Configurarea Concentrata Zonala a Retelelor de Calculatoare cu Echipamente Cisco

Introducere

Capitolul 1 Rețele de calculatoare

1.1 Definiție

1.2 Tipuri de rețele de calculatoare

1.3 Topologii de rețele de calculatoare

1.4 Echipamente utilizate la crearea rețelelor de calculatoare

Capitolul 2 Rutare si servicii

2.1 Modelul OSI

2.2 Modelul TCP/IP

2.3 Adresa MAC

2.4 Adresa IP

2.5 Clase de adrese IP

2.6 Masca de rețea

2.7 DHCP

2.8 Protocoale de rutare

Capitolul 3 Configurarea rețelei

3.1 Descriere simulatorului Cisco Paket Tracer

3.2 Descrierea Aplicației

3.3 Area Backbone

3.4 Area 1

3.4 Area 2

3.5 Area 3

3.6 Operațiuni generale pentru verificare si testarea funcționalități rețelei

Concluzii

Bibliografie

Anexe (figuri, tabele, poze, etc

Introducere

Capitolul 1. Rețele de calculatoare

1.1 Definiție

O rețea poate fi compusă din unul sau mai multe calculatoare. Beneficiul obținut este ca un utilizator poate accesa informațiile, fie de la serviciu cât și de acasă. Ele sunt interconectate prin medii de comunicare, acestea pot fi: cablu coaxial, fibră optică, ghid de undă și linie telefonică.

Conceptul de rețea are următoarele componente:

Server- conține documente și servicii necesare utilizatorilor;

Utilizatori terminale care accesează informația de pe server printr-un mediu de comunicare;

Mediu de comunicare- aici sunt incluse modul și echipamentele prin care sunt interconectate calculatoarele în rețea;

Tipuri de rețele de calculatoare

Rețele locale LAN, acestea sunt la nivelul unei clădiri sau grup de clădiri unde distanta între calculatoare nu este mai mare de 1000 m. Transmisia se realizează folosind cabluri contorsionate. Viteza de transfer a rețelei LAN este destul de bună deoarece sunt un număr limitat de noduri prin care trece informația, iar distanța parcursa este una mică.

Rețele metropolitane MAN, are o acoperire la nivel de oraș și interconectează mai multe rețele de tip LAN. Transmisia se realizează folosind fibra optică și tehnologie wireless.

Rețele teritoriale WAN, are o acoperire foarte mare, acesta se folosește la nivelul de regiune sau tară. Transmisia se realizează folosind antene radio, sateliți. Ea este construită în așa fel încât sa fie posibilă comunicarea între doua calculatoare care sunt la distanțe foarte mari unul de altul.

1.3 Topologii de rețele de calculatoare

Definiție O topologie de rețea se referă la dispunerea fizica a PC-ului in teren. Dispunerea lor în teren afectează în mod direct performanțele acesteia. Modul în care este selectată o topologie este influențată de către:

Tipul de echipament;

Caracteristicile echipamentului;

Extinderea rețelei;

Modul în care este administrată topologia.

Sunt 5 topologii folosite in general:

Magistrala (BUS);

Stea (Star);

Inel (Ring).

Arbore (Tree);

Mesh.

Topologia de tip Magistrala liniara sau BUS (anexă figura 1), este o metodă întâlnită tot mai rar în ziua de azi. Ea constă dintr-un singur cablu numit trunchi care contează calculatoarele pe o singura linie. Inițial aceasta a fost utilizata la început deoarece necesita mai putin cablu decât celelalte topologii, cablul folosit pentru crearea rețelei era coaxial. Avantajele unei topologi de tip magistrală este faptul ca sunt ușor de implementat, configurat și costuri mai reduse deoarece se folosește puțin cablu. Dezavantajele sunt următoarele, numărul de calculatoare ce se pot conecta depinde de lungimea trunchiului principal și cu cat sunt mai multi utilizatori cu atât rețeaua se va mișca mai lent.

Topologia Stea sau Star (anexă figura 2), este o metodă folosita foarte des în care PC-urile sunt legate la o componentă centrală ce poate fi hub sau switch. Daca un calculator se defectează doar acesta nu mai poate trimite/primi informații. Având în vedere că toată topologia este conectată la o componentă centrală în caz că aceasta se va defecta toată rețeaua nu va mai putea trimite sau primi informații. Avantajele acestui tip de topologie constă în faptul ca este ușor de configurat în caz că se folosesc marcaje și ușor de întreținut în caz că trebuie făcute modificări la un calculator , nu va afecta restul rețelei. Dezavantajele acestei topologi de tip stea este faptul că toată rețeaua este conectată într-un nod principal și în caz că acesta se defectează toată rețeaua nu va mai funcționa.

Topologia Inel sau Ring (anexă figura 3), este o metodă în care PC-urile sunt conectate printr-un cablu ce formează o buclă. Semnalul se deplasează într-o singura direcție trecând pe la fiecare PC în parte. În acest caz fiecare PC acționează ca și un amplificator. În esență acest tip de topologie reprezintă o serie de calculatoare legate in serie, dezavantajul este că daca un nod nu mai funcționează toată rețeaua nu va mai putea funcționa.

Topologia Arbore sau Tree (anexă figura 4), este o metodă care pornește de la un PC-ul principal, și se stabilește o ierarhie între celelalte PC-uri. Comunicare între ele se face în funcție de poziția calculatorului. Se recomandă în cazul în care o companie se va dezvolta în timp. Dezavantajul este că acest gen de topologie este greu de întreținut, iar daca o ramură a arborelui nu va mai funcționa, depistarea problemei poate fi dificilă.

Topologia Mesh (anexă figura 5), este o metodă care combină toate topologiile într-o singura rețea funcțională. Topologia mash se folosește atât într-o rețea de tip LAN cat si într-o rețea de tip MAN și Wan.

1.4 Echipamente folosite la crearea rețelelor

Echipamentele folosite pentru crearea unei rețele de calculatoare sunt: Hubul, Switchul, Routerul și Serverul. În rețele mici de tip LAN se folosește un Hub sau Switch și daca este necesar un Server sau Router. Daca vorbim de rețele te tip MAN și WAN folosesc sute de Router-e, centre specializate pentru Servere pentru a putea interconecta rețele LAN.

Switch-ul

Switch-urile sunt folosite cel mai mult deoarece au un preț scăzut și au capacitatea de-a filtra pachetele. Acesta fiind un dispozitiv ce este capabil de a analiza adresa de destinație a unui pachet. Switch-urile au o tabela de comutare pentru pachete ce nu trebuie să fie setată manual de către operator deoarece este dinamică și auto-configurabilă, el învăța adresele pe porturile sale pe măsură ce primește pachete de la utilizatori. Datorita metodei de funcționare a switch-ului, un utilizator poate primi informații de la rețea cât și trimite în același timp, acest mod de funcționare se numește full duplex.

Mai jos sunt enumerate switch-urile folosite în simulare:

Switch 2950-24 ( Anexa Figura 6 )

Specificații tehnice:

24 porturi Fast-Ethernet.

Switch 2950T-24 ( Anexa Figura 7 )

Specificații tehnice:

24 porturi Fast-Ethernet.

2 porturi Gigabit Ethernet

Switch 2960-24TT ( Anexa Figura 8 )

Specificații tehnice:

24 porturi Fast-Ethernet.

2 porturi Gigabit Ethernet.

Router-ul

Router-ele sunt dispozitive ce permit interconectarea mai multor rețele. Pentru ca și comunicarea să fie posibila router-ul folosește adrese de ip pentru a putea comunica cu alte rețele. Ca router-ul sa poată trimită un pachet în mod eficient, el va trebui sa știe topologia rețelei cu care comunica, acest lucru este posibil prin protocolul de rutare. Router-ele care sunt folosite în rețele complexe și schimbă informații în mod constant. Acest schimb de informații determină cea mai optimă rută pentru pachetul trimis sa ajungă cât mai repede la destinație, iar în caz ca un router sau o rețea este oprită va efectua o verificare care va determina cea mai rapidă rută alternativă. Router-ele sunt folosite zi de zi de toate persoanele atât fizice cât și juridice.

Mai jos sunt enumerate router-ele folosite în simulare:

Router 2620XM ( Anexa Figura 9 )

Specificații tehnice:

1 port Fast-Ethernet.

1 slot modular NM + 2 sloturi modulare WIC.

Module:

NM-1E – 1 port Ethernet.

NM-1E2W – 1 port Ethernet + 2 sloturi modulare.

NM-1FE-FX – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

NM-1FE-TX – 1 port Fast-Ethernet.

NM-1FE2W – 1 port Fast-Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-2E2W – 2 porturi Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-2FE2W – 2 porturi Fast-Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-4A/S – 4 porturi serial.

NM-8A/S – 8 porturi serial.

NM-4E – 4 porturi Ethernet.

NM-8AM – 8 porturi pentru serviciu telefonic.

NM-2W – 2 sloturi modulare WIC.

WIC-1AM – 1 port pentru serviciu de telefonie.

WIC-2AM – 2 porturi pentru serviciu de telefonie.

WIC-1T – 1 port serial.

WIC-2T – 2 porturi serial.

Router 2621XM ( Anexa Figura 10 )

Specificații tehnice:

2 porturi Fast-Ethernet.

1 slot modular NM + 2 sloturi modulare WIC.

Module:

NM-1E – 1 port Ethernet.

