Conferențiar Universitar Doctor Roxana-Elena Lazăr [614975]

0
UNIVERSITATEA ”PETRE ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE LICENȚĂ- ZI

REGLEMENTĂRI JURIDICE
ALE INFRACȚIUNII ECONOMICO-FINANCIARE
DE SPĂLARE A BANILOR

Coordonator științific :
Conferențiar Universitar Doctor Roxana-Elena Lazăr

Absolvent: [anonimizat]-Elena Balan

Iași, iulie 2019

1
CUPRINS:

PREFAȚĂ ……………………………………………………..………………4

INTRODUCERE …………………………………………………………….5

CAPITOLUL I. CRIMINALITATE FINANCIARĂ
1.1. Considerații introductive ……………………………………………………7
1.2. Teorii privind criminalitatea economico-financiară ……………………9

CAPITOLUL II.SPĂLAREA BANILOR. ANALIZA CONCEPTULUI
2.1.Noțiune și considerații asupra fenomenului de spălare a banilor
….………………………………….………………………………………15
2.2.Scurt istoric …………………………………………………………17
2.3.Efectele spălării banilor …………………………………………..20
2.3.1. Efectele spălării banilor în sectorul financiar…………………………..20
2.3.2. Efectele spălării banilor în sectorul de producție, asupra bunurilor și
serviciilor ……………………………………………………………………..…….22
2.3.3.Efectele spălării banilor în sectorul extern ………………………….…..23
2.4.Etapele procesului de spălare a banilor …………………….….25
2.4.1.Plasarea …………………………………………………………………..….25
2.4.2.Stratificarea…………………………………………………………………..26
2.4.3.Integrarea………………………………………………………………….…28

2
CAPITOLUL III. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII
DE SPĂLARE A BANILOR
3.1.Noțiune și definiții. Termeni juridici……………………………..29
3.2.Obiectul juridic …………………………………………………….35
3.3.Latura obiectivă. Latura subiectivă ……………………………..36
3.4.Subiecții infracțiunii de spălare a banilor………………………39
3.5. Forme, modalități și sancțiuni ale infracțiunii de spălarea
banilor……………………………………………………………………40

CAPITOLUL IV. MODALITĂȚI PRACTICE DE SPĂLARE A BANILOR
4.1. Reguli de spălare a banilor …………………………………………………………..42
4.2. Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor ………………………….43
4.3. Procedee de spălare a banilor prin intermediul cazinourilor și al
jocurilor de noroc găzduite de platforma web ………………………………44
4.4. Procedee de spălare a banilor prin investiții imobiliare, în aur, pietre
prețioase și obiecte de artă …………………………………………………………45
4.5. Procedee de spălare a banilor prin intermediul tranzațiilor legate de
investiții ……………………………………………………………………………………46
4.6. Procedee de spălare a banilor prin intermediul sistemului bancar ….46
4.7. Procedee de spălare a banilor prin utilizarea așa-numitei "new
payment methode"………………………………………………………………………48
4.8. Procedee de spălare a banilor prin utilizarea serviciilor de transfer și a
celor online bancare ………………………………………………………………….49
4.9. Procedee de spălare a banilor prin intermediul societăților de leasing
………………………………………………………………………………………………..50
4.10. Procedee de spălare a banilor prin folosirea de curieri pentru
transportul lichidităților sau a altor valori …………………………………..50
4.11. Procedee de spălare a banilor prin expediții poștale ……………………50

3
4.12. Procedee de spălare a banilor prin agenții de turism ……………………50
4.13. Procedee de spălarea banilor prin operațiuni fictive internaționale
………………………………………………………………………………………………..51
4.14. Cercetarea infracțiunii de spălare a banilor ………………………………..52
4.15. Cazuri practice de spălare a banilor …………………………………………..54

CAPITOLUL V. PREVENIREA ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR
5.1. Cadrul legislativ românesc …………………………………………………………59
5.2. Cadrul legislativ internațional …………………………………………………….65
5.3. Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor ……….66
5.4. MONEYVAL – Comitetul Selectat de experți pentru Evaluarea
Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor ………………………………….70
5.5. Grupul BASEL …………………………………………………………………………..71
5.6. FATF (Grupul de Acțiune Financiară Internațională) …………………..74

STUDIU DE CAZ ………………………………………………………………………78

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………..90

BIBLIOGRAFIE …………………………………………..……………………..92

4

PREFAȚĂ

Prezenta lucrare își propune să trateze modul de înțelegere a tranzacțiilor suspecte
într-o piață liberă, și să aducă la un nivel comun de analiză prevederile ce vizează
prevenirea, depistarea și combaterea acestui fenomen din punct de vedere juridic, social și
economic.
Am folosit termenul de fenomen, deoarece, odată cu evoluția accelerată a
tranzacțiilor, a pieții, au luat avant și strategiile ilegale de tranzacționare, la un nivel fără
precedent, a crimei organizate și terorismului. Creșterea masivă și rapidă a volumului
veniturilor/profiturilor obținute în urma activităților specifice crimei organizate a atras
după sine o nouă nevoie, a camuflării și reciclării acestor fonduri.
La nivel mondial, lumea modernă se confruntă cu amenințări politice datorită
acestor fenomene economice, căci s-a ajuns la situația îngrijorătoare ca liderii lumii
interlope, în speță și cei implicati în spălare de bani să poată controla și influența în unele
țări ale lumii sectoare importante din economie, finanțe, politică și administrație.
Va trebui să analizăm din punct de vedere legislativ și economic acest subiect,
pentru a-l percepe la adevărata sa dimensiune, și care este impactul acestuia în lumea
modernă.

1

1 Imagine preluată din portal ”www.BIZLAW”, articol ”(Infografic) Spălarea banilor și finanțarea
terorismului – modificări importante”, 17 noiembrie 2016

5

INTRODUCERE

Scopul prezentei lucrări de licență constă în evaluarea aspectelor economico-
financiare ale activității de prevenire și combaterea spălării banilor în vederea eficientizării
gestiunii acestei activități în țara noastră și identificarea unor posibile deficiențe legislative
care pot conduce la apariția și eventual agravarea acestei infracțiuni. Pentru realizarea
acestui scop, vom urmări îndeplinirea următoarelor obiective: analiza conceptuală a
fenomenului general de criminalitate financiară și în special de spălare a banilor în cadrul
economiei contemporane; reglementarea juridică a infracțiunii de spălarea a banilor, și
elementele sale constitutive; identificarea tehnicilor de spălare a banilor; elaborarea
recomandărilor privind minimizarea acestui fenomen pe plan intern.
De altfel, în dreptul românesc, reglementarea acestei infracțiuni are o istorie relativ
scurtă, deoarece prim înregimentare a fatei a apărut în anul 1999, prin adoptarea Legii nr
21/1999, abrogată și înlocuită de Legea 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării
banilor și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism.
Această lege noua, în speță Legea 656/2002 este fundamentul de definire, prevenire și
combatere a spălării banilor în momentul acestei lucrări.
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării cuprinde determinarea căilor de
perfecționare a mecanismului de determinare și combatere a fenomenului de spălare a
banilor în domeniul privat, care mi se pare insuficient informat și implicat în acest
moment, ce permit adoptarea unor măsuri de menținere a echilibrului financiar a activității
economice la nivel microeconomic, cu efecte asupra economiei naționale, și, deasemeni,
determinarea unor lacune legislative care, odată acoperite, vor duce la definire, prevenție și
combatere mult mai eficiente a acestei fapte.
Prezenta lucrare este structurată astfel : introducere, cinci capitole, un studiu de caz
aplicat la o societate comercială cu răspundere limitată, concluzii generale și recomandări,
și bibliografia ce a stat la baza acestei lucrări.
Cuvinte-cheie: spălarea banilor, infracțiune, risc, monitorizare, prevenire și
combatere.
În CAPITOLUL I, de demarare a prezentei lucrări de licență, s-a urmărit definirea
cadrului general a faptei de spălare a banilor, cadru general numit criminalitate financiară.

6
Din studiul efectuat asupra acestui subiect, am observat că literatura de specialitate pune în
discuție mai multe teorii privind motivațiile infractorilor, de la origine și mediu până la
educația fiecărui individ, de la motivații sociale până la cele psihologice sau pur
economice.
CAPITOLUL II cuprinde abordarea teoretico-conceptuală a noțiunii de spălarea
banilor, ca fenomen economic modern, de la origini și până în prezent, pe baza unui scurt
istoric.
Am studiat efectele acestui fenomen asupra economiei, pe trei axe principale:
-sectorul financiar
-sectorul de producție al bunurilor și serviciilor
-sectorul comerțului extern.
Pe baza analizei conceptului, am identificat atât în literatura de specialitate cât și
din practica judiciară cele trei etape care compun fapta ca atare, pentru a putea fi încadrată
și înregimentată ca infracțiune: plasarea, stratificarea și integrarea, referinduâne la
capitalul/bunurile ce sunt supuse acestor procese ce formează infracțiunea de spălare a
banilor.
Ulterior înțelegerii conceptului, în CAPITOLUL III am studiat reglementarea
juridică a faptei, pe baza fundamentului său, Legea 656/2002 și a Codului Penal, spre a
defini și analiza obiectul juridic, latura obiectivă și latura subiectivă, subiecții, formele și
sancțiunile aplicabile acestei infracțiuni.
CAPITOLUL IV este cel mai complex, în care am studiat punctual modalitățile
practice de spălare a banilor, cele mai uzitate în economia modernă, fără însă a ne limita la
cele enumerate. Am menționat aici diversele metode de spălare a banilor prin intermediul
cazinourilor, jocuri de noroc, prin unități bancare, societăți de leasing, firme de curierat,
agenții de turism, etc.
Am trecut la studiul instituțiilor ce gestionează informarea, prevenirea și
combaterea spălării banilor pe plan intern și internațional, în capitolul V. Am analizat prin
comparație cadrul legislativ românesc și internațional, și instituțiile create în scopul
prevenirii și combaterii acestui fenomen, în deplin acord cu normele legislative în vigoare.
Ca o primă propunere, un punct de vedere personal asupra cunoașterii acestui
fenomen, am realizat, in STUDIUL DE CAZ, o politică proprie a unei societăți comerciale

7
cu răspundere limitată, conform normelor legislative ale Legii 656/20022 și în acord cu
Legea 31/19903, Legea 53/2003 4și prevederile Regulamentului European 679/2016.
Am considerat necesar acest lucru, deoarece am constatat că domeniul privat este
”subnutrit” din acest punct de vedere. Unitîțile bancare, societățile de asigurări, de
investiții, sau altele de acest gen sunt informate și aplică legislația din domeniul spălării
babilor, fiind singurele sau , în cel mai bun caz, cele mai multe entități care înțeleg
fenomenul și fac raportările la Oficiu.5 Restul societăților, datorită lipsei de informare, au o
idee vagă asupra acestui fenomen, ignorând cu desăvârșire obligațiile ce le revin, de a-și
alcătui propriile politici de cunoaștere a spălării banilor, de desemnarea unei personae care
să aibă competență în acest domeniu, și în ultimă instanță, să evite implicarea lor în astfel
de fape și să fie sancționate.
CONCLUZIILE acestei lucrări cuprind recomandări pe care le consider utile în
maximizarea acțiunii de combatere a spălării banilor. Revin asupra insuficientei cunoașteri
a acestui fenomen și ca urmare, a lipsei de implicare a tuturor membrilor comunității în
prevenție, mai ales prevenție decât combatere.

2 Legea 656/2002 (republicata 2012, consolidata 10 decembrie 2018) pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de
terorism, publicata in Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012
3 LEGE Nr. 31 din 16 noiembrie 1990 *** Republicată privind societățile comerciale
4 Legea nr. 53/2003, Codul Muncii , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18
mai 2011
5 Notă: Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor

8
CAPITOLUL I.
1.1. CRIMINALITATE ECONOMICO-FINANCIARĂ. CONSIDERAȚII
INTRODUCTIVE

Fenomenul de globalizare a favorizat direct creșterea neîncetată a gradului de
internaționalizare a piețelor economice, cu dezvoltarea societăților comerciale
multinaționale, și pe cale de consecință se creează tot mai multe șanse pentru utilizarea
acestor structuri în vederea derulării de activități infracționale.
De-a lungul timpului literatura de specialitate aferentă celor mai diferite domenii –
drept penal, criminologie, economie, dreptul financiar, sociologie, psihologie ș.a.m.d. au
elaborat teorii, modele de analiză, explicații științifice, structuri de interes, modele de
prevenție, de combatere, etc.,, care au acoperit într-o măsură mai mare sau mai mică, dar
niciodată în întregime, vastitatea și diversitatea fenomenului numit infracționalitate, și mai
ales, ”criminalitate”.
”Criminalitatea este definită ca un produs obiectiv al structurii sociale, care s-a
născut odată cu aceasta, fiind constituită din ansamblul infracțiunilor care se săvârșesc într-
o anumită perioadă de timp și într-un loc bine determinat.”6
Din noțiunea de criminalitate, privită la modul general, derivă noțiunea de
criminalitate economico –financiară sau „de afaceri” ori corupția economică, acestea
putând fi definite ca ansamblul actelor și faptelor ilicite comise de indivizi, asociații,
societăți sau organizații în legătură cu derularea unor afaceri și tranzacții financiare,
bancare, vamale, comerciale, prin utilizarea înșelăciunii, fraudei, abuzului de încredere,
falsificarea cifrelor de afaceri, spălarea banilor, bancrută frauduloasă, evaziune fiscală,
polițe de asigurare nerambursabile, etc.
Criminalitatea economico-financiară este o noțiune de o maximă complexitate.
Periculozitatea socială a acesteia este cu atât mai gravă cu cât aduce atingere unui
patrimoniu larg, putând prejudicia bugetul național, dar și internațional. Criminalitatea
financiară a cuprins o largă parte a economiei naționale, europene și globale, pornind de la
instituțiile bancare și terminând cu persoana fizică.
La nivelul micro- sau macro-economic, constatăm săvârșirea de infracțiuni care își
au originea în încălcarea legilor fiscale. Sunt la modă pe plan intern și internațional astăzi

6 Aniței N.C., Lazăr R.E., Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Ed. Lumen, Iași, 2013, pp. 21-29 .

9
infracțiunile care lezează un patrimoniu larg, cum este bugetul de stat: evaziunea fiscală,
spălarea de bani, corupția etc
Criminalitatea economico-finanicară se identifică cu o parte din infracțiunile
prevăzute în legi speciale, referitoare la dreptul penal al afacerilor, la societăți comerciale,
la concurență, la propriretate intelectuală, la spălare de bani, la regimul contabilității, la
regimul vamal, la evaziunea fiscală etc.
Analizând evoluția criminalității economico-financiare în România, constatăm că din
1990 și până în prezent, a crescut numărul infracțiunilor de corupție, de contrabandă, de
evaziune fiscală, de înșelăciuni etc.
”Criminalitatea economico-financiară cuprinde două segmente majore7:
– Macrocriminalitatea economico-financiară reprezintă acea parte a criminalității
economico-financiare, în care fapte sunt săvârșite de infractori cu un grad ridicat de
specializare, având drept consecință producerea unor prejudicii ridicate ori crearea de stări
de periculozitate extrem de ridicată (corupția la nivel înalt, infracțiuni transfrontaliere) de
natură să pună în pericol siguranța națională;
– Microcriminalitatea economico-financiară este partea criminalității economico-financiare
prin care încălcarea normelor legale legale este îndreptată spre minim, dar care prin
repetabilitate are impact social negativ.”
Infracțiunile care se subscriu noțiunii de criminalitate economico-financiară sunt în
în general săvârșite de persoane instruite, competente profesional, ceea ce, în mod automat
duce la complexitate infracțiunii ca atare, mai bine gândite, cu suport tehnico-logistic
avansat, mult mai greu de prevenit, combătut, și, în ultimă instanță, de dovedit și pedepsit.
În mod paradoxal, deși infracțiunile economico-financiare produc consecințe grave
pentru bugetul de stat, cei care le săvârșesc sunt priviți cu îngăduință de opinia publică,
prin comparație cu infracțiunile care se subscriu conceptului de infracționalitate clasică.

7 Pantea M., "Criminalitatea economico-financiară. Factor de risc la adresa securității naționale", 2014,
disponibil la http://revcurentjur.ro/arhiva/attachments_201104/recjurid114_12FR.pdf .

10

1.2. TEORII PRIVIND CRIMINALITATEA ECONOMICO-FINANCIARĂ
1.2.1.
În literatura de specialitate, vom constata mai întâi un grup de teorii care a încercat să
demonstreze că delincvența și criminalitatea reprezintă produsul negativ al unor fenomene
și procese cu caracter macrosocial cum ar fi dezvoltarea economică, crizele economice,
etc. care produc schimbări sociale mai mari, sunt stimulative pentru delincvenți, prin
efectele de reflux create de suspendări ale legislației și timpul ce trece până la promulgarea
unei noi legislații.
Dintre aceste teorii, prezintă interes pentru această lucrare teoria privitoare la
anomia socială . ”Termenul de anomie provine din grecescul a nomos care înseamnă fără
norme”8.
Acest termen a fost folosit pentru prima oară de Emil Durkheim în lucrarea La
division du travail social definind anomia ca starea de dereglare socială și normativă a
unei societăți care este tulburată de o criză dureroasă sau de transformări fericite, dar
prea bruște, devenind incapabilă să-și exercite autoritatea asupra individului . Ea se
caracterizează prin dislocarea și deteriorarea conștiinței colective, prin scăderea moralității
și dereglare normativă, fiind o consecință patologică a diviziunii muncii.
Bachmann A. definește criminalitatea economică astfel: "ansamblul crimelor și
delictelor care au loc prin abuz sau profitând de slăbiciunile dreptului în vigoare în
domeniul relațiilor economice, ale unor actori care, ascunzându-se sub un camuflaj
comercial licit, profită de încrederea generalizată care domnește aici, punând astfel în
pericol sistemul economic (dincolo de prejudiciul cauzat intereselor individuale) și a căror
descoperire este foarte complicată, datorită multitudinii felurilor de a comite acte de
criminalitate economică"9.
R. Merton stabilește cinci moduri de adaptare a individului în societate:
1. conformismul , care atrage după sine acceptarea țelurilor culturale cât și a
mijloacelor instituționalizate. Aceste persoane luptă pentru obținerea bunăstării prin
metodele aprobate de către valorile clasei de mijloc și vor continua să facă acest lucru
indiferent dacă vor reuși sau nu;
2. inovația, care rezultă din faptul că obiectivul cultural stabilit este bine
interiorizat de individ, în timp ce procedeele legitime pentru atingerea lui sunt respinse.

8 Banciu D., Sociologie juridică, Editura Hyperion XXI, București, 1995, p. 41-47.
9 Bachmann A., Lutte contre la criminalite economique , Zurich, Ed. Plus Druch, 1982, p. 82.

11
Astfel, de exemplu oamenii de afaceri pot inventa diferite forme ale criminalității gulerelor
albe atrăgând după ei frauda fiscală, spălarea banilor, pe când oamenii săraci pot dezvolta
activități ilegale cum ar fi: prostituția, jocurile de noroc, vânzarea de droguri;
3. ritualismul sau refuzarea, constă în restrângerea aspirațiilor, individul
rămânând și acționând conform cu normele legale. Aceasta este perspectiva cetățeanului
înfricoșat, a birocratului conformist și zelos precum și a persoanelor care au obținut un
nivel minim de succes prin mijloace legale, dar nu au speranțe reale de a obține ceva mai
mult;
4. evaziunea sau retragerea, considerată ca un mod de adaptare destul de rar,
caracterizată prin abandonul simultan al scopurilor și normelor și refugiul individului în
zone situate în marginea societății (unde se întâlnesc de obicei, bolnavii mintali, cerșetorii,
vagabonzii, alcoolicii, toxicomanii, etc.);
5. rebeliunea, care constă în respingerea, în aceeași măsură, atât a scopurilor,
cât și a mijloacelor, respingere condiționată de dorința individului de a le înlocui cu altele.
De exemplu, un infractor (inovator) poate folosi narcoticele (retragere), promovând în
același timp o filosofie revoluționară, militantă (rebeliune).

1.2.2.
O altă teorie a fost formulată de Sutherland10 în lucrarea Principii de criminologie.
Autorul subliniază faptul că această teorie constituie o explicație istorică sau genetică a
comportamentului criminal, deoarece se referă la întreaga experiență de viață a individului.
Sutherland consideră că orice comportament uman poate fi explicat științific, în
funcție de:
 elementele care intră în joc în momentul delictului, ceea ce reprezintă o
explicație situațională sau dinamică;
 elementele care au influențat anterior situația și viața delincventului, ceea ce
constituie o explicație istorică sau genetică.
În concluzie, comportamentul criminal nu este nici dobândit, nici imitat, ci
învățat social în contactul dintre indivizi și grupuri, printr-un proces de intercomunicare,
reprezentat de gesturi, cuvinte, exprimări, manifestări, îndemnuri și mai puțin prin
intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

10 Butoi T., Psihologie judiciară, E ditura Șansa, București, 1998, p. 67 -115.

12
Sutherland explică actul criminal, presupunând următoarele coordonate, la
nivel individual, cu aplicabilitate pe generații, pe medii de viață, pe structuri/coordonate
geografice, temporale, ș.a.md.:
VECTOR determinant APLICABILITATE
ÎNVĂȚAREA da -)comportamentul criminal este învățat, iar cel care nu
a primit o pregătire criminală nu inventează crima;
da -)comportamentul criminal se învață în contact cu alte
persoane printr-un proces complex de comunicare
da -)învățarea are loc mai ales în interiorul unui grup
restrâns de persoane;
nu -)comportamentul criminal este expresia unui
ansamblu de nevoi și valori, dar nu se explică prin
acestea
PROCESE DE
GÂNDIRE de baza -)procesul de învățare presupune:
•asimilarea tehnicilor de comitere a infracțiunilor;
•orientarea mobilurilor, a tendințelor impulsive, a
raționamentelor și atitudinilor
avansat -)orientarea mobilurilor și a tendințelor impulsive este
în funcție de interpretarea favorabilă sau defavorabilă
a dispozițiilor legale;
avansat -)un individ devine criminal dacă interpretările
defavorabile respectului legii domină interpretările
favorabile aceasta constituie principiul asociațiilor
diferențiale … cei care devin criminali o fac pentru că
sunt în contact cu modelele criminale și nu au sub ochi
modelele anticriminale;
avansat -)asociațiile diferențiale pot varia în privința duratei,
frecvenței, intensității, etc;
de baza -) formația criminală în asociație nu se dobândește
doar prin imitație

.

