CONFLICTE ASIMETRICE. CERIN ȚE OPERA ȚIONALE PRIVIND [611636]

CONFLICTE ASIMETRICE. CERIN ȚE OPERA ȚIONALE PRIVIND
STRUCTURA ARMATEI ROMÂNIEI

CUP RINS

Argument………………………………………………………………………… 3
Capito lul 1. DELIMITĂRI CONC EPTU ALE ȘI ACȚIONALE …………………………. 4
1.1. Conflict, conflict asimetric, r ăzboi asimetric……………………… 4
1.2. Este asimetria doar o problem ă de actualitate?………………….7
1.3. Sensul cercetărilor în domeniul asimetriei………………………. 9
1.4. Scop, mijloace și metode ale r ăzboiului asim etric…………….. 10
1.5. Domenii predilect e de manifestare a r ăzboiului asimetric……..11
Capito lul 2. SIMET RIE ȘI ASIMET RIE ÎN PRI NCIPALELE CONF LICTE
MILITARE POSTBELICE …………………………………….……… 12
Capito lul 3. FORME (TIPURI ) DE CO NFLICTE ASIM ETRIC E…………….……….. 15
3.1. Militare………………………………………………………………… 15
3.1.1. Războiul non-contact …………………………………….. 17
3.1.2. Războiul dispropor ționat …………………………………. 19
3.1.3. Războiul popular (total) ……………………….………….. 22
3.1.4. Guerila ………………………………………….……..…… 22
3.1.5. Revolu ția armată ………………………………………….. 23
3.1.6. Războiul civil ………………………………………………. 24
3.1.7. Tero rismul …………………………………………… …….. 24
3.2. Violent e și non-violente …………………..………………………… 27
3.2.1. Conflictul de joas ă intensitate și de intensitate medie … 27
3.2.2. Războiul psihologic ……………………………………….. 33
3.2.3. Războiul informa țional și mediatic ………………………. 36
3.2.4. Ciberconflictul ……………………………………………… 37
3.3. Non-militare ………………………………………………………….. 37
3.3.1. Îndiguirea ……………………………… …………………… 37
3.3.2. Embargo-ul și blocada economic ă …………..….………. 38
3.3.3. Separatismul etnic ………………..………………………. 39
3.3.4. Boicotul …………………………………………………….. 39
Capito lul 4. STRATEGII ASIMETRI CE – ASIMET RII ST RATEGICE ……………….. 39
Capito lul 5. FACTORI CE DEFINES C FIZIONOMIA CONFLICTE LOR AS IMETRICE … 45
5.1. Situa ții de insecuritate asimetric ă…..……………………………… 46
5.2. Scopul politic și strategic al conflictelor asimetrice, o biective…… 47
5.3. Forțe și mijloace de ac țiune specifice … ………………………….. 48
5.4. Concep ția și inten sitatea conflic tului, atitudinea fa ță de adversar.50
5.5. Spațiul de desf ășurare ……………………………………………… 51
5.6. Tipuri dominante de ac țiune ……………………………………….. 52
5.7. Modul de manifestare a violen ței ………………………………….. 54
Capito lul 6. POSIBILE STRATEGII D E CONTRA CARAR E A EFECTELOR
CONFLICTEL OR ASIM ETRICE ……………………………………… 55
6.1. Strategii ale ident ificării……………………………………………. 56
6.2. Strategii protec ționiste………………………………………………. 56
6.3. Stra tegii de coalizare………………………………………………… 57
6.4. Stra tegii de neutr alitate…… ………………………………………… 58
Capito lul 7. AMENINȚĂRI (RISC URI) ASIMETRIC E. CONSECI NȚE
ÎN PLAN UL SECU RITĂȚII NAȚIONAL E………………………………. 59
1

7.1. Pericol, amenin țare, risc ……………………………………………. 59
7.2. Tipologia riscurilor asimetrice ……………………………………… 60
7.3. Consecin țe în planul securit ății și apărării naționale ………….…. 61
Capito lul 8. CERINȚE OPERAȚIONA LE PRI VIND STRUCTU RA ARMATEI ROMÂNIEI
PENT RU CONTRA CARAR EA AM ENINȚĂRILOR (RISCU RILOR) ASIMETRI CE … 63
8.1. Flexibilitate organiza țională…..…………………………………….. 64
8.2. Modularit ate structural ă……………………………………………… 66
8.3. Structuri specializ ate optime de contracarare specific ă…………. 66
8.4. Structuri-nuclee………………………………………………………. 67
8.5. Tehnologii performante……………………………………………… 68
8.6.Structu ri de conducere de tip CJTF…… ……………….…..………. 68
8.7. Cadrul legislativ………………………………………… …………….. 69
CONCLUZII ………………………………………………………………………. 70
BIBLIOGRAF IE SELECTI VĂ ………………………………………………………. 73
ANEXE

2

ARGUMENT

Procesul de mondializare a informa ției și economiei nu rezolv ă și nu poate
rezolva toate problemele c are țin de voca țiile, virtu țile, asperit ățile și
nonconfor mismele ac țiunii um ane. Dimpotriv ă, pe măsură ce se dezvolt ă noi
provocări și, în consecin ță, noi riscuri asumate și noi forme de confrunt ări impuse sau
facilitate d e societățile de tip informa țional, apar , reapar și se perpetueaz ă
numeroase asimetrii, unele foarte noi, alte le vechi de când lum ea, se accentueaz ă
impactul lor economic, cultural, social și militar cu consecin țele de rigoare. Riscurile
de tip asimetric1 sunt specifice activit ății umane. Ele se men țin atât în perioadele de
schimbări radicale, revolu ționare, care sunt guvernate, în general, de teoria haosului,
cât și în sc urtele perioade de linearitate relativ ă, de stabilitate economic ă, socială și
militară, care se caracterizeaz ă de o oarecare diminuar e a as imetriilor conflictuale.
„Asimetria est e la fel de veche ca și războiul. Întotdeauna între adversari au
existat diferen țieri care i-au plas at, atât pe unii, cât și pe ceilal ți, în poziții avantajoas e
sau dezav antajoase, decizând rezultatul b ătăliilor/războiului/c onflictului. La nive l
strategic, aceste dif erențieri au condus la ceea ce numim și astăzi asimetrie
strategic ă“2. Toate ac estea sunt, desigur, relative. Din ce în ce m ai mult, co nflictele
prezentului și mai a les cele ale viitor ului vor fi asimetrice. De și natura creeaz ă
simetrii, exist ă, chiar și în mediul înconjur ător, n umeroase spa ții as imetrice,
caracterizate de evolu ții nelineare, surprinz ătoare, aleatorii.
Una din cele mai c uprinzătoare d efiniții ale asimetriei a formulat-o genera lul de
brigadă dr. Vasile Pa ul, într-un studiu pub licat în ziarul „Observatorul milit ar“, astfel:
„Asimetria în domeniul problemelor militare și al securit ății naționale reprezint ă
acțiunea, organizarea și gândirea (concep ția) diferit ă de cea a adversarului, în scopul
maxi mizării propriilor avantaje, al explo atării slăbiciunilor adversarilor, al ob ținerii
inițiativei sau câștigării libertății de acțiune. Ea poate fi: politico-strategic ă, militaro-
strategic ă, operațională sau o combina ție a acestora.“3
Conflicte le, prin e xcelență, sunt asimetrice. Din punct de ved ere științific, se
poate pune chiar un semn de egalitate (sau, în orice caz, de condi ționare reciproc ă)
între conflict și asim etrie. Simetrie, înseamn ă, în general, î ncremenire, forme
perfecte, sau m ăcar un rezultat al încerc ării de a le realiza, pe când asimetrie
înseamn ă dezechilibr u, dezorganizare în vederea unei noi organiz ări, acțiune,
mișcare.
Din acest motiv, studiul as imetriilor – inc lusiv al c onflict elor asimet rice – devine
fascinant. Se pot g ăsi numeroase r ăspunsuri unor probleme cu solu ții multiple, în
timp ce alt e probleme care se cer grabnic rezolvate se vor înmul ți, se pot sesiza
sensuri noi ale unei atât de vechi și de controversate dialectic i strategice. Iar acest
lucru este foarte import ant pentru definirea corect ă atât a conflictului care, nolens,
volens , împinge lumea înainte, cât și a războiului c are se consider ă că o trage
totdeauna înapoi.

1 În România, primul studi u pe tema asimetriei strate gice a fost p ublicat de ge neral ul de bri gadă dr.
Vasile Paul, în Observato rul militar nr. 1 8 din anul 2 001, sub titlul Asim etria stra tegică.
2 General de briga dă dr. Vasile Paul, Asim etria strat egică, în Observatorul militar, nr.18 (8 – 14 mai
2001 ).
3 Idem.
3

Capitolul 1
DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE ȘI ACȚIONALE

Sfârșitul Războiului Rece și, în general, al c onfruntării directe, de aproximativ o
jumătate d e veac, între cele dou ă sisteme sociale antagonice, re ține atenția asupra
unei „ noi” dar totu și „vechi ” amenin țări : conflictul sau războiul as imetric.

1.1. Conflict, conflict asimetric, r ăzboi asimetric

Dacă este vorba de conflict, se impune s ă avem imaginea, în primul rând, a
unei stări nonviolente de neînțelegere, dez acord sau ciocniri de interese antagonic e
între părți adverse, care pot degenera, în anumite condi ții, în diferende și acțiuni
violente și chiar în război.
Dacă acceptăm în fapt c ă apariția și dezv oltarea conflictelor este determinat ă
de trecerea (voluntar ă sau nu) peste anumite limite, în general cunosc ute, și de
incapac itatea celor în cauz ă de a face fa ță unor presiuni de stare, intrarea în noua
eră a cunoa șterii echivaleaz ă cu un spor semnificativ al poten țialului de anticipare și
răspuns la situa țiile-limită și al capacit ății de control asupra disfunc țiilor.
În mod logic, deci, aceste premise ar trebui s ă conducă la diminuarea sau chiar
eliminarea tensiunilor, a disfunc țiilor și dezechilibrelo r critice și îndeosebi a celor
exploz ive. Toate aces tea ar urma s ă se produc ă înainte de agravarea situa țiilor ce
pot deveni conflictuale, mai ales în fazele primare, de deosebiri, de opozi ție, de
contradic ții rezolvabile înc ă la masa tratativelor.
Conflictul ca stare, ca moment de dezechilibru, ca limit ă, în evoluția și
manifestarea diverselor tipuri de rela ții (când exist ă pericolul ruperii echilibrului),
rămâne inevitabil un proces obiectiv, dar modalit ățile de solu ționare nu trebuie s ă
devină violente sau preponderent violente, ci dimpotriv ă.
Asimetria exist ă și în lupta evolut ivă, la n ivelul spec iilor, al vie ții, în general. Ea
nu este o inven ție a omului. Exist ă în natur ă de milioane de ani. A șa cum exist ă
lupta. Așa cum exist ă agresivit atea, unul din cele mai controversate concepte în
teoriile evo luționismului.
„Agresivitatea este, dup ă Konr ad Lorenz , asa-zisul rău care, în realitate,
acționează pentru binele speciei. Ulterior apari ției studiului s ău, s-au constatat
fenomene care contraziceau aceast ă concepție. Agresivitatea inte rgrupală, adeseor i
distructiv ă, sau comportamentul infanticid observat la clanurile de lei și în grupul unor
maimuțe a ridicat un semn de î ntrebare referitor la explicarea func ției adaptative a
comportamentului agr esiv.“
Dr. Mihail Cociu4 vorbește despre o strategie evolutiv st abilă care se
caracterizeaz ă printr-o lupt ă asi metrică dintre gene și nu numai. „Formula
matematic ă prin care se exprim ă această strategie evolutiv stabil ă (SES) poate fi
tradusă în cuvinte astfel: Fiecare combatant se m enține pe pozi ție o durat ă de tim p
imprevizibilă, dar apropiat ă de valoarea bunului r eal aflat în competi ție. Este de o
importan ță vitală ca indivizii s ă nu ofere rivalilor nici o indica ție referitoare la
momentul în care au decis s ă abandonez e confruntarea. Cel care va indica prin vreo
mișcare a corpului c ă se preg ătește să abandoneze va fi prompt dezavantajat.
Singură atitudinea im pasibilă va rămâne stabil ă în cursul evolu ției. Minciun a nu s e

4 Dr. Mihail Co ciu, Gena egoistă și strategiile sale, www.asim etrie.h ttm
4

dovedește o SES în cadrul rela țiilor intraspecifice, nefiind favorizat ă, ci penalizat ă de
selecția nat urală. Atenție! Este vorba de anim ale, nu de om“5.
Dr. Cociu arat ă, în continuare, c ă luptele acestea dintre genele egoiste au fost
denumite de J. Maynard Smith lupte asim etrice . Caracteristica lor este aceea de a
opune adv ersari identici sub toate aspectele. Asimetria este dat ă de strategiile
agresive adoptate. Un asemenea model – spune dr. Cociu – nu exist ă în realitate. J.
Maynard Smith și G.A. Parker au studiat lupt ele asimetrice, stabilind cel pu țin trei
tipuri de as imetrii: a) indiviz ii se deosebesc prin talia și abilitatea lor agresiv ă, fiecare
fiind capabil s ă evalueze capacit ățile fizice ale rivalu lui său în compara ție cu ale sale ;
b) profitul este diferit, în func ție de vârst ă; c) unul dintre adversari poate face ca lupta
să se ter mine mai repede (în acest caz , SES adoptat ă va fi : rezidentul câ știgă,
intrusul pierde, selecția natural ă favorizând indiviz ii care manifest ă un comportament
teritorial.
„Desigur, procentajele evol utiv stabile calculate și atribuite de Maynard Smith
strategiilor diferite se refer ă la corpurile indivizilor, care sunt suficient de mari pentru
a fi observate. Inter acțiunile dintre gene, prin inte rmediul c orpurilor pe care le
controleaz ă, sunt, cum spune Richard Dawkins, doar vârful minuscul al ais bergulu i,
căci majoritatea covâr șitoare a interac țiunilor genelor în grupul ev olutiv stabil al pool-
ului genetic se desfășoară în interiorul corpurilor. Asemenea interac țiuni sunt, practic,
imposibil de observat, deoarece ele au loc în interiorul celulelo r, mai exact în celulele
embrionului în curs de dezvoltare. Corpurile bine integrate, al c ăror comporta ment ia
forma diferitelor strate gii, sunt rezultatul unui grup ev olutiv stabi l de gene egoiste. Cu
alte cuvinte, când selec ția intervine la nivelul indiv idual sau popula țional de int egrare,
la nive lul pool6-ului genetic jocurile sunt deja f ăcute“7.

Aceste lucr uri sunt valabile și în lumea omului. Războiul, fie el și asimetric , ca
formă extremă de solu ționare a conflictului, ar trebui s ă fie dep ășit, încetând s ă
reprezinte o necesitat e sau o prioritate. Cu siguran ță însă, războiul nu v a dispărea c a
posib ilitate și nici ca fenomen social.
Vor e xista și se vor manifesta înc ă forme ale r ăzboiului c lasic (militar) în
variante m odernizate, înalt tehnol ogizate, în contrast cu al tele inedite, improvizate,
ciudate chiar, neîncadr ate în tiparele tradi ționale.
Cum va ar ăta cu ex actitate r ăzboiul v iitorului este aproape imposibil de anticipat
și, mai ales , de încadrat într-o imagine model, virtual ă, unică și atotcuprinz ătoare. „În
«războiul asimetric», fiecare dintr e adversari apeleaz ă la mijloace diferite, la nivelul
său, fără să caute să rivalizeze cu cel ălalt și, la urma ur mei, evitând confruntarea fa ță
în față“8.

Cu toate pr eviziunile f ăcute, pentru moment, di spunem doar de cli șee dis parate,
de fragmente mai m ult sau mai pu țin clare, care îns ă ne atrag aten ția as upra unor
caracteristici sau modific ări de esen ță ale teoriei și practicii co nflictelo r
(războaielor) viitorului , oricum altfel decât imaginile de pân ă acum, poate marcate
mai profund de asimetria strategic ă pe toate planurile .

5 Dr. Mihail Coc iu, op. c it.
6 Pool-ul gen etic sau g enofondul repre zintă totalitatea genel or aparținând indivizilor ce formeaz ă o
popul ație, iar fitness-ul un ui individ e ste dat de m ăsura contri buției sale l a generațiile viitoare, deci a
capacității sale de a transmite pro priile gene g enerațiilor următoare; el se exprim ă și prin num ărul de
desce ndenți care ajun g ei înșiși să se re producă.
7 Idem.
8 Jacques Isnard, LE M ONDE, 28.0 9.2001, 1 2h24, analy se La gu erre " asymétrique" entre le s
terroristes et les Etats-Unis.
5

Puține s unt situa țiile c ând se creeaz ă o star e de conflict, iar p ărțile adverse s ă
se afle într-o relație de simetrie . Mai devreme sau mai tâ rziu se produce o disolu ție
a acesteia, o transformare într-una asimetric ă.
Dintotdeauna, între adversari au exis tat sau au fost realizate diferen țieri, cu
avantaje sau, dimpotriv ă, dezavantaje, de o parte sau de alta.
Asimetria în confruntare a decis întot deauna de partea c ui este v ictoria.
Dimpotriv ă, simetria între dou ă părți adverse, care presupune, printre altele ,
concordan ța conceptelor și planurilor de ac țiune, propor ționalitate în for țe și mijloace,
capacități logistice as emănătoare, timpi de reac ție as emănători sau compa tibili etc.,
nu este dorit ă și nu poate, în nici un caz, s ă asigure vict oria în lupt ă, să conducă spre
realizarea scopurilor propuse în războiul a simetric al zilelor noa stre.
Încă din cele mai v echi timpu ri, luptătorii, dar mai ales conduc ătorii lo r de
căpetenie, au c ăutat modalități de realizare a superiorit ății față de adver sar sau,
dimpotriv ă, căi și metode de a evita sau compensa superioritatea acestuia pentru
a obține av antaje chiar și într-o situa ție de inferioritate, a expl oata în avantajul propriu
asimetria, chiar dac ă aceasta le era defavorabil ă.
„Victoria poate fi creat ă“ – spunea Sun T zî, cu o jum ătate de mileniu î.e.n., în
lucrarea „ Arta războiului ”. Pentru aceasta, îns ă, nu e de-ajuns num ărul sau for ța. De
aceea, în lucrare se insist ă permanent pe investi ția de inteligen ță, de pricepere, de
abilitate, pe capacitat ea de analiz ă și sinteză, pe inițiativa creatoare, pe g ăsirea unor
soluții de contracarare a superi orității adversarului, în situa ții de asimetrie, de
conflict as imetric , cum am spune noi ast ăzi.
„Întreaga art ă a războiului se bazeaz ă pe înșelătorie. De aceea, dac ă ești
capabil, simuleaz ă incapacitatea; dac ă ești activ, simuleaz ă pasivitatea. Dac ă ești
aproape, f ă să se cread ă că ești departe și dacă ești departe, f ă să se cread ă că ești
aproape. Mom ește inamicul pentru a-l prinde în capcan ă; sim ulează neorânduiala și
lovește-l; evită-l acolo unde este puternic. F ă să i se par ă că ești în situa ție de
inferioritate și încuraje ază-l la înfum urare. Nu-l sl ăbi nici o clip ă, hărțuiește-l. Atac ă-l
când și acolo unde nu este preg ătit; acționează când el nu se a șteaptă la așa ceva ”9.
După cum lesne se poate observa, aceast ă artă a războiului, prefigurat ă cu
două milen ii și jumătate în urm ă și de Sun Tz î, este deosebit de actual ă și în prezent.
Nu întâmpl ător, unul dintre cei mai de seam ă analiști militari a i secolu lui trecut,
teoretician ul militar e nglez B.H. Lidde ll Hart, inspirat inclusiv de c ătre marele gânditor
chinez, recunoscut pentru erudi ția sa în domeniul istoriei și strategiei militare,
apreciaz ă și recomand ă acțiunile indirect e în abord ările strategice militare, în
rezolvările conflictelor/r ăzboaielor asimetrice ale vremurilor noastre.
El preia și aduce în actualitate parte din elementele de art ă a războiului
recomandate de c ătre Sun Tzî, afirmând c ă „cea mai în țeleaptă strategie este s ă-l
cunoști și să eviți punctele tari ale inamicului și să-i exploatezi sl ăbiciunile acestuia ”,
cu alte cuvinte, s ă găsești cele mai potrivite modalit ăți de contracarare a
superiorit ății, indiferent de natura acesteia, recu rgând la stratageme care uneori par a
fi perimate.
„Depășind conceptul de strategie indirect ă, care se opune celui de bătălie
frontală, conducere a militară american ă, peste Atlantic, a imaginat c ă trebuie s ă-și
modifice modalit ățile de raționament și, eventual, practicile pe ter en. Așa a apărut un
concept mai spec ial, drag am ericanilor, mai ales For țelor Aer iene, denumit „război
asimetric “. Trebuie s ă înțelegem, prin aceasta, capacitatea militară dată de
tehnologie, de sofisticarea echipamentelor și procedur ilor de a duce ac țiuni precis e

9 Sun Tz î, Arta războiul ui, Editura Militar ă, Buc urești, 1976, p.24,3 3.
6

într-un punct vulner abil, ales dintr-un dispoz itiv advers pus în inferiorit ate prin
superioritatea calitativ ă – nu în mod neces ar și cantit ativă – a noilor instrumente ale
bătăliei. Ap licată în momentul convenabil, în intervalul de timp hot ărât, asu pra unei
porțiuni bine select ate din teritoriul inamic, lovitura devin e decisiv ă pentru
eveniment ele care urmeaz ă, asigurând st ăpânirea efectelor.
Pentru americani, războiul asimetric nu se confund ă în mod obligatoriu cu
înfruntarea dintre țările dezvoltate și țările sărace, nici cu „r ăzboiul zero mor ți“. Este
mai degrab ă triumful asigur at de tehnologie și efectul garant at de sur prindere.
Ilustrarea acestei teze, care a prins și mai mult în urma demonstra ției făcute, a avut
loc în prim ăvara anului 1999, prin întrebuin țarea de c ătre avioanele a mericane,
asupra Belgradului, a bombelor cu gr afit care au afectat moralul popula ției, privând-o
de energie electric ă și obligând-o s ă trăiască în acele momente în întuneric.“10

Putem afirma c ă asimetria ca și rezolvările ei conflictuale sunt la fel de vechi
ca și războiul/conflictul în sine.
Conflictu l/războiul as imetric a existat de milenii, numai în aparen ță el se prezint ă
ca fiind ceva nou, ca o descoperire a zilelor noastre.
Definindu-l în termeni câ t se poate de simpli, războiul (conflic tul) asimetric
este, în esen ță, un mijloc prin care o parte (o armat ă) inferioar ă caută să obțină
avantaje fa ță de un adversar mai puternic s au acela p rin care o armat ă superioar ă
caută să obțină rapid victoria f ără pierderi sau cu pierd eri cât mai mici.
În aceea și ordine de idei, războiul asimetric înseamn ă conflictul prin care se
caută evitarea impactului cu for ța adversarului, contracararea sau compensarea
superiorit ății de oric e natură a acestuia; și se axeaz ă pe avantajele sau s lăbiciunile
uneia dintre p ărțile aflate în conflict.

1.2. Este asimetria doar o problem ă de actualitate?

Într-un anume fel, căutarea asimetriei a fost și rămâne fundamental ă pentru
toate tipurile de conflicte/r ăzboaie și în toate epocile , inclusiv î n epoca m odernă
și contemporan ă.
Credem c ă ar fi utilă o scurtă trecere în revist ă a unor preocup ări mai vechi sau
mai noi privind problematica asimetriei conflictuale sau nonconflictuale , care a
asigurat avantaje sau, dimpotriv ă, a produs dezavantaje în plan geopolitic sau
geostrategic, în afirmar ea unor întregi civiliza ții sau mari puteri.
Roma , îndeosebi Roma imperial ă, ce a atins apogeul puterii m ondia le în j urul
anului 211 d.Hr., s-a afirmat în lumea ac elor vremuri ca o m are putere, într-o
profund ă asimetrie pozitiv ă față de oricare rival, îndeos ebi printr-un complex
sistem de organizare politic ă, economic ă, cultural ă și, nu în ultim ă instanță, militară.
Ca și în cazul Rom ei, Imperiul chinez, în perioadele lui de apogeu, s-a
caracterizat printr-o severă organizare financiar ă, economic ă, cultural ă și de
securitate prin care și-a surclasat adversarii, reu șind să se impun ă.
Declinul și prăbușirea acestora s-au datorat unei multitudini de factori interni
și externi de natură asimetric ă. De asemenea, datorit ă oboselii, a pierderii
creativității economice și militare, în confrunt ări/războaie cel mai adesea
asimetrice, de sens negativ celor prin care au devenit mari puteri .

10 Jacques Isnard, La guerre "asym étrique" e ntre les terro ristes et les Etat s-Uni s, LE M ONDE, 2
octomb rie 2001, www.lem onde.fr/a rticle .
7

În epoca modern ă și contemporan ă, războaiele anticoloniale, cel al
comuniștilor chinez i sub conduc erea lui M ao, numeroasele r ăzboaie de gueril ă, alte
confruntări sau războaie de toate nuan țele au fost, cu predilec ție, asimetrice .
Perioada postbelic ă, în ansamblul ei, cunoscut ă sub denumirea de Războiul
Rece , prez intă suficiente argumente în sensul aprecie rii acesteia c a fiind, în cele din
urmă, o autentică confruntare asimetric ă la scară planetar ă, vizând, în principal,
cele dou ă sisteme sociale aflate într-o permanent ă și teribilă confruntare.
În cadrul l ărgit al acestei confrunt ări, în aparen ță simetric ă, în fapt, îns ă,
dovedită a fi asimetric ă, se eviden țiază numeroase conflicte (r ăzboaie) asimetrice ,
cu aportul lor mai mic sau mai mare în „ desemnarea câ știgătorului ”, cum au fost:
războaiele din Coreea, Viet nam, cele dintre India și Pakistan, din Afganist an, cele
arabo-israeliene, cel din Malvine și cel din Golf etc.; revolu țiile și contrarevolu țiile d in
Cuba, Chile, Nicaragua, din celelalte state ale lumii a treia; criza Suez ului, cea a
Caraibelor, criza Berlinului etc. De fapt, toate r ăzboaiele loc ale postbelic e pot fi
apreciate ca bătălii asimetrice , la „pupitrul ” cărora s-au aflat cele dou ă superputeri
mondiale rivale, SUA și URS S.
Cele do uă superputeri nu realiz au o simetrie, ci o clasic ă asim etrie care se
caracteriza prin: sisteme politice și ideologice diferite; si steme economice diferite;
posib ilități financ iare diferite; doctrine diferi te; strategii econom ice, culturale și militare
diferite etc.

În prezent, ca rezultat al confrunt ării a simetrice , în special în perioada
Războiului Rece, câștigătoarea acesteia, Statele Unite, caută pe toate c ăile să-și
mențină avantajul strategic dobândit , bazându-se în princ ipal pe o or ganizar e
superioar ă a societ ății, pe o filos ofie social ă performant ă, precum și pe capacitatea
de a mobiliza prompt, în interes propr iu, vaste resurse econom ice, tehnologice și
militare.

În acela și timp, î și intensific ă eforturile pentru a g ăsi cele mai pot rivite
modalități de contracarare a unor pot ențiali adversari care, pe căi și prin
mijloace specifice strategiilor asimetrice , ar atenta la statut ul de lider mondial
absolut, pe care îl de ține în prezent, punând în pericol ordinea exis tentă și periclitân d
proiectul celei viitoare.

1.3. Sensul cercet ărilor în dome niul asime triei

Nu sunt deloc întâmpl ătoare, deci, c ăutările asidue în domeniu din ultimii ani, iar
rezultatele acestora nu s-au l ăsat așteptate.
În anul 1995, pentru prima dat ă, în mod ex plicit, în Doctrina Întrunit ă a
Armatei americane au fost f ăcute referir i oficiale asupra conceptului de asimetrie
a conflicte lor. Documentul în cauz ă specifică „luptele asimetrice ” ca fiind cele dus e
între forțe cu destina ții diferite, cum ar fi cele aeriene contra for țelor terestre sau celor
maritime etc.
Au fost f ăcute și alte specifica ții în documente de linie pentru securitatea și
apărarea na țională, cum ar fi Strategia Militar ă Națională a SUA , indic ându-se
domeniile legate de r ăzboiul asimetric ca fiind, printre altele, terorism ul,
amenințările cu folos irea ar melor de nimicire în mas ă sau ac țiunile de război
informațional, toate categorisite ca amenințări sau provocări asimetrice .
Pe măsura trecerii anilor și a validării în practic ă a îngr ijorării cu privire la aceste
pericole, au sporit preocup ările în domeniu, f ăcându-se și alte mențiuni privind
8

posib ilitățile mari de a se utiliz a de către adversari mijloace și căi asimetrice de
răspuns la domina ția, din ce î n ce mai accentuat ă, a SUA, pe toate p lanurile în
lumea post R ăzboi Rece.
O primă experien ță majoră a anilor ΄90, care a declan șat și ulterior a confirmat
justețea cercetărilor cu privire la asimetria conflictelor/r ăzboaielor în care SUA a
fost implicat ă, o constituie r ăzboiul din Golf.
Deși aflată într -o țară în postura de câ știgător a acestui important
conflict/r ăzboi asimetric al zilelor noastre, cercet ătorii americani și-au pus la modul
foarte serios întrebarea dacă viitorii adversari se vor confrunta cu marile puteri
în termeni ai r ăzboiului clasic , conven țional sau vor c ăuta și găsi alte c ăi și
modalități de reac ție atipice.
Răspunsul a indicat faptul c ă, în viitoarele conflicte, adversarii v or căuta și vor
pune în aplicare modalități asimetrice de r ăspuns , unele care vor vi za pierderi de
vieți omene ști prin folosirea armelor de nimic ire în mas ă, atacuri asup ra
sistemelor electronice și informatice americane de impor tanță strategic ă și
operațională, folosirea altor categorii de arme și mijloace de lupt ă letale, unele
interzise de reglem entările in ternaționale în vigoare, guerila și terorismul de
toate nuan țele, precum și alte tipuri de amenin țări, altele care vor viza doar
obținerea unui avantaj strategic.
În consecin ță, activitatea de cercetare științifică în domeniul asimetr iei
conflictelo r/războaielor viitorului s-a inte nsificat. Un ul dintre c ele ma i importante
studii în domeniu, intit ulat „Abordări asimetrice ale r ăzboiului ”, a fost public at în 199 9,
în revista Joint Strategic Review.
Drept urmare, cercet ătorii americani în domeniu au determinat structurile
responsabile cu secur itatea și apărarea na țională să completeze reglement ările în
vigoare cu noi prevederi privi nd pericolul c e-l reprezint ă noile tipuri de amenințări
strategice asimetrice .
Consecven ți principiului pe c are l-am men ționat la început cu privire la domeniu l
abordat în acest studiu și anume acela c ă „nimic nu este nou sub soare ”, putem
constata, cu relativ ă ușurință, cât de apropiat ă este definirea asimetriei dată de
cercetătorii americani, în anul 1999, de arta războiului preconizat ă de Sun Tzî cu
două mile nii și jumătate în urm ă sau de unul din mar ii teoreticien i ai secolu lui recent
încheiat, B.H. Liddell Hart.
Astfel, abordări asimetrice – spun ofic ialitățile militare amer icane – s unt
încercări de a în șela, dejuca sau sub mina puterea SUA și de a-i exploata
punctele slabe , folosind metode care difer ă semnificativ fa ță de metodele de ducere
a operațiilor la care SUA se a șteaptă.
Abordările asimetric e urmăresc, în general, un impact psihologic major , ca
de exemplu șoc ori c onfuzie, care-i afecteaz ă adver sarului ini țiativa, libe rtatea de
acțiune și voința. Metodele asimetrice solic ită aprecier ea vulnerabilit ăților
adversarului și găsirea formelor corespunz ătoare, adesea surprinz ătoare, de ac țiune.
Acestea folosesc cel mai adesea noi tactici de ac țiune, în general netradiționale,
arme sau tehnologii pe m ăsură și pot fi aplicate la toate nivelurile ac ționale ale
războiului – strategic , operativ s au tactic – , în întreg s pectrul opera țiilor militare.
În context modern, războiul asimetric pune accentul pe ceea c e putem denumi
metodologii neconven ționale sau netradi ționale , cele pe c are de fapt le impune
situația d e dispropor ționalitate accentuat ă între for țele și mijloacele
adversarilor.
Cu toate eforturile f ăcute în ultimii ani, în primul rând d e cercetătorii america ni,
de a eviden ția amenin țările de natur ă asimetric ă, nimeni nu a putut anticip a că
9

momentul punerii lor în practic ă ar putea fi atât de aproape și atât de de vastator.
Nimeni nu a considerat terori smul altceva decât o ripost ă ticăloasă, de mic ă
amploare, care produce vict ime dintre oamenii n evinovați, dar care nu poate tran șa
victoria, înfrângerea s au vreo decizie de im portanță strategic ă. Iată că după tragicul
eveniment, SUA, cu s prijinul NA TO și al num eroaselor alte țări, au pornit ceea ce unii
conducători militari și unii anali ști numesc r ăzboiu l seco lului.

