Conflictele Asimetrice din Afganistan

ABSTRACT

Într-o lume în care conflictele vor exista mereu, plecând de la ideea că în orice moment există dorința de superioritate, de nemulțumire din punct de vedere religios, etnic, social, politic, etc. și atingerea unui scop bine delimitat, având în vedere îndeplinirea prin orice mijloc, conflictele asimetrice ar putea fi concretizate precum un joc pe calculator în care speculezi ceea ce face inamicul, cum, când, unde și ce arme folosește. Cumulul de informații obținute este folosit în a afecta dreptul la auto-determinare pe care îl au popoarele, în dreptul de a-și hotarî singure soarta, ceea ce înseamnă că se îngrădește libertatea omului, drepturile, dar se și periclitează siguranța lui. Aici vorbim de producerea unor răni atât la nivel psihologic, cât și la nivel fizic, violența de toate tipurile fiind clar prezentă, astfel apare teroarea. Lucrarea de față dorește să prezinte o imagine asupra acestor tipuri de conflicte și a problemelor ridicate de acestea, având ca exemplu conflictul din Afganistan.

Introducere

Conducerea este o acțiune de îndrumare, de organizare, de dirijare, care este adoptată de un organ colectiv sau de un grup de persoane. Acest concept a fost prima oară bine înrolat în domeniul militar și ulterior a fost strâns legat de manifestarea fenomenului de război sau conflict în viața societății omenești. Conducerea militară este legată de domeniile artei militare, astfel încât aceasta include conducerea militară la nivel strategic, implicând astfel și activități de concepție (coordonare, planificare, decizie, ș.a.) și conducerea trupelor la nivel tactic. Domeniile care necesită o conducere riguroasă bazată pe arta militară sunt etnia, religia, cultura, politica, economia, dreptul umanitar international etc.

Încă din cele mai vechi timpuri, luptătorii, dar mai ales conducătorii lor de căpetenie, au căutat modalități de realizare a superiorității față de adversar, căi și metode de a evita sau compensa superioritatea acestuia pentru a obține avantaje chiar și într-o situație de inferioritate, a exploata în avantajul propriu asimetria, chiar și atunci când aceasta le era defavorabilă.

Asimetria este o expresie a raporturilor reale existente în natură, în societate, în relațiile umane. Știința modernă studiază prin mijloace specifice de analiză raporturile asimetrice, oferind modele din ce în ce mai apropiate de realitatea lucrurilor. Asimetria își află un spațiu de existență și de manifestare oriunde și din toate timpurile. În aceste condiții, conflictele asimetrice nu sunt altceva decât un mod real de manifestare a asimetriei în actul confruntării, toate conflictele fiind, de fapt, asimetrice. Asimetria este la fel de veche ca și războiul. Întotdeauna între adversari au existat diferențieri care i-au plasat, atât pe unii, cât și pe ceilalți, în poziții avantajoase sau dezavantajoase, decizând rezultatul conflictului. Din punct de vedere științific, se poate pune chiar un semn de egalitate între conflict și asimetrie. În domeniul problemelor militare și al securității naționale, asimetria reprezintă acțiunea, organizarea și gândirea (concepția) diferită de cea a adversarului, în scopul maximizării propriilor avantaje, al exploatării slăbiciunilor adversarilor, al obținerii inițiativei sau câștigării libertății de acțiune. În conflictul asimetric structura este astfel constituită încât „peștele mare îl înghite întotdeauna pe cel mic”(Fulga et al.,2009), de unde rezultă că nu există rezultate câștig-câștig. Aceasta este o organizare, care nu face altceva decât să se bazeze pe înșelătorie. Sun Tzî este cel care a tratat conceptul de asimetriei cuprinzând și metode de psihologie inversă, tehnici informaționale avansate și alte criterii bine definite, care sunt prezente în orice conflict. El spunea că dacă știi că ești capabil, atunci arată-i inamicului că ești incapabil, dacă ești plin de viață și devotament, activ în acțiunea ta, demonstrează-i că în tine zace pasivitatatea. Dacă ești aproape, fă-l să creadă că ești departe și dacă ești departe, fă-l să creadă că ești aproape și intimidează-l prin ceea ce înseamna arta. Fii un pescar bun cu inamicul, astfel să îi dai cea mai bună momeală și captează-i atenția simulând instabilitate și teamă. Simulează nerânduiala și lovește-l, dar evită să dai acolo unde este puternic. Fă-l să creadă că ești în situație de inferioritate și încurajează-l în fală și mândrie. Nu îl lăsa din ochi, nu-l slăbi nici o clipă, hărțuiește-l, torturează-l. După ce iți cunoști bine marfa, atacă-l când și acolo unde nu este pregătit. Când ești sigur că totul e pregătit, acționează acolo unde el nu se gândește și vei gusta sentimentul de reușită (parafrazare; Ioana, 2005; p 112).

