Conf.Univ.Dr. Ciurlău Cristian Florin Absolvent, Crăciunescu R. Eugenia București 2020 2 Cuprins Introducere …………………………….. [629984]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITATE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

SISTEMUL BĂNCII MONDIALE:
ANALIZĂ ISTORICĂ ȘI REZULTATE

Coordonator științific,
Conf.Univ.Dr. Ciurlău Cristian Florin
Absolvent: [anonimizat]
2020

2
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
BANCA MONDIALĂ -ANALIZĂ ISTORICĂ ȘI REZULTATE ………………………….. ……………….. 4
I.1.Înființare și structură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
I.2. Rol și obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 9
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 19
STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
II.1. Criza economică/ criza sanitară – impact și efecte ………………………….. ………………………….. …… 19
II.2. Previziunile Băncii Mondiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 27
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 32
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 35

3

Introducere

Prin alegerea acestei teme , “Sistemul Băncii Mondiale: analiză istorică și rezultate” , am
vrut să scot în evidență modul în care, în vr emuri de restriște, precum criza economică din 2007 –
2009 și actuala criză sanitară Sars 2 -Covid19, a unit omenirea întreagă prin găsirea de soluții
rapide pentru r evenirea la normalitatea vieții, fiind un subiect extrem de important la nivel
mondial, și to todată , rezultatul curiozității mele în acest domeniu, cât și al unei provocări.
Deși, după fiecare criză s -a mers pe principiul ,, că nimic nu va mai fi la fel”, se pare că
fiecare perioadă de după criză a contrazis într -o mare măsură acest aspect, întrucâ t prin natur a
noastră suntem creați cu o capacitate mare de a găsi și rezolva problemele, de a spera că totul
va fi bine și de adaptare indiferent de cauze sau consecințe.
O întrebare care a fost pe buzele tuturor a fost ,, se putea preveni criza ?”, fie că e vorba
de cea financiară sau criza provocată de coronavirus. Nu s -a putut răspunde la această întrebare.
Am considerat că o astfel de cercetare ar fi interesantă și pentru faptul că, în aceste condiții, am
arătat felul în care se implică Grupul Băncii Mo ndiale pentru ajutorarea zonelor grav afectate,
prin aco rdarea de împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă și grant -uri (credite
nerambursabile) țărilor în curs de dezvoltare ținând cont că Banca Mondială se angajează să
asigure faptul că proie ctele finanțate de către aceasta nu sunt dăunătoare pentru oameni sau
mediul înconjurător.
În aceste condiții o mare responsabilitate o au managerii instituțiilor care trebuie să
dețină toate calitățile de a scoate din c olaps societățile, de a -și asuma responsabilitatea
parcurgerii unor trasee cât mai flexibile, dar și optim calculate.
Prin urmare, consider că fiecare dintre noi trebuie să regăsim tiparele originare, precum
familia, economisirea, copiii, stabilitatea, educația, respectul față de lege și trebuie să le
promovăm, căci, într -un fel sau altul, aceste crize sunt și una a valorilor morale.
La baza cercetării mele stă literatura de specialitate relevantă din domeniul studiat,
compusă din carți de specialitate, articole științifice și date statis tice.
Proiectul de cercetare este structurat în două capitole principale, cu capitole secundare ,
fiecare ajutând la o perspectivă mai bună a demonstrației.

4
CAPITOLUL I
BANCA MONDIALĂ -ANALIZĂ ISTORICĂ ȘI REZULTATE

I.1.Înființare și structură

BANCA MONDIALĂ este o bancă susținută cu finanțări int ernaționale care oferă
asistență financiară și tehnică țărilor sărace. A fost înființată în cadrul reuniunii conferinței
monetare și financiare a ONU, cunoscută drept Conferința Bretton Woods. Conferința de l a
Bretton Woods (SUA) s -a desfășurat de la 1 iulie 1944 până la 22 iulie 1944 și avea în plan
restabilirea financiară a lumii după cel de -al Doilea Război Mondial. La conferință au participat
reprezentanții a 44 de guverne sau state, inclusiv Uniunea Sovi etică. În cadrul conferinței a fost
elaborat un proiect de a acorda împrumuturi pe termen lung țărilor care au fost grav afectate de
război și aveau nevoie de ajutor. Și-a început operațiunile în mod oficial pe 25 iunie 1946 și a
acordat primul împrumut d e 250 milioane de dolari Franței la 9 mai 1946.. Reunește 189 de țări
membre, responsabile de modul în care este finanțată instituția și de alocarea fondurilor. Sediul
central al Băncii Mondiale este la Washington D.C. (SUA), iar începând cu 9 aprilie 201 9
președintele instituției este David Malpass (SUA).
Banca Mondială trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului finanțat și de
capacitatea celui care împrumută de a rambursa împr umutul acordat. Are o structură clasică de
intermediar financiar îns ărcinat cu acordarea de împrumuturi obținut pe piața de capital.
Capitalul Băncii Mondiale este format din subscriptiile statelor sale membre. 80% din capitalul
subscris poate fi cerut în orice moment de Banca Mondială pentru a face față la rambursarea de
împrumuturi sau garanții.
Misiunea sa actuală este duală: eradicarea sărăciei extreme și promovarea prosperității
într-un mod unitar. Banca Mondială este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu
dobâ nda redusă, credite fără dobândă și grant -uri (credite nerambursabile) țărilor în curs de
dezvoltare; este una din tre cele mai importante organisme interna ționale de finanțare a
programelor în domeniile sănătății, învățământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecția
mediului și a program elor de reducere a datoriei țărilor sărace. Banca Mondială
realizează cercetări în domeniul economic și colectare de date pe domenii precum comerțul,
mediul, combaterea sărăciei și, de asemenea, activități de evaluare în raport cu anumite state ,
examinare a persp ectivelor economice prin analiza sectorului bancar, a piețelor financiare, a
comerțului, infrastructurii etc.

5
Pe lângă acestea, mai realizează și activități în domeniul formării experților din cadrul
statelor, în scopul îmbunătățirii performanțelor economice ale statelor.
În aceste activități se încadrează:
 Serviciile de Consultanță (25 de servicii în cadrul Băncii Mondiale);
 Rețeaua Globală de Formare în domeniul Dezvoltării ( Global Development Learning
Network);
 Knowledge for Development;
 Centrul de Resurse în domeniul Dezvoltării Capacităților;
 Programele regionale și globale ale Institutului Băncii Mondiale.
La nivel mondial există zeci de mii de proiecte de dezvoltare finanțate de donatori,
fiecare guvernat de nenumarate cereri, linii directoare și proceduri concepute pentru a proteja
proiectele și pentru a se asigura că ajutoarele sunt sărace. Experienta arată că țările în curs de
dezvoltare pot avea capacitatea îmbunătățită și consolidată rapid când donatorii își coordonează
mai bine activități le și le armonizeză procedurile. Prin urmare, Banca Mondială colaborează cu
alte instituții și donatori internaționali, societatea civilă și asociații profesionale și academice
pentru a îmbunătăți coordonarea politicilor și practicilor de ajutor în țări, l a nivel regional și la
nivel global.
Planul Marshall
În primii săi ani de existență , Banca Mondială a fost eclipsată de Planul Marshall care a
fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat țărilor
europene afect ate de Al Doilea Război Mondial., av ând ca scop ajutorul financiar rapid pentru
reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii pe continent.
Inițial, acest plan era destinat tuturor statelor europene, însă a fost respins de URSS și sateliții
ei, care se temeau de creșterea influenței americane. Planul Marshall a constat într -un ajutor
financiar acordat unui număr de doar 16 state din vestul Europei.
Denumirea de „Plan Marshall” provine de la inițiatorul acestuia, secretarul de stat
american George Marshall. În 5 iunie 1947 într -un discurs rostit în Aula Universității Harvard,
secretarul de stat Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică destinat
refacerii economiilor europene, cu scopul de a st ăvili extinderea comunismului. P entru
contribuția la succesul acestui plan de ajutor, George Marshall a fost distins în 1953 cu Premiul
Nobel pentru Pace.

6
Pentru administrarea acestuia a fost înființată Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OEC D), având sediul la Château de la Muette în Paris, aceasta fiind o
organizație internațională a acelor națiuni dezvoltate care acceptă principiile democrației
reprezentative și a economiei de piață libere. Organizația își are originile în anul 1948, sub
numele de Organisation for E uropean Economic, pentru a ajuta la administrarea planului
Marshall pentru reconstrucția Europei după Cel de -al Doilea Război Mondial.
Mai târziu, calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei, iar în
1961 s -a reformat luând numele de Organisation for Economic Co -operation and Development
(OECD). Organizația oferă un cadru în care guvernele pot să își compare experiențele politice,
să caute răspunsuri la problemele comune, să identifice practicile bune și să -și coordoneze
politicile interne și internaționale. Acesta este un forum, unde presiunea egală poate acționa ca
un stimulent puternic pentru îmbunătățirea politicii și pentru implementarea instrumentelor
independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate.
Schimburile de informații și analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziție de
un secret ariat din Paris. Secretariatul culege date, monitorizează trenduri și analize și
prognozează dezvoltările economice. Acesta cercetează și schimbările sociale sau modelele
comerciale dezvoltate, mediul, agricultura , tehnologia, taxele și alte domenii.
OCDE ajută guvernele în direcția creșterii prosperității și a luptei împotriva sărăciei prin
creștere economică, stabilitate economică, comerț și investiții, tehnologie , inovație,
anteprenoriat și cooperare în scopul dezvoltării. Trebuie să existe asigurarea că creșterea
economică, dezvoltarea socială și protecția mediului sunt obținute împreună. Alte scopuri
includ crearea de locuri de muncă pentru toți, echitate socială, guvernare curată și efectivă.
OCDE face efort uri pentru a înțelege și a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări
și preocupări. Acestea cuprind comerțul și ajustarea structurală, securitatea online și provocările
legate de reducerea sărăciei în lumea dezvoltată. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una
dintre cele mai mari și mai de încrede re surse de statistică comparată, statistică economică ș i
date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie largă și diversă, cum ar fi conturile naționale,
indicatorii economici, forța de muncă, comerțul, ocupația, migrația, educația, energia,
sănătatea, i ndustria, taxele și impozitele, și mediul. Cea mai mare parte a studiilor și analizelor
sunt publicate.
De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice și
legate de mediu, adâncindu -și legătura cu afacerile, uniunile come rciale și alți reprezentanți ai
societății civile. Negocierile de la OCDE în privința taxelor și a prețurilor de transfer au deschis
drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii.