1.4. Scop, mijloace și metode ale r ăzboiului asimetric

Scopul lui poate fi, deci, evitarea ciocnirilor/luptelor directe între for țe
inegale aflate fa ță în față, ceea ce ar da c âștig de c auză, fără drept de apel, celei
mai importante dintre aceste for țe (de regul ă forța agresoare) și găsirea, utilizarea,
de partea celeilalte f orțe, aflată în inferioritate calitativ ă și cantitativ ă, a unor
metode de ripost ă neconvenționale (ripos ta asimetric ă).
Este, de altfel, ceea ce anticipa și expr ima, pe bun ă dreptate, în acest sens,
Lidde ll Hart, subliniin d că „Deoarece exist ă o diferen ță esențială între scopurile pe
care le ur măresc statele agresoar e și cele neagresoare, trebuie s ă existe o diferen ță
corespunz ătoare și între m etodele pe car e le folosesc pentru prom ovare a politic ii
lor”11.
Cele afirm ate în cadrul citatului prez entat sunt cu atât mai actuale, cu cât
statele supuse agresiunii resimt, cel mai acut, dez echilibrele de toate nuan țele
rezultate din cvasi – permanenta asimetrie strategic ă evidențiată, aproape f ără
excepție, cel pu țin inițial, în favoarea agresorului.
Statele agr esate se pr eocupă, cu predilec ție, de securit atea lor, iar atunci când
sunt agresate urm ăresc zădărnicirea prin toate metodele a planurilor
agresorului , determi nându-l s ă renunțe la încerc ările de cucerire, pe toate c ăile și
prin toate mijloacele , în principal pe cele neconven ționale .
Cele specificate în aser țiunea de mai sus conduc, în mod explic it, către
concluz ia că statele (na țiunile) supuse u nei agresiuni, aflate de regul ă într-un
raport de inferioritate fa ță de agresor, vor fi primele care vor recurge la
lupta/războiul asime tric, încercând s ă exploateze virtu țile acestu ia.
Agresiunea nu trebuie s ă fie neap ărat de natură militară, cum am fi tenta ți să
credem la prima vedere. Ea poat e să fie de natură polit ică, cult urală, economic ă
etc.
În fapt, agresiunea nici nu trebuie s ă se produc ă la modul efec tiv. Motiva țiile
celor dispu și să recurgă la amenințări asimetrice pot să fie diverse, inclusiv de
ordin etnic sau religios , de altfel la mod ă în zilele noastre.

1.5. Domenii predilecte de manifestare a r ăzboiului asimetric

Terorismul, ca domeniu predilect de manifestare a r ăzboiului asimetric și, în
același timp, ca motiv serios de î ngrijorare a prezentului și viitorului omenirii, r ămâne
o problem ă transna țională majoră, propulsat fiind continuu de motivații etnice,
religioase, na ționaliste, separatiste, politice și economice. El reprezint ă, în
epoca noastr ă, principala form ă de ripost ă (de acțiune) asimetr ică.
În viitorul previzibil , pe lâng ă terorism de toate nuan țele, se v or manifesta, cu
predilecție, războaie locale, insurgen țe și contra – insurgen țe, capturarea de
ostatici și operații de eliberare a acestora, cam panii antidrog, conflicte de

11 B.H. Liddell Hart, Strategi a. Acțiunile indirecte , Editura Militar ă, București, 197 3, p. 368.
10

intensitate redusă, lupte de gueril ă și de strad ă, campanii pro și contra
mondializ ării, Intifada, ac țiuni ale I.R.A., E.T.A. și operații diverse de men ținere
a păcii etc., ceea ce necesit ă tactici, echipamente, efective și instruire diferite fa ță de
cele conven ționale.
Conflicte le viitoare, cel pu țin pe termen scurt, probabil c ă nu vor angaja for țe
masive fa ță în față, ci vor viza combaterea diverselor grupuri mic i de teroriști
fanatici , care pot utiliza inclusiv capacit ăți de distrugere în mas ă, alte tactici și
tehnologii sofisticat e sau, dimpotriv ă, bazându-se pe lupt ători pregătiți și îndoctrina ți
astfel încât s ă fie oric ând dispu și să se sacrifice f ără nici un fel de ezi tare, dar care
lasă în urmă numeroase victime omene ști, în general nevinovate.
O îngrijorare crescând ă o cons tituie faptul c ă un important num ăr de țări
considerat e, în genere, stab ile sunt confruntate cu situații și stări de inst abilitate
generate d e conflicte interne, religioase, etnice sau de natur ă social-economic ă
precară și cu un num ăr din ce în ce mai ma re de mișcări separatiste care în cearcă
să fărâmițeze țări mai mari în zon e etnice sau religio ase mai mici.
Unele dintre aceste conflicte sunt vechi , având la baz ă disput e de-a lungul
secole lor, altele îns ă sunt de dată recentă, ca urmare a unor modific ări demografico-
etnice sau religioase și, de ce nu, a polit icii de dezintegrare/ integr are ori
globalizare.
Societățile integrate sau globaliz ate conțin, în mod necesar, o multitudine de
culturi sa u subculturi , bazate pe div erse componente etnice , religioase,
culturale și ideologic e, de unde probabilitatea apari ției unor disensiuni pe acest e
considerente.
Îngrijorătoare este, de asemenea , posib ilitatea ca terorismul și conflictul de
mică inten sitate să fie înso țite de atacuri computerizate care pot produce daune
sistemelor informa ționale guvern amentale, militare și de securitate, economice sau
de comunic ații vitale.
În perioada R ăzboiului Rece, dar și imed iat după aceasta, s-a experimentat cu
succes, în special în societ ățile în chise, dezinformarea, manipularea la scar ă mare
a mass-media propaganda și alte metode și posibilit ăți ale r ăzboiului
psihologic și imagologic.
În ultimii a ni, practica terorismului și a insurgen ței a poten țat teama și
îngrijorare a în rândul popula ției civile, prin adoptar ea unor tactici din ce în ce
mai violente, letale , țintele fiind selectate a tât dintre reprezentan ți guvernamentali,
cât și din rândul societ ății civile.
De asemenea, organiza țiile teroriste și conducătorii acestora, din ce în ce mai
veroși, nu-și asumă întotdeauna paternitatea actelor pe care le s ăvârșesc, rămânând
într-un anonimat greu sau imposibil de descifrat și, deci, de contracarat.
Cvasi permanenta stare de tensiune creat ă, în principal, de numeroasele
acțiuni teroriste în diverse locuri de pe glob, amplificate de mass-media avid ă de
știri cât m ai șocante, las ă impresia unei situații conflictuale care nu se mai
termină.
Se justific ă, deci, pe deplin căutările institu ționale pentru a g ăsi modalit ățile
cele mai potrivite de contr acarare a unor asemenea pericole și amenin țări,
specifice, se pare, epocii pe care o travers ăm.
Dacă acestea sunt cât eva din co nsiderațiile ce se pot face privin d delimitările
conceptuale și acționale în leg ătură cu problematica conflictelor asimetrice , în
faza lor incipient ă de dezvoltare ( până să devi nă violente), în continuare, vom analiza
comportamentul feno menului simetrie-asime trie în principa lele conflicte militare
postbelic e.
11

Capitolul 2
SIMETRI E ȘI ASIMETRIE Î N PRINCIPALELE CONFLI CTE
MILIT ARE POSTBELICE

În Dicționarul Explicativ al Limbii Rom âne se arat ă că „simetria este
proprietatea unui ansam blu spațial d e a fi alc ătuit din elemente reciproc
corespondente și de a pr ezenta, pe aceast ă bază, anum ite regularit ăți;
proporționalitate, concordan ță, armonie între p ărțile unui tot, între elementele unu i
ansam blu etc.; distribu ție egală, regulat ă, arm onioasă a părților unui tot, a
elementelor unui ans amblu; coresponden ță exactă (ca form ă, poziție etc.) între
părțile opuse ale unui tot ".12
Pentru a defini și înțelege conceptul de simetrie în contextul militar a l
problematicii ana lizate, putem s ă ne imagin ăm, cu ușurință, că un " ansamblu ", cum
este cel prezentat în defini ția de mai sus, poate s ă îl constituie și un conflict armat ,
iar princip alele lui elemente componente s ă fie cele dou ă părți aflate în conflict .
Definind în acest mod conceptul de simetr ie a conflic telor armate, cu ajutorul
aceluiași dicționar, ajungem la concluz ia că asimetria conflic telor nu poate fi
altceva dec ât "lipsa de simetrie" cu privire la elementul abordat, cel al conflict elor.
Putem, deci, cel pu țin teoretic, s ă afirmăm ex istența sau, dup ă caz, non-
existența simetriei în unele co nflicte militare. Putem vorbi de conflicte sim etrice și
de conflict e armate asimetrice .
Perioada la care ne referim a fost martora a numeroase „ conf lagrații locale,
convenționale, simetrice, asimetrice etc. ", care, în loc s ă rezolve problemel e
apărute, au conturbat și continu ă să conturbe rela țiile internaționale, făcând dovada
faptului c ă diferendele interstatale nu pot fi reglementat e pe calea armelor.
Dovezile în acest sens sunt numeroase, dar cel mai edific ator exemplu este
Orientul Apropiat, unde în perioada post belică s-au desf ășurat patru confrunt ări
majore (1948-1949, 1956, 1967 și 1973), iar în prezent situa ția în zonă este atât de
tensionat ă încât în orice moment poate izbucn i un nou conflict armat major între
Israel și lumea arab ă.
Conflicte le militar e postbelic e atestă că oricât de " periferic ", "local " sau
"limitat " ar fi etichetat un astfel de conflict, interdependen țele p olitice, ec onomice,
culturale și militare glo balizează rapid interesele și con secințele s ale.
Mecanismele ce s e declanșează în situa ții de conflict, unele ascunse s au
disimulate în realit ăți ce pot fi dec larate ca at are, polariz ează interese ale unor centre
de putere. Sprijinul acestora de o parte sau de alta a protagoni știlor creeaz ă
dezechilibre/asimetrii , deschizând larg c alea ingerin țelor pentru dobândirea de
privile gii fățișe sau camuflate, consolideaz ă și lărgesc pozi ții dominante care în fapt
pot să fie adev ăratele cauze ale unor conflicte și ale persisten ței lor în timp.
În sprijinul acestor afirma ții, potrivit statisticilor pub licate de anuar ele SIPRI, în
aproximativ 90% din r ăzboaiele purtate în perioada postbelic ă inițiatorul c onflictulu i
armat nu a ob ținut o victorie milit ară care să-i asigure realiz area integral ă a scopulu i
propus, în 44% din c azuri configura ția politică din z ona de conflic t nu s-a modificat în
urma recursului la violen ța armată, iar în procentaj de 55% situa ția conflictual ă s-a
complicat și mai mult.

12 DEX, Dic ționarul Explicativ al Limbii Ro mâne, Editura Univers En ciclopedic, Bucu rești, 199 8, p. 988.
12

Analizând principa lele conflicte militar e postbelice, se poate p une întrebarea: în
ce măsură decalaj ul de putere/dimensiunea puterii a constituit un factor
definitoriu al asime triei strategice con flictuale și dacă ea (dimensiunea) a
condus la realizarea scopului utilizând violen ța armată?
Se poate afirma c ă, în general, s copul războaielor a fo st stabilit d e politică, iar
perioada la care facem noi referin ță nu se constituie într-o excep ție de la regul ă.
Condițiile de realiz are a scopurilor r ăzboiului decurg din caracter isticile epoc ii istorice
în care acestea se desf ășoară și se refer ă, cu prec ădere, la: situația intern ațională,
raportul propriu-zis de for țe între p ărțile beligerante, concep țiile strategice și
operaționale, atitudinea na țiunii și a armatei fiec ărei părți față de conflict,
hotărârea și abnega ția cu care s-au desf ășurat luptele și bătăliile, t ipurile d e
ripostă întrebuințate, inclusiv c ele de natur ă non-militar ă.
În toate epocile istoric e au fost războaie care și-au atins scop urile și altele
care nu au realizat acest lucru , deși în trecut erau condi ții, în general, propice
pentru utiliz area violen ței armate cu șanse de reu șită.
În epocile istorice trecute, condi țiile de suc ces utilizâ nd viole nța armată erau
favorabile celor pu ternici, superioritate a în for țe și mijloace , în genera l
superioritatea în for țe armate, era, de regul ă, decisivă.
În prezent, aceast ă "regulă" nu m ai este v alabilă în totalitate, promovarea u nor
interese politice majore prin intermediul violen ței armate se restrânge d in ce în
ce mai mult. În consecin ță, factorii politici responsabili caut ă alte căi și alte
mijloace , îndeosebi, non-violente, de a-și realiz a scopurile propuse.
În pofida noilor condi ții, în care ponderea r ăzboaielor ce nu- și ating scopul a
devenit predominant ă, războiul ca instrument al polit icii con tinuă a fi utilizat de
către diverse for țe ce nutresc, totu și, speran ța de a ob ține pe ac eastă cale av antajele
propuse și rezolvările ce le dor esc. Cu m s-ar putea explica totu și acest paradox?
Există, în complex itatea acestui " ansam blu" numit conflict , un factor sau, poate, mai
mulți factori care tind s ă mențină, cel puțin la nivel de speran ță, calea violent ă a
rezolvărilor conflic tuale?
Trebuie s ă recunoa ștem că asemenea factori persist ă încă în rela țiile
internaționale, în pofida tuturor efortur ilor care se fac pentru integrare și, respectiv,
globalizare, pentru rezolvarea pe cale am iabilă a tuturor diferend elor și a stărilor de
încordare ce apar între diverse state sau grup ări de state.
Unul dintre ace ști fact ori, cu rol nefast de-a lu ngul tuturor perioadelor istorice
parcurse de omenire, a fost și rămâne puterea și, mai ales, decalajul de put ere.
Într-un remarcabil studiu de geopolitic ă mondial ă, sunt specific ate domeniile
decisive ale puterii mondiale , iar noi re ținem că acestea pot fi domeniile: militar ,
economic , tehnologic și cultural . Se mai face, de asemenea, specifica ția că
acestora li se adaug ă noile dimensiuni ale puterii : comunica țiile, informațiile,
comerțul și finanțele. Toate acestea, desigur, în strâns ă corelație cu dimensiunea
geopolitic ă13.
Decalajul de putere , care face în primul rând obiectul preocup ărilor noast re,
este un factor , de obicei, nelipsit și decisiv în relația simetrie-a simetrie , îndeoseb i
atunci când intervine și își pune amprenta asupr a unui conflict ar mat. Acesta decurge
din deosebirile ce e xistă sau se formeaz ă ca atare, între state sau g rupări de
state , în ceea ce priv ește forța lor econo mică și militară, reprezentarea politic ă,
socială, demografic ă și cultur ală, precum și pe baza noilor dimensiuni ale puterii,

13 Zbigniew Brzezinski, Mare a tablă de șah, Editura Uni vers En ciclopedic, p. 12 și 35.
13

ce au în vedere tehnologiile av ansate, comunica țiile performante, informa țiile,
comerțul și finanțele pe măsură.
Dacă decalajul de put ere este un factor obiectiv , cunoscut, în parte cel pu țin,
și de către cei viza ți/amenințați că el ar putea s ă se transforme într-un pericol de
natură asimetric ă, tot atât de important ă este și percepția celor ce de țin puterea
asupra scopulu i în care ea va fi utilizat ă, ceea ce reprezint ă un factor subiectiv.
În consec ință, decalajul propriu-zis de putere , pe fondul dezvol tării
economice, tehnice și tehnologic e, dar mai ales imaginea sup radimensionat ă a
acesteia au condus la deciz ia declan șării unor ac țiuni militare sa u conflicte armate în
perioada la care ne referim, apreciindu-se, uneori eronat, c ă victoria va fi facil ă, prin
efectul pur matematic al superiorit ății numerice și tehnice, ca rezultat al asimetriei
strategice de for țe și mijloace.
Mai mult decât atât, pe parcursul desf ășurării unora dintre conflictele dec lanșate
în asemenea condi ții, au apărut situații neprev ăzute, care au modificat substan țial
datele ini țiale ale situa ției, producând schimb ări și, uneori, inver siuni ale asimetriei
strategice sau, dup ă caz, transformarea simetriei în asimetrie.
Edificatoar e în acest sens ar fi dou ă dintre conflictele militare majore ale
perioadei R ăzboiului Rece, și anume, cel din Vietnam (1964 – 1973), cu SUA c a
protagonist principal, și cel din Afganistan (1979 – 1989), unde a fost implicat ă URSS ,
ambele superputeri în perioadele derul ării celor două conflicte.
Un tablou cuprinz ător al aspectelor asimetrice în princ ipalele conflicte militare
postbelic e se prezint ă în Anexa nr. 1.
Analiza derul ării ac estora în deceniile postbelic e eviden țiază ponderea
factorului tehnico- științific în determinarea raportului de for țe și implicit în realiz area
dezechilibr ului ce conduce la efecte asimetri ce evidente.
Sub acest aspect, sunt edificatoare, aproape f ără excepție, toate conflictele
militare postbelice, dar se eviden țiază îndeosebi r ăzboaiele arabo-israelien e,
conflictul din Falkland (Malvine) și războiul din Golf. Acestea au fost în mod evident
conflicte asimetrice care au valorificat superioritatea tehnic ă și tehnologic ă, dar nu
numai, pentru atingerea scopului general al r ăzboiului.

Capitolul 3
FORME ( TIPURI) DE CONFLICTE ASIMETRICE

3.1. Militare

Există mai multe clasif icări ale conflictelor și războaielor, în func ție de o mul țime
de criterii. În ceea ce prive ște strategiile asimet rice, trebuie spus că ele țin de natura
conflictelor și de modul de ducere a acestora, de ie șirea din line aritate și intrarea î n
spațiul mult idimens ional. Este, într-un fel, ce ea ce s-a petrecut cu geometria, în saltul
făcut de la geometriile euclid iene, la cele ne euclidien e, adică de la spa țiul ide al la cel
real. Războiul se anc orează în realitatea fiec ărei e poci, iar realitatea secolului XXI
este una de tip informa țional, s pațial, fluid, asimetric. Lumea se deos ebește prea
mult (unii au ajuns în cosmos, al ții au rămas în colibe), pentru a- și mai permite azi
vreo simetrie.
„Noua manifestare a corela ției dintre spa țiu, timp și luptă armată se
concretizeaz ă în arta militar ă modern ă și prin con cepția de adâncime . Aceasta
reprezint ă extinderea ac țiunilor militare în timp, spa țiu, resurse și scop, pentru a
asigura ob ținerea de informa ții și influ ențarea evolu ției situației în sensul dorit, pe
14

toată adâncimea c âmpului de lupt ă. Potrivit speciali știlor militari americani,
adâncimea constituie unul dint re ce le cinci principii de baz ă în acțiunile militare,
alături de inițiativă, rapiditate, sincronizare și flexibilitate“.14
Strategia, indiferent care ar fi derivatul s ău modern ce nu mai ține seama de
sensul ini țial al termenului, este inseparabil ă de noțiunea de conflict, iar aceasta din
urmă este de neconceput f ără relația inamic15. Așadar, strategia ține de zona
conflictulu i, iar aceast ă zonă include, în pri mul rând, r ăzboiul, ca form ă extremă a
conflictulu i, și conflictul ca atare, cu toate derivatele sale.
Războiul, c a fenomen social, a primit, de-a lungu l timpurilor, diferite reguli de
confruntare, instituindu -se, în cele din urm ă, dreptul p ăcii și al războiului. Dar r ăzboiul
acela al epocii lui „Tirez-vous messieurs les englais “ nu mai exist ă. În timpurile
moderne, r ăzboiul s-a întors la arta antichit ății, devenind o confruntare de mi șcare, la
care particip ă armate profesionist e, înzestrate cu mijloace perfec ționate, cu sisteme
de arme. În acest sens, putem aprecia c ă războiul, în calitate de conflict armat, cu doi
sau mai m ulți beligeran ți, a trecut prin urm ătoarele faze: a) r ăzboiul antic de invaz ie,
declanșat prin surprindere, cu armate specializate, care era un r ăzboi asimetric,
întrucât popoarele de r ăzboinici atacau popoar ele s edentare, ini țial neînarmate și
nepregătite pentru astfel de confrunt ări; b) războiul c lasic, caracterizat prin
înfruntarea cavalereasc ă, de cele mai multe ori în limitele d reptului p ăcii și al
războiului, între dou ă armate aproximativ egal e ca instruire, dotare și strategie
(războaiele de tipul c elor napoleoneene, pr ecum și primul și cel de al doilea r ăzboi
mondial); aceste r ăzboaie erau de tip simetric; c) r ăzboiul m odern, care are o
mulțime de forme și expresii, de la cele clasice, în general, simetrice, la cele non-
contact, care sunt, evident, asimetrice16, de la cele de sanc ționar e sau impunere a
unui anumit comportament la cele teroriste; d) conflictul violent, care, la rândul lui,
cuprinde c onflictul ar mat, altul decât r ăzboiul cu beligeran ți, și conflictul viole nt
nearmat. (Anexa nr.2)

Războiul este definit de mul ți autori ca o confruntare violent ă între to ate
component ele activ ității sociale: politic ă, economică, diplomatic ă, ideo logică, psiho-
morală, informa țională. Caracteristicile lui p rincipa le pa r a fi: concep ție consonant ă cu
evoluția gândirii umane, deciz ie informa ționaliz ată, execuție def inită pe mul țimea
mijloacelor ultraperfec ționate, per cepție moderat ă; strategia total ă va înlocui strategia
militară; dispariția clasicei frontiere între pace și război; acțiunile non-viole nte vor fi
completate cu ac țiuni militare; co nfruntarea militar ă – preventiv ă, amenin țătoare, de
descurajare pentru pace17.
Unul din c ele mai im portante el emente ale asimetriei confrunt ărilor este dat de
spațiu. Car acteristica lui fundamental ă în războiul modern este fluiditatea. „Spațiul de
luptă fluid este o supr afață de teren determinat ă de posibilit ățile max ime ale marilor
unități / unităților de a descoperi și angaja inamicul simultan la toate cele trei niveluri
ale artei militare (tac tic, operativ, strategic) în minimum dou ă medii s imultan, în

14 Lt.col. Alexandru Rizescu , Aspecte teo retice p rivind cadrul de d esfășurare a ac țiunilor militare la
începutul secolul XXI , http://www.a ctrus.ro/revi ste/1_2 001/g_ 2.html
15 Hervé COUTAU-BÉGA RIE, Ami-inam i, http://www. s tratisc.org/i sc_intro.htm
16 Paul T.V., Assymetric Conflic t. War Initiation by Weak er Power , New York, Cambri dge University
Press, 198 1.
17 Iosif Armaș, Cornel P urcărea, Pa ul Dănuț Duță, Acțiunea m ilitară la granița dintre milenii, Editura
Militară, Buc urești, 200 1, pp. 63 – 64.
15

scopul lovir ii dec isive a centrelor de grav itate / punctelor decisive ale acestuia și al
înfrângerii lui psihice și fizice."18

3.1.1. Războiul non-contact

Războiul non-contact este un efect al noilor tehnologii. Cauza lui s e află însă în
altă parte. Pentru c ă înseși noile tehnologii î și află rațiunile în nevoia de a preveni
contactul direct, care a fost dintotdeauna foarte dur și a produs numeroase victime
omenești. A lov i de departe, f ără a putea fi lov it, a fost visul și idealul oric ărui
războinic, oric ărui conduc ător militar. În acest scop au fost folosite toate mijloacele
posib ile, de la cele informa ționale la cele ale dezinform ării și inducerii în eroare, de la
manevra strategic ă de întoarcere la lov irea cu ajutorul rachetelor și aviației
strategice. Aceasta es te o rea litate pe care au prefigurat-o și configurat-o în fel și
chip toți marii strategi ai lumii, d e la Sun T zî la Claus ewitz, și toți marii comandan ți,
de la Gingis-Han la Napoleon, de la Al exandru cel Mare la Schwartzkopf.
Anumite as pecte ale ac țiunilor non-contact (cel pu țin în ceea ce prive ște unele
etape ale preg ătirii și desfășurării acestora) s-au manifestat în toate timpurile, în
cvasitotalit atea războaielor și în totalitatea strategiilor m ilitare. Acest lucru se exprim ă
în însuși faptul c ă, de cele mai multe ori, succesul într-un r ăzboi s e pune tranșant pe
reușita surprinderii s trategice . Or, dup ă cum se știe, surprinderea strategic ă nu
se poate r ealiza dec ât prin ac țiuni (cel pu țin în faza realizării dis pozitivului strategic)
non-contac t. Printre aceste ac țiuni cele mai recunoscute sunt cele care se refer ă la:
– manevra strategic ă de întoarcere;
– manevra strategic ă pe direc ții (linii) ex terioare sau interioare;
– ofensiva din mi șcare (în faza de preg ătire);
– bombardamentul strategic.
Toate acestea ( și formele derivate) erau, de fapt, etape non-contact ale
războiului de contact, pentru c ă, în cele din urm ă, tot se producea un contact între
grupările pr incipale de forțe.
Însă problema r ăzboiului non-contact s-a pus tran șant abi a după experiența
dramatic ă a americanilor în Viet nam. Aici, pentru prima oar ă în istoria confrunt ărilor
militare, s-a realiz at marea divergen ță dintre tehnologie și strategie, dintre fizionomia
războiului și filosofia r ăzboiului, dintre fair-play -ul războiului și parșivitatea acestuia.
Arta înșelăciunii definit ă cândva de Sun Tzî reînvia dup ă un șir de dezastre, de fapt,
după o epocă de cat astrofe politice și dez astre militare, r ăzboiul din Vietnam fiind
ultimul dintr e ele19 (ultimul dedic at marii filosofii a confrunt ărilor-contact de tip militar).
Interesant este c ă noul tip de r ăzboi – războiul non-contract – nu se datoreaz ă
revoluției intrinseci a artei militare, întrucât o astfel de revoluție nu a avut înc ă loc.
Acest nou tip de r ăzboi se dator ează pres iunii societ ății civile, mai exact, societ ății
americane, care nu mai accept ă (cel puțin până la atacul terori st asupra ei din 11
septembrie 2001) s ă-și sacrifice fiii pe câmpurile de b ătaie, indiferent care ar fi, cu m
ar fi, câte ar fi și pentr u cine ar fi scopurile și obiectiv ele războiului. Războai ele duse
de SUA nu sunt r ăzboaie impuse, întrucât se considera (pân ă la 11 septembrie 2001)
că teritoriul SUA nu es te amenin țat și nu poate fi amenin țat de nimeni, ci solu ții alese.
Or, societatea american ă – supertehnologizat ă – nu mai poate accepta pierder i
umane (cel mult, poat e accepta anumite cheltuieli). A f ost de-ajuns o s ingură imagine
din Somalia, care arat ă că un pilot al for țelor armate ale SUA a fost umilit, p entru ca,

18. Gene ral de briga dă dr. Paul V., Războiul mileniului trei , Editura D. B.H., Buc urești, 2000, p. 102
19 Ultima dint re expresiile războiului a simetric o reprezintă atacul terorist a supra celor d ouă turnuri di n
New Yor k și asupra Pe ntagonul ui, atac în care și-au pierd ut viața mii de nemilit ari.
16

indubitabil, congres menii americani, sub presiunea s ocietății civile, să retragă imediat
trupele din aceast ă țară. Războiul non-contact, aici, nu fusese posibil.
După atacul terorist asupra Ame ricii, lu crurile s-au mai sch imbat. Americanii au
înțeles că nu sunt inv ulnerab ili și că un război nu se d uce numai pe teritoriile altora.
Au înțeles perfect c ă, în noile c ondiții, terorismul nu mai este un simplu mijloc de
presiune, ci o ripost ă asimetric ă, un război as imetric. În cele din urm ă, nolens,
volens, ang ajarea militar ă se produce într-un spa țiu extrem de fluid, care nu are limite
ce nu pot fi schimbate. În aces t caz, conceptul de angaja re militară trebuie redefinit.
Războiul non-contact, teoretic, s-a n ăscut, într-un fel, din conceptul strate gic
„bătălia aeroterestr ă – 2000 ” și din ceea c e s-a num it la acea vreme „ lovitura în
adâncime ”. Totuși, acea concep ție, potrivit c ăreia trebuiau lovite obiective le inamic e
de pe adâncimea strategic ă și separate e șaloanele unu și doi strategice pentru a se
preveni reac țiile ofensive ale ap ărării, sau, în cadrul ofens ivei inamice, introducere a
în opera ție a eșalonului doi strategic și rezervelor reprezint ă doar o modernizare a
concepției clasice de ducere a r ăzboiului, adic ă o ampl ă manevr ă aeroterestr ă
permisă de mijloacele modernizate (sis temele de arme) care începeau s ă intre, c u
sau fără voie, în dotarea for țelor armate ale țărilor NAT O.
Războiul non-contact este altceva. El este o ac țiune de mare amploare,
desfășurată în toate mediile spa țiului strategic (spa țiului de confruntare) și prin toate
mijloacele, de la cele informa ționale la c ele politic e și diplomatice, de la cele cosmice
la cele aeriene, terestre și maritime, astfel încât inamicul s ă nu aibă posibilit atea să
riposteze s au riposta lui s ă fie lipsit ă complet de orice eficien ță și să nu presupun ă
nici un fel d e implicații sau de urm ări negativ e în plan strategic.
Obiectivul strategic al acestui tip de r ăzboi este victoria f ără pierderi din partea
forțelor proprii, scopul este supunerea inam icului fără a-i da posibilitatea s ă lupte, să
se poată apăra sau s ă reacționeze în vreun fel care s ă afecteze for țele proprii ale
celui care a tacă.
Căile strategiei r ăzboiului non-contact sunt: de scurajarea inamicului (adver-
sarului); presiunea ps ihologică, economic ă și militară; coalizarea for țelor, institu țiilor
și organis melor interna ționale împotriva celui viz at; satanizarea conduc ătorilor;
războiul psihologic și informa țional; angajarea limitat ă prin lovirea (cu mijloac e
informaționale, cosmice, aeriene, maritime și chiar terestre), precum și, la nevoie, cu
ajutorul for țelor speciale) a punctelor vulnerabile (f ără efecte colaterale sau cu efecte
colaterale minime) și a centrelor vitale, astfel încât reac ția adversă să devină
imposib ilă, fără obiect sau ineficient ă, iar capitularea adversarului s igură.
Războiul din Golf din 1991 împotriva arma tei lui Saddam Husse in a reprezentat
prima formul ă modern ă reușită a acestui tip de r ăzboi. Este totu și o formul ă
experimental ă, încă nepusă la punct, dar care reliefeaz ă cum nu se poate mai bine
rolul tehnologiei în evolu ția artei militare și a strategiei ac țiunilor directe, chiar dac ă
nu avem înc ă bine f undamentat ă noua paradigm ă a teoriei strategiei asim etrice și
artei militare adecvate.
Unii susțin că războiul non-cont act ar fi pos ibil numai într-un sens – de la cel
avansat tehnologic la cel înapoiat tehnologic -, de la sisteme de arme la armele
războiului clasic. Aceasta este doar o parte a adev ărului. Desigur, totdeauna țările
puternice vor folosi avant ajul tehnologic militar ( și nu numai militar) pe ntru a-și
impune politica și a-și realiza interesele în fa ța țărilor mai slab dezvoltate. În acest
caz, războiul non-contact este un produs al stra tegiilor asimetrice, atât în planul
raportului de for țe, cât și în ceea ce prive ște căile, mijlo acele și acțiunile. E xistă însă
și reacția (sau ac țiunea), tot asimetric ă, a celui slab împotriva celui p uternic, a celui
izolat împotriva coali ției sau alian ței, a celui care se c onsideră frustrat împotriva celui
17

care domin ă, printr-o gam ă foarte larg ă de forme și procedee ale r ăzboiului asimetric,
din care nu lipsesc guerila, r ăzboiul total și mai ales terorismul.
Asimetria, în r ăzboiul non-contac t, este totdeauna relativ ă, greu de evaluat și de
prognozat. Ea este, de regul ă, o expres ie a unei realit ăți disp roporționate, dar nu
înseamn ă neapărat dispropor ție, inferioritate sau superioritate, ci doar diferență.
Diferență în ceea ce prive ște forțele, căile și mijloa cele, mentalitatea și strategia.
Războiul non-contact devine din ce în ce mai mult o re alitate strategic ă a prezentului
și se prec onizează a fi o caracteristic ă importantă a viitorului. Sistemele de arme,
noile strategii totale permit și, în ace lași timp, impun o altfel de desf ășurare a
confruntărilor, în sistem non-contact sau, în orice caz, într-un altfel de contact.
Totuși, războiul non-c ontact nu înseamn ă, în mod obligatoriu, asimetrie , adică
diferență (diferențiere a părților separate de o ax ă). El înseamn ă doar acțiuni la mare
distanță, în afara unui contact stricto sensu , în care se pot confrunta for țe diferite sau
aproximativ egale, dup ă strategii diferite sau dup ă strategii asem ănătoare.
De aceea, războiul non-contac t este și nu este o expres ie a strategiilor
asimetrice. De altfel și denumir ea de non-contact este relativ ă și transparent ă ca
semnifica ție. Non-contact poate însemna doar un altfel de contact , adică un
contact la foarte mare distan ță, prin inf ormație, prin foc, prin acțiuni e xtrem de
complexe, pe un spa țiu multidime nsiona l și în toate mediile posibile.

