Conf.univ.dr. Adrian Tudor Brate Ioana -Roxana Găvîrlaș Sibiu 2018 Ministerul Educa ției și Cercetării Științifice Universitatea “Lucian Blaga” din… [616147]

Ministerul Educa ției și Cercetării Științifice
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator: Absolvent: [anonimizat].univ.dr. Adrian Tudor Brate Ioana -Roxana Găvîrlaș

Sibiu
2018

Ministerul Educa ției și Cercetării Științifice
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie

RELAȚIA DINTRE PERCEPȚIA
STILURILOR PARENTALE ȘI FACTORII
DE PERSONALITATE LA ADOLESCENȚI

Coordonator: Absolvent: [anonimizat].univ.dr. Adrian Tudor Brate Ioana -Roxana Găvîrlaș

Sibiu
2018

Cuprins

1.Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 1
2. Cadrul teoretic al problemei studiate ………………………….. ………………………….. ………………… 3
2.1 Conceptul de familie și rolul ei în dezvoltarea personalității adolescentului …………………… 3
2.2 Adolescența – scurtă prezentare generală ………………………….. ………………………….. …………. 5
2.3 Stilurile parentale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 6
2.3.1 Stilul parental autoritar ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
2.3.2 Stilul parental permisiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 8
2.3.3 Stilul parental autoritativ/democratic ………………………….. ………………………….. …………. 8
2.3.4 Teoria lui Rohner (1980) ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
2.4 Personalitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 11
2.4.1 Modelul Big Five (Modelul celor cinci factori de personalitate) ………………………….. . 12
2.5 Relația dintre stilurile parentale și personalitatea ………………………….. …………………………. 15
2.5.1 Stilul parental autoritar și personalitatea ………………………….. ………………………….. …… 15
2.5.2 Stilul parental permisiv și personalitatea ………………………….. ………………………….. …… 16
2.5.3 Stilul parental autoritativ și personalitatea ………………………….. ………………………….. … 17
2.6 Diferențe între stilurile parentale materne vs stilurile parentale paterne ……………………… 19
2.7 Diferențe între percepția stilurilor parentale materne vs parterne în funcție de gen ……….. 20
2.8 Diferențe între percepția stilurilor parentale materne vs paterne în funcție de statutul
familial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
3. Obiectivele și întrebările de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………. 22
3.1 Obiectivele cercetării sunt: ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
3.2 Întrebările de cercetare: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 22
4. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 23
4.1 Participanti ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
4.2 Procedură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 26
4.3 Instrument e ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 26
5. Rezultatele cercetării și interpretarea acestora ………………………….. ………………………….. … 28
5.1 Date descriptive ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 28
5.2 Date comparative ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 30

5.3 Corelații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 36
6.Concluzii și implicațiile cercetării în practica psihologică ………………………….. ………………. 38
7. Rezumatul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40
Biblio grafie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 41
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 47

1
1.Introducere

Pentru mine ,,psihologia’’ reprezintă un domeniu complex, iar atunci când spun asta mă gândesc
că totul în jurul nostru e psihologie. Ceea ce este important în viață este să observăm și să ne
punem mereu întrebări, iar apoi urmează să investigăm pentru a putea primi răspunsuri cu pr ivire
la multiplele curiozități. De la curiozitate am pornit și eu atunci când mi -am ales tema de
cercetare. Fiind studentă la psihologie am învățat să observ ce se petrece în jurul meu și când am
început să fac acest lucru, mi -am dat seama că întrebările de cercetare s -au îndreptat spre interes,
fiind în conformitate cu personalitatea mea. Sunt interesată de tot ce se află în spatele măștii pe
care fiecare dintre oameni o poartă sau o mai schimbă în funcție de contextele de viață care îi
provoa că.
Pornind de la ceea ce îmi place, m -am întrebat de ce oamenii sunt atât de diferiți și oare
într-adevăr educația primită acasă, originile, punctul de unde a plecat copilul să își pună mereu
amprenta și să constituie o umbră în calea vieții de adult ? Mai exact, din ce cauză unii copii,
ajunși în perioada adolescenței și confruntându -se cu diverse situații de viață, fac față mai greu,
adică sunt mai retrași și necesită un timp mai îndelungat pentru acomodare, nu își pot gestiona
emoțiile, le e teamă să își exprime punctul de vedere, iar alții, se acomodează mult mai ușor o
dată cu situația apărută, sunt mai sociabili, se integrează și reușesc să mențină un echilibru între
situațiile stresante apărute și emoți ile care apar o dată cu acestea ? Toate acest e întrebări au
constituit motivul pentru care mi -am ales această arie de cercetare și care m -au îndreptat în a
cerceta ce susțin studiile de specialitate .
Unele studii susțin că ,,familia reprezintă principalul pilon în dezvoltarea personalității
copilului’’ (Singh & Rani, 2013, p.1018) și c alitatea relației dintre părinți și copii este
considerată ca factor determinant al îmbunătățirii interactiunii dintre ei, precum și a climatului
psiho logic si emotional al familiei, care duce la formarea caracteristicilor comportamentale ș i de
personalitate a copiilor (Sarmast, 2006). Contrar credințelor care spun că genele au de a face cu
comportamenul este afirmația conform căreia implicația părințilo r în educația copilului
influențează modul în care este format personalitatea acestuia. O modalitate de reflecție a relației
părinte -copil este parentingul, o activitate complexă care include atitudini și comportamente

2
specifice, singurele acțiuni care au un impact într -un fel sau altul asupra personalității copilului
(Savitha & Venkatachalam, 2016).
Astfel, în cadrul studiului realizat de mine, obiectivul principal al cercetării este găsirea
unei asocieri între stilurilor de parenting percepute de adolesce nți și factorii de personalitate . Pe
lângă asta doresc să aflu dacă există diferențe semnificative între stilurile de parenting
identificate ca fiind dominante în funcție de genul participanților, precum și statut ul familial.
Deși i s -a acordat prea puțin ă atenție acestei teme, consider că este un motiv în plus pentru care
merită investirea tuturor resurselor pentru a o investiga. Este relevant să cunoaștem că fiecare
dintre noi provenim dintr -o familie a cărei educație am primit -o din partea părinților și în funcție
de stilul parental pe care l -am primit, a contribuit într -o oarecare măsură la formarea și
dezvoltarea personalității noastre.
Este o temă de actualitate, îndreptată chiar spre domeniul clinic, spun asta deoarece tot
mai mulți copii și adolescenți se confruntă cu simptomele depresiei încă de la vârste fragede. Un
studiu recent realizat de Organizația ,,Salvați Copiii’’a găsit statistici îngrijorătoare referitoare la
această temă . Astfel, în România, peste 150.000 de copii și adolescenți au de a face cu
simptomele depresiei (Bouleanu, 2017). Au avut loc investigări care au arătat că există o asociere
între simptomatologia copiilor cu depresie și stilul de comportament al părinților. Există o serie
de cauze frecvente care se întâlnesc în descrierea stilurilor de parenting și care utilizate excesiv
declanșează depresia la copii. Printre acestea putem aminti pedepsele aplicat e exagerat,
severitatea, furia, lipsa afectivității, îndoiala, supraprotecția, control excesiv, opunerea asupra
opiniilor contrare ale copilului etc (Hefco, 2016).
Utilitatea studiu lui de față vine o dată cu dobândirea acestor cunoștințe referitoare la
stilurile de parenting existente și la rolurile pe care le joacă acestea asupra formării copiilor.
Cunoscând toate acestea, se poate lua o decizie viitoare în privința felului în care dorim să le
oferim educația propriilor copii știind deja cum arată imagi nea formată a acestora vizavi de
stilurile care își pun amprenta asupra lor.

3
2. Cadrul teoretic al problemei studiate
2.1 Conceptul de familie și rolul ei în dezvoltarea personalității adolescentului

Familia este „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi, uniți prin
legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologică și/sau cea
psiho socială" ( Mitrofan, 1998, p.17 , citat în Vasile, 2007 ). Funcția ca re stă la baza oricărei
familii formată din doi parteneri presupune arta de a forma personalitatea copiilo r apăruți în ea
(Vasile, 2007) ,,Familia reprezintă principalul pilon în dezvoltarea personalității copilului’’
(Singh & Rani, 2013, p.1018). ,,Familia este considerată a fi prima instituție din societatea
umană ; este singura relație care oferă securitate și sp rijin fără recompense în schimb’ ’(Sruthy &
Naachimuthu, 2017, p .674).
O deosebită importanță se acordă familiei care funcționează în tr-un mod eficient în
condiționarea personalității și dezvoltării sociale a copiilor (Roelfse & Middleton, 1985 , citat în
Sruthy & Naachimuthu, 2017 ). Comunicarea dintre membrii oricărei familii este foarte
importantă în creșterea și dezvoltarea individ ului (Sruthy & Naachimuthu, 2017) . Calitatea
relației dintre părinți și copii este considerată ca factor determinant al îmbunătățirii interactiunii
dintre ei, precum și a climatului psihologic si emotional al familiei, care duce la formarea
caracteristicilor comportamentale și de personalit ate a copiilo r (Sarmast, 2006). Interacțiuni le, ca
și relații interpersonale sunt surprinse între părinți ( mamă -tată), între părinți și copii, frați ș i alte
persoane care trăiesc în mediul familial ( Sruthy&Naachimuthu, 2017) ,,Funcționarea sănătoasă a
acestor modele de interacțiuni sporește sănătatea mentală a individului’ ’(Sruthy&Naachimuthu,
2017, p .674).
Fiecare familie în parte trebuie să -și asume rolul în asigurarea faptului că familia va trăi
în armonie ( Ghani, F.B.A, Roeswardi, S.I & Aziz, A.A, 2014). În caz de încălcare a obligației,
ar putea afecta negativ căsătoria și poate conduce la divorț. În plus, în mediul global provocator
din zilele noastre, instituția de familie poa te deveni cu ușurință instabilă, ceea ce ar putea duce la
divorțuri. Astfel, un părinte singur trebuie să caute să îmbunătățească modul în care acesta
comunică cu copiii lui și să se ocupe de nevoile acestora atât în termeni de fiziologie, siguranță,
dragoste și alte cerințe care ar trebui să fie acordate copiilor în special tinerilor. Acest lucru are
ca scop asigurarea unei înalte stimulente, care să îi facă să comunice onorabil și să se adapteze în

4
grupul prietenilor, societății și mediului înconjurător . Diferitele forme, compoziții și structuri ale
familiilor pot influența dezvoltarea personalității copiilor în diferite moduri (Ghani, F.B.A,
Roeswardi, S.I & Aziz, A.A, 2014) . În general, copiii proveniți din familii monoparentale sunt
considerați prob lematici deoarece nu au primit suficientă dragoste, nu au avut parte de resurse
financiare, educație și atenție (Ghani, F.B.A, Roeswardi, S.I & Aziz, A.A, 2014).
Billings și Lumann (2000) au explicat, de asemenea, că tinerii din familiile ai căror
părinți sunt separați prezintă mai mult stres, sunt supuși riscului și sunt implicați în relații dificile
(Billings & Lumann, 2000, citat în Ghani, F.B.A, Roeswardi, S.I & Aziz, A.A, 2014)

Orice copil are nevoie de sprijin, de ajutor și asta e posibil doar din partea unui mediu familial
fericit, stabil și de relații sociale constructive pentru o bună creștere și dezvoltare general (
Sruthy & Naachimuthu, 2017). Atât dragostea, cât și ura sunt elemente care își au locul uneori în
intensitatea vieții de famili e (Parke & Buriel, 1998 citat în Sruthy&Naachimuthu, 2017 ).
Mulți cercetători au considerat că evaluarea atitudinilor părintești ar surprinde cadrul emoțional
al familiei care a determinat relația părinte -copil precum și dezvoltarea copilului (Baldwin, 19 48;
Orlansky, 1949; Schaefer, 1959; Symonds, 1939, citat în Darling & Steinberg, 1993).
Bean și Leeson (2004) au sugerat că atunci când conectivitatea părinte -copil este ridicată,
climatul emoțional dintr -o familie este abundent în afecțiune, căldură și încredere (Bean &
Leeson, 2003 ). Astfel relația dintre părinte și copil poate fi una mai bună din moment ce aceștia
sunt mult mai dornici să interacționeze deschis și să petreacă împreună timp eficient prin
implicare în diverse activități ( Sruthy & Naachimuthu, 2017). Într -o astfel de relație apropiată,
părinții tind să ofere sprijin emoțional și atunci va exista și respectul reciproc . În plus, este mai
puțin probabil ca și copiii să experimenteze ostilitate și resentimente (Bea n & Leeson, 2003 ).
,,Prin urmare, legătura mai mare între părinți -copii poate duce la o relație mai bună dintre părinți
și copii într -o familie ’’ (Sruthy&Naachimuthu, 2017, p .674)
Se susține afirmația conform căreia relația dintre părinte -copil prezintă un rol important
asupra funcționării și dezvoltării fizice, cognitive și psihosociale a copiilor și adolescenților (
Baumbrind, 1967)