7
Țările europene traversau o situație economică, financiară și politică foarte gravă,
datorită reconstrucției lente. Întrucât instituțiile create la Bretton Woods nu aveau nici vocația
și nici resursele pentru a ajuta la reconstrucția țărilor europene, în perioada 1948 -1951 acestea
au fo st ajutate de Guvernul american în cadrul Planu lui Marshall. Acest Plan a fost conceput de
Administrația președintelui democrat Harry Truman, sub numele de European Recovery
Program și a fost cunoscut ulterior sub numele Secretarului de Stat din acea vreme, Georges
Marshall, care a fost însărcinat să -l pună în aplicare. În perioada aprilie 1948 – decembrie 1951,
SUA au acordat unui număr de 16 țări europene un ajutor de 12,5 miliarde USD (o dată și
jumătate din totalul cotelor -părți ale F.M.I.). Caracterul pragmatic al Planului Marshall va
contribui la îndepărtarea Băncii Mondiale de țările din Europa Occidentală, care, din această
cauză, s-au dezinteresat o lungă perioadă de respectiva instituție. Importanța pe care Planul
Marshall a luat -o în Europa distrusă, în Asia prinsă în angrenajul conflictelor regionale, în
Africa aflată în febra decoloniză rii, a limitat acțiunile Băncii Mondiale doar la America Latină,
continent ce va rămâne multă vreme câmpul să u preferat de acțiune. În anul 1945 Banca
Mondială avea 44 de membri, iar în anul 1950, numărul acestora „urcase” la 48.
Țînând cont de misiunea inițială a Băncii, sărăcia a fost obiectul unei atenții speciale din
partea acesteia de mai mult timp. Apariția bru scă a acestei probleme în analizele Băncii datează
în realitate din anii ‘70, sub președinția lui Robert S. McNamara. Începând cu anul 1975, mai
mult de jumătate din lucrările de cercetare ale Institutului erau focalizate pe subiecte în legătură
cu distrib uirea veniturilor, ocuparea forței de muncă, populația, dezvoltarea rurală și cea urbană,
în vreme ce prima faza a marcat o foarte lungă pauză, în care se arată că „ experiența ultimilor
ani ne arată că, așa cum proiectele «bune» nu sunt suficiente pentru a menține creșterea
economică într -un context instituțional și de politică generală impropriu, la fel și investiția
«țintă» nu este suficientă pentru a reduce sărăcia absolută, dacă măsurile adoptate sunt
deturnate de la scopul lor inițial ”.1
Publicarea Raportului Anual pe 1987 marchează voință Băncii de a include, cel puți n
declarativ, sărăcia în strategiile sale axate pe piață și de a ușura costul social al ajustărilor
sociale. Raportul pentru anul 1990, intitulat Sărăcia , constituie o etapă suplimentară a acestui
proces. În anul 1992, Banca a publicat un raport asupra dezvoltării în lume, intitulat Sfidarea
dezvoltării , raport ce marchează începutul unei schimbări în declarațiile instituției. Plecând de
la acel raport, problema dezvoltări i și a sărăciei a devenit o axă a unei noi retorici ce promovează
investiția în „capitalul uman” și în „bună guvernare” și care denunță statele „prădătoare”,

1 Raport anual 1985 al Bancii Mondiale

8
fenomenul corupției și efectele cheltuielilor militare și ale războaielo r. Pe acest ansamblu se va
grefa ulterior și preocuparea privind mediul înconjurător.
Deceniul ce a luat sfârșit este marcat de majorarea, în cifre brute și la nivelul veniturilor,
a populației atinse de sărăcie. Se constată, între altele, o accentuare a diferențe lor între bogați
și săra ci. Dar, aceste tendințe globale disimulează marile diferențe ce privesc rezultatele
obținute. Globalizarea și liberalizarea piețelor au scos în evidență necesitatea reorientării
fluxului de capitaluri private spre țările în curs de dezvoltare. Dar crizele asiatice și cele latino –
americane au demonstrat, de asemenea, pericolului unei prea mari fragilități a capitalurilor.
Prevenirea și gestionarea unor astfel de crize trebuie deci să figureze în centrul oricărei
noi strategii de lupt ă contra sărăciei. Tendi nțele demografice și cele ce privesc evoluția mediului
schimbă contextul în care trebuie să se înscrie această nouă strategie și va fi nevoie să se țină
cont de ele.
De altfel, se constată schimb ări majore în natura și structura „guvernării” în numeroase
țări în curs de dezvoltare, deși multe altele cunosc, dimpotrivă, grave conflicte sociale, ba chiar
războaie civile.
Banca Mondială își axează noua abordare în lupta contra sărăciei pe trei
direcții: întărirea capacităților (empowerment ), securitate și opor tunități . Între altele, se
propune un cadru strategic național de lupt ă contra sărăciei: o concepție globală a sărăciei și a
factorilor care o determina trebuie să permită alegerea intervențiilor publice în funcție de
impactul acestora asupra săr ăciei, precum și de a putea fixa obiectivele, și apoi să se urmărească
rezultatele obținute, pe baza proceselor participative.
Obiectivele sunt în număr de trei: mai întâi, o politică economică favorabilă
dezvoltării și a unei gestionări sănătoase a banilor publ ici, apoi o prioritate bugetară acordată
sectoarelor sociale și, în sfârșit, o atenție sporită asupra cheltuielilor militare și asupra
problemei guvernării . Aceasta trece prin coordonarea ajutoarelor, regimul tratarea datoriilor și
ajutoarelor către țările care au ieșit din conflicte.

9
I.2. Rol și obiective

Evoluția Grupului Băncii Mondiale
Grupul Băncii Mondiale, una dintre cele mai importante surse de finanțare și cunoștințe
pentru țările în curs de dezvoltare, este alcătuit din cinci instituții care se angajează să reducă
sărăcia, să crească prosperitatea comună și să promoveze dezvoltarea durabilă.
Ultimii 70 de ani au cunoscut schimbări majore în economia mondială. În acest timp,
Grupul Băncii Mondiale, cea mai mare inst ituție de dezvoltare din lum e, a lucrat pentru a ajuta
peste 100 de țări în curs de dezvoltare și țări în tranziție să se adapteze la aceste schimbări,
oferind împrumuturi și cunoștințe și sfaturi adaptate. Grupul Băncii colaborează cu guvernele
țării, sectorul privat, organizațiile societății civile, băncile de dezvolt are regională și alte
instituții internaționale pe probleme ce variază de la schimbările climatice, conflictele și
securitatea alimentară la educație, agricultură, finanțe și com erț. Toate aceste eforturi susți n
obiecti vele gemene ale Grupului Băncii de a pune capăt sărăciei extreme până în 2030 și de a
stimula prosperitatea comună a celor mai sărace 40% din populație din toate țările.
Astăzi, activitatea Grupului Băncii afectează aproape fiecare sector important pentru
combaterea sărăciei, sprijinirea creșterii economice și asigurarea unor câștiguri durabile în
calitatea vieții oamenilor în țările în curs de dezvoltare. Deși selecția și designul proiectelor
solide rămân primordiale, Grupul Băncii recunoaște o gamă largă de factori care sunt critici
pentru succes – instituții eficiente, politici solide, învățare continuă prin evaluare și schimb de
cunoștințe și parteneriat, inclusiv cu sectorul privat. Grupul bancar are relații de lungă durată
cu peste 180 de țări membre și le atinge pentru a aborda provocările de dezvoltare din ce în ce
mai globale. Pe probleme critice , precum schimbările climatice, pandemiile și migrația
forțată, Grupul Băncii joacă un rol principal deoarece este capabil să convoace discuții între
membrii țării sale și o gamă largă de parteneri. Poate ajută la abordarea crizelor în timp ce
construiește bazele pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung.
Evoluția Grupului Băncii s -a reflectat, de asemenea, în diversitatea personalului său
multidisciplinar, care include economiști, experți în politici publice, experți în sector și oameni
de știință sociali .
Deoarece cererea pentru serviciile sale a crescut în timp, Grupul Băncii a crescut pentru
a le satisface. În perspectivă, Banca Mondială a făcut patru împrumuturi în valoare totală de
497 milioane USD în 1947, comparativ cu 302 angajamente în valoare tot ală de 60 miliarde
USD în 2015.

