Conferențiar Univ. Dr. Sorina Poledna Absolvent, Nedela Raul -Ioan Cluj Napoca 2018 2 CUPRINS Abstract ________________________________… [623893]

1
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
SUPRAVEGHEREA ȘI ASISTAREA
MINORILOR LIBERAȚI
CONDIȚIONAT

Coordonator științific,
Conferențiar Univ. Dr. Sorina Poledna
Absolvent: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS

Abstract ________________________________ ________________________________ ___ 4
Introducere ________________________________ ________________________________ 5
Motivația alegerii temei ________________________________ ______________________ 6
Capitolul 1 ________________________________ ________________________________ _ 7
Aspecte teorietice privind rolul penitenciarului si al serviciului de probatiune in
sanctionarea si reabilitarea infractorilor ________________________________ ________ 7
1.1. Context legislativ ________________________________ ____________________ 7
1.2. Delincventa juvenila ________________________________ __________________ 8
1.2.1. Delincventa juvenila – forma a comportamentului deviant ________________ 8
1.2.2. Etiologia delincventei juvenile ________________________________ ______ 9
1.2.2.1. Cauze si conditii de nivel societal al delincventei juvenile _______________ 9
1.2.2.2. Cauze de nivel psihosocial al delin cventei juvenile ___________________ 10
1.2.2.3. Factori extrafamiliali explicati in etiologia delincventei ________________ 10
1.2.2.4. Cauze de nivel psihoindividual ale delincventei juvenile si ale deviantei
infractionale a adultilor . ________________________________ ________________ 11
1.2.3. Relatiile dintre componentele innascute si componentele dobandite ale
comportamentului agresiv si violent. ________________________________ ________ 12
1.3. Concluzii . ________________________________ _________________________ 12
1.4. Serviciul de Probatiune ________________________________ _______________ 13
1.4.1 Misiunea Serviciului de Probatiune ________________________________ ___ 13
1.4.2 Referatul de evaluare ________________________________ ______________ 14
1.4.3. Asistarea zilnica ________________________________ ________________ 15
1.4.4 Riscul de recidiva ________________________________ _________________ 16
1.4.5. Programele desfasurate in Serviciul de Probatiune ______________________ 18
1.4.6. Concluzii. _____________________________ Error! Bookmark not defined.
Capitolul 2. ________________________________ _______________________________ 23
Prezentarea cerc etarii ________________________________ _______________________ 23
2.1. Scopul cercetarii ________________________________ ___________________ 23
2.2. Obiectivele si ipotezele cercetarii ________________________________ _____ 23
Ipotezele cercetarii : ________________________________ _____________________ 24
Intrebarile de cercetare (clasate pe obiective) : _______________________________ 24
2.3 Lotul de subiecti ________________________________ ___________________ 26
2.4. Metodologia cercetarii ________________________________ ______________ 26

3
2.5. Analiza si interpretarea datelor ________________________________ ______ 28
2.6.1 Prezentarea, analiza si interpretarea datelor cantitative ____________________ 28
2.6.2. Prezentarea, analiza si interpretarea datelor calitative _____ Error! Bookmark not
defined.
2.7 Concluziile cercetarii ________________________________ _______________ 42
Capitolul 3. ________________________________ _______________________________ 46
Interventia de tip asistenta sociala ________________________________ _____________ 46
3.1.PLANIFICAREA INTERVENȚIEI ________________________________ _____ 46
3.2.DERULAREA INTERVENȚIEI : ________________________________ _______ 47
3.3.Concluzii : ________________________________ ___________________________ 61
Rezumat ________________________________ ________________________________ _ 62
Bibliografie ________________________________ _______________________________ 64
Anexe ________________________________ ________________________________ ___ 66

4
Abstract

Această lucrare de licență abordează tema supravegherii și asistării minorilor liberăți
condiționat. În capitolele următoare am exemplificat teoriile privind delincvența juvenilă și
circumstanțele prin care un minor dobândește un comportament delictogen. Î n capitolul
privind partea teoretică am explicat procedura supravegherii și asistării unui minor al cărui
măsură privative de libertate a fost înlocuită cu o măsură neprivativa de libertate executată
sub supravegherea Serviciului de Probațiune.
Cea de -a 2-a parte a acestei lucrări de licență constă în analizarea modului în care
minorii liber ați condiționat se adaptează regulilor de funcționare ale Serviciului de Probațiune
dar și în ce măsură respectă obligațiile și măsurile impuse de instanță, de asemenea am
observat modul în care consilierii de probațiune sunt pregătiți pentru tratarea acest ei categorii
de beneficiari. Scopul cercetării a fost ca prin testarea ipotezelor și obiectivelor de cercetare să
determin în ce măsură minorii liberăți condiționat reușesc să se reabiliteze și reintegreze în
societate.
A 3-a parte ale acestei lucrări presupune intervenția de tip asistență socială în cadrul
Colegiului Tehnic « Anghel Saligny » în scopul sensibilizării și conștientizării elevilor clasei
a X-a despre consecințele dezvoltării unui comportament deviant, dar și cel al prevenției
încercând s ă le exemplific tipuri de gândiri și comportamente alternative.

5
Introducere

Potrivit articolului 124 din legea 286/2009 Noul Cod Penal, minorii internați într -un centru de
detenție sau educativ care au dat dovadă de interes constant pentru însuși rea cunoștințelor
profesionale sau școlare și pentru reintegrarea socială, după executarea a cel puțin jumătate
din durata internării, pot fi liberăți condiționat, astfel înlocuindu -se masura privativa de
libertate cu masura educativa neprivativa de libertate si anume asistarea zilnic a, sau dacă la
liberare persoan a internată a împlinit vârsta de 18 ani se impune respectarea uneia sau mai
multor obligații. Datorită gravității faptei comise, riscul de recidivă al acestor persoane este
mult mai ridicat, observând nevoile criminogene ale ac estora, factorii protectivi și cei de risc
putem observă faptul că minorul, dezvoltând un comportament delincvent inevitabil la un
moment dat va fi comis o infracțiune cu răspundere penală.
Cauzele dezvoltării unui comportament delincvent, cele mai des întâlnite în cazurile
studiate pentru această lucrare, au fost dezvoltarea comportamntelor dissociante moderate prin
îndepărtarea de normele și valorile promovate de societate. Un alt factor cauzal al acestui tip
de comportament este cel situațional deviant care se referă la medi ul familial sau extrafamilial
la care este expus copilul, ce poate fi caracterizat prin familie destrămată, vicii ale părintilor,
disciplină neadecvată, lipsa unui model de comportament prosocial în familie, lipsuri
materiale, vecinătate cu caracter delict ogen.
Care sunt șansele unui minor al cărui măsură educativă neprivatica de livertate a fost
înlocuită cu măsură asistării zilnice, având în vedere nevoile sale criminogene, să se
reabiliteze ș i reintegreze în societate ? C are este rolul Serviciului de Probațiune în reabilitarea
minorului ? Cum este pregătit pentru această categorie de clienți ? Cum se poate preveni
apariția unui comportament delincvent ? Raspunsul la aceste intrebari face tema acestei
lucrări de licență.

6
Motivația alegerii temei

Studiile de specialitate demonstrează că cele mai importante cauze ale dezvoltării unui
comportament delincvent cu tendințe infracționale la un minor, sunt proveniența dintr -o
familie disfuncțională, abandonul școlar, dependențele de substa nțe psihoactive sau alcool. În
urma practicii efectuate în Serviciul de Probațiune Cluj, am avut oportunitatea să observ și eu
acest felomen din dosarele consultate și din discuțiile cu consilierii de probațiune. Având
acces la această instituție am decis să profit de oportunitate pentru a -mi aporfunda
cunoștințele legate de strategiile de abordare a acestei categorii de clienți, modalitățile de
intervenție în scopul reducerii nevoilor criminogene și reintegrării sociale. Folosindu -mă de
aceste informații a m dorit să desfășor activitatea de intervenție cu un grup de tineri care au un
comportament delincvent. Scopul acestei intervenții constând în prevenție, conștientizare și
informare despre consecințele comiterii unei infracțiuni.

7
Capitolul 1
Aspecte teorietice privind rolul serviciului de probațiune în sancționarea si reabilitarea
infractorilor

1.1. Context legislativ
În acest capitol doresc să subliniez cadrul legislativ după care funcționează Serviciul
de Probațiune, în continuare voi explica c e obligații și măsuri sunt impuse de instanță și după
ce criterii un minor care a săvârșit o infracțiune va ajunge într -un centru educativ/de detenție,
de asemenea cum poate fi eliberat condiționat din acestea.
Potrivit articolulul 121 alineatul 1 din Noul Cod Penal, « unui minor care intră sub
supravegherea Serviciului de Probațiune îi este impusă una sau mai multe obligații, cum ar fi
să urmeze un curs de pregătire școlară sau profesională, să nu depășească limi ta teritorială
stabilită de instanță, fără acordul Serviciului de Probațiune, să nu se afle în anumite locuri
stabilite în instanță, să nu se aproprie de membrii familiei sau de victimele ori alte persoane
stabilite în instanță, să se prezinte la Serviciul de Probațiune în zilele fixate sau/și să se supună
măsurilor de control sau de tratament/îngrijire medicală ». Nerespectarea acestor obligații cu
rea credința obligă consilierul de probațiune să scrie un avertisment iar la acumularea a 3
avertismente, acest a este obligat să sesizeze instanța pentru încetarea supravegherii minorului
și internarea acestuia într -un centru de detenție sau educativ.
După săvârșirea unei infracțiuni a cărei masura educativa este privativă de libertate,
minorul dacă a împlinit vârsta legală la care are discernământ, este internat într -un centru
educativ sau într -unul de detenție aferent gravității faptei. Internarea într -un centru educativ se
face pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani, între 2 și 5 ani iar în cazurile excepți onale, această
poate fi cuprinsă între 5 și 15 ani, din nou toate acestea variază în funcție de gravitatea faptei
pe care a săvârșit -o.
În cazul în care minorul a dat dovadă de interes constant pentru însușirea cunoștințelor
școlare sau profesionale și a reintegrării sociale, potrivit articolului 124 NCP, după executarea
a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune înlocuirea internării cu
măsură asistării zilnice pe o durată de maxim 6 luni.
Dacă pe durată executării pedepsei, m inorul săvârșește o nouă infracțiune, instanța poate
dispune executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale și/sau prelungirea
pedepsei până la maximul prevăzut de lege, ori internarea într -un centru de detenție .

8
1.2. Delincvența juveni lă
1.2.1. Delincvența juvenilă – formă a comportamentului deviant

Delincvența reprezintă o formă particulară a devianței. Din punct de vedere
sociopsihologic, elementul comun al delincvenților îl reprezintă îndepărtarea de normele și
valorile societății în care trăiesc, realizându -și scopurile și aspirațiile prin metode indezirabile
social.
Modelarea prosocială și reinsertia delincvenților se poate realiza doar prin analiza
complexității acestui tip de comportament. În acest sens este esențială int roducerea
perspectivei psihologice, sociologice, etnice, juridice și medico -psihiatrice pentru a înțelege și
explica un comportament delincvent.
Pentru a defini delincvența, autorul pornește de la conceptul de maturizare socială, pe
care îl descrie drept o capacitate a individului de a realiza și menține un echilibru între
interesele, nevoile și aspirațiile sale în raport cu cele ale societății. D e asemenea, el susține că
orice perturbare a relațiilor interpersonale reprezintă o cauza a insuficientei maturizării
sociale, și astfel, rezultă adoptarea unui comportament deviant. Insuficiența maturizării
sociale este cauzată de disfuncțiile relațiilor interpersonale, carențele educative și socio –
afective din grupul de apartenență. (Preda,V.1998, p.1 -3)
Este important să menționam teoria dissocialitatii elaborată de R.Munchielli (1965)
conform căreia delincvența este explicată prin implicarea unor f actori psihosociali. Lipsă
anticipării consecințelor, falsa percepție a celor din jur, dezacordul dintre așteptările societății
și propriile aspirații reprezintă câteva elemente ce explică dissocialitatea delincventului.
De asemenea, în înțelegerea comp ortamentului delincvent este necesară analiza
dimensiunilor existențiale ale individului. Conduită delincventă se poate datora unor
evenimente semnificative din viață individului sau a societății din care acesta face parte
precum represiuni, persecutări po litice sau religioase, cataclisme, războaie etc. Deși unii tineri
dispun de resursele necesare pentru a face față acestor factori disturbatori, există și categoria
celor care aleg să se asocieze cu grupuri delictogene.

9
Cauzele manifestărilor delincvente au fost structurate pe 5 niveluri :
 Factorii situaționali devianți care se referă la mediul familial sau extrafamilial la care
este expus copilul, ce poate fi caracterizat prin familie destrămată, vicii ale părinților,
disciplină neadecvata, lipsa unui model de comportament prosocial în familie, lipsuri
materiale, vecinătate cu caracter delictogen.
 Comportamentele de inadaptare la mediu, datorate eșecului de a se integra în societate,
în grupurile în care își desfășoară activitatea cotidiană.
 Atitudini ce reflectă împotrivirea față de autoritate : izolare, anxietate, ostilitate
 Îndepărtarea de normele și valorile promovate de comunitate prin comportamente
dissociale moderate precum fugă de acasă, vagabondaj,
 Manifestarea comportamentelor antisociale g rave, ce încalcă normele juridice precum
furtul, tâlhăria, violul sau omorul
Autorul raportează delincvența juvenilă la capacitatea minorului de a rezista presiunilor
sociopatogene. Acesta definește șocul sociopatogen ca « orice stres care perturbă rela țiile
sociale, conștiința socio -morală și sistemul de valori : o decepție, un eșec în integrarea socială,
o respingere brutală de către un grup, o nedreptate etc » (Preda,V.1998, p.6). În general
delincventul este defapt un sociopat, adică, o persoană căre ia îi lipsește sentimentul rușinii, al
vinovăției, al empatizarii cu victima, acesta nereușind să învețe din experiențele proprii de
viață.
1.2.2. Etiologia delincvenței juvenile

1.2.2.1. Cauze si conditii de nivel societal al delincventei juvenile

O principală idee care explică devianța penală este aceea că esista un conflict de valori și
interese în societate, între diferite grupuri și categorii sociale. Aceste conflicte au fost
integrate în cadrul teoriei « conflictelor de cultură » elaborată de T.S ellin(1938), această teorie
poate fi regăsită în paradigma « dezorganizării sociale » care susține ca obiceiurile
delincvente apar ca o reacție de protest împotriva normelor și valorilor societății. De
asemenea incapacitatea alegerii scopurilor și aspirați ilor prin mijloace dezirabile social de
către aceste subculturi, determină crearea unui subsistem de valori și norme proprii în cadrul
grupului respectiv(Preda,V.1998, p.9).

10
R.Cloward și L.Ohlin au elaborat o teorie conform căreia comportamentul delincven t
este rezultatul limitării accesului la resurse pentru îndeplinirea scopurilor dezirabile social și
existența unor factori ce favorizează accesul la mijloace ilegale de satisfacere a trebuințelor.
Predispoziția la comportamentul deviant se datorează lipse i accesului la mijloacele prosociale
și legitime de realizare a scopurilor și existența oportunității ilegitime de atingere a acestora
(Preda,V.1998, p. 10).
1.2.2.2. Cauze de nivel psihosocial al delincvenței juvenile

Pentru minor, familia re prezintă contextul de socializare primordial, dar și grupul
principal în care socializarea are loc, din aceste motive în momentul în care apar
disfuncționalități în cadrul unei familii, putem identifica un factor principal în explicarea
delincvenței juveni le. Printre aceste disfuncționalități putem număra divergențele de educație
a minorului dintre părinți, ce crează o confuzie pentru acesta, lipsa de autoritate a părinților ce
conduce la incapacitatea minorului de a face față frustrării, lipsă supravegheri i care este
factorul cu cel mai înalt grad de cauzalitate al comportamentului delincvent. Un alt factor de
influența este atitudinea « rece -indiferentă » a părinților față de copil, ce induce sentimentul
respingerii, determină asocierea acestuia cu grupuri cu un caracter antisocial din nevoia
resimțirii sentimentului de acceptare și apartenență. În contrast, atitudinea abuzivă a
părinților, măsurile disciplinare brutale, agresivitate manifestată față de copil, provoacă
sentimente de frustrare și respingere, care se vor concretiza în adoptarea unor atitudini
asemănătoare celor învățate de la părinți (Preda,V.1998, pp.20 -21).
Deoarece familia, prin comportamentele exersate de membrii acesteia reprezintă un
model pentru minori și tineri, prin procesul de î nvățare, aceștia sunt predispuși să dezvolte
comportamente similare. Predispoziția minorilor și tinerilor la delincventă este determinată în
mare parte de comportamentele de acest tip pe care le observă în mediul familial precum
consumul excesiv de alcool, antecedente penale, imoralitate etc.
1.2.2.3. Factori extrafamiliali explicați in etiologia delincvenței

Disfuncționalitățile existențe în contextul familial determină dificultăți de adaptare
școlară a minorului și tinerilor care ajung să comită inf racțiuni. Autorul a efectuat cercetări în
acest sens din care a reieșit faptul că tinerii care au săvârșit infracțiuni prin violență, aveau un
nivel educațional scăzut, rezultate școlare slabe, doar câteva clase absolvite, iar o parte dintre