13
Acest mecanism explică fenomenul criminal la nivel individual. Prin extinderea
raționamentului la nivel colectiv se poate explica și criminalitatea: o rată a criminalității se
datorează unei organizări sociale diferențiale .
Conform profesorului C. Ducouloux – Farard "criminalitatea economico-financiară ,
dincolo de volumele considerabile ale fluxurilor de bani iliciți, pe care îi pune în circulație,
aduce atingere însăși structurii civile și nu poate fi combătută în mod eficient decât prin
măsuri îndreptate nu numai împotriva autorilor infracțiunii, dar și împotriva economiei
infracționale și deci a profitului ilicit"11.

1.2.3.
O altă teorie legată de criminalitatea economico-financiară se referă la reacția socială
vizavi de delincvență. Din perspectiva acestei teorii (reprezentate de F. Tannenbaum, E.
Lemert, H. Becker) delicvența trebuie raportată la acele procese de acțiune, de răspunsuri
și contrarăspunsuri ce includ: procesul de elaborare a legii (penale), reacțiile opiniei
publice și procesul instituțional al reacției sociale.
Teoria etichetării sociale arată că, în fapt, criminalitatea nu mai prezintă o
caracteristică intrinsecă a actului sau acțiunii unui individ, ci mai degrabă o consecință a
aplicării unei etichete de către societate. De multe ori, cei care dețin puterea sau bogăția,
făcând parte din categoriile privilegiate social, politic și economic, au tendința de a
eticheta ca deviante și delincvente acțiunile indivizilor proveniți din clasele de jos sau
mijlocii ale societății, și care la rândul lor fie că acceptă eticheta, comportându-se ca atare,
fie că o resping sau o neutralizează adoptând noi conduite.
Cea mai sigură modalitate de a “produce” delincvență și delincvenți arată F.
Tannenbaum este “stigmatizarea” sau ”dramatizarea răului”, prin sancționarea sau
repudierea severă a individului care se abate de la standardele sociale și izolarea lui de
ceilalți indivizi. Această reacție a societății va influența considerabil cariera lui de viitor
delincvent, întrucât din acest moment se va comporta în conformitate cu “eticheta”
aplicată de comunitate și va căuta compania unor indivizi “etichetați” la fel ca și ei.
Reprezentanții interacționalismului simbolic consideră că de multe ori, un individ este pur
și simplu dirijat către o “carieră” criminală pe care sfârșește a o accepta ca pe singura
soluție posibilă.

11 Ducouloux – Farard C., La criminalite d'argent, Ed. Montchrestien, Paris, 2004, p. 56.

14
1.2.4.
Trebuie menționat faptul că teoriile menționate mai sus, luate separat nu pot explica
un fenomen atât de complex precum cel al criminalității economico-financiare. Însă aceste
teorii luate împreună, intercorelate, oferă o imagine de ansamblu, un instrument teoretic
util pentru cunoașterea și înțelegerea criminalități economico – financiare, cât și a
mecanismelor complexe care îi asigură funcționarea.

15
CAPITOLUL II.

2.1.NOȚIUNE . CONSIDERAȚII ASUPRA FENOMENULUI DE SPĂLARE A
BANILOR

”Transparența și starea de sănătate a piețelor financiare sunt elemente-cheie în
funcționarea eficientă a economiilor, dar ele pot fi periclitate prin fenomenul spălării
banilor.”12
Înțelegerea și delimitarea noțiunii de ”spălare a banilor” în imaginea de
ansamblu a criminalității economico-financiare se justifică prin necesitatea imediată a
studierii implicațiilor acesteia în societate, și ca urmare a definirii și stabilirii acțiunilor și
programelor de măsuri cele mai eficiente de prevenție, control, combatere, iar în ultimă
instanță, de sancționare.
Termenul de ”spălare de bani” se regăsește în literatura de specialitate internă și ca
”spălarea bunurilor”, ”spălarea capitalurilor”, ”spălarea produselor infracționale”, iar
internațional ca ”money laundering”(lb.engleză), ”blanchiment d/argent” (lb. franceză),
”lavado de dinero” (lb. spaniolă), ”tathir alamwal” (lb.arabă). Un specialist trebuie să
cunoască echivalențele lingvistice ale termenului, fie ele interne sau internaționale, pentru
a-l putea recunoaște, identifica în publicațiile de gen spre aprofundare și studiu comparat.
De altfel, prin însăși natura lor, acest gen de infracțiuni deseori depășesc granițele fizice ale
unei țări prin membri, infracțiuni, fonduri, etc.
Infracțiunea ca atare, de spălare de bani, este una dintre infracțiunile caracteristice
din cadrul criminalității organizate. Incriminarea faptelor de spălare de bani, corelativ cu
confiscarea produselor infracțiunii lovește direct în inima crimei organizate: fondurile de
care se folosesc membrii grupărilor de crimă organizată, de care depind în mod absolut
pentru finanțarea activităților sale, ar fi restrânse în mod dramatic sau chiar anulate. De
aceea, în mod evident, prin urmărirea capitalurilor și produselor infracționale se pot
distruge grupările infracționale.
Liantul dintre crima organizată și spălarea banilor este capitalul în sine, privit atât
ca sursă cât și ca scop. Putem identifica, astfel, legăturile cele mai evidente între acestea:
-ca sursă, de finanțare a activităților infracționale, strâns legat direct de abilitatea de inițiere
și continuare a acestora

12 Tudoran R.J., Șaguna D.D., Spălarea Banilor. Teorie și practică judiciară. Ed.3 , Ed. C.H.Beck, București,
2016-2018, p.2

16
-ca scop, deoarece motivația clară a existenței unui grup infracțional este profitul (la fel ca
la întreprinderile legale). Profitul este un mijloc de îmbogățire a membrilor, dar și o sursă
pentru continuarea activităților ilicite. Vulnerabilitatea profitului de reinvestit este ”drumul
drept” către găsirea de mijloace de camuflare și legalizare a sa , către spălarea de bani.
-ca scop, după cum am mai zis, în vederea folosirii banilor produși, la un mod de viață de
lux, special. În mod automat, un asemenea stil de viață, cu achiziții de
imobile/autoturisme/bijuterii/etc de lux, duc la suspiciuni privind proveniența fondurilor, și
duc la analiza sursei, punct de vulnerabilitate ce duce (tot) la necesitatea unui sistem de
spălarea a banilor.
Pe scurt, definim spălarea banilor ca fiind un proces prin care se dă o aparență de
legalitate unor profituri obținute ilegal de către infractori care, în continuare sub o aparență
legală, beneficiază ulterior de sumele obținute. Este un proces dinamic, în trei etape, care
necesita:
• mișcarea fondurilor obținute în mod direct din infracțiuni;
• ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice suspiciune, orice tip de investigație,
pedepsirea faptelor și confiscarea sumelor;
• disponibilizarea banilor pentru infractori, camuflând concomitent originea și destinația
fondurilor.
Conform Directivei Uniunii Europene nr. 2015/849,
”constituie spălarea banilor următoarele fapte, comise cu intenție:
a) schimbul sau transferul de bunuri, cunoscând că bunurile provin dintr-o activitate
infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate, în scopul ascunderii sau
disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în
comiterea activității respective pentru a se sustrage consecințelor legale ale acțiunii
persoanei respective;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a sursei, a localizării, a amplasării, a
circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestor bunuri, cunoscând că
bunurile provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de
activitate;
c) dobândirea, deținerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii lor, că acestea
provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;

17
d) participarea la oricare dintre acțiunile menționate la literele (a), (b) și (c), asocierea în
vederea comiterii acestora, tentativa de comitere și asistența, instigarea, facilitarea și
consilierea în vederea comiterii acțiunilor menționate”13

13 Directiva Uniunii Europene nr. 2015/849 din 20 mai 2015, privind prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

18
2.2. SCURT ISTORIC

Ca și activitate ilicită, rădăcinile sale sunt conectate de apariția comerțului; în mod
evident, tranzacțiile pot fi corecte sau nu, încă de la origini. Unde este comerț și
tranzacționare liberă, au fost și vor fi întotdeauna și cei atrași de modalități ilegale de
sporire a profiturilor.
Referindu-ne la punctul zero de apariție a conceptului, spălarea banilor a apărut cu
mult timp în urmă, fiind legat de istoria comerțului și apariția sistemului bancar, fiind
consacrat în timpul prohibiției din SUA anilor 30’. Dealtfel, termenul are un înțeles
prozaic, chiar hilar dacă aplicăm sensul actual: in anii 1920, când în SUA unele grupuri
infracționale (de genul Al Capone) au deschis spălătorii auto sau de rufe, care aveau rolul
de a ”spăla banii murdari”, adică erau afaceri paravan, menite să justifice banii proveniți
din diverse activități criminale, și astfel, realitate sau ficțiune, “spălarea” banilor a fost
consființită ca terminologie. Se pare că de la aceste spălătorii a rămas denumirea de
"money laundering", în traducere spălarea banilor, care, în timp, a intrat din vocabularul
colocvial în cel juridic.
Astăzi, pentru spălarea "banilor murdari", nu se mai folosesc spălătoriile, ci
restaurantele fast-food, cazinourile, dar și societățile comerciale ce operează, de regulă,
utilizând numerar.
La drept vorbind, mafia anilor ”30 doar a dat un ințeles aparte si o încadrare în
termeni specifici, însă izvorul acestor gen de operațiuni se află, după cum am mai arătat, la
începuturile comerțului.
Astfel, negustorii și cămătarii din Evul Mediu își ascundeau dobânzile primite din
cămătărie (în condițiile în care cămătăria era interzisă de Biserica Catolică a acelor
vremuri), apelând la o gamă variată de trucuri financiare, corespunzând și tehnicilor de
astăzi de spălare de bani.
În sec. XVIII, pirații au fost primii utilizatori ai paradisurilor fiscale, în accepțiunea
zilelor noastre. În insulele (off-shoruri) cunoscute de ei și necunoscute restului populației,
își depozitau averile și bunurile care altfel ar fi fost în pericolul de a fi confiscate. În acea
perioadă, statele mediteraneene se întreceau în măsuri de aministie fiscală, intenționând
atragerea averilor piraților și creșterea astfel a resurselor bugetare de stat

19
În decursul timpului, principiile care au stat la baza fenomenului nu s-au schimbat,
dar mecanismele au devenit din ce în ce mai complexe, mai sofisticate, iar odată cu
dezvoltarea tehnologică, au luat un caracter universal.
În prezent, spălarea banilor a devenit o sintagmă la modă care acoperă în
accepțiunea sa o serie largă de infracțiuni.

20
2.3. EFECTELE SPĂLĂRII BANILOR

Pentru majoritatea țărilor, problemele privind spălarea banilor și finanțarea
terorismului sunt legate de prevenirea, detectarea și incriminarea infracțiunilor generatoare
de bani proveniți din activități infracționale. Tehnicile avansate și în permanență
actualizate folosite în spălarea banilor și finanțarea terorismului multiplică exponențial
greutățile în prevenție și depistare a acestor infracțiuni.
Astfel, devine din ce în ce mai dificil de a estima capitalurile în bani și în bunuri
supuse proceselor de transferare, camuflare, trasnformare și reintegrare în circuit, chiar
putem spune că eșuează în mare parte, dat fiind proliferarea fără precedent a acestor
infracțiuni.
Problematizarea diferită a spălării banilor și reglementările privind elementele
constitutive ale infracțiunii diferențiate de la un stat la altul adaugă un plus de dificultate în
tratarea acestei fapte, exploatate cu ușurință de membrii grupărilor specializate în spălarea
banilor. Aceștia, în deplina cunoștință de cauză, aleg statele cu legislație mai permisivă
vizavi de mutările de fonduri sau de încadrarea faptelor.
În mod evident spălătorii de bani vor să își mute fondurile și operațiunile din țări cu
legislație completă în zone cu înlesniri fiscale (offshore) sau/și în țări cu economie
incipientă. Aceste state nu doar că nu au deloc/sau au o legislație mai slab dezvoltată în
privința combaterii spălării banilor in zone financiare cum ar fi valorile mobiliare sau
asigurările, permițând plasarea relativ ușoară a fondurilor suspecte, mai mult, aceste
economii fac mari eforturi să atragă investiții străine, iar spălătorii de bani pot mima
profilul respectabil al investitorilor internaționali si chiar pot beneficia de facilități
economice importante.

2.3.1. Efectele spălării banilor în sectorul financiar

Erodarea instituțiilor financiare14
În domeniul financiar spălarea banilor poate fi făcută prin investirea banilor din
infracțiuni în tranzacții bancare (împrumuturi, transferuri, depozite), în instrumente pe
piața de capiatl (acțiuni) sau în asigurări. Ca urmare, pot apărea următoarele efecte
negative:

14 Tudoran R.J., Șaguna D.D, Spălarea Banilor. Teorie și practică judiciară . Ed.3, Ed. C.H.Beck, București,
2016-2018, p 364

21
a) Creșterea probabilității ca un client individual să fie fraudat de către un funcționar
corupt din interiorul instituției sau creșterea probabilității ca instituția singură să fie
coruptă sau chiar sub controlul unor persoane cu interese infracționale15
b) Creșterea riscului operațional care poate duce la creșterea riscului reputațional, ca
urmare, a fraudării instituției. Prin infuzia de capital ilegal se crește volumul
creditărilor, chiar și pentru afacerile oneste.16
O instituție financiară implicată sau doar suspectată de implicare în operațiuni de
spălare a banilor va avea costuri suplimentare de imagine, indiferent dacă au unul sau mai
mulți funcționari corupți, sau dacă au cunoscut sau nu faptul că fondurile au origine
infracțională. Publicitatea negativă va duce la pierderea clienților în masă, chiar și a celor
supuși anchetei, pentru că nici aceștia nu vor dori să fie asociați cu numele unei instituții
financiare anchetate. De reținut că nu contează uneori rezultatele anchetei, doar ideea de
suspiciune ce planează asupra unei instituții determină scăderea activității acesteia,
eventual chiar închiderea ei.
Din aceste motive instituțiile financiare, în special unitățile bancare au adoptat
politici speciale de prevenire și combatere a spălării banilor, cum ar fi:
”-modele de reguli pentru bănci, în ceea ce privește diligența bancară;
-principii contra spălării banilor pentru băncile corespondente;
-ghiduri de gestionarea riscurilor privind spălarea banilor;
-declarația privind corupția în sistemul bancar”17
Folosirea sistemelor financiare, în special unități bancare, de cître grupurile
infracționale în scopul spălării banilor conduce la subminarea instituțiilor financiare
individuale și, ca urmare, a întregului sistem financiar.
Costurile pentru implementarea politicilor de prevenire a spălării banilor si de
combatere sunt destul de mari, uneori chiar costisitoare, funcție de numărul de clienți, de
numărul funcționarilor sau de numărul tranzacțiilor totale raportat la numărul tranzacțiilor
suspecte, duc la impunerea acestora clienților, indirect, în costurile cu dobânzi și
comisioane, fapt ce atrage după sine creșteri de preț, limitări de conturi, restricții la
alegerea partenerilor, efect în cascadă dăunător economiei la nivel microeconomic.

15 Idem, p 365
16 Ibidem, p 365
17 Ibidem, p 366

22
2.3.2. Efectele spălării banilor în sectorul de producție, asupra
bunurilor și serviciilor
În lipsa unor sisteme de control eficiente, infracțiunile de spălarea banilor pot
submina eforturile concertate spre existența unor economii de piață libere și competitive, și
afectează dezvoltarea unor economii sănătoase.
Statele cu economii în creștere, în dezvoltare, dar cu sisteme de control neadecvate
sunt mai vulnerabile decat cele care implementează politici eficiente de combatere a
infracțiunilor financiare.
Dacă activitățile ilegale, subterane și implicit cele de spălarea banilor care le sunt
asociate au loc pe o scară suficient de mare, cei care elaboreaza politici micro și
macroeconomice trebuie să le ia in considerare. În cazul in care nu s-ar întâmpla acest
lucru, rezultatul va fi o incorectă diagnosticare a statusului financiar actual și viitor, și o
politică economică defectuoasa, de administrare a resurselor proprii și atrase, cu pierderi
considerabile de venituri și imagine.
Fondurile produse din infracțiuni și procesate în cadrul spălării banilor sunt
direcționate în mod diferit față de cele obținute legal, în investiții sau activități comerciale
artificiale (de exemplu), când se dorește a se evita tranzacțiile prin unități bancare.
” Prin intermediul unor companii și persoane fizice, aceste organizații generează activități
comerciale internaționale false pentru a mișca banii iliciți dintr-o țară în alta. Ele creează
iluzia comerțului internațional folosind facturi false pentru a genera transferuri
internaționale aparent legale și folosesc operațiuni fictive pentru a ascunde și mai mult
urmele. Multe dintre companiile „scoica” pot chiar să abordeze propriile bănci pentru a
obține credite prin care să se finanțeze astfel de activități”18
a)Activități comerciale false
Aceste tehnici sunt utilizate pentru a da o sursă legitimă fondurilor ilegale: fie
printr-o factură de o valoare creată artificial, mai mare față de valoarea reală a bunurilor
platite sau printr-o factură în totalitate falsă care ar putea fi utilizată pentru a justifica
traficul ilicit (de exemplu, de substanțe ilegale, de droguri, etc) .
Achiziționarea fără factură a materiilor prime, plata salariilor la negru, plăți
indirecte (chirie, consumabile, combustibili, etc) deasemenea neînregistrate, cu bani
proveniți din infracțiuni permite infractorului spălarea banilor la vânzarea produselor finite
rezultate.

18 Ghidul de Tranzacții Suspecte , ONPCSP, ediție revizuită 2004, p 10

23
b)Deturnarea scopului investițiilor
Uzual, se creează investiții artificiale, în scopul ascunderii valorii reale a tranzacției
și a obține un profit chiar din spălarea de bani, ca proces luat individual.
*De exemplu, o proprietate imobiliară poate fi achiziționată cu o valoare mult mai mare
decât valoarea sa reală, iar revânzarea acesteia prin metode legale se poate face la prețul
real, disimulând tranzacția inițială sub aparența riscului imobiliar, sau se poate face tot la
un preț srtificial mărit, obținundu-se profit concomitent cu ascunderea sumelor de bani
folosite și cu reintegrarea banilor în circulație de această dată din surse legale și ușor de
probat.
*Un alt exemplu ar fi achiziția la o valoare mult mai mare a unor utilaje sau alte bunuri
mobiliare din piața externă, și achitarea acestora în numerar, camuflându-se astfel sumele
real tranzacționate și ”pierderea” diferenței dintre suma reală și suma achitată extern; în
plus, bunurile astfel achiziționate sunt de obicei revândute, din nou la o valoare artificială,
aducând o diferența de valoare în mod legal în posesia celui care a efectuat operațiunea.
Imaginea de ansamblu va arăta o investiție în bunuri impozabile, benefice pentru economie
în general și pentru producția achizitorului în particular, chiar vandabile cu profit. În fapt,
aceste bunuri nu își servesc scopul real de producție, fiind doar un mijloc de transformare
și de aducere în legalitate a unor sume de bani ca plus-valoare a bunului respectiv. În final,
este doar o investiție sterilă, fără folos pentru economie.

2.3.3. Efectele spălării banilor în sectorul extern
Circulația capitalului și scăderea investițiilor externe
La nivel internațional, spălarea banilor se face prin transferul banilor în afara
statului de origine prin contrabandă sau prin afaceri aparent legale pentru expatrierea
sumelor tranzacționate.
Astfel transferați, sumele pot fi filtrate prin state sau unități financiare cu
reglementări stricte vizavi de confidențialitate dusă la extrem în interesul ambelor părți (al
clientului și al statului/unității fianciare), facându-și o reputație în domeniul păstrării
secretului, făcându-i astfel de neurmărit.
Ulterior, sumele de bani trebuie din nou puse la dispoziția grupului infracțional.
Pentru a obține acest lucru, există mai multe tehnici. Cele mai cunoscute variază de la
retrageri de pe carduri de credit sigure emise de catre unități bancare din paradisuri
financiare, la crearea de câștiguri de capital false. Uneori se apelează la crearea de societati
”sterile” care efectueaza un comerț de succes cu piața internă și externă, mai ales externă;

24
zicem sterile deoarece acestea nu urmăresc decât satifacerea nevoilor de spălare a banilor,
nu au un scop real productiv. Aceste tipuri de tranzactii apar ca rezultatul unui bun simt al
investițiilor, al tranzacționărilor, al afacerilor, dar de fapt, sunt operații prin care spălătorul
de bani se are ca partener de afaceri pe sine însuși, și prin care societatea sa străină
înregistrează pierderi iar compania sau persoana din interior culege profiturile.
Beneficiile acestor tranzacții apar ca indicatori ai economiei între cele două state,
rezultând valori false, pe baza cărora se vor face planuri stabilire a evoluției statului, de
sprijinire și egalizare a balanței comerciale, dar de fapt nu sunt decât la dispoziția grupării
infracționale.
Un sistem politic și financiar aflat sub influența unor astfel de indicatori va suferi
din punct de vedere al imaginii și reputației sale, și automat se vor restrânge investițiile
străine, se vor limita tranzacțiile, operațiunile efectuate vor fi monitorizate și restricționate,
toate datorită neîncrederii partenerilor externi (state sau unități comerciale) într-un sistem
slab și compromis.

25
2.4.ETAPELE PROCESULUI DE SPĂLARE A BANILOR

Grupul de Acțiune Financiară (GAFI) în unul dintre primele sale rapoarte, intitulat "Lupta
contra spălării capitalurilor"19 precizează că procesul de spălare a banilor se derulează pe
trei etape principale: plasare, stratificare și integrare.