10
Grupul Băncii Mondiale s -a îndepărtat într -un mod relativ de obiectivele sale inițiale,
nu numai pentru că s -a adaptat evoluției mediului de afaceri, ci, pentru că a căutat în mod
constant, în calitatea sa de instrument ad ministrativ, să -și găsească legitimitatea pe scena
internațională.
Ideea creării unei Bănci pentru Reconstrucție și Dezvoltare își are originea în constatarea
faptului că piețele financiare s -au arătat reticent e, în perioada interbelică, în a finanța proie ctele
de investiții în țările în curs de dezvoltare, chiar și atunci când aceste proiecte prezentau toate
garanțiile de seriozitate și de rentabilitate.
Banca Mondială a fost înființată cu misiunea de a contribui la finanțarea acestor proiecte
de investiți i, în special în regiunile cele mai puțîn dezvoltate. Prezența termenului de
„reconstrucție” în titulatura Băncii trebuie să fie interpretată în sensul propriu al termenului: în
acel moment era vorba de a ajuta țările distruse în timpul războiului să -și re construiască
propriile infrastructuri economice, ceea ce va marca pentru un timp îndelungat activitatea
Băncii. În realitate, în primii săi ani de existența, Banca Mondială a acordat câteva împrumuturi
pentru reconstrucție Franței, Olandei, Danemarce i și J aponiei, pentru a le ajuta să-și finanțeze
reconstrucția economiilor lor. Banca a fost de asemenea însărcinată să ofere asistență tehnică
guvernelor și să promoveze investițiile private, garantând și participând la operațiuni
particulare.
Grupul Băncii Mondiale este format din cinci instituțîi financiare internaționale:
1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – BIRD/IBRD (The
Internat ional Bank for Reconstruction and Development) ;
2. Corporația Financiară Internațională – CFI/ IFC (The Internat ional Finance
Corporation) ;
3. Asociația de Dezvoltare Internațională – AID/ IDA (The Internat ional Development
Association) ;
4. Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor – MIGA (The Multilatera l
Investment Guarantee Agency);
5. Centrul Internațional de Soluționare a litigiilor de investițîi – ICSID (The
Interna tional Centre for Settlement of Investments Disputes).
Grupul Băncii Mondiale este o organizație internațională ce ofe ră asistență financiară și
tehnică țărilor în curs de dezvoltare din intreaga lume. Misiunea Băncii Mondiale este reducerea
sărăciei și îmbunătățirea ca lității vieții oamenilor prin promovarea creșterii pentru crearea
oportunităților economice și prin susținerea celor săraci în scopul valorificării oportunităților
economice.

11
Deși cele cinci instituțîi care alcătuiesc Grupul Băncii Mondiale au propriile ță ri
membre, organe de conducere și acorduri constitutive, toate lucrează la unison pentru a furniza
servicii țărilor client. Provocările de dezvoltare de astăzi pot fi abordate doar cu participarea
sectorului privat. Sectorul public pune bazele facilitării investițiilor din sectorul privat și îi
permite să prospere. Funcțiile complementare ale celor cinci instituții permit Grupului Băncii
Mondiale să aibă capacitatea unică de a conecta resursele financiare internaționale la nevoile
țărilor în curs de dezvolt are.
Fiecare instituție are un rol distinct în lupta împotriva sărăciei și îmbunătățirea
condițiilor de viață pentru populația din statele în curs de dezvoltare. Termenul generic
de Banca Mondială (BM) se referă în principal la IBRD și IDA, iar proiectele principale de
finanțare se derulează prin IBRD.

1.Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (IBRD/BIRD)

Numită Banca Mondială, a fost creată în martie 1946, îndeplinind decizia adoptată la
Bretton Woods în 1944.
Banca Internațională pentr u Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) este o cooperativă de
dezvoltare globală deținută de 189 de țări membre. BIRD finanțează investițiile în toate
sectoarele și oferă suport tehnic și expertiză în fiecare etapă a unui proiect. Resursele BIRD nu
numai că f urnizează țărilor împrumutate finanț area necesară, dar servesc și ca mijloc de transfer
global de cunoștințe și asistență tehnică.
Acordarea creditelor de c ătre BIRD este finanțată î n principal prin emitereea de
obligatiuni pe piețele financiare internaț ionale. Aceasta se finanțeaz ă prin î mprumuturile
acordate din propriul capital, iar capitalul său se formează prin contribuția celor 189 de state
membre și prin acumularea de rezerve.
Servicii le de consultanță în datoria publică și gestionarea activelor ajută guvernele,
instituțiile din sectorul oficial și organizațiile de dezvoltare să dezvolte capacitatea instituțională
de a proteja și extinde resursele financiare.
BIRD sprijină eforturile guv ernului de a consolida managementul financiar public,
precum și de a îmbunătăți climatul investițional, de a aborda blocajele de furnizare a serviciilor
și de a consolida politicile și instituțiile . Principalul să u obiectiv în primii ani ai activitățîi sal e
a fost reconstrucția ță rilor care au suferit de pe urma războiului, dar mai încolo, în mod special
din 1961, s -a dedicat exclusiv ajutorării pe termen lung a țărilor întârziate. Oferă împrumuturi
și ajutoare dezvoltării țărilor cu venituri mijlocii și mi ci. În aceste țări, capitalurile atrase de

12
inițiativa privată sunt insuficiente pentru necesitățile de finanțare ale dezvoltării și capitalurile
obținute de către guverne obișnuiesc să fie atribuite pe criterii politice.
De a ceea, Banca Mondială se oferă c a un mijloc de finanțare independent care vrea să
completeze și să nu le substituie pe cele anterioare. BIRD își obține fondurile prin intermediul
emisiunilor titlurilor de credit pe piețele financiare internaționale, la dobânzi concurențiale, și
încasează dobânzi foarte apropiate de cele ale pieței.
Obiectivul BIRD este reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare, solvabile și cu
venituri medii, promovând dezvoltarea durabilă, prin împrumuturi, garanț ii și servicii de analiză
și consultanță. Împrumu turile se acordă guvernelor sau instituțiilor publice din țările în curs de
dezvoltare, cu garanțîi guvernamentale. BIRD obține fondurile în special de pe piețele
financiare internaționale. Cu o cotă de solvabilitate maximă (AAA), BIRD emite obligațiuni și
transmite clienților săi beneficiul dobânzilor mici. Proiectele sunt evaluate de Bancă prin prisma
capacității țării beneficiare de a -și plăti datoriile.
Tipurile de programe susținute de BIRD se împart în 2 categorii:
 Programe pentru proiecte de infrastr uctură economică și socială, destinate modernizării
și dezvoltării unor sectoare cum ar fi: energie, transporturi, agricultură și dezvoltare rurală,
educație, controlul natalitățîi, sănătate, alimentație. Pentru cointeresarea aplicării eficiente a
program elor BIRD fixează condiția participării statului beneficiar cu o anumită cotă (între 10 –
30%).
 Programe de ajustare sectorială, ca element de susținere a reformei economice,
promovate prin programele de macrostabilizare ale FMI; sunt destinate acoperirii de ficitului
extern – împrumuturi pentru ajustarea sectorului privat (Private Sector Adjustment Loan –
PSAL) și pentru ajustarea sectorului public (Programmatic Adjustment Loan – PAL).

2. Corporația Financiară Internațională (CFI/IFC)
Deși face parte din Grupul Băncii, IFC este o entitate juridică separată, cu Articole de
Acord, capital social, structură financiară, management și personal. Calitatea de membru al IFC
este deschisă numai țărilor membre ale Băncii Mondiale. Președintele Gr upului Băncii
Mondiale este, de asenenea, președinte al IFC. Înființată în 1956, promovează creșterea în țările
în dezvoltare sprijinind inițiativa privată. În colaborare cu alți investitori, IFC investește în
companii comerciale prin int ermediul creditelo r și participă rilor în capital. În acest caz,
participarea va fi întotdeauna minoritară și fără a interveni în gestiu ne. IFC completează
activitatea BIRD (care se desfășoară în special la nivel guvernamental), oferind
împrumuturi sectorului privat. IFC luc rează cu întreprinderi private viabile din țările în curs de

13
dezvoltare și oferă împrumuturi pe termen lung, garanții și servicii de gestionare a riscului,
consultanță pentru clienții săi.
IFC investește în proiecte din regiuni și sectoare deservite insufi cient de investițiile
private și găse ște modalități noi de a dezvolta oportunități promițătoare pe piețele considerate
prea riscante de către investitorii comerciali în absența IFC.
IFC este cea mai importantă sursă de împrumuturi și investiții pentru pro iecte private în
țările în curs de dezvoltare.
IFC este cea mai mare instituție de dezvoltare la nivel global, concentrată pe susținerea
sectorului privat din piețele emergente, colaborând cu 2.000 de companii din întreaga lume. În
anul fiscal 2019, IFC a oferit finanțări pe termen lung în valoare de peste 19 miliarde de dolari,
pentru țări aflate în dezvoltate.

3. Asociația de Dezvoltare Internațională (AID/IDA)

Timp de aproape 60 de ani, Asociația pentru Dezvoltare Internațională (IDA), fondul
Băncii Mondiale pentru cei mai săraci, a preluat cele mai dificile și complexe provocări. Una
dintre cele mai mari surse de finanțare pentru dezvoltare, IDA oferă sprijin pentru sănătate,
educație, infrastructură, agricultură, dezvoltare economică și instituționa lă celor 76 de țări cele
mai sărace din lume.
Cu ajutorul IDA, sute de milioane d e oameni au scăpat de sărăcie prin crearea de locuri
de muncă, acces la apă curată, școli, drumuri, nutriție, electricitate și multe altele.
La începutul anilor '50, rapoartel e Organizației Națiunilor Unite și a guvernului SUA au
sprijinit instituirea unui program de împrumut țărilor sărace în condiții concesionale, cu
sprijinul donatorilor multilaterali. Deoarece inițiativa de a lansa IDA a câștigat un impuls
considerabil în cadrul Băncii, extern a primit sprijin din partea senatorului democrat Mike
Monroney din Oklahoma, care a fost interesat în acordarea de împrumuturi pentru națiuni în
curs de dezvoltare la Banca Mondială în calitate de distribuitor al ajutorului. Când a fo st numit
președinte al Subcomisiei Senatului pentru Finanțe Internaționale, el a propus ceea ce a fost
cunoscut sub numele de Rezoluția Monroney.
Pe măsură ce rezoluția a fost adoptată în Senatul SUA, secretarul Trezoreriei SUA a
anunțat în cadrul reuniuni lor anuale ale Băncii și Fondurilor din 1958, la New Delhi, că SUA
studiază serios propunerea unui IDA cu sediul Băncii și speră că alții vor face același
lucru. După consultări, care a început printre guvernele membre ale Băncii Mondiale în 1958,
Consiliu l guvernatorilor băncii, în cadrul reuniunii sale anuale din 1959, a aprobat o rezoluție
a Statelor Unite prin care solicită directorilor executivi ai Băncii să elaboreze articolele de acord