Armata are o capacitate bine dezvoltată, care este dată de tehnologie, de sofisticarea echipamentelor și procedurilor de a duce acțiuni precise, într-un punct vulnerabil, ales dintr-un dispozitiv advers pus în inferioritate prin superioritatea calitativă, dar și cantitativă. Aplicată în mod convenabil, în intervalul de timp hotărât și bine organizat, asupra unei porțiuni bine selectate din teritoriul inamic, lovitura devine decisivă pentru evenimentele care urmează, astfel fiind stăpâni pe orice efect. Pentru americani, conflictul asimetric nu se confundă, în mod obligatoriu, cu înfruntarea dintre țările dezvoltate și țările sărace. Forțele Aeriene Americane numesc conflictul asimetric un război asimetric, însă puțin e relevant acest lucru. Pentru exemplificarea existenței și manifestării asimetriei în conflicte de dată recentă este suficient de menționat războiul din Afganistan. Urmare a căutărilor tot mai asidue în domeniu, în ultimii ani, în Strategia Militară Națională a SUA se concretizează pe domeniile legate de războiul asimetric strâns legate de terorism, amenințări cu folosirea armelor de nimicire în masă sau de acțiunile războiului informațional, toate fiind categorisite ca amenințări sau provocări asimetrice.(Ion, 2000)

Amenințările asimetrice au câteva caracteristici: sunt acceptate cu dificultate din perspectiva democrației occidentale, ele nefăcând parte din aria normalului (acțiuni atipice) și nu au echivalent în arsenalul superior de performanțe și dotări ale armatelor occidentale. Aceste amenințări sunt îndreptate împotriva unor obiective militare, dar și civile, astfel este foarte dificil să li se răspundă cu aceeași monedă, nesuportând să li se răspundă într-o manieră discriminatorie. În spiritul celor prezentate anterior, terorismul și războiul de guerilă sunt forme de acțiune asimetrică și de ripostă asimetrică prin folosirea unor metode și procedee atipice. De asemenea, mai pot fi considerate acțiuni asimetrice și crima organizată, traficul de droguri, fanatismele și fundamentalismele de tot felul. Pentru contracararea acestor acțiuni, statele investesc inteligență și resurse pentru elaborarea unor strategii asimetrice multidimensionale, aplicabile inclusiv în războiul informațional, bazat pe rețea și cel psihologic.

Terorismul e însă cel mai aspru dintre toate cele menționate, de fapt el reprezintă un conflict asimetric. Conceptul de terorism este îmbrăcat de o haină plină de sânge, fiind cea mai periculoasă crimă descrisă în legi, această haină cunoscând o expansiune fără termen la nivel internațional. El reprezintă în esență o formă de nuanțare a extremismului, propulsată de motivații etnice, religioase, naționaliste, separatiste, politice, economice, sociale. Prin organizarea sa, induce sentimentul de teamă, astfel provocând demoralizarea, slăbirea încrederii în autorități, în cei care sunt la putere, impunerea într-un fel sau altul a descurajării generale, nevizând o victimă de moment.

Terorismul, ca domeniu predilect de manifestare a conflictlui asimetric și, în același timp, ca motiv serios de îngrijorare a prezentului și viitorului omenirii, rămâne o problemă transnațională majoră. El reprezintă în epoca noastră, principala formă de ripostă (de acțiune) asimetrică. Pe lângă terorismul de toate nuanțele se manifestă războaie locale, insurgențe și contra-insurgențe, capturarea de ostatici și operații de eliberare a acestora, campanii antidrog, conflicte de intensitate redusă, lupte de guerilă și de stradă. Sun Tzî a reușit să spună cea mai clară carateristică a terorismului, prin gândirea sa diabolică – „omoară unul-terorizează o mie”.(Fulga: 2009; p 14)