2.4.1. Plasarea
Plasarea presupune deplasarea fizică a fondurilor în numerar, cât mai departe de
sursa lor. Necesitatea plasării provine din faptul că există posibilitatea ca organele de
aplicare a legii să supravegheze sursele de obținere ilegală a banilor cash.
Plasarea este mișcarea inițială a banilor, prima etapă infracțională, schimbând
forma fizică ori locul acestora, plasându-i în afara ariei de acoperire a autorităților de
impunere a legii.
Pe scurt, plasarea presupune înlăturarea fizică a numerarului.
Ca tehnici posibile de plasare, avem în vedere, cu titlu de exemplu:
– Scoaterea sumelor bănești din țară prin contrabandă;
– Depozitarea valutei în bănci, cazinouri, burse, etc în sume mai mici decât cele
care necesită raportare către instituțiile financiare;
– Convertirea valutei în cecuri bancare sau în alte instrumente negociabile în bănci
sau în alte instituții financiare;
– Depozitarea valutei în conturi bancare (unice sau multiple în una sau mai multe
instituții financiare);
– Schimbarea bancnotelor de valoare mică în bancnote de valoare mare;
– Transfomarea banilor în mărfuri, în metale prețioase, opere culturale;
– Folosirea unor instituții care, prin natura lor, generează sume mari în numerar
(baruri, cluburi de noapte, restaurante, saloane de coafura).
Tehnica de plasare cea mai des uzitată o reprezintă aceea de creare a unui circuit
fictiv al fondurilor la întreprinderile cu un volum mare de bani în numerar (cazinouri,
parcuri taxi, pizzerii, restaurante, centre comerciale, case de schimb valutar).
În această fază a spălării de bani vulnerabilitatea infractorilor este maximă,
deoarece această etapă presupune, prin definiție, colectarea și manevrarea unei mari

19 Davoust D., La lutte contre le blanchiment de capitaux: une action menee au plan international, europeene
et nationale, 2002, p. 4-18.

26
cantități de numerar, existând posibilitatea ca aceste deplasări de numerar să lase urme
descoperibile20.

2.4.2. Stratificarea
Etapa stratificării este echivalentă cu investirea banilor. În această etapă, banii sunt
transferați spre diferite întreprinderi ori instituții financiare.
După cum rezultă chiar din numele acestei etape, se creează acum straturi complexe
de tranzacții financiare, care urmăresc ștergerea urmelor banilor și anihilarea oricărei
posibilități de control asupra fondurilor.
Complexitatea și multitudinea straturilor, constând în activități sau tranzacții,
suprapuse unul peste altul, fac detectarea profiturilor ilegale dificilă.
În această etapă, banii sunt introduși în circuitul economic-financiar.
Din punct de vedere al tehnicilor uzitate, avem în vedere, cu tilu de exemplu:
-Depozitarea numerarului (care în prima etapă a fost, de exmplu, scos din țară, prin
contrabandă) la o bancă din străinătate;
-Amestecul între banii având origine ilegală, cu bani provenind din activități licite;
-Constituirea unui cont fictiv în străinătate, pentru a primi fonduri și a efectua plăți cu
fondurile primite;
-Transferul electronic al banilor de pe un comt național într-un cont din străinătate;
-Transferul electronic al banilor de pe un cont X pe un cont Y și apoi pe un cont Z ș.a.m.d.
-Transferul banilor de șa întreprinderea X la întreprinderea Y apoi la întreprinderea Z ș.a.
Internetul este una dintre modalitățile preferate de spălare a banilor în acaestă etapă.
Astfel, oricând un client poate accesa contul său virtual de oriunde din lume.
În această etapă intervine riscul de spălare a banilor prin intermediul băncilor.
Pentru a se evita o astfel de situație, băncile trebuie să își specializeze personalul pentru a
depista eventuale tranzacții suspecte.
Pe această direcție, precizăm că în România a intrat în vigoare la data de 14 iulie
2008, Regulamentul nr. 9/2008 al Băncii Naționale a României, care are menirea de a
transpune prevederile Directivei a-III-a a Uniunii Europene privind prevenirea utilizării
serviciilor bancare pentru acte de spălare de bani și finanțare a terorismului. Totodată,
acesta este în acord cu prevederile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor, cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea

20 Guiu K., Spălarea banilor, Revista Dreptul nr. 3/2006, ED. C.H. Beck, București, p. 12.

27
Regulamentului de aplicare a prevederilor legii 656/2002, cu prevederile Legii nr.
535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, ținând cont și de recomandările
emise de Financial Action Task Force on Money Laundering21. Acest regulament este
rezultat al poziției comune împotriva acțiunilor ilicite de spălare de bani și de finanțare a
terorismului. Este, de fapt, o încercare de a controla transferurile de bani, începând cu
proveniența lor și terminând cu beneficiarul acestora.
Motivul pentru care atitudinea preventivă a statului român față de fenomenul de spălare de
bani a îmbrăcat forma indirectă a Regulamentului nr. 9/2008 îl reprezintă faptul că prin
intermediul procedeelor lor ilicite, infractorii pot investi în sectoare importante ale
economiei. Sistemul bancar modern permite transferul rapid de fonduri, iar lipsa de control
asupra acestui fenomen infracțional poate submina stabilitatea financiară. Într-o țară cu o
situație financiară precară – astfel cum este și cazul statului român, scoaterea a milioane
sau miliarde de valută forte anual din procesul normal de creștere economică reprezintă un
real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economica și securitatea sa națională22.
Măsurile instituite prin Regulamentul BNR nr. 9/2008 privesc în egală măsură instituțiile
de credit și instituțiile financiare nebancare. Campania susținută din România în sensul
actualizării sau, după caz, a completării datelor deținute de către Banca Națională a
României cu privire la clienții instituțiilor sus-menționate se înscriu pe aceeași direcție.
Art. 6 alin. 1 din Regulament lasă însă la dispoziția instituțiilor de credit și a instituțiilor
financiare nebancare modul de elaborare și conținutul normelor de cunoaștere a clientelei.
Pentru clientul-persoană fizică este imperativ a preciza: numele si prenumele si,
dupa caz, pseudonimul; data și locul nașterii; codul numeric personal sau, dacă este cazul,
un alt element unic de identificare similar; domiciliul și, dacă este cazul, reședința;
numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, după caz; naționalitatea; ocupația și,
după caz, numele angajatorului ori natura activității proprii; funcția publică importantă
deținută, daca este cazul (conform definiției din Legea 656/2002); numele beneficiarului
real.
Pentru clientul-persoană juridică sunt imperative: denumirea; forma juridică; sediul
social și, dacă este cazul, sediul unde se situează centrul de conducere și de gestiune a
activității statutare; numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, după caz; tipul și
natura activității desfășurate; identitatea persoanelor care, potrivit actelor constitutive
și/sau hotărârii organelor statutare, sunt investite cu competenta de a conduce și reprezenta

21 Aniței N.C., Lazăr R.E., Drept bancar și valutar, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 113-115.
22 Spalarea de bani , articol disponibil la http://www.inm-lex.ro/fisiere/pag_34/det_415/1380.doc

28
entitatea, precum și puterile acestora de angajare a entității; numele beneficiarului real sau,
în situația prevăzută la art. 22 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 656/2002, cu modificările
și completările ulterioare, informații despre grupul de persoane care constituie beneficiarul
real; identitatea persoanei care acționeaza în numele clientului, precum și informații pentru
a se stabili ca aceasta este autorizată/împuternicită în acest sens.

2.4.3. Integrarea
Integrarea este etapa finală a procesului de spălare a banilor. În acaestă etapă,
profitul din activitatea criminală este utilizat în tranzacții financiare care par a avea
caracter legal.
Acum se fac investiții în afaceri, se acordă împrumuturi persoanelor fizice, sunt
achiziționate active. Tranzacțiile au deja aparență legală.
Dintre tehnicile uzitate amintim, cu titlu de exemplu:
– Constituirea unei întreprinderi străine în unul din paradisurile fiscale23 și
deschiderea unui cont bancar pentru acaestă întreprindere, pentru ca ulterior banii
să fie mutați din contul în cauză în forme diverse: împrumuturi, plăți, onorarii
pentru activități de consultanță, comisionaen;
– Depozitarea banilor în numerar într-un cont bancar și atribuirea aparenței unor
mijloace provenind din vânzări;
– Plata salariilor, comisioanelor sau onorariilor către o persoană fizică și/sau
juridică, efectuată de către cei care au primit banii ce ulterior au fost stratificați
prin intermediul unor societăți comerciale naționale sau străine;
– Primirea banilor de la un cazino sau de la o loterie pentru a face ca fondurile să
pară a fi câștiguri legale de pe urma jocurilor de noroc.

Prin parcurgerea tuturor acestor etape, se va constata că, dacă procesul de stratificare
are succes, atunci schemele de integrare vor așeza rezultatele în economie, acestea
reintrînd în sistemul financiar și apărând ca fonduri legale.

23 Dascălu I., Centrele financiare off-shore, paradisurile fiscale și secretul bancar , Editura Argument,
București, 2012, p. 87.

29

CAPITOLUL III.
ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A
BANILOR

3.1. NOȚIUNE ȘI DEFINIȚII. TERMENI JURIDICI

 1)
În primul rând, vom prelua textul de lege, Legea 656/2002 (republicata 2012,
consolidată 10 decembrie 2018) pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor,
precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor
de terorism, publicata in Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012, pentru definirea
infracțiunii de spălare a banilor.
Avem:
” Art. 29
(1) Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3
la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de
infractiuni, in scopul ascunderi sau al disimulari originii ilicite a acestor bunuri sau
in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa
se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a
dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,
cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;
c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din
savarsirea de infractiuni.
Declarat parțial neconstituțional la data de 19/06/2018 prin Decizia nr. 418/2018
referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și
pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în
interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016

30
privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
referitoare la infracțiunea de spălare a banilor (M.Of. partea I nr. 625 din 19/07/2018)

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ – D E C I D E: Admite excepția de neconstituționalitate
ridicată de Tribunalul Mureș – Secția penală, din oficiu, în dosarele nr. 2.100/102/2013 și
nr. 5.873/102/2013 și constată că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor
măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunțarea unei
hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv),
sunt neconstituționale .
(2) Tentativa se pedepsește.
(3) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii,
instanța aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare
prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a) -c) din Codul penal.
(4) Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din
circumstanțele faptice obiective.
(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică indiferent dacă infracțiunea din care provine
bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate.

Art.30 Persoana care a comis infracțiunea prevăzută la art. 29, iar în timpul
urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală
a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a
limitelor pedepsei prevăzute de lege.”24

”Dispozițiile art.29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și
sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și
combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție nr.16 din 8 iunie 2016, încalcă cerințele de claritate, precizie și
previzibilitate, ce rezultă din principiul statului de drept, impuse de prevederile

24 Legea 656/2002 (r epublicata 2012, consolidata 10 decembrie 2018) pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de
terorism, publicata in Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012.

31
constituționale ale art.1 alin.(5), dar și principiul legalității incriminării și a pedepsei, astfel
cum acesta este reglementat la art.23 alin.(12) din Constituție și la art.7 din Convenție”.25

Astfel, vorbind de autorul infracțiunii prevăzută de art.29 alin.(1) lit.a) din Legea
nr.656/2002 republicată 2012, în modalitatea de săvârșire a faptei cunoscând că banii
provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit
infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei, nu poate fi acelasi cu autorul acțiunii inițiale, faptă comisă de autorul infracțiunii
din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza.
Adică pentru aceeași faptă infractorul nu poate fi pedepsit de două ori, altfel ar
însemna că în chiar momentul săvârșirii infracțiunii de furt, înșelăciune etc., el comite prin
dobândire și infracțiunea de spălare a banilor, ceea ce, în mod evident, este absurd.
La analiza infracțiunii de spălare a banilor așa cum fusese prevăzută in legea ante-
menționată, L656/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, de asemenea, că
acțiunile de spălare a banilor sunt acțiuni posterioare comiterii infracțiunii din care provin
bunurile (infracțiune predicat, infracțiune premisă), atunci, dacă dobândirea, deținerea sau
folosirea de bunuri se săvârșește fără a ascunde sau disimula ori transforma bunurile
provenite din infracțiune, nu există intenția de a le da acestora aparența de dobândire
legală, caracteristică infracțiunilor de spălare a banilor și atunci nu ne încadrăm juridic la
L656/2002.
Anterior acestei Deciziii, au mai existat încercări de demonstrare a
neconstituționalității art 29 L.656/2002, prin prisma sumei reținute ca limită de raportare,
sau vizavi de ambiguitatea indicării subiectului activ.
” 22. Curtea constată că și sub aspect doctrinar au fost exprimate opinii în sensul
imposibilității reținerii infracțiunii de spălare a banilor, în varianta prevăzută la art.29
alin.(1) lit.c) din Legea nr.656/2002, în sarcina subiectului activ al infracțiunii din care
provin bunurile, argumentele vizând, pe de o parte, imposibilitatea logică a săvârșirii celor
două infracțiuni (a infracțiunii predicat și a celei de spălare a banilor) de către același
subiect activ, iar, pe de altă parte, încălcarea principiului ne bis in idem, Înalta Curte de
Casație și Justiție, în soluția pronunțată, prin Decizia nr.16 din 8 iunie 2016 , atunci când a
stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al
infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative

25DECIZIA Nr.418 din 19 iunie 2018 ICCJ referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art.29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.656/2002 , publicata in Monitorul Oficial nr 625 din 19 iulie 2018, art 34

32
ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la art.29 alin.(1) lit.a), b) și, respectiv, c) din
Legea nr. 656/2002. Cu toate acestea, în cuprinsul deciziei anterior menționate a fost
exprimată o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la art.29 alin.(1) lit.c)
din Legea nr.656/2002, arătânduse că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și
a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt
chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor
este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune
reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice ”26

 2)
Legea 656/2002 a suferit o serie de modificări, ca urmare a următoarelor legi:
-Legea 255/2013 la ART 55, introduce pe lista entitățile de primire, prelucrare și sesizare și
Serviciul Român de Informații;
-Legea 187/2012 modifică , in cadrul ART 111, titlul legii , și pedeapsa de la 03-12 ani, la
03-10 ani;
-OUG 40/2016 , la ART 8, notifică asupra trecerii Oficiului de Prevenire și Combatere a
Spălării Banilor în subordinea prim-ministrului, adițional subordonării către Guvernul
României;
-Legea 125/2017 modifică și completează punctual Legea 656/2002, principala modificare
fiind cea de înlocuire a denumirii actului de transmitere a informațiilor de ONPCSB către
Parchetul de pe lângă ÎCCJ din ”sesizare” în ”informare”

 3)
În al doilea rând, vom vedea ce prevede Noul Cod penal vizavi de infracțiunea studiată:
”Art. 269 Spalarea de bani
(1) Operatiunea juridica de orice fel, efectuata in scopul impiedicarii identificarii originii
ilicite, a situarii, a circulatiei, a titularului real al dreptului de proprietate ori a existentei
altor drepturi cu privire la un bun, de catre o persoana care, fie a cunoscut, fie a prevazut
din imprejurarile concrete, ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani
si interzicerea exercitarii unor drepturi .

26 Idem, art 22

33
(2) Fapta constituie infractiune si atunci cand aceasta a fost savarsita de autor sau de un
participant la fapta prevazuta de legea penala din care provine bunul.
(3) Tentativa se pedepseste. ”27

 4)
Infracțiunea de spălare a banilor are caracter corelativ, deoarece apariția sa este
condiționată de o infracțiune prealabilă din care să provină capitalul sau bunul necesar a fi
supus unui proces de transformare spre a-I conferi o aparență de legalitate.
Literatura de specialitate și practica judiciară numesc infracțiunea prealabilă ca
fiind ”infracțiune predicat”, ”infracțiune principală”, sau ”infracțiune premisă”. În fapt,
dacă aceasta nu există sau nu poate fi probată, pe cale de consecință nu vom avea nici
infracțiunea de spălare a banilor. Putem spune că infracțiunea studiată, de spălare a banilor,
nu are o existență de sine-stătătoare, doar înregimentare specifică.
În situația în care infracțiunea predicat a rămas în forma de tentativă, ceea ce
înseamnă că produsul infracțional sub formă de bani sau bunuri necesar a fi transformate
nu au fost obținute, doar în situația în care au fost deja efectuate operațiuni specifice
spălării banilor, chiar și în absența produsului, se poate reține în sarcina
inculpatului/inculpaților (vizavi de spălarea banilor, evident) tentativa de spălare a banilor.
Tentativa se pedepsește pe baza art 29, alin 2 Legea 656/2002 și art 269 alin 3 NCP.
În situația în care făptuitorul infracțiunii predicat nu este cunoscut, se va reține în
sarcina inculpatului/inculpaților infracțiunea de spălare de bani, în condițiile în care
acesta/aceștia cunosc faptul că banii/bunul supus spălării provine dintr-o infracțiune.
”Subliniem că raportat la cerința stabilirii provenienței bunurilor, Directiva a IV_a UE
prevede ca bunul să provină dintr-o activitate infracțională28”
Referitor la ipoteza cunoașterii faptului că bunurile/banii provin din infracțiuni,
literatura de specialitate statuează că această expresie este echivalentă cu ” a fi conștient”,
”a-ți asuma„, ”a fi informat”, adică făptuitorul își asumă și înțelege faptele sale prisma
experienței sale, poate face distincția între bine și rău, știe la ce se expune prin actele sale.
Aceste explicații arată o latură strict personală a făptuitorului, țin de inteligența și educația
sa, de experiența sa de viață, și ca urmare, de greutatea legiuitorului sau a practicianului de
aplicat prevederi rigide la o multitudine de persoane cu voință și capacitate proprie,

27 Noul Cod Penal, art 269
28 Tudoran R.J., Șaguna D.D, Spălarea Banilor. Teorie și practică judiciară. Ed.3 , Ed. C.H.Beck, București,
2016-2018, p 23

34
individuală de înțelegere. Vom mai reveni asupra acestui aspect, prin studiul de caz de
final lucrare, în care vom concepe o politică proprie unei societăți cu răspundere limitată
de transmitere către salariații săi a informațiilor necesare pentru prevenirea și combaterea
spălării banilor.
Putem considera, în lumina celor spuse, că spălarea de bani este o infracțiune
autonomă, astfel încât nu este necesar ca inculpatul care o săvârșește să aibă reprezentarea
în detaliu a infracțiunii predicat, iar răspunderea penală pentru prima poate subzista și în
lipsa identificării sau tragerii la răspundere penala a autorului infracțiunii principale.

35
3.2. OBIECTUL JURIDIC
Obiectul juridic al infracțiunii de spălare a banilor este unul complex,
privind relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției și cele patrimoniale, referitoare la
circulația juridică licită a bunurilor.
Infracțiunea are ca obiect material bunurile asupra cărora se exercită elementul
material al infracțiunii. Această infracțiune poate avea ca obiect nu numai bani, ci și orice
alt bun. ”Prin bunuri vom înțelege bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile,
incluzând și moneda electronică, dar și actele juridice sau documentele ce atestă un titlu
sau un drept cu privire la acestea.”29
Putem spune că obiectul juridic principal îl reprezintă relațiile sociale privind
ocrotirea și asigurarea desfășurării normale a activității economice, precum și relațiile
sociale privind circulația mijloacelor bănești și a titlurilor de valoare, iar obiectul juridic
material îl reprezintă bunurile dobândite prin mijloace ilegale.

29 Idem, p 34

36
3.3. LATURA OBIECTIVĂ. LATURA SUBIECTIVĂ

a. Latura obiectivă diferă în funcție de forma prevăzută de textul de lege.
Elementul material, urmarea imediată și legătura de cazualitate a infracțiunii de
spălare a banilor se regăsesc în forma prevăzută la art. 29 alin. 1 lit.a.
Astfel, în forma prevăzută la art. 29 alin. 1 lit. a, elementul material constă în
schimbarea / transferul de capital, constând în bani sau bunuri, cunoscând că provin din
săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor
bani / bunuri.
Acțiunea de schimbare de bani / bunuri presupune transformarea unui bun sau a
unei valori în alt bun sau în altă valoare. Cu titlu de exemplu, avem în vedere convertirea
în valută a sumelor de bani exprimate în lei, rezultând din valorificarea de bunuri intrate în
țară în mod ilegal, prin intermediul caselor de schimb valutar.
Schimbarea se poate materializa și în transformarea fizică a bunurilor prin
supunerea acestora unor modificări susceptibile să le schimbe înfățișarea fizică, materială,
fără a fi afectată valoarea intrinsecă a obiectului (spre exemplu schimbarea culorii, seriei si
numărului de înmatriculare a unui autoturism furat) .
Transferul de bani desemnează acțiunea a unui drept de proprietate sau a unor
obligații de la o persoană la alta, respectiv trecerea dintr-o stare sau dintr-o parte în alta a
unei valori, a unui bun sau a unui drept. De exemplu, transferul unor sume de bani dintr-un
cont sau în alt cont în cadrul aceleiași bănci sau de la o bancă la alta. Sunt asimilate
transferului de bunuri și actele de vânzare-cumpărare, donațiile, sponsorizările și actele de
împrumut.
Acțiunile de schimbare și de transfer de bunuri se întregesc cu o cerință esențială și
anume, să fie efectuate în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor
bunuri, dar și în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin
bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.
În cazul variantei analizate, urmarea imediată constă în ascunderea sau disimularea
originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, dar include și tăinuirea
sau favorizarea persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunilor din care provin bunurile
ce fac obiect al infracțiunii de spălare de bani. A nu se confunda însă cu tăinuirea,
infracțiune distinctă, care conține doar o parte ce se poate confunda cu spălarea banilor, și
anume, ascunderea bunurilor ce urmeaza a fi transformate/ procesate.

37
Existența infracțiunii de spălare de bani este condiționată de existența legăturii de
cazualitate dintre acțiunea de schimbare sau de transfer de bunuri provenind din infracțiuni
și urmarea imediată.