14
pentru IDA. Înainte de sfârșitul lunii ianuarie 1960, Banca a dis tribuit articolele de acord către
toți membrii pentru ratificare și a primit aprobarea din partea țărilor membre, inclusiv a SUA,
sub președintele Dwight D.Eisenhower.
Înființată în 1960, a fost creată ca răspuns la criticile criteriilor conservatoare ale BIRD ;
este partea Băncii Mondiale care ajută cele mai sărace țări ale lumii. Condusă de 173 de țări
acționare, IDA își propune să reducă sărăcia prin acordarea de împrumuturi (numite „credite”)
și subvenții pentru programe care stimulează creșterea economi că, reduc inegalitățile și
îmbunătățesc condițiile de viață ale oamenilor.
IDA completează grupul de creditare inițial al Băncii Mondiale – Banca Internațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD). BIRD a fost înființat ă să funcționeze ca o afacere
care se auto -susține și oferă împrumuturi și sfaturi țărilor sărace cu venituri medii și demne de
credit. BIRD și IDA împărtășesc același personal și sediul și evaluează proiectele cu aceleași
standarde riguroase.
Ca și BIRD, IDA acordă împrumuturi pentru investi ții și pentru politici de dezvoltare.
Pentru a obține aceste împrumuturi statele debitoare formulează cererile de împrumut pe baza
unui proiect, care este evaluat de către Banca Mondială din punct de vedere economic,
financiar,social și al mediului. Acordul de împrumut ca să fie semnat trebuie să conțină
obiectivele de dezvoltare la care se obligă împrumutatul, indicatorii de performanță și planul de
aplicare al proiectului, dar și modul de restituire al împrumutului. Prin personalul dislocat în
fiecare stat, Banca Mondială supravegheză modul de implementare a proiectului.
Imprumuturile IDA se acordă fără dobăndă, insă statele debitoare plătesc o taxă de
0,75% pe an pentru fondurile alocate și 0,5% pe an pentru fondurile angajate de IDA, dar care
nu au fost alocate.
IDA este una dintre cele mai mari surse de asistență pentru cele mai sărace țări din lume
și este cea mai mare sursă de fonduri donatoare pentru servicii sociale de bază din aceste țări.
IDA împrumută bani î n condiții concesionale. Acea sta înseamnă că creditele IDA au o
taxă de dobândă zero sau foarte scăzută, iar rambursările sunt întinse între 30 și 38 de ani,
inclusiv o perioadă de grație de 5 până la 10 ani. IDA oferă, de asemenea, subvenții pentru țările
cu risc de suferință a dator iilor.
IDA contribuie la oferirea accesului la servicii de bază mai bune (cum ar fi învățământul,
îngrijirea medicală, aprovizionarea cu apă) și susține reforme și investiții destinate creșterii
productivității și creării de locuri de muncă. Această asiste nță este vitală pentru țări care au o
capacitate minimă sau inexistentă de a împrumuta în condițiile pieței. Fondurile IDA provin
din donații din partea țărilor industrializate. 45 de țări oferă fonduri pentru această finanțare,
făcând contribuții o dată la trei ani.

15
Istoric, IDA a fost finanțat ă în mare parte prin contribuții ale guvernelo r țărilor sale
membre. Donatorii se întâlnesc la fiecare trei ani pentru a reînnoi resursele IDA și pentru a -și
revizui cadrul politic. Procesul de reumplere constă, de obicei, din patru ședințe formale care
au avut loc pe parcursul unui an. În plus față de oficialii din 52 de guvernări donatoare
(cunoscute sub numele de „Deputații IDA”), reprezentanții țărilor membre împrumutate sunt
invitați să participe pentru a se asi gura că politica și cadrele de finanțare ale IDA răspund
nevoilor țării. Documentele de politici discutate în timpul negocierilor de completare sunt
dezvăluite publicului, iar proiectul de acord de completare este postat pe web pentru comentarii
publice în ainte de ultima ședință de completare. De asemenea, personalul IDA se angajează cu
organizații ale societății civile (OSC) .
Pachetul de finanțare oferă o valoare excepțională pentru bani – cu fiecare $ 1 din
contribuțiile partenerilor care generează aproxi mativ 3 dolari în autoritatea de cheltuieli – și este
unul dintre cele mai concrete și semnificative angajamente de până acum pentru a exti nde
finanțarea pentru a atinge o biectivele de dezvoltare durabilă.
Împrumutații IDA au nevoi foarte importante de fon duri concesionale. Dar suma
fondurilor disponibile, care este stabilită odată ce contribuțiile sunt gajate de guvernele
donatoare, este sub ce au nevoie țările. Prin urmare, IDA trebuie să ia decizii cu privire la modul
de alocare a resurselor între țăril e eligibile. Deciziile de alocare se bazează pe mai multe criterii,
inclusiv nivelul veniturilor și registrul de performanță al țărilor în gestionarea economiilor lor
și a proiectelor IDA în desfășurare.
Pentru a fi eligibil e pentru fonduri, țările trebuie să îndeplinească mai întâi următoarele criterii:
 Sărăcia relativă definită drept VNB pe cap de locuitor trebuie să fie sub un prag stabilit
(actualizat anual). În anul fiscal 2020, aceast a a fost de 1.175 dolari.
 Lipsa bonității de a împrumuta în condiții de piață are nevoie de resurse concesionale
pentru a finanța programul de dezvoltare a țării.
Apoi, țările sunt evaluate pentru a determina cât de bine pun în aplicare politici care
promovează creșterea economică și reducerea sărăciei. Acest lucru se realizează prin politică
de țară și prin evaluarea instituțională. Această evaluare și performanța portofoliului constituie
împreună ratingul de performanță al țării IDA. Pe lângă rating, populația și veniturile pe cap de
locuitor determină și alocările ID A.

16
4. Organismul Multilateral de Garantare a Investițiilor (OMGI/MIGA)
Creat în 1985, stimulează invesitiile străine în țările în dezvoltare oferind garanții pentru
pierderile generate de riscurile necomerciale. Oferă, de asemenea, servicii de consulting pentru
guvernele care doresc să atragă investiții private și fac publicitate oportunităților de investiții
din țările în dezvoltare.
Obiectivul MIGA este garantarea împrumuturilor pe piața privată de capital destinate
unor proiecte ale sectorulu i privat MIGA contribuie astfel la încurajarea investițiilor străine și
dezvoltarea mediului de afaceri în țările în curs de dezvoltare, prin acordarea de garanții
firmelor care investesc în aceste state, împotriva unor riscuri (naționalizare, restricții v alutare
etc.). MIGA oferă asistență tehnică pentru a ajută țările în promovarea oportunităților de
investiții. Agenția oferă, de asemenea, la cerere, mediere în conflictele din domeniul
investițiilor.
MIGA își are puterea unică din Grupul Băncii Mondiale ș i din structura sa de organizație
internațională ai caror acționari includ majoritatea țărilor lumii. Acest lucru le permite să ofere
o ,,umbrelă” de descurajare împotriva acțiunilor guvernamentale care ar putea perturba
proiectele și de a ajuta la soluțio narea litigiilor dintre investitori și guverne.
MIGA ofera clienților săi vaste cunoștințe despre piețele emergente și despre cele mai
bune practici internaționale în managementul mediului și social.
5. Centrul Internațional de Realizare a Diferendelor Relative referitoare la Investiții
(CIRDRI/ICSID)
În anul 1965 Banca Mondială sponsorizează un tratat pentru promovarea investițiilor
străine prin stabilirea unui forum neutru pentru soluționarea litigiilor de investiții dintre State
și persoan e ale altor state. Cunoscută sub numele de Convenția ICSID, tratatul cre ează o
organizație care să se ocupe cu litigiile investiționale: Centrul Internațional pentru
Reglementarea Diferendelor relative la Investiții .
Înființat în 1966, promovează investițiile intern aționale oferind servicii de conciliere și
arbitraj pentru discuțiile internaționale dintre investitorii străini și țările care sunt ajutate,
ajutând astfel la crearea unui climat de încredere între state și investitorii străini. CIRDRI
întreprinde și acti vități de cercetare și publicare în domeniul legii arbitrajului și al legii
investițiilor străine.
Astăzi, ICSID oferă un cadru organizațional și procedural efectiv pentru soluționarea
litigiilor internaționale de investiții dintre investitorii străini și guverne. Convenția a instituit
Centrul care prevede proceduri de conciliere și arbitraj, unde investitorii străini și guvernele pot