NM-1E2W – 1 port Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-1FE-FX – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

NM-1FE-TX – 1 port Fast-Ethernet.

NM-1FE2W – 1 port Fast-Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-2E2W – 2 porturi Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-2FE2W – 2 porturi Fast-Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-4A/S – 4 porturi serial.

NM-8A/S – 8 porturi serial.

NM-4E – 4 porturi Ethernet.

NM-2W – 2 sloturi modulare WIC.

WIC-1AM – 1 port pentru serviciu de telefonie.

WIC-2AM – 2 porturi pentru serviciu de telefonie.

WIC-1T – 1 port serial.

WIC-2T – 2 porturi serial.

Router 2811 ( Anexa Figura 11 )

Specificații tehnice:

2 porturi Fast-Ethernet.

1 slot modular NM + 4 sloturi modulare WIC.

Module:

NM-1E – 1 port Ethernet.

NM-1E2W – 1 port Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-1FE-FX – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

NM-1FE-TX – 1 port Fast-Ethernet.

NM-1FE2W – 1 port Fast-Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-2E2W – 2 porturi Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-2FE2W – 2 porturi Fast-Ethernet + 2 sloturi modulare WIC.

NM-4A/S – 4 porturi serial.

NM-8A/S – 8 porturi serial.

NM-4E – 4 porturi Ethernet.

NM-8AM – 8 porturi pentru serviciu telefonic.

NM-ESW-161 – 16 porturi Fast-Ethernet.

NM-2W – 2 sloturi modulare WIC.

HWIC-2T – 2 porturi serial High-speed.

HWIC-4ESW – 4 porturi Fast-Ethernet.

HWIC-AP-AG-B – 2 antene wireless Single Band 802.11b/g sau Dual Band 802.11a/b/g.

WIC-1ENET – 1 port Ethernet 10 Mb/s.

WIC-1T – 1 port serial.

WIC-2T – 2 porturi serial.

Router 2911 ( Anexa Figura 12 )

Specificații tehnice:

3 porturi Gigabit Ethernet.

4 sloturi modulare WIC.

Module:

HWIC-2T – 2 porturi serial High-speed.

HWIC-4ESW – 4 porturi Fast-Ethernet.

Router-PT ( Anexa Figura 13 )

Specificații tehnice:

10 sloturi modulare PT-NM.

Module:

PT-ROUTER-NM-1AM – 1 port pentru serviciu telefonic

PT-ROUTER-NM-1CE – 1 port Ethernet.

PT-ROUTER-NM-1CFE – 1 port Fast-Ethernet.

PT-ROUTER-NM-1CGE – 1 port Gigabit Ethernet

PT-ROUTER-NM-1FFE – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

PT-ROUTER-NM-1FGE – 1 port Gigabit Ethernet prin fibra optica.

PT-ROUTER-NM-1S – 1 port serial.

Puncte de acces Wireless

Prin puncte de acces Wireless înțelegem o serie de dispozitive care folosesc unde radio pentru a realiza comunicarea cu calculatoare, laptopuri și PDA. Raza de acoperire a unui punct de acces wireless este limitată, iar dacă se dorește ca aria de acoperire sa fie mai mare este nevoie de montarea mai multor puncte de acces.

Mai jos este punctul de acces folosit in simulare:

AccessPoint-PT ( Anexa Fig. 14 )

Specificații tehnice:

1 slot modabil.

Single Band Wireless.

Module:

PT-REPEATER-NM-1CE – 1 port Ethernet.

PT-REPEATER-NM-1CFE – 1 port Fast-Ethernet.

PT-REPEATER-NM-1CGE – 1 port Gigabit Ethernet.

PT-REPEATER-NM-1FFE – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

PT-REPEATER-NM-1FGE – 1 port Gigabit Ethernet prin fibra optica.

Server-ul

Un server este un dispozitiv ce oferă servicii. Server-ul este o combinație intre hardware și software. Un server poate fi o unitate specială sau un grup de calculatoare ce lucrează într-o sincronizare totală, adică un exemplu sunt patru calculatoare pot lucra ca și unul singur, fiecare ocupând o funcția unui punct de acces wireless este limitată, iar dacă se dorește ca aria de acoperire sa fie mai mare este nevoie de montarea mai multor puncte de acces.

Mai jos este punctul de acces folosit in simulare:

AccessPoint-PT ( Anexa Fig. 14 )

Specificații tehnice:

1 slot modabil.

Single Band Wireless.

Module:

PT-REPEATER-NM-1CE – 1 port Ethernet.

PT-REPEATER-NM-1CFE – 1 port Fast-Ethernet.

PT-REPEATER-NM-1CGE – 1 port Gigabit Ethernet.

PT-REPEATER-NM-1FFE – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

PT-REPEATER-NM-1FGE – 1 port Gigabit Ethernet prin fibra optica.

Server-ul

Un server este un dispozitiv ce oferă servicii. Server-ul este o combinație intre hardware și software. Un server poate fi o unitate specială sau un grup de calculatoare ce lucrează într-o sincronizare totală, adică un exemplu sunt patru calculatoare pot lucra ca și unul singur, fiecare ocupând o funcție anume. Un server la prima vedere arata ca si un calculator normal dar partea de hardware este optimizata. Ca putere de procesare este net superioară unui calculator personal, deoarece folosește mai multe microprocesoare. Sistemul de operare al unui server este dedicat si optimizat pentru aplicațiile pe care le rulează.

Mai jos este Server-ul folosit in simulare:

Server ( Anexa Fig. 15 )

Specificații tehnice:

2 porturi Fast-Ethernet.

Module:

LINKSYS-WMP300N – 1 port Wireless Interface

PT-HOST-NN-1CE – 1 port Ethernet.

PT- HOST-NN-1CFE – 1 port Fast-Ethernet.

PT- PT-HOST-NM-1CGE- 1 port Gigabit Ethernet.

PT- HOST-NM-1FGE- 1 port Gigabit Ethernet prin fibra optica.

PT- HOST-NM-1FFE – 1 port Fast-Ethernet prin fibra optica.

Capitolul 2. Rutare si Servicii

2.1 Modelul OSI

Modelul OSI (Open System Interconnection), acest model împarte arhitectura unei rețele în șapte nivele de acces unul deasupra altuia. Pentru ca doua calculatoare din doua rețele diferite sa poată comunica trebuie ca modelul sa fie respectat. Cele șapte nivele pot fi construite după cum dorește producătorul, chiar dacă aceste alege sa sară una din cele șapte trepte acestea nu se vor șterge sau modifica vor rămâne in starea standard. Primele trei straturi sunt folosite pentru trimiterea pachetelor și creează o subretea de comunicare. Subreteaua este răspunzătoare de trimiterea pachetului cât și dirijarea prin nodurile rețelei. Următoarele straturi sunt folosite pentru menținerea legături de date în caz că este necesar și pentru convertire informații cât și criptare sau decriptare.

Cele șapte trepte ale modelului OSI sunt:

Nivelul fizic – acesta are rolul a transmite datele de la un calculator la altul.În acest nivel pachetul trimis este văzut la nivel de biți. Dispozitivele care trimit pachetul mai departe vor trebui sa ajusteze tensiune și durata impulsurilor deoarece la acest nivel pachetul este convertit în biți cu valoare 1 si o ca pachetul să ajungă complet și cu cat mai puține erori. La acest nivel sunt folosite Huburi și Switchuri cat și cabluri coaxiale, fibră optică sau cablu contorsionat.

Nivelul legături de date – aici sunt corectate erorile ce apar în urma transmisiei apărute la nivelul fizic și realizează comunicare intre cele două noduri adiacente ale rețelei. În acest nivel biți sunt împărțiți în fremuri unde li se vor adăuga informații de control. Fremurile mai departe vor fi trimise individual către calculatorul receptor și cadrele pot fi verificate individual. La acest nivel este verificata și stabilitatea legăturii cat si fluxul de date adică să trimită cu o viteza pe care receptorul o poate asimila. La acest nivel sunt folosite Huburi și Switchuri cât și cabluri coaxiale sau contorsionat și fibră optică.

Nivelul rețea – aici se calculează cea mai rapidă rută ca și pachetul să ajungă la destinație, la acest nivel lucrează router-ele care calculează acest lucru prin tabela de rutare. Este important ca ruta aleasă din tabelul de rutare să evite aglomerarea unor anumite zone deoarece daca o zonă este suprasolicitată se va face o congestionare a rețelei și pachetul poate avea întârzieri. Aici se afla ce fel de arhitecturi de rețea trebuie pachetul să parcurgă pentru a ajunge la destinație.

Nivelul transport – acesta este aflat in mijlocul modelului OSI. El realizează conexiunea intre cele doua calculatoare, și corectează erorile care apar la nivelurile inferioare, erori pe care aceste nivele nu le corectează sau nici nu le verifică. Una din cele mai importante funcții la acest nivel sunt deschiderea fluxului de date inițierea transferului, controlul fluxului și închiderea lui după ce pachetul a ajuns la destinație.

Nivelul de sesiune – la acest nivel se stabilește și întreține conexiunea ce apare de la nivele inferioare și tot aici se stabilește când se încheie transmisia de date. Tot in acest nivel se face sincronizarea cât și caracteristicile sesiuni, adică se face referire daca sa primit mail-ul, videoconferința sau alte sesiune la cererea utilizatorului.