Elementul material, umarea imediată și legătura de cazualitate ale infracțiunii de
spălare a banilor în forma prevăzută la art. 29 alin. 1 lit.b. – ascunderea sau disimularea
adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de
infractiuni.
Elementul material constă în acțiunea subiectului activ de ascundere sau de
disimulare a naturii reale a provenienței, situării, dispoziției, circulației sau prorpietatii
bunurilor sau a dreptului asupra lor, cunoscând că bunurile în cauză provin din săvârșirea
de infracțiuni.
Acțiunea de ascundere sau de disimulare desemnează ansamblul de fapte concrete
prin care subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor încearcă să confere aparența de
legalitate rezultaului săvârșirii unei infracțiuni, respectiv că bunul sau valoarea a fost
dobândit ca urmare a unor afaceri și operațiuni legale .
Legiuitorul a avut în vedere și situațiile de ascundere a bunurilor de la vedere, astfel
încât acestea să nu poată fi identificate, localizate și văzute efectiv.
Acțiunile de ascundere și disimulare pot consta în:
– Proveniența bunului (sursa, originea, geneza);
– Situația bunului (cui aparține și cine este proprietarul real);
– Dispoziția bunului (locul unde se află bunul efectiv);
– Circulația bunului (circuitele, traseele parcurse de bun);
– Proprietarul bunului ( persoana care l-a dobândit și care deține dreptul de
proprietate asupra bunului).
Mijloacele prin care poate fi săvârșită infracțiunea în acaestă formă sunt dintre cele
mai diverse și pot reprezenta prin ele însele infracțiuni – întocmirea sau obținerea de
documente false, documente de transport fictive, constituirea unor firme fantomă sau
paravan, încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, donații etc. cu caracter fictiv.

Elementul material, umarea imediată și legătura de cazualitate ale infracțiunii de
spălare a banilor în forma prevăzută la art. 29 alin. 1 lit.c. – dobandirea, detinerea sau
folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

38
Elementul material constă în acțiunea subiectului activ al infracțiunii de a dobândi,
deține, folosi bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni.
Dobândirea este o acțiune care desemnează fapta persoanei de a deține, cu orice
titlu, un bun din categoria celor precizate de lege, cunoscând că provin din săvârșirea de
infracțiuni.
Deținerea sau folosirea se referă la fapta persoanei de a se bucura de un bun, de a-l
folosi, de a-l întrebuința, dar și de a-l exploata pe o perioadă determinată sau
nedeterminată, temporar sau continuu, dacă persoana în cauză cunoaște că acesta provine
din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute de lege.

b. Latura subiectivă
În toate formele reglementate de art. 29 din Legea 656/2002, forma de vinovăție ce
trebuie dovedită pentru a se reține infracțiunea de spălare de bani este intenția directă,
deoarece subiectul activ este în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că bunurile
provin din săvârșirea de infracțiuni.
De lege ferenda, în acord cu Recomandările experților MONEYVAL, credem că
România ar trebui să incrimineze și spălarea banilor din culpă, atunci când cel ce comite
vreuna din acțiunile incriminate la art. 29 alin. 1 lit. a-c) nu a prevăzut, deși trebuia și putea
să prevadă originea infracțională a bunurilor.

39
3.4. SUBIECȚII INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A BANILOR

Subiectul activ – orice persoană fizică care îndeplinește condițiile generale ale subiectului
activ al infracțiunii. Este discutabil dacă participantul la infracțiunea principală (delictum
principale – din care provine bunul / banii ) poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare
a banilor (delictum subsequens)
Argumente pro:
– legea nu distinge;
– precizarea privind cunoașterea provenienței bunurilor trebuie înțeleasă în sensul că este
vizat tocmai participantul la infracțiunea principală.

Argumente contra:
– spălarea banilor este o formă specială a tăinuirii sau favorizării infractorului;
– precizarea privind cunoașterea provenienței bunurilor trebuie înțeleasă în sensul
că este exclus participantul la infracțiunea principală;
– simpla deținere sau folosire a bunului de către cel care a comis infracțiunea
premisă ar constitui infracțiune

Subiectul pasiv – subiectul pasiv principal al infracțiunii de spălare a banilor este statul.
Infracțiunea poate avea și un subiect pasiv secundar în cazul în care este vătămată o
valoare socială aparținând unui particular persoană fizică sau juridică.

40
3.5. FORME, MODALITĂȚI ȘI SANCȚIUNI ALE INFRACȚIUNII DE
SPĂLAREA BANILOR

a. Forme, modalități
Deși actele premergătoare sunt posibile, nu sunt sancționate.
Tentativa se pedepsește.30

b. Sancțiune
Infracțiunea de spălare de bani în oricare din formele prevăzute la art. 29 lit.a-c din
Legea nr. 656/2002 se pedepsește cu pedeapsă privativă de libertate, respectiv închisoare
de la 3 la 10 ani.
Ca o notă personală, considerăm că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate
pentru fapte de spălarea banilor, printre criteriile de apreciere care trebuie avute în vedere
de judecător trebuie să se numere și pericolul social al infracțiunii predicat.

30 Revenim la mențiunile anterioare: ” În situația în care infracțiunea predicat a rămas în forma de tentativă,
ceea ce înseamnă că produsul infracțional sub formă de bani sau bunuri necesar a fi transformate nu au fost
obținute, doar în situația în care au fost deja efectuate operațiuni specifice spălării banilor, chiar și în absența
produsului, se poate reține în sarcina inculpatului/inculpaților (vizavi de spălarea banilor, evident) tentativa
de spălare a banilor. Tentativa se pedepsește pe baza art 29, alin 2 Legea 656/2002 și art 269 alin 3 NCP.”

41
CAPITOLUL IV.

MODALITĂȚI PRACTICE DE SPĂLARE A BANILOR

Prezenta lucrare se vrea a fi o îmbinare între teorie și practică. De aceea, se pune
problema de a cunoaște pașii pe care îi are de urmat subiectul activ al infracțiunii de
spălare de bani.
Pe etape, în practică, spălarea de bani poate presupune:
– Subiectul activ primește sumele de bani în numerar, sume care provin din
săvârșirea de infracțiuni;
– Se pune pune la punct o schemă de spălare a banilor, care urmărește cele trei etape
detaliate mai sus:
1. Plasarea – prin care sumele de bani provenind din activități ilicite sunt
efectiv puse în circulație și plasate în instituțiile prevăzute la art. 10 din Legea nr.
656/2002, respectiv, institutiile de credit si sucursalele din România ale instituțiilor de
credit străine; instituțiile financiare, precum și sucursalele din România ale instituțiilor
financiare străine; fonduri de pensii private, cazinourile. Tot în această etapă, fondurile
ilicite sunt fărâmițate în sume mai mici de 15.000 euro, în echivalent lei, plasarea având
loc ulterior.
2. Stratificarea presupune separarea fondurilor de sursa lor ilegală. Sunt create
acum tranzacții financiare sau comerciale fictive, total sau parțial sunt înființate firme
paravan. În această etapă se pot întocmi documente de import-export fictive.
3. Integrarea implică legitimizarea fondurilor provenind din săvârșirea de
infracțiuni și reintroducerea lor în circuitul financiar, bancar ori comercial.
Cele trei etape se pot desfășura distinct, dar pot avea loc și simultan sau, mai des, se
pot suprapune, presupunând tehnici dintre cele mai diferite.

42
4.1.REGULI DE SPĂLARE A BANILOR
Literatura de specialitate31 apreciază că în acțiunea de spălare a banilor trebuie
urmărite regulile următoare: anonimatul, viteza, complexitatea și secretul.
a) Anonimatul – este una din regulile spălării banilor prin care tranzacția cu valori
obținute din infracțiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacții legale din mediul sau
locul unde acestea au loc. În esență, numerarul nu trebuie să lase nicio pistă care să
conducă la originea sa. În economiile în care se folosește des numerarul pentru achiziții de
mai mică sau mai mare valoare, dispunerea de acesta nu reprezintă niciun risc pentru
infractor. Totuși, în majoritatea țărilor, aproape toate tranzacțiile cu sume mari sunt
realizate nu cash, ci prin utilizarea altor mijloace de plată (cecuri, polițe bancare, cărți de
credit), de aceea cheltuirea sau depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează
suspiciuni.
Din această cauză, infractorii au creat tehnici și metode variate de inserare a
numerarului în sistemul financiar, și anume:
-structurarea, adică divizarea sumelor mari în sume mai mici și depunerea acestora
de către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective în
vederea achiziționării altor instrumente de plată, cum ar fi titlurile la purtător sau ordinele
de plată;
-contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din țară a unei cantități de
bani în numerar și introducerea acesteia într-o altă țară, în general cu reguli mai puțin
stricte, de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantității pe vase cargo;
-amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu numerar,
sume care apoi sunt depozitate împreună.
b) Viteza- circulația rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată ce
numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în țara de origine, spălătorul
poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele moderne de
transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulație. Transferurile bancare electronice
pot mișca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar câteva minute, fără ca
deținătorul lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să implice angajații băncii.
c) Complexitatea . Prin împărțirea fondurilor sale în mai multe tranzacții si viteza
acestor operatiuni, spălătorul face dificilă și uneori imposibilă munca investigatorilor de a
reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai multe conturi aflate în alte

31 Lupulescu N., Spălarea banilor și finanțarea terorismului, disponibil la www.inm-
lex.ro/arhiva/fisiere/pag_34/det_415/1380.do .

43
țări și redirecționarea ulterioară dinspre acele țări creează un circuit complex multinațional
electronic, care face dificilă urmărirea lor de către organelle de cercetare.
d) Secretul . În ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim și o justificarea
comercială, acesta poate conduce la apariția unor paradisuri financiare, ce oferă protecție
infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million de corporații anonime, ce
impun un secret financiar strict și apără investitorii străini de investigații și anchete
judiciare.

4.2. TEHNICI DE DISIMULARE A ORIGINII ILICITE A VENITURILOR :

– supraevaluarea prețului unui bun printr-o factură de valoare mai mare decât
valoarea sa reală sau printr-o factură partial sau în totalitate falsă;
– tranzacții comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale prin: tranzacții
cu numerar dintr-o valută în alta în mod repetat și rapid, folosirea unor conturi bancare
multiple, deschiderea și închiderea repetată a acestora, transferuri electronice bancare din
contul unor persoane juridice în contul unor persoane fizice, efectuarea de transferuri
externe a unor valori mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare sau de
călătorie, operațiuni de credit, investiții, constituirea de garanții fictive, etc;
– metoda împrumutului returnat . O parte din fondurile transferate pe căi ilicite
în străinătate revin sub formă de împrumut infractorului sau firmei pe care o controlează.
Această operațiune este urmată apoi de returnarea sumei împrumutate, la care se adaugă
dobânzile convenite de parti și eventual penalități de intarziere, ce conduc la sume din ce
în ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal;
– polițele de asigurare , prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor
prime mai mari decât cele normal datorate și solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie
făcută către o terță persoană, recepționarea primelor de asigurare prin brokeri sau
intermediari financiari din centre offshore care nu respectă regulile de publicitate sau
evidență, la care de fapt intentionat nici nu sunt obligati contractual.

44
4.3. PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN INTERMEDIUL
CAZINOURILOR ȘI AL JOCURILOR DE NOROC GAZDUITE DE
PLATFORMA WEB
Casele de jocuri reprezintă o metodă uzitată pentru spălarea banilor proveniți din
infracțiuni. Utilizarea lor de către subiecții activi ai infracțiunii de spălare de bani se
datorează vitezii și naturii intensive a jocurilor cu numerar, dar și datorită faptului că
furnizează servicii financiare, similare celor oferite de bănci sau de instituțiile financiare
bancare și nebancare.
Volumul mare de valută pe care îl aduc jucătorii, clienți legali, atrage pe subiecții
activi ai spălării de bani. Jucând banii murdari în caziouri se creează o acoperire ideală a
banilor provenind din activități ilegale, care odată jucați ies curați. Cazinourile sunt
atractive și pentru criminalitatea organizată; astfelm dacă aceștia preiau controlul asupra
cazionului au nu doar oportunitatea spălării neîngrădite a veniturilor ilicite, dar se creează
și oportunitatea de a se implica în alte tipuri de criminalitate.
Rapoartele Grupului de Acțiune Financiară evidențiază că, de multe ori, în schmele
de spălare a banilor prin intermediul cazinourilor sunt implicate persoane fizice. Subiecții
activi ai infracțiunii recurg la utilizarea de agenți, deghizând astfel pe adevăratul proprietar
al fondurilor și pierzând o parte din bani în timpul jocurilor de noroc, pierderi necesare,
reprezentând un cost asumat pentru derularea afacerilor.
Alte tehnici ce implică folosirea cazinourilor în activitățile de spălare de bani sunt:
– Cumpărarea de jetoane sau simboluri cu numerar, pariul făcându-se la suma
minim posibil și se solicită ulterior replata printr-un cec tras din contul
cazinoului;
– Utilizarea unui lanț de cazionouri cu sedii în state diferite și solicitarea acordării
unei sume cu titlu de credit, de către cazinou, urmată de retragerea sumei în
cauză într-o altă jurisdicție;
– Solicitarea ca cecurile câștigătorului să fie emise pe numele unui terț sau nu fie
nominale (să fie la putător);
– Utilizarea site-urilor ce găzduiesc jocuri de noroc și pariuri sportive on-line.
Internatul este folosit astăzi și pentru pariuri, și pentru jocuri on-line. Jocul de
noroc are loc offline, rezultatul fiind apoi controlat din interior. Astfel, sistemul
on-line nu generează rezultatul, internetul fiind utilizat pentru comunicarea
informației. Problema vulnerabilității jocului de noroc este legată de riscurile care
apar în cadrul serviciilor financiare electronice.

45
– Tranzacțiile realizate prin intermediul cardurilor de credit și site-urile de jocuri de
noroc pe internet, acestea fiind situate în centre off-shore fac dificilă, ba chiar
imposibilă, localizarea și, respectiv, urmărirea penală a infractorilor. Dificultatea
de colectare a probelor provine în acest caz din faptul că înregistrările
tranzacțiilor și jocurilor de noroc sunt realizate de un site de joc de noroc și un
software, fără a se respecta regilile imperative ale Codului de procedură penală.

4.4. PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN INVESTIȚII IMOBILIARE, ÎN
AUR, PIETRE PREȚIOASE ȘI OBIECTE DE ARTĂ

În sectorul imobiliar, sunt două căi identificate de spălare a banilor:
– Metoda tradițională constă în achiziția de proprietăți imobiliare;
– O altă metodă constă în constituirea de agenții imobiliare pentru construirea și
vânzarea imobilelor.
O metodă cunoscută vizează situația în care subiectul activ al infracțiunii de spălare
de bani cumpără proprietăți plătind cu bani câștigați legitim, la un preț sub prețul pieței, iar
restul prețului este plătit în numerar, din bani negri. Revinderea ulterioară a propietății se
face la întreaga valoare de piață, banii fiind acum toți curați, fiind bani provenind dintr-o
afacere imobiliară.
O altă metodă constă în vânzarea unei părți dintr-o proprietate unui investitor străin
(care se identifică tot cu subiectul activ al spălătii de bani) și care lucrează de această dată
prin una sau mai multe societăți străine. Prețul de vânzare este crescut artificial, banii fiind
ulterior repatriați, fiind un câștig dintr-o afacere imobilairă profitabilă.
Nu de puține ori, subiecții activi ai infracțiunii achiziționează opere de altă, în
complicitate cu administratorii galeriilor de artă, ascunzându-se prețul efectiv de achiziție,
întreținându-se astfel un comerț la negru.

46
4.5.PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN INTERMEDIUL
TRANZAȚIILOR LEGATE DE INVESTIȚII

Între acestea, avem în vedere:
– Achiziția de valori mobiliare păstrate în bănci, în casete de siguranță;
– Cumpărarea (tranzacționarea) sau vinderea de titluri de valoare pentru numerar
sau pentru a procura alte titluri de valoare, atunci când tranzacția nu este
efectuată prin contul curent al clientului;
– Vânzarea unor titluri de valoare mare, în schimbul numerarului, retras ulterior;
– Achiziția de valori mobiliare prin bancă, atunci când achiziția nu este în
conformitate cu activitatea obișnuită a clientului;
– Folosirea numerarului pentru achiziția/vânzarea de valori mobiliare în locul
decontărilor fără numerar (a aviramentelor), vehiculându-se sume importante;
– Solicitarea unui client pentru emiterea de către bancă a unui certificat de garanței
pentru titluri a căror autenticitate nu poate fi verificată;
– Păstrarea mai multor conturi, fără a exista o aparentă rațiune de afaceri.

4.6.PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN INTERMEDIUL SISTEMULUI
BANCAR

Băncile pot deveni, prin excelență, locuri de spălarea a banilor, având proveniență
ilicită.
Persoana care se ocupă cu spălarea banilor se prezintă la o bancă, de regulă la un
oficiu periferic, deschide un cont pe numele unei persoane nesuspectate, în care face
depuneri periodice și din care realizează plăți pe numele altor persoane fizice sau juridice.
Acestea, la rândul lor, trimit banii primiți în alte conturi, pentru a crea confuzie și pentru a
se pierde urma unor importante sume de bani din activități ilicite.
Având complicitatea unor funcționari bancari corupți, aceste persoane pot transfera
titluri de valoare, fără acoperire în evidențele contabile ale altor bănci, dându-se valoare
astfel unor acte nule și favorizându-se activitățile infracționale ale criminalității organizate.
Conducerea băncilor îngreunează uneori activitatea anchetatorilor, prin invocarea
secretului bancar, ascunzând astfel existența unor fonduri negre, neînregistrate în
contabilitate, dar și a unor activități subscrise crimei organizate.

47
Uneori, organizațiile criminale sunt ajutate chiar de către membrii guvernelor, care
emit ordonanțe de guvern la comandă, creând confuzii și oferind premisele necesare
spălării de bani. În România, un exemplu în acest sens l-a constituit O.G. nr. 26/1993, care
a creat confuzie, îngreunând aplicarea legii penale în domeniul contrabandei, transformând
în simple contravenții infracțiuni de fals și alte infracțiuni, create în folosul organizatiilor
criminale. De exemplu, art 30 din O.G. nr. 26/1993: prezentarea la organele vamale de
către transportatori a unor documente de transport interanțaionale cu date eronate privind
felul și cantitatea mătfurilor sau bunurilor constituie contravenție și se sancționează cu
amendă egală cu valoarea în vamă a mărfurilor sau a bunurilor constatate în plus. În acest
caz, se aplică măsura confiscării acestora.
O altă schemă de spălare a banilor ce implică folosirea sistemului bancar este
reprezentată de constituirea unei societăți comerciale off-shore autorizată a efectua
activități numai în afara țării de origine. Anterior deschiderii unui cont într-un aparadis
fiscal se iau o serie de măsuri, deoarece în cazul unei anchete penale, secretul bancar poate
fi ridicat. Pentru a evita acest risc, anterior trimiterii banilor în aceste paradisuri fiscale,
subiectul activ al spălării de bani va intra în legătură cu una dintre numeroasele jurisdicții
caracterizate printr-o legislație fiscală relaxată, jurisdicții care vând societăți off-shore.
Oadtă constituită societatea, se creează un cont bancar pentru acea companie, care
beneficiază de confidențialitate cu privire la identitatea titularului.

4.7.PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN UTILIZAREA AȘA-NUMITEI
"NEW PAYMENT METHODE"

Cardurile preplătite pot fi finanțate prin numerar, transferuri bancare și transferuri de
la persoană la persoană. Această modalitate de finanțare asigură părților posibilitatea de a
alimenta cardurile preplătite cu bani provenind din activități infracționale. Astfel titularul
unui astfel de card are posibilitatea ca, în nume propriu sau prin intermediul altor persoane
ce sunt implicate, să alimenteze contul cu sume care să nu depășească pragul de 15.000
euro, ca prag prevăzut expres de legislație pentru raportarea depunerilor32.
O metodă descoperită de utilizare a procedeului prezentat anterior vizează un salariat
cu atribuții de resurse umane al unei societăți comerciale, care a folosit datele personale ale
persoanelor chemate la interviu pentru a face angajări fictive de personal, emițând astfel

32 Raportul FATF, Money laundering using new payment methods, 2010, p. 36.

48
carduri de salariu preplătite. Sumele în cauză au fost ulterior retrase de la ATM-uri sau au
fost utilizate pentru a plăti bunurile achiziționate.