17
transmite litigiile lor pe bază de consimțământ. Astfel, la nivel mondial o mare parte din
investițiile străine private sunt protejate prin intermediul mecanismelor Convenției ICSID.
Scopul primar al Convenției ICSID constă în promovarea dezvoltării economice,
aceasta fiind proiectată pentru a facilita investiția internațională privată prin crearea unui mediu
investițional favorabil.
Considerăm necesar de a remarca că Convenția ICSID nu oferă o definiție a conceptului
de investiție . Între timp, autorul Berk Demirkol menționează că investiția ar trebui să fie
apreciată atât în sensul Convenției ICSID, cât și al tratatelor int ernaționale de investiții drept
oferirea unor active în conformitate cu un plan pentru a realiza cat eva beneficii. Această
definiție include: contribuția (oferirea unor active) , o anumită durată (realizarea planului) , risc
(incertitudinea în obținerea unor beneficii).
Evidențiem faptul că investițiile directe străin e sunt privite pe scară largă ca cel mai
important factor în dezvoltarea economică. Mediul investițional al unei țări este determinat de
factori economici, politici și juridici. Printre factorii juridici, un sistem de soluționare a
diferendelor este esențial.
La nivel de structură concretizăm că ICSID deține o structură organizațională simplă,
fiind compus din Consiliul Administrativ și un Secretariat. Consiliul Administrativ al ICSID
este organul de conducere al Centrului. Secretarul -General reprezintă în mod legal Centrul, îl
conduce și este răspunzător de administrația acestuia, inclusiv de recrutarea personalului,
conform prevederilor Convenției ICSID și regulamentelor adoptate de către Consil iul
Administrativ. Secretariatul constă dintr -un personal de aproximativ 70 persoane cu diverse
studii și naționalități.
Concluzionăm că arbitrajul, ca modalitate actuală și modernă de solu ționare a
diferendelor, vine să răspundă unor neajunsuri implicate de diversitatea prevederilor sistemelor
de drept ale unor state diferite, conferind părților posibilitatea că în absența unor reglementări
internaționale unitare și a unei jurisdicții internaționale unice, cunoscute și acceptate de către
toți participanți i, aceștia să poată cunoaște și alege încă de la stabilirea relațiilor contractuale
regimul căruia i se supune contractul încheiat, precum și jurisdicția de competență pentru
eventuale litigii ulterioare.
Pe langă Grupul Băncii Mondiale, Banca Mondială colaborează și cu patru bănci de
dezvoltare regională:
 Banca African ă de Dezvoltare ;
 Banca Asiatică de Dezvoltare ;
 Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ;
 Grupul Intera mericean de Dezvoltare a Băncii.

18
Aceste bănci se caracterizează printr -o apartenență largă, inclusiv atât în țările în curs de
dezvoltare, cât și țările donatoare dezvoltate, și nu se limitează la țările membre din regiunea
unei bănci de dezvoltare regională. Fiecare bancă are propriul său statut juridic și operațional
independ ent.

19
CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ

II.1. Criz a economică/ criza sanitară – impact și efecte

„Puterea aduce cu sine responsabilitate. Țările în curs de dezvoltare trebuie să admită
că fac acum parte din arhitectură globală,” a adăugat Robert B.Zoellick, președintele Grupului
Băncii Mondiale, într -un comunicat de presă la Washington, la 14 aprilie 2010.
Când Marea Criză Economică din 1929 a lovit lumea , Albert Eistein spunea c ă o criză
nu poate fi soluționată de către cei care au cauzat -o.
În virtutea răspunderii sociale imediate de a preveni abuzurile care se pot petrece ca
rezultat al stării de urgență sub care se află cea mai mare parte a lumii avem responsabilitatea
de a lu cra împreună pentru binele comun.
În primele două decenii ale secolului XXI omenirea a trecut prin două crize: criză
globalizării terorismului, începân d cu 11 septembrie 2001 și criza financiară din 2007 -2009.
Acțiunile represive după atentatul din 11 sept embrie nu au pus capăt terorismului. Din
contră, mișcările teroriste s -au intensificat, pentru că soluțiile s -au rezumat la intervenții militare
externe și la intensificarea măsurilor de securitate pe plan intern și nu la un efort general
pentru crearea u nei culturi a păcii.
Efectele dezastruoase ale crizei economice din 2007 -2009, provocată de politicile
bancare nesăbuite nu au fost suportate de bănci și de sistemul financiar bancar care a jucat un
rol esențial în propagarea sa . Agențiile de rating nu au fost decredibilizate și învinuite, iar
sistemul existent a continuat neperturbat, creând astfel premisele unor crize similare în viitor.
Criza a afectat toate țările în curs de dezvoltare, insă amploarea impactului acesteia,
simptomele crizei și capacitat ea de a -i face față variază semnificativ între regiuni, țări și grupuri
de populație. Datorită îmbunătățirii politicilor în ultimii ani, multe țări în curs de dezvoltare au
rezistat mai bine în fața crizei, comparativ cu perioa dele de recesiune mondială di n trecut, și au
avut o anumită marjă de manevră pentru ca răspunsul strategic la criză să fie de natură să sprijine
creșterea economică și să amortizeze impactul crizei.
Eforturile mondiale de stabilizare a sectorului financiar și de stimulare a redresării
economice au fost extrem de relevante pentru țările în curs de dezvoltare. Reformele FMI și ale
Băncilor de Dezvoltare Multilaterala (BDM) au putut ajuta multe țări în curs de dezvoltare,
indiferent dacă au fost economii cu venituri reduse sau medii.

20
Cei care au avut de suferit au fost cetățenii trădați de administrație, fiind obligați să
suporte costurile crizei.
Pentru Banca Mondială schimbările survenite în economia globală și în sistemul
multilateral au avut implicații semnificative. Dezvoltarea nu a m ai fost în direcția nord -sud, ci
în direcția sud -sud și sud -nord. Banca Mondială a trebuit să urmeze politici de reformă
permanentă, schimbându -se în vederea adaptării la circumstanțele aflate într -o rapidă
modificare, pentru a servi în modul cel mai potri vit interesele populației sărace din lumea în
curs de dezvoltare punând în practică cel mai cuprinzător program de reformă din istoria
instituției, care tratează probleme începând cu accesul sporit la informații și ajungând la
îmbunătățiri ale politicilor de creditare.
La 15 septembrie 2008, banca americană de investiții Lehman Brothers a declarat
faliment. Fiind o bancă care deținea mai mult de 6 trilioane de dolari în active, colapsul său a
fost cel mai mare din istoria Statelor Unite. Prăbușirea băncii L ehman Brothers a trimis unde
de șoc în lumea întreagă, provocând cea mai gravă criză economică din generații.
Dow Jones Industrial Average, unul din cei mai cunoscuți indici bursieri din lume, a
vărsat aproape 5% din s umă – cea mai mare pierdere a sa de la atentatele din 11 septembrie.
Panica urmat ă pe piețele financiare mondiale a determinat economia globală să înregistreze cea
mai profundă recesiune după cea din anii 1930 – ale cărei efecte sunt resimțite chiar și ast ăzi.
Răspunsul european la criza globa lă a fost un plan de stimulare fără precedent în valoare de 200
de miliarde de euro sau aproximativ 1,5% din PIB -ul UE. În plus, Banca Centrală Europeană a
redus ratele dobânzilor pentru a preveni o aluneca re mai mare a economiei. În urma dispariției
firme i Lehman, autoritățile de reglementare europene și mondiale au introdus noi regul i care
impun băncilor să deți nă mai mulț i bani și să se bazeze mai puți n pe banii împrumutați. De
asemenea, băncile sunt supuse a cum unor teste de stres regulat pentru a vedea cum ar putea
reacționa într -un viitor accident financiar. Aceste măsuri au scutit Europa de la o recesiune mai
profundă și formează acum fundamentele unei economii mai puternice și mai rezistente.
Economia globală a intrat în anul 2008 în cea mai mare cri ză economică după Mare a
Recesiune din anii 1930. Criza a avut un grad ridicat de sincronizare fiind afecate atât țările
dezvoltate, cât și țările emergente, demonstrând creșterea semnificativă a gradului de
interde pendență a economiilor lumii. Ca urmare a măsurilor de stimulare monetare și fiscale
fară precedent luate de către guverne, există semne de stabilizare și revenire a activității
economice pe plan european și global. Activitatea bursieră și -a revenit, accesul la finanțarea
prin obligațiuni s -a îmbu nătățit iar indicii de încredere ai consuma torilor s -au ameliorat. care în
trimestrul IV a avut iarăși o scădere economică.

21

În SUA și în unele state din Europa, guvernele și băncile centrale au răspuns prin:
 îmbunătățirea lichidității;
 acordarea de garanții guvernamentale pentru împrumuturi;
 recapitalizarea instituțiilor financiare;
 garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate;
 prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate;
 cumpărarea de acțiuni în bănci;
 reduceri coordonate ale ratelor dobânzii.
Conform Prognozei de toamnă a Comisiei Europene, PIB -ul mondial era așteptat să se
contracte până la 1,2% în 2009, cu reduceri pronunțate în special în economiile avansate. PIB –
ul va scădea cu aproximativ 2,5% în SUA ș i cu 5,9% în Japonia.
Tabel 1: Estimări asupra mediului exterior
Estim ări asupra mediului extern 2007 2008 2009 2010
PIB-economie mondială 5,1 3,1 -1,2 3,1
PIB UE -27 din care: 2,9 0,8 -4,1 0,7
 Consum 2,1 0,8 -1,7 0,2
 Investiț ii 5,9 -0,3 -11,4 -2,0
PIB zona euro 2,8 0,6 -4,0 0,7
PIB SUA 2,1 0,4 -2,5 2,2
PIB Japonia 2,3 -0,7 -5,9 1,1
PIB Germania 2,5 1,3 -5,0 1,2
PIB Italia 1,6 -1,0 -4,7 0,7
PIB Franț a 2,3 0,4 -2,2 1,2
IAPC (indicele armonizat al pre țurilor de consum) UE -27 2,4 3,7 1,0 1,3
Sursa: Prognoza de toamnă a Comisiei Europene, p. 18

22

Prognoza macroeconomică a luat în calcul derularea acordului de împrumut cu Comisia
Europea nă, FMI și Banca Mondială și, ca urmare, respectarea condițiilor și țintelor stabilite.
Măsurile active care au vizat îmbunătățirea mediului de afaceri, reducerea dezechilibrelor
macroeconomice și stabilizarea sectorului financiar -bancar se așteptau să favorizeze creșterea
economică și c rearea de locuri de muncă.
Schimbările de politică bugetară, reflectate și de o nouă structură a cheltuielilor, au
evidențiat, în cazul cheltuielilor cu consumul public, eforturile de reducere a cheltuielilor de
personal și cu bunuri și servicii ale admini strației, concomitent cu realizarea obiectivelor și
țintelor agreate prin acordul de împrumut cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială.
Proiecția cheltuielilor cu consumul public pentru perioada 2009 -2012, în aceste condiții, avea
în vedere scăderi în p erioada 2009 -2011 și o creștere moderată în 2012.
Grafic 1. Comparație între prognozele creșterii cheltuielilor cu consumul public

Sursa : Comisia Națională de Prognoza/ p.37
Principala provocare, pe termen scurt, a constituit -o găsirea soluțiilor care să
restabilească încrederea investitorilor și a consumatorilor. Pe termen lung, principala provocare
a fost ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financia r interna țional, în principal
referitor la transparență, asigurarea reglementării adec vate a piețelor, firmelor și produselor
financiare, asigurarea integritățîi piețelor financiare și modernizarea structurilor de guvernanță
ale FMI și ale Băncii Mondiale.

