț are a stocurilor, iar pe de
altă parte, politica managerială a firmei (la aprovizionare, tehnici de stocare, tehnici de vânzare ).
O valoare mică poate indica că firmă nu are suficiente resurse să acopere fl uctuațiile în
creștere și de aceea se vor înregistra comenzi neonorate. Dacă valoarea este în creș tere sau peste
media sectorială , semnificația e ste că din ce în ce mai multe lichidităț i sunt imobilizate în stocuri.
În scopul identificării aspectelor favorabile, dar mai ales a celor nefavorabile ale gestionării
stocurilor, s e recomandă determinarea vitezei de rotație pe fiecare element al stocurilor și al
stadiului în care de află în cadrul circuitului general, astfel:
4.1 Durată de rotație / Viteză de rotație a stocurilor de materii prime și materiale
Dr = (Stoc mediu de materii prime și materiale / Cheltuieli cu materialele) * 360
4.2 Durată de rotație / Viteză de rotație a stocurilor de producție în curs de execuție
Dr = (Stoc mediu de producție în curs de execuț ie / Producția exe rcițiului ) * 360
4.3 Durată de rotație / Viteză de rotație a stocurilor de produse finite și semifabricate
Dr = (Stoc mediu de produse finite / Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare) * 360
Măsură variației este un in dicator care arată acuratețea stocurilor și este în strânsă legătură cu
corectitudinea înregistrărilor e fectuate. Pentru măsurarea gradului de variație se folosește relația:
Variația stocurilor = (Stoc fizic + Stoc scriptic) / Stocul fizic
Gradul de vari ație se poate calcula din punctul de vedere al numărului de repere care au înregistrat
diferențe sau din punct de vedere valoric. Dezavantajul acestui indicator este că furnizează
informații doar la momentul efectuării inven tarului.

22
Stocul , la un moment oarecare , poate fi exprimat în mod relativ prin calcularea indicatorului stoc
în zile rulaj sau rată stocului.
Rs = stocul la momentul “t” / Costul mediu istoric (sau cererea media previzionată)
Acest indicator furnizează informații cu privire la stocul la un moment dat raportat la consumul
istoric s au la cererea previzionată. Rata stocului poate fi determinată pentru fiecare reper, dacă
sunt de același tip. Calcularea rat ei de stoc pentru întreg ul stoc poate să nu fie relevant ă, deoarece
există posibilitatea ca reperele să nu poată fi comparate unele cu altele.
Când Rs = 0 firmă nu dispune de stocuri ceea ce înseamnă că nu poate asigură continuitatea
vânzărilor. Dacă Rs = 1, mărimea stoc ului din momentul "i" este egală cu mărimea desfacerilor
din perioadele viitoare acelui moment. Pentru o perioadă viitoare de o zi, o luna și chiar un
trimestru exis tența unei asemenea mărimi a rat ei stocului (Rs = 1) este normală și cel mult
acceptabilă ( pentru unele mărfuri). Dacă însă Rs>1, firmă se află într -o situație dificilă. Un stoc
curent mai m are decât desfacerea semestrială , anuală indică o staționare succesivă a mărfurilor, o
blocare a spațiilor și a resurselor financiare, o sporire a cheltuieli lor de întreținere, precum și a
celor cu dobânzile.
În general, pentru stocurile curente se urmărește o rată a stocului cât mai scăzută. Mărimea optimă
va depinde de intensitatea influenței unuia sau altuia dintre factorii care restricționează constituire a
și dinamică stocurilor.
Stocul în zile necesare lichidării arată în câte zile reperele urmează a fi transformate în
vânzări. Cu cât valoarea indicatorului e ste mai mare cu atât reperul va sta mai mult în stocuri ,
imobilizând resursele financiare.
Vs = Rs * numărul zile perioadă analizată
Dacă comparam rata stocului cu durata de aprovizionare, putem evalua nivelul stocurilor prin
indicarea potențialului de optimizare a stocu rilor (în particular unde durata de apr ovizionare este
mai mare decât rata stocului)

2.4. FOND UL DE RULMENT ȘI NECESARUL DE FOND DE RULMENT

Cunoasterea necesar ului de fond de rulment prezintă o importantă majoră pentru managerul
trezoreriei, deoarece i se permite pe această cale cunoaș terea nevoilor curente ce trebuiesc
finanțate, acesta urmând să decidă prioritățile de finanțat și sursele de finanț are.