4.8.PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN UTILIZAREA SERVICIILOR
DE TRANSFER ȘI A CELOR ONLINE BANCARE

Foarte multe dintre fondurile financiare ale societăților comerciale sau ale
persoanleor fizice cu activități independente circulă prin tranzacții electronice, iar nu prin
bani lichizi. Astfel, Internetul joacă un rol important în derularea tranzacțiilor financiare.
Sistemul electronic de transfer a banilor și, implicit de spălare a banilor, imită
modelele și comportamentele tranzacțiilor cu caracter legal.
Serviciile bancare oferite on-line permit clientului să efectueze tranzacții direct prin
contul personal, operând pe computer, pe bază de software, subminînd capacitatea băncii
de monitorizare a activității conturilor, ca în cazul tranzacțiilor prin conturi obișnuite, dar
și a schemelor de intrare-ieșire a banilor, cunoscute ca modalități tradiționale de ascundere
a banilor; deținătorii fondurilor pot manipula identitatea ultimului primitor al fondurilor,
fiind posibilă chiar crearea unui cont în interesul altui cont, precum și furnizarea de servicii
bancare pentru clienții off-line, prin funcționarea unor structuri de tipul bancă în bancă,
aceste servicii limitând utilitatea sistemelor ce permit obținerea de informații despre
expeditorul și primitorul banilor prin transfer electronic.
Transferurile electronice reprezintă o madalitate uzuală de separare a veniturilor
ilicite de sursa lor și conferirea unei proveniențe curate. Odată depus în conturile bancare,
numerarul poate fi transferat în timp record oriunde în lume.
Utilizarea sistemelor de transfer al banilor de către subiecții activi ai spălării de bani
se datorează următoarelor avantaje:
– Permit transferurile financiare pentru comisioane modice (de exmplu 0,1% din
tranzacție);
– Nu este limitat numărul de operațiuni pe care le poate efectua o persoană în
aceeași zi;
– Exigențe de formă în ceea ce priveșete identificarea originii banilor;
– Este larg răspândit oriunde la nivel mondial.
Preocuparea legată de serviciile bancare on-line privește reducerea contactelor
umane dintre client și instituțiile financiare. Clientul are posibilitatea de a accesa oricând

49
contul său de pe calculatorul persoanl, folosind o rețea locală sau gadgeturi performante. În
aceste condiții, instituțiile financiare nu pot identifica clientul ce accesează contul on-line.
Astfel, subiecții activi ai spălării de bani pot controla nestingheriți orice cont, de
oriunde din lume, de regulă conturile fiind deschise pe numele unor interpuși. Mai departe,
soldurile din conturile interpușilor sunt transferate în contul administratorului titular, care
va dispune de banii astfel transferați.
Identificarea pe baza datelor existente în format electronit permit accesul pe baza
simplei semnături electronice.
Pentru a evita și contracara fenomenul de ascundere a identității aceluia care
utilizează serviciile bancare on-line prin intermediul transferurilor electronice, există o
nouă teorie – aceea a identificării persoanei ce accesează un cont electronic prin utilizarea
imaginii sale virtuale, ba chiar a amprentei sale digitale. Astfel, banca ce a deschis contul,
fiind în posesia imaginii titularului, dar și a amprentei sale digitale, va recurge la
compararea imaginilor din posesia sa cu cele transmise de pe internet celui care accesează
contul, și numai coincidența lor perfectă va autoriza efectuarea operațiunii dispuse de către
client.
Aplicarea acestor noi elemente de siguranță at îmbunătăți sistemul actual, în care
calculatorul verifică doar semnătura electronică – un cod, o parolă – comparând cu
informațiile din bancă.

4.9.PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN INTERMEDIUL
SOCIETĂȚILOR DE LEASING

Acest procedeu este utilizat când se procedează la achiziții simulate de bunuri cu
emisiuni de facturi false pentru situații de locațiune financiară inexistente.
De exemplu, o societate cumpără în mod fictiv un autoturism pentru care plătește o
chirie, lunar, dar și dobânzi, scoțând acești bani din contabilitate și împărțindu-i, de
conveniență, cu societatea vânzătoare.

50
4.10. PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN FOLOSIREA DE CURIERI
PENTRU TRANSPORTUL LICHIDITĂȚILOR SAU A ALTOR VALORI
Această modalitate de spălare a banilor se folosește prin importul sau exportul ilicit
de valută, de titluri sau de alte mijloace de plată ascunse asupra persoanelor sau a
mijloacelor de transport (autovehicule, nave, teenuri, avioane).
Curierii sunt folosiți pentru efectuarea plăților sau mutarea banilor din țările din care
sunt obținuți în statele în care se găsesc infractorii.
De regulă, curierii sunt folosiți perioade scurte de timp, pentru siguranța tranzacțiilor.

4.11. PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN EXPEDIȚII POȘTALE

Această modalitate se traduce în practică prin îndreptarea plicului către o căsuță
poștală sau post restant, în această formă evitându-se identificarea expeditorului sau
destinatarului. De exemplu, se expediază un colet al cărui conținut îl reprezintă cărți într-
un alt stat. Destinatarul nu se prezintă pentru ridicarea colectului. La modul real, în
complicitate cu funcționarul poștei sau funcționarul poștei însuși deschide cutia în care
introduce bani. Coletul se reîntoarce în țara de expediție cu mențiunea că destinatarul nu a
fost identificat ori nu s-a prezentat și, în această formă, conținutul este sustras de la
controlul vamal.

4.12. PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN AGENȚII DE TURISM

Agențiile de turism pot fi constituite special pentru spălarea de bani. Prin intermediul
lor se pot transfera, aparent legal, mari sume de bani în străinătate, camuflând aceste
operațiuni în spatele unor activități nerealizate, în forma plăților sau comisioanelor. Se
creează astfel un paravan, prin care agențiile de turism, spațiile acestora, autovehiculele
înmatriculate pe numele lor, sunt folosite în scopul transportului ori disimulării fondurilor
obținute prin infracțiuni.

51
4.13. PROCEDEE DE SPĂLARE A BANILOR PRIN OPERAȚIUNI FICTIVE
INTERNAȚIONALE

Operațiunile fictive în plan internațional se pot realiza prin simulări de importuri sau
exporturi care sau nu s-au derulat, sau au avut loc în cantități mai mici decât cele declarate.
De exemplu: pe teritoriul României, o societate străină achiziționează un bun de la
un producător autohton cu suma de 1 euro/tricou. Bunul este ulterior vândut, respectiv
cumpărat prin mai multe societăți fictive, constituite tot de investitorul străin. Este crescut
astfel în mod artificial prețul tricoului, până ajunge la 10 euro/bucata. Pentru a obține
profit, bunul este exportat în țara X, imediat solicitându-se autorităților române
rambursarea TVA, deoarece bunul achiziționat pe piața internă a fost exportat.
Statul român rambursează astfel 24% din prețul de export al tricoului, adică 2,4
euro/buc. Practic, firma exportatoare reușeșete să câștige mai mult decât producătorul
intern, prin intermediul unor operațiuni fictive. În această tranzacție intervine un grup de
infractori din străinătate, care plătesc în contul societății ce a achiziționat bunurile
exportate din România, înyreaga valoare, după care societatea exportatoare – care a primit
banii, creditrează cu aceste foonduri, una din societățile intermediare, care au fost folosite
inițial pentru mahorările artificiale ale prețului, de la un euro la zece euro. Apoi aceste
sume sunt expediate în altă țară ca avans achiziție mărfuri.
Așadar, infracțiunea principală constă în inducerea în eroare a statului român care a
restituit fără nicio justificare legală TVA, iar banii externi cu care s-a achitatat
contravaloarea produselor sunt bani murdari, introduși astfel în circuitul legal.

4.14. CERCETAREA INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A BANILOR

Investigarea și cercetarea infracțiunilor de spălare a banilor se realizează în funcție
de formele concrete de manifetare a acestui complex de infracțiuni, iar din practica
judiciară au rezultat următoarele tipologii:
1. Spălarea banilor proveniți din contrabandă și evaziune fiscală;
2. Transferarea succesivă a unor mari sume de bani din conturile curente ale
firmelor ce desfăsoară activități aparent legale în contul unor firme fantomă
pe baza unor operarțiuni comerciale fictive, diminuând astfel baza impozabilă
și generând fictiv TVA deductibil;

52
3. Crearea de circuite financiare și comerciale fictive prin folosirea de firme
fantomă în scopul obținerii de rambursări ilegale de T.V.A;
4. Spălarea banilor proveniți din economia subterană;
5. Spălarea banilor proveniți din evaziune fiscală prin intermediul unor circuite
financiare;
6. Spălarea banilor proveniți din obținerea de credite și evaziune fiscală prin
achiziționarea de acțiuni la companii de stat ce detin proprietăți imobiliare
importante;
7. Spălarea banilor proveniți din contrafacerea și comercializarea băuturilor
alcoolice;
8. Spălarea banilor proveniți din încheierea și derularea în mod fraudulos a unor
contracte de leasing având drept obiect achiziționarea și utilizarea unor
mijloace fixe fictive (mașini și utilaje folosite în special în domeniul
construcțiilor);
9. Spălarea banilor prin conturi deschise sub o falsă identitate;
10. Sume în valută, deosebit de mari, sunt spălate la ghișeele caselor de schimb
valutar;
11. Venituri sustrase de la impozitare sub acoperirea vânzărilor, cumpărărilor și
închirierilor de imobile mascate de contracte fals urmate de spălarea banilor
obținuți prin transferarea lor în paradisuri fiscale.
Faptul că infracțiunea de spălare de bani intră în categoria noțiunii mai largi a
criminalității organizate, riscul pe care aceasta îl are în ceea ce privește climatul de
siguranță și de securitate dintr-un stat au determinat înființarea unor formațiuni specializate
pentru combaterea acestei forme de criminalitate.
În acest sens, prin Legea nr. 508/2004 a fost înființată Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de Combatere a Criminalității
Organizate și Antidrog, ca structură specializată în combaterea și investigarea
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.
Dacă sumele de bani supuse procesului de spălare provin din infracțiuni de corupție
sau din infracțiuni asimilate acestora, evaziune fiscală sau înșelăciune având consecințe
deosebit de grave, prejudiciul cauzat depășind 1.000.000 euro, competența de cercetare a
infracțiunilor de spălare de bani va reveni Direcției Naționale Anticorupție. Totodată, în
anul 2005 a fost înființată Direcția de Combatere a Marii Criminalități Economico-

53
Financiare din cadrul Direcției Generale de Combatere a Criminalității Organizate, aceasta
fiind reorganizată în anul 2008 în forma Direcției de Combatere a Finanțării Terorismului
și Spălării Banilor.

4.15. CAZURI PRACTICE DE SPĂLARE A BANILOR

Pornind de la o serie de spețe în domeniul spălării de bani, ne oprim asupra unor
cazuri practice în materie:
4.15.1. Spălarea de sume de bani prin utilizarea procedeului creditării propriei firme,
urmat de restituirea creditului și schimbului valutar
Un cunoscut om de afaceri care operează în domeniul producției și comerțului cu
alcool și produse alcoolice, cercetat penal pentru infracțiunea de contrabandă și evaziune
fiscală, a creat un circuit financiar-bancar pentru a spăla sumele provenite din aceste
infracțiuni.
Circuitul a fost derulat prin intermediul unei bănci din București, deși afacerile
derulate prin firmele sale se derulau în nordul țării. Din cercetarea penală desfășurată în
cauză s-au desprins următoarele aspecte:
– Societățile la care respectiva persoană era acționar și/sau administrator au realizat
pierderi sau profituri care nu justificau imensele sume în numerar vehiculate de
acesta;
– Pe lângă circuitul financiar derulat prin intermediul băncii din București, respectiva
persoană deținea conturi personale și în alte bănci, conturile în valută fiind de
aproximativ 500.000 dolari americani;
– Pentru deschiderea conturilor în cauză, respectiva peroană a utilizat mai multe acte
de identitate, adică un buletin de identitate cu două adrese de domiciliu, diferite, dar
și două pașapoarte;
– Persoana în cauză își conducea afcaerile prin interpuși, în societățile în cauză
neîndeplinid funcția de administrator și retrăgându-se din parte ditre societățile
comerciale, prin cesionarea părților sale sociale;
– O parte dintre datoriile privind produsele introduse prin contrabandă, a realizat plăți
în numerar către un cetățean străin.
Operațiunea de spălare de bani s-a derulat astfel:

54
1. Suma de 7.000.000 lei în numerar, obținuți din infracțiunile de mai sus a fost
depusă în contul personal, fiind transferată în contul uneia dintre societățile
comerciale, în forma unei creditări de firme;
2. Suma de bani a fost apoi retrasă în forma unei restituiri de credit, fiind schimbată,
chiar în ziua retragerii, în dolari americani;
3. Echivalentul în dolari – suma de 3,5 milioane $, fost utilizată la:
– Cumpărarea de cecuri de călătorie – 1,5 milioane $;
– Constituire depozit în valută – 1 milion $;
– Transfer de sumă în contul soției – 1 milion $.
Cecurile de călătorie, fiind nominale și plătibile numai la banca emitentă din S.U.A.
au fost transportate în statul cu pricina, fiind preschimbate în numerar. Transferul acestor
cecuri s-a realizat cu încălcarea prevederilor legii, fiind știut că în conformitate cu
Regulamentul valutar, aceste instrumente intră în categoria numerarului, așadar suma
depășea 10.000 $, trebuind consemnată la organele vamale, iar nu transferată în străinătate.
Referitor la cele două depozite bancare, cel aparținând omului de afaceri în cauză a
fost folosit parțial la alimentarea contului de carduri în valută, iar cel aparținând soției, a
fost utilizat la achiziția de bunuri personale de mare valoare din import, la plata unor
excursii și călătorii externe și interne etc.
Concluzia este că sume de bani având proveniență ilicită au ajuns în cele din urmă să
fie folosite legitim, în state fără legătură cu țara în care au fost produse.
Aleeași persoană a folosit schema creditării firmei pentru a plăti creditori cu care a
intrat în relații comerciale și care alimentau economia neagră a alcoolului. Sumele în
numerar obținute ilicit au fost astfel folosite la creditarea firmei controlate. Din această
firmă s-au efectuat apoi transferuri în conturile altor firme controlate de creditorul căruia îi
datora bani.
Scopul transferului de la prima la a doua firmă l-a constituit plata de facturi. Din cea
de-a doua firmă s-au retras bani în numerar sub pretextul achiziționării de produse agricole
de la persoane juridice.
Folosindu-se de aceste procedee, persoana în cauză și-a achitat datoria față de
creditori, recuperându-și apoi banii în formă de credite de la firma controlată.

4.15.2. Spălare de bani prin vânzări fictive de imobile, folosind firme "fantomă" și
recurgând la rambursări ilegale de TVA
Circuitul financiar ce stă la baza acestei metode vizează parcurgerea următorilor pași:

55
Societatea comercială nr. 1, la care este asociat majoritar cetățeanul român A, vinde
un imobil Societății comerciale nr. 2, al cărui unic asociat este soția sa – B, cu suma de
190.000 lei.
În etapa următoare firma nr. 2 vinde imobilul firmei fantomă nr. 3, la care asociat
unic este cetățeanul irakian C, care acționează sub acoperirea unui pașaport fals, pentru
suma de 230.000 lei.
Societatea comercială nr. 3 vinde imobilul pentru suma de 250.000 lei societății nr. 4,
la care unic asociat este D, fiul lui A si B.
Pentru a dovedi realitatea vânzării imobilului pentru rambursarea TVA-ului aferent
de 47.000 lei, directorul firmei nr. 1 – E, în calitate de persoană fizică, depune în numerar
în contul firmei sale – 5 – suma de 250.000 lei, facturând în fals pe numele acesteia
mărfuri cumpărate de la firma nr. 4.
Circuitul fictiv al banilor continuă prin transferul de către societatea nr. 4 în contul
firmei "fantomă" 3, a sumei de 29,5 miliarde de lei, cu titlu de contravaloare marfă, de
unde este apoi retrasă în numerar.
Cenzorul firmei nr. 1 este chiar șeful administrației financiare locale pe a cărei rază
teritorială își au sediile firmele 4 si 5.
Prin efectuarea succesivă de vânzări-cumpărari și prin transferuri bancare formale,
prin implicarea unui cetățean arab cu pașaport fals și a unei firme fantomă, s-a obținut
rambursarea ilegală a 47.000 lei, cu titlu de TVA, prejudiciind astfel bugetul de stat.

4.15.3. Însușirea ilegală, de la bugetul de stat, a TVA prin supraevaluarea prețurilor
unor mărfuri exportate sau care, în realitate, nu au fost exportate, folosind
mai multe firme fantomă.
Circuitul financiar care a caracterizat această modalitate de spălare a banilor a
presupus următorii pași: o societate din străinătate alimentează contul unei societăți cu
sediul în România, care efectuază operațiuni de comerț exterior, cu sume reprezentând
contravaloare marfă, iar cea din urmă a schimbat valuta în lei. Sumele de bani astfel
obținute sunt transferate, prin tranzacții multiple în aceeași zi, în contul unei firme
fantomă, cu titlu de plată achiziție mărfuri exportate.
Firma fantomă, la rândul ei, transferă banii, altei firme fantomă, cu același titlu –
contravaloare marfă.

56
A doua firmă fantomă schimbă din lei în valută suma de bani primită pe care o
transferă în străinătatea prin metoda plății în avans a unor produse ce urmau a se importa
ulterior.
Se urmărește astfel un triplu scop:
1. Fraudarea bugetului de stat prin rambursarea TVA aferentă exporturilor ale căror
prețuri au fost supraevaluate, deoarece prețul achitat de firma fantomă
producătorului mărfurilor era de 40 de ori mai mic;
2. Deși firma fantomă a colectat TVA aferent mărfurilor supraevaluate și realizează
profit, acestea nu sunt plătite niciodată de la bugetul de stat;
3. Deși sumele aferente exporturilor au fost repatriate, ele au fost transferate în
străinătate prin intermediul celor două firme fantomă, ca plată în avans a unor
produse care nu s-au mai importat niciodată și nici avansul nu s-a mai repatriat.
Practic, prin circuitul realizat s-au realizat condițiile aparent legale de repatriere a
valutei aferente exportului în baza căreia s-au recuperat de la bugetul statului mari sume de
bani cu titlu de TVA de rambursat, respectivele firme suportând doar plata comisioanelor
bancare și eventual pretențiile funcționarilor, care după o verificare superficială, au aprobat
cererea de restituire și plată33.

4.15.4. Spălarea banilor proveniți din contracte de subînchiriere fictive urmate de
transferuri externe
"X" S.A. închiriază un spațiu comercial unei societăți cu răspundere limitată "Y"
S.R.L., pentru suma de 440.000 lei care îi este transferată imediat în cont.
"Y" S.R.L. încheie ulterior, pentru aceeași perioadă de timp, un contract de
subînchiriere fictiv cu societatea "Z" S.R.L.
În baza contractului de subînchiriere, "Y" S.R.L. încasează de la "Z" S.R.L., în
contul său deschis la o bancă din România, suma de 110.530 lei, sumă provenind din
evaziune fiscală.
Din suma primită astfel, o parte este transferată cu titlu de contravaloare marfă în
contul firmei fantomă "M" S.R.L., iar o altă parte în contul altei firme fantomă "N" S.R.L.
În final, societatea "M" S.R.L. transferă într-un cont deschis la o bancă din Hong-
Kong suma primită, cu titlu de import utilaj cu palta în avans, iar "N" S.R.L. transferă cu
același titlu suma primită într-un cont deschis la o bancă din Gibraltar.

33 Voicu C., Boroi Al., Sandu F., Molnar I., Drept penal al afacerilor, Ed. All Beck, București, 2003, p. 195.

57
Importurile cu plata în avans nu au fost onorate, iar valuta nu a fost repatriată34.

4.15.5. Înființarea de societăți fantomă, în vederea creării unei verigi necesare
derulării de fluxuri financiare care să disimuleze natura ilicită a câștigurilor
obținute de către o rețea de societăți comerciale implicate în activitatea de
spălare a banilor.
Mai mulți cetățeni străini vin în România în scop turistic. Fiecare dintre aceștia
devine asociat unic al câte unei societăți cu răspundere limitată.
Conturile acestor societăți este creditat în principal de persoane juridice implicate în
activitatea de spălare a banilor.
Sumele transferate de aceste persoane juridice sunt retrase în numerar de către
cetățeni străini, în exact aceleași zile în care conturile au fost creditate. Debitarea conturilor
acelorași societăți are loc exclusiv prin retragere numerar. Societățile nu desfășoară nicio
activitate comercială, fiind înființate în vederea spălării banilor. O parte din retragerile de
numerar sunt efectuate când cetățenii străini nu se află în România.

4.15.6.Transferul ilegal în străinătate a banilor obținuți din contrabandă și evaziune
fiscală prin intermediul unor firme "fantomă"
Circuitul prin care se realizează spălarea de bani în acest caz este următorul:
În perioade succesive de aproximativ 3-6 luni, un grup format din mai mulți cetățeni
străini care s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, au constituit în România 51 de
firme fantomă, în numele cărora au comercializat mărfuri de contrabandă, neevidențiate în
contabilitate, cu valori cuprinse între 5.000.000 – 70.000.000 lei.
Sumele de bani sunt rulate prin intermedil conturilor bancare ale firmelor implicate,
deschise la diferite bănci românești, prin intermediulcărora au fost schimate în dolari.
În scopul ascunderii provenienței banilor, autorii au efectuat sute de operațiuni
bancare, de creditare și debitare a conturilor firmelor implicate, uneori chiar între conturile
aceleiași, deschise la diferite bănci, pentru a face extrem de dificilă reconstituirea fluxurilor
financiare.

34 Idem, p. 196.

58
Transferurile bancare în conturile firmelor fantomă evazioniste s-au făcut succesiv cu
convertirea pe piața bancarea sute de miliarde de lei în valută, obținând în acest mod
64.000.000 dolari.
Astfel, întreaga sumă de 64.000.000 dolari a fost transferată de către cetățenii străini
din conturile deschise la bănci din România, în conturile unor bănci din mai multe țări
străine, cu titlu de import marfă cu plata în avans, în baza unor contracte de comerț exterior
false, privind importul unor mărfuri care au rămas neonorate.
În acest caz, un singur cetățean străin, în perioada 1991-1999, a înființat în România,
în calitate de asociat unic, 23 de societăți comerciale în forma juridică a unei societăți
comerciale, majoritatea dovedindu-se a fi firmă fantomă..
Înmatricularea ilegală a mai multor societăți comerciale în forma juridică de societate
cu răspundere limitată, în numele unei singure persoane fizice, s-a efectuat pe fondul unor
grave lacune în procedurile de lucru ale Oficiului Național al Registrului Comerțului care
nu prevăd verificări în baza proprie de date, prealabile înmatriculării.
Funcționarii financiar fiscali nu țin evidența societăților comerciale care funcționează
pe raza de competență teritorială, nu controlează și nu cooperează cu Direcția Antifraudă
Fiscală, Poliția Economico-Financiară, Direcția Străini și pe probleme de Migrări pentru a
stabili legalitatea fucționării lor și corectitudinea plății obligațiilor fiscale la bugetul
statului, dar și oportunitatea șederii în România a asociaților străini.
Toate transferurile de valută în străinătate cu titlu de import marfă cu plata în avans
se efectuează ca urmare a lacunelor existente în sistemul legislativ din sectorul financiar-
bancar.