3.1.2. Războiul dispropor ționat

Războiul dispropor ționat este în întregime un produs al strategiilor
asimetrice . În aceea și măsură se poate îns ă spune c ă și strategi ile asimetrice se
fundamenteaz ă pe c onceptul de război dispropor ționat . Cu alte cuvinte, r ăzboiul
dispropor ționat produce strategii asimetrice și, la rândul lu i, este el însu și un produs
al strategiilor asimetri ce:

– Războiul dispropor ționat = Strategii asimetrice –

Este foarte interesant de analizat acest concept și interdependen țele care
rezultă de aici. Pentru c ă războiul dis proporționat este un concept, dar el est e și un
fapt. Ca și strategiile asimetrice, el rezult ă dintr-o realitate bazat ă pe dispropor ții. Într-
o lume în care șansele sunt diferen țiate, și confrunt ările sunt diferen țiate. Diferen țele
și dispropor țiile sunt deopotriv ă o realitate, un scop și un mijloc de promovare a unor
politic i și de materializ are a unor interese.
Ultimele două confrunt ări milita re – opera ția aero-terestr ă și navală Furtuna
Deșertului și operația aerian ă Forța Aliată împotriva Iugoslav iei – sunt forme actuale
ale războiului dis proporționat. De altfel, toate r ăzboaiele c are au ca obiectiv
impunerea p ăcii într-o anumit ă zonă, impunerea anumitor inte rese sau a unui anumit
comportament sunt de tip dispropor ționat. Mai exact, sunt războaie non-contact de tip
dispropor ționat.
Nici ac est concept nu este nou. Într-o form ă sau alta, îl întâlnim în mai toa te
tipurile de confrunt ări militare și se exprim ă în ceea ce, în mod obi șnuit, se nume ște
raport de for țe. Dar, într-o confruntar e de tip simetric, dispropor ția necesar ă obținerii
avantajului scontat nu poate fi realiz ată decât prin manevre subtile, astfel încât, pe
anumite direc ții, să se obțină, la momentul oportun, acea superioritate de for țe și
mijloace c are să permită lovirea puternic ă a adversarului, cuc erirea și menținerea
inițiativei strategice.
Acesta nu este îns ă decât u n joc strategic în tr-o confruntare ca toate
18

confruntările. Războiul dispropor ționat , chiar dac ă își află originea în raportul de
forțe, este cu totul altceva. El es te un concept strategic de sine st ătător, c are are
individualit ate și forță, determina ții ob iective, o mul țime de conota ții și de efecte
aparte, în toate planurile – strategic, operativ și tactic – , și, mai ales, o evolu ție greu
previzib ilă.
Războiul dispropor ționat nu este doar o c onsecință, ci și un pr oiect. El este
dinainte hot ărât și ingenios proiectat de partea care- și poate permite s ă aibă inițiativa
strategic ă, este riguros planificat și pregătit cu meticulozitate.
Este adev ărat, cu excep ția Statelor Unite ale Americ ii, puține țări din lume î și
pot permite s ă conceap ă și, cu at ât mai pu țin, să declanșeze, să susțină și să ducă
un război dispropor ționat. Dar și marele lid er al lumii d emocratice, de și cultivă de mai
multă vreme conceptul strategic de război dispropor ționat, de foarte pu ține ori și-a
permis s ă ducă de unul singur un astfel de r ăzboi. De cele mai multe ori, am ericanii
au preferat s ă realizeze o c oaliție de state care s ă impună prin f orță părții adverse
(de regul ă, un stat din lumea a trei a sau unul izolat) un anumit comportament.
Putem considera războiul dispropor ționat ca o solu ție pentru rezolvarea prin
forță (conflictual, asimetric) a unui diferend, de regul ă pentru impunerea unui anumit
tip de comportament, beligeran ții fiind ab in itio într-o dispropor ționalitate major ă, atât
din punct de vedere politic, cât și în ceea c e privește forțele, mijloacele și strategia
adoptată, de o parte aflându-se o mare putere, o alian ță militară puternic ă sau un
grup de st ate, iar de cealalt ă parte situându-se un „stat rebel”, un regim dictatorial,
un centru de proliferare a violen ței, terorismu lui, instabilit ății sau altor amenin țări.
Războiul dispropor ționat nu este un r ăzboi obi șnuit, ci o modalitate de a
sancționa un adversar (un stat, un regim politic, o țară) prin mijloace militare, de a
tranșa rapid o solu ție, de a impune. Dar și reacția celui at acat (sau atacul lui
preventiv dus de regul ă cu mijloace extrem de diferite , mai exact, cu orice mijloace,
mai ales prin terorism) face parte tot din r ăzboiul de tip dis proporționat (ripost ă
asimetric ă de la mic la mare).
Război dis proporționat este îns ă și cel care are loc în momentul de fa ță între
Israel și palestinieni. Israelul ac ționează sau reac ționează cu o armat ă bine
organizat ă și cu mijloace de lupt ă performante, pe când palestinienii ac ționează sau
reacționează prin ceea ce ei numesc Intifa da, războiul total, r ăzboiul sfânt, care nu
este altceva decât o form ă a guerilei și a terorismului, sau a tuturor for melor de
acțiune și de reac ție la un loc.
În consecin ță, războiul dispropor ționat se înf ățișează în următoarele ipostaze:
a. ca ultim mijloc pentru impunerea prin for ță unui stat sau unei popula ții
a unui anumit tip de comportament, dictat sau hot ărât de interesele
unei mari puteri, ale unei coali ții de state, al e unei alian țe sau ale
comunității interna ționale;
b. ca ultim mijloc pentru impunerea p ăcii;
c. ca ultimă modalitate pentru înl ăturarea, cu for țe din afar ă, a unui regim
dictatorial;
d. ca modalitate de lichidare a rez istențelor care se opun instaur ării no ii
ordini mondiale;
e. ca mod de r ăzbunare, mai ales prin terorism și alte ac țiuni
neconven ționale.
Condițiile în care se duce un astfel de r ăzboi sunt urm ătoarele:
a. voință politică zdrobitoare;
b. superioritate tehnologic ă indiscut abilă;
c. coaliție de state care s ă realizeze o grupare de for țe imposibil a f i
19

echivalat ă (exemplu: coali ția de state împotriva Irakului în 1991);
d. mandat ONU;
e. imagine mediatică favorabil ă;
f. existen ța (sau crearea) ostilit ății generale împotriva statului viza t (a
regiunii, zonei, popula ției etc.).
Reacțiile st atului (regiunii, popula ției etc.) vizate de un astfel d e război pot fi
foarte diferi te:
a. supunere imediată;
b. acțiuni de răspuns, de regul ă prin gueril ă sau prin terori sm;
c. război total.
Totuși, șansele de r eușită ale statului vizat (dac ă prin reu șită se înțelege
victoria) de r ăzboiul dispropor ționat sunt minime. Pentru c ă un astfel de r ăzboi
urmărește în primul r ând paraliz area reac ției. De ac eea, el se desf ășoară în toate
mediile și prin toate mijloac ele. Lovitura aplicat ă este deopotriv ă politică, mediatic ă,
informațională, asupra sistemelor de comand ă și control, asupra economiei
(embargoul), culturii, înv ățământului și, bineînțeles, asupra for țelor armate. Astfel de
războaie tind s ă devină (cel puțin în noul concept strat egic NAT O) o modalitate a
democra țiilor occidentale de a im pune res pectarea drepturilor omului, de înl ăturare a
regimurilor dictatoriale, de prevenire și descurajare a criz elor, de combatere a
terorismului, de asigurare sau impunere a p ăcii. Pen tru că, între a nu face nimic,
acceptând astfel dezastrele și masacrele de tipul celor ca re s-au petrecut în Rwanda,
Iugoslavia și, recent, în Statele Unite (ca urmare a atacului terorist din 11 septembrie
2001), și a acționa prin for ță, este preferabil ă acțiunea rapi dă, imediat ă și eficient ă
(chiar înc ălcând s uveranitatea s tatelor respec tive), descurajând astfel degradarea
situației și prevenind declan șarea unui conf lict și mai mare, poate chiar a unui r ăzboi
care ar fi p osibil să dureze zeci de ani și să producă sute și sute d e victime.

3.1.3. Războiul popular (total)

Războiul popular (total) a ap ărut ca o reac ție la războiul dispropor ționat. Un
astfel de r ăzboi se duce, de regul ă, în inferioritate tehnologic ă și constă în
mobiliz area totală a resurselor (demografice, morale, materiale, culturale, teritoriale)
pentru a face fa ță unei invazii. Cel pu țin așa a fost el definit în toate timpurile. Acest
tip de r ăzboi reprez intă una din cele m ai conc ludent e expresii ale strategiilor
asimetrice. For ței tehnologiei i se opune voin ța unui popor întreg de a- și păstra țara,
limba, obic eiurile, modul de via ță. Un astfel de obiectiv al unui r ăzboi pare generos și
eroic. Întregul sistem de valori de pân ă acum se fundamenteaz ă pe un astfel de
concept. R ăzboiul de tip popular este specific epocii na țiunilor. Războaiele de
eliberare na țională au îmbrăcat, în mare parte, forma r ăzboaielor populare20. În unele
țări21, însă, ele s-au transformat în r ăzboaie între clanuri pentru acapararea puterii
politic e și au dus practic la distrugerea țărilor respective.
De aceea, în epoca modern ă, în epoca prez entă și, mai ales, în cea viitoare, se
pare că războaiele de tip popular (total) î și pierd importan ța, datorit ă, pe de o parte,
procesului de mondializare (care es te îndreptat împotriva indiv idualității și
suprema ției națiunilor) și, pe de alt ă parte, perfec ționării mijloacelor de lupt ă, profe-
sionalizării armatelor și apariției războaielor non-contac t. Irakul, în 1991, și, mai ales,
Iugoslavia, în 1999, au fost pus e în imposibilitatea de a reac ționa pri n acest ti p de
război.

20 China, Iugo slavia.
21 Somalia, Angola, Algeri a.
20

Cu alte cuvinte, în epoca societ ăților de tip informa țional, războiul total – așa
cum îl știm noi – se pare c ă nu mai este posibil. Pentru c ă nici o țară din lume nu este
și nu mai poate fi dispus ă să accepte s ă fie lovit ă de la distan ță (fără să poată
reacționa în vreun fel), s ă-și expună adică populația, economia, teritoriul și valorile
acumulate prin secole unor lovituri pe care nu le poate nici contracara, nici opri.
Într-un fel, omenirea se în toarce la antichitate, r ăzboiul deven ind aproape în
exclusivitate o treab ă a politic ienilor și a profesioni știlor. Eroismul, patriotismul, lumea
legendarilor eroi na ționali, sistemele de v alori care au animat secole de-a rându l
omul de rând se pare c ă și-au trăit traiul. Cel pu țin așa pare, de și este greu de crezut
că poate disp ărea așa ceva.

3.1.4. Guerila

Dacă războiul de tip popular total pare s ă nu mai fie posibil (cel pu țin așa se
lasă impresia), guerila nu- și pierde nimic din for ța sa tradi țională. Guerila este un
produs al s trategiei as imetrice și constă într-o modalitate de r ăspuns neconv ențional,
prin violen ță, la o politic ă neconvenabil ă dusă în general de state, dar și împotriva
statelor. Lupt ătorii gue rilelor ac ționează după regulile atacului prin surprindere, ale
hărțuirii, distrugerii și chiar prin mijloace ale terorismului. Guerila love ște deopotriv ă
punctele slabe și punctele tari, caut ă vulner abilitățile, s ensib ilitățile, dar și punctele-
cheie și centrele de putere. Ac țiunile guerilelor nu au nici logic ă, nici moral ă, nici ritm,
nici reguli. Ele s e desfășoară zi și noapte, dou ăzeci și patru de ore din dou ăzeci și
patru, pretutindeni și prin toate mijloacele. Lupt ătorii g uerile lor acționează în grupur i
mici, cu armament u șor, deopotriv ă, după regulile ac țiunii armate, dup ă cele ale
conspira ției și chiar prin mijloace specifice terorism ului. De aceea, guerila est e foarte
greu de controlat și de contracarat. Dup ă al doilea r ăzboi mondial, guerila a luat o
dezvoltare f ără precedent, îndeosebi în America Latin ă, dar și în Africa, în Asia, în
Caucaz și chiar în Balcani.
De remarcat c ă, în aproape toate situa țiile22, acțiunile guerilelor au realiz at
scopurile pe care și le-au propus sau măcar o parte din aces tea. Nimeni nu a reu șit,
până în momentul de fa ță, să controleze total fenomenul guerilelor.
Guerila a fost îndreptat ă îndeosebi împotriva guver nelor din anumite țări,
îmbrăcând forma unor ac țiuni ar mate violente, desf ășurate prin surprindere, prin care
se urmăreau scopuri separatiste, obiective re vendic ative, unele vizând c ucerirea
puterii polit ice, altele – destr ămarea statelor na ționale sau ob ținerea unor avantaje
financiare, materiale sau teritoriale.
Războiul de gueril ă – ca formă asim etrică de acțiune sau de reac ție – este
considerat incomod și foarte periculos, indiferent care ar fi for țele și mijloac ele car e
se opun acestuia. Guerilele columb iene, cele albaneze din Kosovo și din F RI
Macedonia, ETA și IRA, ca și cele afgane și cecene au dat și dau mare b ătaie de cap
autorităților statale și organismelor interna ționale care încearc ă să stăpâneasc ă sau
măcar să pună sub control fenomenul.
Deși folosește și mijloace și procedee ale terorismului, guerila nu este terorism.
Guerila est e un tip de r ăzboi foarte dinamic și de o mare diversitate (în ceea ce

22 Acțiunile A rmatei de Elib erare din Kosovo au d us la crearea u nei situații extre m de complexe, care a
necesitat inte rvenția ONU, apoi a NATO, scoate rea provinciei de sub control ul Iugosl aviei și trecerea
ei sub controlul internațional; la fel, ac țiunea Armatei de Eliberare din F.R.I. Macedoni a a determinat
intervenția NATO și realizarea un ui aco rd care se do rește a fi favorabil albanezilor din F.R.I.
Mace donia.

21

privește procedeele de ac țiune), legat de un anumit spa țiu, și care urmărește scopuri
limitate (r ăsturnarea unui guv ern, obținerea unor drept uri, independen ță statală,
separatism teritorial s au autonomie, cuceri rea puterii politic e etc. ). Guerila se opun e
unei armate regulate, cu capacit ate de lupt ă ridicată, dar nu prin strategia și tactica
proprii unei armate, ci prin cele specifice ac estui tip de r ăzboi. Nic iodată luptătorii d e
guerilă nu vor accepta s ă acționeze pe fronturi constituite și prin mijloace a cceptate
sau controlabile. Guerila este un r ăzboi care se supune unei singure teorii – cea a
haosului – și nici acesteia pe de- a întregul. R ăzboiul de gueril ă este un produs tipic al
strategiilor asimetrice și, deși are aproape aceea și filos ofie pretutindeni, filos ofia lui
este extrem de felurit ă. Pentru c ă guerila este un r ăzboi al situa țiilor, nu o situa ție a
războiului.

3.1.5. Revolu ția arm ată

Termenul revoluție este foarte întrebuin țat și foarte controversat. To ți înțeleg
prin el un mod de a s chimba o ordine printr-o alt ă ordine, adic ă un mod de a prelu a,
prin violen ță, puterea. Revolu țiile de pân ă acum – începând c u cea francez ă din
1789, continuând cu c ea bolșevică din 1917 și finaliz ând cu cea român ă din 1989 –
n-au făcut altceva dec ât să schimbe un regim cu alt r egim și să înlocuiasc ă o putere
printr-o alt ă putere, în numele un or principii, mai exact, al unor inte rese.
Revoluțiile, inclus iv cele armate, sunt pol itice. De aceea, mijloacele de puner e
în practic ă a principiilor (pentru rea lizarea intereselor) sunt dint re cele mai felurite. În
aceste condi ții, nu sunt respectate niciodat ă regulile confrunt ării armate, nici cele ale
războiului c ivil, nic i cele ale guerilei. Revolu ția este o rapid ă declanșare de energii, iar
strategia ei este întotdeauna de tip as imetric. Revolu ția este o ac țiune rapid ă,
declanșată adesea prin surprindere, care cuprinde etape ale unor manifest ări
pașnice m asive și etape violente prin care se urm ărește preluarea puterii și punerea
în operă a unui program de reforme, alc ătuit pe alte principii și într-o cu totul alt ă
filosofie decât cele prezente.
Deși există tentația de a abuza de termenul revoluție, trebuie spus c ă nu toate
mișcările sociale prin care se vizeaz ă preluarea puterii, cu sau f ără violență, sunt
revoluții. Revolu țiile presupun nu doar preluarea puterii (care se poate ob ține,
adesea, pr intr-o simpl ă lovitură de stat), ci schimbarea radical ă, profund ă, de
structuri, d e forme și de mentalit ăți, potrivit unei noi filosofii. Revolu țiile sunt r ezultatul
unor acumul ări, sunt mari izbuc niri de energie, sunt modalit ăți de schimbare social ă
radicală, sunt schimb ări sociale reale și treceri la o nou ă condiție uman ă, sunt
autentice conflicte asimetrice.

3.1.6. Războiul civil

Acest tip de r ăzboi rezult ă fie din nereu șita unei revolu ții (și atunci el poart ă, cel
puțin în etapa ini țială, amprenta strategiei asimetrice), fie din lupta pentru putere
dintre dou ă clanuri s au grupări de for țe interne, fiind ultima etap ă – cea armat ă,
violentă – a acesteia.
Caracteristica principal ă a războiului civil este aceea c ă se desf ășoară în
interiorul unei țări, între dou ă forțe sau mai multe for țe care urm ăresc obținerea
puterii politice.
În aceste condi ții, războiul civ il ar trebui s ă aparțină strategiilor simetrice, fiecare
dintre părți având exact acelea și obiectiv e și chiar acelea și mijloace pentru a le
realiza.
22

Totuși, războiu l civil face parte din spectrul strategiilor asimet rice, datorit ă
paletei foarte largi, adesea imprevizibile, de ducere a ac țiunilor. R ăzboi c ivil poate f i
numit și cel din Bosnia, din 1995, dintre for țele bosniace și armata sârbilor b osniac i.
Numai c ă, în cele din urm ă, acest r ăzboi, ca mai toate r ăzboaiele din fosta R.F.S.
Iugoslavia, a c ăpătat aspectul unei confrunt ări clasice dintre dou ă armate regulate.
La fel s-au petrecut lucrurile cu r ăzboaiele din Somalia, din Angola, din Irlanda de
Nord și, într-un anume fel, cu c ele din s pațiul ca ucazian, care au ev oluat între
strategiile asimetrice (în sensul implic ării marilor puteri și organ ismelor interna ționale)
și strategiile confrunt ărilor simetrice.
Cu alte cuvinte, flexibilitat ea mare a acestui tip de confrunt ări le scoate din
filosofia r ăzboiului, din regulile aspre dar exacte ale luptei dintre dou ă armate și, în
cele mai m ulte cazuri, rigide. De altfel, de aceea i s e și spune război civ il, apelându-
se la o contradic ție în termeni.

3.1.7. Terorismul

Terorismul este cons iderat, dup ă conflictele etnice23, ca una dintre cele mai
mari amenin țări la adresa securit ății și stabilității. Într-adev ăr, crima organizat ă și
terorismul au proliferat foar te mult în ulti mele decenii, astfel încât, la intrarea în
mileniul trei, aproape c ă nu exist ă stat sau organism interna țional care s ă nu-și pună
problema ap ărării și protecției împotriva acestui flagel.
Terorismul este, deopotriv ă, o agresiune și o reac ție la agresiune. Ca
agresiune, el vizeaz ă crearea unei situa ții instabile, d e teamă și teroare, de care s ă
profite anumite cercuri. Aceast ă noțiune – anum ite cercuri – este greu identificabil ă și
la fel de greu cuantificabil ă. Experien ța ultimelor decenii a ar ătat că traficul de
droguri, crima organizat ă și, legat de acestea, terorismul reprezint ă un adev ărat
cancer al s ocietății moderne, care este vulnerabil ă la acele subv ersiuni și diversiun i
ce prolifereaz ă sub aura dem ocrației, libert ății de mișcare și de org anizare și
drepturilor omului. Ac est flagel a cuprin s practic întreaga societate omeneas că, de la
faubourg-urile s ărace la marile centre de civiliza ție, de la lume a interlop ă la marea
finanță, de la strad ă la rețelele Internet.
Există însă și un alt fel de terorism, cel care se prezint ă ca o reac ție a celui slab
în fața cel ui puternic. În acest sens, terorismul se prezint ă ca expresie a r ăzboiulu i
dispropor ționat, ca reac ție la ac est tip de r ăzboi. Dre ptul interna țional nu-l accept ă,
marile pute ri îl reprim ă, organis mele interna ționale îl condamn ă. Dar el există și se
dezvoltă, fără să-i pese de ceea ce gânde ște lumea despre el. Ultima lui ac țiune de
proporții este atacul din 11 sept embrie 2001 asupra celor dou ă turnuri din New York
și clădirii Pentagonului. Ca urmare a aces tui fapt, Statele Unite ale Americii și
întreaga lume au declarat un r ăzboi de lung ă durată împotriva terorismului de orice
fel, încercând s ă preia în felul acesta ini țiativa strategic ă și să treacă la o ofensiv ă
complicat ă și necruțătoare.
Există, deci, mai multe feluri de te rorism:
– cel al lumii interlope împotriva lumii normale;
– cel decla nșat de crimi nalitatea or ganizată;
– cel al trafican ților de droguri;
– cel informa țional (ciberterorismul);
– cel mediatic;
– cel politic;

23 Joseph Y acoub, Minorités national es et prolifé ration etatique , în LA REVUE INTERNATIONA LE ET
STRATÉGIQ UE, nr. 37/20 00.
23

– terorismul de stat;
– cel susținut de anumi ți centri de putere;
– cel al statelor s ărace împotriva statelor bogate;
– cel decla nșat împotriva mondializ ării;
– cel care reprezint ă o reacție de răspuns la opresiunile, presiunile
și acțiunile marilor puteri, grup ărilor de state, alian țelor etc.;
– cel de tip militar.
Formele de manifestare a terorism ului sunt foarte diversificate și, de ac eea,
terorismul nu are limite. Exist ă un terorism vulgar, brutal și unul care f olosește
mijloace elevate , un fel de. . . terorism „elegant “, există un terorism psihologic și unu l
intelectual, unul „civil“ și unul „militar“.
Terorismul, însumat la scar ă planetar ă, reprezint ă un adev ărat război – războiul
mileniului – dus prin toate mijloacele posibile.

La Beirut, spre exem plu, atentatele te roriste care au vizat ambasada Statelor
Unite (aprilie 1983) și cazarma marinarilor (octombrie 1983) au provocat 257 de
morți. Nu s-a declan șat nici o urm ărire judiciar ă; n-a fost nici un condamnat .
Totuși, atentatele politice au sc ăzut: în anul 1975 – 345; 1987 – 666;1991 – 565;
1992 – 363; 1993 – 431; 1994 – 322; 1995 – 440; 1996 – 296; 1997 – 30424.
În urma atacului terorist din 11 septembrie 2001, lu crurile s-au schimbat îns ă
fundamental. Terorismul este acum considerat ca r ăzboi, iar Statele Unite al e
Americii – cea mai mare for ță economic ă și militară a mileniului, având sprijinul
NATO și al unei mari p ărți a popula ției planetei, a declarat r ăzboi îndelungat, pân ă la
capăt, până la obținerea victoriei, terorismului. Va fi un r ăzboi greu, cu esc aladări,
victime și, ca orice r ăzboi, cu victorii, înfrângeri și nedrept ăți.
Securitatea interna țională se va c onfrunta în continuare cu o ser ie de peric ole
regionale transna ționale, asimetrice. Terorismul va fi în continuare o amenin țare
important ă, în special atunci când în actele terori ste sunt folosite arme de distrugere
în masă. În ansamblul lor, toate aceste pericole mai mici sau mai mari se constituie
într-un obstacol major în calea mondializ ării și va continua s ă absoarb ă o mare parte
din timpul, energia și resursele armatelor25.
Nu e xistă o viziune unitar ă asupra viitorului. Unele state și grupări de state
resping rolul jucat pe plan mondial de Statele Unit e și se simt amenin țate de
extinderea rapid ă a idealurilor, culturii și instituțiilor „occidentale". Acestea recunosc,
în general, superiorita tea militar ă a Statelor Unite și urmăresc să-și atingă scopurile,
evitând o angajare cu armata american ă. Vor face îns ă tot felul de eforturi asimetrice
și asincrone pentru a evita, a încetini , a opri, a preveni sau a distruge ini țiativele
americane și vor continua s ă susțină și să sprijine tot felul de activit ăți antiamericane.
Vor adopt a frecvent atitudini care nu s e încadreaz ă în normele interna ționale
acceptate (despotism, extremism viol ent, teroare, folo sirea inacceptabil ă a forței
militare), încercând s ă ocupe o pozi ție mai bun ă, conc omitent cu subminarea ordinii
stabilite sa u în curs de stabilizare. De și aceste entit ăți nu sunt legate în prezent de o
ideologie larg r ăspândită, este po sibil ca, în viitor, s ă apară și să prolifereze și o astfel
de ideologie, sub retorica oferirii unei cont raponderi la puterea Statelor Unite26.

24 DICTIONAIRE TECHNI QUE ET CRI TIQUE DE S NOUVELLES MENACES , sous la direction de Xavier Raufe r,
Presse s Universitai res de France.
25 Lt.col. Mihai Antonovici , Secu ritatea m ondială – încotro?, http://www.ac trus.ro/
26 Idem.
24

Ciberterorismul27 este definit de Mark Pollitt, din cadrul FBI, ca „un atac
premeditat, motivat politic, împotr iva informa ției, sistemelor informatice, programelor
informatice și datelor, împotriva țintelor lupt ătoare și necombatante, de c ătre grupuri
subnaționale sau de agen ți clandestini.“28
Obiectivul s ău este s ă altereze sau s ă distrugă informa ția, îndeosebi pe cea de
valoare strategic ă. Se acționează anonim, imprevizibil. Re centele at acuri asupr a
serverului Yahoo (saturarea acestuia ) sunt evidente, demonstrând veleit ățile enorme
ale acestui gen de terorism, care p are a dev eni un terorism al viitorului. El const ă în
efectuarea clandestin ă a unor opera ții informatice prin intermediul unor site-uri și al
unor servere anonim e ce protejeaz ă identit atea celor care se c onecteaz ă la e le.
Aceste opera ții sunt de dou ă feluri: de de stabiliz are, adic ă de p aralizare p arțială a
unor sisteme de informa ții, pentru a le sl ăbi și a pătrunde în interiorul lor (prin
procedeul „ cal troian“, prin trasee elec tronice etc.); de distrugere tot ală a sistemului
de protec ție. Acest lucru este deosebit de periculos, dac ă se are în vedere c ă astfel
de sisteme se afl ă în telecomunica ții, rețele de distribu ție a apei, gazelor , elec tricității,
petrolulu i, în rețelele de transport, în serviciile de urgen ță, în siste mele de securit ate
și în cele d e apărare națională, în serviciile guvernament ale etc. Pentru ciberterori ști,
acestea sunt ținte foarte import ante asupra c ărora pot ac ționa de la dist anță, rapid și
într-o relativă siguranță.

3.2. VIOLE NTE ȘI NON-VIOLENTE

3.2.1. Conflictul de joas ă intensit ate și conflictu l de intensit ate medie

După al doilea r ăzboi mondial, amenin țările au evoluat în două direcții: în su s,
prin apari ția și prolifer area armelor de distrugere în mas ă și a sist emelor de arme de
mare precizie, și în jos, prin multiplicarea tensiun ilor și situațiilor conflictuale. Ambele
tendințe au pus și pun probleme cu totul deosebite , atât pentru marile puteri și pentru
organismele interna ționale, cât și pentru țările obișnuite sau s ărace, în special pentru
cele din lumea a treia.
Unele se r eferă la posibilitat ea unei confrunt ări majore, nucleare s au clas ice de
proporții, cu implic ații foarte mari în planul existen ței umane, celelalte se r eferă la
posib ilitate a unor angajam ente, inclusiv militare, de mai mic ă sau mai mare
anvergur ă, dar tot timpul prezente.
Dacă lumea, practic, n-a existat și nu exist ă fără aceste angajamente de mic ă
anvergur ă, de regul ă inferioare unui r ăzboi conven țional, în jur de 40 % din toate
conflictele zise de joas ă intensitate (Low Intensity C onflict), care au avut loc într e
1816 și 1976, s-au derulat în ul timele trei decenii. Dac ă adăugăm la acestea
numeroase conflicte s urvenite dup ă 1976 – și îndeosebi pe cele din ultimul deceniu
al mileniului doi -, procent ajul este mult mai mare.
După cel de al doilea r ăzboi mondial, s-au desf ășurat, în lume, peste 160 de
conflicte armate. Dac ă includem în sistemul acestor conflicte și acțiunile separati știlor
sau pe cele ale stat elor împotriva separati știlor (Fran ța împotriva separati știlor
corsicani, Spania împotriva bas cilor, Ma rea Britanie împotriva celor din Irlanda de
Nord etc.), avem o im agine și mai conc ludentă asupra a ceea ce putem numi conflict
de joasă intensitate.
Noțiunea „conflict de joas ă intensitate“ (LIC) a ap ărut în anii 1980 în Statele

27 A s e vedea și articol ul lui Marc Bouvier, Cyberterrori sme : entre m ythe et ré alité, Internet,
www.frst rateg ie.org.
28 Idem.
25

Unite ale Americii. Ea poate fi îns ă aplicată și multor conflicte anterioare. Ea are dou ă
sensuri:
– unul, restrictiv, în s ensul c ă se refer ă strict la conflictele armate
neimportante, cu doi sau mai mul ți actori, care nu permite în țelegerea
realităților interna ționale moderne;
– celălalt, în sens mai larg, întrucât noua interdependen ță și globalitatea
crizelor nu sunt în mod obligatoriu de natur ă militară, și pot avea r ădăcini în
trecut , cauze și surse extrem de complexe și de variate.
Conflictele au dev enit mai difuz e, dar s-au multiplicat . De u nde și întrebarea:
astfel de c onflicte pot fi rezolvate printr-o interven ție milit ară, au adic ă o sol uție
militară? Și, dacă da, de aici și cea de a doua întrebare: cu ce rezult ate?
Mai ales St atele Unite (dar nu numai) aveau nevoie de r ăspunsuri adecvate. De
aceea, în dezbaterea strategic ă a anilor ‘80 concep ția Low-Intensity a ocupat un lo c
important. Ea trebuia s ă ofere Statelor Unit e un răspuns militar (prin mijloace militare)
la conflictele sale de in terese, adesea non-militare.
Conceptul nu venea pe un loc gol. Mai înainte, pornindu-se de la experien ța
războiului din Vietnam, fusese dezvolt at un alt conc ept strategic, cel de contra –
insurecție. Apoi anali știi reveniser ă la conceptul de r ăzboi clasic pe teatrul
european. Era necesar acest lucru, dat ă fiind pozi ția de față în față a celor dou ă mari
alianțe militare.
Aceasta era îns ă o problem ă care, se știe, a produs multe dez bateri strategice
și o mulțime de concepte, de la riposta nuclear ă masivă la riposta gradat ă, de la
apărarea înaintat ă, concept foarte drag nem ților la acea vreme, la b ătălia aero-
terestră 2000, iar proliferarea conflic telor în lume, îndeosebi în lumea a treia, o alt ă
problemă.
Noul conc ept LIC trebuia s ă permită definirea unei doctrine de angajare a
forțelor armate, îndeosebi amer icane (dar nu numai), în țările lu mii a treia29, fără o
implicare d irectă. LIC are deci la origine și ceea ce se numea, înainte de anii ‘80 ,
contra-insurec ție. Acestui concept predecesor i s-au ad ăugat mai multe semnifica ții și
mai mulți semnifican ți, deci mai multe domenii, și, ca urmare, a devenit Low Intensity
Conflict. În momentul de fa ță, el a intrat în vocabularul politic interna țional și poate fi
asociat celor mai multe dintre conflictele armate contemporane.
Este foarte important, întrucât, du pă anii ‘80, acest concept a devenit unul dintre
pilonii strategiei americane.
Inițiativa d e apărare strategic ă avea o țintă foarte precis ă: trebuia s ă răspundă
amenințării sovietice. Cealaltă mare amenin țare o constituiau ac țiunile militare de
mică amploare, dar numeroase și imprev izibile, acțiunile teroriste, mi șcările de
guerilă cărora trebuia s ă li se răspundă prin mijloace adecvate, deci printr-o strategie
specială.
În pofida numelui, aceste conflic te sunt adesea foar te sângeroase și foarte
intense. Se numesc de joas ă intensitate pentru c ă aria lor d e răspândire este limitat ă,
iar mijloacele folos ite nu creeaz ă o primejdie planetar ă. Cel puțin așa se consider a
până la atacul terorist asupra Am ericii din 11 septembrie 2001, da tă care-i aduce din
nou pe americani (ca și experiența Vietnamului) cu picioarele pe p ământ . Până în
1990, ele au fost umbrite, din punct de veder e strategic, de marea confruntare rece
Est-Vest, de bipolaritate. Ele nu au fost îns ă mai pu țin prez ente sau mai pu țin
intense.
Există și noțiunea „Conflict de intens itate medie“ MIC (Mid- Intensity Conflict).