5
2.2 Adolescența – scurtă prezentare generală

Creșterea de la copil la adolescent apare ca un punct de tranziție în dezvoltarea unei familii
(Sruthy & Naachimuthu, 2017). ,,Adolescența este o etapă tranzitorie de dezvoltare fizică și
psihologică care apare, în general, în perioada de la pubertate până la maturitatea legală’’ (Sruthy
& Naachimuthu, 2017, p.674). Adolescența arată că schimbările sale atât fizice, psihologice sau
culturale pot începe mai devreme și se pot termina mult mai târziu (Sruthy&Naachimuthu,
2017). Spre exemplu, pubertatea începe de obicei în timpul pread olescenței, predominant la
femei și creșterea fizică (în special la bărbați) și dezvoltarea cognitivă se pot extinde în primii
douăzeci de ani. Astfel, vârsta oferă doar un marker al adolescenței, în timp ce cercetătorii au
găsit dificil să stabilească o d efiniție precisă a adolescenței. Cercetările arată, de asemenea, că
,,pregătirea pentru maturitate are loc cu aproximativ doi ani mai târziu decât afirmă adolescenții
și cu aproximativ doi ani înainte ca părintele să recunoască’’(Noller & Patton, 1990, cit at în
Sruthy & Naachimuthu, 2017, p.674). ,,Adolescența este definită în general ca acoperind
perioada între 11 și 19 -20 de ani’’ (Papalia, Olds & Feldman, 2010, p.354)
,,Modificările la acel moment includ o schimbare a atașamentului emoțional dintre părin ți
și adolescenți’’(Sruthy & Naachimuthu, 2017, p.674). În timp ce colegii și prietenii devin mai
importanți, lupta pentru autonomie și încredere în autocunoaștere crește, iar conflictul apare pe
măsură ce tânărul încearcă să -și depășească limitele (Noller & Patton, 1990, citat în Sruthy &
Naachimuthu, 2017).
,,Pe măsură ce copilul crește acesta are nevoie de mai multă libertate și autonomie față de
părinții săi și dorește să -și mențină independența ’’ (Saleem, Mahmood & Daud, 2017 , p.489).
Drept urmare , în faza de creștere și dezvoltare, relațiile părinte -copil sunt mai tensionate și mai
conflictuale (Collins & Russell, 1991) În mod obișnuit apar două tipuri de conflicte : conflictul
spontan asupra chestiunilor de zi cu zi, cum ar fi ce haine i se permite adolescentului să cumpere
sau să poarte și conflictul cu privire la aspectele mai importante, cum ar fi performanța
academică (Steinberg, 2001). Conflictul spontan care ar e loc în fiecare zi pare a fi mai dificil
pentru părinți decât pentru adolescenți. Părinții dau adesea o semnificație mai mare
interacțiunilor încărcate cu conflicte, considerându -le a fi respingerea valorilor lor sau ca
indicatori ai eșecurilor lor ca păr inți. Adolescenții, pe de altă parte, pot vedea interacțiunea ca

6
fiind mult mai puțin semnificativă – doar un alt mod de a le arăta părinților că acum au crescut
sau ca o modalitate de a le demonstra puterea.
2.3 Stilurile parentale

În zilele noastre mulți părinți învinovățesc personalitatea și comportamentul copiilor lor, fără a se
gândi că stilul lor parental , adică educația care vine din partea lor este principalul motiv al
comportamentului nedorit al copilului (Savitha & Venkatachalam, 2016). Contrar credințelor
care spun că genele au de a face cu comportamenul este afirmația conform căreia implicația
părinților în educația copilului influențează modul în care este format personalitatea acestuia.
O modalitate de reflecție a relației părinte -copil este parentingul, o activitate complex ă
care include atitudini și comportamente specific e, singurele acțiuni care au un impact într -un fel
sau altul asupra personalității copilului ( Savitha & Venkatachalam, 2016). ,,Parentingul a fost
recunoscut de mult timp ca o contribuție importantă la dezvoltarea competențelor și a
comportamentului problematic în rândul copiilor și adolescenților.’’(Sruthy & Naachimuthu,
2017, p.674)
,,Stilul parental este un construct psihologic care reprez intă strategiile standard pe care
părinții le utilizează pentru creșterea lor’’ (Sruthy & Naachimuthu, 2017, p.674). Termenul de
stil parental poate fi definit ca fiind ,,comportamentul specific și strategiile folosite de părinți
pentru a -și controla și so cializa copiii ’’ (Lightfoot, Cole & Cole, 2009, citat in Saleem,
Mahmood & Daud, p.488). Stilurile parentale pot fi definite, de asemenea, ca și ,,constelații ale
dimensiunilor căldurii, controlului și democrației’’ (Kerr, Stattin & Ozdemir., 2012, citat i n
Rageliene & Justickis, 2016, p.27).
Stilul parental este ca un comportament venit din partea părinților asupra copilului,
cuprinzând elemente de control și căldură (Baumrind, 1966). Stilurile parentale sunt modele
pentru formarea copiilor, rezultate di n interacțiunea părinților și modul în care au influență în
comportamentul copiilor (Desjardines, 2009, citat in Singh & Rani, 2013) .
Darling și Steinberg (1993) sugerează că este important să facem distincție între
stilurile parentale și practicile parentale: ,,Practicile părinților sunt definite ca si comportamente
specifice pe care părinții le folosesc pentru socializarea copiilor, în timp ce stilurile parentale

7
sunt: climatul emoțional în care părinții își cresc copiii’’ (Darling & Steinberg, 1993 p. 488).
Atitudinea contribuie atât la determinarea practicilor parentale folosite de către părinți, cât și a
comportamentelor mai subtile care dau sens acestor practice parentale. Astfel, părinții își
gestionează practicile educaționale atât într -un mod rațional cât și intuitiv, introducând modele
din propriile lor familii primare (Loudova &Lasek, 2015). Fiecare părinte își form ează propria
concepție cu privire la cum vede el familia în general și viața de părinte (Havigerova, Haviger &
Truhlarova, 2013). Părinții se străduiesc să își pregătească copilul pentru viață, oferindu -i și
ajutându -l să își dezvolte o serie de abilități sociale care să -i permită să facă față unor situații
dificile (Loudova & Lasek, 2015).
Condiția primară pentru o dezvoltare optimă a personalității este prezența unei relații,
reale, umane, pozitive din punct de vedere emoțional, între părinți și copii. Kendler (1996) a
propus trei factori: căldură, protecție și autoritarism.
Diana Baumrind (1966) a proiectat trei stiluri generale de parenting : autoritativ,
autoritar si permisiv.

2.3.1 Stilul parental autoritar

Stilul parental autoritar desemnează niveluri ridicate de control parental, exigență și niveluri
scăzute de căldură și acceptare părintească (Baumrind, 1991, citat in Moilanen,
Rasmussen&Walker, 2014).
,,Autoritatea parentală, denumită și parenting ,,strict’’, se carac terizează printr -un
control sporit, cu mai putină căldură, care permite comandă parentală puternică asupra
copilului’’(Sruthy & Naachimuthu, 2017, p.676) . Părinții autoritari conferă un control strict fără
susținere și înțelegere, și prin urmare, sunt perc epuți ca fiind părinți exigenți (Singh & Rani,
2013).
Un părinte autoritar este unul pretențios, care controlează mereu, nu răspunde nevoilor
emoționale ale copilului și este detașat de viața copilului (Sruthy & Naachimutu, 2017). Părinții
al căror stil de parenting este unul autoritar, sunt de părere că adolescentul ar trebui să accepte
fără nicio îndoială regulile și practicile pe care acesția le stabilesc și să se supună întru totul lor .
S-a găsit că s tilul p arental autoritar a fost adesea asociat cu efecte negative asupra copiilor și

8
adolescenților (Kaufmann, Gesten, Santa Lucia, Salcedo, Rendina -Gobioff & Gadd, 2000).
Controlul excesiv al părinților le poate pune o barieră copiilor în ceea ce privește exprim area
emoțiilor pozitive și deschiderea, comunicarea cu aceștia.

2.3.2 Stilul parental permisiv

Copiii care se confruntă cu sprijin acordat din partea părinților, dar în absența unui control strict
sunt crescuți de părinți indulgenți, care în general permit și se numesc permisivi (Singh & Rani,
2013).
Stilul de parenting indulgent, numit și permisiv sau no n-directiv, este caracterizat prin
prisma părinților ca având puține așteptări din partea copilului (Sruthy & Naachimuthu, 2017).
Părinții acceptă și răspund nevoilor și dorințelor copilului, crezând că prin acestea îi oferă iubirea
și împlinirea copilului).
Părinților nu le place să își refuze copiii spunându -le ,,nu’’, de teama de a nu -i
dezamăgi. ,,Stilul permisiv -indulgent este marcat de nivel uri ridicate de căldură și de acceptare și
de niveluri foarte scăzute ale controlului comportamental ’’ (Baumrind, 1991, citat in Moilanen,
Rasmussen & Walker, 2014, p.248).
,,Anumiți cercetători din țările nord -europene sunt îngrijorați cu privire la tipu l de personalitate
și caracter care se dezvoltă în cadrul acestui stil permisiv de educație parentală’’ (Woods, 2014,
citat în Abrudan, 2015, p.23).

2.3.3 Stilul parental autoritativ/democratic

,,Părintii autoritativi vor stabili reguli clare pentru copiii lor, vor monitoriza limitele pe care le
stabilesc și, de asemenea, vor permite copiilor să își dezvolte autonomia’’(Sruthy &
Naachimuthu, 2017, p. 675). Ei se așteaptă la un comportament din care să rezulte maturitatea,
independența și să fie adecvat vârstei copiilor. Sunt atenți la nevoile și preocupările copiilor lor
și, în mod obișnuit, iartă și învață în loc să pedepsească.
Cercetările inițiale reali zate de Baumrind, confirmate și de cercetări mai recente, au
arătat că stilul parental democratic este un determinant cheie a stării de bine psihosociale a
copiilor și adolescenților (Lamborn, Moun ts, Steinberg & Dornbusch, 1991 ). Părinții autoritativi

9
le oferă copiilor lor un climat democratic cu susținere din partea lor. Sprijinul parental se referă
la calitățile părintești, cum ar fi aceea de a fi afectiv și este asociat cu caracteristici precum
căldură, acceptare și implicare (Singh & Rani, 2013). Pă rinții autoritativi nu controleaza de
regulă ca părinții autoritari, aceștia permițând copilului să exploreze mai mult, dându -le șansa să
ia propriile decizii pe baza raționamentului propriu (Sruthy & Naachimuthu, 2017).
Au fost realizate diverse studii ca re indică faptul că unul dintre cei mai eficienți factori
care contribuie la formarea și dezvoltarea personalității adolescenților sunt practicile de
parenting puse în practică de către părinți (Belsky & Barrendz, 2002).
2.3.4 Teoria lui Rohner (1980)
Rohner (1980) a formulat teoria acceptării -respingerii părintești (PART), o teorie a socializării,
încercând să explice și să prezică principalele consecințe ale acceptării sau respingerii din partea
părinților (Loudova & Lasek, 2015). Se bazează pe dezvoltarea cognitivă, emoțională și
comportamentală a copilului, descriind anumite tipur i de personalitate și încercând să
conștientizeze diferite mijloace care îi ajută pe copii să facă față efectelor negative ale respingerii
părinților și privării emoț ionale .
Acceptarea de către părinți este definită de Rohner ca acei părinți care își arată dragostea
în mod fizic față de copii (prin îmbrățișări, săruturi, mângâieri), verbal (spunându -i copilului
lucruri frumoase, vorbind frumos despre el, recompensându -l, demo nstrându -i că sunt mândri de
el) sau printr -o combinație a celor două, scopul final fiind acela de face copilul să se simtă iubit
și acceptat.
Respingerea părinților a fost asociată negativ cu t ot ceea ce îl privește pe copil (Loudova
& Lasek, 2015). Ei își urăsc copiii, sunt adesea supărați pe aceștia și îi privesc ca pe o povară.
Respingerea se poate întâlni în două forme de comportament: prima se caracterizează prin
agresiune și ostilitate, iar al doile a prin neglijare și respingere . Părinții pot ataca copilul atât
verbal cât si fizic, îl pot ignora, nu îi acordă ajutor suficient, nu îi satisface nevoile emoționale și
nu este interest de fericirea, bunăstarea și confortul său . Părintele adesea își uită promisiunile și
își petrece prea puțin timp cu copilul . Ambele forme se dovedesc a dezvolta sentimente de ură și
de respindere .