11
aceștia au aba ndonat școala. Tot din aceste cercetări rezultă faptul că tinerii delincvenți aveau
un comportament deviant în cadrul școlii, erau cunoscuți de câte profesori drept « elevi
problemă », aveau tendințe agresive, perturbau orele de curs și se aflau în conflic te cu colegii.
Se constată faptul că tinerii inadaptați sau dezadaptati școlar nu și -au însușit valori etnico –
morale, simțul respunderii, atitudini adecvate față de discipline școlare și învățământ.
(Preda,V.1998, p.22).
Contextul extrafamilial reprez intă un factor cauzal important al comportamentului
delincvent. Tinerii care provin din familii dezorganizate, cu carențe educative, lipsa
supravegherii sau de sprijin, tind să se integreze în grupuri delictogene. Dorința de afiliere, de
recunoaștere a per soanei, de manifestare a dezacordului în ce privesteordinea socială, sunt
câteva motive pentru care tinerii ajung să facă parte dina ceste grupuri.
Tinerii săvârșesc infracțiuni în grupuri formate din indivizi de vârste apropiate, de
același sex, cu i nterese și aspirații comune, iar principalele lor activități sunt vagabondajul,
vizionarea excesivă de filme, consumul excesiv de alcool și tutun și săvârșirea unor fapte
indezirabile social. Membrii grupului delictogen se încurajează reciproc în implicare a lor față
de coeziunea grupului și își asumă statutul de delincvenți.
Un alt factor cauzal al delincvenței este influența mass -media. Programele T.V.,
filmele, revistele sau orice mijloc de comunicare în masă cu conținut neadecvat, violent,
propagă î n rândul minorilor exemple de conduite disociale. Tehnicile infracționale transmise
prin intermediul acestor mijloace îi încurajează pe aceștia să le reproducă și să le utilizeze în
contextul săvârșirii unei infracțiuni. Cu toate acestea s -a demonstrat fap tul că nu doar
materialele ce conțin acte de agresivitate sunt cele ce predispun minorii la comiterea unei
infracțiuni, ci este important controlul cognitiv pentru autoreglarea conduitei. Astfel copiii
imaturi din punct de vedere psihosocial, cu tulburări de comportament sunt supuși unor
stimuli care le pot alimenta propriile delincvente (Preda,V.,1998, pp.27 -29)
1.2.2.4. Cauze de nivel psihoindividual ale delincventei juvenile si ale deviantei infractionale
a adultilor .
Factorii neuro -psihici reprezinta o alta dimensiune de analizat in explicarea
delincventei. Principiul personalitatii explicat in psihologie, defineste personalitatea drept « o
interactiune intre factori ereditari si dobanditi, interni si externi, individuali si sociali, intre

12
istoria indiv idului si cea a colectivitatii, a societatii din care face parte individual »
(Preda,V.1998, p.30).
Contextul în care s -a dezvoltat și a trăit individual, condițiile de viață, interacțiunea
acestuia cu micro și macrogrupurile din care face parte, integran d aspirațiile și capacitățile
psihice, sunt elemente ce determină comportamentul indivizilor, fapt pentru care se pune
accent pe luarea lor în considerare atunci când încercam să înțelegem devianță.
Organizarea bio -psiho -socio -culturală a individului construiește personalitatea care se
adaptează la condițiile obiective și la relațiile interumane prin procese de asimilare a
informațiilor, a căror perturbare determină cauzele inadaptării sociale, deci și cauzele
delincvenței juvenile. Examinările neuro -psihice realizate prin analiza traseelor
electroencefalografice, identifică anomalii la nivelul neuroral ce demonstrează existența unei
patologii cerebrale în rândul tinerilor delincvenți. (Preda,V.1998, p.33)

1.2.3. Relatiile dintre componentele innascute si componentele dob ândite ale
comportamentului agresiv si violent.

Bazându -se pe controverse științifice ale unor biologi, psihologi, sociologi,
criminologi etc., autorul deduce faptul că agresivitatea că și trăsătură umană poate fi
determinată atât de elemente biologice cât și de influențele mediului social din care face parte
individul. Agresivitatea este explicată de autor din mai multe perspective. Una dintre aceste
perspective face referire că agresivitatea se naște datorită unor contexte d e viață a minorului.
Deoarece familia este primul context în care copilul dobândește primele experiențe de viață,
acesta determină în mod direct comportamentele acestuia. Un climat familial disfuncțional,
plin de conflicte și tensiuni, va declanșă mecanism e de apărare ce se vor concretiza prin
conduite deviante ale minorului, printre acestea se număra fuga de acasă ce va duce la
vagabondaj, aflierea la grupuri delincvente și abordarea unui stil de viață antisocial.
Agresivitatea nu se datorează doar caracte risticilor înnăscute ale personalității ci acestea sunt
alimentate de factorii de mediu. În mod special, agresivitatea se află în strânsă legătură cu
intoleranța la frustrare, dar și cu dorința și plăcerea de a domina. Autorul face trimitere la
studiul lu i J.Pinatel, care a realizat o structură a « personalității criminale » care are ca
trăsături principalele egocentrismul, labilitatea, agresivitatea și indiferența afectivă. Aceste

13
trăsături sunt determinate și de mediul criminogen în care se dezvoltă indi vidul. Frustrarea
reprezintă un element declanșator al agresivității, așa cum și agresivitatea poate fi o
manifestare a unor frustrări anterioare. (Preda,V.1998, pp.34 -46)

1.3. Concluzii .
Am dorit să întroduc acest capitol deoarece în raport cu subiectul pe care îl abordez în
această temă și anume cel al minorilor liberăți condiționat, consider că înțelegerea pe deplin al
cauzelor și modalităților prin care un minor ajunge să dezvolte un co mpotament deviant și să
recurgă la acte infracționale, este esențială pentru a putea studia modalitatea prin care
consilierii de probațiune aplică tehnicile de asistare și consiliere în cazurile minorilor ale căror
măsuri educative privative de libertate a u fost înlocuite cu măsura supravegherii în Serviciul
de Probațiune.
În literatura de specialitate, delincvența este definită ca și îndepărtarea minorului de normele
și valorile societății în care trăiește, delincvenții astfel, realizându -și scopurile și aspirațiile
prin metode indezirabile social. Factorul cauzal cel mai important în dezvoltarea unui
comportament deviant este proveniența dintr -o familie dezorganizată, în care părinții nu
prezintă un model de comportament prosocial pentru minor, neacordar ea atenției necesare,
impunerea disciplinei prin mijloace brutale împing minorul la vagabondaj iar apoi la aderarea
grupurilor cu caracter delictogen pentru a se simții acceptați.

1.4. Serviciul de Probatiune
1.4.1 Misiunea Serviciului de Probatiune

Încă de la inceptul existenței sale, Probațiunea s -a bazat pe oferirea unei a 2 -a șansă
infractorilor, scopurile acestei instituții constând în formarea atitudinilor și comportamentelor
adecvate cu privire la familie, religie, loc de muncă și modul de a petrece timpul liber. Aceste
atitudini și comportamente se formează cel mai ușor dacă individul nu este scos din mediul lui
familial și supus celui penitenciar. Dacă individul nu prezintă un risc ridicat pentru societate,
atunci îi este oferită această opo rtunitate de a se putea reabilita, în caz contrar acestuia îi se va
aplica pedeapsa cu închisoarea.(Tomiță,M.,2011,p.29)

14
Termenul de supraveghere nu trebuie luat mot -a-mot, acesta constă într -un proces
compex, în literatura de specialitate, supravegher ea este precedată de o activitate denumită «
activitatea de luare în sarcină a infractorului supus la probațiune ». Această activitate
presupune realizarea în termen de 5 -10 zile a unei prime întrevederi, unde consilierul de
probațiune trebuie să îi aducă la cunoștință infractorului, condițiile impuse de instanță,
consecințele unui comportament indezirabil și de posibilitatea revocării liberării
supravegheate. De asemenea, persoana supravegheată este informată că are dreptul de a face
plângere cu privire la modul executării pedepsei, ultmul element constă în acordarea
consimțământului din partea infractorului cu privire la supunerea la probațiune. O altă
activitate necesară începerii supravegherii în sine este întocmirea împreună cu beneficiarul pe
cât posi bil, a planul individual de supraveghere în care sunt stabilite frecvența întâlnirilor și,
dacă este cazul, colaborarea cu alte personae sau/și instituții. Planul de supraveghere trebue să
fie flexibil pentru a lasă loc eventualelor schimbări pe parcursul intervenției.
Supravegherea nu se face doar la sediul Serviciului de Probațiune,și se poate face și
prin deplasarea consilierului de probațiune la domiciliul persoanei supravegheate, sau în
locurile pe care obijnuia să le frecventeze iar acum îi este res tricționat, sau la locul de muncă.
Acest tip de supraveghere se poate face prin colaborarea cu organele de poliție, diferite
organizații sau cu voluntari.
Literatura de specialitate definește principiile supravegherii eficace sub denumirea de “what
works” (Costandache, Florea, 2002, pp. 17 -18), aceste principii sunt împărțite în patru, și
anume :
 Principiul riscului : adaptarea intensității intervenției la nivelul riscului de recidivă
 Principiul nevoii : programul de intervenție folosit trebuie să fie ad ecvat și adaptat
individului pentru a acționa direct asupra factorilor de risc ce facilitează repetarea
comportamentului infracțional
 Principiul implicării : presupune rolul infractorului în programul de intervenție
 Principiul integrității programului : se referă la aderarea completă a consilierului de
probațiune în programul planificat, derulat și evaluat.

1.4.2 Referatul de evaluare
Potrivit articolului 482 din Codul Penal întocmirea referatului de evaluare este
solicitată în mod obligatoriu de că tre instanță care judecă o cauză a unui minor. Articolul 506

15
din Codul de procedura penală completează acest text adăugând că posibili solicitanți al
referatului de evaluare instanța, procurorul și poliția. (Filimon, A.,2011,p.236)
Referatul de evaluare se întocmește în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea
unei hotărâri și pe parcursul supravegherii dacă este solicitat expres de instanță (art.13 din
H.G. nr 1239/2000)
Într-un referat de evaluare trebuie să se regăsească « propuneri motivate re feritoare la
natura și durata programelor de reintegrare social ape care minorul ar trebui să le urmeze,
precum și alte obligaii ce pot fi impuse acestuia în instanță »(Filimon,A.,2011,p.237) de
asemenea consilierul de probațiune poate adaugă și propuneri cu privire la măsurile educative
ce pot fi luate față de minor. Conform articolului 10 alineatul1 din H.G. 1239/2010 structură
unui referat de evaluare trebuie să cuprindă datele de identificare ale clientului, surse de
informații (ce persoane au fost cont actate și metodele folosite pentru a culege informațiile),
date privind persoana (trcut infracțional, nivelul inserției școlare și al pregătirii profesionale,
comportamentul persoanei înainte și după comiterea faptei, factorii care au favorizat
comportamen tul infracțional, modul în care a îndeplinit anterior obligațiile stabilite de
instanța de judecată), factorii de risc, factorii protectivi și perspectivele reintegrării sociale. Pe
baza acestor informații, consilierul de probațiune trebuie să evalueze nev oile criminogene
direct relaționate cu infracțiunea pentru a estima riscul pe care îl reprezintă clientul pentru
public.(Poledna,S.,2002,pp.35 -36)
Un alt scop al referatului de evaluare este acela de a pune bazele elaborării planului de
supraveghere pen tru minorii aflați în supravegherea Serviciului de Probațiune. Evaluarea
finală se face pe baza evaluării inițiale (referatul de evaluare), comparând rezultatele se
determină progresul rezultat în urma intervenției și se estimează un nou risc de recidivă. Un
alt aspect ale acestei evaluări constă în determinarea eficacității întregului proces de
supraveghere al minorului. (Poledna,S.,2002,p.33)
« Evaluarea comportamentului este primul pas pe care îl face asistentul social respectiv,
consilierul de reintegrare socială și supraveghere în munca de asistare a infractorilor. De
asemenea se evaluează contextul situațional ce a facilitat producerea com portamentului
infracțional și metodele ce se doresc angajate în intervenție » (Poledna,S.,2002,p.64). 1.4.3.

16
1.4.3. Asistarea zilnic ă

Minorii care au săvârșit o infracțiune penală și au primit măsura educativă privativă
de libertate a internării într -un centru educativ sau de detenție, în cazul în care acesta a dat
dovadă de interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare sau pr ofesionale și a
reintegrării sociale, potrivit articolului 124 NCP, după executarea a cel puțin jumătate din
durata internării, instanța poate dispune înlocuirea internării cu măsura asistării zilnice pe o
durată de maxim 6 luni.
Asistarea zilnică est e cea mai severă dintre măsurile educative neprivative de
libertate, această constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de Serviciul
de Probațiune, care conține orarul și condițiile desfășurării activităților precum și interdicțiile
impuse acestuia. Această măsură se ia pe o durata cuprinsă între 3 și 6 luni și supravegherea
minorului se face sub coordonarea Serviciului de Probațiune. Supravegherea respectării
acestui program în perioada în care minorul se află da domiciliu revine tutor elui legal.
Consilierul de probațiune respunsabil de caz poate să facă vizite neanunțate la domiciliul
minorului pentru a se asigură respectarea măsurii și obligațiilor impuse de instant. Organele
de poliție sunt de asemenea obligate să informeze Serviciul de Probațiune în cazul în care
minorul a fost surprins încălcând una din obligațiile impuse de instanța. Nerespectarea cu rea –
credință a măsurii și obligațiilor impuse de instanță se sancționează cu avertismente, la
acumularea a 3 avertismente, consilieru l de probațiune responsabil de caz este obligat să
înștiințeze instanța în scopul revocării măsurii neprivative de libertate și reinternarea
minorului într -un centru educativ sau de detenție unde va ispasii restul rămas din pedeapsă.

1.4.4 Riscul de recid ivă

Una dintre sarcinile cele mai importante ale consilierului de probațiune este aceea de a evalua
riscul de recidivă al persoanelor care au comis o faptă penală. În faza penală, stabilirea
riscului de recidivă are scopul de a informa instanța de judeca tă cu privire la posibilitatea
repetării comportamentului infracțional, în acest fel, facilitând luarea unei decizii cât mai
adecvate față de persoana infractorului. Consilierul de probațiune nu are capacitatea de a
garanta prevenția riscului de recidivă a l persoanei supravegheate, ci doar identifică într -o

17
manieră profesională, probabilitatea apariției acestuia, și de a acționa adecvat pentru
diminuarea riscului de recidivă (Poledna, S.,2002, p.38).
Evaluarea riscului de recidivă se face pe baza facto rilor statici (vârstă, numărul de
condamnări anterioare, tipul infracțiunii etc.) și factorii dinamici (stil de viață, relația cu
familia etc.). În practică activității de probațiune se folosec în mod obișnuit două metode
pentru evaluarea riscului de recid iva și anume metodă clinică și metodă actuariala.
Metoda clinică este un instrument folosit în evaluarea sănătății mentale, aceasta este o
evaluară individuală factorilor de personalitate și situaționali, care sunt considerați a fi cei mai
relevanți î n apariția comportamentelor riscante. Consilierii de probațiune folosesc această
metodă pentru a pregăti referatele de evaluare psiho -sociale și pentru a planifica
supravegherea. În activitatea de întocmire a referatelor de evaluare psihosociala și estimar ea
riscului de recidivă ajută consilierul de probațiune să recomande instanței, sancțiunea cea mai
potrivită. În cazul planificării supravegherii în comunitate se folosesc rezultatele evaluării
riscului de recidiva pentru a ghida intervenția psihosocială î n scopul rezolvării nevoilor
criminogene. (Poledna, S.,2002, p.39).
Problema cel mai des întâlnită în practicarea acestui tip de evaluare este apariția unui
anumit grad de subiectivitate ce se reflectă prin tendințele consilierului de probațiune de
minimizare a unor aspecte negative, sau de maximizare a unor aspecte pozitive, datorită
apariției unui sentiment de simpatie față de client. Acest factor scade gradul de acuratețe în
ceea ce privește estimarea riscului de recidiva. O metodă de contracarare e ste discutarea
cazului cu ceilalți consilieri de probațiune pentru a primi opinii diferite astfel eliminând
posibilele distorsiuni. (Poledna, S.,2002, p.40).
Metoda actuariala are ca și scop calcularea statistică a șanselor apariției unor
comportament e. Acest calcul se face prin compararea comportamentelor individului al cărui
risc de recidivă trebuie estimate, cu comportamentul altor cazuri similare (comportamente,
circumstanțe sau profile similare). Cu toate că evaluarea actuariala este mai acurata d ecât cea
clinică, estimarea riscului de recidivă se face doar pe termini de probabilități și rămâne tot o
problemă de raționament a evaluatorului. O abordare holistă în care se aplică atât metodă
actuarială cât și cea clinică este cea mai recomandată pentr u estimarea unui risc de recidiva
deoare cee ambele metode au neajunsurile și avantajele lor. (Poledna, S.,2002, pp.40 -41).