29 Mai ales în Ameri ca Central ă, dar și în Africa, Oceania etc .
26

Este vorba, în aceste tipuri de c onflicte, de a combate nu num ai insurgen ții, ci și
guvernele „ rebele“, adic ă cele care sunt împotriva noii ordini interna ționale. În acest
sens, conflictele de int ensitate medie viz ează, de fapt, ac țiunea î mpotriva unor țări,
mai exact, a regimurilor politice ale acestor a. Războiul din Iugos lavia și inte rvenția
NATO pentru clarificarea lucrurilo r acolo poate fi clasificat ca un conflict de intensitate
mijlocie.
De altfel, î n această categorie intr ă majori tatea opera țiunilor de menținere a
păcii. Este, de fapt, o interdependen ță30 între noțiunile amintite mai sus (LIC, MIC)
prin care se justific ă nu doar ac țiunile ca atare, ci și eforturile de g ăsire a unor solu ții
strategice la o serie de probleme care, în parte, nu dep ășesc nivelul t actic sau
operativ.
Întrebarea care se pune este urm ătoarea: conflictele de joas ă intens itate
reprezint ă o nouă formă de conflicte armate sau un nou mod de dispute în sistemul
internațional? Ad ică ele sunt o modalit ate de a defini s tarea de ne-r ăzboi sau o nou ă
expres ie a unor vechi și ineluct abile războaie?
Desigur, aici se pot d a răspunsurile pe care le dorim sau cele care ne sunt
convenabile. Important este c ă astfel de conflicte exist ă de când e lumea și fac parte
din ceea c e acum numim, tot cu un concept american, dar foarte realist, strategii
asimetrice.
Atunci când a ap ărut, acest concept avea dou ă aspecte, ambele expresii ale
strategiei asimetrice:
– contracararea expansionismului sovietic în lumea a treia;
– intervenția americanilor (a Occidentului , în general) pentru rezolvarea
conflictelor care ap ăreau frecvent în aceast ă lume și care necesitau solu ții
speciale, altele dec ât războiul clasic (interven țiile nu purtau girul unor
declarații de război și nu se supuneau filosofiei și legilor războiului, a șa cum
este războiul definit în dreptul p ăcii și al războiului).
Desigur , dincolo de t oate acestea, era vorba îndeosebi de garant area și
asigurarea accesului la mater ii prime de interes strategic și la rutele maritime.
De fapt, acesta este și sensul în care ev oluează strategia, inclusiv strategiile
asimetrice, din care fac parte și aceste conflicte de mic ă (joasă) intensitate.
Un conflict de joas ă intensitate presupune:
– definirea amenin țării;
– identificarea cauzelor, a scopurilor și obiectivelor;
– identificarea for țelor angajate și a celor interesate;
– identificarea punctelor tari și a vul nerabilităților;
– stabilirea in tensității conflictulu i;
– evaluarea r iscului asumat în cazul interven ției;
– stabilirea r egulilor de angajare și a gradului de implicar e.
Într-un anume sens, conflictul de mic ă intensitate comport ă, în viziunea celor
care au inventat no țiunea (Stat ele Unite al e Americii), mai degrab ă opor tunitățile
limitate și limitative de implicare. Exist ă însă și un sens mai larg ce ține de o implicar e
mai mare, mai profund ă, de valoare strategi că.
Conflictele de joas ă intensitate se pot const itui și într-o amenin țare majoră, atât
pentru stabilitatea unor zone, cât și pentru interesul anum itor puteri care au
responsabilit ăți interna ționale asumate. În acest sens, astfel de conflicte pot
determina o angajare substan țială (totuși limitată) a forțelor armate ale unor mari

30 De exempl u, acțiunile di n Somalia, din Angola, din Rwan da, din Bosni a-Herțegovina etc.

27

puteri sub sau f ără autoritatea organismelor interna ționale.
De unde rezult ă că marile puteri – în spe ță, Statele Unite ale Americii – trebuie
să dispună de un arsenal foarte variat de for țe care să poată răspunde oric ărui tip de
conflict de joas ă intensitate, de intensitate medi e sau de mare intensitate (High
Intensity Conflict).
Până la distrugerea bipolarit ății, în conflict ele din lum ea a treia erau implic ate,
deopotriv ă, URSS și SUA. Dec i, confruntarea din spa țiul bipolarității se prelungise și
în afara acestuia. Dup ă încheier ea Războiului Rece, lucrurile s-au complicat. Gradul
de implicare a marilor puter i, îndeosebi a SUA, dar și a Franței și Marii Britanii, a
crescut.
S-a trecut la o ini țiativă strategic ă pe t oate planurile – politic, diplom atic,
economic, militar, informa țional -, astfel încât mi șcările insurec ționale sau regimurile
ostile să nu afecteze grav interesele Occidentu lui, îndeosebi ale Statelor Unit e, să nu
destabilizeze zona și să nu c reeze probleme majore care s ă neces ite interven ții
substanțiale pentru recâ știgarea suprema ției strategice.
Pentagonul s-a ocupat în mod direct de acest lucru, f ăcând din aceast ă
problemă un obiectiv militar major și definind mai pr ecis conflic tul de nivel sc ăzut
(low-level c onflict). În acest sens, a fost elaborat ă o doc trină adecv ată. Este vorba de
aprofundarea domeniului războiului limitat al anilor 50, adic ă de acele conflicte care
se situau c u claritat e sub pragul atomic și care necesit au alte mijloace decât cele ale
războiului c onvențional.
Aria conflic telor a fost divizat ă pe trei niveluri: jos, mediu și înalt, dup ă gradul de
violență și forțele participante.
În prima c ategorie intr ă conflictele limitate geografic, cu combatan ți și forțe
neregulate.
În cea de a doua categorie intr ă războaiele regionale mijlocii cu întrebuin țarea
armatelor moderne.
Cea de a treia categor ie presupune o conflagra ție non- nucleară globală și chiar
un angajament nuclear31.
Dar, în definirea niv elurilor de c onflict conteaz ă nu numai gradul de violen ță și
forțele militare angajate, ci și împrejur ările în care se desf ășoară, diversele opera țiuni
civile și militare. Totdeauna acestea cuprind o arie foarte larg ă și sunt ambigue.
Evident, aceast ă clasificare vine dinspre o mare putere global ă și exprim ă
viziunea acesteia asupra tipurilo r de conflicte pos ibile, de unde și defi nirea
modalităților de angajare32. LIC nu reprezenta, cel pu țin la început, altceva decât o
modalitate comod ă de a cuprinde tot felul de considera ții asupra conflictelor și asup ra
modului de implicare a americanilor, mai ales în lumea a treia.
Cu timpul, termenul a fost l ărgit. Astăzi LIC caracterizeaz ă o poziție politico-
militară care să permită stabilirea unei doctrine și a strategiilor po litice de angajare în
asemenea conflicte33.

31 JLICP Rapo rt Final , concept relevat în mai multe lucr ări.
32 Teoria angajamentului a înce put-o Ku rt Lewin im ediat după ce s-a de clanșat Războiul Re ce, dar
moarte a pre matură nu i-a permis să continue. Ulte rior, în 1971, Cha rles Kiesl er a pus b azele a cee a
ce el a numit psih ologi a angajam entulu i (The psychology of com mitment. Experim ents liking beha vior
to belief , New York , Academic Press ).
33 Field Manua l 100-2 0 Military Operations in LIC din 1990, define ște co nflictul de joas ă intensitate
astfel: „Conflictul de joa să intensitate este o confrunt are politi co-militară, între state sau grup uri rivale,
inferioară unui război co nvențional și superi oară competiției pacifiste rutiniere între state. El im plică în
mod frecvent lupte p relungite între p rincipii și ideologii rivale. Conflictul de j oasă intens itate s e întinde
de la subversiune p ână la întrebuin țarea forțelor armate. El este d us printr-o combinare d e mijloace,
utilizându-se i nstrum ente po litice, econom ice, inform aționale și militare. Conflictel e de joasă intensitate
28

În concluzie, conflictul de joas ă intensitate (LIC) este un conflict limitat atât din
punct de vedere geografic, cât și în ceea ce prive ște numărul și valoarea p ărților
angajate, durata și mijloacele folosite. Este un conflict asimetric.
Important este c ă oper ațiunile militare în astfel de conflicte sunt duse de unit ăți
mici specia lizate în ac est sens. Înainte de a se trece la un an gajament militar (care
nu este unul cu dec larație de război), se desf ășoară numeroase activit ăți cu obiective
politic e și militare. Multiplele forme ale c onflictulu i necesit ă un vast evantai de
operațiuni, militare s au non-militare, desf ășurate cu mijloace adecvate și cu forțe
armate corespunz ătoare, capabile s ă se deplasez e rapid de la un conflict la altul,
dintr-un loc în altul. Or , este limpede pentru toat ă lume a că astfel de pos ibilități nu au
decât statele foarte puternice, cu interese globale, organismele interna ționale sau
alianțele, întrucât astfel de oper ații sunt foarte costisitoare și presupun numeroase
riscuri.
O soluție pentru astfel de conf licte, pornindu- se de la doctrinele existente,
necesită o planificare riguroas ă a angajamentului care trebuie s ă țină seama de cinc i
imperative:
– predominan ța politică;
– unitatea efortului;
– adaptabilitatea;
– legitimitatea;
– perseveren ța.
Doctrina LIC î și extrage seva din doctrina contra – insurec țională.
Operațiunile speciale, spre exemplu, au caracter independent fa ță de acțiunile
militare co nvenționale și pot să întrebuin țeze mijloa ce psihologice sa u civice. În
conceptul general, ac estea din urm ă au căpătat, în ultimul timp, o importan ță foarte
mare.
Conceptul LIC se disc ută foarte mult în For țele Terestre americane și în cele ale
țărilor care fac parte di n NATO și cuprinde ur mătoarele viziuni:
– se consider ă a nu fi un concept secundar , nici unul iz olat, de s ine stătător, ci
unul care face parte integrant ă din strategia militar ă;
– în sistemul interna țional, constituie o variant ă utilă și promițătoare de a
asigura int eresele marilor puteri sau ale comunit ății interna ționale;
– asigură posibilitatea unor interv enții organizate, cu riscu ri minime, pentru
rezolvarea problemelor c onflictuale.

Dezbateri mai aprins e se duc în ceea ce pr ivește folosirea for țelor, mijloacelo r și
metodelor, ca și rolul militarilor în astfel de conflicte. Aic i există două posibilități:
– limitarea o pțiunilor militare în raport cu ce le politice, economice, sociale și
psihologic e;
– creșterea implic ării militare.
A apărut, în cursul dezbaterilor, și cea de a treia interoga ție, la fel de
important ă, referitoare la legi timitatea unei asemenea angaj ări și anume: un conflic t
de joasă intensitate este sau nu este r ăzboi, în sensul dreptului int ernațional?
Unii au r ăspuns că genul acesta de conflic t este o categorie a R ăzboiului Rece,
o nouă formulă de război rece, sau o rezultant ă a acestuia, al ții au propus
introducerea no țiunii de „mic război“, adic ă de război limitat, a șa cum de altfel și este
în realitate34.

sunt, ad esea, local e, în ge neral în l umea a treia, d ar, în cee a ce p rivește securitatea, au im plicații de
securitate reg ionale și glob ale“.
34 Heinz Kozak, Zur T heorie des Begrenzten Krieges, Österrei chische Militäri sche Zeitschrift , vol. 31,
29

Un prim r ăspuns la interoga ția de mai sus este acela c ă un astfel de conflict se
situează în afara normelor juridice, a șa cum au fost ele formulate de-a lungu l
timpurilor. De unde s e pune o alt ă problem ă foarte interesant ă: ori aceste conflicte
trebuie s ă se „supun ă“ normelor juridice ex istente, ori norm ele juridic e se cer
adaptate la noile realit ăți.
Concepții contradictorii privind LIC exist ă și în rândul țărilor NATO, SUA
încercând s ă obțină un angajam ent direct acceptat de alia ți. De f apt, proble ma care
se pune – și pentru care deja s-a realizat acordul formal al partenerilor la summit-ul
de la Washington din 1999 – este angajare „consolidat ă de aliați“ „Out-o f-Are a“.
Controlul p olitic a l statelor din lumea a treia nu este numai problema Statelor
Unite, ci a Occidentului în general. Nici LI C nici MID (Mid-Intensity Conflic t) nu se
constituie într-o strategie asimetric ă oficia lă a NATO, dar, în aceast ă privință, există
multe domenii în care puterile occidentale coopereaz ă foarte bine.
Regulamentul FM-100-5 a oficializat, în 1981, noua doctrin ă care nu privea
decât nivelul operativ și cel tactic. Ea se fundamenta pe patru cuvinte-cheie: inițiativă,
profunzim e, sincroniz are și agilitate , la care trebuie, desigur, ad ăugate, d upă unii
autori, și altele: putere de foc, protec ție, conducere . Tot acest manual vorbe ște de
necesitatea ca for țele terestre, navale și aeriene s ă fie în m ăsură să ducă o bătălie
integrată oriunde, bazat ă în special pe ofensiv ă, pe câștigarea inițiativei și pe
manevră. Bătălia aero – teres tră poate fi dus ă oriunde, neavând fronturi, și permite
folosirea tehnologiei m oderne. Statele Unite re cunosc, la ora actual ă, trei niveluri ale
artei războiului: strategic, opera țional (operativ) și tactic.
FM -100-5 din 1986 define ște arta opera țională ca „întrebuin țare a for țelor
militare d isponib ile pentru a se a tinge o biective strategice în interi orul un ui teatru de
război sau unui teatr u de opera ții, prin s tudierea, organizarea și conduc erea la
campanie a unor opera ții majore.“
Intervenția Statelor Unite în Panam a a relev at un ames tec de opera ții speciale
și psihologice, ale r ăzboiului neconven țional și ale c elui de tip conven țional. S e
anunța de f apt trecerea la un nou concept – conflictul (r ăzboiul) de intensitate medie
(MIC)– care a fost aplicat, mai târziu, în Irak. Acest concept se bazeaz ă pe s trategiile
asimetrice și vizează menținerea și sporirea capacit ății Statelor Unite de a ac ționa și
a învinge oricare putere care ar amenin ța accesul americanilor în zone de interes
critice.
Trecerea de la LIC la MIC reprezint ă o fază extrem de important ă a strategiei
asimetrice și, de aceea, aceste tipuri de conflicte au început s ă joace un rol major nu
doar în lumea teoreticienilor milita ri, ci și în c ea a planificatorilor strategici, mai ales în
Statele Unite. A sc ăzut astfel interesul fa ță de LIC și a crescut preocuparea pentru
justificarea, teoretizarea și operaționalizarea MIC, considerându-se c ă astfel de
conflicte vor fi r ăzboaiele noii ordini interna ționale, ale mondializ ării și vor fi
caracterizate de superioritate tehnologic ă. Sistemele de arme erodeaz ă frontiera
dintre conflictele de joas ă intensitate și cele de intensit ate medie. Datorit ă creșterii
puterilor regionale, î ndeosebi din lumea a t reia, de a riposta și de a constitui astfel o
amenințare major ă, chiar princ ipală, se vizeaz ă o dezvoltar e considerabil ă a
mijloacelor pentru a se putea duce r ăzboaie de înalt ă tehnologie (high-tech-wars) în
regiuni ale lumii a treia, si tuate în afara ariei NATO.
Conflictul din Falkland (Malvi ne) poate fi apreciat ca un ul de intensitate medie.
El are îns ă elemente și ale conflictului de joas ă intens itate și dem onstreaz ă
dificultățile britanicilor, care au apelat la ajutor ul Statelor Unite. Campania a avut

Heft 2/199 3, pp. 12 9-135; Lawre nce A. Yates, From Small Wa rs to Counterin surgency, Militar y
Revie w, vol. 69, nr. 2, februarie 1 989, p p.74-8 6.
30

succes opera țional și log istic, dar a rele vat și unele neajunsuri (subev aluarea
amenințărilor submarinelor, bombardierelor și rachetelor, importan ța noilor rachete
pentru reconsiderarea avia ției, războiul electronic, importan ța tehnologiei, dar și a
virtuților militarilor în confruntarea terestr ă).
Războiul din Falkland (Malv ine), conflict de intens itate medie, s-a bazat pe
strategii asimetrice , câștig de cauz ă primind partea care a ac ționat rapid, ing enios, în
superioritate tehnologic ă și care a dispus la timp de informa țiile nec esare.
Majoritatea programelor americane (o ccidentale, în general) de asist ență
destinate lumii a treia comport ă aspecte ec onomice, politice și umanitare care pot f i
însă exploatate și ca instrumente psihologice. Ele includ și programe militare
selective, s ub formă de antrenament, dar și echipament, sprijin și, în anumite cazuri,
acțiuni tactice directe, raiduri și demonstra ții de forță. Statele Unite contribuie direct la
eforturile economice, politic e și informa ționale în vederea rezolv ării LIC. Opera țiunile
militare am ericane s unt împărțite în patru m ari categorii35 și implică participarea unor
forțe armate variate, cel mai adesea a unor for țe specializate, de al c ăror rol depi nde
îndeplinirea misiunilor primite.
Conflictu l de joasă intensitate, în viziunea american ă, ar trebui s ă cuprindă mai
multe categorii de opera țiuni limitate, între c are se situeaz ă și cele pentru prevenirea
violenței:
– operații de men ținere a p ăcii;
– acțiuni antidrog și antiteroriste.
Acestea sunt situa ții care difer ă de război și se caracterizeaz ă, în principal, prin
aceea că sunt opera țiuni care vizeaz ă aplicarea legii36. Este ceea ce americani i
consider ă a fi distinc ția între „warfare" și „war". Ele î și găsesc forța nu în mijloace, c i
în scopuri. Mai sunt și alte categorii ale conflictului de joas ă inten sitate: asistența de
securitate, contra – ins urecție, opera ții imprevizibile ale războiului limitat .

3.2.2. Războiul psihologic

Războiul psihologic este, fără îndoială, un element – c heie al LIC și chiar al LIM,
întrucât manipularea op iniei publice constituie baza pe care se grefeaz ă mijloacele și
acțiunile utilizate de cel care gestioneaz ă aceste tipuri de conflicte.
Trebuie spus c ă astfel de conflicte presupun dou ă modalități de angajare:
– angajarea p ărților care se afl ă în divergen ță (în conflict);
– angajarea celui (sau celor) care î și asumă gestionarea conflictulu i.
De regul ă, cei din primul tip de angajare (doi sau mai mul ți actori) se afl ă într-o
confrunt are simetric ă sau, în orice caz, de o asimetrie redus ă, date fiind diferende le
pentru care se dec lanșează conflictul, sc opurile urm ărite, forțele și mijloacele la
dispoz iție. Pentru ei, pentru ace ști actori, conflictul respectiv nu este de joas ă
intensit ate, ci, uneori, de foarte mare intensit ate, întrucât, adesea înseamn ă război î n
bună regulă, cu multe victime și mari distrugeri, greu supor tabile pentru beligeran ți.
Desigur, și la acest nivel, e xistă diferite grade de angajar e, de la simplele
declarații sau dezbateri contradi ctorii, opuse, la r ăzboiul propriu-zis.
Conflictu l primește calificarea „low-intensity“ di n partea celui care-l gestionea ză,

35 Contra – ins urecția (Foreign Inte rnal Defe nse) și pro-in surecția, co ntra – tero rismul (Terrorism
Counteraction), ope rațiile de men ținere a păcii și operații imp revizibile în timp de pace (Peacetim e
Contin gency), care in clude și operațiile antidro g.
36 Această viziune e ra vala bilă până la atacuril e terori ste din 11 septembri e 2001. Până la acea dată,
ameri canii consi dera terorismul infra cționalitate, crim ă organi zată. De la ace a dată, viziunea
ameri cană s-a schimbat: tero rismul est e război și el trebuie tratat ca atare.
31

care-l rezolv ă. Acesta este, de regul ă, un actor important, cu interese globale sau
regionale, care are capacitatea de a se implica, precum și mijloacele necesare.
Războaiele din Somalia, spre exemplu, sunt r ăzboaie în bun ă regulă pentru cei afla ți
în conflict (aceste r ăzboaie au distrus efectiv țara); dar pentru Statele Unite ale
Americii și pentru celelalte țări care au alc ătuit forța UNOSOM ele nu reprezint ă
decât un conflict de joas ă intensitate sau, dac ă suntem pu țin mai exigen ți, de
intensitate medie.
„În 1965, subsecretarul de stat al SUA, G eorge Ball, îi propunea pre ședintelui
Johnson un raport consacrat unui fapt ce avea s ă devină foarte curând r ăzboiul din
Vietnam. În raport era scris clar: «De îndat ă ce un mare num ăr de trupe americane
vor fi angajate în lupte directe, ele vor începe s ă înregistreze pierderi m ari, căci sunt
echipate nepotrivit pentru a lupta într-o țară inospitalier ă, ca să nu zicem ostilă. O
dată ce vom suferi pierderi înse mnate, vom intra într-un pr oces cvasi – ireversibil.
Implicarea noastr ă va fi așa de mare încât nu ne vom putea opri înainte de a atinge
obiectivele propuse, decât dac ă vom accepta o um ilire națională. Din aceste dou ă
posib ilități, cred că va fi m ai probabil ă umilirea decât atingerea obiectivelor noastre,
după ce v om fi suferit serioase pierderi». (Mem. From George Ball to President
Lyndon Johnson, July , 1965, Pentagon Papers, 1971)37.
După această experiență, americanii au luat toate măsurile ca angajarea lor s ă
nu se fac ă decât în condi țiile unei strategii as imetrice totale , în care riscurile
angajamentului sunt minime, iar avantajele maxime.

Problema r ăzboiului psihologic, deși nu poate lips i nici din primul tip de
angajare, este totu și specific ă celui de al doilea. R ăzboi psihologic duce toat ă lumea
care se afl ă în conflic t, dar un r ăzboi psihologic adev ărat, cu șanse de reu șită, îl duc
totdeauna cei care de țin inițiativa strategic ă și dispun de for țele și mijloacele
necesare punerii în oper ă a acțiunilor de influen țare.
Aici intervin strategiile asimetrice, care constau în defazarea sistemelor
acțiunilor de influen țare, posibil ă datorită diferențelor enorme de poten țial științific,
financiar și, mai ales, tehnologic.
Pentru c ă războiul ps ihologic es te o lupt ă de influen țare a mentalit ăților. Iar
influențarea este de c ele mai multe ori as imetrică. Măsurile care s e iau în ac est sens
vizează:
– manipularea în sensul dorit a conduc ătorilor inamici po litici și milita ri (pe toți
deopotriv ă sau în mod selectiv);
– influențarea popula ției din zona conflictului;
– manipularea opiniei publice;
– influențarea formatorilor de opinie.
Instrumentele și procedeele de influen țare sunt felurite:
– instrumente prin care se realizeaz ă deformarea imaginii;
– propaganda;
– coordonarea ac țiunilor politice, diplomatice, economice și militare pentru a
se crea o anumit ă imagine;
– crearea tensiunilor și exploatarea lor pentru influen țarea psihologic ă a
părților (influen țarea m oralulu i, slăbirea ordinii și disciplinei și a capacit ății de
a lua deciz ii în cuno ștință de cauz ă etc.);
– spălarea c reierului persoanel or capturate sau preg ătite în m od special
pentru anumite ac țiuni.

37 R.V. Joule & J.L.Beauvoi s, Tratat de m anipul are, traducere de Ni colae-Florentin Petrișor, Antet, p.
28.
32

De altfel, în cazul oric ărui conflict, orice activitate economic ă, politică,
diplomatic ă, militară, cultural ă are în mod automat și o component ă psihologică
modulată în așa fel în cât să ducă la maximiz area avantajelor.
Îndeosebi în conflictele de joas ă intensitate, influen țarea psihologic ă, adică
manipularea, se cons tituie ades ea ca mijlocul cel mai important și cel ma i eficient
pentru realizarea scopului dorit, ce nu poate fi altul decât exploatarea crizei în folos
propriu.
De unde rezult ă că măsurile specifice războiului psihologic, care ajung
câteodat ă să reprezinte 80 % din acțiuni (războiul împotriva Nicarag ua), au o
importan ță decisivă38.
Operațiunile psihologice (PSYOP), ca și acțiunile civile (CA), se constituie în
mijloace de baz ă pentru izolar ea mișcărilor insurec ționale. Prin ele se urm ărește
discreditar ea sau, dimpotriv ă, îmbunătățirea imaginii anumitor guverne s au lideri,
uneori, crearea unor situații confuze, u șor exploatabile (a s e vedea s ituația din
România de la sfâr șitul lui decembrie 1989) , descurajarea unor ini țiative și
încurajarea altora etc. Se folosesc pentru aceasta toate mijloacele, începând c u
canalele de comunic ații și continuând cu realiz ările tehnologiei de vârf și ale
nanotehnologiei.
Asimetria s trategică se realize ază aici, prin posib ilitate a pe care o au centrii de
putere mondial ă sau regional ă – și îndeosebi Occidentul – de a im plementa
component e de control și supraveghere a computerelor, a re țelelor Internet și
Intranet, a sistemelor de comunic ații etc.
Operațiile psiho logice presupun , de ase menea, difuzarea d e docume nte
adverse trucate, cu scopul de a-i discredita pe insurgen ți și a produce dis ensiuni și
diviziuni în rândul acestora.
Dezinfor marea este un element esen țial al războiului psihologic și, în
consecin ță, al strategiilor asimetrice. Aceasta începe înaintea conflictului propriu-z is
și are obiective foar te complexe, urmărind, în general, destabiliz are psihologic ă și
polarizarea popula ției.
Informațiile care se tr ansmit sun t selectate cu mult ă grijă, efectul fiind calc ulat
cu minuțiozitate.
Dezinformarea și refuzul informa ției sunt arme redutabile. În acela și scop se
folosește și exc esul de date, de informa ții, ceea ce duce la intoxicar ea infor mațională
și, de aic i, la refuzul informa ției. În ace lași timp, se aduc în prim plan informa ții
acuzatoare care provoac ă o vie reacție din partea opiniei publice39. Aceste informa ții
selective cr eează o imagine deopotriv ă îngrijorătoare și agresiv ă despre actorul sau
actorii conflictului, în scopul form ării unei opinii de respinger e și condamnare a
acestora și legitimare a interven ției. De mult e ori însă o astfel de imagine es te reală
și chiar necesar ă pentru rezolvarea efectiv ă a problemelor c are există. Așadar,
satanizarea unor conduc ători nu trebuie privit ă doar ca o agresiune î mpotriva
acestora (ca și cum ar fi ni ște m ielușei!), ci și ca o prezentare real ă a trăsăturilor
acestora, astfel încât lumea s ă știe despre ce-i vorba, iar ac țiunile împotriva lor s ă
primeasc ă cât se poate de exact calificativ ele și evaluările ce li se cuvin.
Războiul psihologic nu se bazeaz ă doar pe minciun ă, ci și pe manipular ea
informației. Acțiunea psihologic ă opereaz ă cu „adev ăruri“ create sau selec tate cu

38 Wilhelm Kempf (ed), Verdeck te Gewalt, Psych osoziale F olgen de r Krie gsfüh rung niedrie ger
Intensität in Z entralam erika, Hambou rg, Argume nt, 1991.
39 Violarea drepturilo r omului de către anumiți lideri, în anumite țări, und e se desfășoară deja conflicte
de acest gen, crim ele de război ale lui Miloșevici (care urm ează să fie d ovedite și judecate de către
TPI), armele chimi ce ale lu i Saddam Hu ssein etc.
33

multă grijă, astfel încât s ă se obțină efectul dorit. Când s-a declan șat conflictul, nu
există informa ții asupra obiectivelor concrete, nici asupra modului de derulare, nici
asupra num ărului vic timelor. Se vehicu lează concept ul de destabilizare psihic ă prin
crearea de îndoieli ale c ăror simptome s e găsesc în lipsa unei aten ții selective,
proliferarea unor prejudec ăți, a unor idealiz ări, a unor preten ții de absolutism , într-un
scepticism evaziv și într-o atitudine de pr ezervare a credin ței în soart ă, în destin.
Wilhelm Kempf este de p ărere că, în contrapartid ă, se pun în scen ă măsuri de
încredere pentru pretinsa obiectivitate a informa țiilor, reportajelor40.
Opinia p ublică occidental ă devine , în conflictul de joas ă intensitate în care sunt
implicate țări sau for țe din zon ă, o țintă principal ă a războiului p sihologic. Ea trebuie
convinsă că vinovat este cel care se dore ște să fie considerat vinov at.

3.2.3. Războiul informa țional și mediat ic

„Preceptele lui Sun Tzî extrase din Arta războiului :
1. Discredita ți tot ceea ce merge bine în țara inamicului.
2. Im plicați reprezentan ții claselor conduc ătoare ai țării ina mice în afaceri
dubioase.
3. Distruge ți-le reputa ția și supune ți-i disprețului propriilor concet ățeni.
4. Utiliz ați creaturile cele mai tic ăloase și mai a bjecte.
5. Dezorganiz ați prin orice mijloace activi tatea guvernelor inamice.
6. Răspândiți discordia și conflictele între cet ățenii țărilor os tile.
7. Întărâtați-i pe tineri contra b ătrânilor.
8. Rid iculizați tradițiile ad versarilor.
9. Perturba ți prin orice mijloac e intenden ța, aprovizionarea și funcționarea
armatei ina micului.
10. Slăbiți voința luptătorilor ina mici prin cântece și melodii senzuale.
11. Trim iteți-vă prostituatele în rândurile lor pentru a încununa opera de
distrugere.
12. Fiți gener oși în promisiuni și recom pense pentru infor mații. Nu face ți
economii, banii cheltui ți astfel vă vor aduce o bun ă dobândă.
13. Infiltrați-vă peste tot s pionii.
Num ai un om care are toat e aceste m ijloace la d ispoziția sa – și știe să se
foloseasc ă de ele pentru a r ăspândi certurile și discor dia -, nu mai un asemenea o m
este demn s ă conducă și să dea ordine. El este comoara suveranului s ău și stâlpu l
statului.“41
Preceptele lui Sun Tzî, cunoscute și aplicate de mult ă vreme, par a fi elemente
sau modalit ăți ale unui r ăzboi simetric. În fond, și partea advers ă are acelea și
posib ilități. Nu este î nsă așa. Simetria, în domeniul r ăzboiului informațional, este
labilă, flex ibilă. Practic, nu exist ă. Există doar o competi ție de o parte și de alta a unei
axe mediane sau mediatoar e. Sistemele de influen țare ale războiului informa țional se
bazează acum pe tehnici foarte costisitoare, pe un înalt grad al t ehnologiilor folosite
și pe suprema ția informa țională.
Intoxicarea, propaganda neagr ă și influe nța sunt principalele mijloace ale
acestui tip de r ăzboi.
Unii autori sunt de p ărere că noua ordine mondial ă este pe cale de a ridica un
nou zid ce va sep ara Sudul s ubdezvolt at de Nordul industrializat, care se simte
amenințat de schimb ările po litice și mișcările din st atele contest atare. Pentru a

40 Wilhelm Kempf (ed), op. c it.
41 Vladimir Vol hov, Dezinform area, armă de război, Incitatus , p. 21.
34

menține accesul la ma terii prim e, la zonele strategice și la piețe, pentru a- și prezerv a
interesele vit ale, este posib il ca țările puternice s ă foloseasc ă, în continuar e, soluții
militare și tehnice în loc de rezolvarea profund ă a problemelor economice.
În aceste condi ții, este posibil ca amenin țările (îndeosebi cele asimetrice) s ă
crească, iar strategiile asimetrice adopt ate pentru rezolvarea aces tora să prolifereze.
O ast fel de evolu ție nu poate duce dec ât la o recrudescen ță a vio lențelor, la
proliferarea focarelor de tensiune și a cauzelor acestora, concomitent cu m ărirea
ecartului dintre țările foarte puternice și cele care se consider ă că le creeaz ă
probleme.