-29%
-37%
-14%
20%Comparatie intre prognozele cresterii cheltuielilor
cu consumul public
2009
2010
2011
2012

23

Guvernanța și combaterea corupției au fost cruciale pentru dezvoltarea economica
durabilă, unele domenii având un sprijin special. Țările în curs de dezvoltare au fost nevoite să
își continue eforturile de instituire a unui mediu macroeconomic și de reglementare solid pentru
activitățile și creșterea economică din sectorul privat.
Sistem ele mondiale de guvernanță nu au ținut pasul cu intensitatea integrării politice și
economice de la nivel mondial. Pentru a se valorifica acest proces a fost nevoie de o arhitectură
mondială mai eficientă și mai incluzivă.
Criza economică, deși a reprezentat o amenințare pentru stabilitatea mondială, a oferit,
însă, și oportunități. Țările în curs de dezvoltare s -au apropiat mai mult, instituind parteneriate
noi, mai bune, de a investi mai mult și mai bine pentru a stimula propriile economii, de a redefini
prioritățile, de a realiza creștere economică ecologică, de a restructura arhitectura economică și
financiară internațională și de a o adapta la realitate.
Consecințele crizei economice s -au vazut și în România. Ca urmare a crizei mai multe
întrep rinderi și -au suspendat activitatea și o mare parte dintre angajați au fost concediați.
Încă de la începutul crizei și până în 2013 -2015 economia României și puterea de cumparare
au stagnat, șomajul nu s -a oprit din creștere, iar restanțele la credite au f ost în creștere continuă.
Paradoxal a fost faptul că în 2015 România a avut un PIB cu 200 de miliarde de lei mai mare
decât în 2008, având o populație activă cu 800. 000 de persoane mai mică, cu numărul
salariaților cu 2,8 milioane de persoane mai mic și cu moneda națională semnificativ depreciată
față de principalele valute.
Tabel 2. Economia României la începutul crizei și în prezent:
Indicator 2008 2015
Creștere economică 7,1% 3,4%
PIB 503,9 mld. Lei 704,5 mld. Lei
Rata inflației 8,02% -0,7%
Salariul mediu net 1.308 lei 1.849 lei
Salariul mediu brut 1.609 lei 2.496 lei
Veniturile gospodăriilor 2.319 lei 2.577 lei
Rata șomajului 5,8% 6,8%
Număr de șomeri 575.000 620.000
Număr de firme active 534.525 763.862
Număr de salariați 6,3 mil. 4,5 mil.
Surse: INS, BNR, CNP, Comisia Europeană 2015

24

Printre avantajele crizei se remarcă scă derea inflației. Aceasta ar putea fi una dintre cele
mai importante urmări pozitive ale reducerii nivelului de lichi dități și a scă derii consumului,
acest lucru însemnând creșterea puterii de cumpărare a unități lor monetare aferente fiecărei ț ări.
Scăderea inflației înseamnă creșterea șomajului. Acest lucru este un dezavantaj în dezvoltarea
economiei unei țări deoarece, dacă nu există forță de muncă disponibilă într -o țară , pentru ca
un investitor să își atragă angajați, trebuie să ofere pachete salariale mai atractive din punct de
vedere financiar. Acest lucru înseamnă creșterea puterii de cumpăr are a populației și implicit a
economiei.
La începutul anului 2020, la nivel g lobal apare o noua criză, denumită generic ,,criza
sanitară ”, provocată de pandemia Covid -19 coronavirus care s-a răspândit rapid în majoritatea
țărilor lumii, producând numeroase victime și un impact negativ uriaș asupra econo miilor țărilor
afectate. Aceasta a apărut brusc, mai întâi în China luna decembrie 2019, în localitatea Wuhan,
urmând să se propage foarte repede, în mai puți n de două luni, mai ales în Europa și Statele
Unite ale Americii.
Sub presiunea timpului și a vitezei de propagare a coron avirusului Covid -19 care este
extrem de contagios, guvernele și conducerile politico -administrative din țările în care s -a extins
pandemia au luat măsurile pe care le considerau necesare, dar câteva dintre acestea s -au dovedit
neadecvate, conducând la unel e efecte negative, și anume la scăderea dezvoltării economi ce și
la creșterea șomajului, ca urmare a încetării producției în mai multe sectoare din industrie,
turism, comerț, salariațîi fiind trimiși în șomaj tehnic sau în șomaj real prin desfac erea
contra ctelor de muncă în firmele care întră în faliment.
„Pandemia și încetarea activitățîi în cadrul economiilor avansate ar putea împinge până
la 60 de milioane de persoane în sărăcie extremă – eliminând multe dintre progresele înregistrate
recent în combatere a sărăci ei. Grupul Băncii Mondiale a acționat cu celeritate și decisiv pentru
a institui operațiuni de răspuns de urgență în 100 de țări, cu mecanisme care permit altor
donatori să extindă rapid programele. Pentru a reveni la creștere economică, obiectivul nostru
trebuie să fie un răspuns rapid și flexibil pentru contracararea urgenței sanitare, pentru
asigurarea sprijinului financiar și de altă natură, care poate fi extins, în vederea protejării
populației sărace, susținerii sectorului privat și consolidăr ii rezilienț ei și redresării
economice.“ a afirmat David Malpass, președintele Grupului Băncii Mondiale (19 mai 2020,
comunicat de presă, Washington).
În contextul izbucnirii epidemiei Sars -2-COVID 19 în China la sfârșitul anului 2019,
perspectivele de creștere economică la nivel mondial din prognoza de primăvară au un grad
ridicat de incertitudine. Propagarea cu rapiditate a pandemiei în Europa și pe co ntinentul

25
american a afectat până în prezent aproape 2 milioane de cetățeni din peste 180 de state. Astfel,
pandemia Sars -2-COVID 19 s -a transformat în cel mai important șoc negativ la adres a
economiei mondiale, după criza economico -financiară din anul 200 9.
La nivel global, peste 300 .000 de persoane și -au pierdut viața în urma îmbolnăvirii cu
Covid -19 și patru milioane și jumătate de oameni a u fost infectați cu noul coronavirus.
După fiecare din aceste crize s-a spus că ”lumea nu va mai fi la fel”. Dar experiența
postcriză a arătat că lumea a rămas aceeași, iar, în timp, lucrurile chiar s -au înrăutățit.
Pandemia a determinat multe guverne să introducă politici de gestionare a sănătățîi
publice și de prevenire a unui colaps în sistemul sanitar. Acestea su nt măsuri prioritare care se
impun din cauza situației din sectorul sanitar, care lasă puți n loc altor opțiuni, prioritatea fiind
reprezentată de sănătatea cetăț enilor. Aceste măsuri au avut ca efect închiderea temporară a
multor afaceri, restricțîi majore cu privire la călătorii și mobilitate, turbulențe pe piețele
financiare și o eroziune a încrederii. Într -un context în continuă schimbare este foarte dificil de
cuantificat magnitudinea impactului măsurilor asupra creșterii PIB, dar este evident că implic ă
reduceri la nivelul producției, cheltuielilor gospodăriilor, inv estițiilor și comerțului
interna țional.
Închiderea economiei, impactul economic și sanitar al pandemiei de coronavirus au
afectat grav țările în curs de dezvoltare.
Potrivit Organizației pen tru Cooperare și Dezvoltare Economică ( OCDE ), va dura ani
întregi până cân d lumea își va reveni de pe urma pandemiei de coronavirus, aceasta provocând
deja un șoc economic mai mare decât criză financiară din 2007 -2009. Pentru a evita dispariția
a milioan e de locuri de muncă, guvernele anunță cheltuieli de mii de miliarde de dolari și
folosirea tuturor mijloacelor pentru combaterea crizei.
Grupul Băncii Mondiale a anunțat că operațiunile sale de urgență împotriva COVID -19
(coronavirus) se desfășoară în 100 de țări în curs de dezvoltare, ce înglobează 70% din populația
mondială.
Începând cu luna martie 2020 , Grupul Băncii Mondiale a furnizat în ritm accelerat
niveluri record de sprijin pentru a ajuta statele respective să îi protejeze pe cei săraci și
vulne rabili, să consolid eze sistemele sanitare, să susți nă sectorul privat și să sprijine revenirea
economică.
Acest sprijin acordat de Grupul Băncii Mondiale prin împrumuturi, granturi și investițîi
de capital va fi suplimentat prin suspendarea rambursării cre ditului bilateral, cu avizul
guvernatorilor Băncii. Țările eligibile pentru finanțare IDA care solicită reeșalonarea
rambursării creditului bilateral oficial vor avea mai multe resurse financiare pentru a lupta