18

1.4.5. Programele desf ășurate in Serviciul de Proba țiune

 Programul ”Stop ! Gândește si schimbă”(Nicolae,G.Badea,M.2008,pp.368 -384)
Acest program este unul dintre primele aplicate în Anglia și este o variantă al unui program
desfășurat în Canada intitulat ” Reasoning and Rehabilitation”. Acest program are la bază
abordarea cognitive comportamentală și se desfășoară în 10 ședințe cu o frecvență
săptămânala. Programul se bazează pe informații și exerciții țintite pe identificarea
disfuncțiilor la nivelul gândurilor și sentimentelor. Scopul acestor exerciții este de a instigă
infractorul să -și îmbunătățească abilitățile de rezolutive și s ă-și dezvolte abilitățile sociale
bazându -se pe gândirea alternativă. Sesiunea preliminara este o sedinta in care se stabilesc
regulile grupului, membrii se familiarizeaza cu instructorii si se formeaza o ambianta relaxata
si un mediu securizat in care se explica din nou termenii de confidentialitate
 Ședința 1 constă în discuții despre consecințele și costurile comiterii unei
crime/infracțiuni
 În a 2 -a ședința se identifică factorii care duc la săvârșirea unei crime și importanța
sentimentelor și gândirii în adoptarea unui comportament infracțional
 În ședința a 3 -a se analizează stilurile de gândire și se exersează anumite abilități de
gândire alternativă.
 Ședința a 4 -a este consacrată evidențierii importanței prevederii consecințelor și
acțiunilor în cad rul procesului decizional
 În ședința a 5 -a se identifică problemele corelate cu comiterea unei crime dar și faptul
că aceste problem pot fi rezolvate
 În ședința 6 fiecare infractor trebuie să își identifice propriul risc de recidivă
 În ședința a 7 -a se încurajează individul să își stabilească anumite obiective pentru a
putea să -și rezolve problemele cărora trebuie să le facă față
 În sesiunea a 8 -a se analizează influența altor personae în adoptarea comportamentului
infracțional
 În sesiunea a 9 -a se analizează perspectivă beneficiarului față de infracțiuni în general
și față de infracțiunile pe care le -au comis

19
 Sesiunea a 10 -a are un character reapitulativ în care se analizează felul în care
membrii și -au îndeplinit obiectivele stab ilite și recapitulează principalele concepte din
cadrul programului

 Programul OTO (one to one/unu la unu) (Vlad,M.,Mihaila,P.,2008,pp.328 -339)
Programul OTO este destinat tuturor infractorilor sub supravegherea Serviciului de
Probațiune inclusive minor ilor între 16 -18 ani care au un risc de recidivă mediu spre ridicat și
eventual un pattern infracțional
Acest program poate fi aplicat și infractorilor cu un nivel scăzut de recidivă pentru a
dobândi cunoștințe noi dar studiile arată că efectul poate fi u neori negativ, crescandu -le riscul
de recidivă.
Persoanele care nu pot fi implicate în acest program sunt cei care au comis infracțiuni cu
character sexual sau care au un nivel ridicat de violență sau violență domestică
Programul OTO se bazează în mare m ăsură pe interacțiunea consilier -beneficiar, fiecare
ședința stimulând beneficiarul să reflecteze asupra problemelor cu care s -a confruntat sau se
confruntă. Întărirea cunoștințelor și deprinderilor învățate se face prin intermediul sesiunilor și
temelor d e casă, acestea având rolul de a transpune în viața cotidiană practicile învățate pe
parcursul sesiunilor.
Scopul programului este de a ajuta infractorii să -și modifice comportamentul antisocial
într-unul prosocial prin dobândirea de noi abilități, schimb area gândurilor, credințelor și
obiceiurilor.
Acest program este compus din 15 ședințe grupate în 5 module fiecare legat de cel
anterior. Aceste 5 module sunt correlative cu cele 5 stadii ale cercului schimbării, și anume :
precontemplarea, contemplarea, decizia, acțiunea și mențiunea.
Modelarea prosocială are la bază o serie de observații care au determinat faptul că prin
interacțiunile consilier -infractor acesta poate asocia consilierul de probațiune cu un model de
viață prosocial. Din acest punct de ve dere în relația cu infractorul, el trebuie să fien onest,
punctual și să aibă respect pentru sentimentele acestuia. Consilierul trebuie să creeze o relație
care încorporează valorile asistenței sociale și anume : empatia, optimismul, căldură,
loialitatea ș i încrederea.

20
Modulul I are temă ”Ganduri, atitudini, motivație și obiective” și este format din două sesiuni
:
 Prima sesiune în care se face un exercițiu autobibliografic care permite stabilirea
unei relații consilier -infractor și determină atitudinile și credințele acestuia, modul
în care aceste convingeri se leagă de gânduri, sentimente și comportamente.
 A 2-a sdinta se focalizează pe explicarea ciclului schimbării, participanții fiind
încurajați să -și stabilească obiective prosociale.
Modulul II are tema ”Rezolvarea problemelor”, aici scopul modulului este de a rezolva
problemele legate de comportamentul și modul de gândire al infractorului și de a practica o
comunicare asertiva. Acest modul are patru sesiuni :
 Primele trei sesiuni sunt centrate pe cuvântul cheie ”problema”, participantul este
ajutat să -și conștientizeze problema, să o identifice și să o definească iar mai apoi
să dezvolde moduri de a o soluționa.
 Sesiunea a 4 -a este cea mai importantă, infractorul este învățat să facă diferența
dintre fapte și opinii. În această sesiune este susținut de consilierul de probațiune să
identifice cât mai multe alternative/soluții la problemele identificate, la consecin țele
pe termen lung sau scurt și asupra lui sau al celorlalți. De asemenea este
monitorizat dacă și cum trece de la un comportament pasiv/agresiv la unul asertiv
Modulul III are tema ”Convingeri/discuții cu sine”, scopul acestui modul este de a revizui
propriile obiective și cele ale cercului schimbării, dar și discuții cu sinele în vederea
identificării convingerilor negative și cum pot fi transformate în unele pozitive. Acest modul
are două sesiuni.
Modulul IV are tema ”Empatia față de victima”, includ e sesiunea a 9 -a și are ca și scop un
joc de rol în care participantul trebuie să se pună în locul victimei și să se gândească la
experiențele pe care le -a avut în urma infracțiunii. Sesiunea aceasta urmărește dezvoltarea
empatiei față de victimă.
Modulul V are tema ” Prevenirea recidivei” si este compus din ultimele trei sesiuni :
 Primele două sesiuni sunt consacrate explicării termenului de recidivă și consecințele
acestuia, etapele prin care se ajunge acolo, pentru aceasta se evidențiază o distincție

21
între ”alunecare” și ”recadere”. În aceste două sesiuni se identifică de asemenea și
factorii de risc care ar putea duce la recidivă.
 Ultima sesiune este consacrată revizuirii programului, trecerii în revistă a obiceiurilor
și studiilor specifice ciclului sc himbării, precum și completării de către persoana
supravegheată a jurnalului de prevenire al recidivei.

 Programul de dezvoltare al abilitatilor sociale pentru minori (DAS minori) (Apostu,
A.,Palaghia,M., Cocarta,D.,Nica,R.2008,pp.339 -351)
Fundamentul teoretic al acestui program îl reprezintă teoria social -cognitivă elaborată
de A. Bandura, prin care oamenii învață, prin observarea altor personae, așadar aceștia nu mai
trebuie să repete acele experiențe de viață negative pentru a învăța din ele. Aceste experiențe
din care se învață se numesc modeluri iar influența lor asupra celora ce observă se numește
modelare.
Procesul de învățare prin observarea altor personae include patru etape: privirea
modelului, reflectarea asupra celor observate, asimilarea de informații/cunoștințe/opinii,
reproducerea de către observator a comportamentului asimilat, consolidarea sau însușirea
acestui comportament.
O altă teorie pe care se bazează acest program este cea a autodeterminării elaborată de
E. Deci și de R. Ryan. Ea presupune trei nevoi de bază comune tuturor indivizilor și anume :
nevoia de autonomie ; nevoia de recunoaștere a competenței ; nevoia de relație (să fie intro
relație și să fie acceptați de alte persoane). Dacă aceste trei nevoi sunt îndeplinite atunci
indivizii sunt satisfăcuți și se simț încurajați să reproducă comportamentele observate.
DAS -minori se bazează pe zece sesiuni în care încearcă să îi ajute pe minori să
dezvolte o serie de cunoștințe și deprinderi sociale :Comunicarea verbala/non -verbala s i
modalitati de reactie
 A asculta si a conversa
 Angajamente, reguli si raporturi cu autoritatile
 A spune ”NU”
 Comportament emotional si gandurile deranjante
 A fi suparat si a fi implicat intr -o cearta

22
 Afirmarea de sine
 Decizii si negocieri
 Petrecerea timpului liber, prieteni si sexualitate
 A te prezenta si evalua
Aceste ședințe sunt precedate de o ședința zero în care se stabilesc regulile de grup,
cunoașterea reciprocă, se prezintă programul, se stabilește frecvența întrevederilor, modul
organizatoric, participanții pot să își exprime așteptările/temerile vis -à-vis de derularea
programului.
Scopul acestui program este de a modela unele aspecte legate de relațiile cu familia,
prietenii, școală etc., dobândirea unor noi abilități de gestionare a relațiilor și implicarea într -o
serie de relații pozitive. La finalul p rogramului participanții își îmbunătățesc comunicarea,
exprimarea sentimentelor, felul în care își rezolvă conflictele, creșterea empatiei, rezistența la
presiunea grupului, exprimarea punctului de vedere și exprimarea asertivă.

23
Capitolul 2.
Prezentarea cercet ării

2.1. Scopul cercet ării

Potrivit articolului 124 din legea 286/2009 Noul Cod Penal, minorii internați într -un centru de
detenție sau educativ care au dat dovadă de interes constant pentru însușirea cunoștințelo r
profesionale sau școlare și pentru reintegrarea socială, după executarea a cel puțin jumătate
din durata internării, pot fi liberăți condiționat, astfel înlocuindu -se internarea cu măsură
asistării zilnice, sau dacă la liberare persoana internată a împli nit vârsta de 18 ani se impune
respectarea uneia sau mai multora obligații.
Scopul acestei cercetări este de a observă cum este pregătit Serviciul de Probațiune din Cluj
Napoca să abordeze acest nou lot de « beneficiari », având în vedere că riscul lor d e recidivă
este mai ridicat, iar din cauza contaminării lor cu un mediu privativ de libertate aceștia, la
eliberare au un risc infracțional mai ridicat.
2.2. Obiectivele si ipotezele cercet ării

Obiectivele cercet ării :
Obiectivul acestei cercetări vizează descrierea felului în care Serviciul de Probațiune Cluj
Napoca lucrează cu minorii liberăți condiționat, prin activitatea de probațiune (evaluarea
riscului de recidivă, identificarea factorilor de risc și protectivi, su praveghere și asistare)
pentru a reduce riscul de recidivă și de a -i ajută să se reintegreze în societate. Nivelul riscului
de recidiva estimat la intrarea în probațiune comparativ cu cel de la ieșire va fi considerat un
indicator în acest sens.
Obiectiv ele cercetării au fost formulate astfel :
 Identificarea nevoilor cu potențial criminogen la momentul intrării minorului în
supravegherea Serviciului de Probațiune.
 Identificarea factorilor protectivi la momentul intrării minorului sub supravegherea
Servi ciului de Probațiune
 Compararea riscului de recidivă de la sfârșitul perioadei de supraveghere cu cel de la
intrarea minorului sub supravegherea Serviciului de Probațiune.
 Evaluarea perioadei de detenție și felul în care infractorul a fost afectat. Referitor la
perioada de detenție am dorit să analizez felul în care acesta s -a comportat, dacă a

24
participat la unul sau mai multe programe destinate reabilitării infractorilor și
pregătirea lor pentru reintegrarea în societate.
 Evaluarea comportamentului minorului liberat condiționat pe parcursul supravegherii.
 Evaluarea percepției consilierilor de probațiune care au fost managerii de caz în
dosarele pe care le -am consultat pent ru a descoperi care este opinia lor despre cazurile
respective.

Ipotezele cercet ării :
 Riscul de recidivă estimat la intrarea minorului liberat condiționat sub supravegherea
Serviciului de Probațiune diferă de cel estimat la finalizarea perioadei de
supra veghere.
 Riscul de recidivă la finalizarea prioadei de supraveghere scade în cazul minorilor
liberăți condiționat fără antecedente penale, spre deosebire de cei cu antecedente
penale.
 Riscul de recidivă estimat la intrarea minorului liberat condiționat s ub supravegherea
Serviciului de Probațiune nu diferă de cel estimat la finalizarea perioadei de
supraveghere dacă acesta a fost dependent de substanțe psihoactive înainte de a fi
internat într -un centru educativ sau de detenție.
 Riscul de recidivă estimat la intrarea minorului liberat condiționat sub supravegherea
Serviciului de Probațiune nu diferă de cel estimat la finalizarea perioadei de
supraveghere dacă acesta a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, împreună
cu un membru al grupului de pri eteni sau al familiei.

Intreb ările de cercetare (clasate pe obiective) :
 Identificarea nevoilor cu potential criminogen la momentul intrării minorului in
supravegherea Serviciului de Probațiune.
 Ce rol are familia în reintegrarea minorului?
 Nivelul de educație afectează capacitatea minorului de a se reintegra în societate ?
 Situația financiară poate fii considerată sursă al comportamentului antisocial ?
 Ce influența are grupul de egali asupra deciziilor și comportamentul minorului?
 Identif icarea factorilor protectivi la momentul intrării minorului sub supravegherea
Serviciului de Probațiune.
 Ce rol are familia in desistarea minorului?

25
 In ce masură nivelul de educatie faciliteaza reintegrarea sociala ?
 Ce impact a avut contactul cu autorităț ile asupra reabilitarii minorului ?
 Daca in perioada de detenție a respectat regulile instițutiei, atunci dupa eliberare va
adopta un comportament non -infractional ?
 Compararea riscului de recidivă de la sfarsitul perioadei de supraveghere cu cel de la
intrarea minorului sub supravegherea Serviciului de Probatiune.
 Care este aportul Serviciului de Probațiune in reintegrarea minorului ?
 Ce schimbări au aparut in viata minorului pe perioada supravegherii?
 Care sunt criteriile de evaluare al noului risc de recidivă ?
 Evaluarea perioadei de detentie si felul in care infractorul a fost afectat. Referitor la
perioada de detentie am dorit sa analizez felul in care acesta s -a comportat, daca a
participat la unul sau mai multe programe destinate reabilitarii infra ctorilor si pregatirea
lor pentru reintegrarea in societate.
 Experiența resimțită în urmă contactului cu autoritățile a avut un impact asupra
percepției individului față de infracțiunea comisă ?
 Experiența resimțită în urma contactului cu autoritățile a d eterminat individul să
adopte un comportament prosocial ?
 Participarea la programele de reabilitare au ajutat individul să dezvolte un
comportament prosocial ?
 Evaluarea comportamentului minorului liberat condiționat pe parcursul supravegherii.
 Care este atitudinea minorului fata de serviciul de probațiune ?
 Ce masuri si obligații au infractorii si in ce masură le respecta ?
 Care este relatia dintre infractor si consilierul de probațiune ?
 La ce programe de reintegrare socială participa ?
 Ce schimbări au a parut in viața infractorului intre perioada de dinainte de a fi
condamnat la o pedeapsa privativă de libertate si finalizarea perioadei de
supraveghere ?
 Evaluarea perceptiei consilierilor de probațiune care au fost managerii de caz in dosarele
pe care le -am consultat pentru a descoperi care este opinia lor despre cazurile respective.
 Ce dificultați au intampinat consilierii de probațiune in supravegherea si consilierea
acestor infractori ?
 Ce tehnici au aplicat pentru a se putea apropia de beneficiari ?
 Ce relație au reusit sa construiască cu persoanele pe care le supravegheau ?

26
 De ce beneficii consideră ei, ca au profitat acesti infractori de pe urma eliberării
conditionate si continuarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune ?
 In ce masură conside ră consilierii de probațiune ca serviciile acordate de ei sunt mai
utile in reintegrarea infractorilor decat privarea de libertate ?
 Care sunt criteriile după care estimeaza noul risc de recidivă la sfarsitul perioadei de
supraveghere ?

2.3 Lotul de subiec ți

Pentru a putea acumula toate informațiile necesare am considerat necesar să analizez
20 de dosare ale minorilor ale căror măsuri educative privative de libertate au fost înlocuite cu
asistarea zilnică sau/și supravegherea sub Serviciul de Probaț iune. Am ales aceste dosare după
un set de criterii și anume : dosarul să fie închis și complet (perioada de supraveghere să fie
încheiată, dosarul să conțină referatul de evaluare și raportul privind finalizarea
supravegherii), persoanele care au ieșit de sub supravegherea Serviciul de Probațiune Cluj
rebuie să fi ispășit o măsură educativă privativa de libertate într -un centru educativ sau de
detenție iar în momentul eliberării condiționate să le fie înlocuită internarea în aceste centre
cu supravegherea în Serviciul de Probațiune Cluj indiferent dacă la liberare au fos majori sau
minori.
Cea de a 2 -a categorie de subiecți sunt consilierii de probațiune din Serviciul de
Probațiune Cluj care au fost manageri de caz în supravegherea minorilor liberăți c ondiționat.
Am intervievat 3 consilieri de probațiune care au o formare de tip licență sau superioara
diferită (absolvenți ai Facultății de Drept, Psihologie și Asistentă Socială) și care au o
vechime diferită în această profesie. Am folosit aceste criteri i de selecție este de a putea
acumula o mai mare varietate de păreri, experiențe personale și concluzii privind
supravegherea minorilor liberați condiționat.

2.4. Metodologia cercet ării

Pentru partea de cercetare am considerat că cea mai potrivită abor dare de cercetare pe
care trebuie să o folosesc este acea cantitativă -calitativă împreună cu instrumentele de
cercetare specifice acestora.