10
Consecințele PART se regăsesc atât în comportamentul din perioada copilăriei, cât și în
viața de adult (Loudova & Lasek, 2015). Studiile au arătat că respingerea provoacă apariția unei
game largi de fenomene negative ca: tulburări mentale și comportamentale, nevroze,
schizofrenie, delicvență, probleme cu deținerea controlului, dezvoltare fizică deficitară.
(Loudova & Lasek, 2015). Un copil respins și neglijat din punct de vedere emoțional este
predispus la comportament agresiv, la dificultăți în îndrumare, este lipsit de apărare, de
independență, este instabil emoțional, anxios și incapabil de a -și controla o reacție emoțională,
respectul față de sine este deficient și percepția față de lume este negativă (Bures ova,
Steinhäusel & Havigerova , 2012).
Părinții pun adesea baza educației copiilor lor pe baza intuiției, bazându -se pe modelele
comportamentale ale părinților lor, în timp ce profesorii ar trebui să fie cei care să acționeze ca
profesioniști în acest sens (Loudova & Lasek, 2015). Astfel, important este felul în care
părintele se raportează copilului . Manifestările de respect față de acesta devin o parte integrantă a
imagin ii de sine a copilului și determină în mare măsură respectul față de sine ( Mackova, 1999,
citat în Loudova & Lasek, 2015).
Părinții întreabă adesea profesioniștii cum ar trebui să își modeleze practicile lor de
parenting pe măsură ce copiii c resc pentru o dezvoltare optimă ( Steinberg, 2001). Se pare că cel
mai eficient este atunci când părinții sunt calzi și implicați, oferă îndrumări și limite ferme,
încurajează adolescentul să -și dezvolte credințele proprii. Acești părinți tind să utilizeze
raționamentul și persuasiunea, să explice regulile, să discute problemele și să asculte cu respect
Adolescenții proveniți din familii a căror stiluri parentale predomină cele autoritative și
permisive au înregistrat o creștere mai mare a stimei de sine în comparație cu adolescenții din
familii în care predomina stilul autoritar (Martinez, Garcia & Yubero, 2007). De asemenea, s -a
demonstrat că adolescenții care au beneficiat de un stil de parenting autoritativ au avut parte de
realizări academice mai mari (Nyarko, 2011), au beneficiat de sănătate mentală pozitivă (Uji,
Sakamoto, Adachi, & Kitamura, 2014) și o înaltă competență socială (Lamborn, Mounts,
Stein berg & Dornbusch, 2008).
Un număr mare de studii a arătat că adolescenții care provin din familii în cadrul cărora
predomină stilurile de parenting autoritar și permisiv prezintă un nivel scăzut la stimei de sine
(Martínez & García, 2008), anxietate mai ridicată (Erozkan, 2012), agresiune mai mare (Ostrov

11
& Crick, 2006), tulburări ale somnului și simptomatologie depresivă (Brand, Hatzinger,Beck, &
Holsboer -Trachsler, 2009). Totodată controlul emoțional scăzut, controlul parental superior și
respingerea au fost asociate cu un nivel mai ridicat de furie, ostilitate și anxietate (Muris,
Meesters, Melick & Zwambag, 2001)
2.4 Personalitatea

,,Trăsăturile de personalitate reprezintă tendințele de bază ale unui individ, care, în tranzacție cu
mediul, produc adaptări caracteristice, cum ar fi aptitudinile, credințele, atitudinile și relațiile
interp ersonale’’ (Costa & McCrae, 1994 , citat in Mets apelto & Pulkkinen, 2002, p .60).
O revizuire a literaturii de specialitate privind evaluarea personalității în general confirmă
observația lui Goldberg (1971) că "cea mai puternică sursa de variație în determinarea
construcțiilor [personalității] pentru scalele și inventarele anterioare a fost un pur accident istoric
"(p. 335) (Ackerman & Heggestad, 1997) .
Este necesar să facem distincție între termenul,, persoană’’ care desemnează
,,indiv idual uman concret’’ (Dafiniu, 2002, p.31 ) și ,,personalitate’’, care este ,,o construcție
teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării – la nivelul teoriei științifice – a
modalității de ființare și funcționare ce caracterizează or ganismul psihofiziologic pe care îl
numim persoană umană’’ (Dafinoiu, 2002, p. 31).
O definiție a personalității este dată de Allport:,,Personalitatea este organizarea
dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și
comportamentul său caracteristic’’ (Allport, 1981, p. 40, citat în Dafinoiu, 2002). Reuchlin
(1992) definea personalitatea ca fiind ,,o caracteristică relativ stabilă a modului de a fi al unei
persoane în ceea ce privește felul de a r eacționa la situațiile în care ea se găsește’’ (Reuchlin,
1992, citat în Dafinoiu, 2002).
Fiecare om este diferit și este important să se acorde o semnificație mare diferențelor
individuale atunci când se studiază personalitatea (Dafinoiu, 20 02).

12
2.4.1 Modelul Big Five (Modelul celor cinci factori de personalitate)

Deși există un număr diferit de trăsături de personalitate, modelul de personalitate cu cinci
factori este considerat un cadru amplu în ierarhizarea personalității și este și unul dintre cele mai
utilizate instrumente de evaluare a personalității în prezent (McCrae & John, 1992 ). Modelul
"Big Five" sau "Modelul celor cinci factori de personalitate" poate fi considerat cea mai
răspândită teorie a trăsăturilor de personalitate de bază (Costa & McCrae, 1987 ).
În trecut, importanța acestor cinci factori a rămas ascunsă de majoritatea psihologilor în
anii 1960 și 1970 (McCrae & John, 1990) Totuși, în anii 1980, cercetători aparținând diverselor
culturi au concluzionat că acești factori reprezintă dimensiuni fundamentale ale personalității,
găsite în rapoarte și evaluări în limbiile de bază și în chestionare teoretice, la copii, studenți,
adulți mai în vârstă, bărbați și femei dar și în limba engleză, olandeză, germană și japoneză. Toți
cei cinci factori s -au dovedit a avea valabilitate convergentă și discriminatorie pentru instrumente
și pentru observatori, pentru a supra viețui decenii.
Modelul include cele cinci constructe: extraversie, agreabilitate, conștiinciozitate,
neuroticism, și deschidere / intelect . Un prim factor de personalitate este neuroticism ul (cum ar
fi, un individ anxios, ostil, deprimat, conștient de sine), urmat de extraversie (descris ca și cald,
gregar, asertiv, activ), deschidere spre experiență (artistic, curios, imaginativ, plin de
înțelepciune), agreabilitate (încredere, altruism, modestie,) și conștiinciozitate (ordine, auto –
disci plină, orienta t spre realizare).
Goldberg (1990) a fost cel care a dezvoltat o serie de adjective cu scopul de a evalua
personalitatea din perspectiva Modelului Big Five ( Goldberg, 1990, citat în Rusu, Maricuțoiu,
Macsinga, Vîrgă & Sava, 2012 ). Aceste adjective au fost grupate în mai multe categorii (clusteri)
atât pentru polul pozitiv , cât și negativ al fiecă ruia din cei cinci factori. În urma studii lor, aceste
liste de adj ective au demonstrat o structură factorială congruentă cu Modelul c elor cinci f actori
(Goldberg, 1990, 1992 , citat în Rusu, Maricuțoiu, Macsinga, Vîrgă & Sava, 2012).
Câteva din instrumente le care evaluează personalitatea din perspectiv a Modelului celor cinci
factori sunt NE O-PI-R (McCrae & Costa, 1997); NEO – FF (Costa & McCrae, 1992/2008) este
varianta scurtã a NEO -PI-R; Big Five Inventor y (BFI), un instrument care conț ine 44 de itemi
sub forma unor propoziț ii scurte (John, Donahue, & Kentle, 1991) ;

13
,,În 1996, Goldberg a pus bazele unu i proiect de colaborare internațională care să
permi tă utilizarea gratuită a unor instru mente de evaluare a personalității și, în acelaș i timp,
dezvoltarea lor permanentã prin eforturile reunite ale comunității științ ifice in ternaț ionale’’.
(Goldberg, 1999 , citat în Rusu, Maricuțoiu, Macsinga, Vîrgă & Sava, 2012 , p.42 ). Proiectul s-a
numit ”International Personality Item Pool” (IPIP) și s -a înființat o platformă online
(http://ipip. ori.org/ ) în care au fost publicaț i itemi pentru evaluarea diferenț elor interindividuale.
Ulterior, au apărut și traduceri ale itemi lor în diverse lim bi, precum și rezultate ale cercetărilor și
informaț ii cu privire la validitatea scalelor.
Proiectul IPIP s -a concreti zat printr -un ”un efort internațional de a dezvolta și a rafina
în permanență un set de scale de personalitat e, toate fiind parte a domeniului public, disponibile
atât pentru utilizarea în scopuri științifice cât ș i în scopuri comerciale” (Goldberg et.al. 2006,
p.87) .
2.4.1.1 Extraversiunea

Extraversiunea este marcată de un angajament pronunțat față de lumea ex terioară. Reprezintă
acel construct care prezice măsura în care indivizii sunt excitabili, vorbăreți, sociali și expresivi
emoțional (Miller & Neumeister, 2017).
Extraverții se simt bine și se bucură atunci când sunt în preajma oamenilor, sunt plini
de energie și de multe ori experimentează emoții pozitive (Savitha & Venkatachalam, 2016). Ei
tind să fie entuziaști, orientați către acțiune, indivizi care sunt suscep tibili să spună ,,Da!’’ sau
,,Să mergem’’ la oportunități pentru entuziasm. ( Savitha & Venkatachalam, 2016).

2.4.1.2 Agreabilitatea

Agreabilitatea caracterizează măsura în care indivizii sunt încrezători, amabili, plini de
compasiune și manifestă comportamente prosocialiste (Miller & Neumeister, 2017).
Prin urmare, ei sunt considerați prietenoși, generoși, dispuși să ajute și să compromită
interesele lor cu ceilalți (Savitha & Venkatachalam, 2016). De asemenea, oamenii agreabili au o
viziune opt imistă asupra naturii umane (Savitha & Venkatachalam, 2016). Ei cred că oamenii
sunt, în principiu, onești, decenți și demni de încredere .

14
2.4.1.3 Conștiinciozitatea

Conștiinciozitatea arată măsura în care indivizii sunt atenți la detalii în munca pe care o practică,
demonstrează un nivel ridicat al depunerii efortului și se îndreaptă spre un scop orientat (Miller
& Neumeister, 2017). Se referă la modul în care ne cont rolăm, regularizăm și direcționăm
impulsurile. Impulsurile nu fac în mod inerent rău ; ocazional, constrângerile de timp necesită o
decizie instantanee și acțiunea asupra primului nostru impuls poate fi un răspuns eficient asupra
deciziei.

2.4.1.4 Neurotic ismul

Neuroticismul, la rândul său, este descris ca precizând măsura în care indivizii manifestă un afect
negativ, stări instabile și un control emoțional scăzut (Miller & Neumeister, 2017).
Persoanele cu un nivel ridicat de nevroză sunt reactive din punct de vedere emoțional.
Ele răspund emoțional la evenimente care nu ar afecta majoritatea oamenilor, iar reacțiile lor tind
să fie mai intense decât în mod normal. Este mult mai probabil ca aceștia să interpreteze situațiile
obișnuite ca fiind ameninț ătoare, iar frustrările sunt adesea tare dificile. Reacțiile lor emoționale
negative tind să persiste pentru perioade neobișnuit de lungi, ceea ce înseamnă că indivizii se află
mai mult într -o stare proastă. Aceste probleme în reglementarea emoțională pot diminua
capacitatea nevroticului de a gândi în mod clar, de a lua decizii și de a face față eficient stresului.

2.4.1.5 Deschiderea către experiență

Deschiderea spre experiență descrie o dimensiune a stilului cognitiv care distinge oamenii
creativi și i magina tivi (Miller & Neumeister, 2017).
Persoanele deschise sunt curioase din punct de vedere intelectual, apreciază arta și
frumosul. Ei tind să fie mai conștienți de proprile sentimente, comparativ cu cei inhiba ți. Tind să
gândească și să acționeze în mod individualist și neconformist. Intelectualii înregistrează în mod
obișnuit un nivel ridicat de deschidere spre experiență; în consecință, acest factor a fost numit, de
asemenea, ,,cultura sau intelect ’’.