3.2.4. Ciberconflictul

Ciberconflictul este un conflict produs fie de terori ști, fie de un stat (grup de
state etc.) care atac ă alt stat pr in vectori informa ționali și tehnologici. O astfel de
problemă a fost pus ă în 1995 sub numele de „Pearl Harb our Electronic“, în timpul
unei aplica ții, în care, potrivit scenariulu i, Statele Unite trebuia s ă facă față unui atac
declanșat prin surprindere cu mijloace t ehnologice electronice, informatice, de
telecomunica ții.
Desigur un astfel de conflict este foarte costisitor și, de aceea, nu oricine poa te
apela la el. Spre deosebire de cibertero rism, ciberconflictul presupune o mare
angajare de mijloac e de înalt ă tehnologie, canale opto-electronice, sateli ți de
interceptare și de spionaj, cabluri submarine și sisteme de captare sau de
interceptare a informa ției trans mise prin astfel de mijloace, amplificatori uria și de
frecvențe etc.
Un astfel de conflict nu poate angaja decât un foarte mic num ăr de state
supertehnologiz ate și, de aceea, este foarte pu țin probabil ca el s ă se produc ă în
următorul deceniu.

3.3. NON-MILITARE

3.3.1. Îndiguirea

Conceptul LIC a devenit o strategie de baz ă pentru interven ția în lumea a treia.
Prin anii 80, era și o modalitate de a limita influen ța Uniunii Sovietice în aceast ă lume
a treia. Nimeni nu se a ștepta ca Lumea a treia s ă pună probleme majore marilor
puteri. Iar problemele pentru care era necesar ă interven ția efectiv ă – implic ită sau
directă a marilor puteri -, vitale pentru țările respective, nu prezent au, practic, nici un
fel de amenin țare major ă pentru aceste puteri. Dar, toate la un loc, sus ținute sau
încurajate de o ter ță mare putere, puteau deveni o amenin țare. Și atunci, strategia
adoptată de Statele Unite a fost una de îndiguire, de limitare a influen ței adv ersarului
direct, care era Uniunea Sovietic ă și țările aliate acesteia.
Toate conceptele se învârteau în jurul acestei confrunt ări – SUA urm ărind
îndiguirea comunismului, iar URSS cre șterea influen ței acestuia -, în timp ce
problemele reale, majore ale acestor zone nu numai c ă au rămas nerezolvate, dar au
și proliferat, m ărind enorm marja de ri sc, de instabilitate și de asimetrii.
Conflictul de intensitat e medie n- a rezolv at nici el problemele, ci doar a creat
SUA un mai mare spa țiu de sigur anță.
Parale l cu abordarea militară (poate chiar înaintea ac esteia) a problematicii
strategice a conflictelor și amenin țărilor care le alimen tau, în strategia îndiguirii, un rol
deosebit l-au jucat factor ii economici, culturali și informa ționali.
35

3.3.2. Embargoul și blocada economic ă

Astfel, îndiguirea a devenit în p rimul rând un conc ept cu valoar e economic ă,
limitându-s e accesul la t ehnologiile d e vârf și cultiv ându-se rela țiile pref erențiale
(clauza na țiunii celei mai favorizate, spre exemplu) și chiar embargoul economic.
În vremea aceea, sistemul econ omic mondial era tripolar:
– regiunea Americii de Nord, inclusiv Mexicul;
– Europa Occidental ă, mai ales Uniunea European ă;
– Zona din s ud-estul Asiei și cea a Pacificu lui.
Conform art. 41 din Carta ONU, m ăsurile c u caracter economic și diplomatic „…
pot să cuprind ă întreruperea total ă sau par țială a rela țiilor economic e și a
comunica țiilor feroviare, maritime, aeriene, po ștale, telegrafice, prin radio și a altor
mijloace de comunica ție, precum și ruperea rela țiilor diplomatice.“
În situația în care astfel de m ăsuri nu au efect, Consiliul de Securitate poate
hotărî și alte măsuri, inclusiv folosirea for ței armate. Art. 42 arat ă că operațiunile d e
acest fel cuprind „demonstra ții, măsuri de blocad ă și alte operații, exec utate cu for țele
aeriene, maritime sau terestre al e Membrilor Na țiunilor Unite.“ De-a lungul timpului,
au fost luate numeroase asemenea m ăsuri. Ele s-au dovedit a fi numai în mic ă
măsură utile. Pentru c ă, indiferent ce se spune, asemenea m ăsuri afecteaz ă
totdeauna popula ția. Cu alte c uvinte, cei care pl ătesc nu sunt nici conduc ătorii
statelor respective, nic i marile put eri, ni ci organismele c are le-au aprobat, ci oamenii
de rând, adic ă noi toți.
Embargoul42 presupune re ținerea unor bunuri ale unui stat de c ătre alt stat,
precum și privarea statului resp ectiv de un sistem de rela ții economice normale cu
partenerii s ăi sau cu comunitatea interna țională. Embargoul economic este
echivalent cu excluderea statului vi zat de la schimbul economic interna țional,
privarea lui de anumit e produse, desigur, cu scopul de a-l obliga s ă respecte anumite
reguli, să înceteze anumite practici, s ă se s upună unei anumite voin țe. Embargoul
aplicat Irakului, în 1991, și Iugoslaviei, în perioada 1992 – 1995, ca urmare a unei
hotărâri luate de Consiliul de Sec uritate al ONU.
Deteriorarea vie ții în foarte multe țări – îndeosebi din Africa – necesit ă soluții
concrete pentru prevenirea unor catastrofe umanitare. Solu țiile pe care le propun sau
le impun marile puteri nu sunt toate acceptate de aceast ă lume, întrucât nu rezolv ă
decât la suprafa ță problemele. Marile puteri consider ă această neacceptare ca pe o
sursă de riscuri. În realitate, e ste vorba de o asim etrie a filo sofiilor Nordulu i și
Sudului, bazat ă pe grave injusti ții. Țările care cer schimb ări mai rezonabile, care vor
să realiz eze o reform ă agrară, care doresc independen ță națională sau în care
populația se pronun ță pentru o guvernare care nu este conform ă cu dorin țele
Occidentului sunt diaboliz ate și puse la index. Este vorba de țările care au de ținut
colon ii și care vor s ă mențină cu orice pr eț regimuri convenabile lor. Dac ă țările
respective nu se conformeaz ă, împotriva lor se iau toate m ăsurile, inclusiv cele care
țin de sanc țiuni economice, de blocade43 economice.

42 „Formă de represalii prin care un stat reține navel e com erciale ale un ui alt stat, în portu ri sau în
marea sa te ritorială, împreun ă cu încărcătura lo r, în scop ul de a -l determina să înceteze o î ncălcare a
unor n orme de dre pt interna țional și să repa re prejudiciul astfel cau zat.“, în Ios if Armaș, Cornel
Purcărea, Paul D ănuș Duță, Acțiunea m ilitară la granița dintre m ilenii, Editura Militar ă, p. 82.
43 Împiedicarea, inclusiv prin mijloace militare, a vaselor și altor mijloace s ă pătrundă în porturile,
aeroporturile etc. statului sup us blocad ei, privând u-l pe acesta de schimb uri economi ce și de altă
natură.
36

3.3.3. Sep aratismul etnic

Diferendele etnice reprezint ă, la ora actual ă, amenin țarea num ărul un u la
adresa p ăcii și securității. Obiectivul unor a dintre el e este sep ararea de st atele
respective și alcătuirea unor ținuturi autonome sau chiar a unor st ate noi. Etniile s e
confruntă deci, în primul rând, cu st atele naționale și, din acest punct de vedere,
aceste tipuri de conflicte s unt asimetrice. Se p are însă că avant ajele nu sunt de
partea st atelor na ționale, ci de p artea etniilor . Și acea sta, pe de o p arte, pe ntru că o
astfel de tendin ță favorizează, într-un fel, procesul d e mondializare și, pe de alt ă
parte, pentru c ă problema sep aratismului etnic nu se pune acut în zona marilor puteri
și în st atele super tehnologiz ate, cu un nivel de v iață foarte ridicat, ci în țările sărace,
ale căror guverne sunt considerate ca refract are la noua ordine mondial ă.

3.3.4. Boicotul

Un stat care nu se conformeaz ă unor princ ipii accept ate de toat ă lumea (sau
impuse), dac ă adoptă o atitudine pe care comunitatea interna țională (sau anumite
state) o consider ă inacceptabil ă sau neconvenabil ă, poate fi supus de c ătre alt stat,
de către o comunitate de state și chiar de comunitatea interna țională la interdic ții în
domeniul economic, al telecomunica țiilor, în ceea ce prive ște relațiile interna țional e
politic e, culturale, sportive etc. Este un s oi de pres iune exercit ată asupra statului
rebel sau agresor44.

Capitolul 4
STRA TEGII ASI METRICE – ASIMETRII STRA TEGICE

După ce avertizeaz ă asupra unor riscuri de natură asimetric ă – directe sau
indirecte , vizibile , dar, mai ales, invizibile -, ce pot să se transfor me în amenințări
la adresa statului rom ân, documentul-proiect „ Viziunea strateg ică – 2010 Armata
României“ , prefigurând fizionomia r ăzboiului/conflictului armat viitor, insist ă „pentru
realizarea capacit ăților de ac țiune și adaptarea la mediul de s ecuritate a Ar matei
Rom âniei, care vor permite o reac ție eficie ntă la riscu rile și amenințările în ceputulu i
de m ileniu“ .
Includerea asimetriei î n documente le strategice ofic iale arată că acest concept –
studiat, de altfel, cu as iduita te, în ultimii ani, inclusiv și mai ales de către marile puteri
– , este de actualitate.
De aceea și actualitate și importan ță se impune a fi, în prezent, studiul aces tei
problematici a asimetriei pentru oricare armat ă, cu atât mai mult pentru cele aflate î n
tranziție, care î și construiesc sau reconstruiesc doctrine, strategii și structuri de forțe.
Din punctu l nostru de vedere, studiu l asim etriei, al strategiilor a simetrice, de și
într-un fel sau altul el a mai fost abordat, chiar și înainte de 1989, revine la ordinea
zilei doar f ormal ca o problematic ă de noutate, desigu r cu specificul noilor c ondiții de
desfășurare a r ăzboaielor/conflictelor armate. Am subliniat c ă, în prezen t, proble-
matica asimetriei strategice nu ar fi chiar o noutate pentru securitatea sau ap ărarea
națională, cu gândul c ă, dacă e să facem referiri la ex periențe, am putea s ă ne
întrebăm: ce altceva era, printre altele, „ Războiul de ap ărare al întregului popor“ , din

44 A se vedea b oicotul și emb argoul impu se Irakul ui și Iugoslaviei.
37

epoca R ăzboiului Rece, dac ă nu o strategie major ă asimetric ă într-un posibil
conflict asimetric ce putea fi im pus României acelor vremuri.

Se pune deci tran șant întrebarea: Care ar putea fi semnifica ția conceptelor
„strategii asimetrice “ și, respectiv, „ asimetrii strategice “ pentru secur itatea și
apărarea na țională ?

La modul general, strategiile a simetrice reprezint ă gândirea (concep ția),
diferită de cea a unui poten țial sau efectiv adversar, și activitatea practic ă de a o
pune în oper ă, în scopul maximaliz ării propriilor avantaje, concomitent cu
minimalizarea dezavantajelor, al exploat ării slăbiciunilor adversar ilor, al
realizării sau evit ării surprinderii.
În particular, pentru securitatea și apărarea na țională, strategiile asimetrice
reprezint ă, în fapt, cel pu țin în aceast ă perioadă, singura modalitate conceptual ă și
acțională posibilă de contracarare a multiplelor aspecte ale asimetriei s trategice
într-un posibil conflict armat ce ni s-ar impune, în scopul maximaliz ării posibi-
lităților de rezisten ță, al exploat ării tuturor sl ăbiciunilor agresorilor (adversarilor) și,
în final, al ob ținerii vict oriei în război.
La rândul lor, asimet riile st rategice (politice, economice, sociale, culturale,
militare etc.) sunt stările de dezechilibru natural sau provocat de o parte advers ă,
ca urmare a conceper ii și aplicării unor strategii adecv ate (asimetrice) între diverse
state sau grupuri de state, ce pot fi utilizate în situa ții de criză sau de conflict.
În ceea ce prive ște, spre exemplu, asimetria cultural ă globală ca surs ă
majoră de amenin țare, Samuel P. Huntington face sublinierea c ă “Ceea ce occi-
dentalii ves tesc a fi blânda integr are global ă, cum este cazul prolifer ării mass-media
la dim ensiuni mondia le, non-occ identalii denun ță a fi imperialis m ticălos occidental.
Întinderea pe care non-occident alii o consider ă lume, ei o văd ca pe o am enințare”45.
Mai mult decât atâta, se poate observa cu u șurință că diviziunea umanit ății ca
rezultat al convuls iilor perioadei R ăzboiului Rece a luat practic sfâr șit, dar diviziunile
fundamentale ale umanit ății în termeni de etnicitate, religii și civilizații s-au revigora,
fiind o surs ă de noi și permanente conflicte, în primul rând asimetrice.

Care sunt nivelurile și dimensiunile actuale al e asimetriei strategice,
motivate f iind de stra tegiile conflictuale asimetrice ?

Asimetria poate fi: politică, economic ă, socială, cultural ă, tehnologic ă,
militară etc. Oriunde exist ă mișcare, dezvoltare, exist ă și asimetrie. Diversitatea
domeniilor în care aceasta se poate manifesta este practic nelim itată, dar ponderea
acestora într-un eventual conflict/r ăzboi asimetric poate să fie diferită și să solicite
răspunsuri de contracarare pe m ăsură.
Asimetria politică și asimetria econo mică sunt prioritare în strategiile
conflictuale , utilizând mijloace n emilitare p entru a ob ține avantaje în conflictele de
toate categoriile și nuanțele. Asimetria social ă este, în fapt, o consecin ță directă a
celei econ omice și, la rândul ei, condi ționează, într-o m ăsură mai mare sau mai mic ă,
asimetria economic ă.
Asimetria tehnologic ă este deosebit de evident ă în prezent, îndeosebi la
nivelul marilor puteri, manifest ându-se la modul cel mai direct și cel mai primejdios în

45 Samuel P. Huntington , Ciocnirea civilizațiilor, Buc urești, Editura Antet, p. 95.
38

plan militar , prin faptul c ă decl anșează serioase dezechilibre strategice și operați-
onale în conflictele militare și, de ce nu, non-militare.
Nivelul asimetriei militare propri u-zise are, totu și, „cuvântul“ cel mai greu într –
un conflict. De altfel, nici nu ne putem imagina conflic t armat care s ă nu s e bazeze
cel puțin pe o iluzorie asimetrie . Ea este, îns ă, de regul ă, cât se poate de reală
pentru victima unei a gresiuni .
Dimensiunile asimet riei strate gice potențează ori, dimpotriv ă, diminueaz ă
strategiile în domeniu, evid ențierea acestora fiind o c ondiție es ențială a
comportamentului p ărților aflate în conflict .
Categorisind tipurile de asimet rii, în funcție de o serie de factori, re ținem că:
a. După raportul de for țe pe care-l realizeaz ă, asimet ria poate f i:
– pozitivă;
– negativă.
Prima grup ă este, în mod evident, favorizant ă, ea rezultând în domeniul militar, dar
nu numai, dintr-o instruire superioar ă, din calitatea deosebit ă a factorului u man,
tehnic și tehnologic, din concep ții de ducere a ac țiunilor militare și non-militare
avansate etc. Ea este, des igur, la îndemâna statelor și armatelor din structura NATO,
dar și a altor structuri de putere aflate în tr-un stadiu de dezvoltare economico -socială
apreciabil.
Nu este în nici un caz de apanajul statelor ce înc ă parcurg procesul de restructurare
economico-social ă și militară, cum este și cazul țării noastre.
Într-o asemenea pos tură – de asimetrie negativ ă – , statele vor c ăuta metode
de a contrabalans a deficitul în acumul ări cantitative, dar mai ales calitative.
Asimetria negativ ă, proprie în general celor mai slabi, este un handicap pe care
un adversar îl va folosi, cu siguran ță, într-un eventual conflict, profi tând de
slăbiciunile și vulnerab ilitățile părții aflate în a ceastă postură.
b. În funcție de durat ă, asimetr ia poate fi:
– pe termen scurt;
– de durat ă sau pe termen lung.
În afara faptului c ă anumite state, situate în zone defavorizate ale globului, sunt
într-o permanent ă asimetrie negativ ă, durata mare a acesteia este una din
caracteristicile unor state aflate în zone nu tocmai defavorizate. Una dintre cauzele
majore ale unor as emenea situa ții rezu ltă, printre alt ele, din situația economico-
socială precar ă, din lipsa voin ței de a dep ăși anumite bariere în calea
democratiz ării statale, sau “veșnica” tranziție la economia real ă de piață.
Dacă este vorba de un conflic t/război, durata asimetriei devine un factor
determinant al succesului. Fa ță de unele as pecte de asimetrie strategic ă de scurt ă
durată, cum a fost, spre exemplu, r ăzboiul-fulger aplicat d e germani în cel de-a l
doilea război mondia l, în conflictele milit are postbelice asimetria strategic ă a fost una
dintre caracteristicile aproape f ără excepție ale acestora. Ea a coincis, de regul ă, cu
durata propriu-zis ă a conflictulu i.
Este interesant de remarcat c ă, în unele dintre conflic tele militare postbelic e de
dată recentă, cum a fost cel din Iugoslavia (Kosovo – 1999), durata conflic tului a
fost în rela ție directă cu răspun surile de contracarare găsite de partea sârb ă, cu
acțiune/influen ță dire ctă asupra asimetriei strategice de natur ă pozitivă aflată la
îndemâna for ței aliate.
c. După modalitatea în care se manifest ă:
– programat ă (delibera tă);
– întâmplătoare.
39

Întâmplare a are, desigur, rolul ei într-o ac țiune militar ă, uneori p oate chiar s ă
decidă “soarta ” acesteia, dar nu trebuie s ă se constituie într-o s oluție, nu trebuie s ă
fie un deziderat al conducerii nic i unei părți în conflict.
Asimetria program ată (deliberat ă) pune categoric în eviden ță slăbiciunile
adversarului, favorizând men ținerea sau câ știgarea ini țiativei, pe fondul realiz ării
libertății de acțiune.
Pentru partea aflat ă într-un raport deliberat de inferior itate, este important s ă
realizeze acest lucru cu suficient ti mp înainte, pentru a pune în aplicare m ăsuri
corespunz ătoare de contracarare sau, cel pu țin, de diminuare a super iorității
adversarului.
d. În funcție de riscurile sau amenin țările ce le reprezint ă:
– riscuri sau amenin țări reduse;
– riscuri sau amenin țări majore.
Intensitatea riscurilor sau amenin țărilor ce își au originea în asimetria strategic ă
sunt în raport propor țional cu gr adul de as imetrie realizat și, des igur, cu scopurile
propuse de beligeran ți. Aceasta depinde, de asemenea, de r ăspunsurile care pot fi
date de cei care vor fi vi ctimele unei agresiuni.
Dacă, spr e exemplu, printre r ăspunsurile g ăsite se înscriu terorismul sau
utilizarea unor componente ale armelor de nimic ire în ma să, riscurile devin
majore și pentru partea care ar di spune de o asimetrie poz itivă, pe care î nsă a
utilizat-o în scop de agresiune.
e. După natura acumul ărilor, asimetria poate fi:
– material ă (fizică);
– psihologic ă;
sau:
– cantitativ ă;
– calitativă.

În asimetria strategic ă, natura acumul ărilor este deosebit de important ă. De
regulă, acumul ările ps ihologice s unt im plicite celor mat eriale (fizic e), cantitative, dar,
mai ales, calitative.
În prezent, acumul ările cantitative, în spec ial cele de ordin tehnologic și
informatic, sunt cele mai evidente, dar și suficient de vulnerabile.
De altfel, nu întâmpl ător pentru societ ățile informatizate și tehnologizate, pentru
armatele acestora, dar mai ales pentru scopurile ce și le-ar propune în confrunt ările
cu adversarii, nu neap ărat pe m ăsură, riscurile și amenințările a simetrice sunt de o
deosebit ă importan ță.
Experien ța unor conflicte asimet rice de dat ă recentă, cum ar fi cele din G olf
(1991) sau Iugoslavia (1999), a f ăcut demonstra ția vulnerabilit ății la atacurile
informatic e sau la posibilit ățile de con tracarare în modalit ăți simple , unele
considerat e a fi perimate, asupra unor sofisticate mijloace și sisteme de cercetare
și cercetare-lovire , care sunt capabile s ă acționeze, practic, în totalitatea spectrului
electromagnetic.

Viziuni (concepte) opera ționale de contracarare a riscurilor și
amenințărilor de natur ă asimetric ă la adresa securit ății și apărării
naționale

VIZIUNEA STRATEGIC Ă – 2010 Armata României , proiectat ă fiind la nivelul
celor mai avansate reprezent ări strategice, eviden țiază patru concepte oper aționale
40

– cheie ale fizionomiei unui posibil conflict armat al viitorului, în care țara noastr ă ar
putea fi implicat ă, și anume: manevră decisiv ă, angajament selectiv de precizie;
protecție multid imensională a forțelor proprii și concentrare logistic ă.
În aparen ță, este destul de dificil s ă se facă legătura între aceste concepte
operaționale și problematica riscurilor sau a amenin țărilor de natur ă asimetric ă, mai
ales cu aceea a contracar ării unor asemenea pericole.
În cele ce urmeaz ă, ne propunem o succint ă analiză a virtuților de contracarare
ce le ofer ă conceptele enunțate, posibil și altele, într-un conflict de natur ă asimetric ă.
Manevra d ecisivă este, de regul ă, la îndemâna celui c are deține superioritatea,
dar ea poate s ă se co nstituie într -un atu și pentru cel care nu dispune, neap ărat, de
avantajele asimetriei pozitiv e. În acest caz, existen ța forțelor instruite, a unui
minimum de mijloace necesare, apte să acționeze pentru expl oatarea av antajelor
unor acțiuni asimetrice , în general atipice , care să se concentreze pe efecte în
timp și spațiu se constituie în tot atâtea solu ții de rezolvare a asimet riei negative, de
contracarare a superiorit ății de toate nuan țele a unui poten țial agre sor.
Manevra decisiv ă conceput ă în acest mod vizeaz ă un nou cadr u al spațiului
operațional , diferit de cel actual, deoarece atât for țele, mijloacele, cât și obie ctivele
vizate vor fi diferite. Se pleac ă în acest sens de la premisa c ă manevra va trebui s ă
asigure aplicarea puterii de lupt ă selectiv, acolo unde inamicul se a șteaptă cel mai
puțin, exploatând rapid și efic ient orice oport unitate ce se ofer ă, în punctele c ele mai
vulnerabile ale spa țiului de confruntare.
Angajamentul selectiv de precizie necesită, în mo d obligatoriu, informații,
presupunând acțiuni de identificare și localizare a obiectivelor de importan ță
strategic ă și operativ ă ale adversarului, dar care prezint ă vulnerabilit ăți apte să
ofere oportunit ăți în scopul lov irii cu eficien ță a acestora.
Într-o confruntare asimetric ă, angajamentul imaginat în acest fel presupune:
– forțe bine echipate, înzestrate și, mai ales, instruite;
– abilitatea de a identifica, selecta și lovi obie ctive aflate în oricare
punct al spa țiului de confruntar e, în mod oportun și cu precizie;
– capacitatea de a asigura o evaluare precis ă a situa ției, de
angajare și reangajare a for țelor în acțiuni atipice care s ă
contracareze superioritatea adversarului;
– capacitatea de a minimaliza efectele distructive directe și
colaterale ale lov iturilor unui adv ersar, ce de ține super ioritatea etc.
În accep țiunea noastr ă, forțele armate , dar nu numai, r ămân vulnerabile la
amenințările asimetrice , îndeosebi la cele informaționale și psihologice de
precizie, la posib ilitatea utiliz ării unor arme de nimicire în mas ă și a v ectorilor
purtători ai acestora, a terorismul ui, în special a celui ur ban.
Toate aceste amenin țări, ca și altele din aceast ă categorie, presupun o
strategie și un angajament selectiv de precizie , pe fond ul unei foarte bune
cunoașteri. În consecin ță, concentrarea pe informa ții se justific ă mai mult ca
oricând, iar eforturile informa ționale trebuie orient ate mai mult c ătre amenințările
netradiționale, îndeosebi cele asimetrice .
În ceea ce ne prive ște, procesul de ob ținere, analiz ă, procesare și distribuire a
informațiilor este, cu siguran ță, mai dificil, tocmai datorit ă lips ei tehnologiilor în
domeniu. Aceasta îns ă nu-i diminueaz ă nicidecum importan ța, obligând organismele
specializat e să utiliz eze absolut toate sursele de informa ții, inclu siv pe cele care par,
la prima vedere, ca fiind dep ășite.
41

Concentrarea pe informa ții presupune, de asemenea, un efort institu țional și
operațional integrat , utilizâ nd atât sursele deschise ( mass-media, Internetul etc.),
cât și cele închise, în special agentura.
Utiliz area p rocedurilor confrunt ării asimetrice ca și apărarea/protec ția împotriva
subtilelor provoc ări asimetrice solicit ă capacități noi de culegere a informa țiilor.
Protecția multid imensională (vulnerabilitatea minim ă) a forțelor proprii
vizează întreaga gam ă de amenin țări, inclus iv cele de n atură asimetric ă, devenite din
ce în ce mai prezente. Ele, de fapt, sunt și foarte greu de identific at.
Credem îns ă că protecția multid imensională și, deci, vulnerabilitatea
minimă trebuie s ă se caracterizeze pr in capacitatea for țelor noastre de a limita
libertatea de ac țiune a adversarului. Este posibil îns ă un asemenea lucru ? Noi
apreciem c ă este posibil, cu condi ția asigur ării unui control sub til al spa țiului de
confruntare și al asigur ării condițiilor pentru:
– cunoașterea modului de ac țiune al adversar ului, al mijloacelor și
sistemelor de cercetare-lovire ale acestuia, precum și a vulnerabilit ăților
ce le prezint ă;
– identificarea și monitorizarea propriilor vulnerab ilități ce pot
constitui ținte (obiective) u șor de atins de c ătre adversar;
– cunoașterea riscurilor la care f orțele noastre pot fi expuse,
limitarea pierderilor produse prin luptă și eliminarea, p e cât posibil, a
celor colate rale;
– existența, în permanen ță, a unei strategii de protec ție individual ă
și colectiv ă, care să vizeze peric olele majore la care sunt expus e forțele
proprii, dar mai ales cele rezu ltate din confruntarea asimetric ă.
Conceptul protec ției multidimen siona le viz ează toate dimensiunile spa țiale de
acțiune armat ă în care s-ar putea mani festa agresiunea (terestr ă, aeriană, navală,
cosmică ori informa țională).
Adaptabilitatea conceptual ă și acțională, cerință operațională și, în acela și
timp, concept neexprimat ca atare în enumerarea f ăcută de noua Viziune strategic ă,
poate fi unul dintre conceptele ce le mai importante, mai ales dac ă ne referim la
riscuri, amenin țări și pericole asimetrice.
Este uneori dificil sau, poate, chia r imposibil de antic ipat ce tipuri de riscuri
asimetrice pot să apară într-o situație sau alta, a c ărei configura ție putem și trebuie
să o anticip ăm, cel pu țin cu aproxima ție, într- un conflict armat.
Într-un mediu ac țional fluid și, cel mai adesea, asimetric , surprizele pot să
apară la tot pasul, iar noi trebuie s ă fim preg ătiți să le facem fa ță.
Flexibilitatea în gândire și acțiune a fost dintotdeauna o caracteristic ă a
marilor comandan ți și o condiție a succesului . Ea în să trebuie cultivată și exersată
cu mult timp înainte de a fi pus ă în practic ă.
Subliniem acest lucru, deoarec e, în practica instruirii noastre , declarativ
suntem de acord cu necesitat ea adaptabilit ății, însă, în cadrul aplicațiilor și al
jocurilor de r ăzboi, cu greu î și găsesc locul situa ții care s ă pună în eviden ță
întreaga gam ă a riscurilor și amenințărilor asimetrice. R ămânem , în schimb, tributari
unor situații și concepții tradițional clasice , care nu solic ită în măsură suficient ă
rezolvări conflictuale de natur ă asimetric ă.
Concentrarea logistic ă presupune, pe lâng ă asigurarea libertății de acțiune a
structurilor specific e, susținerea eficient ă a tuturor ac țiunilor , într -un spațiu
conflictual supradi mensionat , dar, în acela și timp, punctual în privin ța
intervențiilor de specialitate propriu-zise.
42

Ideal ar fi ca logistica s ă nu se “ vadă”, însă să fie mereu prezent ă la locul și la
momentul potrivit.
Componentele propriu-zise pot fi ele însele ținta unor atac uri asimetrice,
impunându-se o grij ă deosebit ă pentru asigurarea protec ției acestora.
Cu siguran ță, noile concepte strategice și operaționale vor modifica semnificativ
structura și funcționalitatea întregului sistem al securit ății și apărării naționale,
făcându-l capabil s ă reacționeze în mod corespunz ător la întreaga gam ă a riscurilor ,
amenințărilor și pericolelor, inclusiv cele de natur ă asimetric ă.

Capitolul 5
FACTORII CE DEFINESC FI ZIONOMI A CONFLICTELOR
ASIMETRICE

Edificată pe aria vast ă și diversă a acestui gen de confrunt ări militare și non-
militare, fizionomia conflictelor a simetrice este dat ă de un complex de fact ori ce o
individualiz ează net î n raport cu conflictele clasic e: situații politico-economice și
strategice de ins ecuritate asimetric ă, scopul politic și strategic, obiectivele vizate,
forțele și mijloacele de ac țiune specifice, concep ția și intensitatea conflictulu i,
atitudinea f ață de adversar, spa țiul de desf ășurare, tipurile dominante de ac țiune și
modul de manifestare a violen ței.

5.1. Situa ții de insecuritate asimetric ă

Lumea multipolar ă a noului sec ol, dominat ă, la nivel global, de goana dup ă
resurse strategice (c ontrolul și stăpânirea lor), de fuga de efectele negative ale
globalizării și ale unor procese naturale (înc ălzirea climei, lipsa a pei, deșertificarea,
inundațiile, cutremurele, epuiz area resurselor naturale ș.a.), ale ev oluțiilor
demografice necontrolate, ce vor genera proc ese dest abilizatoare ample în divers e
zone de pe mapamond46, va fi o lume a conflictelor predominant asimetrice. Ele s e
vor naște din situa ții strategice multiple, care au la baz ă tendințele de regionaliz are,
creatoare de decalaje grave, manifest ările sociale cu consecin țe negative, de
proliferare a riscurilor regionale (situa ții conflictuale, diseminar ea armamentelor și
altor mijloace de lupt ă neconven ționale, a terorismului și crimei organizate, a
traficului de droguri, a conflictelor etnice și religio ase, a degrad ării continue a
mediului înconjur ător).
Bazată pe o rela ție asimetric ă, geografia confrun tărilor dis proporționate
dovedește implicarea decisivă a economicului și politic ului în geneza situa țiilor de
insecuritate. Trecerea entit ăților statale de la sistemele ec onomice industriale la cele
informaționale na ște o multitudine de confrunt ări de intensitate variabil ă, pe fondul
decalajelor grave exist ente în plan na țional s au regional.
Pe termen lung, criz ele econ omice, problemele economice și comerciale și
chiar ecologice pot constitui fermentul unor astfel de conflicte.