59
CAPITOLUL V.

PREVENIREA ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR

Necesitatea combaterii spălării banilor provine din cel puțin două motive: necesitatea
de a lupta împotriva criminalității organizate și conservarea integrității piețelor financiare.
Combaterea spălării banilor trebuie realizată atât la nivel intern (Oficiul Național de
Prevenire și Combatere a Spălării Banilor), cât și la nivel extern (MONEYVAL, Grupul
BASEL, FATF). Astfel, lupta internă împotriva criminalității organizate presupune lupta
împotriva corupției, a privatizărilor frauduloase, a evaziunii fiscale și a frudelor prin
intermediul instituțiilor financiare.

5.1.CADRUL LEGISLATIV ROMÂNESC

Fundamentul legal al acestui concept se regăsește în legislația românească prin
”Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru
instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism”, care ne
oferă definiția oficială și aplicabilitatea sa:
Astfel, art. 2 din Legea nr. 656/2002 prevede, în mod complet și concret :
„În sensul prezentei legi:
a) prin spălarea banilor se înțelege infracțiunea prevăzută la art. 29”;
b) prin finanțarea terorismului se înțelege infracțiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr.
535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului;
c) prin bunuri se înțelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum
și actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea;
d) prin tranzacție suspectă se înțelege operațiunea care aparent nu are un scop economic
sau legal ori care, prin natura ei și/sau caracterul neobișnuit în raport cu activitățile
clientului uneia dintre persoanele prevăzute la art. 10, trezește suspiciunea de spălare a
banilor sau de finanțare a terorismului; (sintagmă înlocuită prin art. 111 pct. 4 din Legea
nr. 187/2012 – publicată la 12 noiembrie 2012, în vigoare de la 1 februarie 2014).

În aplicarea prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 656/2002, a fost emisă forma și
conținutul Raportului de tranzacții suspecte, aprobată prin art. 1 lit. a) din Decizia

60
O.N.P.C.S.B. nr. 674/2008 – publicată la 17 iunie 2008, în vigoare de la 12 octombrie 2012
– satelit publicat anterior republicării oficiale.
e) prin transferuri externe în și din conturi se înțelege transferurile transfrontaliere, astfel
cum sunt acestea definite potrivit reglementărilor naționale în materie, precum și
operațiunile de plăți și încasări efectuate între rezidenți și nerezidenți pe teritoriul
României;
f) prin instituție de credit se înțelege entitatea definită la art. 7 alin. (1) pct. 10 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea
capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările
și completările ulterioare;
g) prin instituție financiară se înțelege orice entitate, cu sau fără personalitate juridică,
alta decât instituția de credit, care desfășoară una ori mai multe dintre activitățile
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) – l), n) și n1) din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările
și completările ulterioare, inclusiv furnizorii de servicii poștale care prestează servicii de
plată și entitățile specializate care desfășoară activități de schimb valutar. Intră în această
categorie și:
1. asigurătorii, reasigurătorii și brokerii de asigurare și/sau reasigurare, autorizați
potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea
asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și sucursalele aflate pe
teritoriul României ale asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări
și/sau reasigurări autorizați în alte state membre;
2. societățile de servicii de investiții financiare, consultanții de investiții, societățile de
administrare a investițiilor, societățile de investiții, operatorii de piață, operatorii de
sistem, așa cum sunt definiți potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de
capital, cu modificările și completările ulterioare, și reglementărilor emise în aplicarea
acesteia;
h) prin relație de afaceri se înțelege relația profesională sau comercială legată de
activitățile profesionale ale persoanelor prevăzute la art. 10 și despre care, la momentul
inițierii, se consideră a fi de o anumită durată;
i) prin operațiuni ce par a avea o legătură între ele se înțelege operațiunile aferente unei
singure tranzacții decurgând dintr-un singur contract comercial sau înțelegere de orice
natură între aceleași părți și a căror valoare este fragmentată în tranșe mai mici de 15.000

61
euro ori echivalentul în lei, atunci când acestea sunt efectuate în cursul aceleiași zile
bancare, în scopul evitării cerințelor legale;
j) prin bancă fictivă se înțelege o instituție de credit ori o instituție care desfășoară
activitate echivalentă, înregistrată într-o jurisdicție în care aceasta nu are o prezență
fizică, respectiv conducerea și administrarea activității și evidențele instituției nu sunt
situate în acea jurisdicție, și care nu este afiliată la un grup financiar reglementat;
k) prin furnizori de servicii pentru societățile comerciale și alte entități sau construcții
juridice se înțelege orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional
oricare dintre următoarele servicii pentru terți:
1. constituie societăți comerciale sau alte persoane juridice;
2. exercită funcția de director ori administrator al unei societăți sau are calitatea de
asociat al unei societăți în comandită ori o calitate similară în cadrul altor persoane
juridice sau intermediază ca o altă persoană să exercite aceste funcții ori calități;
3. furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate
comercială, o societate în comandită sau orice altă persoană juridică ori construcție
juridică similară;
4. are calitatea de fiduciar în derularea unor activități fiduciare exprese sau a altor
operațiuni juridice similare ori intermediază ca o altă persoană să exercite această
calitate;
5. acționează sau intermediază ca o altă persoană să acționeze ca acționar pentru o
persoană, alta decât o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe o piață
reglementată care este supusă unor cerințe de publicitate în conformitate cu legislația
comunitară sau cu standarde fixate la nivel internațional;
l) prin grup se înțelege un grup de entități, așa cum este definit la art.2 alin. (1) pct. 13
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a
instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și/sau de reasigurare, a societăților de
servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un
conglomerat financiar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 . ”35

35 Lege 656/2002 (r epublicata 2012, consolidata 10 decembrie 2018) pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de
terorism, publicata in Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012

62
Art. 29 din aceeași Lege : ”Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a
finanțării actelor de terorism” , prevede:
„(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la
10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de
infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în
scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se
sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a
circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că
bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârșirea de infracțiuni.
(2) Tentativa se pedepsește.
(3) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii,
instanța aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la
art. 136 alin. (3) lit. a) – c) din Codul penal.
(4) Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din
circumstanțele faptice obiective.
(5) Dispozițiile alin. (1) – (4) se aplică indiferent dacă infracțiunea din care provine bunul
a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate ”.36

Rezumând, definim spălarea banilor ca fiind mai ales activitatea prin care
infractorul dorește, încearcă să ascundă originea și posesia reală a veniturilor provenind din
activități infracționale, și ulterior le repune în circuitul legal.
Pentru a se bucura de roadele acestor activități ilicite, fie că este vorba de trafic cu
droguri, trafic de arme, contrabandă, sau înșelăciune în domeniul financiar-bancar,
infractorii trebuie să găseasca o cale pentru a ascunde sau disimula natura ilicită a
veniturilor lor si a le insera în circuitul financiar legal.

36 Idem

63
Dacă este încununată cu succes, aceasta activitate va permite infractorilor- spălători
de bani menținerea controlului asupra acestor venituri si, eventual, le va oferi o aparență
legală pentru sursa lor de venit.
Mai pe scurt chiar, spălarea banilor este un proces prin care se dă o aparență de
legalitate unor profituri obtinute ilegal de catre infractori care, fără a se compromite,
beneficiază ulterior de sumele obținute.
Este un proces dinamic, în trei etape, care necesita:
– în primul rând – mițcarea fondurilor obtinute în mod direct din infracțiuni;
– în al doilea rând – ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice tip de investigație;
– în al treilea rând – a disponibiliza banii pentru infractori, ascunzându-se din nou originea
fondurilor.

În instanțele din Romania nu există o practică constantă în privința încadrării
juridice a acestor fapte, unii magistrați opinând spre spălare de bani, iar alții spre tăinuire,
recunoscându-se însă unanim că : „fiind o infracțiune de rezultat, infracțiunea de spălare a
banilor prezintă incontestabile asemănări cu infracțiunea de tăinuire.”.
Dacă despre elementul material al infracțiunii de tăinuire se conchide în mod clar
că acesta constă în „primirea, dobândirea sau transformarea unui bun”, despre infracțiunea
de spălare a banilor, specialiștii în domeniu vorbesc despre existența obligatorie a trei
etape:
Etapa 1 – infractorul obține fonduri ca rezultat a unor infracțiuni, ascunde urmele/originea
veniturilor ilicite pe care vrea să le introducă în circuitul financiar sub o aparență de
legalitate, de natura să evite anchetarea naturii fondurilor;
Etapa 2 – infractorul dirijează fondurile obținute în mod ilicit pentru cumpărarea de bunuri
și servicii, urmărind în acest fel să le dea o aparență legitimă;
Etapa 3 –spălătorul de bani trece fondurile în circuitul economic legal, le poate transforma,
modifica în totalitate.
”Art. 270 Cod penal – Tainuirea: „(1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea
valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din
imprejurarile concrete ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani
sau cu amenda …”37

37 Codul Penal , ediția revizuită 2017

64

Ca diferență fundamentală între spălarea banilor și tăinuire, contează proveniența
banilor. Una e să cumperi, de exemplu, un autoturism de lux cu bani negri proveniți din
furt, trafic de droguri, evaziune fiscală etc. și alta e să cumperi un autoturism de furat, dar
cu bani câștigați cinstit, din salariu sau alte surse licite de venit.

65
5.2.CADRUL LEGISLATIV EUROPEAN

La începutul anului 2018 au intrat în vigoare normele care previn evaziunea fiscală
și spălarea banilor și care obligă statele membre să acorde autorităților fiscale accesul la
datele colectate în temeiul legislației împotriva spălării banilor.
Astfel, potrivit Comisiei Europene, începând cu 1 ianuarie 2018 autoritățile fiscale
naționale au acces direct la informații privind proprietarii efectivi ai societăților, trusturilor
și altor entități, precum și înregistrările de audit ale clienților din cadrul companiilor. Noile
dispoziții ar trebui să ofere un impuls major autorităților fiscale în lupta împotriva tipurilor
de structuri evidențiate în “documentele de tip paradis”.

Până în prezent, legislația din România nu a făcut pași vizibili în implementarea
măsurilor pe care le prevede Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. Această directivă
a devenit obligatorie pentru Statele Membre UE începând cu 26 iunie 2017.
Parlamentul European a adoptat în luna ianuarie 2018, un proiect de rezoluție
legislativă referitoare la propunerea de directivă privind incriminarea spălării banilor.
Proiectul urmărește asigurarea unor standarde minime comune la nivel european,
propunându-se pedepse privative de libertate în cazurile de spălare a banilor de minim 4
ani, pentru actele grave. În prezent, legislația din România stabilește pedepse cuprinse între
3 și 10 ani pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor.
Dat fiind că România nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Uniune, ne aflăm
într-o situație dificilă, de a da explicații la nivel de stat, și de a transpune cât mai repede în
legislație prevederile și normele europene în domeniu

66
5.3.OFICIUL NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII
BANILOR
În România, un rol important în prevenirea și combaterea infracțiunii de spălare de
bani revine Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și-a început activitatea
încă din anul 1999, funcționând ca organ de specialitate cu personalitate juridică în
subordinea Guvernului, care, în conformitate cu prevederile Legii nr.656/2002 pentru
prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de
prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, republicată, și are ca obiect de
activitate "[…] prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism,
scop în care primește, analizează, prelucrează informații și sesizează, în condițiile art.8 alin
(1), Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie și Justitie", iar în situația în care se
constată existența unor operațiuni suspecte de finanțare a unor acte de terorism sesizează
de îndată și Serviciul Român de Informatii38.
Oficiul este condus de un președinte, numit de Guvern din rândul membrilor Plenului
Oficiului, care are calitatea de ordonator principal de credite. Plenul Oficiului este structura
deliberativă și de decizie, format din câte un reprezentant al Ministerului Administrației și
Internelor, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Justiției, Parchetului de pe lânga
Înalta Curte de Casație și Justiție, Băncii Naționale a României, Curții de Conturi și
Asociației Române a Băncilor și este numit în funcție pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea instituțiilor reprezentate. Activitatea deliberativă și de decizie
a Plenului se referă la lucrările de specialitate analizate.
Personalul angajat al Oficiului cuprinde personal de specialitate format din analiști
financiari, personal auxiliar de specialitate format din asistenți analiști, precum și personal
contractual care ocupă funcții specifice sectorului bugetar, format din șoferi și muncitori
necalificați.
În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, Oficiul are constituit un aparat propriu, a
cărui organigramă a fost aprobată prin Hotarârea Guvernului nr. 1599/2008 privind
aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Oficiului Național de Prevenire și
Combatere a Spălării Banilor.

38 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, articol disponibil la
http://www.onpcsb.ro/html/prezentare.php .

67
Funcțiile de bază ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor,
în conformitate cu prevederile legale în materie, respectiv Legea nr. 656/2002, republicată,
și H.G. nr. 1599/2008, sunt următoarele:
Conform dispozițiilor art.5 din Hotărârea Guvernului nr.1599/2008 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare și funcționare a Oficiului Național de Prevenire și
Combatere a Spălării Banilor și prevederilor art. 24 alin. 1 lit. d) și art. 26 alin. 1 din Legea
nr. 656/2002, republicată, pentru îndeplinirea obiectului său de activitate, Oficiul are
următoarele atribuții principale:
 primește date și informații de la persoanele fizice și juridice referitoare la operațiuni
și tranzacții efectuate în lei și/sau în valută;
 analizează și prelucrează datele și informațiile primite conform legii pentru a
identifica existența indiciilor temeinice de spălare a banilor sau de finanțare a
actelor de terorism;
 solicită oricăror autorități și instituții publice, precum și oricărei persoane fizice și
juridice datele și informațiile pe care acestea le dețin și care sunt necesare în
vederea îndeplinirii obiectului său de activitate. Aceste date și informații sunt
prelucrate și utilizate cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la prelucrarea
datelor cu caracter personal și a celor referitoare la informații clasificate;
 colaborează cu autoritățile și instituțiile publice, precum și cu persoanele fizice sau
juridice care pot furniza date utile, în vederea îndeplinirii obiectului său de
activitate;
 poate face schimb de informații, pe bază de reciprocitate, cu instituții străine care
au funcții asemănătoare și care au obligația păstrării secretului în condiții similare,
dacă asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii și combaterii spălării
banilor sau al finanțării actelor de terorism;
 emite, în condițiile legii, decizii de suspendare a efectuării tranzacțiilor asupra
cărora există suspiciunea că ar avea drept scop spălarea banilor și/sau finanțarea
actelor de terorism;
 sesizează de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în
cazurile prevăzute de lege;
 sesizează de îndată Serviciul Român de Informații cu privire la operațiunile
suspecte de finanțare a actelor de terorism, dacă în urma analizei și prelucrării
informațiilor se constată indicii de finanțare a unor astfel de acte;

68
 sesizează de îndată organul competent în cazul în care se constată existența unor
indicii temeinice de săvârșire a altor infracțiuni decât cele de spălare a banilor sau
de finanțare a actelor de terorism;
 se sesizează din oficiu, când ia cunoștință pe orice cale despre o tranzacție suspectă,
în condițiile legii;
 întocmește și actualizează liste cuprinzând persoane fizice și juridice suspecte de
săvârșirea sau finanțarea actelor de terorism, care se transmit Ministerului
Economiei și Finanțelor, potrivit prevederilor legale în vigoare;
 efectuează supravegherea pe bază de risc, verifică și controlează modul de aplicare
a prevederilor legii de către persoanele fizice sau juridice prevăzute la art. 10 din
lege și care nu sunt supuse, potrivit legii, supravegherii prudențiale a vreunei
autorități publice;
 formulează propuneri Guvernului și organelor administrației publice centrale pentru
adoptarea de măsuri în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării
terorismului, avizează proiectele de acte normative care au legătură cu domeniul
său de activitate;
 organizează și realizează instruirea de specialitate a personalului propriu și poate
participa la programele speciale de instruire ale altor instituții;
 stabilește forma și conținutul rapoartelor prevăzute la art. 5 alin. (1), (6) și (7) din
lege, precum și metodologia de lucru privind raportările prevăzute la art. 5 alin. (6)
și (7) din lege;
 elaborează propriile proceduri de lucru, prin direcțiile de specialitate, și întocmește
raportul de activitate anual, care va fi prezentat și supus spre aprobare plenului
Oficiului;
 elaborează, negociază și încheie convenții, protocoale, înțelegeri cu instituțiile din
țară care au atribuții în domeniu și cu instituțiile similare din străinătate, în
condițiile legii; poate fi membru al organismelor internaționale de specialitate și
poate participa la activitățile acestora.
Funcțiile de bază ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor,
sunt:
– funcția de colectare, procesare, analiză și diseminare a informațiilor financiare în
legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului către autoritățile competente.

69
– funcția de supraveghere, verificare și control a entităților raportoare care nu sunt
supravegheate de o altă autoritate de supraveghere prudențială.
– autoritate competentă în implementarea regimului sancțiunilor internaționale (a
măsurilor restrictive adoptate la nivelul Uniunii Europene si Consiliului de Securitate al
ONU), luând în considerare calitatea sa de supraveghetor pentru acele entități raportoare
care nu au o autoritate de supraveghere prudențială, conform Legii nr. 217/2009 pentru
aprobarea O.U.G. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale. În
această calitate, O.N.P.C.S.B. este reprezentat în Consiliul Interministerial pentru punerea
în aplicare, de către România, a sancțiunilor internaționale. Prin adoptarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 128/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale,
Oficiul a fost desemnat ca autoritate competentă pentru aplicarea restricțiilor privind
anumite transferuri de fonduri și servicii financiare.
– Oficiul este o componentă a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a
Terorismului (S.N.P.C.T.), sistem definit prin Legea nr.535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului, fiind reprezentat de asemenea în cadrul Centrului de Coordonare
Operativă Antiteroristă (CCOA).
– Oficiul este una din principalele autorități desemnate pentru implementarea
Capitolului IV – Cooperare Internațională al Convenției Consiliului Europei privind
spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea
terorismului, adoptată la Varșovia în anul 2005 și ratificată de România prin Legea
nr.420/2006.
– Oficiul are acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informațiile financiare,
administrative și de aplicare a legii de care are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile în mod
adecvat, operând efectiv cu partenerii internaționali și demonstrând o bună cooperare în
privința aplicării prevederilor legale și a schimbului de informații, fapt care reprezintă o
garanție pentru lupta împotriva spălării banilor și finanțării actelor de terorism.
În conformitate cu prevederile legale, Oficiul primeste de la entitățile raportoare trei
tipuri de rapoarte:
– Raportul de tranzacții suspecte,
– Raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită
minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro,
– Raportul pentru transferurile externe în și din conturi pentru sume a căror limita
minimă este echivalentul în lei a 15.000 euro.

70

5.4. MONEYVAL – Comitetul Selectat de experți pentru Evaluarea Măsurilor de
Combatere a Spălării Banilor
Comitetul Selectat de experți pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării
Banilor (MONEYVAL) a fost înființat în anul 1997, având ca scop a se asigura că statele
au sisteme eficiente de combatere a spălării banilor, fiind în conformitatea cu standardele
internaționale în domeniu39.
Standardele internaționale în domeniul combaterii spălării de bini vizează: cele 40
Recomandări FATF (Grupul de Acțiune Financiară Internațională), dar și cele 9
Recomandări Speciale FATF.
Rapoartele de evaluare furnizează recomandări detaliate privind eficiența sistemelor
naționale de combatere a spălării banilor, dar și referitoare la capacitatea statelor de a
coopera la nivel internaționnal în domeniu.
MONEYVAL are 28 de membri permanenți, între care și România, la care se adaugă
doi temporari, dar și observatori.
Procedura de evaluare a Moneyval privește conformarea sectorului financiar și non-
financiar, conformarea cadrului legislativ și/sau de reglementare din acest domeniu,
eficiența punerii în aplicare a măsurilor de către autoritățile responsabile, eficiența
activității desfășurate de aceste autorități etc.
Moneyval elaborează studii de specialitate în domeniu și deleagă experți pentru
studiile derulate de alte organisme internaționale. Pot fi cooptați evaluatori din cadrul
Moneyval, FATF, FMI etc, fiind desemnați câte 4 pentru un raport (doi pentru sectorul
financiar, unul pentru sectorul legislativ și unul pentru sectorul reprezentat de sistemul de
aplicare a legii). Un raport de evaluare al unui stat membru este urmat, în principiu, de
două rapoarte de progres, acest documente fiind considerate ca parte integrantă în
evaluarea ratingului de conformare în sectorul financiar și non-financiar.
În cadrul Consiliului Europei, Comitetul supune către Comitetul European pentru
Probleme Infracționale (CDPC) un raport anual (un sumar) al activității desfășurate,
precum și orice recomandări, măsuri sau plan de acțiune impus unui stat membru.