27
Cercetarea calitativă poate fi definită ca și « o categorie moale de modele de cercetare, toate
urmărind să obț ină date de natură verbală, vizuală, tactilă, olfactivă sau gustativă prezentate în
forma unor descrieri narative în sens larg, dar care pot îmbrăca forma concretă a unor note de
teren, înregistrării video sau audio, imagini sau alte forme de înregistrări scrise »
(Marian,C.G. pp.24 -25).
Cercetarea cantitativă este una de profunzime și presupune studierea mai multor persoane,
pentru a obține date precise și riguroase, acestea putând fii analizate statistic.
În scopul realizării acestui tip de cercetare (mixtă) am angajat mai multe metode de cercetare
cum ar fi interviul cu instrumentul ghidul de interviu și metoda studiului documentelor cu
instrumentul grilei de analiză a documentelor.
Grila de analiză a documentelor (anexa 1) am folosit -o pentru parte a cantitativă a cercetării,
am studiat dosarele a 20 de minori liberăți condiționat (documentele pe care le -am urmărit în
aceste dosare au fost referatul de evaluare, documente oficiale precum scrisori de la școli sau
centre de formare profesională care ju stifică faptul că acesta își respectă obligațiile, raportul
privind finalizarea perioadei de suspendare). Aceste documente studiate au avut scopul de a
identifica riscul de recidivă la intrarea sub supravegherea SP. Cluj, identificarea factorilor
protectiv i și celor de risc, dacă beneficiarul a respectat obligațiile și măsurile impuse în
instanță.
Ghidul de interviu (anexa 2) a fost folosit pentru partea calitativă a cercetării, am formulat o
serie de întrebări pe care le -am adresat celor 3 consilieri de probațiune aleși după câteva
criterii cum ar fi background -ul educational, experiența de muncă și categoria de beneficiari
cu care au lucrat (minori liberăți condiționat).
Tipul de interviu pe care l -am folosit a fost cel semistructurat acesta a fost apl icat
consilierilor de probațiune din instituția Serviciului de Probațiune Cluj în scopul de a
descoperi ce experiențe au avut aceștia în supravegherea minorilor liberăți condiționat, cum s –
au adaptat noilor « beneficiari » și care este nivelul lor de pregă tire în tratarea acestor cazuri,
pentru a obține aceste informații a fost vital ca interviul pe care l -am aplicat să conțină un
număr cât mai mare de întrebări deschise dar care să trateze un subiect precis, să fie structurat
și aplicat în așa fel încât să se aplice aceleași întrebări, în aceeași ordine tuturor subiecților.
Există 6 categorii distincte de întrebări ce sunt aplicate cel mai frecvent în interviul calitativ,
și anume întrebări despre : comportamente, valori opinii, sentimente, cunoștințe, senzoriale,
cu privire la trecutul propriu (demografice).(Patton,M.Q.1990, p.81)
Formularea întrebărilor pentru interviul semistructurat trebuie 4 elemente :

28
 Întrebările deschise trebuie să nu induce un răspuns
 Neutralitatea : formularea întrebări lor în așa fel încât intervievatul să nu simtă
simpatie sau adversitate față de subiect dar nici să nu se simtă vinovat sau acuzat
 Singularitatea : Întrebările trebuie să fie compuse dintr -o întrebare clară unde
intervievatul să nu fie confuz când răspunde
 Caracterul clar al întrebării încorporează în mare parte toate cele de mai sus dar și felul
în care întrebarea este formulată, l imbajul folosit trebuie să fie pe înțelesul tuturor
subiecților.

2.5. Analiza si interpretarea datelor

Ambele părți ale acestei cercetări, atât cea calitativă cât și cea cantitativă s -au efectuat
în cadrul Serviciului de Probațiune Cluj, sub supravegher ea consilierului de probațiune care
mi-a fost desemnat tutore de practică.

2.6.1 Prezentarea, analiza și interpretarea datelor cantitative

Pentru cercetarea cantitativă am studiat 20 de dosare ale minorilor liberăți condiționat
care au intrat sub suprave gherea Serviciului de Probațiune Cluj, aceste dosare mi -au fost date
pentru a le studia , de către supervizorul de practică, doamna Andra Buta. Aceste dosare au
fost alese în așa măsură încât să diversifice cazurile. Cazurile studiate au fost diferite, atâ t ca
și faptă, durată de supraveghere, dar și consilier de probațiune, manager de caz, toate acestea
pentru a putea aduna variabile diferite despre o singură populație.
Programul pe care l -am folosit pentru a analiza datele culese a fost IBM SPSS
Statistics 13.0, am ales să folosesc acest program pentru că în anul I, la materia « Statistica »
coordonată de domnul Barbu am învățat cum să îl folosesc și am considerat relevant să îl
utilizez din nou pentru lucrarea de licență.
Populația acestei cercet ări a fost formată din 18 băieți și 2 fete care au primit o măsura
privativă de libertate și au fost liberăți condiționat, cu o vârstă la săvârșirea infracțiunii între
15 și 17 ani.

29
Graficul 1. Varsta la care a savar șit infrac țiunea pentru care a fost sanc ționat.

Pentru acest studiu am ales să observ de asemenea, variabile precum tipul infracțiunii
(graficul 2), antecedente penale (graficul 3), circumstanțele săvârșirii infracțiunii (graficul 4)
și dependența de substanțe psihoactive (graficul 5) pen tru a determină în ce măsură acestea
influențează diminuarea nevoilor criminogene și implicit riscul de recidivă la terminarea
perioadei de supraveghere.

Graficul 2 : Tipul de infracțiune pentru care minorul a fost sancționat penal.

În acest tabel putem observa că din cele 20 de dosare pe care le -am studiat, în 12
dintre cazuri (60%), minorii au fost condamnați pentru tâlhărie, 6 (30%) pentru furt calificat,
o persoană (5%) pentru mărturie mincinoasă și una (5%) pentre viol. Prin urmare, 012345678910
15 ani 16 ani 17 ani
02468101214
Talharie Furt calificat Marturie mincinoasa Viol

30
infracțiunile cu cea mai mare frecvență sunt tâlhăria în proporție de 60% și furtul calificat în
proporție de 30%.

Grafcul 3 : Circumstanțele savarsirii infracțiunii

Potrivit literaturii de specialitate, minorii sunt mai predispuși să comită infracțiuni în
grup iar datorită integrării acestora într -un anturaj cu activități antisociale, la ieșirea din
centrul de detenție sau educativ, acești minori au dificultăți în a -și schimba comportamentul,
datorită reluării fostelor obiceiuri voluntar sau sub presiunea grupului, din acest motiv, o altă
variabilă studiată a fost dacă infracțiunea pentru care a fost găsit vinovat minorul a fost
săvârșită individual sau împreună cu un membru al grupului de egali sau al familiei.Prin
urmare rezultatele cercetării confirmă constatările amintite și rezultatele altor studii legate de
comportamentele delincvente.

024681012
Singur In grup

31
Graficul 4 : Antecedente penale

O altă variabilă necesară acestei cercetări este cea prezentată mai sus. Una dintre
ipoteze susține faptul că dacă un individ are antec edente penale, șansele acestuia de
reintegrare socială, scăderea nevoilor criminogente și de reducere al rîsului de recidivă la
finalizarea perioadei de supraveghere sunt mai slabe. În graficul prezentat mai sus putem
observa că 9 din 20 de cazuri studiate au cel puțin un antecedent penal, iar faptul că vârsta la
care au fost condamnați la o măsură educativă privativă de libertate și că sunt recidiviști pot
influența negativ șansele reabilitării acestuia.
Graficul 5 : Dependența de substanțe psihoactive

024681012
Da Nu
0246810121416
Da Nu

32
După cum putem observa în graficul numărul 5, dintr -un total de 20 de cazuri studiate,
6 persoane (30%) au fost dependențe de substanțe psihoactive (prenadex, aurolac etc.) înainte
de a fi internate într -un centru educativ sau de detenție. Conform consilie rilor de probațiune
intervievați, riscul ca aceste persoane să întrerupă perioada de abstinență fie pe durata
perioadei de supraveghere sau după, este extrem de mare, din propria lor experiență în
supravegherea minorilor liberăți condiționat, chaiar dacă n u redevin dependenți, la liberarea
din centrul de detenție aceștia recad în marea lor majoritate ceea ce reprezintă un risc pentru
șansele reabilitării lor în societate.
În continuare, folosindu -mă de SPSS, am testat ipotezele pentru a determina dacă
acestea se validează sau nu.
IPOTEZA 1
Tabel 1. Comparații intre riscul de recidivă la intrarea in supravegherea serviciului de
probațiune si cel estimat la iesire.
Risc de recidiva iesire Risc de recidiva intrare Risc de recidiva iesire
Schimbat Neschimbat Estimare Efectiv Procentaj Estimare Efectiv Procentaj
15 (75%) 5 (25%) Scazut 0 0% Scazut 0 0%
Scazut
spre
mediu 0 0% Scazut
spre
mediu 10 50%
Mediu 9 45% Mediu 5 25%
Mediu
spre
ridicat 5 25% Mediu
spre
ridicat 3 15%
Ridicat 6 30% Ridicat 2 10%
Total 20 100% Total 20 100%

După cum putem observa în acest tabel, 15 (75%) dintre minorii liberăți condiționat care au
intrat sub supravegherea Serviciului de Probațiune Cluj au dezvoltat un comportament
prosocial, motiv pentru care riscul de recidivă al acestora, la finalizarea per ioadei de
supraveghere a fost estimat de către consilierul de probațiune mai mic decât cel inițial. După
cum putem observa în coloană 2 și 3, comparând rezultatele putem concluziona că indiferent

33
de gradul riscului de recidiva inițial, chiar dacă acesta es te ridicat, faptul că aceștia mai petrec
o perioada, după eliberare, sub supravegerea serviciului de probațiune facilitează reducerea
riscului de recidiva și astfel sporește șansele reabilitării și reintegrării sociale.
Din cele 20 de dosare studiate, n ici un minor nu a fost estimat cu un risc de recidivă scăzut
spre mediu la întocmirea referatului de evaluare ci cu nivele de risc mai mari, dar la
finalizarea perioadei de supraveghere regăsim 10 persoane ale căror risc de recidivă este
extimat la acest g rad (scăzut spre mediu).
IPOTEZA 2
Tabel 2. Testul t privind riscul de recidivă la finalizarea perioadei de supraveghere in
funcție de antecedentele penale.
F Sig. T Df Sig.(2 –
tailed) Media
diferentelor
Riscul de recidiva
al minorilor liberati
conditionat fara
antecedente penale
scade la finalizarea
perioadei de
supraveghere? Equal
variances
assumed 0.439 0.516 0.684 18 0.503 0.273
Equal
variances not
assumed 0.687 17.501 0.501 0.237
Riscul de recidiva
al minorilor liberati
conditionat cu
antecedente penale
scade la finalizarea
perioadei de
supraveghere? Equal
variances
assumed 0.631 0.451 -0.704 18 0.491 0.333
Equal
variances not
assumed -0.726 17.828 0.477 0.333

34
În urma aplicării testului t pentru eșantioane independente, se poate observa că există o
diferență statistică între cele două categorii (minori liberăți condiționat cu antecedente penale
și minori liberăți condiționat fără antecedente penale). Deoarece F=0.439, p<0.5, iar valoarea
testului t = 0.684 în cazul primei intrebăr i “Riscul de recidivă al minorilor liberăți condiționat
fără antecedente penale scade la finalizarea perioadei de supraveghere?”, pentru un prag de
încredere p<001. În cazul celei de -a două intrebări care testează ipoteză “ Riscul de recidivă al
minorilor liberăți condiționat cu antecedente penale scade la finalizarea perioadei de
supraveghere?”, F=0.631, p<0.5, iar valoarea testului t este -704 pentru pragul de încredere
p<001. Astfel respingem ipoteza nulă și acceptăm ipoteza de cercetare “Riscul de recid ivă la
finalizarea prioadei de supraveghere scade în cazul minorilor liberăți condiționat fără
antecedente penale, spre deosebire de cei cu antecedente penale”.
IPOTEZA 3
Tabelul 3 : Comparații între riscul de recidivă la intrarea în supravegherea Serviciu lui
de Probațiune și cel estimat la ieșire pentru persoanele dependențe de substanțe
psihoactive înainte de a fi internați într -un centru educativ sau de detenție.
Risc de recidiva iesire Risc de recidiva intrare Risc de recidiva iesire
Schimbat Neschimbat Estimare Efectiv Procentaj Estimare Efectiv Procentaj
4
–
66.6(6)% 2
–
33.3(3)% Scazut 0 0% Scazut 0 0%
Scazut
spre
mediu 0 0% Scazut
spre
mediu 0 0%
Mediu 0 0% Mediu 1 16.6(6)%
Mediu
spre
ridicat 2 33.3(3)% Mediu
spre
ridicat 3 50%
Ridicat 4 66.6(6)% Ridicat 2 33.3(3)%
Total 6 100% Total 6 100%

Analizând tabelul 3 putem observa că „riscul” de recidivă al persoanelor liberate
condiționat care au un istoric de dependențe de substanțe psihoactive s -a schimbat în proporție
de 66.6(6)% (4 persoane), deci ipoteza potrivit căreia riscul de recidivă estimat la intrarea

35
minorului liberat condiționat sub supravegherea Serviciului de Probațiune nu diferă de cel
estimat la finalizarea perioadei de supraveghere dacă acesta a fost depend ent de substanțe
psihoactive înainte de a fi internat într -un centru educativ sau de detenție, nu se validează.
Cu toate acestea, din 6 dosare studiate, cele două persoane al căror risc de recidivă nu a scăzut
la finalizarea perioadei de supraveghere, a u fost cei al căror risc inițial a fost estimat „ridicat”,
prin urmare putem presupune că dependența de substanțe psihoactive, că singur factor de risc
nu influențează șansele reabilitării infractorului, dar în contextul în care se acumulează
dependența de substanțe cu alți factori de risc (patternul infracțional, agresivitate crescută
etc.), șansele că după liberarea din centrul educativ sau de detenție, acest individ să alunece,
recadă sau să recidiveze sunt mult mai mari. Din păcate nu pot să validez ace astă ipoteza
deoarece acest lot de subiecți este prea mic și nu pot să determin dacă este o coincidența sau
nu, faptul că singurele persoane dependențe al căror risc de recidivă nu a scăzut sunt cei cu un
risc de recidivă estimat la intrarea sub supraveghe rea Serviciului de Probațiune ca și „ridicat”.

IPOTEZA 4
Tabelul 4 : Comparații între riscul de recidivă la intrarea în supravegherea Serviciului
de Probațiune și cel estimat la ieșire pentru persoanele care au comis o infracțiune
împreună cu un membru al grupului de prieteni sau al familiei.
Risc de recidiva iesire Risc de recidiva intrare Risc de recidiva iesire
Schimbat Neschimbat Estimare Efectiv Procentaj Estimare Efectiv Procentaj
9
–
(81,82%) 2
–
(18.18%) Scazut 0 0% Scazut 0 0%
Scazut
spre
mediu 0 0% Scazut
spre
mediu 6 54.55%
Mediu 6 54.55% Mediu 4 36.36%
Mediu
spre
ridicat 3 27.27% Mediu
spre
ridicat 0 0%
Ridicat 2 18.18% Ridicat 1 9.09%
Total 11 100% Total 11 100%

36
Analizând datele prezentate în tabelul 4 putem observa că singurele persoane al căror
risc de recidivă nu a scăzut la finalizarea perioadei de supraveghere sunt cele cu riscul estimat
„ridicat” și „mediu” la intrarea în supravegherea Serviciului de Probați une. Persoana al cărei
risc a fost inițial estimat „ridicat” și nu s -a schimbat a fost de asemenea dependent de
substanțe psihoactive înainte de a fi internat într -un centru educativ sau de detenție.
Dintr -un total de 11 persoane care au comis infracțiunea împreună cu un membru din grupul
de prieteni sau familie, riscul de recidivă la finalizarea perioadei de supraveghere a fost
estimat mai mic pentru 9 dintre aceștia (81.82%), prin urmare ipoteza pot rivit căreia pentru
această categorie de minori liberăți condiționat, riscul de recidivă nu se schimbă pe perioadă
supravegherii nu se validează.
2.6.2. Prezentarea, analiza și interpretarea datelor calitative
Pentru partea calitativă a acestei cercetă ri am aplicat un interviu consilierilor de probațiune.
Prin intermediul consilierului de probațiune care s -a ocupat de practică mea în această
instituție am identificat trei consilieri care corespundeau criteriilor mele de selecție, și anume
background edu cațional diferit, experiența în muncă de consilier de probațiune și ultimul
criteriu de selecție a fost că aceștia să fi lucrat cu minori liberăți condiționat. Am intervievat
acești trei consilieri folosindu -mă de un ghid de interviu compus din 20 de între bări
structurate în 6 unități tematice. Scopul acestui interviu a fost de a -mi răspunde întrebărilor de
cercetare prezentate în subpunctul 6.2.
Cei trei consilieri de probațiune pe care i -am intervievat au fost A.B. cu o vechime de 4 ani în
serviciul de probațiune, background -ul ei educațional fiind dreptul, G.C. cu o vechime de 9
ani, terminând psihologia și O.S. cu o vechime de 11 ani care a terminat facultatea de
Sociologie și Asistentă Socială având și un doctorat în problematică minorilor delincvenți .
Fiecare dintre aceștia au avut în perioada 2014 -2018, 2, 3 și respectiv 6 cazuri cu minori
liberăți condiționat.
Interviurile s -au desfășurat într -un birou din instituția respectivă și au durat în medie 30 de
min fiecare. Răspunsurile la întrebările ad resate celor 3 consilieri de probațiune au fost în
general similare, iar diferențele au fost observate doar la întrebările de natură personală
(experiențe proprii, cazuri particulare pe care le -au avut, opinii și observații proprii).