23
Manager ul trezoreriei este interesat să cunoască atâ t capitalul disponibil la un moment dat
(fondul de rulment net), cât ș i capitalul necesar (necesarul de fond de rulme nt) pentru asigurarea
continuității activității societății comerciale. Astfel, dacă majorare a fondul de rulment duce la
creșterea capitalului destinat finanțării activelor circulante ș i implicit a trezoreriei nete , majorarea
necesarul de fond de rulmen t duce la creș terea nevoilor curente ce necesită a fi finanț ate, deci
implicit la reducerea trezoreriei nete. De aici , rezultă legătura invers proporțională dintr e necesarul
de fond de rulment și trezoreria netă .
Pentru a majora trezoreria, manageru l trezoreriei, poate să acționeze ș i asupra n ecesarului de
fond de rulment, în sensul diminuării acestuia și reducând pe câ t posib il nivelul stocurilor, al
creanțelor și crescând ritmicitatea încasărilor și durata cr editului furnizor .
După cum am aratat , între necesarul de fond de rulment și trezoreria netă este o relație de
inversă proporț ionalitate, de aceea, este b ine ca managerul trezoreriei, să cunoască în permanent
mărimea acestuia(NFR) și mai mult, să i ntervină î n sensul diminuarii lui. Abaterea dintre
utilizarile (alocarile) ș i resursele aferente ciclului operaț iunilor curente (din exploatare ș i din afara
exploatarii) constituie necesarul de fon d de rulment (NFR), care exprimă necesarul de capital
destinat finanțării ciclului operaț iunilor c urente când abaterea este pozitivă ș i care o numim NFR
pozitiv sau un excedent de resurse numit NFR negativ.
Necesarul de fond de rulment poate fi:
 pozitiv, atunci când utiliză rile (aloca rile) curente sunt mai mari decât resursele curente care pot
fi mobilizate. Cauza o constituie decalajul dintre grad ul de lichiditate a stocurilor și creanț elor
totale, care este mai redus, comparativ cu gradul de exigibilitate a datoriilo r curente. Societatea
comercială se confruntă cu încetinirea ritmului încasărilor ș i creșterea ritmului plăților. Numai
dacă creșterea necesităților de finanțare este consecinț a unei politici active de investiții, situația
financiară a societăț ii comerciale poate fi considerată normală ;
 negativ, atun ci câ nd utilizarile (alocarile) curente s unt mai reduse decâ t resursele curente, ca
urmare a creșterii vitezei de rotație a activelor circulante și existenței unor termene de plată a
datoriilor avantajo ase pentru societatea comercială. Daca aceasta se conf runtă cu întreruperi
temporare î n aproviz ionarea și reî nnoirea stocur ilor, atunci necesarul de finanțare se reduce,
putând î nregistra valori negative.
Sub aspectul stabilităț ii tem porale, capitalul necesar finanțării ciclului operaț iunilor cure nte
cuprinde:

24
 NFR permanent, destinat finanțării alocă rilor structurale cu car acter stabil. Partea structurală
poate fi finanțată integral pe seama capitalu rilor permanente (CP). Atunci când capitalurile
proprii (Cpr) și datoriile pe termen mediu ș i lung (Dtml) sunt insuficiente, datoriile minime
cvasipermanente (da toriile curente) (Dcp) participă la finanțarea alocă rilor structurale.
 NFR variabil, de stinat finanțării alocă rilor cu caracter con junctural sau instabil (fluctuații
întamplă toare sau c u caracte r sezonier ale activității). Finanțarea acestor alocă ri impune
utilizarea unor resurse cu caracter tempor ar: credite bancare curente, amânarea plăț ii
obligațiilor față de terți, când cele degajate sub formă NFR nu sunt suficiente.
“Necesarul de finanțare nu este egal cu valoarea stocului maxim, deoarece capitalul necesar
finanțării stocului curent, se constituie la nivelul ½ din valoarea acestuia. Această nevoie de capital
se determină pentru fiecare material nominalizat în parte, iar prin însuma rea valorilor calculate se
va determina necesarul total pentru materialele nominalizate.”( Viorel D. L ăcătuș, Finanțele
întreprinderii, editura Risoprint 2013, p.115)
-pentru materialul “i”:
NFR ᵢ = 𝑁ᵢ
𝑇 * Pᵢ * ( 1
2 * tcᵢ + tsg ᵢ + tcd ᵢ + tti + tii )
Iar pe total materialele nominalizate (NFR ᴺᵀ) avem:
NFR ᴺᵀ = Ʃᵢ ̳ 1 * NRF ᵢ
Unde:
Nᵢ = necesarul anual de aprovizionare pentru materialul nominalizat “i”;
pᵢ = prețul de aprovizionare aferent materialului “i”;
T = perioada de referință, an, trimestru;
“Nec esarul de fond de rulment la materialele nominalizate sau diverse (NFRd), pentru care se
calculează stocul optim, se stabilește în mod proporțional în funcție de ponderea aprovizionării
cu materialele nenominalizate (Nd) în totalul aprovizionarilor cu mate rial nominalizate (Nn), pe
baza urmatoarei relații de calcul:
NFRd = 𝑁𝑑
𝑁𝑛 * NFRnt
Cunoscand cele două valori se va determina nevoia totală de capital pentru finanțarea stocurilor
de material (NFRt), astfel:
NFR(t) = NFRnt + NFRd” (Lăcătuș, V.D.(2013), Finanțele întreprinderii, Editura Risoprint )

25
2.5. CANTITATEA OPTIMĂ DE COMANDAT

Stocurile sunt absolut necesare desfășurării activități i întreprinderii, eficienta acesteia având
de suferit, atât în cazul lipsei stocurilor (a unei cantități insuficiente), cât și atunci când ele sunt î n
exces. Se pune, deci, problema stabilizării stocului optim. Metoda obișnuită este cea care folosește
modelul cantității comandate economic (economic ordering quantity – EQQ ). Acesta tinde să
stabilească optimul sau costul cel mai mic aferent cantității de stocuri care trebuie comandat.
Se poate arata că, în condițiile anumitor prezumții, cantitatea de comandat care minimizează
curba costului total poate fi determinată folosind următoarea formulă, care se numește modelul
cantității comandate economic (CCE):