39 Moneyval, articol disponibil la http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/moneyval/ .

71
5.5. GRUPUL BASEL
Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancarǎ (Comisia de la Basel) al Bǎncii
Reglementǎrilor Internaționale (BRI) este format din reglementatori bancari din țǎrile din
Grupul celor 10 (G-10). Acesta elaboreazǎ cele mai bune practici de reglementarǎ bancarǎ
și coordoneazǎ activitǎțile reglementatorilor bancari din țǎrile din Grupul celor 10, Spania
și Luxemburg40.
Primul Acord de Capital Basel (Basel I) a fost publicat în 1988 pentru a oferi
bǎncilor active pe plan internațional din țǎrile membre ale Grupul celor 10 un teren de
acțiune echilibrat cu privire la standardele de capital și pentru a se asigura cǎ bǎncile au un
nivel stabil al capitalului. Acesta cerea instituțiilor financiare participante sǎ menținǎ un
raport de 8% între capital și activele ponderate în funcție de risc.
Importanța nivelurilor suficiente de capital a fost sintetizatǎ de cǎtre Jaime Caruana,
președinte al Comitetului de la Basel, în timpul conferinței Consiliului Mondial (WOCCU)
de la Roma din vara trecutǎ. „Nici o instituție nu poate sǎ pǎstreze încrederea publicului
pentru mult timp dacǎ nu este condusǎ în mod corespunzǎtor sau nu are suficient capital.
Deoarece capitalul este ultima linie de apǎrare împotriva insolvabilitǎții unei bǎnci,
cerințele de reglementare a capitalului constituie unul dintre elementele fundamentale ale
supravegherii financiare.”
Basel I a fost implementat în peste 100 de țǎri și aplicat atât bǎncilor mari cât și celor
mici și mai multor mișcǎri ale caselor de ajutor reciproc. Întrucât reglementarea industriei
financiare a fost consolidatǎ în multe țǎri, casele de ajutor reciproc au început sǎ se supunǎ
din ce în ce mai mult standardelor de capital ale BRI. Mișcǎrile caselor de ajutor reciproc
din Australia, Ecuador, Bolivia, Republica Dominicanǎ și patru provincii din Canada au
fost supuse unui standard de capital în funcție de risc care se bazeazǎ pe Basel I de mulți
ani și multe bǎnci cooperatiste europene, care sunt precursoare ai caselor de ajutor
reciproc, au funcționat conform prevederilor Basel I de mai bine de un deceniu.
Din 2000 pânǎ la 2004 Comitetul de la Basel a lucrat pentru a crea un standard care sǎ
corespundǎ mai bine dispozițiilor Acordului de a crea cerințe de capital pertinente.
Consiliul Mondial a jucat un rol activ în aceste discuții pentru a se asigura cǎ vocea caselor
de ajutor reciproc a fost auzitǎ.
În iunie 2004, Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancarǎ și-a a publicat
„Convergența Internaționalǎ a Mǎsurǎrii Capitalului și Standardelor de Capital: Un Cadru

40 Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancarǎ, articol disponibil la
http://www.fgdb.ro/uploads/publications/principii%20fundamentale%20iadi.pdf .

72
Revizuit”, cunoscut de asemenea și ca Basel II. În timp ce implementarea standardului
diferǎ de la un sistem de case de ajutor reciproc la altul și impactul pe termen lung al
Acordului este doar o ipotezǎ în acest punct, un lucru este aproape sigur: Basel II va obliga
sistemele de case de ajutor reciproc sǎ îmbunǎtǎțeascǎ analiza riscului și adoptarea de
procedee pentru reducerea acestuia.
În decembrie 2009, Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel a publicat în
acest scop două documente consultative, cu titlul: „Consolidarea rezistenței sectorului
bancar”, document despre care s-a scris în presă, dar și pe internet, folosindu-se ca titlu
„Basel III”, și un al doilea document: „Cadrul internațional pentru măsurarea riscului de
lichiditate, a standardelor și de monitorizare”. Acestea sunt parte a activității Comitetului
de la Basel, dar ele sunt doar proiecte, nu reprezintă un cadru legal pentru un nou acord.
Au existat și există diverse opinii și preocupări în acest sens atât din partea băncilor
europene, cât și a celor americane. Europenii consideră că Basel III va fi implementat mai
rapid la nivel european, iar în ceea ce privește SUA, acest lucru se va realiza ceva mai
târziu, ținând cont că și Acordul Basel II a fost adoptat ulterior, iar măsurile acestuia au
fost considerate la început ca un ghid opțional de reglementări.
Reformele Comitetului de la Basel urmăresc obiective care fac legătura între analiza
efectuată de acest comitet și rezultatele pe termen scurt. Elemente urmărite prin programul
de reformă se referă la:
– asigurarea că o înaltă calificare a capitalului poate absorbi eventualele pierderi
apărute prin expunerea la riscuri;
– asigurarea că toate riscurile materiale au fost adecvat integrate din interior și au
fost calculate prin nivelul capitalului reglementat;
– introducerea în bănci a unor verificări suplimentare atât pentru supravegherea
bancară, cât și pentru eficientizarea activității de management al riscului.
Astfel, se va acorda o atenție deosebită celor trei piloni ai Acordului Basel II, precum
și unui nou instrument de adecvare a capitalului: efectul de pârghie; stabilirea unor
provizioane pe termen lung și acoperirea capitalului contraciclic, contribuind astfel la
creșterea capacității sistemului bancar de a absorbi șocurile, atunci când acestea devin
inevitabile; introducerea unor standarde globale minime pentru măsurarea și controlul
riscului de lichiditate; întărirea sistemului bancar prin reguli și prin supravegherea
sistematică a acestui sistem, forțând în acest fel internalizarea riscurilor; îmbunătățirea
activității de management al riscurilor, precum și a guvernanței riscurilor, stabilite prin
procesul de supraveghere din pilonul II al Acordului Basel II; creșterea disciplinei de piață

73
prin intensificarea transparenței conform Pilonului III al Acordului Basel II și adecvarea
capitalului; promovarea unor abordări mult mai practice, care să ducă la consolidarea
managementului băncilor din afara Basel.
Toate aceste noi reforme sunt considerate mult mai puternice pentru sistemul bancar.
Cu cât sistemul financiar va fi mai sigur, stabil cu atât va duce la o creștere economică, la
intensificare și la bunăstare pe termen lung, concomitent cu minimizarea costurilor
economice pe termen scurt41.

41 Prunea P., Cosma D., "Spre un nou acord Basel cu reglementări mai stricte", București, Vol. XVII/2010, p.
55.

74
5.6. FATF (Grupul de Acțiune Financiară Internațională)
Organismul internațional de referință în materia prevenirii și combaterii spălării
banilor și finanțării terorismului este Grupul de Acțiune Financiară Internațională42, mai
bine cunoscut după acronimul său din limba engleză – FATF. Financial Action Task Force
(FATF) este un organism interguvernamental creat în anul 1989 la Paris cu ocazia Summit-
ului G7, al cărui scop este dezvoltarea și promovarea unor politici de prevenire și
combatere a spălării banilor și finanțării actelor de terorism, atât la nivel național, cât și la
nivel internațional.
Inițial a avut un mandat care era revizuit din 5 în 5 ani, dar în anul 2004 miniștrii
reprezentanți ai 33 de state membre au căzut de acord să-i prelungească mandatul pe o
perioadă de 8 ani, până în anul 2012, ceea ce scoate în evidență încrederea statelor în
eficiența acestui organism de a lupta împotriva terorismului și a infracționalității, în
general, la nivel internațional.
Acest organism nu are atribuții judiciare, ci doar promovează politici pentru
prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării actelor de terorism, care ulterior
trebuie să se regăsească în sistemul legislativ național, fie ca legislație primară (legi,
hotărâri de guvern, ordonanțe ale guvernului), fie ca legislație secundară, cum ar fi, de
exemplu, regulamentele și normele emise de diferite instituții și autorități ale unui stat,
considerate de standardele FATF „enforceable means” – acte normative care trebuie
respectate, cu forță „executorie”.
În materia prevenirii și combaterii spălării banilor, FATF a emis în 1990 o serie de
40 de recomandări în materia spălării banilor, care reprezintă un standard internațional de
evaluare a eficienței sistemului de prevenire și combatere a fenomenului de spălare a
banilor dintr-un stat.
După atentatele din Statele Unite ale Americii care au avut loc în anul 2001, FATF a
primit misiunea de a dezvolta asemenea standarde și pentru prevenirea și combaterea
finanțării terorismului, concretizată în emiterea unui număr de 9 recomandări speciale.
Aceste recomandări au suferit mai multe revizuiri succesive pentru a putea fi în linie
cu noile tendințe ale combaterii fenomenului, mai întâi în 1996, apoi în anul 2003 și
ultimele modificări au fost aduse în februarie 2012. Astfel, cele 40 recomandări în materia
prevenirii și combaterii spălării banilor și cele 9 recomandări speciale în materia prevenirii
și combaterii finanțării terorismului au suferit o restructurare de esență. Noile recomandări

42 Financial Action Task Force (FATF) – Groupe d'Action financière (GAFI),articol disponbil http://www.fatf-
gafi.org/pages/0,2987,en_32250379_32235720_1_1_1_1_1,00.html

75
FATF sunt prezentate într-o nouă structură, fiind înglobate într-un singur set de 40 și
conțin note interpretative.
Elementul cheie al tuturor recomandărilor este abordarea pe bază de risc, iar noua
Recomandare 1 expune clar principiile și liniile directoare ale modalității de abordare pe
bază de risc, faptul că implementarea abordării pe bază de risc se aplică tuturor
recomandărilor FATF, stabilind obligații mai clare și mai specifice pentru țări, instituții
financiare, profesii financiare și autoritățile de supraveghere. Mai jos vom enumera câteva
dintre modificările relevante pentru prezentul proiect și care au făcut obiectul dezbaterilor
de-a lungul seminariilor susținute ulterior apariției acestora.
În ceea ce privește incriminarea infracțiunii de spălarea banilor, conform
recomandărilor FATF, fiecare țară trebuie să extindă infracțiunea de spălare a banilor la
toate infracțiunile grave, în vederea includerii în cadrul acesteia a celei mai vaste game de
infracțiuni predicat. Infracțiunile predicat pot fi descrise prin referire la toate infracțiunile
din acel sistem penal, la o limită legată fie de o categorie de infracțiuni grave, fie de
pedeapsa cu închisoarea aplicabilă infracțiunii predicat (abordare de tip limită), sau o listă
expresă de infracțiuni predicat, sau la o combinație a acestor abordări.
În cazul țărilor care aplică o abordare de tip limită, infracțiunile predicat trebuie să
cuprindă toate infracțiunile care fac parte din categoria infracțiunilor grave prevăzute de
legislația națională sau să includă infracțiuni a căror maxim special este de cel puțin 1 an
închisoare sau, în cazul țărilor care au prevăzute în sistemul lor juridic un număr limitat de
infracțiuni, lista infracțiunilor predicat trebuie să cuprindă toate infracțiunile al căror
minim special este de cel puțin șase luni închisoare.
Indiferent de tipul de abordare adoptat, fiecare țară trebuie să includă cel puțin o serie
de infracțiuni din fiecare categorie desemnată de infracțiuni.
Infracțiunile predicat de spălare a banilor trebuie să fie extinse astfel încât să conducă
la actele criminale comise în altă țară, care constituie o infracțiune în acea țară, și care ar fi
constituit infracțiune predicat dacă s-ar fi desfășurat în interiorul țării. Statele trebuie să
prevadă ca singură precondiție că, dacă s-ar fi comis în interiorul țării, această faptă ar fi
constituit o infracțiune predicat.
Statele pot să prevadă ca infracțiunea de spălare a banilor să nu se aplice persoanelor
care au comis infracțiunea predicat, atunci când acest lucru este cerut de principiile
fundamentale ale sistemului național de drept.
Totodată, trebuie să se asigure că:

76
a) Intenția și cunoașterea cerută pentru a proba infracțiunea de spălare a banilor
sunt în conformitate cu standardele prevăzute în Convențiile de la Viena și Palermo,
inclusiv conceptul că un astfel de element intențional poate fi dedus din împrejurări faptice
obiective.
b) Răspunderea penală și, în cazul în care aceasta nu este posibilă, răspunderea
civilă sau administrativă trebuie să se aplice persoanelor juridice. Aceasta nu înlătură
procedurile penale, civile sau administrative care se pot derula în paralel cu privire la
persoanele juridice din țările în care există aceste forme de răspundere. Persoanele juridice
trebuie să fie subiect al sancțiunilor efective, proporționale cu fapta și descurajante. Astfel
de măsuri trebuie să existe fără a se înlătura răspunderea penală a persoanelor fizice.
În ceea ce privește măsurile asiguratorii și confiscarea, statele trebuie să adopte
măsuri similare acelora prevăzute în Convențiile de la Viena și Palermo, inclusiv unele
măsuri legislative, pentru a permite autorităților competente să confiște bunurile spălate,
câștigurile obținute din spălarea banilor sau din infracțiunile predicat, instrumentele
folosite sau destinate comiterii oricărei infracțiuni de spălare a banilor, sau a unor bunuri
de valoare corespunzătoare, fără a prejudicia drepturile unei terțe părți de bună credință.
Asemenea măsuri ar trebui să includă competența de: a identifica, urmări și evalua
bunurile care sunt supuse confiscării; a lua măsuri asigurătorii, cum sunt blocarea și
sechestrarea pentru prevenirea oricărei operațiuni, transfer sau înstrăinare a unor asemenea
bunuri; acționa pentru prevenirea sau anularea acțiunilor care aduc prejudicii capacității
statului de a recupera bunul care este supus confiscării și de a lua orice măsuri adecvate de
investigare.
Statele pot avea în vedere adoptarea de măsuri care să permită confiscarea unor astfel
de câștiguri sau instrumente de realizare a acestora, fără să fie necesară o condamnare
penală sau pot să inverseze sarcina probei, solicitând învinuitului să demonstreze originea
legală a proprietății pretinse a fi pasibilă de confiscare, în măsura în care o astfel de cerință
este în conformitate cu principiile respectivului sistem de drept.
Țările sunt obligate să incrimineze infracțiunea de spălare de bani și trebuie să ia
măsuri de confiscare a bunurilor dobândite ilicit. Scopul măsurilor împotriva spălării
banilor este extins pentru a include și o serie de încălcării ale regimului fiscal. Noile
recomandări conțin clarificări asupra faptului că activitatea de contrabandă include
obligația plăților vamale, respectiv accize și taxe.

77
ONPCSB – Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor,
MONEYVAL, Grupul BASEL, FATF reprezintă exemple ale combaterii instituționalizate
a infracțiunii de spălare de bani.

78
STUDIU DE CAZ

PROCEDURA PRIVIND INSTITUIREA UNOR MASURI DE
PREVENIRE SI COMBATERE A SPALARII BANILOR SI
FINANTAREA ACTELOR DE TERORISM LA S.C. DATA PROVEN
S.R.L.

I. DISPOZITII GENERALE
S.C. DATA PROVEN S.R.L. (în continuare “ UNITATEA “) adoptă astăzi, data de
10.06.2019, prezenta PROCEDURĂ, care stabilește cadrul, principiile si regulile de protecție
a unității contra eventualelor acțiuni de spălare a banilor prin intermediul serviciilor prestate
către clienții sai, având in vedere prevederile legale în vigoare.
Procedura reglementează desfășurarea procesului de identificare, acceptare și
monitorizare a clientelei, ca necesitate de gestionare prudentă a riscului și a unor sisteme
eficiente de control.
Acțiunile propuse spre implementare vor avea ca efect îmbunătățirea calității
portofoliului de clienti ai unității și reglementarea managementului datelor solicitate de Oficiul
Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (în continuare “ ONPCSB “).
Procedura se aplică in cadrul sediului social și a sediilor secundare, întregul efectiv de
salariați fiind implicat în cunoașterea și aplicarea corespunzatoare a acesteia.
Responsabilul privind implementarea și cunoașterea procedurii, aplicarea și controlul
activităților legate de aceasta este ” persoană desemnată ”, denumit astfel de prevederile Legii
656/2002, desemnat de catre administratorul societatii prin decizie.
Unitatea va mențtine confidențialitatea asupra persoanei, activității, afacerii, relațiilor
personale sau de afaceri ale partenerilor cu care întră în contact, fiind considerate informatii
confidențiale, dezvăluirea lor catre terțe persoane putând fi facută numai în anumite situații
specifice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Niciun salariat nu va divulga clientului aflat în proces de investigare și nici vreunei
terțe persoane faptul că a fost raportat oficial către ONPCSB, că au fost solicitate informații
sau că este sau va fi subiectul unor investigații asupra unori operații suspecte de încălcare a
legilor în vigoare.

79
II. DEFINIȚII
Termenii și noțiunile din prezenta Procedură au înțelesul următor:
Spălarea banilor , pe baza Legii 656/2002, reprezintă:
” a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în
scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta
persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a
circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile
provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de
infracțiuni.”43
Finanțarea actelor de terorism : punerea la dispoziția unei grupări teroriste a unor bunuri mobile
sau imobile, cunoscând ca acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau săvârșirea actelor de
terorism, precum și realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau indirect, ori efectuarea de
orice operațiuni financiar-bancare, în vederea finanțării actelor de terorism;
Bunuri cuprind bunurile corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum si actele
juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea;
Operațiuni ce par a avea o legătură între ele – operațiunile aferente unei singure tranzacții
decurgând dintr-un singur contract comrcial sau înțelegere de orice natură între aceleași părți și
a caror valoare este fragmentată în tranșe mai mici de 15.000 de euro ori echivalentul în lei,
atunci cand acestea sunt efectuate în cursul aceleiasi zile, in scopul evitării cerințelor legale;
Tranzacție suspectă : operațiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin
natura ei și/sau caracterul neobișnuit in raport cu activitățile clientului, trezește suspiciunea de
spălare de bani sau de finanțare a actelor de terorism;
Suspiciune : lipsa de încredere în cineva, îndoiala în ce priveste corectitudinea, legalitatea
faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva, bănuială, neîncredere;
Suspect: cel care este bănuit, care dă de bănuit, care inspiră neîncredere;
Indiciu: semn (aparent) dupa care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen;
Temeinic: solid, serios;
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor : organ de specialitate cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului și a primului-ministru, ce are ca obiect de
activitate prevenirea și combaterea spălării banilor și a finantarii actelor de terorism;

43 Lege 656/2002 (republicata 2012, consolidata 10 decembrie 2018) pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de
terorism, publicata in Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012

80
Persoana desemnată PCSB : salariatul numit prin decizie să răspundă de aplicarea tuturor
reglementărilor ce se referă la prevenirea spălării banilor, finanțării actelor de terorism și
cunoașterii clientelei;
Riscul reputațional : riscul de a înregistra pierderi sau de a nu realiza profitul estimat, ca urmare
a lipsei de încredere a clienților în integritatea societății;
Riscul de conformitate : riscul unor sancțiuni de natură legală sau de reglementare, al unor
pierderi financiare sau al afectării reputației, pe care unitatea poate să le sufere ca urmare a
neconformării cu legile, regulamentele si procedurile aplicabile;
Monitorizare: acțiunea de supraveghere, evaluare, elaborare și aplicare de măsuri necesare
pentru obținerea rezultatelor scontate;
Operațiuni cu numerar : operațiunile efectuate prin casieria unității;
Transferuri externe în / și din conturi : operațiunile de plăți și încasări efectuate între persoane
aflate pe teritoriul României și persoane aflate în străinătate;
Operațiuni legate între ele: operațiunile aferente unei singure tranzacții decurgând dintr-un
singur contract comercial sau înțelegere comercială între două sau mai multe părți și a căror
valoare este fragmentată în tranșe mai mici de 15.000 euro sau echivalent în lei, dar care prin
aceste operațiuni ajung la limita minimă de 15.000 euro, atunci când acestea sunt efectuate în
cursul aceleiași zile;
Client: orice persoană sau entitate care utilizează sau beneficiază de un serviciu sau de un
produs oferit de Unitate.
Persoanele expuse politic : orice persoane care exercită sau au exercitat funcții publice
importante, membri direcți ai familiilor acestora, precum și persoanele cunoscute public ca
asociați apropiati ai persoanelor fizice care exercită funcții publice importante.
Responsabilitatea declarării ca persoană expusă politic revine clientului. În categoria
persoanelor expuse politic intră și acele persoane cărora li s-au încredințat funcții publice și
care pot abuza de poziția și influența lor în realizarea actelor de corupție printr-o influență
nedorită in procesul decizional, datorită accesului la fondurile statului ori prin deturnarea
activelor financiare deținute de stat.

III. NUMIRE PERSOANĂ DESEMNATĂ
NOTIFICARE ONPCSB
Denumirea persoanei juridice: S.C. DATA PROVEN S.R.L.
Codul unic de inregistrare : xxxxxxxx
Inregistrare ONRC: J22/xxx/xxxx
Telefon/fax: 0742xxxxxx

81

Catre:
Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor Bucuresti,
Str. Ion Florescu nr. 1, sector 3 Bucuresti

Persoana juridica SC DATA PROVEN SRL, reprezentata de Apostu Adrian, in
calitate de administrator, CNP 173xxxxxxxxxx, avand ca obiect principal de activitate –
7490 ”Alte activitati profesionale, stiintifice si tehnice n.c.a.”,
in conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si
sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si
combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare,
imputerniceste pe d-na Cristina Leonte, posesor/posesor a CI seria MZ nr. xxxxxx, CNP
275xxxxxxxxxx, in relatia cu Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii
Banilor, avand responsabilitati in aplicarea actului normativ mentionat mai sus.
Pentru indeplinirea prevederilor Legii nr. 656/2002, cu modificarile si completarile
ulterioare, persoana desemnata in relatia cu Oficiul National de Prevenire si Combatere a
Spalarii Banilor va avea urmatoarele responsabilitati:
• va intocmi un raport scris (conform art.15 din lege), pentru fiecare tranzactie in
numerar, suspecta din punct de vedere a Legii nr.656/2002
• va raporta Oficiului in cel mult 24 de ore, efectuarea de operatiuni cu sume in
numerar (lei sau valuta) a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 Euro,
inclusiv in situatia in care tranzactia se realizeaza prin una una sau mai multe operatiuni
legate intre ele.
• se va informa de la personalul societatii si de la casier cu privire la existenta de
cazuri care sa intre sub incidenta Legii 656/2002, pentru a comunica operativ Oficiului.
• va identifica si va pastra o copie dupa document, ca dovada, pe o perioada de 5 ani,
incepand de la data la care se incheie operatiunea cu clientul.
Procedurile de identificare sunt cele stabilite prin lege la art. 9 si art. 10.