„Creșterea economic ă, după cum subliniaz ă Samuel P. Huntin gton, în studiul
său << Ciocnirea civ ilizațiilor >>, creeaz ă instabilitate politic ă în interiorul țărilor și
între țări, alterează echilibrul de putere între țări și regiuni ”47, iscând amenin țări și, în

46 VIZIUNEA STRATEGIC Ă -2010. ARMA TA ROMÂNI EI.
47 Samuel P. Huntin gton, Ciocnirea ci vilizațiilor și reface rea ordinii mondiale , Editura Antet, 1998, p.
322.
43

final, conflicte deschis e între ac estea. Pentru a ilustra aceast ă aserțiune, cunoscutul
futurolog american men ționează succesele economiei j aponeze, care pun Statele
Unite ale A mericii în fa ța unor op țiuni politice și economice delicate.
Ritmul înalt de cre ștere la care a ajuns economia chinez ă48 nelin iștește, de
asemenea, America. Pe de alt ă parte, apropierea tot mai evident ă dintre China și
Rusia, ac um, când statul chinez se afirm ă din ce în c e mai clar ca putere dominant ă
în Spațiul Asiatic, îi înd eamnă pe americani la reflec ție și reajustarea liniei politice.
În aceea și notă de î ngrijorare, referindu-se la aspec tele ecolog ice grave ale
planetei, unii autori afirm ă hotărât că „viitorul război, adev ăratul război – va f i unul a l
apei”49.
Conflicte le asimetrice î și au o surs ă important ă în situa țiile de confruntare
generate de universalismul occident al, de c eea ce Huntington consider ă „ciocnirea
civilizațiilor”. Pe aceast ă linie de argumentare înc ă controversat ă, cele mai
periculoase conflicte ar put ea fi cele dintre popoare aparținând diferitelor entit ăți
culturale. În ăuntrul civ ilizațiilor au loc conflictele etnice.
Sprijinul diplomatic pe care sâr bii din fosta Iugoslav ie l-au primit de la ru și sau
cel în armament și fonduri furnizate bosniacilor de saudi ți, turci, iranien i și libieni s-au
datorat înrudirii cult urale, iar nu unor ra țiuni ideologice, politic e sau economice50. În
limbajul istoricilor, asemenea conflicte deriv ă din „ revolta împotriva Occident ului”, din
respingerea moderniz ării și occidentaliz ării, un proces care, apreciaz ă Huntington, s-
a declan șat de îndat ă ce a înceta t „expansiunea Occidentului ”.

Un evantai foarte mare de situa ții este inclus în raporturile civiliza țiilor cu
Occidentul care ia deciziile cruc iale în probleme ec onomice, influen țează decis iv
politic a și securitatea altor regiuni sau c ivilizații. Co ntrolul petrolului și acc esului la
acesta reprezint ă exemplul cel mai edificator în acest sens.
Numeroas e conflicte provin din diferen țele existente între aceste civiliza ții și
Occident și din interven ția occidental ă în tre burile altor civiliza ții.
Echilibrul modificat de putere între civiliza ții și statele lor de nucleu este înc ă o
stare generatoare de situa ții conflictuale asimetrice. Iat ă motivul pentru care marile
puteri încearc ă să stopeze sau s ă întârzie dezvoltarea puterii militare conv enționale
și neconven ționale a țărilor de cultur ă islamică și sinică (chineză).
Situații politico-economice și strategice de insecuritate ce conduc , inevitabil, la
conflicte as imetrice sunt generate, deopotriv ă, de domina ția exercitat ă în economie,
de opresiunile și erorile regimurilor totalitare, ca și de deciziile antipopulare,
antidemocratice ale unor guvern ări faliment are. Foametea, s ărăcia, lipsurile de tot
felul stau la temelia multor situa ții conflictuale.
Pe aceea și durată acțională lucrează și discrimin ările religioase sau ideo logice
grave, violen ța, răbufnirile na ționaliste la adresa unor categorii de popula ție, dar și
elementele de ordin is toric, cu poten țial conflictual latent , nemulțumirile fa ță de statu-
quo, migr ările popula ționale, cu modificarea echili brului demografic, toate situa țiile
inflamante putând reprezenta germenii unor conflicte asimetrice importante.
Instabilitate a din anum ite zone ale lumii poate naște oricând conflict e de acest gen.
Pe termen scurt, unele c onflic te temporare de natur ă etnică, declan șate
spontan, sau conflict ele sociale care î și au izvorul în insupor tabilitatea m ăsurilor
antipopular e luate de autorit ăți sunt situa ții ce conduc la conflicte asimetrice.

48 Idem, p. 149.
49 Philippe La barde și Bernard Maris , Doamne, ce fru mos e războiul eco nomic!, Editura Ante t, 2001,
p. 14.
50 Idem, p. 36.
44

5.2.Scopul politic și strategic al conflict ului asimetric, obiective

Din punct de vedere politic51, conflictele as imetrice au drept scop: sporirea
influenței politice într-o anumit ă zonă geost rategică; influențarea orient ărilor politic e
ale statelor care controleaz ă resurse strategice; realiz area intereselor economice în
zone bogate în resurse strategice; men ținerea stabilit ății într-o anumit ă zonă;
sporirea angajamentului și a capacit ății unor aliați de a participa la ac țiuni militare p e
care le implic ă „apărarea com ună”; sporirea influen ței asupra unor guverne și elite a
căror orientare politic ă este important ă la nivel global, regional etc.; ob ținerea
independen ței statale ; restabilirea unei or dini b azate pe valorile prona ționale ale
religiei și tradițiilor comune; restabilir ea prin for ță a intereselor na ționale
fundamentale; r ealizarea egalit ății confesionale a popula ției; apărarea ordinii
constituționale ș.a. Scopul strategic52 al conflictelor asimetrice este de a crea o
situație pos tconflictual ă care să permită negocierile de pe pozi ții avantajoase.
Căile de înf ăptuire a scopului politico-strategic gener al al conflictului asim etric
sunt în principal de natur ă non militară, însoțite de o serie de demersuri politic o-
diplomatice, economice, psi hologice, paranormale, informa ționale etc.
Obiective ale conflictelor asimetri ce pot fi considerate:
– separarea unor regiuni și constituirea de noi state;
– modificarea regimului politic din unele țări;
– eliberarea de sub domina ția străină;
– schimbarea guvernelor sau a unor pre ședinți de state;
– recunoașterea egalit ății confesionale sau men ținerea ac estor inegalit ăți;
– obținerea unor privilegii;
– lichidarea unor personalit ăți a căror activitate incomodeaz ă sau împiedic ă
rezolvarea unor probleme;
– eliberarea unor camarazi re ținuți, deținuți sau aresta ți;
– obținerea de r ăscumpărări pentru finan țarea unor ac țiuni viitoare ș.a.
Totodată, printre obiectivele stabilite se afl ă și:
– penetrarea centrelor de putere politic ă, socială, a mass-media;
– subminarea, aservirea economiei sau distrugerea economiei unei țări-țintă;
– implement area unor noi sisteme de valori;
– dezagregar ea autorit ății;
– realizarea unor contradic ții și rupturi între conduc ătorii de stat și populație;
– modelarea societ ății potrivit propriilor concep ții și idei.

5.3. Forțe și mijloace de ac țiune specifice

Varietatea for țelor angajate în conflictele asimetric e este remarcabil ă. Într e
acestea, se înscriu urm ătoarele genuri de for țe:
– spion i aflați în slujba unor state sau organiza ții interna ționale, ac ționând în
domeniile: economic, militar, diplomatic, științific etc.;
– teroriști, ce folosesc violen ța în scop politic, economic, militar, etnic, religio s53
ș.a.;

51 De văzut ab ordarea scop ului politic al războiului l a Carl Clausewitz, în Despre război, Buc urești,
Editura Militar ă, 1982.
52 Referiri a supra sco pului politic și strategic al r ăzboiului la gen eral-maio r (r.) Co rneliu S oare, în
Recitindu -l pe Clau sewitz, Buc urești, Editura Militar ă, 1993, p. 29.
53 General Ion Pitulescu, Al 3-lea război mondial. Cri ma organi zată, Editura Na țional, 199 6, pp. 54-59.
45

– traficanți de arme, materiale strategice, droguri, muni ții, echip ament militar,
care acționează în interesul propriu, al unor organiza ții sau state54;
– hackeri, care încearc ă să exploat eze bazele sistemelor financiare, comerciale
și ale pie ței de c apital mondiale, sparg codurile și sistemele de securit ate
informațională, în interes propriu, dar mai ales în cadrul unor acte teroriste,
destabilizat oare, viruseaz ă, perturb ă funcționarea computerelor ap ărării
ș.a.m.d .;
– oameni de afaceri, ce se folos esc de corup ție și mită pentru a manipula
funcționari de stat, parlamentari, guverne, în folosul personal sau al unor state
ori organiz ații suprana ționale („elit ă infracțională” care coordoneaz ă maril e
afaceri, „infractorii gulerelor albe” care fa c evaziune fiscal ă, concuren ță
neloială, bancrut ă frauduloas ă, contraband ă, deturnare de fonduri, falsificare
și spălare de bani, divulg ă secrete economice, acapareaz ă parte din economia
publică și privată prin jocuri de tip Caritas, de exemplu)55;
– diplomați în slujba unor oficine str ăine, a uno r interese destabilizatoare etc.;
– rackeți, de regul ă foști luptători în Afganist an sau în trupele de ocupa ție din
Europa, care atac ă la drumul mare, jefuiesc, omoar ă, pun în pericol ordinea
socială, economia, provoac ă haos, dezordine, propag ă violența, teroarea,
frica, practi că șantajul ordinar, extorcarea de bani prin „asigurarea protec ției”;
– financiari v eroși sau organiza ții specializat e în spălarea și recic larea banilor
murdari, ce atenteaz ă la siguran ța sistemului bancar na țional56;
– luptători de gheril ă (fracțiuni ale PKK, de exemp lu, care ac ționează pentru
independen ța statului kurd);
– mafioți, care desf ășoară o mare diversitate de activit ăți ilicite, fiind organiza ți în
asociații de tip mafiot (la noi, mafia sindical ă, ca lid erul minerilor din Valea
Jiului, Miron Cozma, care a mers pân ă la acțiuni ce au destabilizat țara, au
afectat si guranța națională, au subminat puterea de stat, sau mafia
țigănească, ori mafia jocurilor de noroc)57;
– „revoluționari” arma ți;
– mercenari;
– carteluri (organiza ții) criminale (teroriste, prof esionale, etnice etc.), mi șcări
religioase și alte for țe non-na ționale sau „gladiatori globali”, cum îi numesc
soții Toffler58;
– forțe pentru opera țiuni speciale59;
– grupuri de presiune și destabilizare a rela țiilor cu alte state (formate din a șa-
ziși dizidenți și persecuta ți politic, refugia ți din țara de origine pe motiv de
încălcare a drepturilor omul ui, care fac, totodat ă, propagan dă politică,
prozelitism religios ș.a.).
Ca mijloac e de ac țiune specific e întrebuin țate în conflictele as imetrice, se
disting:
– aparatură de supraveghere electronic ă (sist eme de observare-cercetare prin
satelit, sisteme de control electronic prin cipuri și alte componente
implement ate în componentele ca lculat oarelor electronice și ale rețelelor,

54 Idem, p.37.
55 Ibidem, pp.302-3 54.
56 Colonel Dum itru Sava, Războiul, de la co șmarul de ie ri la m isterul de azi și apocalipsa de m âine (II),
în revista „Gândirea militar ă româ nească“, nr.4 / 199 8, p.100.
57 General Ion Pitulescu, op. cit., p.211.
58 Alvin și Heidi Toffler , Război și anti război. Supra viețuirea în zorii secolului XX I, București, Editura
Antet, 1996, p.231.
59 Idem, p.119.
46

sisteme de comunica ții-transmisiuni, Internet)60;
– armament artizanal, inclusiv ar me de distrugere în mas ă (nucleare, chimice,
bacteriologice și radiologice);
– exploz ivi plastici;
– rachete cu raz ă lungă de acțiune;
– arme în sp ațiu;
– arme electrodinamic e;
– arme neletale61 (arme l aser cu joas ă energie, emițătoare de radia ții izotropice ,
impulsuri electromagnetice nenucl eare, microunde de mare putere,
infrasunete , friabiliz area metalelor cu ajutorul lich idelor, substan țe
supercaustice, tehnologii de reducere a aderen ței, agenți polimerici, calman ți,
ceață sufocant ă, agenți antiinfrac țiune, spr ay cu pipe r, dispozitive de orbir e,
proiectile nepenetrante, modificatori ai combustiei pentru carburatoarele
autovehiculelor, subs tanțe urât mirositoare, generatoare acustice și de
radiație62, emițătoare de bruiaj ș.a.);
– tehnologia terori știlor;
– nanotehnologie;
– biotehnologii ap licate (viru și, ploșnițe și viermi de computer, bombe logic e);
– mijloace de camuflaj, acoperire, asc undere, control, negare, dezinformare
(mass – media, mijloacele tehnice ale ac țiunilor psihologice și de dezinformare,
mijloacele de influen țare paranormal ă și biopsihosoc ială etc.)63;
– pentru modificarea m ediului (abaterea vânturilor, declan șarea de cutremure,
erupții vulc anice de la distan ță, folosirea laserelor pentru a t ăia o breșă în
pătura de ozon de deasupra adversarului etc.)64.

5.4. Concep ția și inte nsitatea conflictulu i, atitud inea față de adversar

În general, conflictele asimetrice, ca o component ă a războiului prezentului și
viitorului – ce se caracterizeaz ă prin complexitatea teatrelor de ac țiuni, prin
multiplic area situa țiilor de gueril ă urbană, prin dozar ea forței pentru a furniza un
răspuns adecvat am enințărilor atipice, prin întrep ătrunderea m ediilor civ ile cu c ele
militare, printr-o nevoie tot mai c rescută de capacit ăți de culeger e a informa țiilor -,
sunt concepute într-un se t foarte divers de condi ții, cu intensit ăți variabile, purtate de
entități generalizate, într-un univers multipol ar. Ele includ: parteneri (care pot fi
considera ți aliați militari); adversari (cu interese și valori co ntrare valorilor și
intereselor marilor puteri, care în să nu au mijloacele necesare de a li se opune activ
acestora din urm ă); renega ți (folosind adesea for ța și violența milit ară, inamici actua li
și posibili ai marilor puteri); st ările de nec esitate (opera țiuni umanitare de salvare,
diferite opera țiuni de pace, alt e operațiuni decât r ăzboiul, dezastre naturale sau
ecologice c e necesită folosirea re surselor militare)65.

60 Mauri ce Najman, Noul război rece, m anipula re, de zinform are, infil trare, în revista „Planeta In ternet“,
nr.2, ianua rie 1997, pp.3 4-51.
61Gene ral de divizie (r.) dr. Gheorghe Arădăvoaice și lector univ ersitar colonel Valentin Stancu,
Războaiele de azi și de mâine, a gresiuni noncon venționale, București, Editura Militară, 1999, pp. 27 7-
296.
62 Jame s Adams, Următorul – ultim ul război mondial , Buc urești, Editura Antet, 1998,
pp. 161-182.
63 Nathan G ardels, Schim barea ordi nii glo bale, Buc urești, Editura Antet, 1998, p. 81.
64 Alvin și Heidi Toffler, op. cit., p. 150.
65Gene ral-locotenent Patri ck M. Hug hes, Amenințări și provocări pe pla n mondial în deceniile
următoare , Raportul preze ntat, în septe mbrie 199 9, Co misiei parl amenta re a SUA, docum ent preluat
47

Conflictul asimetric este conceput , astăzi și, probabil, în viitor, pe de o parte, cu
întrebuin țarea armelor netradi ționale, a ar melor neletale, iar pe de alt ă parte, cu
folosirea armelor de foc, explozibililor, a armelor clasice, în raport cu posibilit ățile de
ripostă. În secolul XXI, va interveni în ecua ție, evident, genera ția a treia de arme
nucleare ( cele cu emisie direc ționată și selectiv ă de energie), folosite c a armă
antispațială de state de ținătoare de arm ă nuclear ă, împotriva marilor p uteri ce
posedă arme în spa țiul cosmic, dar și armele cu plasm ă.
Potrivit gen eralulu i Gordon R. Sulliv an și colonelu lui James Dubik, tendin țele
în fizionomia majorit ății războaielor viitoare, care vor fi asimetrice, sunt:
– integrare masiv ă a tehnologiilor;
– realizarea unui efect mai mare;
– perfecționări în asigurarea invizib ilității mijloacelor și în detectarea obiectivelor;
– volum și precizie a focului sporite;
– dispersare și letalitate crescute.
Strategii militari co nced că se va acc entua tendin ța de d emilitarizare a
războiului, iar zona confrunt ării va fi mai mult în medi ile socio- spiritual, cultural și
psihologic, motivațional și afectiv, lupta ducându-se prin manipularea informa țiilor,
imagin ilor, culturii, tradi țiilor, mentalit ăților, intereselor, trebuin țelor și așteptărilor, prin
influențarea moralului, a st ării de spirit și comportamentului individual și colectiv al
adversarului.
Duritatea și intensit atea confrunt ărilor asimetrice exprim ă nivelul stării
conflictuale în care unele state-na țiuni s au centre de putere intr ă în trendul
integraționist. Dinamica luptei, gradul sporit de incertitudine, efectul armelor moderne
creează o mare presiune psihologic ă asupra combatan ților. Teama, groaza, starea
de insecur itate, de nesiguran ță generalizate, date de cara cterul imprevizibil a l
acțiunilor, la nive lul întregii pop ulații sau al unui segment al acesteia, reprezint ă
obiectivul de prim ă importan ță al acțiunilor teroriste, modalit ăți preferate de
desfășurare a conflict elor asimet rice. Aceste sentimente sunt cu ltivate prin for ță și
amenințarea cu for ța a unor cet ățeni nevinova ți, neimplica ți în c onflict, prin ac țiuni
derulate astfel încât s ă fie intens mediatizate î n presa s crisă și, mai ales,
audiov izuală și, prin aceasta, s ă intensifice frica în rândurile advers arului.

5.5.Spațiul de desf ășurare

Specia liștii militari str ăini și români66 împart spa țiul de d esfășurare a ac țiunilor
de luptă asimetrice în:
– spațiul global (planetar ), pentru care sunt elaborate concep ții strategice;
– spațiul unor zone de pe glob, inclus iv cele situate la mari dep ărtări între ele,
unde se men țin sau promoveaz ă, și prin for ța armelor, interese politic e,
economice, spirituale etc.;
– spațiul de interes st rategic (o zon ă sau regiune terestr ă și maritim ă din
vecinătatea teritoriului na țional);
– spațiul național.
În spațiul de lupt ă fluid, unde întâlnim o nou ă fizionomie a r ăzboiului,
dispoz itivele de lupt ă sunt asimetrice (neliniare). Aici se desf ășoară acțiuni de lupt ă

de pe Internet.

66Gene ral de brigadă dr. Va sile Paul, Conflictele secol ului XXI. Proiec ții în spațiul strategi c, Buc urești,
Editura Militar ă, 1999, p. 39 .

48

asimetrice, caracterizate prin descentralizar e, manevrabilitate , flexibilitate, mobilitate,
dispersare și utilizare a unei game largi de ac țiuni terestre, aeriene, navale, cos mice,
informaționale, psihologice și speciale, dus e simultan la nivel strategic, operativ și
tactic, conti nuu și în ritm alert.
Exemplul R ăzboiului din Golf es te edificator pent ru un conflict asimetric, în care
părțile s-au g ăsit într-o confruntare militar ă dispropor ționată, pe de o parte uzându-s e
de tehnologia cea mai sofisticat ă a ultimului deceniu, în spa țiul de luptă integrat, iar
pe de alt ă parte, de înzestrarea irakian ă depășită și de o reac ție pe potriva dot ării.

5.6. Tipuri dominante de ac țiune

Arsenalul ac țiunilor de lupt ă asimetrice este deos ebit de vast. Tipurile de
acțiune dominante67 sunt:
– pe plan intern :
¾ constituirea unor alian țe politice antistatale;
¾ diversiun ea politică;
¾ manipularea politic ă;
¾ boicotul parlamentar;
¾ moțiunile de cenzur ă;
¾ grevele politice;
¾ absenteism ul parlamentar;
¾ lobbismul;
¾ folosirea de agen ți provocatori;
¾ agitația politică;
¾ fanatismul politic și religios;
¾ obstrucția;
¾ represiunea;
¾ segregația;
¾ șantajul politic;
¾ iredentism ul;
¾ trădarea de interese;
¾ violența politică;
¾ luptă de gheril ă;
¾ corupția68;
¾ fraudele în investi ții, extorcarea de bani;
¾ evaziunea fiscal ă;
¾ falsificarea și contrafacerea biletelor bancare;
¾ falsificarea m ărcilor de fabrica ție.
– pe plan extern :
¾ spionajul;
¾ penetrarea economic ă;
¾ sustragerea de tehnologii avansate;
¾ încurajarea exodului de inteligen ță;
¾ ingerința în treburile interne ale altui stat;
¾ propaganda ostil ă pe plan interna țional;

67 Căpitan de rangul III Vas ile Michi, De la războiul clasic la războiul politic , în revista „G ândirea
Militară Rom ânea scă” nr. 3/ 1995, p. 16 .

68 Dan Oanciu și Sorin Rădulescu, Corupția și crim a orga nizată în Rom ânia, Editura Contin ent XXI,
1994.
49

¾ blocada economic ă;
¾ embargoul total;
¾ boicotul ec onomic;
¾ dumpingul economic și valutar;
¾ hacking-ul (atacul asupra infrastructurii informa ționale);
¾ compromiterea guvernelor, personalit ăților;
¾ imixtiunea în desf ășurarea alegerilor și câștigarea acestora de c ătre
partide și personalit ăți care favorizeaz ă activitatea ex ternă sau criminal ă;
¾ infiltrări religioase, financiare sau culturale;
¾ influențarea prin opera țiuni psihologice, par apsihologice (manipulare
mintală de la distan ță)69;
¾ dezinformarea;
¾ subversiunea;
¾ separatismul;
¾ sabotajul în scop terori st;
¾ conflictele intercorporatiste;
¾ racketering (furturi prin efrac ție, jafuri, șantaje, controlul traficului de
droguri, jocurilor de noroc, prostitu ției);
¾ terorismul (violen ța, crima și distrugerile vizând ofic ialitățile po litice și
populația în general, proprietatea public ă și privată; răpirile; sechestrarea
de persoane, luarea de osta teci; asasinatele; mutil ările; sc hingiuirile;
deturnarea de mijloace de transport aer ian, naval, rutier; atac armat
împotriva persoanelor și obiec tivelor; ocuparea se diilor unor institu ții
politic e sau de stat, prov ocarea de exploz ii, incendii, avarii grav e; acțiuni
de comando; folosirea terori știlor sinucig ași; expedierea de colete și
scrisori-capcan ă; tulburarea ordinii publice ; contaminarea radioactiv ă,
chimică și biologic ă a unor suprafe țe de teren, culturi, surse de alimentare
cu apă, bunuri de lar g consum, a unor localit ăți sau grupuri de oameni;
narcoterorism; tero rism de stat);
¾ provocarea de panic ă, dezordine, prin propagarea de zvonuri;
¾ traficul cu arme și materiale explozive, cu tehnic ă și materiale radioactive;
¾ intimidarea;
¾ amenințările asupra unor colectivit ăți, personalit ăți de s tat, guverne;
¾ finanțarea de ac țiuni antistatale, criminale etc .;
¾ contrabanda;
¾ divulgarea secretelor economice;
¾ comerțul cu copii;
¾ șantajul politic;
¾ aservirea;
¾ exploatarea contradic țiilor și tensiunilor interetnic e și religioase, a
problemelor na ționale, nivelului s căzut de cultur ă etc.;
¾ manipularea deciziilor în cadrul forumurilor interna ționale, pentru adoptarea
de sancțiuni, constrângeri, îngr ădirea libert ății statului respectiv de a s e
manifesta ca subiect egal de drept interna țional, ob ținerea de c ătre agresor
a mandatului de a se implica, în numele ac estor organisme, în solu ționarea
„pașnică” a litigiilor din zo nă, acordarea de „asisten ță”, „aju tor” pentru

69 Gene ral de divizie (r.) dr. Gheo rghe Arădăvoaice și lector u niversitar colonel Valentin Stan cu, op.
cit., pp. 177-194.

50

depășirea situa ției, „sprijinirea fo rțelor progresiste, democratice”, „ap ărarea
drepturilor omului”, a „libert ății etnice și religioase”, arbitrarea unor situa ții
sau momente tensionate etc.;
¾ hărțuirea, culpabilizarea și des tabiliz area instituțiilor fundamentale ale
statului.

5.7. Modul de manife stare a violen ței

În epoca în care „ națiunile au preluat dej a monopolul violen ței” (Toffler)70, în
spațiul c onflictelor asimetrice, aceasta este caracteristica principal ă a acțiunilor
desfășurate. Odat ă cu trecerea timpului, violen ța pare s ă se acutizeze, semn c ă
recurgerea la agresivit ate este considerat ă încă soluția de dominar e a adversarului.
De menționat că tot Alvin Toffler, în lucrar ea sa „ Powershift ”, accentua, înc ă la
începutul anilor 90: „C apacitatea de hiperviolen ță, pe care o concentrau odat ă doar
câteva na țiuni, devine acum dispersat ă democratic, dar primej dios. Exact în acela și
timp, natur a violenței însăși suferă profunde schimb ări, devenind tot m ai dependent ă
de tehnologii int ensiv e ale cunoa șterii, ca microelectroni ca, materialele av ansate,
optica, intelig ența artificial ă, sateliții, telec omunicațiile și sim ulările și software-ul
evoluat ”71.
Principalele moduri de manifestare a violen ței la nive lul conflicte lor asimetrice
sunt:
– metode asimetrice și asincrone folosite cu abilitate;
– surpriza tehnologiei, care poat e conferi av antaje circumstan țiale neanticipate
de marile puteri militare;
– miza pe capacitatea cantitativ ă, combinat ă cu avantajele situa ționale
(inițiativă, obiective limitate, linii scurte de comunica ții, teren cunoscut, tim p
suficient de desf ășurare și pregătire a pozi țiilor de lupt ă);
– folosirea armelor de distrugere în mas ă, a rachetelor și a forțelor pentru
operațiuni speciale;
– subversiunea și terorismul combinat;
– formarea unor capacit ăți aeriene de ap ărare antiaer iană, rachete, mine de
război și navale, ach iziționarea de arme de distrugere în mas ă și rachete cu
rază mai lung ă de acțiune, pentru descurajarea SUA și intimidarea vecinilor
(Iran);
– folosirea poten țialului avansat de comand ă și control, instruire , întreținere,
informații secrete și cercetare-recunoa ștere, de administrare, a condi țiilor și
circumstan țelor situa ționale favorabile;
– conflictul marilor pu teri militar e regio nale, desf ășurat cu for țe „hibrid”
numeroase, împotriva marilor puteri ale lumii (SUA, de exemplu), având ca
suport tehnologiile letale avans ate și pos ibilele alianțe și condiții stabilite în
plan regional;
– folosirea for ței și viole nței militare ;
– operațiuni altele decât războiul;
– traficul cu narcotice și alte ac țiuni crimina le cu implica ții pentru securitatea
națională;
– operațiuni simultane (efectul de re țea al unor sau chiar mai multor condi ții și
circumstan țe).

70 Op. cit., p.265.
71Alvin Toffler, Powershift. P uterea în mi șcare, Buc urești, Editura Antet, 1995, p. 422.

51

Încheiem cercul demonstra ției noastre asupra modur ilor de manifestare a
violenței în cadrul confrunt ărilor asimetrice cu o conc luzie extrem de pertinent ă și
avizată: „Elanul schimb ării se îndreapt ă spre înt ărirea capacit ăților co mbative de
joasă intensitate cu tehnologii noi și îmbunătățite – senzori, comunic ații pe bază
spațială, arme non-let ale și robotice. Ceea ce sugereaz ă că noua form ă de război,
proprie celui de-al Treilea Val, se poate dovedi în timp la fel de puternic ă împotriva
guerilelor și oponen ților pe scar ă mică, purtând un r ăzboi de tip Prim ul Val, ca și
contra ar matelor de stil irakian, proprii celui de-al Doilea Val72. Pentru c ă „ne
pândește, așa cum aceia și autori coincid, dându-i drept ate excelentului ana list
strategic de la RAND CORPORA TION, Carl Builder, o «terifiant ă asim etrie» ”73.

Capitolul 6
POSIBILE STRA TEGII DE CONTRACARARE A EFECTELOR
CONFLICTELOR ASIMETRICE

Strategiile de contracarare (amelio rare, dim inuare, evit are, eventual și folosir e)
a efectelor conflictelor asimetrice se situeaz ă pe trepte i mportante în toate domeniile
strategiilor politic o-diplomatice, in formaționale, psihologice, culturale și militare. Ele
sunt duse prin mijloace ade cvate, pe principiile unit ății, compleme ntarității,
surprinderii, oportunit ății și faptului împlinit, reproducân d astfel, cum nu se poate mai
bine, ceea ce înseamn ă strategii asim etrice în mediul natural. Spunem aces t lucru,
întrucât este foarte important ca, în analiza s trategiilor a simetrice, s ă ne întoarcem la
acel spațiu în care ele sunt cel mai acas ă: lupta genelor.
Strategia74 este o „politic ă“ comportamen tală programat ă, de pild ă: „Atacă
adversarul! Dac ă fuge, urm ărește-l! Dac ă riposteaz ă, fugi tu !". O strategie evolutiv
stabilă (SES) este ac eea care, o dat ă adoptat ă de toți membrii unei popu lații, nu
poate fi dep ășită de nici unul dintre ei . Altfel spus, cea mai bun ă strategie pentru un
individ depinde de c eea ce face majoritatea popu lației. Întrucât to ți ind ivizii une i
populații încearcă să maximizez e propriul succes, singura strategie durabil ă va f i
aceea c are, evoluând, nu v a putea fi dep ășită de nic i un indiv id deviant (m utant). O
dată pusă la punct o SES, ea r ămâne cons tantă, selecția penaliz ând orice devia ție,
până ce o modificare important ă a mediului prov oacă o perioad ă scurtă de
instabilitate evolutiv ă sau o oscila ție a popula ției75.
Așa cum s-a ar ătat, cazurile descrise au fo st denumite lupte asimetrice.
Adversarii, în aceste experimente, au fost identici din toate punctele de vedere, cu
excepția strategiilor a gresive ad optate. Dar, fire ște, un asemenea model nu exist ă în
realitate. J. Maynard Sm ith si G.A. Parker au studi at luptele asimetrice și au stabilit
cel puțin trei tipuri de asimetr ii. Prima survine când indivi zii se deosebesc prin talia și
abilitatea lor agresiv ă si când f iecare individ este c apabil să evaluez e capacitățile
fizice ale rivalului sau în compara ție cu ale s ale. Al doilea tip implic ă o diferen ță între
profitul ob ținut, în cazul victoriei, de fiecare combatant. Un m ascul bătrân, cu
speranța de viață redusă, are mai pu țin de pierdut în urma unei r ăniri grave, decât un
mascul tân ăr care are înaintea lui o întreag ă viață de reproduc ător. O a treia

72 Gene ral de divizie (r.) dr. Gheo rghe Arădăvoaice și lector u niversitar colonel Valentin Stan cu, op.
cit., p. 212.

73 Idem, p.232.
74 Dr.Mihail Cociu, Gena egoista si strategiile sal e, Internet, www.As imetrice.htm
75 http://www.curentul. ro/st/st_9_10 _2000_gen ele.htm
52

asimetrie apare atunci când unul dintre adversa ri poate face lupta s ă se termine mai
repede. În acest caz, SES ado ptată va fi „rezidentul câ știgă, intrusul pierde", selecția
naturală favorizând indiviz ii care manifest ă un comportament teritorial.76

6.1. Strategii ale identific ării

Nu este vorba de o izolare stricto sensu, ci de o „ie șire la mal“, adic ă de o ieșire
din fluxul amenin țărilor și influențărilor. Se pune totu și întrebarea: În aceast ă epocă a
mondializ ării, mai este oare posibil a șa cev a? Nu numai c ă este posibil, dar este ( și
va fi din ce în ce mai mult) și necesar. Entit ățile nu-și pot pierde identi tatea. Asimetrie
nu înseamn ă doar rupere a echilibrului, do ar confruntare, conflict, r ăzboi, victorie sau
înfrângere.
Asimetrie înseamn ă și stare, realitate, specificit ate, adic ă neidentitate,
individualit ate, solu ții posibile, personalitate, organizare proprie, reac ție adecv ată. Nu
se poate trage o ax ă de simetrie și, pentru armonizarea lumii, ce se afl ă în stânga
trebuie obligat s ă fie identic cu c e se află în dreapta. Stânga și dreapta, pozitivul și
negativul, sus-ul și jos-ul pot s ă coexiste ( și coe xistă de milioa ne de ani), iar axa
care-i desparte pe unii de al ții nu este altcev a decât o medie sau o median ă. Adică o
simplă linie.
Ieșirea din flux poate fi extrem de benefic ă. Elveția a ieșit din acest flux al
confruntărilor cu secole în urm ă și nu i-a prins r ău deloc, chiar dac ă, din mai toate
punctele de vedere, ea se afl ă în asimetrie cu aproape oricare țară din Europa. Și
chiar dac ă Elveția pare să încerce a- și armoniza strategia cu cea a Alian ței și a
Uniunii Europene, exemplul ei r ămâne unul de mare reu șită.