CCE= √ 2∗𝐹∗𝐼
𝐶∗𝑃
Unde :
CCF = canti tatea comandată economic sau cantitatea optimă care poate fi comandată
F = costuri fix e pentru efectuarea și primirea comenzii
C = costul lega t de aprovizionarea exprimată ca procent din valoarea stocurilor
P = p rețul de cumpărare pe care firma trebuie să îl plătească pentru o unitate de stoc.
Prezumțiile modelului CCF se referă la:
 Vânzările pot fi perfect prevăzute;
 Vânzările sunt egal distribuite în cursul anului;
 Comenzile sunt primite fără nici o întârziere;
 F, C și P sunt fixe și independente de modalitatea de comandare;

2.6. SISTEME DE CONTROL A STOCURILOR

Pentru o bună desfășurarea a activității întreprinderii în ceea ce privește stocurile, este necesară o
strategie specifică formată pe bază unui sistem de contro l al stocurilor.
Una dintre cele mai simple proceduri de control es te metoda liniei roșii. În acest caz
elementele stocului sunt stocate într -un siloz (buncăr, ladă, etc) și o linie roșie este trasată în locul

26
unde trebuie întocmită o nouă comandă, astfel că persoană care se ocupă de stocurile respective
întocmește o nouă comandă când stocul se apropie d e linia roșie.
O altă metodă este metoda a două recipiente. Conform aceste metode, stocarea se face în
două spații distincte (buncăre, lăzi, etc.) și când stocurile din unul din aceste locuri este epuizat, se
întocmește o nouă comandă, iar stocu rile necesare producției sunt scoase din al doilea loc de
depozitare. Această metodă se prestează în cazul anumitor stocuri (șuruburi, spre exemplu, în cazul
comerțului cu amănuntul etc.).
Un sistem mai avansat ca re ține seama de utilizare (de a pelare la stocuri) este sistemul ABC .
În cazul acestui sistem, firma analizează fiecare element de stoc în parte pe bază costului,
frecvenței de mișcare (utilizare), repetabilitatea în timp a comenzilor, precum și a altor criterii.
De exemplu, se pot con stitui 3 clase ce cuprind stocurile unei firme. În clasă A sunt reunite
stocurile aflate în cantități mici, dar cu pondere valorică mare, (s au greu de obținut, de importanț ă
crucială în procesul producției, produse finite cu profit marginal ridicat sau pro duse finite pe care
firma trebuie să le ofere imediat pentru a evita pierderi de clienț i importanți ai acesteia), în clasa
B cele cu ponderea și valoare medie în total, și clasa C cu pondere cantitativă mare și cu pondere
valorică mică, rapid și ușor de ob ținut, fără risc de perimare etc.

Sursa: http://www. scrigroup/management.com

27
Metodă ABC permite:
 focalizare sporită a atenției asupra modului de gestionare a stocurilor cu o pondere valorică
mare (clasele A și B )
 să se facă gestiunea financiară cu atenție mărită asupra stocurilor din primele două clase în
detrimentul celor din clasă C
Un alt sistem de control al stocurilor este sistemul în timp real ( just -în-timp ) în care
producătorii își coordonează producția cu furnizorii în așa fel încât materiile prime, materialele și
componentele să sosească chiar în momentul în care au nevoie de ele în procesul de producție.
Este un sistem inspirat din teoria japoneză și are c a prim obiectiv reducerea costurilor cu comenzile
și al prețului de cumpărare al bunurilor în cauză și urmărește să mențină stocul aproape de zero.
Pentru că această metodă să fie eficientă este necesar să existe o coordonare excelentă între
întreprindere și furnizori.
„Eficienț a gestiunii stocurilor este relevată de un indice ridicat al rotației stocurilor, o scădere
a stocurilor lente și deteriorate înregistrate de firmă, precum și de numărul mic de întreruperi ale
lucrului sau scăderea vânzărilor din cauza stocurilor necorespunză toare. Toate acestea contribuie
la o rată a rentabilității ridicată, la o rotație a activelor totale ridicată și o rată a venitului cuvenit
acționarilor, de asemenea, ridicată, ceea ce întărește poziția firmei pe piață ”. (Felicia Alexandru &
Mihai Toma (19 98) Finanțe și Gestiunea financiară a întreprinderii, editură Economică București,
p.176 )

2.7. COSTURILE STOCURILOR

Obiectivul agenților economici care interacționează cu o întreprindere este de a pune la dispoziție
cantitatea necesară de stocuri pentru atingerea cotelor de producție dorită la costuri mici. Primul
pas constă în identificarea tuturor costurilor implicate în achiziționarea și deținerea stocurilor.
Costurile stocurilor includ trei grupe principale:
A. Costurile de deținere a stocurilor care cresc, în general, direct proporțional cu media cantității
de stocuri deținute, iar această depinde, la rândul ei de frecvență cu care se efectuează comenzile
și care includ următoarele elemente:
1. Costul capitalului blocat, care se manifestă prin pierderi datorate imobilizării mijloacelor
circulante.