L.S.
Semnatura
……………………

82

DECIZIA ONPCSB

Denumirea persoanei juridice: S.C. DATA PROVEN S.R.L.
Codul unic de inregistrare : xxxxxxxx
Inregistrare ONRC: J22/xxx/xxxx
Sediul social: str. Palat, nr 4, Iași
Telefon/fax: 0742xxxxxx:

DECIZIA Nr. 01 / 10.06.2019

Administratorul S.C. DATA PROVEN S.R.L., in baza art. 14 din Legea 656/2002 cu
modificarile si completarile ulterioare si ale legii 31/1990 cu modificarile si completarile
ulterioare, emite urmatoarea:

DECIZIE:
• Se desemneaza d-na Cristina Leonte, posesor/posesor a CI seria MZ nr. xxxxxx,
CNP 275xxxxxxxxxx , care va avea responsabilitati de prevenire si combatere a spalarii
banilor, precum si de prevenire si combatere a actelor de terorism;
2. Persoana desemnata va tine legatura cu Oficiul National de Prevenire si Combatere a
Spalarii Banilor, avand urmatoarele obligatii:
• de a raporta catre Oficiu operatiunile suspecte de spalare a banilor sau de finantare
a activitatii de terorism;
• de a sesiza indata cand are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza a fi efectuata are
ca scop spalarea banilor, va intocmi un raport scris (conform art.15 din lege), pentru
fiecare tranzactie in numerar, suspecta din punct de vedere a Legii nr.656/2002;
• va raporta Oficiului in cel mult 24 de ore, efectuarea de operatiuni cu sume in
numerar (lei sau valuta) a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 Euro,
inclusiv in situatia in care tranzactia se realizeaza prin una una sau mai multe operatiuni
legate intre ele;
• de a sesiza Oficiul cand constata ca una sau mai multe operatiuni efectuate de un
client prezinta indicii sau anomalii pentru activitatea acelui client ori pentru tipul

83
operatiunii in cauza daca exista suspiciuni ca abaterile au ca scop spalarea banilor sau
activitati de terorism;
• de a raporta in 24 ore la Oficiu operatiunile efectuate cu sume in numerar in lei sau
in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro;
• va identifica si va pastra o copie dupa document, ca dovada, pe o perioada de 5 ani,
incepand de la data la care se incheie operatiunea cu clientul. Procedurile de identificare
sunt cele stabilite prin lege la art. 9 si art. 10.
• Persoana desemnata va intocmi pentru fiecare informare un raport scris in forma
stabilita prin Decizia nr. 276/2005 a Plenului ONPCSB pentru operatiunile de spalare a
banilor sau de finantare a acitivitatii de terorism.
• Prezenta decizie se comunica:
• persoanei desemnate;
• Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor sediul: OFICIUL NATIONAL
DE PREVENIRE SI COMBATERE A SPALARII BANILOR BUCURESTI Str. Ion
Florescu nr. 1, sector 3 Bucuresti , prin expediere postala cu confirmare de primire.

Administrator,
Adrian Apostu

IV. IDENTIFICAREA ȘI ACCEPTAREA CLIENȚILOR
Identificarea clienților, verificarea informațiilor și monitorizarea clienților se vor
realiza pe bază de risc de spălare a banilor. În acest scop, S.C. DATA PROVEN S.R.L.va
întreprinde un proces de investigare și diagnosticare cu privire la riscul clientului, astfel cum
este stabilit prin intermediul politicilor interne ale unității.
Înainte de a iniția orice relație de afaceri, unitatea va proceda pe cât mai exact posibil la
identificarea, verificarea si înregistrarea identității clientului / beneficiarului real, iar ulterior se
vor aplica măsurile corespunzatoare gradului de risc pe care unitatea îl va repartiza clientului
respectiv.
Procedura de identificare și diagnosticare a clienților este necesară și în cazul altor
operațiuni decât cele menționate mai sus, a caror valoare minimă =/>15.000 euro, indiferent
dacă tranzacția se desfășoară prin una sau mai multe operațiuni legate între ele. Unitatea
procedează la monitorizarea și raportarea clienților la ONPCSB atunci când are suspiciunea că
prin tranzacție se urmărește spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, chiar dacă

84
valoarea operațiunii respective este mai mică decat limita minimă prevăzută de lege (15.000
euro).
Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției persoana desemnată
procedează la monitorizarea și raportarea la Oficiu de îndată a clienților atunci când este
informat despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă prevăzută
de lege, 15.000 euro.
In cazul în care există îndoieli privind veridicitatea sau adecvarea informațiilor de
identificare deja deținute despre client sau în cazul în care există îndoieli cu privire la faptul ca
un client acționează în nume propriu sau în cazul în care există certitudine cu privire la faptul
că acel client acționează în numele altei persoane, unitatea, prin persoana desemnată, va lua
măsurile adecvate și posibile, în limitele legii, pentru a obține informații cu privire la adevărata
identitate a persoanei în interesul ori în numele căreia acționează clientul (beneficiarul real).
Unitatea, prin persoana desemnată și cu concursul departamentului marketing și
departamentul contabiliate, și cu avizul direct al administratorului,va încadra clientii îintr-unul
dintre urmatoarele grade de risc PCSB44:
a) Gradul de risc 1 – clienții cu un nivel scăzut de risc, cărora li se vor aplica măsurile
simplificate de cunoaștere a clientelei;
b) Gradul de risc 2 – clienții cu un nivel mediu de risc, cărora li se vor aplica măsurile
standard de cunoaștere a clientelei;
c) Gradul de risc 3 – clienții cu un nivel mare de risc, cărora li se vor aplica măsurile
suplimentare de cunoaștere a clientelei.

Evaluarea gradului de expunere aferent riscului privind PCSB reprezintă în fapt
abordarea sistematică a principalelor categorii de risc în acest domeniu, respectiv: riscul de
client, de tranzactii / de servicii, de țară ori geografic si alte criteerii adaptate la activitatea
unității.
Gradul de risc 1 (scăzut) va cuprinde următoarele categorii de clienți:
a) autoritățile publice naționale;
b) clienții care îndeplinesc cumulativ cele mai multe dintre următoarele criterii:
1. identitatea acestora este disponibilă public, transparentă și certă;
2. activitatea și evidențele contabile ale acestora sunt transparente, vzibile și
înregistrate prin mijlocirea instituțiilor publice de gen Administrația
Națională a Finanțelor publice, Oficiul Național al Registrului Comerțuluui,
Agenția Națională de Mediu, ș.a.m.d.;

44 Notă: PCSB= prevenirea și combaterea spălării banilor

85
3. respectivul client este un respondent prompt la cererile unității de
identificare și transparență.
4. parteneriatul cu acesta este de lungă durată, fără schimbări de acționariat sau
administrare sau în activitatea desfășurată, și fără suspiciuni de-a lungul
timpului
In cazul clientilor cu grad de risc scazut se vor aplica măsuri simplificate de cunoaștere a
clientelei , care cuprind:
a) Identificarea clientului și verificarea identiății acestuia;
b) Monitorizarea relației de afaceri, pentru a stabili dacă clientul se încadrează
constant în clasa de risc scăzut prin:
– Analizarea tranzacțiilor derulate pe parcursul relației de afaceri;
– Obținerea informațiilor despre sursa fondurilor, dacă este posibil, dupa caz;
– Actualizarea documentelor, datelor și informațiilor deținute.
În cazul clienților cu grad de risc 2 , care nu îndeplinesc minim 03 criterii enumerate la pct. b)
de mai sus, măsurile standard de cunoaștere a clientelei cuprind identificarea clientului,
inclusiv se încearcă cunoașterea beneficiarului real și verificarea identității acestuia, obținerea
de informații despre scopul și natura relației de afaceri, monitorizarea continuă a a
parteneriatului.
Identificarea clientilor persoane fizice se bazeaza pe cel putin obtinerea urmatoarelor
informatii:
a) numele și prenumele complet al clientului si orice alte nume folosite (ex. Pseudonim, nume
sau denumiri folosite pe email, comandă, ofertă, etc);
b) locul și data nașterii;
c) codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;
d) numărul și seria documentului de identitate;
e) data eliberării documentului de identitate, valabilitatea documentului de identitate și
entitatea emitentă;
f) domiciliul stabil / reședinta (adresa completa – strada, numar, bloc, scara, etaj, apartament,
oraș, județ/sector, cod poștal, țara);
g)calitatea de rezident/nerezident;
h)telefon/fax;
j) scopul și natura operatiunilor ofertate / comandate;
k) denumirea si locul desfasurarii activitatii/ocupatia;
l) funcția publică deținută, dacă este cazul;
m) numele beneficiarului real, dacă este cazul.

86
In cazul clienților persoane juridice sau entități fără personalitate juridică, unitatea preia
următoarele informații legate de client, pe care este necesar ca acesta să le furnizeze:
a) denumirea;
b) forma și structura juridică;
c) numărul, seria și data certificatului de înregistrare/documentului de înregistrare la Oficiul
Național al Registrului Comerțului sau la autorități similare sau echivalente; 45
d) capitalul social subscris și vărsat, dacă este cazul;
e) codul unic de inregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;
f)lista persoanelor cu drept de semnatura in cont, a administratorilor, a persoanelor cu funcții
de conducere sau cu mandat de reprezentare a clientului;
g) adresa completa a sediului social/sediului central sau, dupa caz, a sucursalei;
h) telefonul, faxul si, dupa caz, e-mailul, adresa paginii de Internet;
i) scopul si natura operatiunilor derulate cu unitatea , ofertate/comandate;
l) numele / denumirea beneficiarului real, dcaă este cazul.
Copii ale documentelor de verificare a identității clientului trebuie să fie menținute
pentru o perioadă de timp de cel puțin cinci ani de la sfarșitul relației de afaceri, într-o manieră
care asigura confidențialitatea datelor primite.
Extrem de important : se va urmări cu maximă atenție protejarea datelor, făcându-se
distincția clară între informațiile cu caracter personal și informațiile cu caracter profesional,
respectându-se cu strictețe prevederile legale, pe baza Regulamentului European nr.
679/2016, în vigoare de la data de 25 mai 2018.
În cazul clientului persoană juridică sau fără personalitate juridica se va realiza, dacă
este posibil, și o identificare a persoanei fizice împuternicită să acționeze în numele acestuia.
Ce este beneficiarul real – (legal, nu vorbim de operațiuni disimulate, unde identificîm
persoana sau persoanele care exercită în alt mod controlul asupra organelor de
administrare/conducere)
a) în cazul societăților comerciale înființate în baza Legii nr. 31/1990:
– persoana ori persoanele fizice / juridice care dețin în societate un procent din acțiuni și au
dreptul la beneficii în urma activitîții desfășurate;
b) în cazul clienților persoanefizice/ juridice legal constituite, alții decât cei prevăzuți la lit. a):
– persoana fizică care este beneficiară a profitului din activitatea desfășurată;
– entitatea publică.

45 Notă: la cabinetele medicale individuale sau alte profesii libere, vorbim de autoritatea emitentă de
specialitate – Colegiul Național al Medicilor, ANAF, etc

87
Clienții cu nivel ridicat de risc (gradul de risc 3) cărora li se vor aplica măsurile suplimentare
de cunoaștere a clientelei sunt cei care se află în una dintre următoarele situații:
a) în cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operațiunilor, situație în care se
vor aplica măsuri, fără ca aceast exemplu sa fie limitativ:
– se vor solicita documente și informații suplimentare pentru a stabili pe cît posibil mai exact
identitatea clientului și a beneficiarului real;
b) în cazul tranzacțiilor ocazionale sau al relațiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, care
sunt rezidente intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European
ori intr-un stat terț, situație in care unitatea trebuie:
– sa solicite informații corespunzătoare și într-un mod în care să nu afecteze o eventuală
colaborare, pentru a stabili sursa veniturilor și sursa fondurilor implicate în relația de afaceri
sau în tranzacția ocazională;
– să realizeze o monitorizare și o supraveghere sporită și permanentă a relației de afaceri cu
persoanele din aceasta categorie.

Unitatea nu va iniția relatii de afaceri în situațiile următoare:
a) în cazul persoanelor regăsite pe mijoace mass-media sau instituții de profil cu suspiciuni sau
chiar infomații clare privind sancțiuni interne sau internaționale;
b) in cazul societăților ori instituțiilor de credit cunoscute ca fiind fictive ( despre care se știe
că au comis sau sunt investigate pentru comiterea de infracțiuni);
c) in cazul refuzului net și fără explicații a clientului încadrat la grad de risc 02 sau 03 de a
furniza documente necesare pentru verificarea identității sau a documentelor care atestă
existența sa legală;
d) când nu se poate sub nicio formă identifica clientul pe bază de documente sau de informații
obținute din surse de încredere independente;

Acceptarea clientului se realizează in mod distinct. În funcție de datele obținute de la /
și despre client, solicitantul poate fi acceptat în calitate de client pentru întreaga gamă a ofertei
ori numai pentru un segment al ofertei unității.

V. MONITORIZAREA CLIENȚILOR
Procedurile de verificare a clienților se încheie cât mai curand posibil după contactul
inițial (in maximum 20 de zile calendaristice).

88
Dacă verificarea documentelor asupra identității clientului nu este realizată sau
realizabilă, persoana desemnată prezintă un raport către conducere, care trebuie să ia în
considerare terminarea relației de afaceri cu respectivul client.
Atunci cand are suspiciuni cu privire la o persoana, unitatea poate solicita ca plata sa fie
efectuată printr-o instituție de credit supusă normelor PCSB, caz în care unitatea consideră
validă tranzacția efectuată de instituția respectivă.
Unitatea poate considera necesară încetarea relației de afaceri cu un client în
următoarele cazuri:
a) în cazul în care clientul a fost raportat la ONPCSB;
b) în cazul în care există suspiciuni despre implicarea clientului în activități penale, în
conformitate cu legislația in vigoare pentru prevenirea spălării banilor și finanțării
terorismului;
c) atunci când tranzacțiile clientului implică un nivel de risc inacceptabil.

Unitatea, prin persoana desemnată și cu avizul administratorului, raportează în cel
mult 10 zile lucrătoare, efectuarea tuturor operațiunilor cu sume in numerar, în lei sau valută, a
căror limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se
realizează prin una sau mai multe operațiuni legate între ele.
Persoana desemnată analizează și întocmește, pentru fiecare tranzacție suspectă,
“Raportul de tranzacții suspecte” pe care il transmite la ONPCSB sub avizul administratorului.

V. DISPOZITII FINALE
Persoana desemnată are obligația sa instruiască periodic întreg personalul în domeniul
PCSB-FT, și are următoarele îndatoriri:
a) să fie la curent cu legile, regulamentele, regulile, politicile și procedurile privind prevenirea
și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism;
b) sa aibă competența necesară pentru a analiza adecvat tranzacțiile în scopul identificării
activităților de spălare a banilor și de finanțare a actelor de terorism;
c) să cunoască cerințele de raportare.
În acest scop, are acces la bazele de date legate de clienți și tranzacțiile lor, în vederea
monitorizării acestora și întocmirii în timp util a răspunsurilor și rapoartelor solicitate către
ONPCSB, sau alte instituții abilitate să primească astfel de informații. De asemenea are acces
la orice analiză pe care unitatea a făcut-o sau o face pentru detectarea operațiunilor suspecte ori
pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacții în care este implicată unitatea.

89
Toți angajații unității sunt obligați să ia la cunoștință și să aplice prevederile prezentei
proceduri interne.
Prezenta procedură respectă și se completează cu prevederile legale în vigoare. În cazul
în care o prevedere a prezentei proceduri este modificată, completată sau abrogată de o
dispoziție legală, se vor aplica prevederile acesteia din urmă.

Aprobat de: Administrator
Persoana desemnată:

90

CONCLUZII

Legislație avem, legile sunt adaptate la realitatea economică, politică și socială, sunt
gândite în așa fel să funcționeze, dar aparatul de informare și aplicare a prevederilor legale
este ”subnutrit” din toate punctele de vedere.
În final, ca urmare a analizei pe ramura economică și legislativă a țării noastre,
vizavi de fenomenul spălării banilor, aș dori să înaintez următoarele propuneri:

1. O primă propunere vizează identificarea valorică mai ușoară a pragului de
monitorizare și sancționare a spălării banilor. La fel cum sunt stabilite anual
pragurile valorice fiscale în funcție de cursul eur/lei la 31 decembrie a acelui an, la
fel se poate stabili echivalența anuală a pragului de 15.000 eur în lei la un anume
curs. Consider că s-ar putea elimina nesiguranța unui prag oscilant de calcul, mai
ales când analizăm operațiuni valutare (cum ar fi achiziția unui bun din extern la un
curs valutar impus, achitat la un curs BNR din ziua plății, cu schimbarea sumei din
lei în valuta respectivă la curs de schimb sau curs de licitație al instituției bancare la
care se efectuează plata. Astfel, dacă bunul valorează 14900 eur , din diferența de
curs dintre momentul achiziției și momentul plății, sau momentul
schimbului/licitației valutare, înregistrarea contabilă a bunului va depăși
echivalentul în lei a valorii de 15.000 eur; sau, dacă analizăm achiziția unui bun la
o persoană fizică autorizată, a cărui politică fiscală vizează momentuul înregistrării
în contabilitate la momentul plății, este posibil să apară diferențe de curs care să
”ducă” valoarea bunului peste pragul minim legal de raportare)
2. A doua propunere se referă la stabilirea unui termen de denunțare a infracțiunii de
spălare a banilor, pe care nu l-am regăsit în prevederile legale actuale. ” Persoana
care a comis infracțiunea prevăzută la art. 29, iar în timpul urmăririi penale denunță
și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la
săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei
prevăzute de lege.”46

46 Legea 656/2002 (republicata 2012, consolidata 10 decembrie 2018) pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de
terorism, publicata in Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012, ART.30

91
Consider necesară această delimitare spre a se evita favorizarea unor făptuitori în
cursul urmăririi penale sau, dimpotrivă, nu li s-ar putea permite acest lucru,
denunțarea altor făptuitori, de către organele de cercetare.
3. A treia propunere vizează diferențierea sancțiunii aplicate, fără a apela la
interpretarea ”în spiritul legii” ci doar în ”litera legii”, cu stabilirea unor praguri de
sancțiune pe gradul de risc al infracțiunii premise sau după valoarea bunului /
capitalului supus spălării. Minimul și maximul pedepsei, 03-10 ani, sunt destul de
distanțate, și ar trebui să căutăm posibilități reale de cercetare a infracții care sa
stabilească fără echivoc în ce măsură făptuitorul cunoștea că bunul supus spălării
provine dintr-o infracțiune. Revenim aici la cele analizate pe parcursul acestei
lucrări, în ce măsură se poate aprecia că făptuitorul avea imaginea clară a faptei
sale, în raport cu infracțiunea predicat sau cu prevederile legale în vigoare? În ce
măsură făptuitorul poate identifica cu certitudine sursa ilicită a unui capital /bun
fără a-și afecta relațiile posibile de afaceri?

Avem reglementări, avem autorități axate pe domeniu; dar informarea nu există sau
este ignorată, va trebui mai multă concentrare pe informare și educație economică axată pe
domeniu, și de ce nu, de sancționare mai dură a astfel de cazuri.
Faptele în sine presupun o încadrare strict juridică, dar analizându-se la nivel de
fenomen, putem constata că pericolul social în care se află societatea este dublat de un
pericol economic, la fel de grav, chiar dacă este mai puțin evident și studiat.

92
BIBLIOGRAFIE:

 Codul Penal , ediție revizuită 2017
 Legea 656/2002 (republicata 2012, consolidata 10 decembrie 2018) pentru
prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor
masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism , publicata in
Monitorul Oficial 702 din 12 octombrie 2012
 Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 *** Republicată, privind societățile
comerciale
 Legea nr. 53/2003, Codul Muncii , republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011
 Aniței N.C., Lazăr R.E., Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune , Ed.
Lumen, Iași, 2013
 Pantea M., Criminalitatea economico-financiară. Factor de risc la adresa
securității naționale, 2014
 Banciu D., Sociologie juridică , Editura Hyperion XXI, București, 1995
 Bachmann A., Lutte contre la criminalite economique , Zurich, Ed. Plus Druch,
1982
 Butoi T., Psihologie judiciară , Editura Șansa, București, 1998
 Ducouloux – Farard C ., La criminalite d'argent , Ed. Montchrestien, Paris, 2004
 Tudoran R.J., Șaguna D.D., Spălarea Banilor. Teorie și practică judiciară . Ed.3,
Ed. C.H.Beck, București, 2016-2018
 Directiva Uniunii Europene nr. 2015/849 din 20 mai 2015 , privind prevenirea
utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului
 Ghidul de Tranzacții Suspecte , ONPCSP, ediție revizuită 2004
 Davoust D., La lutte contre le blanchiment de capitaux: une action menee au plan
international, europeene et nationale , 2002
 Aniței N.C., Lazăr R.E., Drept bancar și valutar , Ed. Universul Juridic, București,
2011
 Dascălu I., Centrele financiare off-shore, paradisurile fiscale și secretul bancar ,
Editura Argument, București, 2012

93
 DECIZIA Nr.418 din 19 iunie 2018 ICCJ referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art.29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.656/2002 ,
publicata in Monitorul Oficial nr 625 din 19 iulie 2018
 Raportul FATF, Money laundering using new payment methods , 2010
 Voicu C., Boroi Al., Sandu F., Molnar I., Drept penal al afacerilor , Ed. All Beck,
București, 2003
 Prunea P., Cosma D., "Spre un nou acord Basel cu reglementări mai stricte" ,
București, Vol. XVII/2010
 Drept fiscal , suport de curs Facultatea de Drept, Universitatea Petre Andrei din Iasi

(articole de specialitate)
 portal ”www.BIZLAW”, articol ”(Infografic) Spălarea banilor și finanțarea
terorismului – modificări importante ”, 17 noiembrie 2016
 Guiu K., Spălarea banilor , Revista dreptul nr. 3/2006, ED. C.H. Beck, București
 Spalarea de bani , articol disponibil la http://www.inm-
lex.ro/fisiere/pag_34/det_415/1380.doc
 Lupulescu N., Spălarea banilor și finanțarea terorismului , disponibil la www.inm-
lex.ro/arhiva/fisiere/pag_34/det_415/1380.do
 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor , articol disponibil la
http://www.onpcsb.ro/html/prezentare.php
 Moneyval , articol disponibil la http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/moneyval/
 Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancarǎ , articol disponibil la
http://www.fgdb.ro/uploads/publications/principii%20fundamentale%20iadi.pdf
 Financial Action Task Force (FATF) – Groupe d'Action financière (GAFI ),articol
disponbil http://www.fatf-gafi. org/ pages/ 0,2987,en _32250379 _32235720
_1_1_1_1_1 ,00.html