6.2. Strategii protec ționiste

Noul regulament american FM 100-5 din 1993, care expune doctrina B ătălia
Aeroterestr ă, are un capitol c onsacrat proiec ției fo rțelor (power projection) care
înglobeaz ă operații altele decât r ăzboiul (operations other t han war). Este o expres ie
a modului cum percep americanii aceast ă nouă realitate creat ă după Războiul Rec e
și care se caracterizeaz ă prin proliferarea c onfruntărilor urbane, a conflictelor etnice
și religioas e, a crimei organizate, a traficului de droguri. Este necesar s ă se intervin ă
rapid pentru protec ția forțelor americane și, în acela și timp, pentru stabilizarea
situației și impunerea p ăcii. Obiectivele acestui tip de proiec ție a forțelor se refer ă la:
– protecția și susținerea for țelor armate ale SUA pretutindeni în lume;
– protecția împotriva armelor de distrugere în mas ă;
– câștigarea războiului informa țional;
– aplicarea unor lovituri rapide și precise;
– dominarea complet ă și indiscutabil ă a spațiului de confruntare.
Strategia asimetric ă american ă se bazează pe înaltă tehnologie, ac țiuni rapide,
război non-contact, suprema ție cosmic ă, aerian ă și m aritimă, suprema ție
informațională și pierderi zero.
Această strategie este continuarea, mai exact, materializarea unei politici de
intimidare ofensiv ă a regimurilor ostile și de impunere a unui comportament în
conformitate cu interesele americane, ale alia ților sau ale comunit ății interna ționale.
În acest sens se înscrie și inițiativa de contra – proliferare, care, începând cu
mandatul pre ședintelui Clinton (dar și acum), are ca obiectiv s ă nu permit ă accesul

76 http://www.curentul. ro/st/st_9_10 _2000_gen ele.htm
53

Lumii a treia la tehnologia moder nă, evident , în scopul protec ției militarilor a mericani
care acționează pe aceste teritorii și a țărilor occident ale. La ac ea vreme au fost
identificate patru amenin țări principale:
– proliferarea armelor nucleare și a celor de dis trugere în mas ă;
– emergen ța puterilor regionale amenin țătoare;
– amenințările economic e;
– amenințările provenite din destabilizarea fostei Uniuni Sovietice.
Noua politic ă introduc e, pe lâng ă funcția de prevenire, bazat ă pe diploma ție, și
pe cea asigurat ă de noi capaci tăți milit are care s ă facă față noilor tipuri de
amenințări. Aceasta înseamn ă militarizarea politic ii de contra-proliferare (noi arme cu
putere de p ătrundere sporit ă pentru lovir ea instala țiilor subter ane, pentru lovirea
rachetelor mobile și apărarea antirachet ă).
Celelalte c omponente ale ac estei politici se refer ă la prevenirea s urprinderii și
la întărirea colabor ării interna ționale cu partenerii.
Există însă o politic ă și, respectiv, strategii de protec ție a forțelor și de cealalt ă
parte a mediei sau medianei. Fiecare țară, indiferent unde s-ar afla și în ce tab ără s-
ar situa, trebuie s ă-și ia măsuri pentru protec ția forțelor și valorilor sale și apărarea
sau impunerea intereselor propr ii. Aceste c omponente deopotriv ă ale politicii și ale
strategiei sunt numeroase și țin de particularit ățile fie cărei țări. Ele țin de r ealităților
momentului, dar și de tradi ții și de un anumit mod de a percepe, evalua și prognoza
situațiile conflictuale la orizontul de a șteptare.

6.3. Strategii de coalizare

Lumea se polarizeaz ă din c e în ce mai mult. De o parte se afl ă forța banului și a
înaltei tehnologii, de c ealaltă – sărăcia și dependen ța din c e în ce mai pronun țată de
efectele (îndeosebi s ecundare sau colater ale) ale ac este înalte tehnologii. Cu alte
cuvinte, lumea a fos t, este și va fi asim etrică. Numai în lum ea cristale lor există
simetrie. Asimetria lumii este conflictual ă, chiar dac ă nu totdeauna ea este
producătoare de conflicte. Na ționalisme le și fundamentalismele sunt considerate
principalele surse de amenin țare. Dar ele însele sunt produse ale asimetriei lumii și,
ca atare, ne învârtim într-un cerc vicios . Socialis mul real a e șuat, iar re țetele
capitalismului, a celui care reprezint ă fundamentul valorilor occidentale, nu permit
acestor țări din lumea fost ă comunist ă sau din lumea a treia s ă-și rezolv e marile
probleme. Confruntarea No rd – Sud se continu ă. Țările dezvoltate vor s ă-și mențină
cu orice pre ț nivelul ridicat al vie ții și avantajele pe care le-au dobândit. Unele mi șcări
și une le țări din lumea a treia se opun. Iat ă sursa unor tensiuni c are vin din realit ăți
asimetrice. Iar acestea nu pot fi soluționate decât tot prin mijloace și strategii
asimetrice.
Deci nu n umai țările lumii a tr eia sunt vinovate de proliferarea unor conflicte
asimetrice. R ădăcinile acestor conflicte (care, în majoritatea lor se desf ășoară în
aceste țări) se afl ă ancorate profund în inegalit ățile economice, sociale, politice și
istorice. Solu țiile trebuie c ăutate deci aici. Ce le militar e vor crea doar impresia că s-a
rezolvat. Când este vorba de raporturile între aceste dou ă lumi – o lume a fostelor
colon ii, a țărilor sărace și una a țărilor supertehnologizate, care au trecut deja la
societăți de tip informa țional -, nu se poate face abstrac ție de decalaje, de interese,
de sursele conflictuale reale, unii mergând în sus, al ții în jos.
Și atunci mereu vor fi linii de separa ție, baricade, coali ții de state și alia nțe.
Statele se vor coaliza nu neap ărat pentru a ataca, pentru a impune, ci mai ales
pentru a- și asigura stabilitatea necesar ă, pentru a se afla la ad ăpost, pentru a fi nu
54

atât de par tea celui mai puterni c, cât de par tea celu i mai puțin vulnerabil, celui mai
stabil. Majoritatea țărilor ca nu a u interese globale s e coaliz ează pentru a- și asigura
stabilitatea, pentru a contracara efectele asimetriilor agresive, pentru a face fa ță
amenințărilor cărora, singure, nu le-ar putea rezista. Candidaturile țărilor din Centrul
și Estul Eur opei la Uniunea European ă și NATO nu viz ează realiz area unei for țe care
să domine lumea, ci ob ținerea unui oriz ont de sigur anță strate gică, de st abilitate
absolut necesar pentru rezolv area problemelor proprii și pentru asigurarea unui niv el
de viață acceptabil c etățenilor. Manwaring notează: „consecin țele un ei instabilități
amenințătoare în mediul interna țional pot s ă fie foarte important e, dar este vorba
doar de un simptom, nu de o amenin țare în sine. Amenin țarea în sistemul
contemporan rezult ă mai degrab ă din lipsa de în țelegere deopotriv ă a cauzel or
instabilității și a manierei și mijloacelor cu care se tratea ză conflicte le care rezult ă din
manifest ările variate ale de zechilibrelor politic, economic, social și militar.“77 Pentru
că țările puternice au participat la astfel de conflicte neconven ționale, dar nic i unul nu
s-a desfășurat pe teritoriul lor și, de aceea, n-au cum s ă înțeleagă (din toate punctele
de vedere) filosofia ac estor conflicte, ci doar pe cea a punctului de vedere propriu.
Argumentul este înainte de t oate tehnic. Epoca telecomunica țiilor și a
mijloacelor de transport moderne permite celor care posed ă astfel de mijloace s ă
aibă o viziunea global ă veritabil ă, de vreme ce acestea sunt de ținute și controlate d e
un mic grup de privilegia ți, de noroco și78. Dar ele nu se pot închide mult ă vreme în
propriul lor sistem privilegiat și, de acolo, să rezolve prin for ță orice tendin ță
revendicativ ă din part ea țărilor lumii a treia. Din ce în ce mai mult, lumea devin e
multipolar ă, economia se mondializeaz ă, natura conflictelor se schimb ă, informa ția
pătrunde peste tot, iar lumea devine interdependent ă.

6.4. Strate gii de neut ralitate

Neutralitatea nu este o strategie, ci o politic ă. Se pare c ă, astăzi, o po litică de
neutralitate nu mai poate fi posibil ă sau, în orice caz, nu mai este benefic ă. Într-o
lumea interdependent ă, nimeni nu se izoleaz ă. Inclusiv Elve ția dezbate de câ țiva a ni
ideea ieșirii din neutralitate și alinierea la Uniunea European ă. Totuși, în ceea ce
privește prevenirea c onfruntărilor asimetrice, consider ăm că poate fi adoptat ă și a
astfel de p olitică, respectiv, o astfel de strategie. Cel pu țin pe plan p olitic și pe pla n
militar. Strategiile de neutralitate au drept concept fundamental neangajarea și chia r
neimplicarea. Neangaj area este nu doar o op țiune, ci și un act de deciz ie care se
dorește a fi respectat de comunit atea interna țională, precum și de grup ările de for țe
posibil a s e confrunta. În acest sens, strategiile de neangajare vizează, în primul
rând, transmiterea unui sem nal de neutralit ate, de neimplic are în marile confrunt ări
ale mileniului, ceea c e este foarte pu țin credibil. Totu și, și așa ceva este posibil.
Aceasta presupune un anumit tip de strategie economic ă, de strategie
informațională, de s trategie cultural ă și, evident, d e strategie militară, care s ă
opereze nu cu concepte de angajare în conf runtare, ci cu c oncepte de neangajare,
care pot s ă însemne izolare, restric ționare sau colaborare limitat ă. Strategiile de
neangajare trebuie s ă demonstreze neim plicarea în di spute, preocuparea pentru
colaborare, precum și acțiunea pr edominant pozitiv ă în relațiile int ernaționale. Or, în
asprul și inevitabilul proces de mondializare, astfel de strategii nu sunt nici
recomandabile, nic i utile și nici posibile.

77 Max Manwa ring, în E.G. Corr, St. Sloan, op. cit.
78 45 Martin va n Crevel d, On Future War, Londres, Bra ssey's, 19 91.
55

Capitolul 7
AMENIN ȚĂRI (RISCURI) ASIMETRICE. CONSECI NȚE ÎN PLANUL
SECURI TĂȚII ȘI APĂRĂRII NAȚIONALE

7.1. Pericol, amenin țare, risc

Într-o lume atât de dinamic ă, se ivesc pericole la tot p asul. S-ar putea spune c ă
pericolul es te una din caracteristicile societ ății moderne, el fiind direct propor țional c u
progresul. Posibilit atea acci dentului de automobil, spre exemplu, a cresc ut direct
proporțional cu viteza acestuia, evident, aplicându- se la calculul riscului coeficientu l
diminuant dat de sistemele de securit ate a circula ției și de calit atea din ce în ce mai
bună a drumurilor . Cu alte cuvinte, societ atea modern ă, cu toate m ăsurile d e
securit ate care se iau, este caracterizat ă de recrudescen ța și div ersificarea
pericolului. Cu atât mai numeroase s unt pericolele din domeniul confrunt ărilor
armate. Aici tehnologia a evoluat incredibi l, iar armele de d istrugere în mas ă și
sistemele de arme de mare precizie, c a și reacțiile neconv enționale împotriva
acestora, vulnerab ilizează și mai mult societ atea uman ă, mențin la cote alarmante
pericolul de r ăzboi. Pericolele s unt percepute de soc ietate ca amenin țări, provoc ări
și, în apropierea lor nemijlocit ă, adică în acțiune, ca riscuri. Risc înseamn ă
amenințare direct ă și asumat ă. Riscurile c ele ma i mari ale societății moderne sunt, în
cvasitot alitatea lor , de natur ă asimetric ă.
Ele c uprind întreaga sfer ă a activ ității umane și-l însoțesc pe om în aproape tot
ce face. Cu cât lumea se diversific ă și se ier arhizează, cu atât mai numeroase și mai
acute dev ine amenin țările de tip asim etric. Pentru c ă asimetrie înseamn ă
DIFERE NȚĂ, adică posibilitate de a ac ționa diferit și de a reac ționa diferit, cu scopul
de a surprinde, a distruge, a câ știga inițiativa strategic ă și libertatea de ac țiune și, în
consecin ță, de a învinge.
„În 1997, conceptul de amenin țare asimetric ă se bucura de o mare aten ție, într-
un document oficial am erican precizându-se: «Dom inația SUA în dom eniul m ilitar
convențional poate încuraja adv ersarii no ștri să foloseasc ă […] mijloac e asim etrice
pentru a ataca for țele și interesele noastre în lum e și pe teritoriul am erican»79.
Chiar dac ă strategiile asimetrice sunt vech i de când lumea, riscurile de tip
asimetric au, în epoca actual ă, noi configura ții. „Într-un document întocmit de un grup
special des emnat de C ongresul american s ă evaluez e problemele ap ărării pe termen
lung se pr eciza: «Putem presupune c ă inamicii și adversarii n oștri viitori au tras
învățăminte din Războiul din Golf. Este pu țin probabil c ă ei se vo r confrunta cu noi,
cu arme c onvenționale, form ațiuni blindate masive, for țe aeriene superioare, flote
navale proprii, în toate aceste dom enii SUA fiindu- le net superioare. În schimb, ei vor
căuta noi modalit ăți de atacare a intereselor noastre, for țelor noastre și cetățenilor
noștri. Ei vor g ăsi căi și modalități de combinare a t ăriei lor îm potriva punctelor
noastre slabe»80.
Majoritatea documentelor și studiilor care abordeaz ă problematica asimetriei
strategice definesc amenin țările și riscurile asimetrice în aceea și manier ă, ca
diferențe, ca pericole și riposte felurite, în genere neconven ționale. În doc umentul
intitulat Strategia militar ă a Ro mâniei se arată: „Riscurile asimetrice cuprind acele

79 General de briga dă dr. V asile Paul, Asim etria strat egică, Observatorul militar, nr. 18 (8 – 14 mai
2001 ).
80 Idem
56

strategii sau ac țiuni deliberat îndreptate îm potriv a statului român, care folosesc
procedee diferite de lupta clasic ă, vizând atacarea punc telor vulner abile ale societ ății
civile, dar care pot afecta direc t sau indir ect și forțele ar mate. Ele se r eferă la:
expansiunea re țelelor și activităților teroriste; proliferarea și diseminarea necontrolat ă
a tehnologiilor și materialelor nucleare, a m ijloacelor de distr ugere în mas ă, a
armam entelor și a altor mijloace letale neconven ționale; r ăzboiul infor mațional;
izolarea Rom âniei în societatea global ă, bazată pe i nformație, di n cauza l ipsei
infrastructurii specific e. Astfel de ri scuri includ întreruperea fluxului esen țial d e
informații, propagarea unei imagini deform ate pr ivind soc ietatea democratic ă
româneasc ă, modul de respectare de c ătre Rom ânia a tratat elor sau acordurilor
internaționale, limitarea accesului la resu rsele strategice, degradarea m ediului și
existența în proximitatea frontierelor na ționale a unor obiective cu un grad r idicat de
risc.“81

7.2. Tipologia amenin țărilor (r iscurilor) a simetrice

Amenințările (riscurile) asimetrice nu au aceea și configurare pentru toat ă
lumea. De aceea, ele se cer privite și analizate diferen țiat, în funcție de condi țiile
concrete, de op țiunile strategice și de forțele care sunt sau pot fi angajate în
confruntare. Lumea este diversificat ă și, ca atare, și posibilit ățile de ac țiune sau de
ripostă sunt diferite (Anexa nr. 3). Riscurile de natur ă asimetric ă, în viziunea Statelor
Unite ale Americii, sunt, în mare parte, dife rite decât cele pe c are le au în vedere,
spre exem plu, statele din lumea a treia. Diferen ța de tehnolog ie, de civiliz ație, de
condiții concrete, de posibilit ăți și, evident, de mentalitate se exprim ă, în primul rând,
în strategiile de confrunt are, în ceea ce n umim asimetrie strategic ă. Se re alizează
astfel o anumit ă relație amenin țare (risc) – ripost ă asimetric ă, ofensiv ă asimetrică –
apărare, care, probabil, va domina tipologia c onflictelor din acest început de mileniu.
Tipologia amenin țărilor (riscurilor) de natur ă asimetric ă impune o nou ă evaluare a
spațiilor de interes strategic și a filosofiei c onfruntării, întrucât lumea s-a schimbat
radical și, în pofida globaliz ării economiei și informa ției, ea rămâne extrem de diferit ă
și de contradictorie.

7.3. Consecin țe în planul securit ății și apărării naționale

Singura țară care a f ăcut o analiz ă serioasă a amenin țărilor asimetrice și a
elaborat o f ilosofie a c onfruntării în acest spa țiu guvernat de un sistem de ecua ții din
zona probabilit ăților co ndiționate este America. Statele Unite, în Viziunea Strategic ă
2010 și în Viziunea Strategic ă 2020 , lanseaz ă cinc i concepte c are țin de asimetria
strategic ă: dominare a întregului spec tru de m isiuni, manevr ă dom inantă, angajare
de precizie, accentuare pe logistic ă, protecție multid imensiona lă82.
Aceste cinci concepte formulate de americ ani reprezint ă o adevărată revoluție
în domeniul filos ofiei confrunt ărilor. Este, desigur, o viziune strategic ă dinspre o
superputere mondial ă spre acele zone care prezint ă, pentru SUA și pentru u nele țări
occidentale, un spa țiu de proliferare a riscu rilor asimet rice. Atacul terorist de la 11
septembrie 2001 asupra St atelor Unite confir mă această viziune și se constituie într-
un nou și tragic argument în favoarea asimetriei strategice.

81 Strategia Militar ă a Rom âniei, http://www.mapn. ro/mapn/strategia militara.htm#f actori
82 Gene ral de briga dă dr. Vas ile Paul, Asim etria strategic ă, în Observatorul militar, nr. 18 (8 – 14 mai
2001 ).
57

Așadar, confrunt ările prezentului și cele ale viitorulu i se înscriu în acest spe ctru
foarte larg în care este posibil aproape oric e. De aceea, atât evenimentele r ecente,
cât și evo luția situației strategice din ultimul dec eniu impun o re considerare a
strategiei de securit ate și strategiei militare, în sensul for mulării tranșante a
amenințărilor și riscurilor de natur ă asimetric ă și a modalit ăților corespunz ătoare de
contracarare a acestora.
Este puțin probabil ca, cel pu țin pe termen apropiat, România s ă fie atacat ă de
formații masive de avioane, tanc uri, de trupe de infanterie și de nave de r ăzboi, în
sistemul clasic, eventualitat e pentru care ne-am preg ătit ani și ani. Atacurile asupra
țării noastre, care n-au lips it niciodat ă, sunt acum mult mai numeroase și de
desfășoară în tot spectrul de confrunt ări, de la cele infor maționale, la cele
psihologic e, de la agresiunea criminalit ății și degrad ării c ondiției umane la
discreditar ea valorilor na ționale.
De aceea, primul concept formulat de americani – cel de dominar e a întregului
spectru de m isiuni – trebuie tradus în strategia securit ății naționale prin ceea ce
numim capacitate de cunoa ștere permanent ă a situației și de flexibilitate op țională. E
foarte greu ca România s ă cucerească și să mențină inițiativa strategic ă, mai ales în
zona confr untărilor as imetrice, dar este foarte posibil s ă cunoas că și să evalueze în
permanen ță amenințările și riscurile reale și, în func ție de situa ție, să opteze pentru
un sistem de ac țiuni și de reac ții corespunz ătoare posibilit ăților noas tre.
În acest sens, în elaborarea (perfec ționarea) strategiei securit ății naționale,
trebuie pus accent pe strategiile informa ționale, pe optimizarea ac tivității de c ulegere
a datelor și informa țiilor, pe analiza lor și desprinderea concluz iilor necesare pentru
prevenirea surprinderii și zădărnicirea acțiunilor de punere a României în fa ța faptului
împlinit. Manevra dominant ă, pentru România, în ac est sens, trebuie s-o constituie
un complex de m ăsuri inteligent e prin care s ă se urmărească îmbinarea ac țiunilor
diplomatice cu cele de coalizare a for țelor în vederea realiz ării unu i glacis d e
stabilitate și de securitate real ă în spațiul nostru de interes strategic. Participar ea
României la acțiunile de men ținere a p ăcii, la lupta îm potriva terorismulu i și
criminalității și integrarea țării în NATO și în Uniunea European ă sunt elementele-
cheie ale acestei manevre dominante.
Un rol de osebit în elaborarea strateg iilor asimetrice îl are conceptul de
angajare. Pentru americani, spr e exemplu, angajarea înseamn ă proiecția forțelor la
mare distan ță, interven ția prom ptă, cucerirea ini țiativei strategice în spa țiul aerian,
cosmic și informa țional și aplic area unor lovituri c u sisteme de arme de mare
precizie. Pentru noi, angajarea înseamn ă cunoaștere perfect ă a situației, a tuturor
variantelor de ac țiune, a posibilit ăților reale de asociere (pentru c ă, astăzi, pe aceast ă
planetă, nici un stat nu m ai e singur), sist eme de prevenire, de descurajare, de
dezam orsare a tensiunilor și, în ultim ă instanță, de ripost ă.
Oricum, amenin țările de natur ă asimetric ă reclamă un efort multidimensional83
de evaluare și de optimizare a reac ției, de r educere la minimum a vulnerab ilităților și
de creare a unui spa țiu mai larg de ac țiune, care s ă cuprind ă componente
economice, financiare, informa ționale, cultur ale, de p ăstrare a ordinii public e și a
ordinii interne constitu ționale, diplomatice și, în ultim ă instanță, militare.
Un conc ept deosebit de interesant pentru asimetria strategic ă este cel de
protecție a sistem elor de valori, a cetățeanului, a institu țiilor statului de d rept și a
forțelor. Având în v edere că, în categoria amenin țărilor (riscurilor) asimetrice intr ă
cam tot ce nu este c onvențional, toat ă gam a de agresiuni atip ice îndreptate împotriva

83 Gene ral de briga dă dr. Vas ile Paul, Asim etria strategic ă, în Observatorul militar, nr. 18 (8 – 14 mai
2001 ).
58

tuturor soc ietăților, de la cele ale lumii a treia pân ă la ce le informa ționale, tot
arsenalul de mijloace pentru crearea de dependen țe, de dezordini favorabile
ascunzișurilor lumii interlope, lumii revan șarde și unui mare num ăr de profitori,
protecția împotriva lor trebuie s ă fie activă, permanent ă și ofensivă.

Ziarul „Le monde“ din 2 octombrie 2001 arat ă că „secretarul american pentru
apărare, Donald Rum sfeld, sublinia, în raportul s ău asupra reviz uirii apărării (QDR)
că atentatele fac necesar ă protecția împotriva amenin țărilor «asim etrice» care vin din
partea statelor «vagaboande» sau a unor grupuri teroriste, dotate sau care vor s ă se
doteze cu arme de distrugere în mas ă (chimice, biologic e, nuc leare și ale ciber-
războiului) și cu rachete balistice. «Războiul adus în mod brutal pe malurile râurilor
Americii d e forțele răului și terorii» confir mă, după cum spune ministrul american,
orientările strategice dup ă num irea sa la Pentagon, «în specia l insisten ța asupra
apărării teritoriului, preg ătirea pentru a face fa ță amenințărilor a simetrice și nevoii
unor noi concepte de descurajare»“84.

Capitolul 8
CERINȚE OPERAȚIONALE PRI VIND STRUCTURA ARMA TEI
ROMÂNI EI PENTRU CO NTRACARAREA AMENIN ȚĂRILOR
(RISCURILOR) ASIMETRICE

Din elementele prezentate, este evident c ă armatele moderne, implicit Armata
României, trebuie astfel structurate și pregătite pentru a face fa ță, în plus fa ță de
confruntările militare pentru care au fost proiectate pân ă în prezent, unor provoc ări
noi, cu totul diferite fa ță de accep țiunea actual ă a s intagmei „lupta armat ă”.
Aserțiunea noastr ă se bazeaz ă atât pe actualele evolu ții ale fenomenului r ăzboi, cât,
mai ales, pe schimbarea fizionomiei, con ținutului, formelor, procedeelor și
mijloacelor de ducere a ac estuia. În plus, decalajul tehnico- științific e xistent între
unele state și armate care ajung în sit uația de confruntare militar ă obligă la
adoptarea unor c ăi, forme și metode de contracarare a ac țiunilor agresive/de ap ărare
ale părții adverse. Pentru c ă asimetria strategic ă proprie confrunt ărilor militare ale
viitorulu i obligă, ca și până în prezent, la o capacitare opera țională a forțelor armate
menită să contracareze noile provoc ări ale câmpului de lupt ă.
Evolu țiile actuale și de perspectiv ă ale științei și artei militare sunt depende nte,
în mare m ăsură, de schimb ările produs e în con ținutul mis iunilor de lupt ă ale
diferitelor for țe și structuri milit are. Din aceast ă perspecti vă, extindere a gamei
riscurilor, amenin țărilor și agres iunilor la adresa securit ății statelor , precum și apariția
noilor actori și a noilor procedee, indus e în c âmpul de lupt ă modern, implic ă o viziune
nouă în proiec ția structurilor și misiunilor armatelor viitorulu i. Relev antă, în acest
sens, este observa ția care nu mai are nevoie de demonstra ții științifice că, în
perioada postbelic ă, ponderea misiunilor clasice, s pecifice luptei armate în
accepțiunea ei consacrat ă, înce pe să piardă teren în fa ța misiunilor noi, presupuse
de realiz area securit ății colectiv e (misiuni d e menținere, impunere, construc ție a păcii
etc.). În acela și context, este de remarcat c ă forțele militare sunt chemate s ă rezolve
situații cu totul noi, cum sunt cele produse, de pild ă, de actele de terorism, ceea c e
obligă armatele moderne s ă-și adapteze principiile, misiunile și procedeele de
acțiune la noile provoc ări ale câmpului de lupt ă. Deciz ia factorului politic de angajare
a forțelor armate în solu ționarea acestor situa ții, ca form ă decis ivă de restabilire a

84 Le m onde , 2 octomb rie 2001.
59

ordinii de drept, constitu ționale și democratice, implic ă, așadar, muta ții
corespunz ătoare în domeniul întrebuin țării armatelor, obligând la reformularea
cerințelor opera ționale care determin ă structurarea acestora.
În viziunea noastr ă, procesul de adaptare a structur ilor militare la imperativul
participării la conflicte asimetrice implic ă, în mod obligatoriu, îndeplinirea, cel pu țin, a
următoarelor principii :
– crearea unor structuri lupt ătoare, de execu ție, apte s ă îndeplineas că o gamă
variată de misiuni;
– realizarea, concept ual și pragmatic, a unor comandamente opera ționale
întrunite în accep țiunea actual ă de tip CJ TF – capabile s ă conducă acțiuni, inclusiv î n
cadru multina țional, pe timpul particip ării la confrunt ări asimetrice;
– realizarea unui cadru legis lativ adecvat, care s ă permită participar ea forțelor
armate la confrunt ări de acest gen.
Pornind de la necesit atea remodel ării armatelor moder ne, astfel încât acestea
să fie capabile a îndeplini eficient misiuni în cadrul uno r conflicte asimetrice, de tipul
celor men ționate în prezentul studiu, dar luând în considerare caracterul prospectiv-
evolutiv al acestora în perspectiva previzibil ă, în urma analiz ei întreprinse, am
identificat unele cerin țe operaționale priv ind structura A rmatei României, circ umscris e
următoarelor domenii, astfel:
1. – flexibilitate organiza țională;
2. – modularitate structural ă;
3. – structuri specializat e optime de contracarare specific ă;
4. – structuri-nuclee apte s ă le genereze, la nevoi e, pe cele neces are susținerii
efortului de contracarare specific ă;
5. – tehnologii performante;
6. – structuri de conduc ere de tip CJTF;
7. – crearea cadrului legislativ necesar.
Prezentăm câteva considera ții privitoare la aceste cerin țe operaționale.

8.1. Flexibilitatea organiza țională

Această cerință operațională a constituit, de-a lu ngul istoriei militare, un
principiu c ălăuzitor în proiectarea armatelor în ti mp de pace, gândir ea planificatorilor
militari vizâ nd nevoi le vremurilor de r ăzboi. A fost și cazul Româ niei, care, în pofida
prevederilor tratatelor interna ționale și a constrângerilor financiare din diferite
regimuri politice c e s-au perindat la conduc erea statului, prin speciali știi săi militari, a
reușit să identifice s oluțiile nec esare asigur ării fle xibilității organiza ționale a struc-
turilor milit are. Aceas tă abilitate a permis c a, în caz de neces itate, să fie conservate
resursele material-financiare și umane nec esare oper aționalizării, în timp oportun, a
structurilor militare cerute de efortul de r ăzboi solic itat la un moment istoric dat.
Situația existent ă în Armata României în perioadele dinaintea celor dou ă războaie
mondiale, ca și în perioada postbelic ă, este relevant ă în acest sens.
Important, însă, este cum poate fi realizat ac est imperativ în prezent pentru
perspectiv ă și, mai ales, în contextul unui dinamism f ără precedent al mediulu i de
securitate de interes, al evolu ției riscurilor, amenin țărilor și a agresiunilor la adres a
securității naționale, în special, în contextul cre șterii caracterului asimetric al unei
eventuale c onfruntări în care ar putea fi implicat statul român.
Apreciem c ă flexibilitatea organiza țională reprezint ă capacitatea structuri lor
militare de a se mod ela și redimensiona, oportun și eficient, în raport cu cerin țele
formulate de strategiile d e sec uritate na țională și, respectiv, militar ă a României
60

pentru a r ăspunde ris curilor, amenin țărilor și agresiunilor din mediul de sec uritate în
care trebuie s ă acționeze. Aceasta implic ă, în acela și timp, capacitatea de îndeplinir e
a unei game diverse de misiuni, dis punând de o înzestrare și pregătire
corespunz ătoare, adaptabile la realit ățile câmpului de lupt ă modern. Dincolo de
această defi niție general ă, însă, trebuie identificate solu țiile c oncrete de aplicat
pentru a asigura flexibilitatea structur ilor create din timp de pac e pentru situa ții de
criză și război, cu luarea în considerare a ca racterului asimet ric al confr untărilor
militare ale viitorulu i.
Rezolv area acestei ec uații trebu ie să aibă la bază, în viziunea noastr ă, două
repere fundamentale: soluțiile adoptate de armatele moderne, posesoare ale unei
experien țe și ale unor informa ții cuprinz ătoare asupra evolu țiilor fenomenului politic o-
militar pe termen mediu și lung, precum și condițiile concrete în care fiin țează statul
român. Corelarea concluziilor rezultate din aceast ă analiză trebuie s ă conducă la
formularea și aplicarea unor principii st abilite în proiectarea for țelor și în structurarea
acestora, a stfel:
– stabilirea unei pond eri echi librat e a categoriilor de for țe: forțe terestre,
aeriene, navale și crearea, în contextul c reșterii amenin țărilor asimetrice, a
unei c ategorii distincte de for țe, cele speciale – fie inde pendente, fie î n
structura fiec ărei categorii de for țe ale armatei;
– operaționalizarea unui sistem func țional, care s ă asigure ridicarea
graduală a capacit ății de lupt ă la toate nivelurile ier arhice, astfel încât, în
raport cu escaladarea unui conflict (asimetri c), să fie conservat ă o cantitate
suficientă și calitativ eficie ntă de for țe capabile s ă contracareze orice
amenințare sau agres iune militar ă, materializat ă într-un num ăr corespunz ător
de comandamente, mari unit ăți și unități luptătoare și logistice, care s ă susțină
efortul de r ăzboi, în cadrul fiec ărei categorii de for țe;
– stabilirea unui rap ort corespunz ător între for țele active și forțele
teritoriale, asigurând premisele nec esare pentru optimizarea procesulu i de
amplificare a for țelor opera ționale apte de ac țiuni militare, în caz de
necesitate;
– asigurarea unui gra d sporit de mobiliz are și generar e a forței, astfel
încât să existe posibilitatea real ă de a face f ață unei amenin țări neprev ăzute și
de a as igura rezerva necesar ă în condi țiile e xistenței unui interval de timp mai
îndelungat de avertizare;
– crearea unor structuri organizato rice, capabile d e cooperare cu
armatele statelor membre al e NATO, îndeosebi pentru for țele stabilite s ă
participe la opera ții conduse de NATO și/sau UE;
– realizarea unui niv el corespunz ător al interoperabilit ății operaționale,
tehnice și logistic e cu forțele multina ționale, alături de care pot ac ționa în
misiuni conduse de NATO/UE;
– realizarea unei capacit ăți infor maționale și de ev aluare a situa țiilor
tactice, operative și strategice a riscurilor, amenin țărilor și agresiunilor;
– crearea unei protec ții multidimensio nale a for țelor/obiectivelor și
asigurarea unui grad ridicat de autonomie în teatrul de opera ții;
– existența unui sistem logistic specializat, flexibil și interoperabil, menit
a asigura autonomia ac țiunilor și complementaritatea efor turilor în câmpul de
luptă;
– realizarea unei infrastructuri adecvate pentru desf ășurarea ac țiunilor
militare.
În afara acestor principii, f ără de care nu se poate realiza f lexibilitatea
61

organiza țională a structurilor milit are, consid erăm că aplicarea lor presupune, în mod
necesar, identificarea solu țiilor care să asigure, în timp oportun, crearea acelor
structuri de conducere și exec uție (luptătoare) cerute de rezolvar ea unei s ituații sau
alteia la un moment dat.
Și dacă dintr-o brigad ă este ușor să constitui un batalio n, cu toate facilit ățile
necesare îndeplinirii unei misi uni, inclusiv într-un conflic t asimetric, problema este s ă
reușești ca, pe structura unui batalion, s ă poți constitui o brigad ă – cu tot ceea ce
aceasta are nevoie – , pentru a îndeplini o misiune dat ă. Fără a fi o exagerare,
această ipoteză trebuie s ă devină, în caz de necesitate, o posibilitat e reală.
Această manieră de proiectare a structurilor poate, realmente, determina
sporirea capacit ății de reac ție a structurilor Armatei României în ac țiuni de
contracarare, inclusiv a riscurilor și amenin țărilor asimetrice.