28
2. Costurile de depozitare, care sunt compuse din:
 salariile muncitorilor din depozitele întreprinderii;
 amortizarea depozitelor și mijloacelor fixe din dotare;
 cheltuieli pentru întreținerea și reparația depozitelor și utilajelor din ele;
 cheltuieli generale ale depozitelor (energia electrică, energia termică, etc.).
3. Costuri de asigurare;
4. Costuri de amortizare;
B. Costuri legate de comandă și recepția stocurilor:
1. Costurile comenzilor, care cuprind următoarele elemente:
 salariile personalului din secția de achiziții și logistică ce se ocupă cu lansarea, urmărirea și
evidența comenzilor;
 cheltuieli legate de negocierile și încheierea contractelor cu furnizorii;
 cheltuieli pentru deplasări în scopul aprovizionării cu resurse materiale de la furnizori;
 cheltuieli cu recepția resurselor materiale;
 cheltuieli pentru contactarea prin telefon, fax, postă și alte mijloace a furnizorilor;
 costul formularelor de coma ndă.
2. Costul de transportare, care cuprinde toate cheltuielile legate de transportul de resurse materiale
procurate de la furnizori pană la întreprindere.
C. Costuri legate de lipsă de stoc includ următoarele elemente:
1. Dereglări ale procesului d e producție;
2. Scăderea volumului producției realizate;
3. Pierderea încrederii clienților;
Aceste costu ri variază de la o firmă la alta , de la un produs la altul, și în timp.

29

CAP 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND OPTIMUL STOCURILOR LA
SOCIETATE TRANSAVIA GROUP

Pentru realizarea acestui studiu de caz am căutat să aleg o firmă din sectorul producției, deoarece
spre deosebire de cele din comerț, structura stocurilor este una mai amplă și permite aplicarea,
calcularea și interpret area conceptelor te oretice desp re stocuri.

CAP 3.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII

3.1.1 Scurt istoric

Grupul de firme “Transavia” este compus din 3 societăți comerciale (Transavia SRL,
Transavia Prod și Transavia Com), dar activitatea lor este legată de obiectul de activitate comun și
anume creșterea, abatorizarea și comercializarea puilor. S -a ajuns la un grup format din 3 firme
distincte, deoarece în perioada anilor 2010 -2012 s -au accesat finanțări nerambursabile de la
Uniunea Europeană (PHARE), iar pentru a fi eligibila, era necesar să se creeze o nouă entitate
(Transavia Prod). Cu toate acestea, în cadr ul acestui studiu de caz vom face referire la Transavia
ca și un grup, întrucât, analiza este fă cută pe baza situațiilor financiare consolidate la nivel de grup.
Istoria acestui grup de firme începe în anul 1992 prin înființarea firmei Transavia de către 3 ingineri
agronomi din județul Timiș, iar structura acționariatului a rămas neschimbată până în prezent.
Firma Transavia este și cea mai importantă din grup. În anul 2006, od ată cu creșterea
activității de comerț (vânzare către lanțurile de Hyperm arketuri respectiv o rețea proprie de
magazine) se creează o a doua firmă “Transavia Com”, care are ca și obiect de activitate comerțul
și distribuția. În anul 2011, pentru accesarea unor fonduri PHARE o parte din activități (activitatea
de abatorizare) es te transferată pe o firmă nou înființată “Transavia Prod”. Firmele secundare din
grup au acționari identici ca și firma mamă a grupului.

30

3.1.2. Descrierea activităților economice
‘
Transavia SRL are ca și obiect de activitate “creșterea păsărilor”, deținând în acest sens 3 ferme:
 1. Ferme de creștere de pui, sat Bocșa, capacitate totală 250.000 capete/ciclu ;
 2. Fermă de pui Berzovia (28 de hale), cu o capacitate totală de 280.000 capete/ ciclu ;
 3. O nouă fermă deschisă în Bocșa, cu o capacitate de 150 .000 capete/ciclu.
În total observăm o capacitate totală de 680.000 capete/ciclu, iar un ciclu de creștere a puilor
înseamnă 9 săptămâni, deci într -un an sunt rulate aproximativ 6 cicluri.
Din punct de vedere comercial, furnizorii companiei TransAv ia sunt: Nutrientul SĂ (26%,
furnizor de furaje și nutrienți), MĂ KA KFT (44%, Ungaria, furaje). Există și alți furniori
secundari, dar niciunul nu depășește o cotă de 5% în rulaje. În ceea ce privește clienții, 99,8% din
producție este vândută către fir ma din grup , Transavia Prod.
Transavia Prod SRL este încadrată privind din perspectiva codului CAEN în clasa 0147
“Abatorizare păsări și producție carne de pasăre și derivate din carne de pasăre (prelucrare și
conse rve). Unicul furnizor este firma din grup (Transavia SRL), iar întreaga producție este livrat ă
către Transavia Com care are ca și obiect de activitate comerțul. Ca și dotării tehnice, Transavia
Prod deține:
 1 abator în Bocșa cu o capacitate de producție de 500 tone/lună ;
 2 hale de producț ie (12000 mp construiți) în localitate Boșca ;
Transavia Com este verigă finală a acestei afaceri, care desfășoară activitatea de desfacere.
Producția este vândută prin următoarele canale:
 Prin rețeaua de magazine proprii, formată de 95 de magazine proprii în zona de vest a țării
(județele Caras Severin, Timiș, Arad, Hun edoara), cele mai multe magazine (27) fiind în
municipiul Timișoara. Rețeaua de magazine proprii are o pondere de 54% în to talul canalelor
de vânzare.
 Distr ibuție prin lanțurile de retail, principalii parteneri fiind: Profi (30%), Auchan (6,7%),
Kaufland (4,6%), Real (1,4%) etc.

31
3.1.3 Situația financiară a grupului

În cele ce u rmează vom face o scurtă analiz ă asupra situației financiare a grupului de firme, pe
baza situațiilor financiare din ultimii 3 ani.