15
2.5 Relația dintre stilurile parentale și person alitatea
2.5.1 Stilul parental autoritar și personalitate a

Diverse studii au găsit că modul în care părinții se raportează la proprii copii contribuie la
formarea și dezvoltarea factor ilor de personalitate a adolescenților. Cu alte cuvinte, implicația
părinților în educația copilului poate influența modul în care este formată personalitatea acestuia.
S-a demonstrat că indivizii ai căror părinți s -au raportat la ei într-un stil autoritar, pot
deveni adolescenți temători, conformiști, apatici, timizi (Roman, 2007 , citat in Scarlat, 2015 ). În
acest fel se poate forma o structură de personalitate ,,fie timorată și depresivă, fie irascibilă,
răutăcioasă, răzbunătoare, rigidă’’ (Golu, 2005, p.153). De altfel, indivizii care în timpul
copilăriei lor au primit mai multe crit ici, vor fi lipsiți de încredere în forțele proprii (Mitrofan,
2003) .
Turkel și Tezer (2008) au demonstrat că indivizii cu părinți autoritari au o creativitate și
inventivitate relativ scăzu tă în confruntarea cu obastacolele vieții și sunt mai rigizi în ceea ce
privește mecanisme le adaptative, în caz ul schimbării.
Maddahi și Samadzadeh (2010) au arătat că factorii de personalitate agreabilitatea,
extraversiunea și deschiderea prezintă o aso ciere negativă cu stilul parental autoritar, în timp ce
conștiinciozitatea prezintă o asociere pozitivă cu acest stil parental.
Tot în ceea ce privește modelul Big Five și stilul parental autoritar, s -a găsit că m odelul autoritar
a prezentat asocieri negative cu extraversia (-.31), deschiderea (-.53) și agreabilitatea (-.26),
dar pozitive cu conștiinciozitatea (.34) și nevroticismul (.43) (Baumrind, 1991, citat in Stamate,
2016).
Singh și Rani (2013) în studiul privind corelarea celor 16 factori ai personalității cu
cele trei stiluri de parenting identificate de Diana Baumirind au demonstrat că stilul parental
autoritar matern a prezentat asocieri negativ e cu factorii de personalitate stabilitate emoțională (-
.019), dominanță (-.015), încredere (-.011), în timp ce stilul autoritar patern a prezentat asocieri
pozitiv e cu raționament (.011 p<.05) si sensibilitate (.015 ) și negative cu stabilitate emoțională (-
.012p<.05) si dominanță (-.012p<.05 ) (Singh&Rani, 2013)

16
Lipsa de sensibilitate și controlul psihologic al mamei și al tatălui au prezentat asoci eri
pozitiv e cu agresiunea copiilor față de prieteni (H art, Nelson, Robinson, Olsen & McNeilly –
Choque, 1998 , citat în Abrudan, 2015 ). Autoritarismul mamei a prezentat as ocieri pozitiv e cu
impulsivitatea fetelor lor (Fromme, 2006 , citat în Abrudan, 2015 ).
,,Stilul autoritarian este asociat în mod semnificativ cu simptomele obsesiv –
compulsive, în timp ce stilul autoritativ este corelat negativ cu aceste simptome (Kiara, Ti mpano,
Keough, Mahaffey, Schmidt & Abrammowitz, 2010 , citat în Abrudan, 2015, p.25 )’’. Copiii care
își percepeau taț ii ca fiind foarte critici au prezentat stimă de sine mai scăzută decât copiii ai
căror tați aveau un stil autoritativ (Abrudan, 2015 ) Un stil de parenting autoritativ patern este un
determinant puternic al fericirii, în timp ce un stil autoritar patern diminuează fericirea tinerilor,
slăbindu -le stima de sine (Cheng & Furnham, 2004)
Metsapelto și Pulkkinen (2002) au confirmat în urma predi cților că atunci când au fost
descrise trăsăturile de personalitate, părinții autoritari și permisivi au raportat nivele mai ridicate
de neuroticism comparativ cu părinții autoritativi ( Metsapelto & Pulkkinen, 2002). În cazul
părinților autoritari, un niv el ridicat de neuroticism a fost asociat cu absența bucuriei în general
precum și a altor emoții pozitive.
Rezultatele cercetărilor actuale reliefează stilurile parentale (Miller & Neumeister,
2017) și construcțiile de personalitate ale conștiinciozități i și neuroticismului (Hill, McIntire, &
Bacharach, 1997; Sherry, Hewitt, Flett, Lee -Baggley, & Hall, 2007; Stoeber, Otto, & Dalbert,
2009, citat in Miller & Neumeister, 2017) ca două influențe potențiale asupra perfecționismului.
Hamachek (1978) a afirmat că perfecționismul se dezvoltă în mediile familiale în care
iubirea și aprobarea părinților sunt percepute ca fiind condiționate doar pe baza performanței
(Hamachek, 1978, citat in Miller&Neumeister, 2017) . În plus, Flett, Hewitt, Oliver&Macdonald
(2002) au susținut că perfecționismul se poate ridica la un nivel înalt în urma părințiilor care își
retrag afecțiunea, lauda sau aprobarea în ceea ce privește performanța copilului (Flett et.al.,2002)
2.5.2 Stilul parental permisi v și personalitate a

Ca urmare a aplicării stilului parental permisiv de către părinți , adolescenții pot încălca regulile,
pot fi instabili emoțional cu o personalitate fără putere și izolati pentru tot restul vieții (Roman,
2007 , citat in Scarlat, 2015). Adolescenții în acest caz pot da dovadă de incompetență în mediile
care necesită mai mult efort și persever ență, au un nivel scăzut al încrederii în sine și le lipsește

17
puterea de autocontrol (Baumrind, 1967) . Milevsky, Schlechte r, Netter&Keehn (2006) au
constatat că profilul psihologic al copiilor care au beneficiat de un stil de parenting permisiv este
inferior față de al celor cu un stil autoritativ (Milevsky, Schlechter, Netter & Keehn, 2006).
Baumrind (1991) a constatat că modelul parental permisiv prezintă asocieri pozitive cu
factorii de personalitate extraversia (.43) și agreabilitatea (.26), dar negative cu
conștiinciozitatea , (-.21) nevroticismul (-.27) și deschiderea (-.29) (Baumrind, 199 1, citat in
Stamate, 2016).
Maddahi și Samadzadeh (2010) au arătat că agreabilitatea, extraversiunea și deschiderea
au prezentat asocieri pozitive cu stilul permisiv, în timp ce conștiinciozitatea a prezentat o
asociere negativă.
Între stilul parental p ermisiv matern s-a obținut o asociere negativă cu abstractizare (-.11)
și încredere ( -.10), în timp ce între stilul parental permisiv patern s-a obținut o asociere pozitivă
cu conștiinciozitate normativă (.10), Sensibilitate (.17) și ne gativă cu abstractizare (-.13) (Singh
& Rani, 2013).
Cercetări le au demonstrat că stilul parental permisiv al tatălui prezintă asocieri negativ e
cu leadershipul, competența s ocială și realizările academice (Abrudan, 2015). ,,Copiii care aveau
tați indulgenți tindeau să fie mai puțin competenți și adaptați în domeniul academic și social
decât alți copii’’(Abrudan, 2015, p.23). Indulgența paternă prezintă asocieri pozitiv e cu
comportamente agresive ale copiilor (Abrudan, 2015). Stilul parental permisiv matern a
prezentat asocieri negative cu stabilitatea emoțională.
În ceea ce îi privește pe părinții permisivi, un nivel înalt de neuroticism a fost înlocuit cu
un nivel înalt de e xtraversie, rezultând un profil descris ca agresiv, excitabil, schimbător și
impulsiv (Eysenck & Eysenck, 1975, citat in Metsapelto & Pulkkinen, 2002 )
2.5.3 Stilul parental autoritativ și personal itatea

Părinții care și -au educat copiii folosindu -se de un stil parental autoritativ, tind să aibă parte de
adolescenții care să fie mai predispuși să dezvolte comp etențe sociale, responsabile și autonome,
să fie prietenoși, empatici, altruiști, încrezători în relațiile cu ceilalți, își conștientizează și
acceptă propria identitate ( Turliuc, 2007 , citat in Scarlat, 2015 ). ,,E i pot avea performanțe

18
intelectuale mai bune, sunt neinhibați, nu sunt predispuși la depresie și nu au dificultăți de a
relaționa în ado lescență ’’ (Roman, 2007 , citat in Scarlat, 2015, p . 11). Adolescenții s unt mai bine
dezvoltați emoțional, cu o dispoziție afectivă pozitivă și nu mani festă anxietate (Erozkan, 2012).
Ei pot dezvolta sentimente de încredere, „de securitate, posibilitatea de a conserva respectul de
sine și respectul celorlalți și implicit, disponibilitatea copilului de a face față exigențelor vieții
sociale” (Baumrind, 1967 , p.163 );
Într-un studiu privind modelul Big Five și stilurile parentale , s-a găsit că stilul autoritativ
prezintă asocieri pozitive cu extraversia (.42), agreabilitatea (.43), conștiinciozitatea (.26) și
deschiderea (.33), dar negative cu nevroticismul (Baumrind, 1991, citat in Stamate, 2016).
S-a prezentat o asociere pozitivă între stilul parental autoritativ matern și raționament
(.17), conștiinciozitate (.019) și perfecționism (.10) și asociere negativ ă cu dominanța (-.16),
vivacitate (-.10) și abstract izare (-.14) (Singh & Rani, 2013). Între stilul parental autoritativ
patern s-a prezentat asociere pozitivă cu raționament (.19), conștiinciozitate normativă (.18),
caracter p ersonal (.99) și perfectionism (.12) și negativ ă cu dominanță (-.10), vivacitate (-.13) și
abstactizare (-.15)
Maddahi și Samadzadeh (2010) au arătat că factorii de personalitate
agreabilitatea, extraversiunea și deschiderea, au prezentat asocieri pozitive cu stilul autoritativ.
Empatia venită din partea părinților a fost asociată pozitiv cu o dezvoltare sănătoasă a stimei de
sine (Watson, O’Learly și Weathington, 2008 , citat în Abrudan, 2015). Stabilitatea, extraversia și
autoritativitatea maternă au fost determinanți semnificativi ai stimei de sine.
Stilul parental autoritativ patern s -a dovedit a fi un determin ant puternic al fe ricirii
tinerilor (Cheng și Furnham, 2004 ). Autoritativitatea tatălui prin suport emoțional este asociată
negativ cu impulsivitatea fiilor (Fromme, 2006, citat în Abrudan, 2015 ).
Studiile au arătat că stilul parental autoritativ prezintă asocieri pozitiv e cu realizările
academice ale adolescenților (Dehyadegar, Yaacob, Juhari & Talib , 2012). ,,Performanța
academică este determinată de conștiinciozitatea tatălui și de folosirea de către el a puține măsuri
disciplinare aspre ’’ (Heaven și Ne wbury, 2004 , citat în Abrudan, 2015 p.20 ).
Metsapelto și Pulkkinen (2002) au găsit dovezi că părinții autoritativi erau, în termenii
folosiți de Eysenck și Eysenck (1975, p.6), ,,vorbăreți, receptivi și plini de viață ’’. Conform lui
Blesky (1984) persoan ele sociabile și afective (cu un nivel înalt de extraversie ) care sunt calme și
auto-satisfăcute (cu un nivel scăzut de neuroticism) sunt predispuși în a deveni adulți sănătoși

19
psihic și care ,,profesează’’ ca părinți competenți pentru copiii lor (Blesky, 1984, citat in
Metsapelto & Pulkkinen, 2002) .