37
Unitatea tematica nr. 1 : „Determinarea experienței consilierului de probațiune
în supravegherea minorilor liberați condiționat”
Pentru prima unitate tematică, care făcea referire la experiența consilierului de
probațiune în supravegherea minorilor liberăți condiționat, toate persoanele intervievate au
avut aproximativ același răspuns referitor la felul în care se repartizează cazurile și despre
formarea profesională, aceștia au afirmat că „Serviciul de Probațiune nu specializează
consilierii în abordarea minorilor, iar cazuril e respective sunt repartizate aleator, în afară
cazului în care un consilier de probațiune a realizat referatul de evaluare pentru cazul care
urmează să fie alocat, atunci la ieșirea minorului din centrul educativ/de detenție, acelui
consilier îi revine și obligația de a supraveghea minorul.”(A.B). Experiența, deprinderile și
modalitatea de abordare ale minorilor liberăți condiționat se dobândește/învață fie prin munca
directă cu aceștia, fie prin cursuri de formare pe care consilierii de probațiune aleg să le facă
voluntar și din propriul buget.
Unitatea tematica nr. 2 : „Perspectiva consilierului de probațiune asupra
modului în care se desfășoară activitatea de supraveghere a minorilor liberăți
condiționat”
La întrebarea referitoare la diferențele dinte su pravegherea unui minor carea a primit o
măsură educativă neprivativa de libertate și unul care a fost liberat condiționat, cei trei
consilieri de probațiune au avut același răspuns. Minorii liberăți condiționat dintr -un centru
educativ sau de detenție, dup ă perioada petrecută acolo sunt mai maturi cognitiv, au învățat să
respecte cu strictețe regulile instituției, măsurile și obligațiile impuse și sunt mult mai
ascultători în momentul întrevederilor. Unul dintre consilierii de probațiune a afirmat că din
câte i-a relatat un minor supravegheat, „Faptul că acesta a ajuns sub supravegherea Serviciului
de Probațiune Cluj este o ușurare și dorește să respecte orice măsură sau obligație are să îi se
impună deoarece, în comparație cu experiențele trăite în centrul educativ, Serviciul de
Probațiune Cluj este o scăpare și nu dorește să facă o greșeală care ar putea să îi revoce
această masura”(G.C).
Pentru următoarea întrebare din această unitate tematică referitoare natură relației
profesionale care se dezvoltă în tre minor și consilierul de probațiune, cei trei consilieri de
probațiune mi -au răspuns că, conform codului deontologic al acestei profesii, trebuie să se
păstreze o oarecare distanță față de beneficiar, aceștia trebuie tratați cu autoritate, să nu se

38
vorbească la „per tu” și să se exerseze un control autoritar. Aceste reguli trebuie aplicate în
permanență dar, dacă se aplică toate aceste reguli (și altele) cu minorii, se îngreunează
abordarea acestora, consilierul trebuie să câștige încrederea minorului pe ntru a se putea
deschide față de acesta. Cu toate acestea, consilierul trebuie să păstreze o relație cât mai
profesională cu minorul, pentru a fii cât mai corect și imparțial în luarea deciziilor referitoare
la caz. De asemenea, crearea unei legături mai s trânse între profesionist și beneficiar este
destul de dificilă, din cauza duratei scurte în care aceștia se întâlnesc.
La întrebarea legată de rolul Serviciului de Probațiune în reintegrarea minorilor liberăți
condiționat, doamna A.B. a răspuns că trebuie menținut, încă o perioadă, controlul instalat în
centrul din care provine și treptat acesta trebuie ajutat să se rintegreze în societate. Avantajul
pe care aceștia îl mai au de pe urmă supreavegherii în S.P. Cluj este acela că, pe perioada
supravegherii, cu ajutorul consilierilor de probațiune, majoritatea își găsesc un loc de muncă,
urmează un curs de formare școlară sau de calificare profesională, fapt care, pe termen lung,
duc la desistare. În acest sens, a răspuns și doamnă G.C. „trebuie să existe un l iant între
societate și minor, iar dacă S.P. Cluj, implicit consilierul de probațiune manager de caz, nu
este suficient în cazurile mai problematice, atunci familia are un rol foarte important.”
După cum am precizat și mai sus, această categorie de minor i este mai predispusă să
se plieze după regulile Serviciului de Probațiune și să respecte măsurile/obligațiile impuse de
instanță deoarece, în comparație cu experiența resimțită în centrul educativ sau cel de detenție
din care au fost eliberați, supraveghe rea este o ușurare pentru ei și nu doresc să greșească în
vreun fel riscând astfel să le fie revocată măsura. Cu toate că, de la cei trei consilieri de
probațiune am avut același răspuns, doamnă O.S. a mai adăugat că „a avut două cazuri în care
minorii era u dependenți de stupefiante, iar după ieșirea din centrul educativ unde nu au avut
acces la aceste substanțe, și -au reluat dependențele cu toate că era de așteptat că perioada de
abstinență să fi adus o schimbare.”

Unitatea tematica nr. 3 : „Experiențe pe rsonale legate de muncă cu minorii
liberăți condiționat”
Din experiența consilierilor de probațiune în munca cu această categorie de
beneficiari, aceștia au afirmat că nu au avut până în prezent probleme legate de respectarea

39
obligațiilor, măsurilor sau re gulilor instituției, aceștia, cel puțin pe perioada supraveghereii, se
conformează.
Unitatea tematica nr. 4 : „Identificarea factorilor de risc și modul în care
consilierul de probațiune abordează cazul în funcție de aceștia”
Principalii factori de risc id entificați în majoritatea cazurilor cu care au lucrat
consilierii de probațiune intervievați, sunt lipsa unui loc de muncă, abandonul școlar, anturaj
antisocial, consumul de stupefiante și lipsă supravegherii parentale. Chiar dacă familia, de
multe ori, ar e un impact negativ asupra minorului, consilierul de probațiune încearcă de
fiecare data să medieze relația dintre beneficiar și aceștia pentru că, familia ar trebui să
reprezinte o resursa, dacă totuși nu se poate media această relație se apelează la fami lia
extinsă pentru a oferi un model prosocial în viața minorului.
Deoarece acești 5 factori de risc apar cel mai frecvent și dacă se reușește intervenția
asupra lor, schimbările sunt vizibile. Din păcate, după cum spuse O.S. „timpul este limitat, și
deși se încearcă abordarea acestor probleme rezultatele sunt minore, spre exemplu obligația
formării școlare se pune în aplicare dar dacă minorul petrece doar 3 luni sub supravegherea
Serviciului de Probațiune, atunci consilierul de probațiune nu mai este capa bil să se asigure că
minorul va respecta obligația până la sfârșit, din cunoștințe proprii, acest lucru nu se
întâmplă.”
Relația profesională consilier de probațiune – beneficiar nu poate fi neapărat
considerată un factor protectiv, este mult spus, dar fa ptul că au pe cineva care să îi asculte și
să îi îndrume spre un comportament alternativ, ajută beneficiarul pe parcursul procesului de
supraveghere, implicit cel de reabilitare și reintegrare socială. Un alt consilier de probațiune a
răspuns că „rolul sau în supravegherea minorului are un impact benefic dar, din cauza
timpului limitat (câteva vizite pe o perioada scurtă), de multe ori este dificil sau chiar
imposibil de a dezvoltă o relație profesională care să semnifice ceva pentru acesta”(O.S.). Cel
de-al 3-lea consilier intervievat a afirmat că „Poate fi considerat că și factor protectiv dar
numai într -o anumită măsura, consilierul de probațiune este vital în procesul de schimbare dar
nu poate fi responsabil în totalitate de demersul supravegherii.”(G.C. )
Unitatea tematica nr. 5 : „Întocmirea raportului privind finalizarea perioadei de
supraveghere”

40
La întrebarea referitoare schimbărilor ce se observă la sfârșitul supravegherii, 2 din 3
consilieri de probațiune au răspuns negativ, acest luru nu se întâmpl ă neapărat, deoarece
durata de supraveghere este prea scurtă pentru a avea un impact observabil asupra minorului,
iar cel de -al 3-lea consilier a zis că toate cazurile pe care le -a avut în trecut, aceștia au reușit
să își găsească un loc de muncă, motiv pe ntru care cea mai frecventă schimbare a fost legată
de acest factor.
Noul risc de recidivă se estimează comparând nevoile criminogene estimate la început
perioadei de supraveghere cu cele estimate la finalizarea perioadei de supraveghere, de
asemenea se ia în considerare atitudinea pe durata supravegherii, felul în care beneficiarul s -a
conformat cu regulile Serviciului de Probațiune și cum a respectat măsurile și obligațiile
impuse în instanță.
Referitor la întrebarea în care trebuia să își expună punc tul de vedere legat de
perioada de supraveghere, dacă această este suficientă pentru a putea asigura reabilitarea
minorului, cei trei consiliri de probațiune au răspuns aproape identic. Afirmațiile acestora au
fost că o perioadă atât de scurtă este „o form alitate” și că nu aduce schimbări semnificative în
comportamentul minorului. Timpul nu este suficient pentru a creă o relație profesională
puternică între consilier și beneficiar, nu se pot dezvolta abilități și deprinderi prosociale. În
opinia acestora, o perioadă de supraveghere ideală pentru a produce o schimbare concretă și
observabila este între 1 an și 2 ani.
Unitatea tematica nr. 6 : „Opinii pro și contra modalității în care se desfășoară
activitățile cu beneficiarii Serviciului de Probațiune”
La întrebările din această unitate tematică, consilierii de probațiune au avut atât
răspunsuri similare privind problemele pe care le întâmpina în munca cu beneficiarii (atât
minori cât și majori) cât și opinii proprii pentru îmbunătățirea modalității și c alității muncii.
Aceștia au considerat că reducerea volumului de muncă și acordarea unui spațiu
special amenajat pentru susținerea întrevederilor cu beneficiarii deoarece, după cum au
explicat consilierii intervievați, multe persoane sunt inhibate de fa ptul că nu le respectă
confidențialitatea și le este greu să ofere detalii despre viață lor privată.
Sugestiile doamnei A.B. s -au referit la asigurarea unei formări speciale în munca cu
această categorie de beneficiari, datorită faptului că minorii sunt mai problematici, este
necesară o altă abordare, de asemenea, pentru această categorie, schimbarea este mai

41
„realista” (decât la adulți), adică din experiența acesteia, minorii sunt mai predispuși
schimbării pe termen lung decât restul persoanelor suprave gheate, făcând referire la adulți, în
multe dintre cazurile pe care doamnă A.B. le -a supravegheat, adulții și -au asumat pedeaptsa
neprivativa de librtate dar nu și -au dat interesul pentru schimbare. O altă propunere din partea
ei a fost continuarea stagiul ui de formare civică pentru minorii liberăți condiționat, sau un
program similar.
Doamna O.S. a propus o consiliere specifică pentru fiecare caz pe o durată de 2 -3
luni, acest lucru ar necesită încă o data reducerea volumului de muncă pentru a se putea o cupa
mai bine de beneficiari.
În urmă analizei răspunsurilor oferite de consilierii de probațiune în timpul
interviurilor, am reușit să răspund aproximativ tuturor întrebărilor de cercetare, astfel am atins
și obiectivele acestei părți din cercetare .
„Ce impact a avut contactul cu autoritățile asupra reabilitării minorului ?’’
„Experienta resimțită în urmă contactului cu autoritățile a determinat individul să adopte un
comportament prosocial ? ’’
Contactul cu autoritățile a avut un impact benefic în modificarea cognitiv -comportamentală a
minorului. Acesta, pe perioada de internare a învățat cum să se conformeze unui set de reguli
stricte, să se supună autorităților și mai mult, din câte au observa t consilierii de probațiune,
minorii liberăți condiționat, la ieșirea din centru, sunt mai mături cognitiv decât minorii care
primesc direct o măsură neprivativa de libertate.
„Daca în perioada de detenție a respectat regulile instituției, atunci după el iberare va
adopta un comportament non -infracțional ?”
„Care este atitudinea minorului față de serviciul de probațiune ?”
La aceste două întrebări de cercetare, în analizării infromatiilor din interviu, am constatat
minorii liberăți condiționat se a daptează bine regulilor pe care le impune situația de se
Serviciului de Probațiune. La ieșirea din centrul educativ de detenție, aceștia au un de viitor
bine stabilit realizabil, conștienți decât minorii care primesc doar o neprivativa de liberta te,
de repercursiunile ce nu se reabilitează. De asemenea minorii liberăți condiționat tratează
supravegherea pe un privilegiu nu doresc riște reîntoarcerea centrul din care provin.
„Care este relația dintre infractor consilierul de probațiune ?”
„Ce relație au reușit construiască cu persoanele pe care le supravegheau ?”
Este greu de construit o relatie profesionala reala intr -o perioada atat de scurta, dar consilierul
trebuie sa adapteze metoda de abordare al beneficiarilor pentru aceasta c ategorie aparte.

42
Pentru a putea câștiga încrederea minorului aceștia trebuie să fie mai empatici, mai prietenoși,
să nu exerseze un control total aspura lor dar, în același timp, să păstreze o relație strict
profesională.
„Ce dificultăți au întâmpinat co nsilierii de probațiune în supravegherea și consilierea
acestor infractori.”
Din experiențele consilierilor intervievați, în legătură cu aceast subiect, am conclus că, în
cazul minorilor liberăți condiționat nu există probleme legate de comportamentul ac estora,
fiind mult mai disciplinați și dornici de a încheia acest capitol din viață lor. Pe de altă parte
,există probleme de altă natură și anume materială, financiară și al efectivului. Locurile în care
au loc întrevederile sunt inadecvate pentru a păstr a confediantialitatea dinte beneficiar și
consilier. Minorul nu se simte confortabil pentru a se deschide știind că poate fi ascultat de
către persoanele de lângă el, de asemenea uneori sunt distrași de poveștile altor indivizi
prezenți pentru întrevederi. În cazul situației financiare, consilierii de probațiune nu dispun de
fonduri care să acopere taxele de transport pentru vizitele la domiciliu, formări profesionale
care să i ajute în îmbunătățirea calității muncii pe care o oferă. Cât despre problema leg ată de
efectivul de munca, un număr prea mare de cazuri este atribuit fiecărui consilier, forțându -l să
grăbească etapele supravegherii, reducând astfel șansele sale de a reabilita și reintegra minorul
în societate.
„Care sunt criteriile după care estime ază noul risc de recidiva la sfârșitul perioadei de
supraveghere.”
Consilierul de probațiune compară comportamentul și nevoile criminogene ale individului
din referatul de evaluare inițial cu observațiile realizate pe parcursul supravegherii care țin de
aceleași variabile și de atitudinea minorului pe această perioadă. Dacă există o îmbunătățire,
atunci riscul de recidiva este estimat mai mic decât cel intital, fapt care se întâmplă des în
cazul celor liberăți condiționat (75% din cazurile studiate).

2.7 Concluziile cercetarii
Pentru a rezuma acest capitol, cercetarea defasurata în scopul realizării lucrării de
licență cu tema « Supravegherea și asistarea minorilor liberăți condiționat » a fost făcută în
Serviciul de Probațiune Cluj Napoca. În această in stituție, subsupravegherea consilierului de
probațiune responsabil de practica semestrială, am consultat 20 de dosare ale minorilor
liberăți condiționat din centrele de detenție sau educative, care au intrat sub supravegherea
Serviciului de Probațiune Cluj . Pentru cercetarea cantitativă, am intervievat trei consilieri de

43
probațiune după anumite criterii (experiența în munca cu minorii liberăți condiționat,
background educațional diferit și experiența în munca de consilier de probațiune diferită).
Scopul ac estei lucrări a fost de a observa și descrie modul în care se desfășoară
activitatea de supraveghere a minorilor liberăți condiționat. Unele dintre obiective au constat
în identificarea riscului de recidivă la intrarea minorului sub supraveghere, comparare a
riscului de recidivă la intrarea minorului sub supraveghere cu cel la terminarea perioadei de
supraveghere, observarea metodelor și tehenicilor consilierilor de probațiune în abordarea
acestei categorii de beneficiari.
Analizând informațiile culese, fol osind programul SPSS 13.0, am reușit să testez
ipotezele de cercetare. Prin urmare am aflat că minorii care sunt eliberați condiționat din
centrele educative sau de detenție și primesc că măsura educativă supravegherea sub Serviciul
de Probațiune se adapte ază mai ușor măsurilor și obligațiilor impuse în instanță, se
conformează regulilor Serviciului de Probațiune și dau dovadă de interes pentru reabilitare și
reintegrare socială, așadar riscul acestora de recidivă la terminarea perioadei de supraveghere
scade. Pentru a ajunge la această concluzie am testat cele 4 ipoteze.
Prima ipoteză presupune că riscul de recidivă al minorilor liberăți condiționat scade pe
durată supravegherii, analizând informațiile din tabelul 1, observăm că în proporție de 75%
(15 di ntre cei 20 de minorii ale căror dosare le -am studiat) riscul de recidiva estimat la
sfârșitul perioadei de supraveghere este mai scăzut decât cel estimat inițial. Putem deci spune,
bazat pe aceste informații, că pe perioadă supravegherii, datorită activit ăților din probațiune și
faptului că minorul da dovadă de interes pentru schimbare, reabilitare și reintegrare, nevoile
sale criminogene scad iar la finalul perioadei de supraveghere riscul de recidiva este estimat
mai mic decât cel estimat la intrarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune, așadar
ipoteză 1 se validează.
Pentru a testa cea de -a 2-a ipoteză am comparat riscul de recidivă inițial și cel de la
finalizarea perioadei de spuraveghere al minorilor liberăți condiționat cu antecedente penale,
cu riscul de recidivă al minorilor liberăți condiționat fără antecedente penale. Rezultatele
obținute în urmă testului t au demonstrat că ipoteza potrivit căreia riscul de recidiva la
finalizarea perioadei de supraveghere rămâne neschimbat în cazul minoril or liberăți
condiționat dar care au avut antecedente penale, se validează. În unele cazuri pe care le
întâlnesc consilierii de probațiune, nevoile criminogene și factorii de risc sunt atât de

44
puternice încât șansele acestor persoane de a se reabilita sunt foarte scăzute. Acele 5 cazuri în
care riscul de recidivă nu a scăzut, nevoile criminogene ale acestora au fost vaste, precum
dependențe de substanțe psihoactive, abandon școlar, antecedente penale, pattern infracțional
și/sau lipsa unui model prosocial în familie. Intervenția în cazul acestor minori devine astfel
foarte dificilă iar șansele de a produce o schimbare pe plan cognitiv -comportamental sunt
mici.
Cele două ipoteze care nu s -au validat au fost despre faptul că riscul de recidivă la
finalizarea perioadei de supraveghere nu diferă de cel de la intrarea sub supravegherea
Serviciului de Probațiune în cazul minorilor care au fost dependenți de substanțe psihoactive
sau care au comis intractiunea pentru care au primit măsura educativă privativă de libertate,
împreună cu un membru al grupului de prieteni sau al familiei. În urma analizării informațiilor
obținute din cele 20 de dosare studiate observăm că ri scul de recidivă scade și pentru acest lot
de subiecți chiar dacă nevoile criminogene sunt mai mari.
În urma intervieverii celor trei consilieri de probațiune am înțeles mai bine felul în
care aceștia se ocupă de supravegherea acestei categorii de benefi ciari, felul în care minorii se
adaptează schimbării din mediul privativ de libertate la măsura supraveghereii, problemele pe
care consilierii le întâmpina în supravegherea acestor persoane și cum sunt pregătiți pentru a
trata acese cazuri. După cum putem observa în primul tabel, 75% dintre persoanele care au
fost liberate condiționat și -au îmbunătățit comportamentul pe durata supraveghereii,
rezultatele observându -se în referatul final când consilierul de probațiune le -a estimat un risc
de recidivă inferio r celui inițial.
Aceste interviuri mi -au fost benefice pentru a realiza cercetarea deoarece, studierea
dosarelor include observarea unor informații de tip standard despre individ și se omite partea
umană. Intervievând consilierii manager de caz, am înțel es și particularitățile fiecărui minor,
motivele pentru care s -au conformat supravegherii sau nu, de ce au recidivat și cum au reușit
să se reabiliteze.
Consilierii de probațiune intervievați au reușit să detalieze procesul supravegherii și
asistării mi norilor liberăți condiționat, am descoperit care sunt diferențele dintre munca cu
aceștia și cu cei ce au doar o măsură neprivativa de libertate (sau cea cu adulții). Analizând
informațiile obținute din interviuri am înțeles că această categorie de benefic iari este mai ușor
de tratat deoarece, minorii care provin din aceste centre sunt mai timorați, mai disciplinați și

45
mai mături cognitiv, așadar aceștia, de frică revocării măsurii supravegherii și dorința de a -și
schimba conduită de viață, se conformează m ăsurilor, obligațiilor și regulilor impuse.