Tabelul nr. 1 Bilanțul Transavia
U.M = mii lei 2014 2015 2016
Imobilizări necorporale 1025 891 577
Imobilizări corporale 26741 28762 30647
Imobilizări financiare 64 64 64
Total active imobilizate 27830 29717 31288
Materii prime 2785 3132 2804
Producția în curs 198 202 531
Produse finite 2141 1441 1326
Mărfuri 5487 5577 4578
Alte 1252 1765 1265
Total stocuri 11863 12117 10504
Creanțe 15352 16524 15898
Numerar și echivalente 6141 7151 5085
Total active circulante 33356 35792 31487
Cheltuieli în avans 174 111 130
Total active 61360 65620 62905
Datorii către furnizori 9896 10163 10500
Datorii pe TS către bănci 4252 5082 4902
Alte datorii pe TS 2148 2547 2858
Total datorii pe TS 16296 17792 18260
Datorii pe TL către bănci 120 555 140
Alte datorii pe TL 6301 5867 5244
Total datorii pe TL 6421 6422 5384
Capital social 6171 6171 6171
Rezerve 22147 23273 21293
Profit reportat 10325 11962 11797
Total capitaluri 38643 41406 39261
Sursă: situații financiare
După cum observăm, vorbim despre o afacere de mari dimensiuni, activele totale
reprezentând apropape 63 de milioane de lei (peste 13 milioane euro) la nivelul anului 2016.

32
Imobilizările reprezintă peste 31 de milioane de lei, aceeași valoare regăsind -o și în dreptul
activelor curente. În ceea ce privește îndatorare a, societatea este bine capitalizată , capitalurile
proprii fiind în valoare de aproximativ 40 de milioane de lei, iar despre datorii, cele către furnizori
deținând cea mai mare pondere. Societatea nu are credite pe termen lung către bănci (are câteva
leasinguri, de valori nesemnificative), însă are linii de credit/capital de lucru pe termen scurt.

Tabelul nr. 2 Contul de profit și pierdere
2014 2015 2016
Cifra de afacer i 101410 103099 92847
Cheltuieli privind mărfurile 90254 93119 86514
Cheltuieli generale și
administrative 1105 802 1096
Alte venituri operaționale 321 -644 2671
Profit operațional 10372 8534 7908
Deprecieri și amortizări 4621 4439 4005
Ajustarea valorii activelor
circulante 314 174 512
Profit din exploatare 5437 3921 3391
Venituri financiare 0 3 1
Cheltuieli financiare 184 167 100
Profit brut 5253 3757 3292
Impozit pe profit 805 482 473
Profit net 4448 3275 2819
Sursă: situații financiare
Analizând această companie prin intermediul contul de profit și pierdere, observăm că în anii
2014 și 2015, dimensiunea afacerii depășește 100 de milioane de lei, însă în anul 2016 asistăm la
o ușoară scădere până la 92 milioane de lei. Explicația acestei situații constă în scăderea prețului
la carne de pui, astfel încât, cu aceeași capacitate de producție, volumul afacerii a scăzut.
Aceasta scădere se observă și asupra profitului net (în scădere de la 3,2 la 2,8 milioane lei),
însă în ansamblu , performanțele financiare ale companiei sunt bune. Putem observa amortizările
ridicate (peste 4 milioane de lei/an), la active în valoare de 31 de milioane de lei, și putem adăuga
că odată realizate investițiile (în anii 2011 și 2012) ritmul de re înnoire al lor este unul lent.

33
3.2. ANALIZA STOCURILOR

Stocurile companiei sunt reprezentate de:
 Stocuri de materii prime: furajele și nutrienții sunt considerate materii prime ;
 Producția în curs: în mod punctual, puii aflați în ciclul de creștere sunt considerați producție în
curs;
 Materiale auxiliare și materiale consumabile: în general ambalajele și diverse consumabile
utilizate în proces tehnologic/de abatorizare sunt încadrate în această categorie ;
 Produse finite: la categoria produselor finite sunt încadrați puii ajunși la finalul ciclului de
creștere ;
 Mărfurile: la categoria mărfuri sunt încadrate stocurile de carne și derivate de carne, aflate în
proces de prelucrare sau stocurile aflate în magazinele proprii ;

3.2.1 Analiza dinamicii și structuri i stocurilor

În tabelul nr.3 este prezentată dinamica stocurilor în perioada 2014 -2016.

Tabelul nr. 3 Dinamica stocurilor
2014 2015 2016 2015/2014 2016/2015
Materii prime 2785 3132 2804 12,5% -10,5%
Producția în
curs
198 202 531 2,0% 162,9%
Produse finite 2141 1441 1326 -32,7% -8,0%
Mărfuri 5487 5577 4578 1,6% -17,9%
Alte 1252 1765 1265 41,0% -28,3%
Total stocuri
11863 12117 1050
4 2,1% -13,3%
Sursă: bilanțul societății
Privite la modul total, valoarea stocurilor scade ușor în anul 2016 în raport cu anul 2015, în
corelația cu restagerea volumului afacerii ( -10%). Stocul de “producție în curs” are cele mai
însemnate fluctuații, dar este nesemnificativ ca și valoare în total.

34
Totuși, imaginea de ansamblu este de scădere a stocurilor în anul 2016 față de anul 2015, în special
la categoriil e cu o pondere majoră în total.