2.6 Diferențe între stilurile parentale materne vs stilurile parentale paterne

Cercetările anterioare au acordat prea puțină atenție modului în care tații și mamele diferă în ceea
ce privește practicile parentale și care stiluri aparțin în mod fre cvent fiecăruia dintre părinți
Gordon, 1999. Au fost luate în considerare puține moduri în care tații și mamele diferă în ceea ce
privește comportamentele specifice, cum ar fi coerența disciplinei, monitorizarea, asprimea și
căldura / sprijinul. Odată căsătoriți, cuplurile tind să recunoască prezența unei diviziuni a
muncii, prin care soțul este văzut ca expert în anumite domenii și soția în altele (Belsky &
Volling, 1987; Raven, Centers & Rodrigues, 1975, citat î n Gordon, 1999 ).
Există, de obicei, un consens puternic asupra faptului că parentingul aparține de
domeniul soției (LaRossa, 1986: LaRossa & LaRossa, 1981 , citat în Gordon, 1999). Soții sunt,
de obicei, mult mai puțin implicați decât soțiile lor în îngrijirea și supravegherea zilnică a
copiilor (Lamb, 1977, 1987; Parke, 1981 , citat în Gordon, 1999 ), și au tendința de a se vedea pe
ei înșiși în rolul de sprijin , atunci când petrece timp jucându -se cu copilul și în rol de asistență
pentru părintele p rimar, mama (LaRossa, 1986 , citat Gordon, 1999 ). Prin urmare, atunci când
soția are dificultăți în a controla un copil neastâmpărat, îi revine responsabilitatea soțului să -l
constrângă pe copil să -și schimbe comportamentul. Acest lucru sugerează că mamele sunt
susceptibile de a obține punctaj mai mare pe dimensiunile căldurii în timp ce tatăl poate înscrie
mai mult pe dimensiunile de control .
Un studiu realizat de Starrels (1994) s -a axat pe diferențele tată -mamă în ceea ce
privește căldura, îngrijirea și disciplina (Gordon, 1999). Rezultatele din acest studiu au sugerat că
parentingul cupr inde activități de gen și că ta ții petrec mai mult timp și sunt mai implicați în
creșterea fii lor decât fiicelor. Mamele s -au implicat mai mult și au petrecut mai mult timp cu
fiicele, iar acestea au raportat că erau mult mai apropiate și îngrijite de mamele lor. Tații aveau
de asemenea tendința să se concentreze asupra aspectelor instrumentale ale sprijinului (oferind
bani sau un cadou) și asupra disci plinei (este mai probabil să amenințe să -și lovească fiii), în
timp ce mamele se implică într -o manieră care cuprinde mai multă vorbă și mai multă afecțiune ,
îmbrățișare și laudă verbală). Am putea să ne așteptăm ca mamele să fie prezentate în stiluri

20
parentale cu îngrijire ridi cată (îngăduitoare și autoritative), iar tații să prezinte mai degrabă stiluri
de control (autoritar și autoritativ ).
S-a demonstrat , de asemenea, că stilurile parentale ale tatălui și ale mamei pot să
coexiste (Gordon, 1999). Într-un studiu mai recent, Baumrind (1991) constată pur și simplu că
există o convergență considerabilă între evaluările mamelor și ta ților (Baumrind, 1999 citat în
Gordon, 1999)
Dombush, Ritter, Liederman, Roberts și Fraleigh (1987) au fost cei care, în situația în care mama
și tatăl au obținut același punctaj ca și stil parental , i-au dat denumirea în acest caz de stil
parental ,,pur’’ (Dombush, Ritter, Liederman, Roberts și Fraleigh, 1987, citat în Gordon, 1999)
2.7 Diferențe între percepția stilurilor parentale materne vs parterne în funcție de gen

Kausar & Sha fique (2008) au găsit că fetele îi percep pe tați ca având un stil parental mai
degrabă permisiv și autoritativ în comparație cu băieții.
Pe de altă parte, băieții le percep pe mamele lor mai autoritative în comparație cu fetele,
iar pentru stilul autoritar nu a existat vreo diferență d e gen în perceperea părinților.
Aceste rezultate p ot fi explicate prin perspectiva psiho -dinam ică, unde fetele sunt mai
apropiate de tați față de băieți , care sunt mai apropiați de mame (Pervin & John, 1997, citat în
Kausar & Shafique, 2008)
2.8 Diferențe între percepția stilurilor parentale materne vs paterne în funcție de statutul
familial

Un aspect important în ce priveșt e familia o reprezintă relația dintre părinți. Copiii sunt adesea
expuși conflictelor maritale și acest lucru poate avea un impact dramatic asupra stilurilor
parental e, comportamentelor părinților și relației părinte -copil (Shamir, Schudlich & Cummings,
2001 , citat în Tavassolie, Dudding, Madigan, Thorvardarson & Winsler, 2016 ).
Un cadru conflictual produce crește rea nivelului de instabilitate în contextul socio –
emoțional al familiei, rezultând practici ineficace și incoere nte ale părinților, care la rândul lor
conduc la comportamente indezirabile din partea copil ului (Linville et al., 2010). Copiii tind să
proceseze conflictul marital în două moduri: ei evaluează amenințarea în mediul înconjurător și

21
încearcă să rezolve mot ivul din spatele acestui conflict . Stilurile parentale ineficace pot servi și
ca mediator între conflictul marital și rezultatele maladaptiv e ale copilului .
Adică, stresul și întreruperea emoțională a conflictelor inter -parțiale întrerupe resursele
emoționale ale părinților, nepermițându -le să se angajeze într -o educație eficientă și strategii
disciplinare pe care altfel le -ar fi implementat, ceea ce duce a poi la probleme de comportament
(Schoppe -Sullivan, Schermerhorn, & Cummings, 2007 , citat în Tavassolie, Dudding, Madigan,
Thorvardarson & Winsler, 2016).
Teoria securității emoționale propusă de Cummings și Davies (2002) sugerează că
atunci când un copil este expus unui conflict parental distructiv, acest lucru duce la sentimente de
insecuritate em oțională, care amenință încrederea copilului și crește riscul apariției problemelor
psihologice ale copilului. Această relație parentală nesigură poate fi o ipoteză pentru a media
relația dintre expunerea copilului la conflictul marital și problemele de co mportament
(Cummings & Davies 2002).

22
3. Obiectivele și întrebările de cercetare

3.1 Obiectivele cercetării sunt:

1. Investigarea stilurilor parentale percepute de adolescenți
2. Diagnoza si cunoașterea factorilor de personalitate
3. Identificarea relației semnificative dintre percepția stilurilor parentale atât materne cât și
paterne și factorii de personalitate
4. Identificarea diferențelor semnificative dintre percepția stilurilor parentale patern e și
materne dominante și statutul familial și genul adolescenților

3.2 Întrebările de cercetare :

1. Există o asociere între percepția stilurilor parentale materne și paterne și factorii de
personalitate?
2. Există diferențe între percepția stilurilor parentale materne și paterne dominante și
statutul familial și genul adolescenților ?
3. Care este preponderența stilurilor parentale materne și paterne dominante ?

23
4. Metodologia cercetării

4.1 Participanti

În cadrul acestui studiu au participat 100 de adolescenți din diferite clase de a XII -a (N=100) ,
dintre care 78 cu vârsta cronologică de 18 ani, iar 22 cu vârsta cronologică de 19 ani
(M=18.22 ;𝑆𝐷=.416); 33 dintre aceștia sunt de genul masculin, iar 67 de genul feminin.
Participanților li s -a cerut să precizeze statutul familial a l părinților, din tre cele 9 variante
de răspunsuri posibile: căsătoriți/împreună, divorțați, separați (căsătoriți, dar trăiesc separat),
plecat în străinătate(tata), plecat în străinătate(mama), plecați ambii părinți în străinătate,
decedat(mama), decedat(tata), decedați.
Astfel, 76 dintre adolescenți au precizat că statutul părinților este cel de
căsătoriți/împreună, 9 dintre ei au precizat că părinții lor sunt divorțați, 2 au părinții separați
(căsătoriți, dar trăiesc separat), 5 ca având tații plecați în străinătate, 2 dintre ei plecate mamele
în străinătate, doar unuia dintre adolescenți i -a decedat mama, iar 5 dintre ei au precizat că tatăl
lor e decedat .

24
Tabel 1

Tabel 2

Tabel 3
Statutul familial al parintilor
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid Casatoriti/impreuna 76 76.0 76.0 76.0
Divortati 9 9.0 9.0 85.0
Separati (casatoriti, dar traiesc
separat in tara) 2 2.0 2.0 87.0
Plecat in strainatate (tata) 5 5.0 5.0 92.0
Plecat in strainatate (mama) 2 2.0 2.0 94.0
Decedat (mama) 1 1.0 1.0 95.0
Decedat (tata) 5 5.0 5.0 100.0
Total 100 100.0 100.0
Statistics
Varsta în ani
N Valid 100
Missing 0
Mean 18.22
Std. Deviation .416
Genul participantilor
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid Masculin 33 33.0 33.0 33.0
Feminin 67 67.0 67.0 100.0
Total 100 100.0 100.0

25

Grafic 1

Tipul de cercetare
Cercetarea de față utilizează instrumente ale căror rezultate sunt date numerice care exprimă
cantitatea, pe de o parte, dar și informații care exprimă categorii nominale, pe de altă parte,
atunci când s -a putut obține și stilul parental dominant.
Este u n studiu descriptiv deoarece variabilele nu sunt manipulate, se descrie starea de fapt
a populației, se analizează relațiile, dar și diferențele dintre variabile.
Este un studiu cantitativ deoarece extraversiunea, agreabilitatea, deschiderea,
conștiincio zitatea și stabilitatea emoțională reprezintă variabile numerice cantitative care se
exprimă în date numerice, iar stilurile parenale sunt de asemenea măsurate sub formă cantitativă,
fiecare stil parental atât matern, cât și patern înregistrând un anumit n ivel numeric cantitativ.
Este un studiu transversal deoarece instrumentele au fost aplicate o singură dată, într -un
anumit moment specific.

26
4.2 Procedură

Cele două instrumente au fost distribuite online, în mai multe grupuri private din care fac part e
elevi de clasa a XII -a. Pentru a mă asigura că instrumentele vor fi completate doar de elevi care
au împlinit vârsta de 18 ani, am elaborat un consimțământ informat în care am specificat acest
lucru.
4.3 Instrumente

Pentru colectarea datelor am utiliza t două instrumente. Pentru măsurarea variabilei de stiluri
parentale percepute am aplicat chestionarul Parental Authority Questionnaire (PAQ), iar pentru
măsurarea trăsăturilor de personalitate am aplicat chestionarul Big Five IPIP -50 itemi.

Parental Authority Questionnaire (PAQ)

Parental Authority Questionnaire a fost creat de Buri (1991 ) cu scopul măsurării stilurilor
parentale, mai precis a strategiilor părintești sau a practicilor disciplinare propuse de Baumrind
(1971 ): autoritativ , autoritar și permisiv, din perspectiva copilului (de orice vârstă). Fidelitatea și
validitatea acestui instrument a fost raportată de Buri (1991) cu un coeficient alpha între .74 și
.85.
Instrumentul curprinde 60 de itemi împărțiți în două; primii 30 de itemi sunt destinați
percepției stilurilor parentale materne (de la 1a. -30a.), iar următorii 30 de itemi sunt destinați
percepției stilurilor parentale paterne (de la 1b. -30b.). Se vor obține câte 3 scoruri pentru fiecare
stil parental perceput, atât matern, cât și patern. Variantele de răspuns sunt atribuite pe o scală
Likert de la 1 la 5 (1 – puternic dezacord , 5 – puternic de acord ). Rezultatele se vor obține prin
însumarea valorii fiecărui item, pentru a obține valoarea fiecărei subscale. Fiecare subscală are
un scor de 10 la 50.
PAQ cuprinde șase subscale : stilul parental permisiv matern ( itemii: 1a, 6a, 10a, 13a,
14a, 17a, 19a, 21a, 24a și 28 a ), stilul parental permisiv patern ( itemii: 1b, 6b, 10b, 13b, 14b,
17b, 19b, 21b, 24b și 28 b ); stilul parental autoritar matern ( itemii 2 a, 3a, 7a, 9a, 12a, 16a, 18a,
25a, 26a și 29a ), stilul parental autoritar patern (itemii: 2b, 3b, 7b, 9b, 12b, 16b, 18b, 25b, 26b și

27
29b) și stilul parental autoritativ matern ( itemii : 4a, 5a, 8a, 11a, 15a, 20a, 22a, 23a, 27a ș i 30a),
stilul parental autoritativ patern ( itemii: 4b, 5b, 8b, 11b, 15b, 20b, 22b, 23b, 27b și 30b). Pentru
determinarea stilului parental dominant va fi considerat ca fiind dominant acel stil parental care
pe scala de la 10 -50 înregistrează valoarea cea mai mare.În situația în care se vor înregistra
valori egale pe cel puțin două scale, participanții vo r fi grupați în categoria: fără stil dominant.
Pentru eșantionul cercetării am folosit Parental Authority Questionnaire varianta în limba
română a chestionarului. Instrumentul a fost utilizat cu aprobarea autorului, Buri (1991).