26
împotriva pandemiei COVID -19 și pentru a fina nța măsuri de urgență esențiale, care salvează
vieți.
Aceste eforturi de asistență, care constituie cel mai amplu și mai rapid răspuns din istoria
Grupului Băncii Mondiale, marchează un punct de referință în punerea în aplicare a
angajamentului Grupului Băncii Mondiale de a pune la dispoziție suma de 160 miliarde $ sub
formă de granturi și sprijin financiar, de -a lungul unei per ioade de 15 luni, pentru a ajuta țările
în curs de dezvoltare să facă față impactului sanitar, social și economic provocat de COV ID-19
și de încetarea activitățî i economice în statele avansate, inclusiv peste 50 de miliarde de dolari
de resurse IDA, sub formă de subvenții și condiții extreme de concesionale.
Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (MIGA) pune la dispoziți e o facilitate
de 6,5 miliarde de dolari pentru a sprijinii investitorii și creditorii din sectorul privat care
abordează pandemia COVID -19 în țările cu venituri mici și mijlocii. Facilitatea redirecționează
capacitatea MIGA către achiziționarea de echipam ente medicale urgente, furnizează capital de
lucru pentru întreprinderile mici și mijlocii, corporații și persoane fizice și sprijină nevoile de
finanțare pe termen scurt ale guvernelor.
Impactul economic depinde de factori ce interacționează într -un mod g reu de estimat,
ce includ traiectoria pandemiei, intensitatea și eficiența măsurilor de protecție, perturbările care
apar pe lanțurile de aprovizionare, repercu rsiunile înăspririi condițiilor pe piețele financiare
globale, modificări ale comportamentelor c onsumatorilor, efecte asupra încrederii și evoluția
prețurilor mărfurilor.
Pentru România, conform estimărilor Băncii Mondiale se așteaptă un impact substanțial
al pandemiei de COVID 19 asupra economiei, cel puț in în prima jumătate a anului 2020. În
acest context, estimarea de creștere economică pentru acest an este de +0,3%. Proiecția pornește
de la ipoteza de redresare a creșterii în a două jumătate a anului 2020 și se va accelera la 4,4%
în 2021. În orice caz, există un risc substanțial de recesiune în a nul 2020, multe segmente ale
economiei europene fiind blocate din cauza COVID -19 și lanțurile de aprovizionare și
schimburile comerciale globale fiind profund afectate.
În luna iunie 2018, Guvernul României a negociat cu Banca Mondială programul de
asisten ță financiară preaprobata ( Catastrophe Deferred Drawdown Option -CÂT -DDO),
obiectivul acestuia fiind acela de a consolida cadrul instituțional și juridic din România pentru
a putea controla eficient impactul fizic, social și fiscal în caz de situație medic ală de urgență, în
cazul unui dezastru natural sau al schimbărilor climatice. În baza acestui acord, România a
accesat linia de asistență financiară preaprobata în valoare de 400 milioane de euro acordată de
Banca Mondială pentru a contribui la prevenirea răspândirii pandemiei de Covid -19.

27
“România a înregistrat cea mai mare creștere economică din U27 în trimestrul I 2020”
se arată întru -un comunicat de presă dat de Comisia Națională d e Strategii și Prognoza, la data
de 15 mai, conform datelor Eurostat.
Ca urmare a efectelor pandemiei de Covid -19 creșterea economică a încetit din luna
martie, însă dinamica PIB din România se menține cea mai ri dicată din rândul statelor
memb re. În trimestrul I 2020 s -a observat că pandemia de COVID -9 a afectat în mod distinct
statele mebre UE, cele mai mari încetiniri ale creșterii economice înregistrându -se în Franța ( –
5,4%), Italia ( -4,8%) și Spania ( -4,1%). Impactul pandemiei COVID -19 s -a resimțit mai
pronunțat în sectorul industrial, al cărui volum de activitate s -a redus cu 5,9%, dar evoluția
industrială se situa pe un trend descendent încă de la mijlocul anului trecut. Ca punct vulnerabil
rămâne activitatea de comerț exterior de bunuri, care în luna martie a înregistrat un deficit
semnificativ, respectiv de 1855,1 mil.eur o. Impactul pandemiei a fost semnificativ mai redus în
cazul importurilor ( -1,8% în luna martie față de luna corespunzătoare din 2019) în timp ce
exporturile de bunuri s -au diminuat cu 11,3%.

II.2. Previziunile Băncii Mondiale

„Impactul negativ al pandemiei de COVID -19 asupra economiei este așteptat să fie
unul substanțial, cel puțîn în prima jumătate a anului. Creșterea economică este așteptată să
încetinească la 0,3% în 2020, de la un nivel estimat de 3,8% înaintea crizei. Cu toate acestea,
riscul unei recesiuni în 2020 este substanțial și în creștere deoarece COVID -19 duce la oprirea
unor largi segmente din economia europeană și perturbarea lanțurilor globale de
aprovizionare. Creșterea este nevoie să fie ajutată în mod substanțial de stimulente f iscale
coordonate la nivel național și UE”, au precizat experți i Băncii Mondiale în raportul ,,Fighting
COVID -19” publicat pe 18 aprilie 2020 , care include scenariul macroeconomic central
actualizat pentru țările din Europa și Asia Centrală.
Impactul Sars -2- COVID 19 la nivelul economiilor va fi diferit de la țară la țară și va
depinde de gradul de severitate cu care a fost afectată economia, de capacitatea sistemului
sanitar și de pachetul de măsuri adoptate la nivelul statelor pentru a limita efectele în economie.
Conform celor mai recente estimări ale Băncii Mondiale, publicate la începutul lunii
aprilie, în cele două scenarii se estimează o contracție a economiei regiunii Europa și Asia
centrală situată între -2,8% și -4,4%. Acest interval reflectă un gr ad ridicat de incertitudine dat
de durata pandemiei și de magnitudinea impactului asupra fiecărei economii în parte. Dacă
inițial perspectivele de creștere au fost afectate prin prisma lanțului producției și comerțului

28
interna țional, în prezent impactul ne gativ este amplificat și prin consumul intern și lipsa
investițiilor.
Privitor la estimările recente (14 aprilie 2020) ale FMI, se subliniază, de asemenea,
gradul extrem de ridicat de incertitudine al prognozelor la nivel global. În acest context și sub
ipoteza că revenirea economiilor va începe în a doua parte a acestui an, contracția economiei
globale se așteaptă să fie de 3% în 2020, cu o scădere mai pronunțată a economiilor avansate ( –
6,1%), iar pentru economia europeană contracția economică se estimeaz ă la 7,5% (Germania –
7%, Franța -7,2%, Italia -9,1%).
Politicile publice decisive în prioritizarea investițiilor în sistemele de sănătate și care
reprezintă plase de siguranță pentru cetățeni, în special pentru cei mai vulnerabili, au o mare
importanță pentru reducerea impactului pe care îl are pandemia de COVID -19 la toate nivelurile
în Europa și Asia Centrală. Țările din această regiune pot contribui la susținerea activitățîi
economice prin sprijinirea sectorului privat cu credite temporare acordate pe rsoanelor juridice,
cu reduceri fiscale sau cu amânări la plata unor impozite.
Companiile mici și mijlocii care suferă de pe urma impactului pandemiei ar putea obține
beneficii semnificative constând în subvențîi bine direcționate acordate de autoritățile
guvernamentale. Conform scenariilor, creșterea regională va fi afectată de recesiune în anul
2020, contractându -se cu 4,4% până la 2,8%, sub presiunea pandemiei de coronavirus, înainte
de a-și reveni în 2021 pe măsura introducerii unor măsuri de politici p ublice, a revenirii graduale
a prețurilor la nivel mondial și a reconsolidării relațiilor comerciale.
Grupul Băncii Mondiale ia măsur i ample și rapide pentru a ajuta țările aflate în curs de
dezvoltare să -și consolideze reacția în fața pandemiei, să ajute la creșterea controlului în ceea
ce privește răspândirea bolilor, să amelioreze capacitatea de intervenție în domeniul sănătăți i
publice, precum și să ajute sectorul privat să con tinue să funcționeze și să menți nă locurile de
muncă.
Estimarea impactului ma croeconomic asupra creșterii economice, ca urmare a
pandemiei Sars -2-COVID -19 impune în model un set de de constrângeri. Acestea se referă în
scenariul actual la:
 situația actuală caracterizată de o incertitudine ridicată atât din punct de vedere statistic
(lipsa informațiilor, abia au apărut datele pentru luna februarie, premergătoare crizei), cât și din
punct de vedere economic ;
 informațiile existente până în prezent referitoare la stadiul infectărilor, precum și la rata
posibilă de extindere în tim p și spațiu la nivelul României;
 un impact economic negativ , dar limitat în timp, în jur de 4 luni (martie -iunie), urmând