46
Capitolul 3.
Interven ția de tip asisten ță social ă

3.1.Planificarea interven ției

Intervenția socială derulată în scopul realizării acestei lucrări de licență a avut loc în
cadrul Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” în perioada 4 -6 iunie 2018, printr -o activitate de
grup de tip educativ, format din cei 18 elevi ai clasei a X -a. Clasă în c are am desfășurat
activitățile propuse a fost aleasă de doamna directoare deoarece după conostintele acesteia, în
clasă sunt mai multe perso ane cu un comportament deviant, având nota la purtare scăzută, o
rată de absenteism ridicată și sunt cunoscuți ca și consumatori de substanțe pshihoactive. Am
ales să derulez intervenția în această instituție deoarece în urma cercetării am observat că
minorii între 15 și 17 ani sunt mai vulnerabili presiunii grupului, având în vedere că 11 (55%)
din cele 20 de cazuri st udiate au fost comise împreună cu un membru al grupului de egali. De
asemenea tentațiile de a consuma tutun, alcool și droguri sunt mai proeminente la această
vârstă, de aceea am considerat că sensibilizarea și conștientizarea consecilelor este necesară.
Scopul acestei intervenții este de a sensibiliza și conștientiza beneficiarii de riscurile
adoptării sau continuării unui comportament antisocial, de consecințele pentru viitorul lor, de
a săvârși o infracțiune și de a avea cazier judiciar.
Intervenția s-a desfășurat în trei părți fiecare fiind acoperită de câte o activitate care
urmărește să contribuie la atingerea scopului intervenției sociale. Așadar prima activitate se va
concentra pe explicarea consecințelor săvârșirii unei infracțiuni, repercursiu nile acesteia
asupra vieții personale și profesionale și ce înseamnă să deții un cazier judiciar. De asemenea
la începutul întâlnirii am aplicat un chestionar pentru a determina nivelul de cunoștințe despre
Serviciul de Probațiune și modelele de comportame nt prosocial la începerea intervenției
(anexa 3).
Pentru a 2 -a activitate m -am ajutat de modelul după care se desfășoară programul O.T.O (One
to One) pentru a putea sensibiliza elevii clase a X -a în legătură cu problemele acestora, cauza
problemelor lor ( dacă motivul acestora este anturajul sau dependențele de stupefiante, jocuri
de noroc, alcool etc.). Programul O.T.O. se bazează pe teoria cognitiv -comportamentală, ajută
beneficiarul să -și identifice problemele, atitudinile și comportamentele problematice iar apoi

47
printr -o serie de activități, reflecta asupra acestora în scopul dezvoltării unui comportament și
gândiri alternative. Programul O.T.O. este compus din 15 ședințe împărțite în 5 module,
scopul acestora este de a produce o schimbare măsurabilă asu pra comportamentului
beneficiarului, deoarece pentru această activitate am alocat doar 50 de minute, am ales să
derulez doar o activitate care se bazează pe reflexia individului asupra comportamentului și
una de brainstorming în care elevii trebuie să găse ască alternative pentru a rezolva o situație
dată.
În cea de -a 3-a ședință am ales să desfășor o activitate în care să evidențiez diferența
dintre fapte și opinii, o altă activitate inspirata din programul O.T.O. Această activitate are
rolul de a con știentiza elevii de faptul că orice acțiune are consecințe, prin prisma acestei
activități doresc să influențez și creșterea empatiei elevilor față de victimă (fie că vorbim de
agrsiuni fizice, psihice sau verbale). Această activitate este strâns legată de cea precedentă, iar
scopul lor general este de a introduce perspective ale unui comportament responsabil, matur și
de natură prosocială. A 2 -a parte ale acestei întâlniri constă într -o recapitulare scurtă a
informațiilor învățate iar pe final am aplicat u n chestionar pentru a evalua nivelul
cunoștințelor la finalizarea intervenției (anexa 3).

3.2.DERULAREA INTERVENȚIEI :

Activitatea I.
Data : 04.06.2018
Durata : 50 minute
Obiective :
 Informarea elevilor cu privire la infracțiunile care se pedepsesc cu o măsură neprivativa
de libertate
 Informarea elevilor despre măsurile și obligațiile impuse de instanță și cum acestea sunt
aplicate în cadrul Serviciului de Probațiune.
 Informarea desp re consecințele încălcării acestor măsuri și obligații , dar și motivul
pentru care este importantă respectarea lor.

48
 Evidențierea rolului consilierului de probațiune în reabilitarea și reintegrarea minorului.

Informații preliminare :
Am ales această activitate deoarece după cunoștințele mele din practică în Serviciul de
Probațiune Cluj, persoanele din această categorie de vârstă cunos foarte puține detalii despre
felul în care funcționează Serviciul de Probațiune, care este rolul consilierului de prob ațiune
în reintegrarea persoanelor aflate sub supraveghere. Prin faptul că i -am adus la curent cu toate
aceste informații, fără a -i pune sub presiunea unei “autoritati superioare” consider că aceste
persoane vor înțelege mai bine care este situația lor și vor avea mai multă încredere în faptul
că dacă au ajuns sub supravegherea SP. Cluj nu sunt numai pedepsiți ci li se și oferă
oportunitatea de a se reabilita și de a învăța din această experiență pentru a -și spori șansele
reintegrării în societate.
Sarcinil e mele :
 Studierea măsurilor și obligaiilor descrise în legea 286/2009 art. 93 respectiv art. 121.
 Pregătirea planului de activitate după care mă voi ghida pe tot parcursul ședinței.
 Aplicarea chestionarului legat de gradul de informare despre subiectul acestei intervenții
 Explicarea modului în care un individ poate avea dosar penal.
 Explicarea consecințelor urmăririi penale.
 Explicarea rolului Serviciului de Probațiune în supravegherea minorilor.
 Explicarea măsurilor și obligațiilor impuse de instanț ă, minorilor aflați sub
supraveghere.
 Explicarea rolului consilierului de probațiune în scopul reabilitării și reintegrării sociale.
 Pe parcursul acestei activități, rolul meu a fost de profesor, deoarece în acest context am
oferit elevilor informații d espre cum să se descurce în anumite situații și i -am ajutat să
realizeze că pot să se comporte diferit oferindu -le modele alternative.
 Această activitate s -a desfășurat pe baza metodei grupurilor educative și de formare a
abilităților. Tipul acesta de gru p are că și scop achiziționarea de cunoștințe și deprinderi,
este condus de către un lider și se desfășoară într -o manieră didactică.

Sarcinile beneficiarilor intervenției sociale:

49
 Participarea activă la activitățile propuse.
 Însușirea cunoștințelor acumulate.
 Completarea chestionarului cu privire la nivelul elevilor de informare legat de Serviciul
de Probațiune și modelele de comportament prosocial.
 Oferirea unui feed -back la sfârșitul activității.

Desfasurarea activitații :
Deoarece a fost pentru prima dată când am desfășurat o astfel de activitate în cu o
clasă de elevi (am mai făcut jocuri de rol pe aceeași temă la un seminar, dar îmi cunoșteam
colegii, motiv pentru care nu am fost atât de anxios), nu am reuși t să anticipez părțile negative
ale interacțiunii cu elevii. După cum știm în fiecare clasă este acea persoană care este mult
prea activă, are un răspuns sarcastic sau deplasat oricărei întrebări sau afirmații. Am avut
parte de așa ceva, nu am fost pregăti t pentru aceste reacții, motiv pentru care prima parte a
activității s -a derulat mai greu.
Am început prin a mă prezenta și a le explica elevilor motivul pentru care fac această
activitate. Am încercat încă de când au intrat în clasă să creez o legătură de “prietenie” pentru
a putea vorbi deschis cu aceștia. Nu am vrut să fiu văzut ca și un profesor ci ca și un student
de o vârstă apropiată care nu vrea să le țină morală sau să facă un monolog toată ora ci să le
dea unele sfaturi, să le explice din propri e experiență (deoarece am făcut practică 3 semestre
la Serviciul de Probațiune Cluj și am observat diferite tipuri de infracțiuni), cum se ajunge la
comiterea unei infracțiuni și care au fost repercursiunile acesteia. Am încercat să le explic
acest lucru iar reacția lor imediată a fost le ușurare, au început să îmi pună întrebări fără nici o
relevanță cu tema propusă, astfel am pierdut aproximativ 15 minute din întâlnire fără să facem
nimic concret. În această perioadă de timp am împărțit de asemenea ches tionarele (anexa 3)
legate de gradul de informare al elevilor despre temă probațiunii și dezvoltării abilităților
sociale. I -am rugat să completeze aceste chestionare cu seriozitate, asigurându -l că
informațiile vor rămâne confidențiale și nu vor fi folosi te decât în scopul realizării lucrării de
licență.
După acea introducere/perioadă de cunoaștere, am început să îmi desfășor activitatea
prin a vorbi despre Serviciul de Probațiune Cluj, i -am întrebat dacă știu ce înseamnă și cu ce
se ocupă iar pentru că nu știau am putut să vorbesc despre această instituție dând exemple din

50
filme (acele persoane care sunt monitorizați cu brățara). Pentru că înainte de a începe
activitatea propriu -zisă s -a creat o atmosferă prea relaxată, câțiva dintre elevi nu îmi acorda u
atenție vorbind între ei despre altceva, unii dintre aceștia se uitau la mine fără a mă ascultă iar
o persoană aducea doar comentarii aberante.
Cu toate că am avut dificultăți în captarea atenției elevilor, în momentul în care am
început să vorbesc des pre cât de ușor cineva poate ajunge să comită o infractiune daca nu sunt
constienti de consecintele comportamentelor lor, elevii au devenit curioși și au început să îmi
pună tot felul de întrebări indirecte (și eu știu un prieten care.., dacă cineva consum ă droguri
atunci poate avea probleme.. etc.). În această activitate am dat elevilor exemple din cazurile
studiate în perioada practicii, explicându -le cu cum unii minori care au intrat sub
supravegherea Serviciului de Probațiune au comis infracțiunile pent ru care au fost condamnați
sub influența anturajului, alcoolului sau circumstanțelor. Mulți dintre aceștia nu sunt neapărat
« răi » ci nu au conștientizat consecințele gravității faptelor. Am dat că și exemplu cazul unui
individ care a ieșit cu fratele ace stuia într -un local pentru a consumă alcool, au mers cu
mașină în acest local iar la plecare doreau să ia un taxi doar că au fost agresați de un grup de
necunoscuți iar din instinct au fugit la mașină și fratele mai mare a condus sub influența
alcoolului u rmând să fie oprit de poliție, fapt care a rezultat cu întocmirea unui dosar penal și
condamnarea la o pedeapsă neprivativa de libertate.
După ce am oferit exemplul cu acea persoană care a condus sub influența alcoolului a
început o dezbatere (neplanifi cată) despre faptul că a fost condamnat pe nedrept. Au fost
foarte surprinși cât de ușor se poate întâmplă așa ceva, de cât de sever sunt pedepsite aceste
fapte care pentru mulți au părut banale.
Deoarece primele trei activități au durat aproximativ 40 de minute, iar după terminarea
celei de -a 3-a activitate, începând acea dezbatere neplanificată am pierdut noțiunea timpului și
până să realizez se sunase, astfel nu am reușit să mai fac și activitatea de informare legată de
consilierul de probațiune.
Obse rvații :
Cu toate că am reușit să mă « împrietenesc » cu elevii și să îi fac să se deschidă față de
mine, să îi fac să participe la activitățile propuse de bună voie și nu pentru că le este impus,
am considerat că le -am acordat prea multă libertate și din această cauză discuțiile precum cele
de la începutul orei, care nu prea au fost relevante (înafară faptului că ne -am cunoscut mai

51
bine și am scăpat atât eu cât și ei de inhibiții), puțeau fi evitate în scopul atingerii obiectivelor
propuse. Pe de altă par te această ședința, cu toate că nu s -a derulat conform așteptărilor mele,
a reușit să sorteze cumva informațiile care i -au interesat pe elevi de cele « plictisitoare », iar
în acest fel, la sfârșitul celor 50 de minute aceștia au învățat ce este probațiune a, faptul că o
persoană care intră sub supravegherea Serviciului de Probațiune trebuie să respecte un set de
măsuri obligații și reguli (nu le -au reținut pe toate dar mă bucur că au ținut minte că se impun
în instanță). Partea care le -a captat atenția cel mai mult și în care toți elevii au fost atenți și
activi a fost cea legată de problematica comiterii unei infracțiuni, cât de ușor un individ poate
săvârșii o infracțiune cu caracter penal și care sunt consecințele. Elevii au fost foarte atenți
deoarece în această perioadă se descoperă pe ei înșiși, încearcă tutunul, alcoolul și
frecventează localuri sau cluburi iar probabil că au cunoștințe sau poate chiar ei au recurs la
acte de teribilism precum distrugerea unor bunuri publice sau private sub influența a lcoolului,
circularea cu o mașină al cărui șofer era sub influența alcoolului, furt din magazin etc.
În următoarea sesiune am decis să mă folosesc de experiența aceasta pentru a putea
coordona mai bine activitățile propuse șiș a nu mă las influențat de gr up, în scopul îndeplinirii
tutror obiectivelor propuse.
Activitatea II.
Data : 05.06.2018
Durata : 50 minute
Obiective :
 Conștientizarea prorpiilor probleme legate de comportamentul infracțional și influența
familiei și al grupurilor de egali în depășirea acestei situații sau cantinuarea acesteia.
 Determinarea atitudinilor și credințelor beneficiarilor.
 Încurajarea beneficiarilor în dezvoltarea unor alternative prosociale pentru a -și soluționa
problemele.

Informații preliminare:
Această activitate se bazează pe modelul de funcționare al programului O.T.O.
Exercițiile pe care am dorit să le fac cu elevii clasei a X -a au avut scopul de a conștientiza

52
propriile lor convingeri și atitudini deviante și de a dezvolta alternative de solu ționare a
problemelor. Cu toate că programul O.T.O. nu este destinat consilierii de grup, consider că o
parte din modulele sale pot fi folosite în aceste circumstanțe iar rezultatele vor putea fi
vizibile chiar dacă a fost aplicat la un număr mai mare de b eneficiari simultan.
Informațiile personale pe care le -am colectat de la elevi pentru a -mi putea realiza activitățile
propuse vor fi sub formă anonimă pentru a nu pune aceste persoane într -o ipostază jenantă și
de a asigura confidențialitatea.

Sarcinile mele :
 Studierea probramului O.T.O., pentru a aduna informațiile necesare realizării activității
propuse.
 Întocmirea unui plan de activitate după care mă voi coordona pe durata activităților.
 Pregătirea materialelor de papetărie necesare (hârtie A4, pixuri)
 Pe parcursul acestei activități, rolul meu a fost de profesor, deoarece în acest context am
oferit elevilor informații despre cum să se descurce în anumite situații și i -am ajutat să
realiz eze că pot să se comporte diferit oferindu -le modele alternative.
 Această activitate s -a desfășurat pe baza metodei grupurilor educative și de formare a
abilităților. Tipul acesta de grup are ca și scop achiziționarea de cunoștințe și deprinderi,
este con dus de către un lider și se desfășoară într -o manieră didactică.