2. Teorie extrasă din practică

2.1 Tactica și organizarea

La începutul anilor 1990, s-a menționat faptul că „universalismul occidental este periculos pentru lume”(Fulga et al., 2009). Acestea pot duce la un mare război intercivilizațional, ceea ce reprezintă un mare pericol pentru Occident, rezultându-se o înfrângere a sa. Acest lucru s-a adeverit prin catastrofa care a avut loc la 11 septembrie 2001, care a fost extrem de sângeroasă și care a reprezentat startul unui maraton încă neterminat, plin de contradicții și definind o lume „ștampilată” cu o sumedenie de ambiguități. Acesta a fost apogeul pâna în momentul de față, unde s-a reevaluat poziția Occidentului față de ceea ce înseamnă terorism. Conflictul din Afganistan a început de mai bine de două decenii, finanțat cu bani obținuți din vânzarea opiumului, războiul având ca scop supremația asupra unor zăcăminte de petrol. Ciudata și oscilanta politică americană față de Afganistan, incredibila toleranță manifestată inițial de Washington față de regimul taliban are la origine o mai veche dorință a S.U.A. de a se infiltra în această zonă, stratagemă care nu a avut succes până în 11 septembrie 2001. Pretextul luptei contra terorismului a furnizat țelul trainic al instalării solide americane atât în Afganistan cât și în fostele republici sovietice învecinate, asigurând astfel controlul strategic asupra câmpurilor petroliere din Asia Centrală și din zona Mării Caspice. Manipularea conflictului din Afganistan nu este un caz singular, astfel de situații fiind foarte des întâlnite de-a lungul istoriei. Un caz destul de mult mediatizat în SUA, în a cărui rezolvare s-au implicat deja instituții îndreptățite legal.

Potențialul de regres în domeniul drepturilor omului în cadrul unui guvern care include talibanii, a ridicat obiecții din partea societății civile. Activiștii pentru drepturile femeilor au fost deosebit de îngrijorați de faptul că progresele din ultimii ani ar fi fost sacrificate în conformitate cu un astfel de acord de reconciliere. Trupele care mențin pacea în Afganistan, prin atributele lor, au fost și cei care pregăteau grupurile afgane pentru a deveni milițieni. În urma acestor cursuri majoritatea polițiștilor erau femei. Aceste cursuri erau destul de periculoase, deoarece în orice moment puteau fi infiltrați talibani și mai ales că 80% dintre ei nu știau să scrie. Femeile din cadrul milițiilor și senatului erau țintele talibanilor. S-a menționat, la un moment dat, faptul că talibanii afgani sunt de fapt talibani din Pakistan, care au fost pregătiți de către americani, încă din timpul războiului afgano-sovietic. Această tactică au folosit-o americanii pentru a-i ataca foarte voalat pe sovietici, care au pierdut rușinos în războiul din Afganistan.

Într-un articol american era bine conturată diferența dintre talibanii afgani și americani, astfel încât talibanii au o rezistență deosebită și o putere extraordinară în războiul psihologic, ceea ce duce la faptul că oricât de mult ar dori americanii să îi manipuleze, nu ar reuși.

Talibanii afgani au fost cei care mereu au atacat locuri dens populate, dar în vizor erau hoteluri, autobuse care transportau pasageri, guvernul, sediile parlamentului etc. Chiar în rândul politicienilor se efectuau crime, astfel încât ucigașii puteau să înainteze în funcție pentru a-și îndeplini scopul.

Copiii care au rămas orfani în urma atentatelor cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani erau ademeniți de talibani cu câte un pumn de bomboane, apoi erau luați ostatici. Pe cei mici îi îmbrăcau în explozibil și erau trimiși în locuri bine stabilite, iar pe cei mari îi învațau să tragă cu arma, astfel ei erau crescuți în regulile și sub doctrinele talibanilor.

În Afganistan situația rămâne instabilă, cu toate eforturile Coaliției de a sprijini Statul Afgan Islamic de Tranziție (TISA), elementele ostile căutând adăpost în zone izolate de unde acționează în scopul întreținerii stării de instabilitate și pentru discreditarea eforturilor coaliției internaționale. Reprezentanți ai regimului taliban și ai organizației Al-Qaeda au modificat climatul politic și militar din Afganistan. Aceste organizații fac apel la sentimentele religioase pentru a-și atrage noi adepți, exploatează sentimentele patriotice ale populației afgane. Creșterea complexității atacurilor asupra forțelor coaliției internaționale, cât și asupra unor persoane sau instituții pe teritoriul afgan, indică faptul că rețeaua Al-Qaeda dispune încă de un suport logistic ridicat, recrutează noi membri din rândul tinerilor ce au fost antrenați în taberele Al-Qaeda pe timpul regimului taliban și-i implică în acțiuni teroriste locale. Folosirea forței trebuie să urmărească o logică de finalitate. Astăzi, strategia militară trebuie să fie concepută și apreciată după noi modele. Este vorba de a combina, în totalitatea teatrelor de operații și potrivit unui ritm impus de adversar, acțiuni de natură foarte diversă, fizice și altele, realizate de formații articulate și angajate sub formă de „vectori operațional dimensionați și ajustați potrivit obiectivelor selecționate și efectivelor dorite“ (general afgan , Fulga et al. , 2009).