Big Five IPIP -50 itemi
Big Five IPIP -50 itemi este un instrument dezvoltat în cadrul proiectului International
Personality Item Pool și evaluează trăsăturile de personalitate descri se de Goldberg (1992).
(Rusu, Maricuț oiu, Macsinga, Vîrgă & Sava, 2012) . Chestionarul conț ine 50 de itemi sub forma
unor afirmaț ii scurte referitoare la caracteristici ș i comportamente pe care participanț ii le
evaluează folosind o scală Likert de la 1 la 5, în funcție de cât de mult îi caracterizează. Pentru
itemii cu (+), se păstrează acordarea de punc te de la 1 -5, unde (1 – dezacord total, 5 – acord
total), iar pentru itemii cu ( -), se cotează invers (5 puncte pentru dezacord total și 1 punct pentru
acord total). Scorul total pe factor se poate obține prin însumarea scorurilor la itemii aferenți
factorului. Fiecare subscală are un scor de 10 la 50.
Instrumentul Big Five IPIP -50 itemi cuprinde cinci subscale: extraversiune ( itemi (+) :
1, 11, 21, 31, 41; itemi ( -) : 6, 16, 26, 36, 46 ), agreabilitate ( itemi (+): 7, 17, 27, 37, 42, 47;
itemi (-): 2, 12, 22, 32), conștiinciozitate ( itemi (+): 3, 13, 23, 33, 43, 48; itemi ( -): 8, 18, 28,
38), stabilitate emoțională ( itemi (+): 9, 19; itemi ( -): 4, 14, 24, 29, 34, 39, 44, 49); deschidere (
itemi (+): 5, 15, 25, 35, 40, 45, 50; itemi ( -): 10, 20, 30)
Cei 50 de itemi au fost traduș i de către Rusu, S., Maricuțoiu, L., Macsinga, I., Vîrgă, D.,
& Sava, F. (2012), iar utilizarea IPIP-50 este gratuită. Din punct de vedere al consistenț ei interne,
scalele IPIP -50 înregistrează valori acceptabile (între .73 ș i .84)

28
5. Rezultatele cercetării și interpretarea acestora

Raportat la întrebările de cercetare, se vor prezenta în continuare rezultatele probel or statistice
utilizate.
5.1 Date descriptive

Frequency Table
stil_p_matern
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid stil autoritar 13 13.0 13.0 13.0
stil autoritativ 68 68.0 68.0 81.0
stil permisiv 9 9.0 9.0 90.0
fara stil dominant 10 10.0 10.0 100.0
Total 100 100.0 100.0
Tabel 4
În ceea ce privește percepția stilului parental matern, 68% dintre mame au un stil
autoritativ, 13% un stil autoritar, 9% un stil permisiv, iar 10% au avut punctaje egale pe două
subscale și au fost încadrate în categoria ,, fără stil dominant’’
stil_p_patern
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid stil autoritar 23 23.0 23.0 23.0
stil autoritativ 61 61.0 61.0 84.0
stil permisiv 10 10.0 10.0 94.0
fara stil dominant 6 6.0 6.0 100.0
Total 100 100.0 100.0
Tabel 5
Analiza stilului parental patern a arătat că 61% dintre tați prezintă un stil autoritativ, 23%
au un stil autoritar, 10% un stil permisiv, iar 6% au fost încadrați în categoria ,,fără stil
dominant’’.

29
Astfel, î n urma analizei statistice descriptive se ob servă o preponderență semnficativă a
stilurilor parentale materne și paterne autoritative la nivelul eșantionului acestui studiu.

Grafic 2

Grafic 3

30
5.2 Date comparative

Pentru analiza statistică referitoare la diferențele de stil parental în funcție de statutul familial,
cum ar fi părinții căsătoriți care locuiesc împreună, părinții divorțați, separați (căsătoriți, dar care
trăiesc separat), tații plecați în străinătate , mamele plecate în străinătate, ambii părinți plecați în
străinătate, adolescenții a căror mame sunt decedate, ai căror tați sunt decedați sau ambii părinți
decedați, au fost folosiți toți cei 100 de participanți. Dintre aceștia, 76 au prezentat părinții lor ca
fiind căsătoriți, 9 fiind cu părinți divorțați, 2 dintre ei ca a vând părinții separați, 5 au tații plecați
în străinătate, 2 au mamele plecate în străinătate, unul dintre ei are mama decedată, iar 5 dintre
aceștia au tatăl decedat.
Analiza descriptivă s -a realizat la nivelul celor șapte grupe în raport cu un criteriu care
verfică dacă există sau nu o diferență între stilul parental dominant al mamei și stilul parental
dominant al tatălui, așa cum se poate observa în tabelul 6 si graficul 4.
Din cei 76 de participanți care au părinții împreună, 52 au stiluri parentale identice între
mamă și tată, iar 24 au stiluri parentale dominante diferite între mamă și tată. Din cei 9
participanți care au părinții divorțați, la 6 participanți, părinții au stiluri parentale identice, iar l a
3 părinții au stiluri parenale diferite. Din 2 participanți care au părinții separații(căsătoriți, dar
trăiesc separate în țară, la unul dintre ei părinții au stiluri parentale identice, iar la celălalt părinții
au stiluri parentale diferite. Din 5 parti cipanți care au tații plecați în străinătate, la 3 dintre ei
părinții au stiluri parentale identice, iar la 2 dintre ei au stiluri parentale diferite. Din 2
participanți care au plecate mamele în străinătate , ambii doi părinți au stiluri parentale identice .
Un singur participant are mama decedată, iar părinții au prezentat stiluri parentale diferite. Din 5
participanți care au tații decedați, la 4 dintre ei părinții au stiluri parentale identice, iar la unul
dintre ei părinții au stiluri parentale diferite.
Astfel, în grupul părinților care sunt împreună, 31,6% din familii au stiluri parentale
diferite, în grupul părinților care sunt divorțați, 33,3% au stiluri diferite, în grupul celor separați,
50%, plecat în străinătate(tata), 40%, plecat în străinătat e(mama), 0%, decedat(mama), 100%,
decedat(tata), 32,0%.

31
Din cei 100 de participanți la studiu, 68% părinții au stiluri parentale identice, iar 32% au stiluri
parentale diferite.
Tabel 6
Statutul familial al parintilor * diferente sau identitate de stil parental dominant intre parinti Crosstabulation
diferente sau identitate de stil
parental dominant intre parinti
Total stiluri
parentale
identice stiluri
parentale
diferite
Statutul familial al
parintilor Casatoriti/impreuna Count 52 24 76
% within Statutul familial
al parintilor 68.4% 31.6% 100.0%
Divortati Count 6 3 9
% within Statutul familial
al parintilor 66.7% 33.3% 100.0%
Separati (casatoriti, dar
traiesc separat in tara) Count 1 1 2
% within Statutul familial
al parintilor 50.0% 50.0% 100.0%
Plecat in strainatate
(tata) Count 3 2 5
% within Statutul familial
al parintilor 60.0% 40.0% 100.0%
Plecat in strainatate
(mama) Count 2 0 2
% within Statutul familial
al parintilor 100.0% .0% 100.0%
Decedat (mama) Count 0 1 1
% within Statutul familial
al parintilor .0% 100.0% 100.0%
Decedat (tata) Count 4 1 5
% within Statutul familial
al parintilor 80.0% 20.0% 100.0%
Total Count 68 32 100
% within Statutul familial
al parintilor 68.0% 32.0% 100.0%

32

Grafic 4

În urma aplicării probei chi -square (chi pătrat) la cele șapte grupuri se obține un prag de
semnificație (p=.696), care indică că nu există o relație semnificativă între grupuri, adică nu
există la nivelul niciunui grup un număr semnificativ mai mare de diferențe de stil parental.
Tabel 7

Chi-Square Tests
Value df Asymp. Sig. (2 -sided)
Pearson Chi -Square 3.855a 6 .696
Likelihood Ratio 4.614 6 .594
Linear -by-Linear Association .006 1 .939
N of Valid Cases 100
a. 11 cells (78.6%) have expected count less than 5. The minimum expected count is .32.

33
Pentru analiza statistică referitoare la diferențele de stil parental în funcție de gen, au fost
analizate stilurile parentale materne dominante în raport cu genul, precum și stilurile parentale
paterne dominante. Din totalul de 100 de participanți 33 sunt de genul masc ulin, iar 67 de genul
feminin. Se poate observa că în cazul stilului parental matern, adolescenții au perceput într -un
procent de 68% că părinții lor prezintă un stil parental autoritativ, iar în cazul stilului parental
patern, stilul parental autoritativ a fost perceput 61% dintre participanți.
Raportat la numărul de fete, din totalul de 67, 46 adică (68,7%) dintre ele percep un stil
autoritativ al mamei, iar din totalul de 33 de băieți, 22 adică (66,7) dintre ei percep un stil
autoritativ al mamei. În c eea ce privește stilul autoritativ al tatălui, 38 de fete (56,7%) percep
acest stil al tatălui, în timp ce din numărul total al băieților de 33, 23 (69,7%) percep acest stil.
15,2% dintre băieți își percep mamele ca având un stil autoritar, în timp ce f ete care
percep acest stil este în proporție de 11.9%. Stilul autoritar al tatălui este perceput de 21.2%
băieți și de 23.9% fete.
Din totalul băieților participanți, doar 3% își percep tatăl ca având un stil permisiv, iar din
totalul fetelor, 13.4% își percep tatăl ca prezentând acest stil. Pe de altă parte, 6,1% dintre băieți
își percep mama ca având un stil permisiv, iar 10,4% dintre fete ca mamele lor prezentând acest
stil.
Tabel 8
Genul participantilor * stil_p_matern
Crosstab
stil_p_matern
Total
stil autoritar stil
autoritativ stil permisiv fara stil
dominant
Genul
participantilor Masculin Count 5 22 2 4 33
% within Genul
participantilor 15.2% 66.7% 6.1% 12.1% 100.0%
Feminin Count 8 46 7 6 67
% within Genul
participantilor 11.9% 68.7% 10.4% 9.0% 100.0%
Total Count 13 68 9 10 100
% within Genul
participantilor 13.0% 68.0% 9.0% 10.0% 100.0%

34
Genul participantilor * stil_p_patern

Crosstab
stil_p_patern
Total
stil autoritar stil
autoritativ stil permisiv fara stil
dominant
Genul
participantilor Masculin Count 7 23 1 2 33
% within Genul
participantilor 21.2% 69.7% 3.0% 6.1% 100.0%
Feminin Count 16 38 9 4 67
% within Genul
participantilor 23.9% 56.7% 13.4% 6.0% 100.0%
Total Count 23 61 10 6 100
% within Genul
participantilor 23.0% 61.0% 10.0% 6.0% 100.0%
Tabel 9

Chi-Square Tests
Value df Asymp. Sig. (2 -sided)
Pearson Chi -Square .883a 3 .830
Likelihood Ratio .905 3 .824
Linear -by-Linear Association .006 1 .939
N of Valid Cases 100
a. 3 cells (37.5%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 2.97.
Tabel 10

Tabel 11 Chi-Square Tests
Value df Asymp. Sig. (2 -sided)
Pearson Chi -Square 3.072a 3 .381
Likelihood Ratio 3.591 3 .309
Linear -by-Linear Association .219 1 .640
N of Valid Cases 100
a. 3 cells (37.5%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 1.98.

35
În urma aplicării probei chi -square (chi pătrat) la cele două genuri, masculin și feminin,
cu stilurile parentale materne și paterne dominante, se obține un prag de semnificație (p=.830) în
cazul genului participanților cu stilurile parentale materne dominante, și un prag de semnificație
de (p=.381), a genului partic ipanților cu stilurile par entale paterne, care indică că nu există o
relație semnificativă între genuri, adică nu există în cazul genului un număr semnificativ mai
mare de diferențe de stil parental.