Sarcinile beneficiarilor intervenției sociale:
 Participarea activă la activitățile propuse
 Îndeplinirea sarcinilor care le -au fost atribuite
 Tratarea problemelor care fac subiectul acestei teme, cu sinceritate
 Oferirea unui feed -back la sfârșitul activității

53
Desfasurarea activitații:
Spre deosebire de prima întâlnire, în momentul intrării elevilor în clasă aceștia nu au
mai fost confuzi în legătură cu rolul meu, m -au salutat toți tran smițându -mi într -un fel
entuziasm din partea lor fiind curioși de activitățile ce vor urma.
După ce s -au așezat toți în bancă și au fost pregătiți de începerea primei activități, au
mai fost unele glume și comentarii ce nu aveau legătură cu subiectul pe care îl abordasem ora
trecută dar am acceptat aceste discuții pentru a putea crea o atmosferă deschisă în care nimeni
nu se simțea ciudat să vorbească despre aspecte personale din viața lor pe care urmă să îi
întreb.
Am început prima activitate du pă aproximativ 10 minute de la începerea orei, am
înmânat fiecărui elev câte o foaie de hârtie pe care trebuiau să scrie un eveniment problematic
din viața lor indiferent cât de semnificativ sau nu, la ce s -au gândit și cum au reacționat. După
ce le -am exp licat despre ce este vorba 2 elevi nu știau ce să scrie așa că i -am rugat să
inventeze o situație pentru că oricum nu aveam de unde să știu dacă ce spun este adevărat sau
nu, iar scopul activității tot s -ar atinge pentru că tot opinia lor ar fi fost.
Am avut tot o varietate mare de răspunsuri, unele în glumă, altele serioase (pe care
elevii nu au vrut să le prezinte de frică sau rușine că s -ar putea afla sau că ceilalți elevi ar
putea face glume pe seama lor), am rugat 4 persoane din clasă să prezinte ce au scris iar
răspunsurile lor au fost :
 Elevul I : Seara trecută m -am certat cu mama pentru că m -a rugat să merg la magazint
iar eu mă jucam pe calculator și nu am putut merge chiar în acel moment. Drept
pedeapsă ea mi -a scos routerul din priză. Acesta a zis că s -a simțit nervos și că mama
acestuia l -a pedepsit pe nedrept pentru că nu a vrut să îl asculte când a încercat să
explice de ce nu poate merge."
 Elevul II : "Într -o zi am ieșit la football cu prietenii, iar la un contact fizic cu o
persoană din echipa adversă, prietenul meu s -a enervat și aceștia au început să se bată,
pentru că îmi este prieten bun a trebuit să îi iau apărarea, nu ne -am lovit foarte tare,
dar s -a oprit meciul și am plecat de acolo. M -am simțit supărat că s -a ajuns la așa ceva
și că nu ne -am terminat meciul, chiar aveam chef să joc football în seara aceea."
 Elevul III : "La un test, colegul meu a copiat de la mine, profsorul ne -a prins și ne -a
dat nota 2. Mi -a fost ciudă că am primit și eu 2 pentru că el a copiat de la mine."

54
 Elevul IV : "Într -o pauză doamna dirigintă m -a prins fumând în spatele liceului și mi -a
sunat tatăl care m -a certat și m -a pedepsit. M-am simțit nervos pentru că dintre toți cei
care am fumat acolo doar eu am fost pedepsit, probabil că are ceva cu mine."
După ce au prezentat aceste întâmplări din viața lor, i -am rugat pe toți să se pună în
pielea colegilor care au povestit să să îmi spună dacă ar fi reacționat la fel. Persoanele care au
răspuns, au avut păreri similare, majoritatea spunând că ar fi făcut la fel. I -am rugat pe urmă
să facă un exercițiu de imaginație și i -am întrebat dacă nu și -au dorit vreodată să se reîntoarcă
în timp pentru a -și repara greșelile sau ca să schimbe un eveniment din viață acestora. Elevii
au fost rugați să își imagineze că se pot întoarce în timp și să își ajute cei patru colegi care au
povestit, să își schimbe acel eveniment, condiția fiind că nu au voie să intervină fizic ci doar
să ofere sfaturi. Răspunsurile au variat de la glume de genul "dacă m -aș putea întoarce în tim p
ți-aș fi spus că vine diriginta și te scăpam de probleme", la unele reacții alternative pentru a
evita conflictul, cum ar fi în cazul bătăii de pe terenul de football "când ai văzut că prietenul
tău se bate trebuia să îi desparți nu să te bați și tu".
Ultimele 10 minute le -am consacrat rezumării activității, explicării scopului acesteia și
oferirea unui feed -back legat de derularea orei și de ce au învățat. Am explicat elevilor că
această activitate a avut rolul de a -i face să conștientizeze faptul că s ituații similare celor
relatate se întâmplă inevitabil și că în acel moment ei trebuie să nu reacționeze impulsiv ci să
se gândească la consecințe.
Deoarece am observat că cei 4 elevi care au prezentat acele situații s -au simțit acuzați și
judecați, am ținut să le spun că, chiar dacă a părut așa, scopul meu nu a fost să le țin morală
sau să le spun cum trebuie să se comporte pentru că și eu am făcut greșelile mele și nu
judec, tot ce am vrut învăț fost întotdeauna o nu ne gândim la consecin țe, de multe ori
vom avea de suferit.
La finalul orei -am rugat pe elevi îmi ofere un feed -back, 2 3 cuvinte despre cum -au
simțit ce au din "lecție". Răspunsurile au fost, "m -am simțit bine", "mi – plăcut" "mă gândesc
de ori înainte de face ceva.
Evaluarea activitații:
În ce constă modul în care s -a derulat activitatea, am fost mulțumit deoarece în
comparație cu prima întâlnire, am reușit să parcurg toate activitățile propuse, am deținut

55
controlul pe tot parcursul și majoritatea elevilor au fost i nteresați de subiect și au participat
activ.
În ce constă evaluarea activității propriu zisă, din punctul de vedere al elevilor este
greu să mă pronunț pentru că nu am avut răspunsuri negative, motiv pentru care cred că feed –
back -ul oferit a fost atât de bun pentru că nu au vrut să pară nepoliticoși față de mine, erau
grăbiți să plece în pauză sau nu au știut ce să spună așa ca au luat replica colegului precedent.
Din punctul meu de vedere, activitățile s -au derulat într -o atmosferă de încredere ș i
prietenie, am discutat ca și de la egal la egal fără să impun o oarecare autoritate, elevii au fost
deschiși și receptivi. Au fost acele persoane despre care vorbeam mai sus care au făcut glume
nesărate și au vorbit tot timpul, dar pe durata acestei întâ lniri au făcut -o într -un mod mai
politicos și nu au deranjat clasa. În prima bancă au fost două fețe care oricât am încercat să le
fac să vorbească au refuzat, nu au nici deranjat ora dar nu au fost nici prea atente. Per total, în
opinia mea și bazat pe ob servațiile făcute, obiectivele activității au fost atinse.
Observa ții:
Pe durata acestei activități am putut observa cum elevii au început să mă accepte, să
aibă încredere în mine și în faptul că informațiile pe care le divulga nu vor părăsi sala de clasă
și că nimeni nu îi va judeca sau va râde de ei. Schimbarea cea mai evidentă a fost observată în
atenția care mi -a fost acordată, în prima întâlnire majoritatea făceau altceva sau răspundeau
sarcastic, iar acum, cu toate că au mai fost și elevi ale căror a tenție nu am putut -o concentra
pe activități, marea majoritate a fost foarte activă și receptivă.
Din nefericire, cu toate că în această activitate am reușit să primesc feed back din
partea elevilor, răspunsurile pe care le -am primit au fost foarte va gi și repetitive ceea ce m -a
făcut să cred că nu au fost adevăratele lor opinii.

Activitatea III.
Data: 06.06.2018
Durata: 50 minute
Obiective:

56
 Informarea elevilor despre diferența dintre fapte și opinii.
 Recapitularea informațiilor învățate pe parcursul celor 3 întâlniri.

Informații preliminare :
Activitățile derulate în această întâlnire au avut ca și scop informarea elevilor asupra
diferențelor dintre fapte și opinii prin oferirea de exemple și exerciții. Am considerat utilă
această activitate deoarece în această perioadă (16 -17 ani) conform literaturii de specialitate
tinerii dezvoltă o curiozitate aparte pentru diferite vicii, precum tutun, droguri sau alcool. În
aceeași măsură trec de perioada pubertății, dezvoltă relații și își încep viață s exuală. Pe tema
gândirii alternative, parcursă în cadrul întâlnirii precedente, doresc să le aduc la cunoștință
elevilor despre diferențele dintre fapte și opinii și cum, din nou, trebuie să se gândească la
consecințele acțiunilor acestora.
Sarcinile mele :
 Întocmirea unui plan de activitate după care mă voi coordona pe durata activităților.
 Pregătirea materialelor de papetărie necesare (hârtie A4, pixuri)
 Pe parcursul acestei activități, rolul meu a fost de profesor, deoarece în acest context am
oferit e levilor informații despre cum să se descurce în anumite situații și i -am ajutat să
realizeze că pot să se comporte diferit oferindu -le modele alternative.
 Această activitate s -a desfășurat pe baza metodei grupurilor educative și de formare a
abilităților. Tipul acesta de grup are ca și scop achiziționarea de cunoștințe și deprinderi,
este condus de către un lider și se desfășoară într -o manieră didactică.
Sarcinile beneficiarilor intervenției sociale:
 Participarea activă la activitățile propuse.
 Însușirea cunoștințelor acumulate.
 Completarea chestionarului cu privire la nivelul elevilor de informare legat de Serviciul
de Probațiune și modelele de comportament prosocial.
 Oferirea unui feed -back la sfârșitul activității.

57
Desfasurarea activitații :
Aceast ă întâlnire s -a derulat în opinia mea cel mai bine, am reușit să scap de tracul de
a vorbi în public, m -am familiarizat atât eu cu elevii cât și vice versa, am învățat cum trebuie
să mă comport cu aceștia pentru a mă face ascultat și pentru a -i face și pe ei atenți și activi.
Într-o oarecare măsură mi -a part rău că am făcut doar trei ședințe cu aceștia pentru că a ajuns
să îmi placă să lucrez cu ei și spre surprinderea mea chiar am reușit să îi abordez în așa fel
încât să mă asculte și să mă înțeleagă.
Această ultimă întâlnire a început prin prezentarea primei activități, am întrebat elevii
dacă știu se sunt faptele și ce sunt opiniile iar aceștia mi -au oferit răspunsuri relevante și
aproape corecte. Le-am explicat, în continuare, ce sunt faptele și ce sunt opiniile iar mai apoi,
prin două exemple le -am demonstrat care este diferența dintre acestea.
Exemplele oferite elevilor au fost ipotetice, în primul exemplu am presupus că unul
dintre elevi (cel ce vorbea cel mai mult, pentru a -l face atent, am să î l numesc M. pentru a
explica mai bine) este într -o relație iar prietena acestuia este chelneriță într -un local. Acesta
nu s-a întâlnit cu prietena lui de câteva zile și dorește să îi facă o surpriză mergând la acel
restaurant în vizită. Ajuns acolo se așea ză la masă, comandă o cafea și observă că prietena lui
stă la masă cu un băiat, aceștia povestesc foarte entuziaști, râd și glumesc. M. văzând acestea
se enervează și revoltat merge la masa unde stau aceștia și îl agresează fizic și verbal pe
băiatul care vorbea cu prietena lui, iar apoi pleacă din local fără să ceară vreo explicație.
Ulterior M. află că acel băiat este verișorul prietenei sale și că aceștia nu -au văzut de foarte
mult timp, el fiind plecat străinătate.
Cel de – 2-lea exemplu fost despr e un grup de care -au la unul dintre ei acasă pentru se
Fifa. G. venit cu pentru el locuiește departe la acea nu circulau autobusele. După câteva
meciuri de Fifa, grupul se plictisește iar știind are prin o de vin, convinge grupul, inclusiv
pe G., bea un pahar. La terminarea serii G., convins acel pahar de vin nu l – afectat este
perfect capabil , iar drum spre face accident urmând poliția descopere G. este stare de
ebrietate.
Dupa fiecare exemplu, am rugat elevii sa identifice faptele si opiniile. La primul
exemplu au intampinat dificultati pentru ca nu stiau exact la ce fapte sa faca referire, unii
dintre ei crezand ca « faptele » din acel exemplu sunt ca M. este gelos, sau ca M. o urmareste

58
pe prietena lui. Dupa clarificari, al 2-lea exemplu a devenit usor, elevii raspunzand fara
probleme.
După ce au identificat opiniile și faptele dina ceste două exemple le -am explicat
elevilor care este diferența dintre acestea, deși a fost destul de evident am ținut să repet acest
lucru pe ntru a mă asigura că aceștia vor reține. Tot legat de fapte și opinii, în scopul
recapitulării activităților făcute cu ei, am adus aminte despre importanța de a conștientiza
gravitatea consecințelor și de importanța unei gândiri alternative prin acordarea unui moment
pentru a analiza situația și a lua o decizie corectă bazate pe fapte și nu pe opinii.
La sfârșitul acestei activități am rugat elevii să mai completeze încă o dată
chestionarul cu privire la nivelul acestora de informare legat de Serviciul de Probațiune și
modelele de comportament prosocial.
În ultimele 15 minute (aproximativ) i -am rugat pe elevi să îmi ofere o parerere despre
întâlnirea din acea zi și despre toate activitățile în general, cum s -au simțit, ce au învățat, ce
le-a plăcut și ce nu. Deoarece știau că este ultima zi, am primit un număr mult mai mare și
mai complex de răspunsuri, cumparativ cu celelalte zile, mi -au spus că i -a rugat doamna
dirigintă să se comporte frumos și să participe la activități dar nu prea au fost interesați pentru
că nu știau despre ce este vorba și de aceea erau atât de inabordabili în prima zi, dar după ce
au ajuns să mă cunoască le -a plăcut felul în care am vorbit și că am făcut ceea ce prezint să fie
interesant.
Observații :
Această ultimă activitate a fost din punctul meu de vedere cea mai reușită, cu toate că
nu a fost prea încărcată cu informații, având doar un exercițiu, elevii au reușit să primească
mesajul pe care am dorit să îl transmit prin intermediul acelui exercițiu de imaginație.
Ce am putut observa, atât vizual cât și din feed back a fost că elevii s -au simțit bine pe
durata acestor întâlniri, au avut un moment de scăpare din rutina liceului, în care au putut să și
învețe ceva nou, dar să se și distreze în același timp. Am reușit să creez acea legătură de
prietenie între ei, și să le transmit informațiile propuse sub formă de « sfat prietenesc », care
vine de la o persoană puțin mai învârsta decât ei dar care are aproximativ aceeași mentalitate
și a trăit recent momentele prin car e trec ei acum, deci îi înțelege.

59
O altă observație legată de feed back -ul oferit la sfârșitul acestei întâlniri a fost că de
data aceasta a fost (sau cel puțin a părut) sincer și autentic. Am primit o varietate mai largă de
păreri diferite și autenti ce, ceeea ce m -a făcut să mă simț binevenit și într -un fel recunoscător
că am avut ocazia de a interacționa cu această clasă.
Interpretarea chestionarului :
Tabelul 1 : Chestionarul aplicat la inceperea intervenției
Foarte slab /
Deloc Slab /
Foarte p utin Asa si asa /
Puțin Bun / Mare Foarte bun /
Foarte mare
Intrebarea 1 15 (83,33%) 0 (0%) 0 (0%) 1 (5,55%) 2 (11,11%)
Intrebarea 2 2 (11,11%) 12 (66.66) 2 (11,11%) 0 (0%) 2 (11,11%)
Intrebarea 3 13 (72,22%) 4 (22,22%) 1 (5,55%) 0 (0%) 0 (0%)
Intrebarea 4 13 (72,22%) 4 (22,22%) 1 (5,55%) 0 (0%) 0 (0%)
Intrebarea 5 0 (0%) 0 (0%) 17 (94,44%) 1 (5,55%) 0 (0%)
Intrebarea 6 2 (11,11%) 8 (44,44%) 8 (44,44%) 0 (0%) 0 (0%)

După cum putem observa în acest tabel de frecvențe, cunoștințele elevilor legat
activitățile pe care doresc să le derulez cu aceștia sunt destul de scăzute, 15 dintre
respondenții chestionarului (83,33%) au răspuns că informațiile acestora despre Serviciul de
Probațiune și rolul acestuia sunt foarte slabe. La a 2 -a întrebare legată de cunoștințe despre ce
înseamnă un dosar penal și care sunt consecințele urmăririi penale, aceștia au răspuns "slab"
în proporție de 66% (12 respondenți). La cea de -a 3-a și a 4 -a întrebare răspunsurile au fost
identice și anume 13 dintre respondenți (72,22%) au răspuns "Foarte slab" urmat de 4 elevi
(22,22%) care au răspuns "slab". Proporția în care s -a răspuns cu "puțin" la a 5 -a întrebare a
fost de 94,44% (17 elevi), acest luc ru probabil că s -a datorat și faptului că elevii nu erau
capabili în acel moment înțeleagă pe deplin ce sunt faptele și ce sunt opiniile. Ultima întrebare
legată de opinia elevilor despre intervenția ce urma să o derulez cu ei a fost negativă, 8 elevi
(44,44%) au notat intervenția cu "puțin", 8 elevi (44,44%) cu "foarte puțin" și 2 elevi
(11,11%) cu "deloc".
După interpretarea acestui chestionar am dedus că, cunoștințele elevilor despre Serviciul de
Probațiune, rolul acestuia, dar și faptul că dacă nu dez voltă un comportament prosocial și nu
recunosc gravitatea consecințelor încălcării regulilor și al legilor este foarte scăzut. De

60
asemenea motivația lor pentru schimbare precum și pentru învățarea unor noi deprinderi, după
cum se poate observa din chestion ar este una scăzută.
Tabelul 2 : Chestionarul aplicat la finalizarea intervenției.
Foarte slab /
Deloc Slab /
Foarte putin Asa si asa /
Puțin Bun / Mare Foarte bun /
Foarte mare
Intrebarea 1 0 (0%) 2 (11,11%) 6 (33,33%) 10 (55,55%) 0 (0%)
Intrebarea 2 0 (0%) 0 (0%) 0 (0%) 18 (100%) 0 (0%)
Intrebarea 3 0 (0%) 0 (0%) 3 (16,66%) 15 (83,33%) 0 (0%)
Intrebarea 4 0 (0%) 0 (0%) 0 (0%) 18 (100%) 0 (0%)
Intrebarea 5 0 (0%) 0 (0%) 0 (0%) 1 (5,55%) 17 (94,44%)
Intrebarea 6 0 (0%) 0 (0%) 0 (0%) 0 (0%) 18 (100%)

Analizând tabelul de frecvență prezentat mai sus, putem observa că majoritatea
răspunsurilor la chestionar au fost pozitive. La prima întrebare legată de rolul Serviciului de
Probațiune 10 elevi (55,55%) au răspuns că nivelul acestora de informar e este bun, 6 elevi
(33,33%) au răspuns "puțin" iar 2 elevi (11,11%) au răspuns "foarte puțin". Pentru cea de -a 2-
a întrebare, că și răspuns pentru nivelul de informare al elevilor în legătură cu consecințele
urmăririi penale a fost "bun" în proporție de 1 00% (18 elevi). 15 elevi (83,33%) au considerat
că presiunea grupului de prieteni le poate cauza probleme, răspunsul ales fiind "mare" și doar
3 elevi (16,66%) au ales "puțin" pentru această întrebare. La a 4 -a întrebare, elevii au răspuns
"mare" în propor ție de 100% demonstrând faptul că aceștia au înțeles necesitatea respectării
regulilor și consecințele ce pot apărea în urma încălcării acestora. După ce am explicat
diferență dintre fapte și opinii și am detaliat ambii termeni, din câte putem observa în t abel
elevii au reținut și înțeles că luarea unei decizii pripite poate avea consecințe negative, prin
urmare în proporție de 94,44% (17 elevi) au ales ca și unitate de măsură "foarte mare" pentru
a evalua întrebarea 5. La întrebarea legată de cât de utilă a fost intervenția și dacă îi va ajuta
pe viitor, în proporție de 100% au răspuns "foarte mare ».
În urma interpretării răspunsurilor din acest chestionar putem observa că activitățile
pe care le -am derulat cu elevii au fost benefice pentru aceștia ia r rezultatele pot fi observate în
răspunsurile oferite de aceștia. Comparând chestionarul aplicat la începutul intervenției cu cel

61
de la sfârșit, putem observa cum gradul de informare al acestora a crescut radical, de la
răspunsuri preponderent negative, l a unele pozitive.