Figura nr. 1 Evolutia stocurilor

Sursa: prelucrari proprii
Marfurile sunt elementul cel mai important din struct ura stocurilor, si din cauza reț elei de 95 de
magazine. Presupunând că cele 95 de magazine ar fi egale ca și dimensiune, rezultă că împărți nd
valoare de 5.00 0.000 la 95 de magazine, rezultă o valoare de apr oximativ 50.000 lei, valo area
mărfii din fiecare magazin.
Tabelul nr. 4 Structura stocurilor
2014 2015 2016 MEDIA
Materii prime 23,48% 26,40% 23,64% 24,50%
Producția î n
curs 1,67% 1,70% 4,48% 2,62%
Produse finite 18,05% 12,15% 11,18% 13,79%
Mărfuri 46,25% 47,01% 38,59% 43,95%
Alte 10,55% 14,88% 10,66% 12,03%
Total stocuri 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%
Sursa: bilantul societatii 0100020003000400050006000
2014 2015 2016Materii prime
Productia in curs
Produse finite
Marfuri
Alte

35
În tabelul nr.4 este redată ponderea fiecărui tip de stoc î n totalul st ocurilor, iar ilustrarea grafică a
acestei situaț ii este redată î n graficul nr.2.
Figura nr. 2 Structura stocurilor

Sursa: prelucrari proprii
Cea mai mare pondere în structura stocurilor, o dețin stocurile de mărfuri, cu o pondere de 46 -47%
în anii 2014 și 2015 și în scădere la 38,5% în anul 2016. Materiile prime sunt a doua categoria
importantă de stocuri cu o pondere cuprinsă între 23 și 26%, în timp de stocurile de produse finite
au o pondere în scădere de la 18 la 11%, însă încadrarea produselor în categoria “prod use finite”
este subiectivă, diferența dintre stadiul “producție în curs de execuție” și marfa este relativ
sensibilă ș i contează momentul ciclului de producție, în care este întocmit bilanțul.

3.2.2 Analiza rotației stocurilor

O analiză foarte utilă în legătură cu gestionarea stocurilor este cea referitoare la rotația activelor
curente, în special a stocurilor. Această analiză se poate face prin i ntermediul indicatorilor vitezei
de rotație cu cele 2 forme de calcul:
 Numărul de rotații pe an (cifră de afa ceri / elementul de activ curent)
 Durata în zile a unei rotații: (elementul de active / cifra de afaceri * 365) 23,48% 26,40% 23,64%1,67%1,70%4,48%18,05% 12,15%11,18%46,25%47,01%38,59%10,55%14,88% 10,66%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
2014 2015 2016
Materii prime Productia in curs Produse finite Marfuri Alte

36

Tabelul nr. 5 Rezultatele privind calculul numărului de rotații
număr de rotații/an
2014 2015 2016
Rotația creanțelor 6,61 6,24 5,84
Rotația furnizorilor 10,25 10,14 8,84
Rotația stocurilor totale 8,55 8,51 8,84
Rotația stocurilor de materii prime 36,41 32,38 36,17
Rotația stocurilor de producț ie în curs 512,17 502,03 190,98
Rotația stocurilor de produse finite 47,37 70,37 76,48
Rotația stocurilor de mărfuri 18,48 18,18 22,15
Sursă: calcule proprii
Am inclus pe lângă elemente de stocuri (la nivel total și categoriile individuale) și rotațiile
furnizorilor și ale creanțelor, deoarece sunt două elemente foarte importante în gestiunea activității
curente. Observăm că vitezele de rotație sunt într -o ușoară creștere (de la 18 la 22 de exemplu
pentru rotația stocurilor de mărfuri), iar tendința de creștere este confirmată de creșterea numărului
de ro tații ale stocurilor totale (de la 8,51 la 8,84).
Tabelul nr. 6 Rezultatele privind durata în zile a unei rotații
durata în zile a unei rotații
2014 2015 2016
Rotația creanțelor 55,3 58,5 62,5
Rotația furnizorilor 35,6 36,0 41,3
Rotația stocurilor totale 42,7 42,9 41,3
Rotația stocurilor de materii prime 10,0 11,3 10,1
Rotația stocurilor de produ cție în curs 0,7 0,7 1,9
Rotația stocurilor de produse finite 7,7 5,2 4,8
Rotația stocurilor de mărfuri 19,7 20,1 16,5
Sursă: calcule proprii
Pentru a realiza o rotație completă a stocurilor sunt nece sare 41,3 zile, valoarecare se identică cu
rotați a furnizolor, ceea ce arată un echilibru între aprovionari și desfacere. În schimb, un ciclul
complet de rotație pentru creanț e durează 62 de zile, și de aici putem vedea că în medie stocurile
sunt încasate cu o întârziere de 21 de zile, valoare acceptabilă.

37
Extinzând analiza la nivelul elementelor de stoc, observăm că materiile prime au un ciclu de rotație
foarte mic (10 zile), produsele finite având de asemenea un ciclu de rotație scurt (5 zile), mărfurile
având cel mai lung ciclu (17 zile). Viteza de rotație a stocurilor poate fi interpretată ca fiind suma
ciclurilor de rotații a fiecărui subcomponenta.