Grafic 5

Grafic 6

36
5.3 Corelații

Pentru a putea răspunde la întrebarea principală de cercetare, care constă în investigarea
existenței unei asocieri între cele șase variabile cantitative ale stilurilor parentale și cele cinci
variabile cantitative ale trăsăturilor de personalitate, a fost utilizată met oda corelației. În partea
de anexe sunt prezentate în mod tabelar rezultatele acestor analize.
Aplicând metoda corelației, între stilul parental permisiv matern și patern și
extraversiune, agreabilitate, stabilitate emotională, deschidere și conștiinciozit ate, s -au obținut
următoarele rezultate. S -a stabilit o relație pozitivă semnificativă între stilul parental permisiv
matern și stilul parental permisiv patern (p=.000), iar coeficientul Pearson arată că relația este
una puternică (r=.861). Între stilul pa rental permisiv matern și extraversiune nu există o relație
semnificativă (p=.376), precum și între același stil și ceilalalți factori de personalitate,
agreabilitate (p=.922), stabilitate emoțională (p=.930), deschidere (p=.522), conștiinciozitate
(p=.279 ). Între stilul parental permisiv patern și cei cinci factori de personalitate nu există o
relație semnificativă, astfel între acest stil și extraversiune (p=.286), agreabilitate (p=557),
stabilitate emoțională (p=.903), deschidere (p=.715), conștiinciozi tate (.133).
S-a observat, de asemenea, că nu există o relație semnificativă între stilul parental
autoritar matern și extraversie (p=.302), agreabilitate (p=.351), stabilitate emoțională (p=.526),
deschidere (p=.243), conștiinciozitate (p=.194), precum și între stilul parental autoritar patern și
extraversie (p=.850), agreabilitate (p=.501), stabilitate emoțională (p=.288), deschidere (p=.294),
conștiinciozitate (p=.164). Pe de altă parte, o asociere puternică apare între percepția stilului
autoritar mate rn și patern (p=.000, r=.779). În ceea ce privește stilul parental autoritativ matern
și cele cinci trăsături de personalitate, nu a rezultat nicio relație semnificativă. Astfel, între acest
stil și extraversiune (p=.609), agreabilitate (p=.245), stabili tate emoțională (p=.771), deschidere
(.636) și conștiinciozitate (p=.118).
S-a identificat în schimb o relație slabă semnificativă (p=.045, r=.201) între stilul
parental autoritativ patern și factorul de personalitate conștiinciozitate. Această relație indică
faptul că la nivelul percepției stilului parental autoritativ patern , specific, la nivelul percepției
eșantionului folosit în cercetarea de față, adolescenții pot dobândi trăsături de personalitat e

37
precum conștiinciozitatea. S-a obținut din nou o corelație semnificativă pozitivă și puternică între
stilul parental autoritativ patern și matern (p=.000, r=.700)

Correlations
stil_parent_autori
tativ_patern stil_parent_autori
tativ_matern constiinciozitate
stil_parent_autoritativ_patern Pearson Correlation 1 .700** .201*
Sig. (2 -tailed) .000 .045
N 100 100 100
stil_parent_autoritativ_matern Pearson Correlation .700** 1 .157
Sig. (2 -tailed) .000 .118
N 100 100 100
constiinciozitate Pearson Correlation .201* .157 1
Sig. (2 -tailed) .045 .118
N 100 100 100
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
Tabel 12

Însă corelat cu extraversiunea (p=.468), agreabilitatea (p=.950), stabilitate emoțională (p=.243) și
deschidere (p=.975) rezultatele arată că nu există o asociere între stilul parental autoritativ patern
și cele patru trăsături de personalitate .

38
6.Concluzii și implic ațiile cercetării în practica psihologică

Prin cercetarea de față s -a dorit să se afle dacă există o relație semnificativă între fiecare din
stilurile parentale (stilul permisiv, autoritar, autoritativ) materne și paterne percepute de
adolescenți și cele cinci trăsături de personalitate, precum extraversiunea, deschiderea,
agreabilitatea, stabilitatea emoțională și conștiinciozitate a.
Pentru realizarea acestui studiu au fost consultate diverse cercetări de specialitate cu tematică
asemănătoare studiului p rezent. Deși literatura de specialitate a găsit că modul în care părinții se
raportează la proprii copii contribuie la formarea și dezvoltarea factor ilor de personalitate a
adolescenților , adică implicația părinților în educația copilului poate influența m odul în care este
formată personalitatea acestuia , rezultatele cercetării de față nu afirmă acest lucru .
Făcând referire la asocierile găsite în diverse cercetări cu privire la cele trei stiluri
parentale cu cei cinci factori de personalitate voi expune autorii care au demonstrat existența
unor relații semnificative . Astfel, Maddahi și Samadzadeh (2010) au fost cei care au arătat că
factorii de personalitate precum agreabilitatea, extraversiunea și deschide rea prezintă o asociere
negativă cu stilul parental autoritar, în timp ce conștiinciozitatea prezintă o asociere pozitivă cu
acest stil parental. Baumrind (1991) a constatat că modelul parental permisiv prezintă asocieri
pozitive cu factorii de personalita te extraversia și agreabilitatea, dar negative cu
conștiinciozitatea, nevroticismul și deschiderea (Baumrind, 1991, citat in Stamate, 2016). Într-
un studiu privind modelul Big Five și stilurile parentale, s -a găsit că stilul autoritativ prezintă
asocieri pozitive cu extraversia , agreabilitatea, conștiinciozitatea și deschiderea , dar negative cu
nevroticismul (Baumrind, 1991, citat in Stamate, 2016).
Răspunsul la întrebarea de cercetare, care urma să exploreze existența unei asocieri
între stilurile paren tale materne și paterne cu cei cinci factori de personalitate, este că nu s-a găsit
o asociere semnificativă între stilul parental matern perceput de adolescenți cu extraversiunea,
conștiinciozitatea, agreabilitatea, stabilitatea emoțională și deschiderea. În schimb s -a descoperit
o relație slabă semnificativă (p=.045, r=.201) între sti lul pa rental autoritativ patern și
conștiinciozitate. La nivelul asocierii stilului parental patern cu ceilalți patru factori de
personalitate, nu s -a descoperit o relație semnificativă.

39
În cercetarea de față nu s -au găsit diferențe semnificative între s tilurile parentale în functie de
statut familial și gen. Informațiile din literatura de specialitate au afirmat că u n aspect important
în ce privește familia o reprezintă relația dintre părinți, iar atunci când c opiii sunt adesea expuși
conflictelor marita le acest lucru poate avea un impact dramatic asupra stilurilor parentale,
comportamentelor părinților și relației părinte -copil (Shamir, Schudlich & Cummings, 2001, citat
în Tavassolie, Dudding, Madigan, Thorvardarson & Winsler, 2016). Un cadru conflictual
produce creșterea nivelului de instabilitate în contextul socio -emoțional al familiei, rezultând
practici ineficace și incoerente ale părinților, care la rândul lor conduc la comportamente
indezirabile din partea copilului (Linville et al., 2010). În ceea ce privește diferențele dintre
stilurile parentale și genul adolescenților, Kausar & Shafique (2008) au găsit că fetele îi percep
pe tați ca având un stil parental mai degrabă permisiv și autoritativ în comparație cu băieții. Pe de
altă parte, băieții le percep pe mamele lor mai autoritative în comparație cu fetele, iar pentru
stilul autoritar nu a existat vreo diferență de gen în perceperea părinților.
Deși în lucrarea de față s -au putut ob serva procentele adolescenților, atât de genul
masculin, cât și feminin, cu privire la alegerile stilurilor parentale dominante și de asemenea
verifica procentele acelor grupuri care prezintă un anumit statut familial și în funcție de asta
prezența stiluri lor parentale identice sau diferite, nu s -au găsit diferențe semnificative. În urma
aplicării probei chi -square (chi pătrat) la cele două genuri, masculin și feminin, cu stilurile
parentale materne și paterne dominante, se obține un prag de semnificație (p =.830) în cazul
genului participanților cu stilurile parentale materne dominante, și un prag de semnificație de
(p=.381), a genului participanților cu stilurile parentale paterne. În urma aplicării probei chi –
square (chi pătrat) la cele șapte grupuri se ob ține un prag de semnificație (p=.696), care indică că
nu există o relație semnificativă între grupuri.
Astfel, rezultatele fiind prezentate , această cercetare cuprinde anumite limite cum ar fi
delimitarea la populația de tineri care aparțin doar claselor a 12a din diferite licee din Româ nia.
Numărul participanților fiind de 100 este reprezentat un eșantion mult prea restrâns pentru
cercetare în comparație cu itemii chestionarelor , de asemenea și inexistența unor egalități a
genului participanților și a statutului familial. O altă limită ar fi reprezentată de alegerea
evaluării stilurilor parentale doar pe baza percepției adolescenților, din lips ă de timp și resurse.

40
7. Rezumatul lucrării

The aim of the present study was to examined the relationship between perceived parenting
styles and personality factors. Then, it were examined the differences between parenting styles
according to family status and the gender of adolescents.
Sample comprised of 100 adolescents (67 females and 33 males) between the age 18 and 19
years (mean age 18. 22 years) studying in the 12th grade at various high schools of Romania.
Tools used for data collection were the Parenthal Authority Questionnaire and Big Five IPIP -50
items, chosen after a comprehensive review of related literature. These tools have been
distributed online to several private clusters of 12th grade adolescents. The responses were scored
and statistically analyzed.
Only authoritative dimension of father ’s parenting style wa s found positively and significantly
associated with conscientiousness . Otherwise, the results showed that there was no significant
relationship between parenting styles and personality factors. No statistically significant
differences were found between p arenting styles related to family status and the gender of
adolescents. Authoritative parenting was found to be the most frequent parenting style perceived
by adolescents.

41
Bibliografie:

Abrudan, C. (2015). Stilurile parentale și atitudinea adolescenților față de creștinism, regăsit în
<http://dspace.biblioteca.um.edu.mx/xmlui/bitstream/handle/20.500.11972/965/Tesis%20
Sicologia%20%20Abrudan%20Costica.pdf?sequence=1&isAllowed=y > accesat la data
de 13 .02. 2018, ora 10:52
Ackerman, P. L., & Heggestad, E. D. (1997). Intelligence, personality, and interests: Evidence
for overlapping traits. Psychological bulletin , 121(2), 219.
Baumrind, D. (1966). Effects of authoritative parental control on child behavior. Child
development , 887 -907.
Baumrind, D. (1967). Child care practices antece ding three patterns of preschool
behavior. Genetic psychology monographs .
Bean, L.D. & Leeson, S. (2003). Relationship between adolescents functioning and parental
support. College Student Journal, 42(1), 143-157
Belsky, J., & Barends, N. (2002). Personality and parenting. In M. H. Bornstein (Ed.), Handbook
of parenting: Being and becoming a parent (pp. 415 -438)
Bouleanu, E. (2017). Cât de gravă este depresia la copii și cum ajung tinerii să își dorească
moartea , regăsit în <https://adevarul.ro/lo cale/alexandria/cat -grava -depresia -copii -ajung –
tinerii -isi-doreasca -moartea -1_58a96c325ab6550cb89cb09a/index.html >, la data de
19.06.2018, ora: 17:53

Brand, S., Hatzinger, M., Beck, J., & Holsboer -Trachsler, E. (2009). Perceived parenting styles,
personality traits and sleep patterns in adolescents. Journal of adolescence , 32(5), 1189 –
1207.
Burešová, I., Steinhäusel, A. & Havigerová, J.M. (2012). Computer Gaming and Risk Behaviour
in Adolescence: A Pilot Study. Procedia – Social and Behavioral Scie nces, 69, 247 -255.
http://dx.doi.org/10.1016/j.sbspro.2012.11.406

42
Cheng, H., & Furnham, A. (2004). Perceived parental rearing style, self -esteem and self –
criticism as predictors of happiness. Journal of Happiness Studies , 5(1), 1 -21.
Collins, W. A., & Russ ell, G. (1991). Mother -child and father -child relationships in middle
childhood and adolescence: A developmental analysis. Developmental Review , 11(2), 99 –
136.
Costa Jr, P. T., & McCrae, R. R. (1990). Personality disorders and the five -factor model of
personality. Journal of personality disorders , 4(4), 362.
Cummings, E. M., & Davies, P. T. (2002). Effects of marital conflict on children: Recent
advances and emerging themes in process ‐oriented research. Journal of child psychology
and psychiatry , 43(1), 31-63.
Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea: Metode calitative de abordare: Observația și interviul .
Polirom.
Darling, N., & Steinberg, L. (1993). Parenting style as context: An integrative
model. Psychological bulletin , 113(3), 487 -496
Erozkan, A. (2012). Examination of Relationship between Anxiety Sensitivity and Parenting
Styles in Adolescents. Educational Sciences: Theory and Practice , 12(1), 52 -57.
Flett, G. L., Hewitt, P. L., Oliver, J. M., & Macdonald, S. (2002). Perfectionism in children and
their pa rents: A developmental analysis.
Ghani, F. B. A., & bt Roeswardi, S. I. (2014). Parenting styles and their relation to teenagers’
personality profile in single mother families: a case study. Procedia -Social and
Behavioral Sciences , 114, 766 -770.
Goldberg, L. R., Johnson, J. A., Eber, H. W., Hogan, R., Ashton, M. C., Cloninger, C. R., &
Gough, H.G. (2006). The international personality item pool and the future of public –
domain personality measures. Journal of Research i n Personality, 40, 84 – 96. doi:
10.1016/j.jrp.2005.08.007.
Golu, M. (2005). Dinamica personalității . Paideia.