Nivelul prezentare – la acest nivel se convertesc datele pentru a putea fi înțelese de calculatorul care le primește, adică dacă se trimite un pachet de pe Windows pe Linux va trebui să convertească pachetul pentru a putea fi folosit. Tot la acest strat se fac procesele de criptare sau decriptare în funcție de situație.

Nivelul aplicație – la acest nivel sunt programele începând de la adresă de mail la streming video. În acest nivel se controlează aplicațiile și se pun la dispoziție serviciile de comunicare. Funcțiile acestui nivel sunt, transferul informației, tratarea erorilor, sincronizarea aplicațiilor și identificarea partenerilor de comunicare cat și disponibilitatea lor.

2.2 Modelul TCP/IP

TCP/IP ( Transmission Control Protocol/Internet Protocol ) este o familie de protocoale. Cele mai multe rețele folosesc astăzi modelul TCP/IP , reprezintă varianta funcțională a modelului OSI. Modelul TCP/IP are doar patru nivele pentru a realiza funcțiile modelului OSI.

Nivelele modelului TCP/IP sunt :

Aplicație;

Transport;

Rețea;

Acces la rețea.

Protocoalele care lucrează la nivelul REȚEA din modelul TCP/IP sunt:

IP (Internet Protocol) – caută cea mai bună rută de a trimite pachetele.

ICMP (Internet Control Message Protocol) – oferă control în schimbul de date.

ARP (Address Resolution Protocol) – determină adresa MAC pentru adresa IP

RARP (Reverse Address Resolution Protocol) – determină adresa IP pentru o adresă MAC

cunoscută.

Din modelul TCP/IP , IP (Internet Protocol ) este protocolul prin care se identifică un dispozitiv în rețea.

TCP ( Trasmission Control Protocol ) este un protocol sigur , orientat pe conexiune , care permite ca un pachet de date trimis de pe un dispozitiv să ajungă fara erori pe orice alt dispozitiv din rețea. Acest protocol controlează fluxul pentru a nu exista problema ca un emițător rapid să suprasolicite un receptor lent.

2.3 Adresa MAC(Address Media Access Control)

Adresa MAC este un identificator al plăcilor de rețea, acest identificator este unic și este imprimat în memoria ROM. O adresa MAC este compusa din 48 de biți care la randul lor sunt grupați în 6 octeți. Primi 3 octeți sunt folosiți pentru a determina furnizorul, iar ultimi 3 octeți determina dispozitivul în sine. Adresele MAC sunt unice nu vor exista niciodată două plăci de rețea cu aceeași adresă MAC.

De exemplu la o placa de rețea produsă de Nvidia adresa MAC este 00-19-66-49-8B-A7, primi 3 octeți 00-19-66 arată că este o placă de rețea ce aparține companiei Nvidia, iar 47-8B-A7 arată seria plăci de rețea.

2.4 Adresa IP

Adresa IP (Internet Protocol Address) este folosită de toate dispozitivele care se conectează la o rețea ele sunt router-e, calculatoare, imprimante, modemuri, etc. Adresa IP este absolut necesară ca două calculatoare să poată comunica indiferent de rețeaua în care se afla adică LAN, MAN sau WAN. Orice adresa de ip este formată din 32 de biți care este la rândul ei împărțită in 4 grupe de către 8 octeți fiecare, separați de către un punct. Aceasta împărțire a fost aleasă pentru a fi mai ușor de reținut și de implementat. Cei 32 de biți sunt transformați de calculatorul în valoare binara, un exemplu este zecimal IP este în această formă 192.168.1.5, iar binar este în aceasta. 11000000101010000000000100000101.

2.5 Clase de ip

O adresă de IP (Internet protocol) este alocă fiecărui calculator sau nod si este un identificator unic. O adresă IP este formată dintr-un număr de 32 de biți care este reprezentat printr-o valoare de 4 numere zecimale fiecare reprezintă 8 biți care sunt cuprinși între valoare de 0 si 255 valoare de octeți și este separat prin puncte. Adresa IP este compusă din doua parti, Network ID arată din ce rețea face parte, iar Host ID arată poziția calculatorului în rețeaua respectivă.

Clase de adrese IP:

Clasa A adresele încep de la 1 și merg pană la 126 zecimal;

Clasa B adresele încep de la 128 și merg pană la 191 zecimal;

Clasa C adresele încep de la 192 și merg pană la 223 zecimal;

Clasa D adresele încep de la 224 și merg pană la 239 zecimal;

Clasa E adresele încep de la 240 și merg pană la 254 zecimal.

Adresele ce încep cu 127 zecimal sunt folosite pentru loopback, adică adresa oricărui nod sau dispozitiv ce comunică prin protocolul TCP/IP. Adresa loopback nu poate fi accesata decât local și întotdeauna se va avea ca destinație calculatorul de pe care sunt trimise pachetele.

Clasa A reprezintă rețele mari folosite de țari sau companii multinaționale, clasa B reprezintă rețele medii folosite de universități și companii mici sau mijloci, clasa C sunt rețele de mici dimensiuni folosite de clienții ISP-urilor, clasa D este folosită pentru multicast și clasa E este folosita pentru testare și nu se alocată pentru public.

Rețele care sunt private au următoarele IP-uri:10.0.0.0/8, 172.16.0.0/16 si 192.168.0.0/16.

2.6 Masca de rețea (Subnetmask)

O mască de rețea este determinată în funcție de clasa de ip. Orice adresă de ip are la rândul ei și o masca de rețea în cazul clasei A masca de rețea este 255.0.0.0, clasa B are ca masca de rețea 255.255.0.0., clasa C 255.255.255.0, iar clasa D si E nu au alocate Subnetmask-uri deoarece Clasa D este folosită pentru multicast, iar clasa E nu este alocata publicului încă.

Masca de rețea definește într-un Ip cați biți fac parte din ID-ul rețelei iar restul de biți aparțin Host-ului. Clasa A de IP va avea formatul 12.12.12.12 și masca de rețea va fi 255.0.0.0, clasa B va avea ca IP 132.132.132.132 și masca de rețea 255.255.0.0, iar clasa C va avea ca și adresa de IP 192.168.1.1 și masca de rețea 255.255.255.0. Pentru ca un calculator sa poată comunica cu altul are nevoie de masca de rețea pentru a determina Network ID și Host ID.

2.7 DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol)

DHCP(Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol ce permite unui calculator asignarea automată a unui ip, masca de rețea și DNS. Acesta este un proces util ce se utilizează în rețele medii și mari, în loc să se seteze manual fiecare calculator se folosește acest protocol. Având în vedere ca în ziua de astăzi majoritatea folosesc router-e acasă acestea au protocolul DHCP pornit din setarea de Default. Prin folosirea acestui protocol se elimină posibilitatea ca două calculatoare sa aibe același IP.

Prima metodă este alocarea dinamică, administratorul rețelei introduce în protocolul Dhcp o serie de IP care să le aloce calculatoarelor. Ip ce îl primește calculatorul are o perioadă de expirare și în caz ca nu se cere menținerea lui la expirarea perioadei această adresa va alocată altui calculator. Perioada pentru un IP poate fi de la 1 minut la infinit.

A doua metodă este alocare automata, adică serverul DHCP alocă în permanentă IP-uri. Acest proces este similar cu alocare dinamica dar diferența este ca el va pastra un tabel cu IP-uri ce au fost alocate anterior și astfel poate oferi unui calculator o adresa IP ce a avut-o anterior.

O comandă de configurare DHCP arată așa:

Ip dhcp pool exemplu (numele alocat de către administrator);

Network 192.168.1.0 255.255.255.0 (rețeaua pentru care se configurează);

Default-Router 192.168.1.1 (Router-ul prin care intra in rețea);

DNS-Server 192.168.1.1 (Se poate pune IP Default-Router-ului sau al serverului).

2.8 Protocoale de rutare

Rutare statică are avantajul că este simplă, nu generează trafic în rețea și nici nu folosește puterea de calcul al router-ului. Dezavantajele rutări statice sunt: toate rutele sunt introduse manual de către administrator, în cazul unor defecțiuni ruta va rămâne inaccesibila pană ce administratorul rețelei nu va interveni și administrarea este dificila în cazul unor modificări la rețea. Un router ce are programată rutarea statica va expedia pachetele prin porturile predeterminate de către administrator. După ce router-ele sunt configurate pentru rutare statica ele nu trebuie să caute să descopere alte rute, nu generează trafic și nici măcar să comunice informații de rutare. Acest gen de rutare este buna doar în rețele foarte mici care folosesc o singura cale către orice destinație. Pe măsură ce o rețea se dezvoltă și creste rutarea statica necesita prea mult efort. Orice fel de modificare de echipament sau de ruta trebuie să fie setate de către administratorul de rețea

Protocolul OSPF, este un protocol care este deschis pentru modificări ulterioare, OSPF a fost dezvoltat pentru a rezolva problemele protocolului RIP, acesta implementează o serie de funcții pe care protocoalele bazate pe vector de distanța nu le pot implementa.OSPF este cel mai folosit protocol de rutare la rețele de mari dimensiuni. Succesul Protocolului OSPF sunt datorate:

Echilibrarea încărcării rețelei, adică permite folosirea eficientă a resurselor rețelei.

Timp de convergentă mai mic, adică afla aproape instant orice fel de modificare a rutelor. Deci informațiile topologice se descoperă sau modifica mult mai repede.

Divizare logică a rețelei, adică reduce sau limitează propagarea de informații neactualizate sau inutile pentru rețea.