3.2.3 Indicatori de cu antificare a performanței stocurilor

În managementul stocurilor, sunt planificate și urmărite mai multe tipuri de stocuri:
 Stocul ciclic (de bază) este stocul necesar pentru a satisface cererea medie, în perioada dintre
două completări succesive ale stocu lui.
 Stocul de siguranță constituie o modalitate de protecție contra incertitudinii datorate cererii și
respectiv duratei ciclului de performanță al furnizorului.
 Stocul de tranzit este alcătuit din produsele aflate în mișcare sau în așteptare, în mijloace le de
transport, de exemplu materii prime de la furnizori, produse finite care circulă între depozitele
aceleiași firme sau spre clienți.
 Stocul mediu este constituit din materiile prime, componentele, produsele în curs de prelucrare
și produsele finite p ăstrate, de regulă, într -un sistem logistic.
Pentru managementul stocurilor există trei decizii importante ce trebuie luate:
 Stabilirea punctului de reaprovizionare ;
 Stabilirea mărimii comenzii și a numărului de comenzi necesare ;
 Stabilirea punctului de re aprovizionare care înseamnă determinarea mărimii stocului la care se
impune lansarea unei noi comenzi , în vederea asigurării satisfacerii continue a cererii, acesta
indicând doar când anume trebuie lansată comanda, nu mărimea comenzii.
În condiții de cert itudine, punctul de reaprovizionare se poate calcula pe baza urmatoarei formule:
P = D • T, unde P- punctul de reaprovizionare
D- cererea medie zilnică
T- durata ciclului de performanță
În cazul societății analizate, deoarece gestionează mai multe linii de afaceri cu profil economic
diferit (creșterea puilor, abatorizarea lor respectiv comerț cu produse din carne de pui și derivate),
fiecare analiză trebuie făcută la nivelul fiecărui linii de activitate.

38
Având în vedere faptul că creșt erea puilor este activitatea cea mai predictibil ă, vom face o
exemplificare a punctului de reaprovizionare pentru activitatea de creștere a puilor.

Astfel, T=durata ciclului de performanță este de aproximativ 53 de zile.
Cererea medie zilnică , înseamnă apr oximativ 12.100 pui/zi.
Astfel, P= 12.100 pui/zi * 53 zile = 641.300 pui.
Astfel, prin această metodă putem estima și gradul de utilizare al capacității de producție și anume
94%, având în vedere că întreaga capacitate de producție este de 680.000 pui.

Un alt indicator privind gestiunea stocurilor este “durata ciclului de exploatare” și gapul de
finanțare. Acești 2 indicatori au ca și punct de plecare vitezele de rotație ale stocurilor, creanțelor
și furnizorilor.
Tabelul nr. 7 Determinarea ciclului operațional
2014 2015 2016 Mod de calcul
Rotaț ia creantelor (zile) 55,26 58,50 62,50 Creanț e/Cifra de afaceri*365
Rotaț ia stocurilor (zile) 47,98 47,50 44,32 Stocuri/Costul marfurilor*365
Rotaț ia furnizilor (zile) 40,02 39,84 44,30 Creanț e/Costuril marfurilor*365
Ciclul operaț ional (zile) 88,00 87,33 88,62 Rotația stocurilor+Rotaț ia
furnizolor
Gap-ul ope rațional 47,98 47,50 44,32 Ciclul operațional -rotația
furnizorilor
Sursa: calcule proprii
La o primă analiză observăm o scădere a ritmului de încasare al creanțelor (de la 55 la 62 de zile),
o îmbunătățire a mișcării stocurilor (de la 48 la 44 de zile), și o creștere a rotației furnizilor de la
40 la 44 de zile.
Ciclul operațional rămâne const ant în jurul valorii de 88 de zile, aproximativ 3 luni, și variațiile în
indicatorii intermediari (rotația creanțelor și a furnizorilor), fiind corelate între ele nu produc efecte
asupra ciclului operațional.

39
Gap-ul operațională este util pentru a înțelege necesarul de finanțare al companiei, și aceste
este de 44 de zile și va fi analizat în cele ce urmează în cadrul analizei asupra fondului și a
necesarului de fond de rulment.

3.3 FONDUL DE RULMENT SI NECESARUL DE FOND DE RULMENT

Fondul de rulment și necesarul de fond de rulment sunt două concepte cheie care apar în legătură
cu activitatea de gestiunea a activității curente, și trebuie să existe un echilibru între activele
curente și datoriile curente. Astfel, fondul de rulment este determin at ca diferența dintre activele
curente și datoriile curente, iar nivelul fondului de rulment este prezentat în tabelul nr. 7
Necesarul de fond de rulment are la baza următorul principiu de calcul:
NFR=(Active curente – Numerar) – (Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt).
Practic, prin intermediul acestui indicator se calculează un eventual necesar de finanțare: din
valoarea activelor curente este dedus numerarul existent, iar din datoriile pe termen scurt deduse
creditele pe termen scurt . În tabelul nr.7 sunt prezentate calculele privind determinarea necesarului
de fond de rulment.

Tabelul nr. 8 Determinarea FR și a NFR
2014 2015 2016
Total active circulante 33356 35792 31487
Numerar și echivalente 6141 7151 5085
Total datorii pe TS 16296 17792 18260
Datorii pe TS către bănci 4252 5082 4902
Fondul de rulment 17060 18000 13227
Necesarul de fond de rulment 15171 15931 13044
Excedent (deficit) de trezorerie 1889 2069 183
Sursă: calcule proprii

40
Figura nr. 3 Evoluția fondului de rulment

Sursă: prelucrări proprii

Observăm din graficul de mai sus, că în fiecare an, fondul de rulment este superior necesarului de
finanțare, ceea ce înseamnă că există un excedent de finanțare. Din punctul meu de vedere, având
în vedere specificul activității și cele 3 firme legate ca și activitate între ele, este de preferat o
situație excedentară pentru a preveni apariția unor blocaje.