43
Gordon, L. C. (1999). Linking gender differences in parenting to a typology of family parenting
styles and adolescent developmental outcomes. Retrospective Theses and Dissertations .
12453.
Havigerová, J. M., Haviger, J., & Truhlářová, Z. (2013). Teacher's subjective definition of
family. Procedia -Social and Behavioral Sciences , 106, 2507 -2515.
Hefco, A. (2016). Depresia la copii -o formă gravă a lipsei de comunicare. Creșterea copiilor ,
regăsit în <https://doxologia.ro/familie/terapie -pentru -suflet/depresia -la-copil -o-forma –
grava -lipsei -de-comunicare >, la data de 19.06.2018, ora: 17:51
Kaufmann, D., Gesten, E., Santa Lucia, R. C., Salcedo, O., Rendina -Gobioff, G., & Ga dd, R.
(2000). The relationship between parenting style and children's adjustment: The parents'
perspective. Journal of Child and family studies , 9(2), 231 -245.
Kausar, R., & Shafique, N. (2008). Gender differences in perceived parenting styles and
socioem otional adjustment of adolescents. Pakistan Journal of Psychological
Research , 23(3/4), 93.
Lamborn, S. D., Mounts, N. S., Steinberg, L., & Dornbusch, S. M. (1991). Patterns of
competence and adjustment among adolescents from authoritative, authoritarian,
indulgent, and neglectful families. Child development , 62(5), 1049 -1065.
Linville, D., Chronister, K., Dishion, T., Todahl, J., Miller, J., Shaw, D. & Wilson, M. (2010). A
longitudinal analysis of parenting practices, couple satisfaction, and child behavio r
problems. Journal of marital and family therapy , 36(2), 244 -255.
Loudová, I., & Lašek, J. (2015). Parenting style and its influence on the personal and moral
development of the child. Procedia -Social and Behavioral Sciences , 174, 1247 -1254.
Loudová, I., & Lašek, J. (2015). Parenting style and its influence on the personal and moral
development of the child. Procedia -Social and Behavioral Sciences , 174, 1247 -1254.
Martinez, I., & Garcia, J. F. (2008). Internalization of values and self -esteem among Brazili an
teenagers from authoritativee, indulgent, a uthoritarian, and neglectful
homes. Adolescence , 43(169), 13.

44
McCrae, R. R., & Costa, P. T. (1987). Validation of the five -factor model of personality across
instruments and observers. Journal of personality an d social psychology , 52(1), 81.
McCrae, R. R., & John, O. P. (1992). An introduction to the five ‐factor model and its
applications. Journal of personality , 60(2), 175 -215.
Metsäpelto, R. L., & Pulkkinen, L. (2003). Personality traits and parenting: Neuroti cism,
extraversion, and openness to experience as discriminative factors. European Journal of
Personality , 17(1), 59 -78.
Miller, A. L., & Speirs Neumeister, K. L. (2017). The Influence of Personality, Parenting Styles,
and Perfectionism on Performance Goal Orientation in High Ability Students. Journal of
Advanced Academics , 28(4), 313 -344.
Mitrofan, I. (2003). Cursa cu obstacole a dezvoltării umane . Iași: Polirom , 145 -153.
Moilanen, K. L., Rasmussen, K. E., & Padilla ‐Walker, L. M. (2015). Bidirectional associations
between self ‐regulation and parenting styles in early adolescence. Journal of Research on
Adolescence , 25(2), 246 -262.
Muris, P., Meesters, C., van Melick, M., & Zwambag, L. (2001). Self -reported attachment style,
attachment quality, and sympt oms of anxiety and depression in young
adolescents. Personality and Individual Differences , 30(5), 809 -818.
Nyarko, K. (2011). The influence of authoritative parenting style on adolescents’ academic
achievement. American Journal of Social and Management Sc iences , 2(3), 278 -282.
Ostrov, J. M. & Crick, N. R. (2006). How recent developments in the study of relational
aggression and close relationships in early childhood advance the field. Applied
Developmental Psychology, 27 , 189 -192.
Papalia, D. E., Olds, S. W., Feldman, R. D., & Mîndrilă -Sonetto, A. (2010). Dezvoltarea umană .
Editura Trei.
Ragelienė, T., & Justickis, V. (2016). INTERRELATIONS OF ADOLESCENT’S IDENTITY
DEVELOPMENT, DIFFERENTIATION OF SELF AND PARENTING
STYLE. Psychology , 53(53), 24 -43.

45
Rusu, S., Maricuțoiu, L., Macsinga, I., Vîrgă, D., & Sava, F. (2012). Evaluarea personalității din
perspectiva modelului Big Five. Date privind adaptarea chestionarului IPIP -50 pe un
eșantion de studenți români. Psihologia resurselor umane , 10(1), 39.
Saleem, S., Mahmood, Z., & Daud, S. (2017). Perceived Parenting Styles in Pakistani
Adolescents: A Validation Study. Pakistan Journal of Psychological Research , 32(2).
Sarmast, A. (2006). Relationship between parenting styles and stress coping styles. Symp. of
Natl. Conf. Psychology & Society. Islam. Azad Univ. Roudehen , 22.
Savitha, K., & Venkatachalam, J. (2016). Perceived Parenting Styles and Personality Factors -A
Study. Journal of Indian Psychology, 66
Scarlat, D. (2015). Relația dintre stilul parental, locusul controlului și reziliență , regăsit în
<http://dspace.biblioteca.um.edu.mx/xmlui/bitstream/handle/20.500.11972/4 48/Tesis%20
Daniela%20Scarlat.pdf?sequence=1&isAllowed=y >, data accesării: 30.09. 2017, ora 20:
10
Singh, R., & Rani, S. (2013). Personality correlates of parenting styles. Indian Journal of Health
and Wellbeing , 4(5), 1018.
Sruthy, R., & Naachimuthu, K. P. (2017). Family relationship and general well -being of
adolescents and young adults. Indian Journal of Health and Wellbeing , 8(7), 674 -679.
Stamate, D., & Perjan, C. (2016). Influența modelului parental asupra strategiilor de coping, stimei de
sine și locus control la adolescenții care reprezintă tul burări de comportament, regăsit în
<https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/63_74_Influenta%20modelului%20paren
tal%20asupra%20strategiilor%20de%20coping%2C%20stimei%20de%20sine%20si%20
locus%20cont rol%20la%20adolescentii%20care%20reprezint%20tulburari%20de%20co
mportament.pdf > data accesării :22 februarie 2018, ora 15:20
Steinberg, L. (2001). We know some things: Parent –adolescent relationships in retrospect and
prospect. Journal of research on adolescence , 11(1), 1 -19.
Tavassolie, T., Dudding, S., Madigan, A. L., Thorvardarson, E., & Winsler, A. (2016).
Differences in perceived parenting style between mothers and fathers: implications for

46
child outcomes and marital conflict. Journal of Child and Family Studies , 25(6), 2055 –
2068, doi 10.1007/s10826 -016-0376 -y
Türkel, Y. D., & Tezer, E. (2008). Parenting styles and learned resourcefulness of Turkish
adolescents. Adolescence , 43(169), 143.
Uji, M., Sakamoto, A., Adachi, K., & Kitamura, T. (2014). Th e impact of authoritative,
authoritarian, and permissive parenting styles on children’s later mental health in Japan:
Focusing on parent and child gender. Journal of child and family studies , 23(2), 293 -302.
doi: 10.1007/s10826 -013-9740 -3
Vasile, D.L. (2007). Introducere în psihologia familiei și psihosexologie . București: Fundația
România de Mâine .

47
Anexe

Correlations
stil_parent_permisi
v_matern stil_parent_permi
siv_patern extraver
siune agreabil
itate stabilitate_em
otionala deschi
dere constiinci
ozitate
stil_parent_permis
iv_matern Pears
on
Correl
ation 1 .861** .089 .010 .009 .065 -.109
Sig.
(2-
tailed) .000 .376 .922 .930 .522 .279
N 100 100 100 100 100 100 100
stil_parent_permis
iv_patern Pears
on
Correl
ation .861** 1 .108 .059 .012 .037 -.151
Sig.
(2-
tailed) .000
.286 .557 .903 .715 .133
N 100 100 100 100 100 100 100
extraversiune Pears
on
Correl
ation .089 .108 1 .200* .202* .376** .239*
Sig.
(2-
tailed) .376 .286
.046 .044 .000 .017
N 100 100 100 100 100 100 100
agreabilitate Pears
on
Correl
ation .010 .059 .200* 1 -.131 .379** .091

48
Sig.
(2-
tailed) .922 .557 .046
.193 .000 .369
N 100 100 100 100 100 100 100
stabilitate_emotio
nala Pears
on
Correl
ation .009 .012 .202* -.131 1 .057 .242*
Sig.
(2-
tailed) .930 .903 .044 .193
.576 .015
N 100 100 100 100 100 100 100
deschidere Pears
on
Correl
ation .065 .037 .376** .379** .057 1 .138
Sig.
(2-
tailed) .522 .715 .000 .000 .576
.172
N 100 100 100 100 100 100 100
constiinciozitate Pears
on
Correl
ation -.109 -.151 .239* .091 .242* .138 1
Sig.
(2-
tailed) .279 .133 .017 .369 .015 .172

N 100 100 100 100 100 100 100
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

49

Correlations
stil_parent_autorit
ar_matern stil_parent_autorit
ar_patern extraver
siune agreabil
itate stabilitate_em
otionala deschi
dere constiinci
ozitate
stil_parent_autorit
ar_matern Pearso
n
Correl
ation 1 .779** .104 .094 -.064 -.118 .131
Sig.
(2-
tailed) .000 .302 .351 .526 .243 .194
N 100 100 100 100 100 100 100
stil_parent_autorit
ar_patern Pearso
n
Correl
ation .779** 1 .019 .068 -.107 -.106 .140
Sig.
(2-
tailed) .000
.850 .501 .288 .294 .164
N 100 100 100 100 100 100 100
extraversiune Pearso
n
Correl
ation .104 .019 1 .200* .202* .376** .239*
Sig.
(2-
tailed) .302 .850
.046 .044 .000 .017
N 100 100 100 100 100 100 100
agreabilitate Pearso
n
Correl
ation .094 .068 .200* 1 -.131 .379** .091
Sig.
(2-
tailed) .351 .501 .046
.193 .000 .369

50
N 100 100 100 100 100 100 100
stabilitate_emotio
nala Pearso
n
Correl
ation -.064 -.107 .202* -.131 1 .057 .242*
Sig.
(2-
tailed) .526 .288 .044 .193
.576 .015
N 100 100 100 100 100 100 100
deschidere Pearso
n
Correl
ation -.118 -.106 .376** .379** .057 1 .138
Sig.
(2-
tailed) .243 .294 .000 .000 .576
.172
N 100 100 100 100 100 100 100
constiinciozitate Pearso
n
Correl
ation .131 .140 .239* .091 .242* .138 1
Sig.
(2-
tailed) .194 .164 .017 .369 .015 .172

N 100 100 100 100 100 100 100
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

51
Correlations
stil_parent_autorit
ativ_matern stil_parent_autorit
ativ_patern extraver
siune agreabi
litate stabilitate_em
otionala deschi
dere constiinci
ozitate
stil_parent_autorit
ativ_matern Pears
on
Correl
ation 1 .700** .052 .117 .030 .048 .157
Sig.
(2-
tailed) .000 .609 .245 .771 .636 .118
N 100 100 100 100 100 100 100
stil_parent_autorit
ativ_patern Pears
on
Correl
ation .700** 1 .073 .006 .118 .003 .201*
Sig.
(2-
tailed) .000
.468 .950 .243 .975 .045
N 100 100 100 100 100 100 100
extraversiune Pears
on
Correl
ation .052 .073 1 .200* .202* .376** .239*
Sig.
(2-
tailed) .609 .468
.046 .044 .000 .017
N 100 100 100 100 100 100 100
agreabilitate Pears
on
Correl
ation .117 .006 .200* 1 -.131 .379** .091
Sig.
(2-
tailed) .245 .950 .046
.193 .000 .369
N 100 100 100 100 100 100 100

52
stabilitate_emotion
ala Pears
on
Correl
ation .030 .118 .202* -.131 1 .057 .242*
Sig.
(2-
tailed) .771 .243 .044 .193
.576 .015
N 100 100 100 100 100 100 100
deschidere Pears
on
Correl
ation .048 .003 .376** .379** .057 1 .138
Sig.
(2-
tailed) .636 .975 .000 .000 .576
.172
N 100 100 100 100 100 100 100
constiinciozitate Pears
on
Correl
ation .157 .201* .239* .091 .242* .138 1
Sig.
(2-
tailed) .118 .045 .017 .369 .015 .172

N 100 100 100 100 100 100 100
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).