3.3.Concluzii :
Per total, această intervenție realizată cu clasa a X -a din Colegiul Tehnic "Anghel
Saligny" a fost benefică pentru elevi pentru că, după cum putem observa în urmă analizării
chestionarelor, aceștia au reușit să își schimbe într -o oarecare măsură opinia despre
necesitatea respectării regulilor, despre faptul că influențele exterioare pot avea con secințe
asupra lor, despre nevoia de a conștientiza gravitatea posibilelor consecințe înainte de a lua o
decizie. Așadar obiectivele și scopul acestei intervenție au fost atinse, doar că din păcate
datorită perioadei scurte schimbarea planificată nu este a tât de semnificativă pe cât ar trebui.
Programul O.T.O. din care m -am inspirat pentru activitățile desfășurate propune 15 ședințe
regrupate în 5 module diferite pentru a putea crea o schimbare cu adevărat măsurabilă. Chiar
și atunci, de multe ori schimbare a este puțin observabilă, în cazul acestei intervenții, 3
întâlniri a câte 50 de minute, probabil că nu au schimbat cu adevărat elevii pe plan cognitiv –
comportamental, dar aceștia au conștientizat repercursiunile adoptării unui comportament
deviant antisoc ial.
Cu toate că am fost sceptic înainte de a începe intervenția, că o persoană de vârstă atât
de apropiată de cea a elevilor poate să își asume rolul de asistent social și să influențeze
comportamentul acestora, pe parcursul celor trei întâlniri am învățat că aceste caracteristici
particulare pe care le considerăm negative au făcut această intervenție posibilă. Faptul că
elevii m -au văzut că și un prieten care îi ascultă, glumește cu ei, le povestește din proprie
experiență și le dă sfaturi, i -a motivat să asculte și fă fie activi pe durata activităților, iar apoi
să rețină și să își însușească cunoștințele asimilate.
Ce am învățat din aceas tă intervenție a fost cum să scap de anxietatea de a vorbi în
public, cum să mă adresez acestei categorie de "beneficiari", și că indiferent de cât de "răi"
sunt unii tineri (având în vedere că această clasă, după cum am precizat și în introducere, este
una mai problematică fiind cunoscuți unii dintre elevi ca și consumatori de droguri, având
nota la purtare pentru diferite abateri comportamentale pentru absenteism), se granițe
semipermeabile "profesor" elev, se reduce autoritatea lui pentru -permite se exprime, acesta
la activități din nu din obligație, iar ulterior șansele acesta învețe ceva vor fi mult mai mari .

62
Rezumat

Pentru a rezuma această lucrare voi parcurge cele 3 părți privint teoria care stă la baza
acestui subiect, cercet area efectuată în cadrul Seviciului de Probațiune Cluj, partea de
intervenție care s -a desfășurat în Colegiul Tehnic « Anghel Saligny » din Cluj Napoca și voi
evidenția principalele aspecte care au fost dezvoltate.
În prima parte am explicat ce este delincvența juvenilă, factorii cauzali al acestui
comportament, cum se manifestă minorul în urma dezvoltării unui comportament delincvent,
pe plan bio -psiho -socio -cultural, și care este relevanță înțelegerii acestei teorii pentru a trata
subiectul acestei lucrări. Tot în această parte am explicat procesul de evaluare psiho -socială al
unui minor, care sunt metodele de culegere a informațiilor și care sunt cele două metode cele
mai folosite de către consilierii de probațiune pentru a estima riscul de recidiv a (metodă
clinică și metodă actuariala). Ultima parte al acestui capitol a fost exemplificarea celor 3
programe majore care se derulează în Serviciul de Probațiune și care au că și scop dezvoltarea
abilităților sociale, creșterea empatiei față de victimă ș i conștientizarea importanței respectării
regulilor societății în care trăim. Programele la care am făcut referire sunt ”Stop ! Gândește și
schimba”, ”One to one” și ”Dezvoltarea abilităților sociale la minori”.
Cea de -a 2-a parte a acestei lucrări c onstă în cercetarea efectuată în Serviciul de
Probațiune, am consultat dosarele a 20 de minori ale căror măsuri educative privative de
libertate au fost înlocuite cu o măsură educativă neprivativa de libertate (supravegherea sau
asistarea zilnică) și am in tervievat 3 consilieri de probațiune care au lucrat cu această
categorie de clienți. Scopul acestei lucrări a fost de a observa și descrie modul în care se
desfășoară activitatea de supraveghere și asistare a minorilor liberăți condiționat. Obiectivul
acestei cercetări vizează descrierea felului în care Serviciul de Probațiune Cluj Napoca
lucrează cu minorii liberăți condiționat, prin activitatea de probațiune (evaluarea riscului de
recidivă, identificarea factorilor de risc și protectivi, supraveghere și a sistare) pentru a reduce
riscul de recidiva și de a -i ajuta să se reintegreze în societate. Nivelul riscului de recidivă
estimat la intrarea în probațiune comparativ cu cel de la ieșire va fi considerat un indicator în
acest sens. După interpretarea datelo r am observat că minorii liberăți condiționat sunt mai
mature cognitive datorită perioadei petrecute în centrul educativ sau de detenție din care
provine, iar pe perioadă supravegherii aceștia se adaptează mai ușor obligațiilor și regulilor
impuse, dar sun t și predispuși pentru a se reintegra în societate. Datele statistice demonstrează
că 75% (15 din 20 de cazuri ) dintre cazurile pe care le -am studiat au un risc de recidivă la
finalizarea perioadei de supraveghere, mai mic decât cel estimat inițial. Acest fapt se

63
datorează reducerii nevoilor criminogene, dezvoltării unui comportament prosocial,
dezvoltării interesului pentru educație sau munca remunerata etc. În concluzie, Serviciul de
Probațiune reprezintă, din câte a relatat un consilier de probațiune in tervievat, un ”liant” între
individ și societate, după liberarea acestuia dintr -un centru educativ sau de detenție, ajutându -l
pe minor să se reabiliteze și reintegreze în societate.
Ultimul capitol al acestei lucrări descrie intervenția de tip asist entă socială pe care am
desfăsurat -o în Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” din Cluj Napoca. Scopul acestei intervenții
este de a sensibiliza și conștientiza beneficiarii de riscurile adoptării sau continuării unui
comportament antisocial, de consecințele săv arsirii unei infracțiuni și de a avea cazier
judiciar. Subiecții intervenției au fost cei 18 elevi ai clasei a X -a. Această clasă mi -a fost
recomandată de către directorul liceului deoarece elevii sunt mai problematici, având nota la
purtare scăzută pentru diferite abateri comportamentale. Intervenția s -a desfăsurat în 3 sesiuni
diferite. În prima întâlnire am descries rolul Serviciului de Probațiune în supravegherea
persoanelor care au primit o pedapsa/măsură educative neprivativa de libertate, ce este un
dosar penal și care sunt consecințele urmăririi penale. În ultimele 2 întâlniri, folosindu -mă de
modelul după care se desfăsoară programul O.T.O. am desfăsurat activităti de sensibilizare și
dezvoltare a abilitătilor de rezolvare a problemelor.

64
Bibliografie

 Baciu. D.,(2016), Atitudini si perceptii ale publicului fata de pedeapsa cu
inchisoarea, (p.191 -p.225)., Revista Romana de Sociologie
 Cloward,R.,Ohlein,L.,(1960),Delinquency and opportunity. A theory of
Delinquent Gangs, The Free Press.
 Durnescu. I.,(2009), Asistenta sociala in penitenciar., Iasi: Polirom
 Durnescu, I.,(2009), Metodologie de lucru pentru programele de pregatire
pentru liberare si asistenta post -penala., Bucuresti, Lamina Lex
 Durnescu. I.,(2009), Reducerea riscului d e recidiva dupa inchisoare.,
Bucuresti, Lamina Lex
 Foucault. M.,(2005), A supraveghea si a pedepsi, nasterea inchisorii.,
Pitesti: Paralela 45
 Gheorghe, A.,(2010), Recidiva si pedeapsa penala : modalitati de
optimizare a cailor juridice de diminuare a recidivei., Bucuresti, Oscar
Print
 Marian,C.G.(2007) Metode calitative de cercetare in stiintele sociale, Cluj
Napoca, Accent.
 Nastasa, D.,(2013), Dincolo de gratii : impactul executarii pedepsei
asupra fostilor condamnati., Iasi, Editura Universitatii Ale xandru Ioan
Cuza
 Patton, M. Q. (1990). Qualitative evaluation and research methods (2nd
ed.). Thousand Oaks, CA, US: Sage Publications, Inc.
 Pop, O.O.,(2003), Mediul penitenciar si implicatiile acestuia asupra
personalitatii condamnatului., Timisoara, Mi rton
 Pop, O.O.,(2003), Recidiva postexecutorie : studio monographic.,
Timisoara, Mirton
 Poledna. S.,(2002), Modalitati de interventie psihosociala in activitatea de
probatiune., Cluj -Napoca : Presa Clujana
 Poledna. S.,(2009), Manual de formare profesionala privind lucrul cu
persoanele condamnate care urmeaza sa se elibereze din penitenciar.,
Bucuresti, Lamina Lex
 Preda,V.,(1998), Delincventa juvenila, Presa universitara Clujeana, Cluj
Napoca

65
 Schiaucu. V., Canton. R.,(2008), Manual de probatiune., Bucuresti :
Eurostandard
 Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de
probatiune
 Legea nr. 252/2013 privind organizarea si functionarea Sistemului de
Probatiune
 Legea nr. 327/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din
servic iile de probatiune

66
Anexe
Anexa 1
Grila de analiza a documentelor
Numele si Prenumele :
1. Varsta la care a fost condamnat :
2. Infractiunea pentru care a fost condamnat :
3. Circumstantele savarsirii infractiunii :
4. Antecedente penale :
5. Masuri impuse de instanta :
6. Obligatii impuse de instanta :
7. Factori protectivi :
8. Factori de risc :
9. Riscul de recidiva estimat la inceperea perioadei de supraveghere :
10. Riscul de recidiva estimat la finalizarea perioadei de supraveghere :
11. Comportament pe durata masu rii educative privative de libertate :
12. Comportament pe durata supravegherii :
13. Observatii :

67
Anexa 2
Ghid de interviu
Buna ziua, ma numesc Nedela Raul si sunt student in anul III la Facultatea de
Sociologie si Asistenta Sociala, specializarea asistenta sociala. Tema de licenta pe care am
ales sa o abordez este « supravegherea si asistarea minorilor liberati conditionat” iar in urma
cercetarii doresc sa explorez modul in care Serviciul de Probatiune abordeaza cazurile
minorilor alecaror pedepse privative de libertate au fost inlocuite cu supravegherea sau
asistarea zilnica. Scopul acestui interviu este de a afla atat opinia cat si experientele
dumneavoastra legate de desfasurarea activitatilor de supraveghere in cazul acestor minori si
de relevan ta trecerii de la un mediu privativ de libertate la supravegherea in Serviciul de
Probatiune in scopul reintegrarii si reabilitarii sociale.

Numele si prenumele :
Experienta in munca a consilierului de probatiunte :
Domeniul de formare :
Determinarea exp erientei consilierului in supravegherea minorilor liberati conditionat.
 Considerati ca este necesara o pregatire speciala pentru a lucra cu aceasta categorie de
beneficiari ?
 Cat de pregatit/a ati fost dumneavoastra cand ati inceput sa lucrati cu aceste persoane ?
Atat pe plan profesional cat si emotional.
 Cate cazuri cu minori liberati conditionat ati avut pana acum ?
 A fost alegerea dumneavoastra sa lucrati cu acesti beneficiari ? Daca da imi puteti
spune de ce ?
Perspectiva consilierului de probatiune asupra modului in care se desfasoara activitatea
de supraveghere a minorilor liberati conditionat.
 Care este diferenta dintre supravegherea unei persoane liberate conditionat si o
persoana care a primit doar o masura neprivativa de libertate ?
 Exista un sp ecific al relationarii profesionale cu acesti beneficiari ?

68
 In ce masura considerati ca intrarea sub supravegherea SP.Cluj ii ajuta pe minorii
liberati conditionat sa se reintegreze ?
 Cum se adapteaza minorii liberati conditionat, masurilor, obligatiilor s i regulilor de
functionre al Serviciului de Probatiune Cluj ?
Experiente personale legate de munca cu minorii liberati condidionat.
 Din proprie experienta, ati avut cazuri dificile, care, cu rea vointa au incalcat masurile
si/sau obligatiile impuse in inst anta ? Detaliati.

Identificarea factorilor de risc si modul in care consilierul de probatiune abordeaza
cazul in functie de acestia.
 In opinia dumneavoastra care sunt factorii de risc cei mai comuni in cazurile minorilor
liberati conditionat ?
 Care dintre acesti factori de risc ii abordati cu prioritate pentru a spori sansele
reintegrarii sociale?
 Ce rol are contactul cu autoritatile in dezvoltarea unui comportament prosocial?
 Din cazurile la care ati lucrat ce ati constatat referitor la influenta familiei in
dezvoltarea unui comportament prosocial ?
 Se poate lua in considerare relatia consiler de probatiune – beneficiar ca si factor care
faciliteaza cu incheierea cu succes a perioadei de supraveghere ?
Intocmirea raportului privind finalizarea perioadei d e supraveghere.
 Puteti identifica anumite schimbari pozitive in comportamentul minorului la
finalizarea perioadei de supraveghere ? Detaliati.
 Cum identificati aceste nevoi ?
 Dupa ce criterii estimati noul risc de recidiva la finalizarea perioadei de supraveghere ?
 Considerati ca perioada de 6 luni sub supravegherea SP.Cluj este suficienta pentru a
asigura reabilitarea si reintegrarea minorului
Opinii pro si contra modalitatii in care se desfasoara activitatile cu beneficiarii
Serviciului de Probatiune.

69
 Sunteti multumit/a de conditiile in care va desfasurati munca in aceasta institutie?
 In opinia dumneavoastra, aceste conditii afecteaza si calitatea muncii pe care o
prestati?
 Ce opinie au beneficiarii de conditiile in care se desfasoara intrevederile ?
 Ce schimbari in activitatile derulate de Serviciul de Probatiune ati propune pentru a
spori reintegrarea acestor beneficiari, atat pe perioada de supraveghere cat si dupa ?

70

Anexa 3.
CHESTIONAR

1. Care este nivelul dumneavoastră de informare în legătură cu rolul Serviciului de
Probațiune ?
Foarte slab Slab Asa si asa Bun Foarte bun

2. Care este nivelul dumneavoastră de informare in legătură cu consecințele urmăririi
penale ?
Foarte slab Slab Asa si asa Bun Foarte bun

3. În ce măsură considerați că presiunea grupului de prieteni va poate cauza probleme ?
Deloc Foarte putin Putin Mare Foarte mare

4. În ce măsură considerați că nerespectarea regulilor poate avea consecințe grave ?
Deloc Foarte putin Putin Mare Foarte mare

5. În ce măsură considerați că luarea unei decizii fără a lua în considerare faptele, poate
avea un rezultat negativ ?
Deloc Foarte putin Putin Mare Foarte mare

6. În ce măsură credecti că aceste trei întâlniri vă vor ajuta pe viitor ?
Deloc Foarte putin Putin Mare Foarte mare