29
o extindere parțială în iulie -august, plecând de la experiența Chinei care dă semne de revenire
după 4 luni;
 condițiile restrictive lega te de izolare și starea de urgență se vor relaxa total începând
din iunie; orice întârziere în deblocarea socială și economică va avea probabil consecințe
ireversibile asupra gradului de recuperare;
 impactul determinat este un rezultat predominant al șocu rilor externe, în special în
turism, transporturi și industrie, iar pe piața internă efectele pandemiei fiind mai vizibile asupra
unor categorii de servicii pentru populație în perioada de vârf aprilie -mai;
 zonele afectate pe relațiile comerciale externe luate în calcul în scenariul actual sunt
China – parțial pentru martie -mai (30% -40% – impactul fiind indirect, pe relația cu Germania),
Italia, cu un vârf în aprilie (65%), Germania (cu un impact mai puternic asupra industriei auto
și a celei de echipamen te electrice), Franța și Spania, toate cele trei zone cu un impact echilibrat
în aprilie -mai (în medie circa 55%);
 impactul pentru toate zonele se va exti nde și în afara perioadei maxim afectate, respectiv
în martie și iunie -iulie cu circa 20%, până spre finalul anului când se reduce treptat sub 5% față
de scenariul din iarnă (fără pandemie);
 condițiile macroeconomice favorabile vor acționa în continuare, în special din trimestrul
al III -lea, luând în considerare faptul că piețele externe nu se vor pierde, iar economia are
capacitatea potențială de revenire prin măsurile guvernamentale de conservare a veniturilor și
măsurile de repornire (creditarea avantajoasă a IMM -urilor), astfel încât factorii reversibili vor
prevala celor ireversibili;
 măsurile adoptate de Guvern în vederea sprijinirii firmelor și angajaților afectați vor
avea un efect de atenuare a impactului negativ, atât asupra numărului de salariați cât și asupra
câștigului mediu brut pe economie;
 situația economică își va reveni moderat înc epând din trimestrul III, urmând o creștere
accelerată în ultima parte a anului 2020, dar sub nivelul scenariului din iarnă – ipoteză
macroeconomică;
 comerțul și turismul vor reacționa cu o întârziere, comparativ cu industria și
transporturile (ambele cu o creștere anuală moderată de circa 1% în trimestrul III), exporturile
și importurile (ambele revenind pe creștere în trimestrul IV);
 disponibilitatea populației pentru activitățile recreative, turism, servicii, va reveni la
normal, însă dominată de o at itudine prudentă.
Un nou set de r eguli de creditare vor fi puse î n aplicare de la 1 iulie 2020 de către Fondul
Băncii Mondiale pentru cele mai sărace țări, Asociaț ia Internațională pentru Dezvoltare, pentru
că deblochează o nouă rundă de finanțare care ar trebui sa pună la dispoziț ie aproxi mativ 85 de

30
miliarde de dolari în împrumuturi și subvenții. Acestea vizează stabilirea de noi standarde
pentru transparența ș i neces ită coordonarea cu alț i creditori multilaterali care lucrează cu
aceeași țară .
Banca Mond ială avertizează că riscul continuării pandemiei, producerea de turbulențe
pe piețele financiare și retragerea firmelor din lanțurile de distribuție globale ar putea declanșa
o prăbușire și mai mare a PIB în acest an, de 8%, urmată de o redresare slabă în 2021, de puțîn
peste 1%.
În raportul ,,Situația piețelor produselor de larg consum”(Commodity Markets Outlook)
pentru luna aprilie, Banca Mondială arată că șocul produs de pandemia Covid -19 asupra
economiei globale a scăzut majoritatea prețurilor mărfurilo r. Produsele energetice și metalele
sunt categoriile cel mai puternic afectat e de oprirea bruscă a activități i economice și de
încetinirea semnificativă la nivel global care se anticipează că va avea loc. Bunurile asociate
activităților de transport, inclu siv petrolul, au suferit cele mai accentuate scăderi. În ciuda unui
impact moderat asupra prognozelor cu privire la majoritatea produselor agricole de larg
consum, dereglările din lanțul ofertei și măsurile guvernamentale adoptate în vederea
restricționări i exporturilor sau realizării de stocuri de astfel de produse intensifică îngrijorările
în sensul că securitatea alimentară ar putea fi periclitată în anumite locuri, se arată în raport.
Producția bunurilor agrico le de larg consum s -ar confrunta cu perturb ări în activitățile
de comerț și distribuție a materialelor necesare, precum îngrășăminte, pesticide și
disponibilitatea forței de muncă. Perturbările din lanțurile comerciale au afectat deja exporturile
de pe piețele emergente și țările în curs de dezvolt are de produse perisabile, cum ar fi flori,
fructe și legume.
„Acest șoc enorm suferit de piețele produselor de larg consum și prețurile scăzute la
petrol ar putea determina un regres masiv în economiile în curs de dezvoltare, punând în pericol
investițiil e necesare în infrastructură critică, ce susține creșterea pe termen lung și creează locuri
de muncă de calitate”, a afirmat Makhtar Diop, Vice -Președintele Băncii Mondiale pentru
Infrastructură .
Scăderea prețurilor petrolului oferă factorilor de decizie din economiile de piață
emergente și în curs de dezvoltare ocazia de a pune în apl icare reforme ce prevăd subvenți i
pentru ener gie. Astfel de reforme pot ajuta la direcționarea de cheltuieli libere către scopuri
legate de pandemie, descurajarea ri sipei de energie și realocarea cheltuielilor către programe
care vizează categoriile sărace.
Estimările FMI pentru România indică o contracție economică de 5% pentru acest an,
urmată de o creștere de 3,9% în 2021.

31
Având în vedere măsurile necesare pentru a răspunde la criză COVID -19, Banca
Mondială estim ează că deficitul fiscal ar urma să se adâncească până la 5,5% din PIB în 2020,
comparativ cu un nivel planificat de 3,6% din PIB. Principala provocare a României este ținerea
sub control a crizei induse de pandemie și limitarea consecințelor sale sanitare și economice.

32
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Fără îndoială, criza sanitară generată de noul coronavirus este dificilă, însă criza
economică și socială care a început deja poate fi la fel sau cu mult mai rea dacă economia nu
pornește într -un ritm mai alert. S -a constatat că o mare parte dintre manageri nu au avut nici un
plan de criză țînând cont că foarte multe firme au intrat în incapacitate de plată , nu își mai pot
onora plățile către parteneri, urmând, bineînțeles, imposibilitatea de a plăti salariile, insolvență
sau faliment.
Ca urmare a regulilor de distanțare socială și de izolare, răspandirea activității
economice și sociale a re drept efect și scăderea veniturilor populației. Cei mai afectați sunt cei
care și -au pierdut locurile de muncă, salariații care au intrat în șomaj tehnic, persoanele în
ocupare informală ( adesea și precară), subocupare și/sau agricultură de subzistență , persoane
care s -au întors recent din străinătate și care nu au venituri.
Țările pot sprijini sectorul privat prin credite temporare acordate persoanelor juridice,
cu reduceri fiscale sau cu amânări la plata unor impozite. Pe lângă măsurile administrative ,
sanitare care au legătură cu stoparea pandemiei de coronavirus, guvernul trebuie să i ntervină
rapid cu decizii urgent e de ajutor, în special în zona de fiscalitate, pentru salvarea business -ului
românesc, mai ales a microîntrepr inderilor și PFA -urilor din domenii precum servicii de turism,
transporturi, comerț, evenimente care traversează o perioadă foarte grea.
Încurajarea flexibilității raporturilor de muncă, acolo unde este posibi l, ar putea să
crească eficiența și să permită o scădere de costuri.
Reco nvertirea resurselor umane și/sau liniile de business pent ru a răspunde noilor
realități. Schimbarea e dificilă, dar uneori poate fi singur a modalitate de a merge înainte.
Digitalizarea în sectorul public care să înlocuiască birocrația ar face mai ușoară v iața
sectorului privat și ar duce la reducerea costurilor atât în bugetele publice, cât și în cele private.
Multe companii private au fost nevoite să treacă la digitalizare peste noapte de la începutul
pandemiei pentru a supraviețui și instituțiile publice au făcut de asemenea câțiva pași de apreciat
în această direcție, cel puțîn pentru durata stării de urgență .
Pentru a limita efectele directe ale pandemiei și efectele de scădere economică se
impune:
 interzicerea activităților și manifestărilor care implică număr mare de persoane, precum:
pelerinajele, concertele grandioase, manifestările sportive, adunările religioase, activitățile de
învățământ;

33
 continuarea activităților medicale și de protecție, activităților de ordine publică, dar și a
anumitor activități în importante sectoare productive sau de comerț, dar care să fie bine
înzestrate și protejate cu coridoare de dezinsecț ie și izolare sanitară sanitară ;
 să fie încurajată muncă la domiciliu, aco lo unde este posibil.
Dincolo de orice sprijin guvernamental, criza actuală este un test de răbdare și viziune
pentru orice mediu antreprenorial. De aceea, avem nevoie de transparență, decizii fundamentate
și reguli clare pentru toată lumea, fie că ne referim la schemele de sprijin, la șomajul tehnic sau
accesul la fondurile publice.

34
BIBLIOGRAFIE

1. Ciurlău C. F.2013., Macroeconomia tranziției postsocialiste , Editura Economică, București ;
2. Ciurlău C. F, Boajă Dan Marin 2013 ., Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova;
3. Ciurlău C., Smarandache I. E., Murărița I., Ciurlău C. F., Ciobanu A. M. 2011, Previziune
microeconomică, Editura Universitaria, Craiova;
4. Dinga, E., Ciclicitatea Economica, Editura Economica, Bucuresti, 2016, pg. 24 -29;
5. Dinga, E., Studii de Economie, Editura Economica, Bucuresti, 2009, pg. 85,86, 99 -102;
6. Minica Boajă, Claudiu Sorin Radu 2007, Relații financiar monetare internaționale, Editura
Universitară, Bu curești ;
7. Popescu H.Gh., Ciurlău F. 2013, Macroeconomie, Editura Economică, București;
8.***https://www.worldbank.org ;
9.***https://financialintelligence.ro ;
10.*** https://www.mfinante.gov.ro ;
11.***https://www.mediafax.ro ;
12.***https://www.impact.ro ;
13.***www.stiri -economice.ro ;
14.***www.bursa.ro ;
15.***https://www.capital.ro ;
16.***www.google.com ;
17.***http://www.bvb.ro ;
18.***https://ro.wikipedia.org ;
19.***http://www.cnp.ro ;
20.***https://www.news.ro ;
21.***https://www.wikiwand.com ;

35
ANEXE

ANEXA 1, GRAFIC 1: Comparatie intre prognozele cresterii cheltuielilor cu consumul public
Cheltuielile
consumului
public 2009 2010 2011 2012
-2,7 -3,5 -1,3 1,9