Mecanisme de autentificare, adică ca fiecare nod care transmite informații are autentificare pentru a preveni ca surse neautorizate să modifice tabelele de rutare.

Fiecare router ce are OSPF utilizează Shortest Path First și în acest fel fiecare router face un arbore care conține cele mai scurte rute către destinație.

Protocoalele OSPF constituie rețele împărțite în mai multe arii. O arie reprezintă o grupare de router-e ce poate coincide cu o zonă geografică sau o serie de birouri administrative. Fiecare arie este recunoscută printr-un identificator numit ID Arie. În rețelele ce conțin mai multe arii, aria backbone se conectează cu toate restul ariilor. Toate ariile vor trimite informații de rutare direct la ABR, iar dacă apare o solicitare de trimitere de pachet va calcula cea mai scurtă rută.

In interiorul unei arii OSPF în funcție de amplasamentul router-ului el primește valorile:

Router de interior de arie, IA(Intra-Area Routers), acești router-i sunt plasați în interiorul unei arii și menține o baza de data a topologiei corespunzătoare doar ariei în care este.

Router de extremitate de arie,ABR(Area Border Router), acești router-i se conectează cu alte arii din care una trebuie sa fie neapărat area backbone.

Router de extremitate de SA(State Advertisment), ASBR(AS Boundry Router), aceștia sunt plasați la periferia unui sistem OSPF. Acest router funcționează ca și un Gateway care anunță căile de acces dintre rețeaua OSPF și alte domenii. ASBR trimit în interior rețelei OSPF mesaje SA (state advertisment) care anunță rutele LSA(Link-State Advertisment).

Router-i pot deveni vecini in OSPF doar dacă pot conveni asupra următoarelor informații:

ID arie, ca doi router-i sa poată fi vecini trebuie sa fie in aceeași arie;

Autentificare, router-ele trebuie sa utilizeze aceeași parolă;

Intervalele de Hello și intervale moarte(dead), router-ele trebuie sa aibe același interval setat la Hello ca să poată fi vecini.

Mesajele LSA pot reprezenta un router, un segment sau o rută externă. Acestea sunt propagate printre router-ele OSPF pentru sincronizare și modificare tabela de rutare daca au intervenit modificări. Dacă o modificare apare toți vecini adiacenți primesc LSA îl salvează și îl distribuie mai departe. Pentru a nu se inunda rețeaua cu informația primită router-ele adiacente așteaptă o perioada de timp daca nu survine nici un alt LSA va trimite mai departe, iar dacă primește un nou LSA va trimite cel mai nou venit cu informația completă. Într-un pachet trimis de OSPF intre două router-e sunt: Hello,descrierea bazei de date, cerere de legătură, actualizare stare legătură și confirmare legătură.

Protocolul Hello are funcția de menținere a legături stabilite și de descoperire a altor router-e. În caz că se găsește un alt router și se stabilește legătura, aceastea vor schimba informațiile despre alți router-i vecini prin informația primită prin RID (Router ID) cuprinsă in Hello. Atunci când un router își găsește propriul RID într-un pachet generat de alt router se va face automat relație de invecinare. Orice pachet Hello are prioritate router-ului în rețea cat și identificatori pentru DR (designated router) și BDR (backup designated router), DR și BDR se stabilesc în funcție de prioritatea routerului in rețea.

Alegerea routerului desemnat DR (designated router), orice rețea cu acces multiplu trebuie să aibă un DR, se poate alege și un BDR (backup designated router) in caz ca DR este nefuncțional să se poată continua rutarea. Router-i DR și BDR sunt aleși pe baza informațiilor din pachetele Hello. Routerul care are cea mai mare prioritate devine DR și așa mai departe la BDR. În cazul in care prioritatea este egală cele care au RID cel mai mare vor primi rolul de BD și implicit BDR. După ce acest proces s-a încheiat încep să se formeze relații adiacente cu router-i din segmentul respectiv. Un router nu poate fi DR și BDR.

Router-i vecini sunt considerați adiacenți când au sincronizate bazele de date, într-o rețea cu acces multiplu adiacentele se stabilesc de către DR/BDR.

Primul pas este schimbul de baze de date, acesta se face după ce doi router-i au devenit vecini se ia o relație de tip master-slave, adică routerul master trimite primul informația ruterul slave va trimite pachet că a primit informația și tot in pachetul de confirmare va introduce LSA lui cu toate informațiile care le deține.

Al doilea pas este introducerea informației in baza de date, aici fiecare router notează antetele LSA(Link-State Headers) după care se cer informații mai recente. Atunci când un router primește o cerere de stare de legătura trebuie sa răspundă cu un pachet de tip actualizare de stare și sa furnizeze LSA cerute. Fiecare LSA trimis trebuie sa fie confirmat de routerul ce îl primește. Toate LSA conțin un cămp de vechime care indica timpul în secunde trecut de la generarea anunțului. Atunci când vechimea LSA atinge valoarea maximă acesta nu mai este folosit pentru informație de routare si se solicita altul.

O comandă OSPF arată in felul următor:

Router OSPF 1 (activează protocolul iar 1 este o valoare in funcție de zonă);

Nertwork 192.168.1.1 0.0.0.0 area 0 (un port ce accesează area 0);

Nertwork 192.168.2.1 0.0.0.0 area 1 (un port ce accesează area 1).

Protocolul HSRP (Hot Standby Router Protocol) este folosit pentru a crea un router virtual, adică 2 router-e funcționează ca unul singur. În caz că unul se defectează celălalt router intră în funcțiune pentru a asigura funcționalitatea rețelei. În momentul în care se configurează un DHCP sau alocare statica se introduce IP Virtual. Cele doua stări ale protocolului HSRP sunt: activ și stand by Protocolul HSRP este utilizat și în rețele OSPF.

O comandă HSRP arată în felul următor:

Interface Fast-Ethernet 0/0 (la primu router)

Standby 1 ip 192.168.1.100 (IP Virtual)

Interface Fast-Ethernet 0/1 (al doilea router)

Standby 1 ip 192.168.1.100 (IP virtual)

Protocolul PAT (Port Address Translation) este un identificator de nivel de transport care indică destinația. Acesta mai poartă si numele de Nat Overload. În principiu el funcționează așa, dacă avem 20 de utilizatori și o singura adresa publica (193.226.98.1) protocolul PAT va aloca fiecărui utilizator aceeași adresă publica și i va adăuga la capăt o valoare de port. Protocolul PAT transformă o adresa interioara de exemplu 192.168.1.1 într-o adresa primita de la ISP (Internet Service Provider) care poate fi 193.226.98.1. Router-ul introduce Hostul într-o tabela locală, iar la revenirea pachetului îl va trimite la PC care a inițializat transferul de date.

O comandă PAT arată în felul următor:

Primul pas este definirea porturilor:

Interface Fast-Ethernet 0/0 (se accesează portul);

Ip address 192.168.1.1 255.0.0.0 (se aloca un IP portului);

Ip nat inside (se stabilește care este rețeaua interna);

Exit (se iese din modul de configurare al portului);

Interface Fast-Ethernet 1/0 (se accesează portul);

Ip address 193.226.98.1 255.255.255.0 (se aloca un IP portului);

Ip nat outside (se stabilește care este IP rețeaua externă).

Al doilea pas este setarea listei cu utilizatori:

Ip Access List Extended exemplu (se crează o lista de acces);

Permit IP any any (se introduce plaja de IP ce urmează sa aibe acces).

Al treilea pas:

Ip NAT inside source list exemplu interface Fast-Ethernet 1/0 overload (se implementează lista ce are acces la PAT).

Wild card se folosește în general împreună cu protocolul PAT. Aceasta comandă i spune router-ului ce oferă acces la internet că daca adresa solicitata nu se află în tabela de rutare să îl trimită mai departe spre internet. Practic este o comanda de forward in caz ca ip solicitat nu este găsit in tabela de rutare.

O comandă Wild card arată în felul următor:

Ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 interface Fast-Ethernet 1/0 (setează comanda de forward pe interfațata către internet).

Capitolul 3. Aplicație

3.1 Descrierea simulatorului Cisco Paket Tracer

Cisco Paket Tracer este un simulator de retele de calculatoare creat de corporația Cisco Systems. El este un software gratuit ce este util atât studenților cât și profesorilor deoarece se pot crea rețele și se poate experimenta comportamentul lor în diferite situați. Acest simulator este dedicat tuturor persoanelor ce doresc sa se inițializeze în domeniul tehnologiei și comunicațiilor. Simulatorul Cisco Paket Tracer are încorporat în el router-e, switch-uri, Hub-uri, servere, wirrless devices, PC, practic are tot ce este necesar pentru crearea unei rețele complexe. Corporatia Cisco Systems este lider mondial în infrastructura de rețele de telecomunicații.

3.2 Descrierea Aplicației

În aceasta aplicație se va prezenta o rețea împărțita pe arii. Sunt 3 arii care sunt conectate la o arie backbone care menține comunicarea între arii, oferă acces la internet (demonstrare funcționalitate PAT). Comunicarea între cele 3 arii se face prin utilizarea protocolului OSPF, adică cele 3 zone pot reprezenta de la 3 sucursale ale unei firme într-un județ la 3 sucursale in 3 țari diferite. În prima faza se va configura aria backbone după care aria 1, 2 si 3. După ce cele 3 arii vor fi configurate sa poată comunica între ele se va configura serverul pentru a oferii serviciul de mail. După ce adresele de mail sunt create pe server ce se află în aria 3 urmează sa fie configurate și pe restul ariilor.