În ansamblu, combaterea terorismului se realizează de regulă prin patru acțiuni: de prevedere (previziunea), prevenire, descurajare și intervenție. Prevederea urmărește să anticipeze desfășurarea acțiunilor teroriste, obiectivele cele mai probabil vizate, perioada de timp în care se pot materializa implicațiile și măsurile complete, având totodata în vedere atât posibilitățile proprii, cât și pe cele ale adversarului, care de fapt reprezintă punctul forte al acestei acțiuni bine delimitate. Prevenirea actelor teroriste are o paletă largă și diversificată de acțiuni asimetrice și se realizează în plan politic, diplomatic, juridic, moral și propagandistic atât la nivel național, cât și internațional. Intervenția este forma de acțiune violentă executată de forțele destinate combaterii actelor teroriste folosind mijloace și metode variate în timp foarte scurt. Aceste acte reprezintă o gamă largă, foarte inteligibilă, astfel încât rezultatul să fie primat într-o gamă largă de siguranță și performanță.

2.2 Afganistanul în teroarea sa

În urma unui studiu de caz despre cazul Afganistan, terorismul e pe aceeași mână, aproape într-un mod necontrolat, cu ceea ce semnifică crima organizată, chiar dacă intervențiile militare sunt nelipsite și sunt prezente forțele coaliției antiteroriste. După cum știm și Romania face parte din aceste forțe antiteroriste.

Afganistanul este încă tărâmul unui război care înfricoșează regiunea Asiei Centrale, mai bine zis toată lumea, deoarece este un poligon al terorii, un mare pericol pentru securitatea tuturor statelor.

După cum bine știm, acest stat e cel mai mare traficant de droguri, astfel încât el fiind locul cel mai favorabil și semnificând o bază bine conturată pentru terorism și extremismul internațional. În Afganistan se fabrică 80-90% din producția mondială de droguri, el fiind deținătorul locului întâi la producția de droguri de multă vreme. În momentul de față este una dintre cele mai scurte căi de tranziție a celor mai mari cantități de opium și heroină către țările europene și cele din America de Nord. Marfa având ca destinație țările din Europa, traficanții de droguri sunt încurajați să cultive heroina acasă. Americanii susțin că 95% din drogurile aduse în Europa, au ca proveniență țara islamică – Afganistanul. Fondurile adunate în urma traficului de droguri sunt folosite pentru sprijinirea terorismului.

În 2001 când s-a declanșat războiul, după ce a avut loc răsturnarea regimului taliban de la Kabul, aceștia și-au dat seama că nu pot face față confruntării directe cu forțele S.U.A., dar nici nu puteau suporta o înfrângere. S-au intercalat între populație și o mare parte s-au retras în munți, unde a avut loc o regrupare, astfel încât structurile lor de comandă au rămas funcționale. Datorită lipsei locurilor de muncă și faptului că afganilor nu le-a convenit ca ei să fie sub ocupație străină, au intrat ușor în rândul noilor recruți. Luptătorii talibani s-au alăturat organizației Al-Qaeda și mujahedinilor din Hezb-i-Islami, având stagii de pregătire în taberele din Pakistan și Vakistan, iar după o perioadă de pregătire întorcându-se în Afganistan și purtând războaie de guerila foarte periculoase, care au ca rezultat un număr mare de victime atât din rândul civililor, cât și din rândul Forțelor de Coaliție și Anticoaliție.

Cotele alarmante ale acțiunilor teroriste prevăzute de insecuritatea Afganistanului au fost în anul 2008. S-a lovit necontenit, zi și noapte, fiind prezente mijloacele ingenioase ale Forțelor Coaliției. Mare parte din șefii milițiilor regionale au colaborat cu talibanii și insurgenții ceea ce a făcut ca autoritatea guvernului central de la Kabul să aibă o acțiune limitată, fiind subțiată de fenomenul corupției, aflat într-o continuă dezvoltare. Cu toate acestea au fost vizate două direcții pentru a reconstitui starea de securitate a Afganistanului.

Prima direcție este cea mai semnificativă, ea tratând cu seriozitate lupta împotriva forțelor anticoaliție. Aceste forțe trebuie eliminate fără pic de milă și integrate într-un program de reconciliere civică.

Cea de-a doua direcție vizează adăpostul climatului de securitate abordând prima direcție, dar programul este mai amplu și mai coerent în vederea reconstrucției societății civile.