8.2. Modularitate structural ă

Consacrat, îndeosebi, în perioada postbelic ă, principiul modularit ății structurilor
organiza ționale din domeniu l milit ar de curge din cerința realiz ării flexibilit ății
organiza ționale și a fost impus de nevoia c onstituirii ad-hoc a unor structuri reclamate
de multiplicarea misiunilor și de imperativul solu ționării operative a unor situa ții de
criză sau război.
Principiul enun țat const ă, în principal, în crearea și existen ța unor structuri
militare, de conducere sau e xecuție care dis pun de preg ătirea nec esară translatării
lor dintr-o structur ă în alta, dispunând de abilit ățile cerut e pentru realizarea
interoperab ilității și integrării într-un sistem de lupt ă creat pentru solu ționarea une i
situații noi.
Acest principiu r ăspunde, pe de o part e, implica țiilor reducerii efectivelor
militare – în care structurile militar e sunt de dimensiun i mai mici, d ar trebuie s ă fie mai
mobile, suple, active și adecv ate unui mediu de secu ritate nou, în continu ă
schimbare, capabil de o ripost ă optimă -, iar pe de alt ă parte, principiul poate oferi
soluții în aplicarea noului concept CJTF, de creare și dezvoltare a capac ităților de
acțiune integrat ă.
Principiul enun țat presupune existen ța la toate nivelurile ierarhic e (strategic,
operativ și tactic) și pentru fiecare categorie de for țe și gen de ar mă a unor structuri
de comand ă și luptătoare în m ăsură a participa la îndeplinir ea unei game v ariate de
misiuni. M odularitatea structurilor ofer ă oportunitatea de proiec ție și generare a une i
forțe în măsură să facă față unor amenin țări neprev ăzute și de a asigura rezerva
necesară pentru un ti mp îndelungat de avertizare și a unui efort mi litar susținut.
Totodată, aplic area și realizarea cerin țelor principiului modularit ății structurilor
militare române ști este de natur ă să asigure compatibilitatea cu structu rile similare
NATO, dar în strâns ă relație cu resursele și nece sitățile interne ale României,
asigurându-se, în acela și timp, optimizarea posib ilităților de cooperare cu module și
structuri existente în armatele statelor membre ale Alian ței.

Apreciem c ă realizar ea cerin țelor principiului analiz at este oportun ă din
perspectiva moderniz ării structura le și operaționalizării forțelor, asigurându-se astfel
un niv el corespunz ător al interoperabilit ății opera ționale tehnice, logistice și
administrative, atât în tre categoriile de for țe ale Armatei României, cât și între
acestea și armatele statelor membre ale NATO.

62

8. 3. Structuri specializate optime de contracarare specific ă

Restructurarea și modernizarea Armatei Rom âniei presupune, în mod
necesar, realiz area unor structur i specializate, capabile s ă răspundă cerințelor
câmpului de lupt ă modern, potrivit noilor risc uri și provocări ale modului de s ecuritate
actual și din perspectiva previzibil ă. Și dacă coexisten ța tipurilor clasice de agresiune
cu cele moderne oblig ă la me nținerea unor structuri și proceduri clas ice, este
evidentă necesitatea cre ării și pregătirii unor structuri s pecializate, capabile s ă
contracareze noile tipuri de agresiuni și forțe angajate în ac țiunile militare ale
viitorului.
Fără îndoială că imp licarea armatelor în solu ționarea diferendel or viitorului
este o problem ă politică. Dec iziile politic e vor trebui, îns ă, urmate de m ăsuri în
consecin ță în domeniul militar. Prin urmare, este de a șteptat ca implicarea for țelor
militare în solu ționarea conflictelor interstatale sau int erorganiza ționale să determine
crearea unor structuri noi, alte le decât cele cunoscute pân ă în prezent, capabile s ă
contracareze ac țiunile ostile îndreptate împotriva securit ății și apărării naționale ale
statelor na ționale sau organiza țiilor colective de securita te. Terorismul, ca fenomen și
formă acută și actuală de amenin țare, de exemplu, cere astfel de structuri.
Important de re ținut este c ă crearea și eficie nța unor astfel de structuri implic ă,
în afară de cheltuieli, o nou ă filozofie a întrebuin țării forțelor armate, adic ă
structurare, preg ătire și conducer e adecvate noului mediu de securitate
Realizarea acestui dezi derat ar însemna, îns ă, în plan c onceptual și
pragmatic, un plus de aport al României la eforturile întreprinse pe plan m ondia l la
realizarea unui climat de securitate colectiv ă.
Spre exemplificare, având în vedere cre șterea complexit ății mediului de
securitate și în cons onanță cu structurarea arma telor moderne, consider ăm că se
impune crearea, în cadrul Armatei Ro mâniei, a unei noi categorii de for țe – forțele
speciale -, preg ătite și înzestrate corespunz ător, care s ă cuprindă elemente din toate
actualele categorii de for țe ale armatei. Ele vor trebui astfel proiectate, încât s ă
îndeplineas că misiuni cu caracter deosebi t, pe timp de pace, în situa ții de criz ă și la
război, aducând un plus de calitate și eficiență modalităților de c ontracarare a n oilor
provocări ale câmpului de lupt ă modern.

8. 4. Structuri – nuclee

Principiu sau indic ator important al capacit ății Român iei de sus ținere a unui
efort militar credibil, constituir ea unor structuri-nuclee capabile s ă amplifice
potențialul cerut într -o situație de criză sau război reprezint ă un element ce va trebui
exploatat în consecin ță într-o eta pă istorică în care diminuarea for țelor armate este o
modă. Creșterea ponderii conflictelor asim etrice în cadrul evolu ției fenomenului
militar interna țional obligă la crearea și pregătirea unor structuri- nuclee capabile s ă
facă față oricăror tipuri de agresiuni.
Procesul este deosebit de complex și dinamic, implicând m ăsuri
organizator ice, din timp de pace, care s ă asigure opera ționalizarea oportun ă, în
situații de criz ă sau la r ăzboi, a structurilor de conducere și exec uție necesare
îndeplinirii obiectivelor propuse pr in strategiile de securitate și apărare națională
proiectate.
Acest proc es presupune conserv area resurselor materiale și umane nec esare
proiectării, în caz de nevoie, a for ței capabile s ă rezolve situa țiile apărute într -o
circumstan ță sau alta, ceea ce necesit ă responsabilit ăți distinc te pentru fiecare
63

component al lanțului de comand ă și deciz ie politico-militar ă. Câte structuri – nuclee
și care este mecanis mul de opera ționalizare a acestora constituie o ches tiune ce
trebuie asumat ă de către factorii de deciz ie politic o-militară. Iar detaliile p lanificării
acestora fac obiectul unor documente organizatoric e confiden țiale, bazate pe o
evaluare r ealistă a mediului de securitate , concomitent cu o reparti ție judicioas ă a
forțelor-structuri-nuclee- corespunz ătoare contracar ării amenin țărilor estimate.

8. 5. Tehnologii performante

Pornind de la postulat ul că nivelul de înzes trare tehnic ă reprezint ă un indic ator
important al capacit ății de lupt ă a oricărei armate moderne, cu implic ații majore
asupra strategiilor de securitate na țională și, respectiv, militare ale oric ărei națiuni, cu
atât mai mult în cazul conflictelor as imetrice, dotarea armatelor moderne presupune
tehnologii de înalt ă performan ță. Această cerință este cu atât mai mult valabil ă pentru
România, a c ărei armat ă dispune de mijloace uzat e fizic și moral, datorit ă une i
perpetue politic i anac ronice și în total ă neconcordan ță cu evolu țiile din domeniu
practicate pe plan mondial. Și înainte de 1989, și după aceea, politicile aplic ate nu au
ținut față cu preocup ările existent e pe plan mondi al de reînnoire periodic ă a parcului
de tehnic ă militară, ajungându-se în prezent la un de calaj important între nivelul de
înzestrare al armatei noastre și celelalte armate, inclusiv cu poten țial asemănător.
Ca atare, pentru perioada imediat urm ătoare, apar ca prioritare urm ătoarele
direcții de a cțiune în acest domeniu, ce presupune un efort financiar corespunz ător:

™ programe de înzestrare viabile, ce vor trebui direc ționate pentru:
ƒ realizarea cre șterii la un nivel corespunz ător a interoperabilit ății cu
structurile militare ale statel or membre ale NATO, precum și între
categoriile de for țe ale armatei;
ƒ achiziționar ea (producerea) de tehnic ă și armament din ultima
generație, cu consumuri și deservire minim ă și fiabilitat e maxim ă;
™ efort propri u și prin cooperare militar ă internațională;
™ înlocuirea armamentelor și tehnicii de lupt ă cu uzur ă fizică și morală
avansată;
™ modernizarea armamentelor și tehnicii de lupt ă care pot fi aduse l a
nivelurile de compatibilitate cu cele din țările membre ale NATO;
™ completarea unor deficite la mijloacele de pr otecție ind ividua lă și colectivă,
la stocurile de muni ții pentru tehnica nou introdus ă (modernizat ă) în (din)
înzestrare, precum și la carburan ți-lubrifian ți;
™ înlocuirea aparaturii de comuta ție analogic ă și a stațiilor (autosta țiilor) radio
cu frecven ță fixă, cu cea de tip numeric și stațiilor radio cu salt de
frecvență;
™ asigurarea necesarului, la pace, de mijloac e de informatic ă și tehnică de
transmisiuni;
™ implement area, cu pri oritate, a si stemului C4I.

Aceste câteva direc ții de ac țiune în domeniul î nzestrării subsumeaz ă
numeroase alte subdirec ții deos ebit de im portante pentru fiecare categorie de for țe
ale armatei și gen de arm ă, având ca rezultat aducerea nivelului de înzestrare la
cerințele și plafonul impuse de intr area în secolul XXI, adic ă la genera ția superioar ă
celei existente în prezent în dotarea Armatei României.

64

8. 6. Structuri de conducere de tip CJTF

O schimbare structural ă esențială, reclamat ă de epoc a confrunt ărilor militare
asimetrice, ce se manifest ă în pr ezent, va trebui produs ă și în domeniul conducerii.
Deci, dac ă în teoria și practica militară româneasc ă, din trecutul imediat și din
prezent, introducerea struct urilor întrunite de comand ă a fost oarecum timid ă, ea va
trebui generalizat ă la toate niv elurile ierarhice ( nu numai strategic – prin Marele
Cartier General, ci și la nivelurile operativ și chiar tacti c). Îngemănarea ac țiunilor din
toate mediile de duce re a războiului implic ă în mod necesar generalizarea nu doar
ideatică, ci și pragm atică a constituirii unor struct uri manageriale, capabile s ă
conducă forțele apar ținând tuturor categoriilor d e forțe ale armatei, inclusiv
multinaționale.
Prin urmare, apreciem c ă trebuie dep ășit stadiul ac tual al constituirii unor
comandamente cu abilit ăți prealabil conc epute, apte s ă conducă un tip structural și
acțional de misiuni preconceput, preg ătind structu ri și personal în m ăsură să
gestioneze o gam ă diversă de acțiuni militare, în raport cu situa țiile ce pot ap ărea.
Această mobilitate conceptual ă și acțională poate și trebuie s ă generez e
capabilitățile neces are asigur ării răspunsului potrivit pentru contracararea ac țiunilor
asimetrice. Noua filozofie a conducerii ac țiunilor militare implic ă pregătirea și
competen ța corespunz ătoare solu ționării provocării câmpului de lupt ă modern.
Soluția sugerată ar răspunde ac estor provoc ări prin materializare a princip iilor
flexibilității organizator ice și mod ularității structurale în domeniul conducerii, precum
și prin preg ătirea speciali știlor capabili s ă asigur e, fiecare din zona lui de
responsabilitate, expertiza necesar ă pentru elaborarea unor planuri realiste și viabile,
potrivite cu diversitatea și complexitatea unor situa ții de criză sau de r ăzboi.
Crearea condi țiilor necesare pentru constituir ea structurilor de conducere d e
tip CJTF reprezint ă cerința indispensabil ă de participare a Arma tei Românie i, implicit
în cadrul conflictelor asimetrice, la ac țiuni militare întrunite și multinaționale, adică la
un niv el maximal, interoperabil și eficient, de participare la misiuni de ap ărare
colectivă.

8. 7. Cadrul legis lativ

Toate cerin țele opera ționale enun țate vizavi de implicar ea Armatei României în
conflictele militare ale viitorului n u pot fi solu ționate fără existența unei baz e legale
instituționalizate.
În opinia noastră, este nevoie de o rapid ă adecv are a cadrului legislativ
românesc la prevederile exis tente pe plan inter național în domeniu, aceast ă
armonizare necesar ă și așteptată a legisla ției noastre permi țând sporirea contribu ției
României ca generator de securitate în zona sa de interes.
Mai mult, noua legisla ție româneasc ă trebuie s ă fie prospectiv ă și deschis ă,
cuprinzând, în spiritul și litera ei, aspectele evolutive a le conflictelor militare, inclus iv
pe cele asimetrice, precum și baza leg ală care să permită forțelor noastre armate
participarea la acestea.
Din aspect ele prezentate, este evident c ă gândirea militar ă româneasc ă va
trebui adaptat ă și astfel orientat ă încât să ofere solu ții pentru a nu surprinde, ci
pentru a preg ăti sistemul na țional de ap ărare să asigure riposta potrivit ă pentru
contracararea oric ărui gen de riscuri, amenin țări sau agresiuni îndreptate împotriva
suveranit ății și integrității teritoriale a României: prin ef ort propriu sau în cadrul unei
alianțe.
65

CONCLUZII

Documentarea, dar mai al es elaborarea propriu-zis ă a conținutului temei de
cercetare s-au desf ășurat, spre regretul nos tru – al cer cetătorilor -, în cea mai mare
parte dup ă atacul terorist din 11 septembrie, confirmând f ără nici un fel de dubii
necesitatea și actualitatea unui asemenea studiu.
Realitatea crud ă a c elor văzute de o lume întreag ă la 11 septembrie 2001
confirmă, totodată, pe deplin, una din conc luziile majore ale ultim ei conferin țe a Army
War College (Colegiul de R ăzboi al Trupelor de Us cat al arm atei SUA), din iunie
1998, cons acrată asimetriei, amenin țărilor și conflictelor de natur ă asimetric ă, anume
aceea c ă „Recurgerea la m ijloace asim etrice nu este o ipotez ă de lucru, ci o
certitudine ”85.
La finele studiului întreprins și în legătură cu evenimentele grave amintite,
întrebarea care era la mod ă până acum: exis tă riscuri și amenin țări asimetrice? nu s e
mai justific ă. Demonstra ția a fost deja f ăcută într-o manier ă cât se poate de
inacceptabil ă, iar ripos ta celor în drept va fi una pe m ăsură, ea fiind deja pus ă pe rol
de către coaliția interna țională anti-terorism în frunte cu SUA – victima recentelor
acțiuni teroriste.
Dacă nonexisten ța riscurilor și amenin țări de natur ă asimetrică/ teroristă nu se
mai disc ută, rămâne să fie găsite răspunsuri la întrebar ea major ă: suntem în prezent,
și în perspectiva imediat ă, capabili s ă cont rolăm/stăpânim amenin țările și conflictele
asimetrice?
Răspuns urile la o asemenea întrebare pot fi grupate într-un set de concluzii ce
rezultă în mod logic din studi ul întreprins, as tfel:

1. Asimetria este o expresie a r aporturilor reale existente în natur ă, în societate,
în relațiile umane. Știința modern ă studiaz ă prin mijloace de analiz ă raporturile
asimetrice, oferind m odele și paradigme din ce în ce ma i apr opiate d e realitatea
lucrurilor. Asimetria î și află un spa țiu de existen ță și de manifestare oriunde și
dintotdeauna. Conflictele as imetrice nu sunt altc eva decât un mod real de
manifestare a asimetriei în actul confrunt ării. Toate conflictele sunt, de fapt,
asimetrice.
2. Dezvoltarea inegal ă a lumii, existen ța unor variabile mari în spa țiul d e
construc ție al strategiilor de securitate, ca și diversitatea enorm ă a intereselor duc la
elaborarea unor politici as imetrice de c onfruntare (informa țională, ec onomică,
socială, cultural ă și militară) și, în consecin ță, a unor strategii pe m ăsură. Tipologia
politic ilor d efinește tipologia conflictelor, iar tipologia conflictelor impune o nou ă
tipolog ie a strategiilor de c onfruntare sau de colaborare.
3. Confrunt ările asimetrice impun concepte noi, precum și un cadru nou de
definire, angajare și implicare, astfel încât cunoa șterea legilor, principiilor cauzelor și
particularit ăților situa țiilor conflict uale, iese din linearitate și se apropie as imptotic de
orizontul real, sinuos, atipic, mereu schimb ător și greu previzib il al confrunt ărilor.
4. Acest concept a fost el aborat de Statele Unite ale Am ericii, ca urmare a unor
experien țe parcurse în ultimii ani, în special dup ă încheierea R ăzboiului Rece , pentru
a permite crearea unui c adru mai eficient de analiz ă a spațiului strategic și, în
consecin ță, a unor instrument e mai bune de definire și evalu are a domen iului de
confruntare, a amenin țărilor și riscurilor, a modalit ăților de solu ționare și de

85 CIRPES, Dezbate rea strat egică, Nr.41 – noiemb rie 1998.
66

gestionare a crizelor. Conceptul a fost prel uat de aproape toate stat ele, inclusiv de
România, care a început s ă-l studieze în variant ă nouă, în fun cție de realit ățile și
obiectivele prioritare actuale.
5. Noul concept strategic NATO, gestionarea crizelor, r ăzboiul non-contact,
războiul dispropor ționat, conflictul de joas ă, medie sau mare intensitate, ac țiunile
altele dec ât războiul, terorismul, antiterorismul și contraterorismul, conflictele de
sorginte etnic ă și religioas ă, ca și cele din sistemele informa ționale, din ciberspa țiul
acestui început de mileniu et c. sunt repere im portante ale unui alt mod, mult mai
realist, mult mai pragmatic și mai diversific at de a vedea, analiza situa ția de fapt și a
elabora deciziile corespunz ătoare în ceea ce prive ște construirea noii ordini
mondiale.
6. Realitat ea mediului interna țional, care este și un posibil mediu opera țional
vizând am enințările și conflictele asimetrice, o reprezint ă, în pre zent, o lume cât se
poate de ambigu ă, cuprinzând o diversitate cultural ă, relig ioasă și istorică de oameni,
grupuri și națiuni sau chiar organiza ții cu s copuri și obiective c omplexe, în cele mai
multe situa ții divergente, caracterizate de politic i extremiste, criminalitate, coe rciție și
terorism, c hiar dacă eforturile na țiunilor dezv oltate au fost ori entate în ultimii ani, mai
mult ca alt ădată, spre securitate colectiv ă, integrare și globalizare.
7. Amenin țările asim etrice rezult ă, în principal, di n extinderea f ără limit e a
terorismului mondial și coabitarea dintre terori ști, contrabandi ști, seniorii drogurilor,
traficanții de armament, fanaticii religio și, nemul țumiții de tot felul, ex patriații, cu
ambiții de mărire etc., care fo rmează împreun ă un inamic posibil a fi prezent în
oricare loc de pe mapamond, dar în special acolo unde dorin ța lor de r ăzbunare și
violență se poate manifesta cât mai „ spectaculos ”.
8. Promotorii amenin țărilor asim etrice, în special ale celor de natur ă teroristă,
sunt în general actor i nonstatali (terori ști notorii, crima organiz ată internațională și
transnațională, insurgen ții etc.), cu mentalit ăți complet diferite fa ță de cele normale,
conving erile lor fiind permanent mobilizat e spre r ăzbunare, violen ță, sacrificiu și
război. Acțiunile pe c are aceștia le promoveaz ă nu urmeaz ă nici un fel de canoane
ale războiului clasic. Regulile conf lictului asimetric sunt confec ționate ad-hoc,
utilizâ ndu-s e metode și procedee care s ă le permit ă autorilor s ă evite sau chiar s ă
anihileze p ărțile tari ale adversarului, avant ajele înaltei tehnologii, dar în acela și timp
să exploateze în beneficiu l propriu vulnerabilit ățile specifice.
9. Răspunsuri le de până acum la amenin țările și acțiunile asimet rice în gen eral
și în spec ial la cele t eroriste s-au constituit în reac ții de protec ție și apărare, iar în
unele c azuri de ripos te aeriene sau cu r achete de croazier ă, producând victime
colaterale, ceea ce a avut ca u rmare efecte de discreditare a ac țiunilor de r ăspuns
întreprinse.
10. Este un lucru dovedit, cel pu țin până în prezent, c ă partea care e mai
limitată în resurse sau în complexe și sisteme de com andă și control, care poate fi și
ea victima amenin țărilor sau conflictelor as imetrice are posibilitatea s ă compenseze
aceste neajunsuri cu ingeniozitat e, surprindere, flexibilitate, adapt ări organiz aționale
și prin cun oașterea temeinic ă a fenomenului, care amplific ă și multiplică posibilitățile
reale de contracarare aflate la îndemân ă.
11. În acest sens, se impune o aten ție prioritar ă descoperirii și întrerup erii
fluxului ciclului opera țional al coeziunii amenin țărilor și acțiunilor asimetrice, înc ă din
faza de pr egătire, pentru a se î mpiedica faza de atac. Se recomand ă utilizarea unor
metode de contracarare care s ă vizeze ac țiunea as imetrică (interzicere, distrugere,
întrerupere, dislocare, degradare etc. ), moralul atacatorului, prec um și dom eniul său
organiza țional și acțional specific .
67

12. Se impun m ăsuri și acțiuni neconven ționale și conven ționale, dacă este
cazul, spec ifice, pentru împiedic area acestuia de a de ține ascenden ță în fața opinie i
publice, a popula ției locale. De asemenea, se impun interzicere a utilizării spațiilor
închise de c ătre structurile acestuia, in terzicerea fluxului financiar și logistic ii teroriste,
împiedicar ea utilizării în mod eficace a propagandei prin mass-media de toate
categoriile, proliferarea corup ției etc. Toate aceste m ăsuri și acțiuni trebuie s ă
conducă spre defensiv ă și renunțarea cel pu țin în parte la ac țiunile teroriste propuse
a le pune în practic ă.
13. Ceea ce s-a întâmplat și, îndeosebi, cum s-a întâ mplat la 11 septem brie
2001 ne poate conduce la concluzia c ă amenințările asimetrice, îndeosebi cele de
natură tero ristă, nu pot fi controlate, cel pu țin prin mo dalitățile de abordare politico-
militară utilizate pân ă în prezent. Putem, de asemenea, s ă conc hidem că, până la
această dată, fenomenul în s ine, deși se c onsidera a fi un poten țial pericol, nu a
putut fi dimensionat la adev ăratul lui grad de periculoz itate, iar capacit ățile destinat e
a-l stăpâni nu au fost utilizate în mod adecvat.
14. Cu siguran ță este nevoie de noi abord ări po litico-militare și de capacit ăți
suplimentare care s ă fie permanent și în mod adecvat dispon ibilizate pentru a
stăpâni/controla fenomenul, care tinde s ă devină din ce în ce mai periculos.
15. În ciuda rezultat elor imperfecte ale interven țiilor limitate d e până acum,
făcute în numele comunit ății interna ționale, cu sau f ără girul orga nismelor
internaționale abilitate, se poat e aprecia c ă acestea au avut r olul lor benefic în
stăvilirea fie și temporar ă a fenomenului, exc epție făcând, îndeosebi, ac țiunile
teroriste din New York, Washington D.C. și Pennsylvania care au deschis calea
tuturor posi bilităților în domeniu.
Oricare ar fi viitorul ur mătoarelor interven ții interna ționale, inc lusiv a cele i în c urs
de desfășurare, dific ultățile acestora, ca durat ă, cost și cons ecințe co laterale în
cadrul conf lictelor as imetrice și, în special, în lupta împotriva terorismului, sunt de
preferat neinterven țiilor.
16. Este nevoie dec i de politic i de preveni re a crizelor de acest gen, utilizând
toate instrumentele dispon ibile, adecvate, diplomatice, financiare, tehnologic e,
informaționale, militare etc. Indiscutabil, fiec are din do meniile en unțate își are rolul lui
în conflictele asimet rice, rămâne de dis cutat doar strategia utiliz ării eficiente a
acestora într-un caz sau altul.
17. Un domeniu neenun țat în enumerarea f ăcută, ce se reg ăsește însă în
fiecare din aceste domenii, este cel al resurselor umane, al for țelor speciale car e
trebuie create sau adaptate specificului misiunilor ce le presupune în prezent
amenințarea sau conflictul asimetric, în special lupta antiterorist ă la toate nivelurile de
contracarare a acestui flagel.
18. Analiza prin mijloacele teoriei asimetri ei – inc lusiv prin modelele matematice
– nu numai a ceea ce se întâmpl ă, ci și a ceea ce s-a petrecu t de-a lungul timpurilor
în spațiul de confruntare apropie mai mult omenirea de posibilitatea cunoa șterii reale
a propriei evolu ții, facilitân du-se astfel ie șirea din legende și din mituri și raportarea
pragmatic ă la realit ățile dure ale prezentului. Teoria asimetriei faciliteaz ă actul de
planificare strategic ă, impunând ie șirea din subiectivism și volunta rism și
introducerea în ecua ție a variabilelor de stare și de dinamism.
19. Analiza conceptelor strategice care țin de asimetrie ne permite s ă calculăm
cu o mai mare precizie unde ne afl ăm, care sunt realit ățile cu care ne c onfruntăm,
care ne este loc ul într-un sistem de securitate viitor, care ne sunt șansele, obliga țiile,
drepturile și, mai ales, care sunt cheltuielile.

68

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

™ Strategia de securitate na țională a Rom âniei , București 1999.
™ Carta alb ă a Guvernului „ Armata României 2010: Reform ă și integra re
euro-atlantic ă”, București, 1999.
™ Strategia militar ă a României , București, 2000.
™ Viziunea st rategică – 2010 Ar mata Rom âniei, Observatorul milit ar, nr. 10 (13-
19 martie 2001).

A. AUTORI AUTOHTONI

Dr. M. Cociu , Gena egoist ă și strategiile sale, www.asimetrie.httm .
Lt.col. Al. Rizescu , Aspecte teoretice pr ivind c adrul de desf ășurare a
acțiunilor militare la începutul secolului XXI,
http://www.actrus.ro/ reviste/1_200 1/g_2.html .
Iosif Arma ș, C.Purcărea, Paul P. Du ță, Acțiunea militar ă la granița dintr e
milenii, Edit ura Militar ă, București, 2001.
Gl.bg.dr . Vasile Paul , Războiul m ileniului trei, Editura D.B.H., Bucure ști,
2001.
Lt.col. M. Antonovici , Securit atea m ondială – încotro?,
http://www.actrus.ro/ reviste/1_200 1/g_1.html .
Gl.m r. (r.) Corneliu Soare , Recitindu-l p e Claus ewitz, Bucure ști, Editura
Militară, 1993.
Gl. Ion Pitulescu, Al 3-lea r ăzboi mondial. Crim a organizat ă, Editura
Național, 1996.
Col. Dumitru Sava , Războiul, de la co șmarul de ieri la m isterul de azi și
apocalipsa de m âine (II), în revista Gândirea Militar ă Rom ânească,
nr.4/1998.
Gl.bg.(r.) dr. Gheorghe Ar ădăvoaice și lector univ col. Valentin Stancu ,
Războaiele de az i și de mâine. Agresiuni nec onvenționale, Bucure ști,
Editura Militar ă, 1999.
Gl.bg.dr . Vasile Paul , Conflic tele seco lului X XI. Proiec ții în spa țiul
strategic, B ucurești, Editura Milita ră, 1999.
Cpt.R.III Vasile Michi , De la războiul clasic la r ăzboiul politic, Gândirea
Militară Româneasc ă, nr.3/1995.
Dan Onciu și Sorin R ădulescu , Corupția și crim a organizată în Rom ânia,
Editura Continent XXI, 1994.
Vasile Iosipescu , Războaiele locale și panoplia z eului Marte, Editura
Militară, București, 1985.
Crăciun Ionescu, Secretele opera țiunii „Furtuna de șertului”, Editura
Militară, 1991.
Gl.(r.) Cor neliu Soare , Gândirea militar ă, Editura ANTET, 1999.
Colectiv , Sceptrul de o țel al zeului Marte, Ed itura Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucure ști, 1994.

B. AUTORI STR ĂINI

B.H. LIDDELL HART , Strategia. Ac țiunile ind irecte, Editura Militar ă,
București, 1973.
69

Sun Tzî , Arta războiului, Editura Militar ă, București, 1976.
Zbignie w Brzezinski , Marea tabl ă de șah, Editura Univers Enciclopedic.
Hervè COUTEAU-BEGARIE , Ami-in ami,
http://www.stratisc. org./isc.intro.htm
Paul T.V. , Assy metric Conflict. War initiation by Weaker Power, New York,
Cam bridge University Press, 1981.
Joseph Yacoub , Minoritès nationales et pro lifèration etatique, În LA
INTERNATIONALE ET STRATEGIQUE no 37/2000.
Marc BOUVIER , Cyberterrorisme: entre m ythe et realitè, Internet,
www.frstrategie.org .
Heinz Kozak , Zur Theorie des Bregrenzten Krieges, Ősterreichische
Militärische Zeitchrift, vol. 31, Heft 2/1993.
R.V. Joule & I.L.Beauvois , Tratat de m anipulare, traducere de Nicolae-
Florentin Petri șor, Antet.
Vladimir V olhov, Dezinfor marea, armă de război, Incitatus.
Samuel P. Huntington , Ciocnirea civiliza țiilor și refacerea ordinii mondiale,
Editura ANTET, 1998.
Philippe Labarde și Bernard Maris , Doamne, ce frum os e războiul
economic !, Editura Antet, 2001.
Carl Clausew itz, Despre r ăzboi, Bucure ști, Editura Militar ă, 1982.
Alvin și Heidi TOFFLER , Război și antirăzboi, Supravie țuirea în zorii
secolu lui XXI, Bucure ști, Editura Antet, 1996.
Maurice NAJMAN , Noul război rece, m anipulare, dezinform are, infiltrare , în
revista “Planeta Internet” nr.2, ian. 1997.
James ADAMS , Următorul – ultim ul război mondial, Bucure ști, Editura
Antet, 1998.
Nathan G ARDELS , Schimbarea ordin ii globale, Buc urești, Editura Antet,
1998.
Gl.lt. Patrick M. HUGHES , Amenințări și provoc ări pe plan mondial în
deceniile rm ătoare, Raport prezentat, în septembrie 1999, Com isiei
parlamentare a SUA.
Alvin TOFFLER , POWERSHIFT. Puterea în m ișcare, Bucure ști, Editura
Antet, 1995.
Martin van CREVELD , On Future War, London, Brassey’ s, 1991.
Gl. Oleg SARIN și col. Lev DVORETSKY , Război c ontra speciei umane,
Editura Antet, 1997.
Jonathan TUCKER , 1997, “Asy metric Warfare: an emerging threat to US
security”, The Quadrennial Defense Review, Web
www.comw.org/qdr/tucker.htm .
Kenneth F. McKenzie, Jr. , The Revenge of the Melians Asy mmetric
threats and the next QDR, Institute for National Strategic Studies , National
Defense University, Washington DC, 2000 .
Steven METZ și Douglas V. Johnson II , Asim etria și Strategia militar ă a
SUA, ianuari e 2001, p. WE B: http://carlisle-www.arm y.mil./usassi-
welco me.htm .
Gl. (r.) David L. GRANGE , Războiul asimetric: vechi metode, noi
preocupări.

70