Area 0 este constituită din doua router-e backbone ce rulează protocolul OSPF și face legătura între celelalte arii, un router ce rulează protocolul PAT, adică acest protocol va simula conversia de ip-uri odată ce acestea vor accesa internetul, și un router ce simulează internetul. Area 0 conține două routere backbone care sunt legate la ABR deoarece în caz ca unul dintre ele devine nefuncțional mai rămâne unul ce poate efectua transferul de informații intre arii.

Area 1 este constituită din trei calculatoare o imprimantă, două router-e ce rulează protocolul HSRP, OSPF și DHCP și routerul ABR ce utilizează protocolul OSPF. Calculatoarele vor primi automat ip-ul prin DHCP, iar imprimanta are ip static. În area 1 au fost excluse din alocare automată a DHCP-ului ip 192.168.12.1-192.168.12.7.

Area 2 este constituită din șase calculatoare, o imprimantă trei router-e ce aparțin ariei 2 care rulează protocolul OSPF, DHCP și HSRP și router-ul ABR rulează protocolul OSPF și face legătura cu area backbone.Cele șase calculatoare primesc ip-ul prin dhcp, iar imprimanta are un ip static.

Area 3 este constituită din două calculatoare ce sunt conectate la aceeași rețea unde este conectat și serverul ce oferă serviciul de mail pentru cele 3 arii. La router-ul R1A3 mai este conectat un punct de acces ce oferă acces la rețea prin WiFi. După ce rețeaua a fost configurată se vor crea adresele de mail ce urmează a fi configurate pe restul ariilor.

3.3 Area Backbone

Area backbone este partea centrala, și aceasta face legăturile intre toate celelalte arii. Aceasta arie are in componentă două router-e backbone (RBB1, RBB2) ce fac legătura între cele 3 arii, un router (RPAT) folosit pentru a simula conversia ip-urilor când se accesează internetul, un router care să simuleze ieșirea din rețea (REXTERN) și 3 router-e ABR adică area border router (ABRA1, ABRA2, ABRA3) acestea sunt la extremitățile ariilor de care aparțin. În Area Backbone sunt folosite protocoalele OSPF si PAT. În figura 16 de mai jos este aratata Area Backbone:

Figura 16

Mai jos este explicată linia de comandă ce va folositâ în Aria Backbone:

1) Enable- pornește interfața router-ului;

2) Configure terminal- este folosită pentru a accesa platforma de configurare a router-ului;

3) Hostname- este folosită pentru a oferi unui router un nume de identificare;

4) Interface- este folosită pentru a accesa interfața (gigabitEthernet, fastEtherne, etc.);

5) Ip address- este folosită pentru a aloca o adresă ip și subnetmask unui port;

6) No shutdown-este folosită pentru a spune interfațatei să nu se oprească în caz că se va reporni dispozitivul;

7) Exit- este folosită pentru a încheia o anumită linie de comandă;

8) Ip nat inside- se configurează pe porturile din rețeaua internă;

9) Ip nat outside- se configurează pe portul care merge către internet;

10) Ip access-list extended- este folosită pentru a stabili ce utilizatori au acces la internet si care nu;

11) Ip nat inside source list (nume) (portul către internet) overload- este folosită pentru a activa Protocolul PAT și a permite utilizatorilor să utilizeze internetul, iar comanda de overload permite mai multor utilizatori sa acceseze internetul in același timp;

12) Router OSPF 1- este folosită pentru a inițializa protocolul OSPF;

13) Network (ip) (mask) area- este folosită pentru a defini ce rețea folosește protocolul OSPF prin ip și mask-a introdusă și în ce arie se afla;

14) End- merge direct în interfața standard a router-ului;

15) Write- salvează setările efectuate de către utilizator.

Ma jos este linia de cod folosită pentru configurarea Ariei Backbone.

RPAT (Router PAT)

Router#enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname RPAT

RPAT(config-if)#interface gigabitEthernet 0/1

RPAT(config-if)#ip address 192.168.1.2 255.255.255.0

RPAT(config-if)#ip nat inside

RPAT(config-if)#no shutdown

RPAT(config-if)#exit

RPAT(config)#interface gigabitEthernet 0/0

RPAT(config-if)#ip address 192.168.2.2 255.255.255.0

RPAT(config-if)#ip nat inside

RPAT(config-if)#no shutdown

RPAT(config-if)#exit

RPAT(config)#interface gigabitEthernet 0/2

RPAT(config-if)#ip address 193.226.98.1 255.255.255.0

RPAT(config-if)#ip nat outside

RPAT(config-if)#no shutdown

RPAT(config-if)#exit

RPAT(config)#ip access-list extended ACC

RPAT(config-ext-nacl)#permit ip any any

RPAT(config-ext-nacl)#exit

RPAT(config)#ip nat inside source list ACC interface gigabitEthernet 0/2 overload

RPAT(config)#exit

RPAT(config)#router ospf 1

RPAT(config-router)#network 192.168.1.2 0.0.0.0 area 0

RPAT(config-router)#network 192.168.2.2 0.0.0.0 area 0

RPAT(config-router)#end

RPAT#write

REXTERN (Router Extern)

Router#enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname REXTERN

REXTERN(config)#interface gigabitEthernet 0/0

REXTERN(config-if)#ip address 193.226.98.2 255.255.255.0

REXTERN(config-if)#no shutdown

REXTERN(config-if)#exit

REXTERN(config)#ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 gigabitEthernet 0/0

REXTERN(config)#end

REXTERN#write

RBB1 (Router Back Bone 1)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname RBB1

RBB1(config)#interface fastEthernet 4/0

RBB1(config-if)#ip address 192.168.4.1 255.255.255.0

RBB1(config-if)#no shutdown

RBB1(config-if)#exit

RBB1(config)#interface gigabitEthernet 0/0

RBB1(config-if)#ip address 192.168.2.1 255.255.255.0

RBB1(config-if)#no shutdown

RBB1(config-if)#exit

RBB1(config)#interface fastEthernet 7/0

RBB1(config-if)#ip address 192.168.3.1 255.255.255.0

RBB1(config-if)#no shutdown

RBB1(config-if)#exit

RBB1(config)#interface fastEthernet 5/0

RBB1(config-if)#ip address 192.168.6.1 255.255.255.0

RBB1(config-if)#no shutdown

RBB1(config-if)#exit

RBB1(config)#interface fastEthernet 6/0

RBB1(config-if)#ip add 192.168.7.1 255.255.255.0

RBB1(config-if)#no shutdown

RBB1(config-if)#exit

RBB1(config)#router ospf 1

RBB1(config-router)#network 192.168.2.1 0.0.0.0 area 0

RBB1(config-router)#network 192.168.4.1 0.0.0.0 area 0

RBB1(config-router)#network 192.168.6.1 0.0.0.0 area 0

RBB1(config-router)#network 192.168.3.1 0.0.0.0 area 0

RBB1(config-router)#network 192.168.7.1 0.0.0.0 area 0

RBB1(config-router)#end

RBB1#write

RBB2 (Router BackBone 2)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname RBB2

RBB2(config)#interface gigabitEthernet 0/0

RBB2(config-if)#ip address 192.168.1.1 255.255.255.0

RBB2(config-if)#no shutdown

RBB2(config-if)#exit

RBB2(config)#interface fastEthernet 4/0

RBB2(config-if)#ip address 192.168.5.1 255.255.255.0

RBB2(config-if)#no shutdown

RBB2(config-if)#exit

RBB2(config)#interface fastEthernet 5/0

RBB2(config-if)#ip address 192.168.4.2 255.255.255.0

RBB2(config-if)#no shutdown

RBB2(config-if)#exit

RBB2(config)#interface fastEthernet 6/0

RBB2(config-if)#ip address 192.168.3.2 255.255.255.0

RBB2(config-if)#no shutdown

RBB2(config-if)#exit

RBB2(config)#interface fastEthernet 7/0

RBB2(config-if)#ip add

RBB2(config-if)#ip address 192.168.8.1 255.255.255.0

RBB2(config-if)#no shutdown

RBB2(config-if)#exit

RBB2(config)#router ospf 1

RBB2(config-router)#network 192.168.1.1 0.0.0.0 area 0

RBB2(config-router)#network 192.168.5.1 0.0.0.0 area 0

RBB2(config-router)#network 192.168.4.2 0.0.0.0 area 0

RBB2(config-router)#network 192.168.3.2 0.0.0.0 area 0

RBB2(config-router)#network 192.168.8.1 0.0.0.0 area 0

RBB2(config-router)#end

RBB2#write

ABRA1 (Area Border Router Area1)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname ABRA1

ABRA1(config)#interface fastEthernet 1/1

ABRA1(config-if)#ip address 192.168.4.3 255.255.255.0

ABRA1(config-if)#no shutdown

ABRA1(config-if)#exit

ABRA1(config)#router ospf 1

ABRA1(config-router)#network 192.168.4.3 0.0.0.0 area 0

ABRA1(config-router)#end

ABRA1#write

ABRA2 (Area Border Router Area2)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname ABRA2