Acest război este în esența sa un război religios din prisma afganilor. Ben Laden este cel care a încercat cu multă stăruință să convingă mulțimea musulmană că doar ei sunt responsabili de cruciada creștinilor împotriva Islamului. Pentru a da un nume conflictului din Afganistan în termeni religioși s-au folosit versete și citate din Mohamed. Ben Laden a dorit ca niciun musulman să nu rămână indiferent și de aceea s-a atacat sensibilitatea pentru credință.

Cu toate acestea inteligența afganilor este de remarcat pentru că ei au folosit internetul ca o armă. Al-Qaeda a devenit un fenomen coordonat, via internet, de fapt fiind o mișcare globală, serviciile secrete au fost cu totul depășite în blocarea accesului online al acestei organizații ucigătoare.

3. Concluzii

Conflictele asimetrice în țara afganilor nu se vor finaliza în curand, încât Afganistanul nu e un stat real, în condițiile în care guvernul a fost creat de la zero și nu are autoritate, iar rebelii talibani nu sunt interesați de resursele țării, ci de instaurarea regulilor islamice. Forțele internaționale nu au capacitatea de a proteja o întreagă comunitate, în Afganistan talibanii putându-se muta dintr-un sat în altul fără a fi detectați, deoarece satele afgane sunt izolate unele de altele.

Terorismul va dăinui mereu Afganistanul și se va extinde tot mai mult pe plan internațional. Fragmentarea organizațiilor teroriste reprezintă însă atât o necesitate strategică ce acționează în sensul păstrării secretului operațiunilor pe care le desfășoară, cât și un instrument de luptă.

Cu siguranță toate conflictele armate au în vedere o multitudine de mijloace ale acțiunilor conflictelor asimetrice, precum sistemele strategice ale confruntării, relevând o asimetrie majoră, în plan informațional, mediatic și în spectrul electromagnetic. Se știe că orice adversar în toate tipurile de conflict, mai ales în cel asimetric, își construiește strategia globală pe trei dimensiuni: informarea, resursele disponibile pentru a atinge obiectivul (prin forță, politică etc.) și finalitatea acțiunii.

Acțiunea militară asimetrică se produce între adversari diferiți ca natură. De fapt, conflictul asimetric este acela în care inamicul nu folosește doar aceleași arme ca adeversarul, ci în care el duce lupta pe un alt teren decât cel pe care se derulează acțiunea militară. Lupta împotriva strategiilor asimetrice nu mai trebuie percepută în mod individual, ci se înscrie realmente într-o abordare globală, integrată. Scopul este mai puțin cunoașterea normativă a oamenilor și structurilor, ci înțelegerea motivației, obiectivelor și liniilor lor de forțe, pe scurt penetrarea universului lor mintal, ceea ce presupune să se sprijine mai puțin pe resursele tehnologice decât pe oameni și să integreze total informația în procesul de decizie – strategia de acțiune.

Toate acestea reprezintă, pe scurt, o mică dezbatere a ceea ce înseamnă arta militară în conflictele asimetrice din Afganistan și care nu semnifică o mișcare dezvoltată haotic, având în față o adevarată politică fundamentalist-islamică, care folosește așa numitele arme pașnice pentru atingerea scopurilor. Aceste arme sunt: religia și cultura islamică, expansiunea economică, la adăpostul și în numele acelorași drepturi ale omului pe care Occidentul dorește să le impună mapamondului, conform standardelor deja stabilite. Prin toate acestea nu se respectă drepturile omului. Acesta ar trebui să fie liber, astfel încât „când este vorba de a chibzui asupra mijloacelor de scăpare a patriei, cetățeanul nu trebuie să fie oprit de nici o considerație de dreptate sau nedreptate, de umanitate sau cruzime, de rușine sau de glorie; punctul de căpetenie, care trebuie să întreacă pe toate celelalte este numai acela de a-și asigura neatârnarea și libertatea sa". (Machiavelli, 1995)

BIBLIOGRAFIE

Dinu, Mihai-Ștefan. (2007). Dimensiunea etnico-religioasă a securității. București: editura Universitatea Națională de Apărare Carol I.

Fulga, Vasile; Fulga, Cristina& Fulga Dan.(2009). Ucideți teroarea. Terorism, antiterorism, contraterorism. București: Centrul Tehnic-Editorial al Armatei.

Ioana, Ion. (2005). Terorismul și riposta militară, București: Editura Universitatea Națională de Apărare Carol I.

Machiavelli , Niccolo. (1995). Principele, București: Editura Minerva.

Ion Bălăceanu.(2000). Conflicte Asimetrice, Sibiu: Editura Nicolae Bălcescu.