Figure a nr. 4 Excede ntul de trezoriei

Sursa: prelucrări proprii 1706018000
132271517115931
13044
02000400060008000100001200014000160001800020000
2014 2015 2016
Fondul de rulment Necesarul de fond de rulment
18892069
183
05001000150020002500
2014 2015 2016Excedent (deficit) de trezorerie

41
Nivelul excedentului a fost semnificativ în anii 2014 și 2015 (aproape 2 milioane de lei), însă
în anul 2016 scade până la 183 mi de lei, ceea ce este semnalul că societatea ar putea lua în calcul
să-și asigure niște finanțări pe termen scurt (de rezervă) pentru a nu intra într -o posibilă situația de
blocaj. Teoretic o altă soluție ar fi negocierea unor termene de plată mai largi cu furnizori, însă
aceștia sunt interni (firme din grup). Pe de altă parte, nici procesul de încasare de la clienți nu poate
fi influențat semnificativ, deoarece pe de -o parte face vânare în regie proprie (cu amănuntul, prin
intermediul magazinelor proprii), iar în relație cu marile rețele de hypermarketuri puterea de
negociere e ste mică (minimă).

CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCR ĂRII

Pentru m ulte afaceri, cea mai importantă investiție de capital se face î n stocuri. Cand acestea
sunt calculare rigur os, stocurile pot duce la o creștere importantă a profitului. Da ca stocurile din
afacerile de vânzare sunt scăzute, acest lucru poate dăuna imaginii firmei în ceea ce privește
abundența de produse, pierzând clientela și scăzâ nd profitul .
Stocurile sunt esențiale pentru vâ nzaări, iar vânzările sunt necesare pentru a obț ine un profit . Cu o
bună planificare a stocurilor ș i un con trol al acestora printr -o metodă corespunză toare, se po ate
ajunge la un profit substanțial fără a cheltui prea mult cu stocurile. C osturile stocurilor micsorează
bugetul firmei, influentează profi tabilitatea, fiind deci necesară stabilirea unui echilibru între
costurile stocurilor și cerințele clienț ilor.
În procesul gestionării stocurilor pot apărea unele fenomene cu caracter negativ cum ar fi
lipsa de stoc sau suprastocarea de resurse materiale. Pent ru a evita astfel de situații întreprinderea
trebuie să întreprindă măsuri concrete în aceste direcții.
Grupul Tranavia este unul dintre marii jucători pe piața cărnii de pui, și își gestionează intern
întregul proces de producție: creșterea puilor de o zi, abatorizarea acestora, procesarea cărnii,
furnizarea și distribuția produselor din carne de pui.
Pentru tema ale asă, firma este una potrivită, deoarece în privința stocurilor prezintă toatele
elementele de stocuri, astfel încâ t analiza ar e relevanță . În cadrul acestui studiu am arătat toate
etapele prin care trece un element de stoc de la materie primă până la marfă.
În cazul concret al firmei Transavia, în cadrul procesului de desfășurare al activității curente,
stadiul de marfă este cel mai lung, deoarece distribuția și valorificarea mărfurilor este cel mai lung

42
proces, și în același timp prezintă și fluctuații importante. De exemplu, ciclul de producție, este
clar definit la 9 săptămâni/ciclul de producție, fiind perioada necesară pentru un pui să crească de
la stadiul de “pui de o zi” la cel de produs finit.
Analizând modul de gestiune al stocurilor, nu am identificat probleme la vitezele de rotație,
acestea fiind într -o ușoară creștere în anul 2016 față de anii 2014 și 2015. În privința surselor de
finanțare a activității curente, fondul de rulemnt este pozitiv și excede necesarului de fond de
rulemnt, însă considerăm că este de preferat o astfel de situație pentru a preveni o eventuală situație
de blocaj.

43
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Alexandru, F. & Toma, M. (1998), Finanțe și Gestiune financiară de întreprindere, Editura
Economică București
2. Barbu, E.C., Isfanecu, A. (2006), Metode de analiză a costurilor de producție, Editura
A.S.E.,București
3. Bașanu, G. & Pr ico, M. (1999), Managementul aprovizionării și desfacerii, Editura
Economică
4. Brigham, E.F., Weston,J.F., Halpern, P. (1998), Finanțe Manageriale, Editura
Economică,, Coordonare, traducere si adaptare Lector drd.,MBA, Ilie,L.
5. Constangioara, A., Management ul stocurilor
6. Dalota, M.D. (2005) , Analiza economico -financiară , Editura Universul Juridic, București
7. Fetcu (Stoica), E.A. (2010), “Indicatori statistici de analiză a activității de comerț interior
și alimentație publică”, International Scientific Symposium ”The necessity for Romania's
economical and social reform in the context of global crysis, Artifex U niversity, May 2010,
ISBN 978 -973-7631 -71-.8
8. Ișfănescu, A., Șerban, C., Stănoiu, A.C.(2003), Evaluarea întreprinderii, Editura
Universitară, București
9. Lăcătuș, V.D.(2013), Finanțele întreprinderii, Editura Risoprint
10. Nistor, I.E. (2002), Finanțele întrep inderii, Editura Presa Universitară Clujeană
11. Onofrei, M. (2004), Finanțele întreprinderii, Editura Universală Alexandru I. Cuza, Iași
12. Stancu, I. (1996), Finanțe, Editura Economică
13. Vintilă, G. (2006), Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică,
București
14. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante -banci.com
15. http://www.scritub.com
16. http://ziare.com

44