ABRA2(config)#interface fastEthernet 0/1

ABRA2(config-if)#ip address 192.168.5.2 255.255.255.0

ABRA2(config-if)#no shutdown

ABRA2(config-if)#exit

ABRA2(config)#interface fastEthernet 0/0

ABRA2(config-if)#ip address 192.168.6.2 255.255.255.0

ABRA2(config-if)#no shutdown

ABRA2(config-if)#exit

ABRA2(config)#router ospf 1

ABRA2(config-router)#network 192.168.6.2 0.0.0.0 area 0

ABRA2(config-router)#network 192.168.5.2 0.0.0.0 area 0

ABRA2(config-router)#end

ABRA2#write

ABRA3 (Area Border Router Area3)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname ABRA3

ABRA3(config)#interface fastEthernet 0/0

ABRA3(config-if)#ip address 192.168.8.2 255.255.255.0

ABRA3(config-if)#no shutdown

ABRA3(config-if)#exit

ABRA3(config)#interface fastEthernet 0/1

ABRA3(config-if)#ip address 192.168.7.2 255.255.255.0

ABRA3(config-if)#no shutdown

ABRA3(config-if)#exit

ABRA3(config)#router ospf 1

ABRA3(config-router)#network 192.168.8.2 0.0.0.0 area 0

ABRA3(config-router)#network 192.168.7.2 0.0.0.0 area 0

ABRA3(config-router)#end

ABRA3#write

3.4 Area 1

În Aria 1 sunt folosite următoarele protocoale: OSPF, DHCP, HSRP. Area 1 este conectată la Area Backbone prin router-ul ABRA1. Protocolul OSPF este folosit la toate router-ele din area A1, router-ele din arie (R1A1 si R2A1) ca și valoare de arie la OSPF au 1, iar router-ul ABRA1 la porturile ce merg înspre aria 1 au valoarea 1, iar la porturile ce merg înspre area backbone au valoarea 0. Protocolul HSRP este folosit pe router-ele R1A1 și R2A1, în caz ca unul dintre cele doua routere se defectează rețeaua va funcționa în continuare. DHCP este setat pe router-ul R2A1. În figura 17 de mai jos este Aria 1.

Figura 17

Mai jos este explicată linia de comandă ce va folosită in Aria 1:

1) Enable- pornește interfața router-ului;

2) Configure terminal- este folosită pentru a accesa platforma de configurare a router-ului;

3) Hostname- este folosită pentru a oferi unui router un nume de identificare;

4) Interface- este folosită pentru a accesa interfața (gigabitEthernet, fastEtherne, etc.);

5) Ip address- este folosita pentu a aloca o adresă ip și subnetmask unui port;

6) No shutdown-este folosită pentru a spune interfațatei sa nu se oprească în caz că se va reporni dispozitivul;

7) Exit- este folosită pentru a încheia o anumită linie de comandă;

8) Standby – este folosită pentru interfața a două router-e pentru a crea unul virtual;

9) Router OSPF 1- este folosită pentru a inițializa protocolul OSPF;

10) Network (ip) (mask) area- este folosită pentru a defini ce rețea folosește protocolul OSPF prin ip și mask-a întrodusa și în ce arie se află;

11) Ip dhcp pool- este folosită pentru a pune un nume rețelei ce o crează DHCP-ul;

12) Network- definește rețeaua pentru care se vor aloca ip-uri;

13) Default-router-defineste portul router-ului prin care subrețeaua accesează alte rețele;

14) Dns-server- este folosită pentru a aloca automat PC-ului ip-ul serverului pe care îl folosește;

15) Ip dhcp excluded-address- este folosită pentru a exclude adrese din alocarea automată DHCP;

16) End- merge direct în interfața standard a router-ului;

17) Write- salvează setările efectuate de către utilizator.

Ma jos este linia de cod folosită pentru configurarea Ariei 1.

ABRA1 (Area Border Router Area 1)

ABRA1>enable

ABRA1#configure terminal

ABRA1(config)#interface fastEthernet 1/0

ABRA1(config-if)#ip address 192.168.10.1 255.255.255.0

ABRA1(config-if)#no shutdown

ABRA1(config-if)#exit

ABRA1(config)#interface fastEthernet 0/0

ABRA1(config-if)#ip address 192.168.11.1 255.255.255.0

ABRA1(config-if)#no shutdown

ABRA1(config-if)#exit

ABRA1(config)#router ospf 1

ABRA1(config-router)#network 192.168.10.1 0.0.0.0 area 1

ABRA1(config-router)#network 192.168.11.1 0.0.0.0 area 1

ABRA1(config-router)#end

ABRA1#write

R1A1 (Router 1 Area 1)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R1A1

R1A1(config)#interface fastEthernet 0/0

R1A1(config-if)#ip address 192.168.10.2 255.255.255.0

R1A1(config-if)#no shutdown

R1A1(config-if)#exit

R1A1(config)#interface fastEthernet 1/0

R1A1(config-if)#ip address 192.168.12.2 255.255.255.0

R1A1(config-if)#standby 1 ip 192.168.12.100

R1A1(config-if)#no shutdown

R1A1(config-if)#exit

R1A1(config)#router ospf 1

R1A1(config-router)#network 192.168.10.2 0.0.0.0.

R1A1(config-router)#network 192.168.10.2 0.0.0.0 area 1

R1A1(config-router)#network 192.168.12.2 0.0.0.0 area 1

R1A1(config-router)#end

R1A1#write

R2A1 (Router 2 Area 1)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R2A1

R2A1(config)#interface fastEthernet 0/0

R2A1(config-if)#ip address 192.168.11.2 255.255.255.0

R2A1(config-if)#no shutdown

R2A1(config-if)#exit

R2A1(config)#interface fastEthernet 1/0

R2A1(config-if)#ip address 192.168.12.1 255.255.255.0

R2A1(config-if)#standby 1 ip 192.168.12.100

R2A1(config-if)#no shutdown

R2A1(config-if)#exit

R2A1(config)#router ospf 1

R2A1(config-router)#network 192.168.11.2 0.0.0.0 area 1

R2A1(config-router)#network 192.168.12.1 0.0.0.0 area 1

R2A1(config-router)#exit

R2A1(config)#ip dhcp pool Area1

R2A1(dhcp-config)#network 192.168.12.0 255.255.255.0

R2A1(dhcp-config)#default-router 192.168.12.100

R2A1(dhcp-config)#dns-server 192.168.15.5

R2A1(dhcp-config)#exit

R2A1(config)#ip dhcp excluded-address 192.168.12.1 192.168.12.7

R2A1(config)#end

R2A1#write

3.5 Area 2

Aria 2 este constituită din un router ABR (ABRA2) și 3 router-e (R1A2, R2A2 si R3A2) care rulează protocolul HSRP pentru cele două subretele. HSRP este setat pe două grupe prima grupa este R1A2 și R3A2, iar a doua grupa este constituita din R2A2 și R3A2. Toate routerele din area 2 au activat protocolul OSPF cu aria de încadrare area 2, excepție este routerul ABRA2 care la porturile ce merg către aria 2 are la valoare 2 iar porturile ce merg înspre area backbone are implicit valoare 0. DHCP este setat pe router-ele R1A2 pentru subrețeaua ce merge in sus și R2A2 pentru subreteaua ce merge în jos.La router-ul R2A2 mai este creată o subretea care are conectata o imprimanta. În protocolul DHCP la setarea default-router este folosit ip care este setat la protocolul HSRP. Vezi figura 18 de mai jos pentru a vedea componentele Ariei 2.

Figura 18

Mai jos este explicată linia de comandă ce va folosită in Aria 2:

1) Enable- pornește interfața router-ului;

2) Configure terminal- este folosită pentru a accesa platforma de configurare a router-ului;

3) Hostname- este folosită pentru a oferi unui router un nume de identificare;

4) Interface- este folosită pentru a accesa interfața (gigabitEthernet, fastEtherne, etc.);

5) Ip address- este folosită pentru a aloca o adresa ip și subnetmask unui port;

6) No shutdown-este folosită pentru a spune interfațatei să nu se oprească în caz că se va reporni dispozitivul;

7) Exit- este folosită pentru a încheia o anumită linie de comandă;

8) Standby – este folosită pentru interfața a două router-e pentru a creea unul virtual;

9) Router OSPF 1- este folosită pentru a inițializa protocolul OSPF;

10) Network (ip) (mask) area- este folosită pentru a defini ce rețea folosește protocolul OSPF prin ip și mask-a introdusa și în ce arie se afla;

11) Ip dhcp pool- este folosită pentru a pune un nume rețelei ce o crează DHCP-ul;

12) Network- definește rețeaua pentru care se vor aloca ip-uri;

13) Default-router-defineste portul router-ului prin care subreteaua accesează alte rețele;

14) Dns-server- este folosită pentru a aloca automat PC-ului serverul care îl folosește

15) Ip dhcp excluded-address- este folosită pentru a exclude adrese din alocarea automata DHCP;

16) End- merge direct in interfața standard a router-ului;

17) Write- salvează setările efectuate de către utilizator.

Ma jos este linia de cod folosită pentru configurarea Ariei 1.

ABRA2 (Area Border Router Area 2)

ABRA2>enable

ABRA2#configure terminal

ABRA2(config)#interface fastEthernet 1/0

ABRA2(config-if)#ip address 192.168.17.1 255.255.255.0

ABRA2(config-if)#no shutdown

ABRA2(config-if)#exit

ABRA2(config)#interface ethernet 0/3/0

ABRA2(config-if)#ip address 192.168.16.1 255.255.255.0

ABRA2(config-if)#no shutdown

ABRA2(config-if)#exit

ABRA2(config)#router ospf 1

ABRA2(config-router)#network 192.168.17.1 0.0.0.0 area 2

ABRA2(config-router)#network 192.168.16.1 0.0.0.0 area 2

ABRA2(config-router)#end

ABRA2#write

R1A2 (Router 1 Area 2)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R1A2

R1A2(config)#interface fastEthernet 0/0

R1A2(config-if)#ip address 192.168.17.2 255.255.255.0

R1A2(config-if)#no shutdown

R1A2(config)#exit

R1A2(config)#interface fastEthernet 0/1

R1A2(config-if)#ip address 192.168.22.1 255.255.255.0

R1A2(config-if)#no shutdown

R1A2(config-if)#exit

R1A2(config)#interface ethernet 0/1/0

R1A2(config-if)#ip address 192.168.20.1 255.255.255.0

R1A2(config-if)#exit

R1A2(config)#interface ethernet 0/2/0

R1A2(config-if)#ip address 192.168.18.1 255.255.255.0

R1A2(config-if)#standby 1 ip 192.168.18.100

R1A2(config-if)#no shutdown

R1A2(config-if)#exit

R1A2(config)#router ospf 1

R1A2(config-router)#network 192.168.17.2 0.0.0.0 area 2

R1A2(config-router)#network 192.168.22.1 0.0.0.0 area 2

R1A2(config-router)#network 192.168.20.1 0.0.0.0 area 2

R1A2(config-router)#network 192.168.18.1 0.0.0.0 area 2

R1A2(config-if)#exit

R1A2(config)#ip dhcp pool Area2P1

R1A2(dhcp-config)#network 192.168.18.0 255.255.255.0

R1A2(dhcp-config)#default-router 192.168.18.100

R1A2(dhcp-config)#dns-server 192.168.15.6

R1A2(dhcp-config)#end

R1A2#write

R2A2 (Router 2 Area 2)

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R2A2

R2A2(config)#interface fastEthernet 1/0

R2A2(config-if)#ip address 192.168.16.2 255.255.255.0

R2A2(config-if)#no shutdown

R2A2(config-if)#exit

R2A2(config)#interface fastEthernet 0/1

R2A2(config-if)#ip address 192.168.22.2 255.255.255.0

R2A2(config-if)#no shutdown

R2A2(config-if)#exit

R2A2(config)#interface fastEthernet 0/0

R2A2(config-if)#ip address 192.168.21.2 255.255.255.0

R2A2(config-if)#no shutdown

R2A2(config-if)#exit

R2A2(config)#interface fastEthernet 1/1

R2A2(config-if)#ip address 192.168.19.2 255.255.255.0

R2A2(config-if)#standby 2 ip 192.168.19.100

R2A2(config-if)#no shutdown

R2A2(config-if)#exit

R2A2(config-if)#interface ethernet 0/3/0

R2A2(config-if)#ip address 192.168.23.1 255.255.255.0

R2A2(config-if)#no shutdown

R2A2(config-if)#exit

R2A2(config)#router ospf 1

R2A2(config-router)#network 192.168.21.2 0.0.0.0 area 2

R2A2(config-router)#network 192.168.22.2 0.0.0.0 area 2

R2A2(config-router)#network 192.168.23.1 0.0.0.0 area 2

R2A2(config-router)#network 192.168.16.2 0.0.0.0 area 2

R2A2(config-router)#network 192.168.19.2 0.0.0.0 area 2

R2A2(config-router)#exit

R2A2(config)#ip dhcp pool Area2P2

R2A2(dhcp-config)#network 192.168.19.0 255.255.255.0

R2A2(dhcp-config)#default-router 192.168.19.100

R2A2(dhcp-config)#dns-server 192.168.15.6

R2A2(dhcp-config)#end

R2A2#write

R3A2 (Router 3 Area 2)

In figura 16, de mai jos este aratata Area Backbone.

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R3A2

R3A2(config)#interface fastEthernet 0/0

R3A2(config-if)#ip address 192.168.20.2 255.255.255.0

R3A2(config-if)#no shutdown

R3A2(config-if)#exit

R3A2(config)#interface ethernet 0/2/0

R3A2(config-if)#ip address 192.168.18.2 255.255.255.0

R3A2(config-if)#standby 1 ip 192.168.18.100

R3A2(config-if)#no shutdown

R3A2(config-if)#exit

R3A2(config)#interface ethernet 0/1/0

R3A2(config-if)#ip address 192.168.19.1 255.255.255.0

R3A2(config-if)#standby 2 ip 192.168.19.100

R3A2(config-if)#no shutdown

R3A2(config-if)#exit

R3A2(config)#interface fastEthernet 0/1

R3A2(config-if)#ip address 192.168.21.1 255.255.255.0

R3A2(config-if)#no shutdown

R3A2(config-if)#exit

R3A2(config)#router ospf 1

R3A2(config-router)#network 192.168.20.2 0.0.0.0 area 2

R3A2(config-router)#network 192.168.19.1 0.0.0.0 area 2

R3A2(config-router)#network 192.168.21.1 0.0.0.0 area 2

R3A2(config-router)#network 192.168.18.2 0.0.0.0 area 2

R3A2(config-router)#end

R3A2#write

3.5 Area3

Aria 3 este constituită dintr-un router ABR (ABRA3) și 2 router-e (R1A3, R2A3) care rulează protocolul HSRP pentru serverul de mail și cele două calculatoare. HSRP este setat pe router-ele R1A3 și R2A3. La router-ul R1A3 mai este conectat și un punct de acces care oferă rețea Wi-fi, la acest router este activat protocolul DHCP. Orice dispozitiv care folosește tehnologie Wi-fi se poate conecta dacă are parolă și va primi automat un ip. În Area 3 se află serverul de mail care oferă acest serviciu de mail la toate celelalte arii. Toate routerele din area 3 au activat protocolul OSPF cu aria de încadrare area 3, excepție face routerul ABRA3 care pe porturile ce merg înspre area 3 este setată area 3, iar porturile ce merg înspre area backbone au valoarea la arie trecută 0. DHCP este setat pe router-ele R1A3 și R2A3. În protocolul DHCP la setarea default-router este folosit ip care este setat la protocolul HSRP. Adresele de mail vor fi generate și configurate în această arie și după acest pas vor fi implementate manual în restul ariilor. Vom accesa interfața serverului și vom seta prima dată formatul de mail, în această aplicație este mail.ro și mai jos se va trece lista de utilizatori. Pentru a configura adresa de mail la utilizatori se va accesa interfața calculatorului se va introduce username-ul, parola și serverul care oferă serviciul. Vezi anexă figura 20 pentru crearea adreselor de mail și anexă figura 21 unde este configurată pentru utilizatorul 12. Vezi mai jos figura 19 pentru a vedea componentele ariei 3.

Figura 19

Mai jos este explicată linia de comandă ce va folosită în Aria 3:

1) Enable- pornește interfața router-ului;

2) Configure terminal- este folosită pentru a accesa platforma de configurare a router-ului;

3) Hostname- este folosită pentru a oferi unui router un nume de identificare;

4) Interface- este folosită pentru a accesa interfața (gigabitEthernet, fastEtherne, etc.);

5) Ip address- este folosită pentru a aloca o adresă ip și subnetmask unui port;

6) No shutdown-este folosită pentru a spune interfatei să nu se oprească în caz că se va reporni dispozitivul;

7) Exit- este folosită pentru a încheia o anumită linie de comandă;

8) Standby – este folosită pentru interfața a două router-e pentru a crea unul virtual;

9) Router OSPF 1- este folosită pentru a inițializa protocolul OSPF;

10) Network (ip) (mask) area- este folosită pentru a defini ce rețea folosește protocolul OSPF prin ip și mask-a introdusă și în ce arie se află;

11) Ip dhcp pool- este folosită pentru a pune un nume rețelei ce o crează DHCP-ul;

12) Network- definește rețeaua pentru care se vor aloca ip-uri;

13) Default-router- defineste portul router-ului prin care subrețeaua accesează alte rețele;

14) Dns-server- este folosită pentru a aloca automat PC-ului serverul care îl folosește

15) Ip dhcp excluded-address- este folosită pentru a exclude adrese din alocarea automată DHCP;

16) End- merge direct în interfața standard a router-ului;

17) Write- salvează setările efectuate de către utilizator.

Ma jos este linia de cod folosită pentru configurarea Ariei 3.

ABRA3 (Area Border Router Area 3)

ABRA3>enable

ABRA3#configure terminal

ABRA3(config)#interface fastEthernet 1/0

ABRA3(config-if)#ip address 192.168.14.1 255.255.255.0

ABRA3(config-if)#no shutdown

ABRA3(config-if)#exit

ABRA3(config)#interface fastEthernet 1/1

ABRA3(config-if)#ip address 192.168.13.1 255.255.255.0

ABRA3(config-if)#no shutdown

ABRA3(config-if)#exit

ABRA3(config)#router

ABRA3(config)#router ospf 1

ABRA3(config-router)#network 192.168.14.1 0.0.0.0 area 3

ABRA3(config-router)#network 192.168.13.1 0.0.0.0 area 3

ABRA3(config-router)#end

ABRA3#write

R1A3

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R1A3

R1A3(config)#interface fastEthernet 1/1

R1A3(config-if)#ip address 192.168.14.2 255.255.255.0

R1A3(config-if)#no shutdown

R1A3(config-if)#exit

R1A3(config)#interface fastEthernet 0/0

R1A3(config-if)#ip address 192.168.30.1 255.255.255.0

R1A3(config-if)#no shutdown

R1A3(config-if)#exit

R1A3(config)#interface fastEthernet 1/0

R1A3(config-if)#ip address 192.168.15.2 255.255.255.0

R1A3(config-if)#standby 3 ip 192.168.15.100

R1A3(config-if)#no shutdown

R1A3(config-if)#exit

R1A3(config)#Router ospf 1

R1A3(config-router)#network 192.168.14.2 0.0.0.0 area 3

R1A3(config-router)#network 192.168.30.1 0.0.0.0 area 3

R1A3(config-router)#network 192.168.15.2 0.0.0.0 area 3

R1A3(config-router)#exit

R1A3(config)#ip dhcp pool WIFI

R1A3(dhcp-config)#network 192.168.30.0 255.255.255.0

R1A3(dhcp-config)#default-router 192.168.30.1

R1A3(dhcp-config)#dns-server 192.168.15.6

R1A3(dhcp-config)#exit

R1A3(config)#ip dhcp excluded-address 192.168.30.1 192.168.30.10

R1A3(config)#ip dhcp excluded-address 192.168.30.20 192.168.30.255

R1A3(config)#end

R1A3#write

R1A3

Router>enable

Router#configure terminal

Router(config)#hostname R2A3

R2A3(config)#interface fastEthernet 1/0

R2A3(config-if)#ip address 192.168.13.2 255.255.255.0

R2A3(config-if)#no shutdown

R2A3(config-if)#exit

R2A3(config)#interface fastEthernet 1/1

R2A3(config-if)#ip address 192.168.15.1 255.255.255.0

R2A3(config-if)#standby 3 ip 192.168.15.100

R2A3(config-if)#no shutdown

R2A3(config-if)#exit

R2A3(config)#ip dhcp pool Area3S

R2A3(dhcp-config)#network 192.168.15.0 255.255.255.0

R2A3(dhcp-config)#dns-server 192.168.15.6

R2A3(dhcp-config)#default-router 192.168.15.100

R2A3(dhcp-config)#exit

R2A3(config)#ip dhcp excluded-address 192.168.15.1 192.168.15.6

R2A3(config)#end

R2A3#write

3.6 Operațiuni generale pentru verificare și testare funcționalitate rețea

În acest capitol se vor face câteva verificări la funcționalitatea rețelei ce a fost create în subcapitolele de mai sus. Linile de comandă ce le vom folosi în acest sunt:

Ping, pentru verifica dacă PC-urile din arii diferite comunică;

Tracert (la PC), traceroute (la router), pentru a verifica numărul de hopuri;

Show ip ospf border-routers, această o vom folosi în aria 0 pentru a determina ABR;

Show ip protocols, o vom folosi la router-ele ABR pentru a vedea cum este imparțita rețeaua pe arii;

Show ip nat translation, o vom folosi pentru a vedea conversia ce apare în momentul în care un utilizator va accesa internetul.
Prima comandă care o vom folosi este ping vom da un ping de la calculatorul (user1) din aria 1 la un laptop (user12) din aria 3. În figura 22 de mai jos este rezultatul:

Figura 22

Odată ce sa stabilit că cele două calculatoare pot comunica între ele vom folosi comanda tracert pentru a vedea ce rută parcurge și câte hopuri sunt până la destinație,figura23

Figura 23

În urma liniei de cod tracer a fost afista ruta care arată numărul de hopuri. Primele două hopuri sunt interiorul ariei 1, următoarele 2 sunt în area backbone, unde al doilea hop din area backbone este în router-ul ABRA3, iar ultimele 2 hopuri sunt în cadrul ariei 3.

În capitolele anterioare s-a precizat de ABR (Area Border Router), adică routere ce sunt la marginile ariilor. Vom folosi comanda Show ip ospf border-routers pe cele două routere din area backbone RBB1 și RBB2. În figura 24 va fi afișat ABR router-ului RBB1, și în figura 25 va fi afișat ABR router-ului RBB2.

Figura 24

Figura 25

În figura 24, primele ip reprezintă ip-urile interne ale ariilor, iar al doilea set de ip-uri arată rutele de acces în ariile respective. Router-ul RBB1 știe că poate accesa aria 2 prin ip-ul 192.168.6.2 care face legătura cu routerul ABRA2, ip-ul 192.168.7.2 se accseaza aria 3 prin router-ul ABRA3, iar aria 1 poate fi accesată de RBB1 accesând ip-ul 192.168.4.3 care este router-ul ABRA1.

În figura 25, primele ip reprezintă ip-urile interne ale ariilor, iar al doilea set de ip-uri arată rutele de acces în ariile respective. Router-ul RBB2 știe că poate accesa aria 2 prin ip-ul 192.168.5.2 care face legătura cu routerul ABRA2, ip-ul 192.168.8.2 se accseaza aria 3 prin router-ul ABRA3, iar aria 1 poate fi accesată de RBB1 accesând ip-ul 192.168.4.3 care este router-ul ABRA1.

Dacă vom folosi linia de comandă de Show ip ospf border-routers în interiorul ariilor vor fi afișate doar porturile din ariile respective.Vom folosi această comandă pentru a arăta ABR din area 2, vom folosi routerul R3A2, în figura 26 de mai jos va fi afișat răspunsul.

Figura 26

În figura 26 router-ul R3A2 știe că poate accesa aria backbone prin ip routerului ABRA2 192.168.17.1 și poate ajunge acolo prin 2 căi 192.168.21.2 care aprtine router-ului R2A2 sau 192.168.20.1 care aparține routerului R1A2.

Folosind linia de comandă de Show ip ospf border-routers în interiorul ariei 1 va fi afișată o singură rută de acces diferența dintre aria 1 și aria 2 este că în aria 3 sunt 3 router-e ce lucrează iar în aria 1 sunt doar 2, în figura 27 va fi afișat răspunsul.

Figura 27

În figura 27 este răspunsul dat de router-ul R1A1 în urma liniei de cod show ip ospf border routers, routerul R1A1 știe că poate ajunge în area backbone accesând ip 192.168.11.1 pentru a ajunge la router-ul din aria 1 ABRA1, unde 192.168.10.1 este calea către aria backbone.

În figura 27 vom folosi comanda show ip protocols pe Router-ul din area 2 ABRA2 și în figura 28 pe router-ul din area backbone RBB1 și vor fi comparate.

Figura 27

În figura 28 este afista tabela de rutare a router-ului ABRA2 la rubrica Routing for Networks vedem că primele două ip aparțin ariei 0 și și următoarele 2 aparțin ariei 2, iar la Routing Information Sources apar toate ip rețelei aceaste nu sunt distribuite în interiorul ariei 2 deoarece ar ingreuna funcționalitatea rețelei. Ele sunt reținute în tabela de rutare a fiecărui ABR și dacă vine o solicitare din interiorul ariei va ști unde să trimită indifirent că este vorba de o arie sau că este vorba de un ip necunoscut. Dacă vine o solicitare cu un ip necunoscut vă fi trimis automat către router-ul RPAT.

Figura 28

În fugura 28 este afișată tabela de rutare a router-ului RBB1 la rubrica Routing for Networks toate ip aparțin ariei 0, aceastea sunt ip-urile router-elor RPAT 192.168.2.1, ABR 192.168.4.1, 192.168.6.1 și 192.168.7.1 iar ip-ul 192.168.3.1 conectează RBB1 cu RBB2. Router-ele din area 0 nu trec în tabela lor de rutare ip interne ale router-elor din alte arii, ele au tabela de rutare cum se poate ajunge acolo și această informative o vor comunica mai departe router-elor ABR care vor reține această informație în tabela lor de rutare.

Concluzi

Bibliografie

Tipuri si topologi de retele: http://shannon.etc.upt.ro/laboratoare/rcd/rcd_laborator.pdf

ANEXĂ

Figura 1 Topologia Magistrala

Figura 2 Topologia Stea

Figura 3 Topologia Inel

Figura 4 Topologia Arbore

Figura 5 Topologia Mesh

Figura 6 Switch 2950

Figura 7 Switch 2950T

Figura 8 Switch2960TT

Figura 9 Router 2620 XM

Figura 10 Router 2621XM

Figura 11 Router 2811

Figura 12 Router 2911

Figura 12 Router PT

Figura 13

Acces point PT

Figura 14 Server

Figura 15 Reteaua completa

Figura20 cearea adreselor de mail

Figura 21 implementarea adresei de mail la utilizatorul 12

Bibliografie

Tipuri si topologi de retele: http://shannon.etc.upt.ro/laboratoare/rcd/rcd_laborator.pdf

ANEXĂ

Figura 1 Topologia Magistrala

Figura 2 Topologia Stea

Figura 3 Topologia Inel

Figura 4 Topologia Arbore

Figura 5 Topologia Mesh

Figura 6 Switch 2950

Figura 7 Switch 2950T

Figura 8 Switch2960TT

Figura 9 Router 2620 XM

Figura 10 Router 2621XM

Figura 11 Router 2811

Figura 12 Router 2911

Figura 12 Router PT

Figura 13

Acces point PT

Figura 14 Server

Figura 15 Reteaua completa

Figura20 cearea adreselor de mail

Figura 21 implementarea adresei de mail la utilizatorul 12